Procesul Bugetar al Principalelor Bugete Componente ale B.p.n

Cuprins

Introducere

Bugetul public național, veriga principală a sistemului financiar al României, este privit ca un act unde sunt prevăzute și aprobate veniturile și cheltuielile anuale ale statului, dar și ale serviciilor publice. El este considerat și un plan financiar prin care exprimă ideea de echilibru între venituri și cheltuieli. Cu ajutorul bugetului se poate realiza un echilibru între nevoile populației și instrumentele cu care ele se asigură.

Bugetul public național se regăsește numai în domeniul finanțelor publice, unde statul reprezintă unul dintre principalii subiecți ai relațiilor de constituire a resurselor și de distribuire a lor. Se caracterizează prin 2 laturi importante și anume prima este latura relațiilor ce reies din formarea fondurilor principale de mijloace bănești ale statului pe baza aprobării legislativului și a doua latură, cea a relațiilor ce se nasc din alocarea fondurilor bugetare, materializându-se în alocații bugetare pe baza aprobării legislativului.

Această lucrare are ca scop scoaterea în evidență a principalelor aspecte de teorie, dar și aspectelor practice cu privire la analiza veniturilor și cheltuielilor bugetului public național. Cele trei bugete componente ale bugetului public național au fost analizate în corelație cu principiile bugetare general valabile.

În ceea ce privește partea teoretică, în primul capitol am prezentat noțiunile generale ale bugetului public național, rolul și funcțiile acestuia, sistemul de bugete din România și principiile bugetare.

În cel de-al doilea capitol este prezentat procesul bugetar al principalelor bugete componente ale bugetului public național și anume: bugetul de stat, bugetul centralizat al unităților administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat și fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate.

Capitolul 3 constă în studiul de caz privind analiza veniturilor și cheltuielilor bugetului public național, pe o perioada de 4 ani, între anii 2011-2014. Pentru a evidenția cât mai bine structura bugetului de stat, bugetului centralizat al unităților administrativ-teritoriale și bugetului asigurărilor sociale de stat, dar și evoluția lor, am analizat veniturile și cheltuielile la nivelul fiecăruia dintre cele 3 bugete.

Capitolul 1.Bugetul public național-prezentare generală

1.1. Definirea bugetului național

Bugetul de stat al României reprezintă un act, plan sau o balanță în care sunt înscrise sumele de bani puse la dispoziția statului.

Etimologic, termenul de buget își are originea în limba latină care înseamnă sac sau pungă de bani, același sens găsindu-se și în limba franceză, reprezentând pungă sau cufăr în care se țineau obiectele personale sau valoroase atunci când o persoană călătorea.

Bugetul reprezintă documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice.

Bugetul public național este definit ca „actul prin care sunt prevăzute și prealabil aprobate veniturile și cheltuielile anuale ale statului și ale tuturor serviciilor publice”.

El este privit și ca un act normativ, fiind aprobat de Parlament sau de Consiliul local respectiv județean. Veniturile și cheltuielile aflate în buget sunt obligatorii dat fiind faptul că au fost aprobate de Parlament, iar caracterul previzibil este dat de faptul că sumele ce urmează a fi încasate, dar și cele care urmează să fie achitate sunt înregistrate.

Potrivit legii fundamentale a țării și anume Constituția României, bugetul public național cuprinde „bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor”.

În România, bugetul a fost definit din punct de vedere juridic, pentru prima dată, în anul 1929, odată cu adoptarea Legii asupra contabilității publice și asupra controlului bugetului și patrimoniului public.

Bugetul poate fi definit din mai multe puncte de vedere, după cum urmează:

Din punct de vedere formal, bugetul înfățișează documentul program unde mărimea și alcătuirea veniturilor și cheltuielilor din domeniul economiei publice sunt înscrise în fiecare an de către stat. După caracterul, veniturile sunt grupate în venituri fiscale și venituri nefiscale. Cheltuielile se grupează după conținutul lor economic( pe domenii de activitate, ramuri și subramuri) și destinația pe care o au( cheltuieli materiale, cheltuieli de capital, cheltuieli de personal).

Din punct de vedere politic, bugetul este expresia alegerilor Guvernului în sferele sale de competență, determinate de agenți precum doctrina politică a partidului de guvernământ, poziția opoziției, situația internațională, conjunctura economică, etc.

Din punct de vedere al conținutului economic, bugetul de stat reprezintă legături economice sub formă bănească ce rezultă din procesul repartiției produsului intern brut în legătură cu realizarea funcțiilor și sarcinilor statului.

Din punct de vedere juridic, bugetul reprezintă documentul prin care se menționează și se aprobă prin lege, în fiecare an, veniturile și cheltuielile statului și a altor entități de drept public. De aici, rezultă următoarele caracteristici ale bugetului:

Caracter anual, anul bugetar fiind apreciat drept cea mai potrivită perioadă pentru a urmări și a previziona execuția indicatorilor bugetari

Caracter de previziune, reprezentând un tablou prin care se compară și evaluează veniturile și cheltuielile publice

Caracterul de autorizare este actul prin care puterea legislativă împuternicește puterea executivă de a încasa anumite venituri și de a le cheltui în limitele prevăzute de lege.

1.2. Rolul și funcțiile bugetului public național

1.2.1. Rolul și funcțiile bugetului public național

Bugetul public național are un rol important în economie și reprezintă o metodă de ajutorare la alocarea și redistribuirea resurselor economice.

Prin alocarea resurselor înțelegem modul în care acestea sunt distribuite în fiecare an bugetar.

Rolul redistributiv al bugetului public, prin natura lui specifică, este reprezentat de mobilizarea și distribuirea resurselor pentru a finanța unele acțiuni și activități care necesită întâietate.

În același timp, bugetul are și un rol de reglare al activității economice și sociale. Acest rol funcționează ca un instrument ce are putere asupra vieții economice putând stopa sau potența unele activități.

Rolul pe care bugetul public național îl are pentru influențarea activității economico-financiare, poate fi rezumat prin următoarele aspecte:

-aprobă unele subvenții pentru deyvoltarea unor ramuri economice

-autorizează impozite și/sau taxe pentru a favoriza sau nu progresul tehnic

-asigură stabilitate economiei naționale

-finanțează anumite obiective economice pentru dezvoltarea economiei statului

-se implică în îndeplinirea sarcinilor pe care statul le are

-oferă echilibru statului din punct de vedere financiar, valutar și monetar

-oferă protecție social pentru o parte din populație.

1.2.2. Funcțiile bugetului public național

Pentru ca bugetul public național să exprime cât mai real resursele și destinația veniturilor și cheltuielilor publice elaborate în decursul unui an, să poată verifica veniturile pe surse de proveninență și a cheltuielilor pe destinații, dar să și compare la sfârșitul exercițiului bugetar a veniturilor încasate și a cheltuielilor efectuate, îndeplinește ca și finanțele publice, două funcții de bază și anume funcția de repartiție și funcția de control.

Funcția de repartiție se manifestă prin furnizarea resurselor financiare și împărțirea lor pe destinații. Această funcție cuprinde următoarele două faze: constituirea fondurilor și împărțirea lor.

La constituirea fondurilor participă agenții economici, contribuabilii persoane fizice, persoane juridice, instituțiile publice.

Cea de-a doua fază a funcției de repartiție și anume distribuirea fondurilor bănești formează relații financiare între stat și persoanele juridice și fizice ce beneficiază de aceste resurse. Aceste resurse sunt sub forma unor cheltuieli împărțite pe diferite destinații: cultură, sănătate, ordine publică, învățământ, protecție socială, etc.

Funcția de control este asemănătoare cu funcția de repartiție pentru că ambele vizează bugetul public și persoanele care participă la formarea și utilizarea resurselor alocate pentru acestea. Totuși funcția de control se diferențiază de funcția de repartiție prin faptul că pe lângă constituirea și repartizarea fondurilor, aceasta vizează și modul de utilizare a resurselor.

Controlul, în România, este exercitat de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi a României, Parlamentul, dar și de Guvernul României cu ajutorul Corpului de Control al Primului Ministru.

1.3. Sistemul de bugete în România

În fiecare stat sunt elaborate mai multe categorii de bugete, iar acestea alcătuiesc sistemul bugetar.În funcție de structura organizatorică,statul poate fi unitar (România, Franța, Japonia, Italia, Olanda, Suedia) sau federal ( Statele Unite ale Americii, Canada, Elvetia, Germania, Brazilia, Rusia, India, etc.).

În cazul statelor de tip unitar, teritoriul este divizat în unități administrativ-teritoriale unde funcționează organe ale puterii și administrației de stat local. Organele centrale ale puterii și administrației de stat funcționează la nivel central. În statele de tip unitar, conform acestei structuri, există un sistem bugetar structurat în două trepte: bugetul administrației centrale de stat și bugetele locale corespunzătoare unităților administrative-teritoriale care au personalitate juridică.

Bugetul administrației centrale care mai este denumit și buget de stat, buget general sau buget ordinar, este menținut din cele mai importante taxe și impozite, iar daca este cazul, suplimentate prin împrumuturi publice. Acest buget este pentru finanțarea obiectivelor și activităților de interes strategic si național.

Bugetele locale sunt menținute cu resurse pe baza veniturilor proprii, dar și pe baza transferurilor de la bugetul de stat și din împrumuturi publice. Sănătatea, învățământul preuniversitar, întreținerea și funcționarea organismelor publice locale, ordinea publică, gospodăria comunală sunt câteva din serviciile publice de interes local care sunt finanțate din bugetele locale.

În statele de tip federal, structura este una mai complexă decat în cadrul statelor federale, ce include o structură organizatorică în trei etape care includ bugetul federației, bugetele statelor , provinciilor, regiunile membre ale federației și bugetele locale.

În general, bugetul federal finanțează apărarea națională, relațiile diplomatice, justiția federală, întreținerea și funcționarea autorităților federale.

Distribuirea veniturilor și cheltuielilor între componentele sistemului bugetar se realizează în funcție de modul în care au fost repartizate sarcinile între autoritățile centrale și cele locale. Această repartizare nu este irevocabilă și evoluează în timp, tinzâmd să se manifeste prin descentralizarea competențelor organelor locale.

Categoriile de bugete enunțate sunt bugete ce au cheltuieli și venituri proprii, adică sunt autonome, titularii au indepdentență deplină și se elaborează și se aprobă diferit.

Prima lege a finanțelor publice elaborată dupa decembrie 1989 (Legea nr.10/1991) menționa că “finanțele publice include elaborarea și execuția bugetului public național” care cuprindea “bugetul administrației centrale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat”. De fapt, nu exista un buget public național in adevăratul sens al cuvântului, ci el era format din suma bugetelor enumerate, bugete care erau însă autonome, aveau venituri și cheltuieli proprii și se elaborau în mod distinct. Aceste caracteristici sunt precizate în Constituția României.

Bugetul de stat constituie veriga principală a sistemului nostru bugetar, este un document elaborat și administrat de Guvern și aprobat de Parlament, prin lege. Aceasta autorizează formarea veniturilor publice și repartizarea acestora pe destinații și pe ordonatori principali de credite.

Veniturile ce alimentează bugetul de stat sunt clasificate pe surse de proveniență, astfel:

Venituri curente, care sunt fiscale si nefiscale. Veniturile curente cuprind: accize, T.V.A, taxe vamale, impozitul pe profit, impozitul pe venit, etc.

Venituri din capital.

Aceste resurse sunt alocate, în principal, pentru finanțarea cheltuielilor privind sănătatea, apărarea, învățământul, alocațiile pentru copii, activități social-culturale, cercetare științifică, etc. Cand bugetele locale nu au resurse proprii suficiente, din bugetul de stat se fac transferuri către acestea pentru echilibrarea lor.

Bugetul asigurărilor sociale de stat se elaborează si se aprobă în aceleași condiții și același cadru ca și bugetul de stat, diferența fiind faptul că se aprobă de Parlament prin lege separată. Aceasta presupune că veniturile din acest buget nu pot fi utilizate pentru alte cheltuieli bugetare, doar cele pentru care sunt repartizate. La procesul de elaborare și execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, pe lângă Ministerul Finanțelor Publice, un rol important îl are și Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi Sociale.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat sunt clasificate astfel:

-venituri de natură fiscală, unde gasim contribuții pentru asigurări sociale datorate de angajați, angajatori, persoane aflate în șomaj

-venituri de natură nefiscală, unde intră contribuția pentru bilete de tratament și odihnă.

Destinația cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat au ca denstinație pensiile de asigurări sociale de stat, trimiterile la tratament de odihnă și balnear, cheltuieli pentru creșterea copiilor până la doi ani, indemnizațiile și ajutoarele de asigurări sociale.

Bugetele locale întocmite ca bugete autonome, reprezintă instrumente de conducere si programare a activității financiare ce au loc la nivel local. Din punct de vedere adiministrativ-teritorial, localitățile țării sunt organizate în coumne, orașe, municipii și municipiul București, județe. Elaborarea acestor bugete se face de către primari și respectiv a președinților consiliilor județene, iar aprobarea lor de către consiliile locale, respectiv județe.

Bugetele locale sunt alcătuite din venituri proprii și din mijloace de echilibrare de la bugetul de stat sub forma sumelor si cotelor defalcate din impozitul pe venit și sumele defalcate din T.V.A. În cazul în care veniturile proprii nu sunt suficiente, bugetele locale pot primi transferuri de fonduri bănești de la bugetul de stat. Veniturile obținute sunt destinate finanțării administrației de stat locale( cheltuieli pentru sănătate, pentru gospodărie, cheltuieli în domeniul culturii, etc.).

1.4. Principiile bugetare

Aceste principii reprezintă organizarea finanțelor publice într-un mod clar și riguros., acestea luând naștere la începutul capitalismului.Unele dintre aceste principii se referă la realizarea bugetului, cum ar fi principiul universalității, principiul unității, altele se referă la modalitatea de gestionare a banilor publici, cum ar fi principiul realității și principiul echilibrării bugetului, altele fac referire la perioada întocmirii sale (principiul anualității), iar altele la forma de prezentare cum ar fi principiul specializării și principiul publicității bugetului.

În Țările Române, principiile bugetare iau contur prin Reglementările Organice în care se găseau obligațiile Adunării Obștești cu privire la folosirea cheltuielilor și veniturilor satului și documentele care separau veniturile statului de cele ale domnitorului.

Conform Legii privind finanțele publice nr. 500/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.597/13.08.2002, la baza elaborării și executării bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale sunt: principiul publicității, principiul unității bugetare, principiul universalității, principiul anualității, principiul specializării bugetare și principiul unității monetare.

Principiul universalității bugetului presupune ca veniturile și cheltuielile să apară în buget în totalitate, fără să se compenseze între ele. Acest principiu trebuie să respecte două reguli și anume regula produsului brut și regula neafectării veniturilor.

Regula produsului brut sau regula noncompensării reprezintă faptul că intre venituri nu trebuie sa existe vreo compensare și trebuie înscrise în buget în sume brute.

Regula neafectării veniturilor presupune faptul ca totalitatea veniturilor să finanțeze totalitatea cheltuielilor.

Principiul prezintă următoarele avantaje: economisirea, atunci când volumul veniturilor depășește volumul cheltuielilor, precum și controlul financiar asupra bugetului îl facilitează.

Un dezavantaj al acestui principiu este faptul că evidențiază un rulaj artificial al indicatorilor bugetari.

Principiul unității bugetare

Potrivit acestui principiu, toate veniturile și toate cheltuielile sunt înscrise într-un singur document, după o schemă de clasificație pentru o gestionare mai bună a acestora.

Din punct de vedere financiar, folosirea unei astfel de metode face ca prin citirea unui singur document, să fie mai ușor de înțeles proveniența veniturilor și destinația cheltuielilor, dacă veniturile acoperă cheltuielile. Această metodă dă o imagine mai clară a situației financiare a statului.

Acest principiu bugetar prezintă o serie de bugete cu titlu de excepții.Pe lângă bugetul general al statului mai sunt și bugetele autonome, bugetul extraordinar și bugetele anexă.

Principiul unității monetare

Potrivit acestui principiu,toate veniturile și cheltuielile se exprimă în monedă națională.

Principiul specializării bugetare se referă la faptul că veniturile sunt introduse în buget în funcție de provenineța lor, iar cheltuielile înscrise pe tipuri de nevoi și destinații. Această grupare poartă denumirea de clasificație bugetară.

Principiul anualității vizează două aspecte si anume: durata de timp pentru care se întocmește și aprobă bugetul și perioada în care se încasează veniturile și se efectuează cheltuielile. Veniturile și cheltuielile bugetare se aprobă pe durata unui an, un interval de 12 luni, care corespunde exercițiului bugetar.

În România, execuția bugetară coincide cu anul calendaristic,încheiându-se la data de 31 decembrie a fiecărui an pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Principiul publicității

Acest principiu presupune ca proiectul de buget să fie supus dezbaterii parlamentare, iar după aprobarea bugetului, să fie publicat pentru a se face cunoscut opiniei publice.

Publicitatea se face cu ajutorul mass-mediei, atât în momentul întocmirii, cât și în momentul aprobării și execuției bugetului.

Conform principiului publicității, sistemul bugetar este deschis și transparent, realizându-se prin:

-dezbaterea publică a proiectelor de buget, odată cu aprobarea acestora

-dezbaterea publică a conturilor generale de execuție a bugetelor, odată cu aprobarea acestora

-publicarea în Monitorul Oficial, a actelor normative de aprobare a bugetelor și conturilor anuale de execuție a lor

-mijloace de informare în masă, pentru publicarea informațiilor asupra conținutului bugetului, în afară de informațiile și actele nepublicate, prevăzute de lege.

Principiul neafectării veniturilor bugetare

Acest principiu constă în faptul că veniturile bugetare trebuie să fie destinate acoperirii tuturor cheltuielilor bugetare (depersonalizarea veniturilor).

Principiul echilibrului bugetar

Acest principiu presupune existența unui echilibru între veniturile și cheltuielile bugetare prin acoperirea integrală, în intervalul anului bugetar, a cheltuielilor din veniturile ordinare.

Atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, întâlnim excedent de buget, fiind o situație ideală, iar când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, avem deficit bugetar. Deși situația de echilibru este una ideală, aceasta este greu de atins.

Echilibrul bugetar se asigură prin următoarele 3 tehnici:

Fondul de rezervă, constituit atunci când perioadele economice sunt favorabile și masa impozitelor poate crește fără a crește și cota de impozitare, deoarece baza de impozitare este mai mare.

Fondul de egalizare presupune finanțarea deficitului bugetar prin emisiune monetară sau împrumut

Amortizarea alternativă care presupune folosirea rambursării datoriei publice și a cheltuielilor publice.

Capitolul 2. Procesul bugetar al principalelor bugete componente ale Bugetului Public Național

Procesul bugetar reprezintă ansamblul de operațiuni cu privire la elaborarea proiectului de buget, aprobarea, execuția bugetului, încheierea și aprobarea contului de execuție bugetară, precum și controlul bugetar. Toate aceste operațiuni se derulează într-un cadru constituțional și administrativ instituțional, variând de la o țară la alta.

Caracteristicile majore ale procesului bugetar:

Este democratic, fiind rezultatul exercitării atributelor statului de drept, dar și al exercițiului puterii de stat pe baza optiunilor exprimate liber prin vot de către cetățeni

Este ciclic, deoarece se reia anual

Are un mare impact public, sfera de cuprindere și efectele generate se găsesc în macroeconomie și microeconomie, dar și în celelalte domenii ale vieții social-economice.

Este tehnic din punct de vedere al formulării, execuției și controlului, trebuind respectate cerințele funcționării principiului raționalității si mecanismului economic

Este decizional, având ca scop formularea, realizarea și controlul resurselor bugetare și alocarea lor

Este politic, conținutul său făcând referire la politica financiară, formularea acestui conținut reprezentând decizia politică a forțelor majoritare în parlament.

.

Etapele procesului bugetar

Procesul bugetar cuprinde șase etape. Acestea sunt: elaborarea proiectelor de buget, aprobarea bugetelor, execuția bugetară, încheierea execuției bugetare, controlul execuției bugetului, aprobarea execuției bugetului. Legea prevede conținutul acestor etape, graficul derulării lor, instituțiile competente, abilitate și răspunzătoare. În procesul bugetar sunt implicate mai multe instituții și anume: Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finanțelor Publice, celelalte ministere, Trezoreria Statului, instituțiile bugetare, Curtea de Conturi și nu în ultimul rând organele autorității locale.

2.1. Bugetul de stat

2.1.1. Elaborarea proiectului de buget

În general, în elaborarea proiectului de buget sunt implicate instituțiile publice ce au în vedere propunerea de resurse financiare și de obiective pentru care să se prevadă cheltuieli din buget.Proiectul bugetului de stat este elaborate de puterea executivă, Guvernul, prin intermediul Ministerului Finanțelor, pe baza:

Estimărilor principalilor indicatori macroeconomici și sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, dar și pentru următorii 3 ani

Politicilor fiscal și bugetare

Propunerilor de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite

Priorităților, politicilor și strategiilor sectoriale stabilite în scopul formulării propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite

Posibilităților de finanțare și refinanțare ale deficitului bugetar

Transferurilor consolidate, precum și propunerilor de sume defalcate din veniturile bugetului de stat pentru autoritățile administrației publice locale

Proiectelor elaborate de către ordonatorii principali de credite pentru finanțarea unor acțiuni, însoțite de o estimare anuală a rezultatelor fiecărui proiect, menționându-se obiectivele urmărite, costurile, rezultatele obținute și aproximate pentru anii următori

Etapele elaborării proiectului de buget

În prima fază, Ministerul Finanțelor Publice alcătuiește o primă variantă de buget luând în considerare orientările generale precizate de guvern în aria veniturilor și cheltuielilor bugetare și pe baza datelor cu privire la situația economică a țării.

Ministerul Finanțelor Publice precizează nivelul veniturilor ce urmează a fi încasate, propune noi surse de venituri bugetare și evaluează numărul cheltuielilor ce urmează a fi făcute;

Etapa a doua a elaborării proiectului de buget presupune ca beneficiarii alocațiilor bugetare să elaboreze cu ajutorul unor servicii de specialitate de la organele pe care le coordonează, propuneri cu privire la cheltuielile ce urmează a se faceîn anul pentru care se elaborează bugetul;

Dacă între Ministerul Finanțelor Publice și agențiile guvernamentale și ministerele de resort, apar divergențe, acestea se rezolvă mai întai la nivelul specialiștilor respectivelor instituții, următoarea fază este la nivelul ministrului finanțelor și la nivelul fiecărui ministru de resort, iar a treia fază, la nivelul guvernului sau al prim-ministrului. Acestea fac parte din a treia etapă.

În etapa a patra, după ce divergențele sunt rezolvate, urmează analiza proiectului de buget și avizarea acestuia de către Guvern, apoi ajunge la Parlament pentru examinare și aprobare. Împreună cu proiectul bugetului, este și un set de documente ce cuprinde:

-motivele și proiectul de lege pentru aprobarea bugetului

-anexele la proiectul de lege

-documentele necesare Parlamentului pentru a analiza proiectul de buget.

În România, elaborarea proiectului de buget îi revine organelor executive ale statului: Guvernul, ministerele, unele organe centrale ale administrației publice centrale de stat, un rol important din rândul acestora avându-l Ministerul Finanțelor Publice, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și alte ministere și instituții centrale.

Constituția României, Legea Finanțelor Publice și alte legi reglementează derularea procesului bugetar. Elaborarea proiectului bugetului de stat se face pe baza unui calendar in care sunt stabilite termene limită pentru fiecare fază a acestuia, astfel:

Calendarul elaborării proiectului de buget în România

Până la 31 martie Organele abilitate întocmesc lucrările privind previzionarea indicatorilor macroeconomici și sociali pentru exercițiul bugetar pentru care se întocmește proiectul de buget și pentru următorii 3 ani;

Până la 1 mai Ministerul Finanțelor Publice face cunoscute Guvernului obiectivele fiscale și obiectivele bugetare pentru anul bugetar pentru care se întocmește proiectul de buget, dar prezintă și limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite;

Până la 15 mai Guvernul aduce la cunoștință comisiilor de specialitate ale Parlamentului despre principalele orientări ale politicii sale macroeconomice și ale finanțelor publice;

Până la 1 iunie Ordonatorii principali de credite primesc de la Ministerul Finanțelor Publice orientările generale de politică macroeconomică, pe baza acestora întocmindu-se proiectul de buget precum și limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;

Până la 15 iunie Ordonatorii principali de credite primesc de la Ministerul Finanțelor Publice eventualele modificări ale limitelor de cheltuieli;

Până la 15 iulie Ministerul Finanțelor Publice primește propunerile pentru proiectul de buget și anexele respective, cu limitele de cheltuieli estimate pentru următorii 3 ani, de la ordonatorii principali de credite;

Camera Deputaților și Senatul își aprobă propriile bugete și le dă Guvernului pentru a le include în proiectul bugetului de stat;

Ministerul Finanțelor Publice primește de la organele administrației publice locale propriile cu privire la mijloacele de echilibrare din cote sau sume defalcate din veniturile bugetului de stat, dar și propuneri de transferuri;

Până la 1 august Ordonatorii principali de credite transmit Ministerului Finanțelor Publice proiectele de buget in varianta lor definitivă împreună cu anexele lor;

Până la 30 sept. Pe baza proiectelor ordonatorilor de credite, dar și a variantei proprii, Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul legilor bugetare și proiectul propriu-zis al bugetului de stat și al anexelor acestuia, pe care il transmite împreună cu un raport cu privire la situația macroeconomică pentru exercițiul bugetar, precum și proiecția acesteia pe următorii 3 ani, Guvernului pentru a le analiza;

Până la 15 oct. Guvernul transmite Parlamentului proiectul de buget în vederea adoptării. Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, atunci Guvernul va îndeplini sarcinile scrise în bugetul anului precedent. Limitele lunare de cheltuieli neputând depăsi 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent. La stabilirea cheltuielilor publice se ia în vedere: numărul de salariați, politica financiară a statului, utilizarea bazei deja existente cu maximă eficacitate, ansamblul de instituții publice în funcțiune, cele ce urmează a se crea în noul exercițiu bugetar. Împreună cu acestea, se vor lua în considerare și următoarele obiective:

În domeniul cercetării științifice – sprijinirea unor programe de cercetare cu caracter prioritar, îndeosebi fundamentală;

În domeniul economic – efectuarea unor investiții, dar și a altor acțiuni economice de interes public, acordarea de facilități, de subvenții și de alte mijloace potrivit normelor legale, în limita creditelor aprobate prin bugetele anuale;

În domeniul social – folosirea resurselor financiare ale statului pentru ocrotiri și asigurări sociale, cultură, învățământ, artă, tineret și sport, ocrotirea mediului înconjurător, menținerea echilibrului ecologic;

Garantarea cerințelor de apărare a țării, siguranței naționale și a ordinii publice;

Finanțarea administrației publice centrale dar și locale.

2.1.2. Aprobarea bugetului de stat

Bugetele sunt aprobate de către Parlament pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, dar și pe ordonatori principali de credite, pentru anul bugetar pentru care s-au întocmit bugetele. Estimările pentru următorii 3 ani constau în informații cu privire la necesarul de finanțare pe termen mediu. Aprobarea bugetului reprezintă actul final dintr-o procedură foarte complexă, care are sarcina să asigure analiza în detaliu a deciziei bugetare și alegerea opțiunii celei mai corespunzătoare cu privire la formarea și utilizarea resurselor bugetare.

Guvernul înaintează Parlamentului proiectele de buget unde sunt supuse dezbaterii și aprobării puterii legislative. Această etapă a procesului bugetar presupune:

Prezentarea de către șeful executivului sau de către ministrul finanțelor în Parlament a proiectului de buget

Analiza proiectului de buget în comisiile parlamentare

Rezolvarea modificărilor propuse la proiectul de buget

Aprobarea proiectului de buget în Parlament

Semnarea bugetului aprobat de către șeful statului.

Dezbaterea și aprobarea proiectelor de buget în Parlament este influențată de modul de organizare al acestuia, unicameral sau bicameral, dar și de competențele cu privire la formularea de îmbunătățiri la proiectul de buget.

În România, dezbaterea și aprobarea proiectului bugetului de stat se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:

Guvernul depune la Parlament proiectul bugetului de stat, la care anexează bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate, împreună cu Raportul privind situația financiară și economică a țării, dar și planul acesteia în viitor, precum și cu proiectul legii bugetare anuale;

Toate aceste documente sunt studiate în amănunt de comisiile permanente ale fiecărei camere în parte- Comisia buget, finanțe, bănci, alte comisii pe domenii și Compartimentul tehnic-legislativ al celor două camere. Comisia permanentă de buget, finanțe și bănci primește de la comisiile interesate (comisiile pe domenii) și Compartimentul tehnic-legislativ avizul, dar și amendamentele propuse de acestea. Dacă din cauza amendamentelor propuse, deficitul bugetar se mărește, atunci au loc discuții și analize cu reprezentanții Guvernului în vederea găsirii unor soluții optime;

Comisiile permanente de buget, finanțe, bănci dezbat propunerile de amendamente și proiectele și întocmesc un Raport comun, raport aprobat prin vot, unde sunt cuprinse toate propunerile de amendamente, dar și propunerea motivată pentru adoptarea celor două proiecte, Legea bugetară și Bugetul de stat, respingerea sau adoptarea lor cu modificări;

În ședința comună a celor două camere se analizează amănunțit cele două proiecte la care participă si inițiatorul lor. Reprezentantul Guvernului are sarcina de a prezenta constrângerile care au dus la elaborarea bugetului, in acelasi timp prezentând și Raportul cu privire la situația economico-financiară și proiecția ei în anul ce urmează. O persoană din partea comisiilor permanente expune Raportul comun, pe baza acestuia având locdezbaterea generală. Dacă se resping documentele, se supune la vot. Cea de-a doua fază a dezbaterii constă în dezbaterea pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate, după caz, și pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar;

Pe baza votului de ansamblu al legii, care poate fi la vedere sau secret, se aprobă Legea bugetară și a Bugetului de stat;

Președintele României promulgă legea adoptată de Parlament, iar apoi este publicată în Monitorul Oficial.

2.1.3. Execuția bugetului de stat

Ansamblul operațiunilor de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare propriu-zisă a cheltuielilor aprobate prin buget reprezintă execuția bugetară. Derularea acestor operațiuni se realizează atât în numerar cât și prin virament.

Ministerul Finanțelor Publice, Trezoreria Statului și alte instituții bugetare, cele care sunt în calitate de ordonatori de credite bugetare, dar și sistemul bancar participă la execuția bugetului.

Pentru a fi eficientă execuția bugetară, este nevoie de:

Implementarea bugetului, atât din punct de vedere financiar, cât și politic;

Ajustarea execuției bugetare la schimbările majore din mediul macroeconomic;

Soluționarea problemelor ivite în timpul implementării;

Resursele să fie administrate și utilizate în mod eficient și eficace.

Controlul riguros al cheltuielilor agregate, cât și utilizarea eficientă și eficace a resurselor trebuie să fie asigurate de către sistemele de execuția bugetară.

Pentru un control bugetar eficace, sistemele specifice necesare includ:

Administrarea banilor și funcția trezoreriei;

Plăți și aprovizionare publica;

Auditul intern și controalele administrării interne;

Audit extern;

Sisteme de contabilitate și raportare financiară.

Fazele execuției bugetare

Încasarea veniturilor presupune parcurgerea următoarelor etape:

În prima etapă, așsezarea veniturilor bugetare, presupune determinarea obiectivului impozabil și evaluarea acestuia;

Lichidarea veniturilor bugetare vizează determinarea cuantumului impozitului datorat de către persoana fizică sau juridică;

Emiterea titlului de percepere sau a dispoziției unde are loc perceperea impozitului;

Cea de-a patra etapă, respectiv perceperea propriu-zisă a venitului bugetar presupune încasarea impozitului sau a taxei în cunatumul și la termenul stabilit. Tot această etapă cuprinde și urmărirea silită a contribuabililor care nu își achită obligațiile bănești datorate bugetului de stat.

La baza execuției cheltuielilor bugetare stau următoarele principii:

Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata întregului exercițiului bugetar

Creditele bugetare care sunt aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și nici folosite pentru a finanța un alt ordonator principal de credite

Alocațiile pentru cheltuielile de personal care sunt aprobate pe ordonatori principali de credite, nu pot fi mărite și nu pot fi transferate și folosite la alte articole de cheltuieli

Creditele bugetare care sunt aprobate la un anumit capitol, nu pot fi folosite pentru finanțarea altui capitol

Ordonatorii principali de credite bugetare, transmit lunar, în termen de 5 zile de la sfârșitul lunii, Ministerului Finanțelor Publice situația cu privire la virările de credite bugetare

Creditele bugetare care au fost aprobate și care nu au fost folosite până la sfârșitul exercițiului bugetar, sunt anulate

Ordonatorii principali de credite analizează lunar păstrarea unor credite bugetare, aceștia putând propune anularea lor daca se stabilește că nu sunt necesare. Anularea acestor credite bugetare mărește Fondul de rezervă bugetară prevăzut în bugetul de stat și pus la dispoziția Guvernului

Nu sunt permise transferurile de credite bugetare de la capitolele ce au fost majorate din fondurile de rezervă bugetară și din intervenția Guvernului.

Procesul de execuție al cheltuielilor presupune parcurgerea următoarelor etape:

Angajarea presupune obligația prin care o autoritate publică alocă fonduri publice în limita creditelor bugetare aprobate, unei anumite destinații. Angajarea se face cu ajutorul ordonatorilor de credite;

Lichidarea cheltuielilor constă în operațiunea prin care se verifică efectuarea serviciului sau furnizarea de mărfuri asumate și a sumelor datorate. Această operațiune se realizează pe baza întocmirii de acte legale. Astfel, această operațiunea se realizează în urma efectuării serviciilor și livrării de mărfuri în favoarea statului;

Ordonanțarea cheltuielilor reprezintă etapa în procesul execuției bugetare unde se dovedește că livrarea bunurilor și serviciilor a fost făcută, deci se dispune plata. În cazul în care actele de ordonanțare nu poartă viza de control financiar, ele nu sunt onorate la plată;

Plata propriu-zisă sau stingerea obligațiilor reprezintă actul final în care instituția publică își achită obligațiile față de persoanele fizice sau juridice care au prestat servicii statului. Efectuarea plăților se realizează pe baza actelor justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Angajarea, lichidarea și ordonanțarea sunt efectuate de către ordonatorii de credite bugetare sau de către împuterniciții lor ( conducătorii instituțiilor publice) cu ajutorul avizelor compartimentelor specializate ale instituției publice, plata făcându-se de către casieri sau contabili publici.

Angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se realizează cu ajutorul vizei de control financiar preventiv propriu.

Ordonatorii de credite au datoria de a angaja și de a folosi creditele bugetare doar potrivit destinațiilor aprobate și în limita prevederilor, pentru cheltuieli cu scopul desfășurării activităților.

Angajarea cheltuielilor bugetare se face sub două forme:

Angajamentul legal

Angajamentul bugetar sau global

Angajamentul legal reprezintă o fază în procesul execuției bugetare prezentat sub forma unui act juridic din care rezultă sau poate rezulta o obligație fundamentată pe fondurile publice. Acest angajament poate fi provizoriu sau individual.

Angajamentul provizoriu face referire la cheltuielile curente care sunt efectuate în mod consecutiv în decursul anului bugetar. Pentru angajamentele legale individuale ce depășesc valoarea angajamentelor legale provizorii, este necesară viza de control financiar preventiv.

Caracteristicile angajamentului legal sunt următoarele:

Este semnat de către ordonatorul de credite și are o formă scrisă;

Are forma unui contract de muncă, convenție, de achiziție publică, comandă, acord de împrumut. Toate aceste contracte reprezintă proiecte de angajamente legale ce sunt aprobate de ordonatorul de credite decât atunci când acestea au primit viza de control preventiv sau delegat;

Are la bază principiile unei bune gestiuni financiare, ale eficienței și economicității cheltuielilor bugetare;

Se face pe întregul parcurs al anului bugetar;

Este semnat de către ordonatorul de credite, iar apoi trimis pentru înregistrare compartimentului de contabilitate.

Angajamentul bugetar reprezintă actul prin care o autoritate, potrivit legii, acordă fonduri publice, în limita creditelor bugetare aprobate, unei anumite destinații. Angajamentul bugetar se face cu ajutorul unui document privind angajamentul bugetar individual și cel global prin care se confirmă existența unor credite bugetare care sunt disponibile și se păstrează creditele aferente unei cheltuieli, ținându-se cont și de destinația stabilită în buget.

Angajamentul bugetar prezintă următoarele caracteristici:

Ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fără să verifice dacă fondurile publice necesare plății lor, nu au fost rezervate în exercițiul bugetar

Valoarea angajamentelor legale să nu depășească valoarea angajamentelor bugetare, iar aceasta din urmă să nu fie mai mare decât creditele bugetare aprobate, cu excepția acțiunilor multianuale

Punerea în rezervă a creditelor bugetare angajate astfel încât toate angajamentele legale care au fost încheiate în decursul anului bugetar sau în exercițiile anterioare de persoane împuternicite sau de ordonatorul de credite să poată fi plătite în decursul anului pentru care au fost aprobate.

Conducerea generală a execuției bugetului public, în România, este de competența Guvernului. Răspunderea revine organului de specialitate în acest domeniu, Ministerului Finanțelor Publice. Guvernul are sarcina de a examina periodic, în decursul anului bugetar, mersul execuției bugetare și în caz de nevoie să ia măsuri pentru a îmbunătății echilibrul bugetar.

2.1.4. Încheierea, controlul și aprobarea bugetului de stat

Încheierea exercițiului bugetar reprezintă etapa încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor pentru respectivul an bugetar. Execuția bugetară se termină la data de 31 decembrie a fiecărui an.

Cu ajutorul situațiilor financiare înfățișate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuția de casă a bugetului, Ministerul Finanțelor Publice elaborează contul de execuție bugetară care indică excedentul sau deficitul bugetului la sfârșitul anului bugetar. Contul general anual de execuție a bugetului este prezentat Guvernului pentru a-l analiza. Acesta cuprinde ca anexe, conturile anuale de execuție ale bugetelor ordonatorilor principali de credite.

După ce Guvernul analizează contul general de execuție a bugetului, acesta este transmis Parlamentului pentru aprobare până la date de 1 iulie a anului următor celui de execuție.

Contul de încheiere a exercițiului bugetar reprezintă un document unde sunt prezentate veniturile și cheltuielile bugetului pentru anul ce a trecut și se constată excedentul sau deficitul pentru acel an. Odată cu proiectul de buget pentru anul ce urmează, acest document este dezbătut de către Parlament.

După încheierea exercițiului bugetar, Parlamentul primește de la Guvern conturile anuale de execuție a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor fondurilor speciale pentru deliberarea și aprobarea acestor conturi.

Conturile anuale de execuție a acestor bugete cuprind:

La venituri- încasările realizate, prevederile bugetare aprobate inițial și prevederile bugetare definitive

La cheltuieli- plăți efectuate, credite aprobate inițial și credite definitive.

Excedentul sau deficitul bugetelor se calculează ca diferență între veniturile încasate și plățile efectuate până la încheierea exercițiului bugetar.

Împreună cu conturile anuale de execuție, se supune dezbaterii și aprobării de către Parlament și contul general al datoriei publice. Acest cont conține situația datoriei publice interne și externe a statului, situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe a altor persoane juridice.

Controlul bugetar

Executivul realizează execuția bugetară sub controlul unor organe împuternicite în acest scop. În funcție de natura organelor care il execută, controlul poate fi jurisdicțional, politic și administrativ.

Controlul jurisdicțional este realizat de către Camera sau Curtea de Conturi, care este un organism specializat. Principalul scop al acestuia este controlul complet al execuției bugetare. Controlul jurisdicțional decide dacă actele justificative sunt legale, iar atunci când conturile contabile sunt în ordine dă anual descărcare de gestiune. Dacă se găsesc nereguli, acestea sunt prezentate sub formă de rapoarte șefului statului și Parlamentului.

Controlul politic se realizează de către Parlament odată cu examinarea și aprobarea proiectului bugetului și a contului de execuție bugetară.

Periodic, Guvernul este obligat să prezinte Parlamentului rapoarte privind execuția bugetului. Cu ajutorul comisiilor permanente sau prin comisii speciale, Parlamentul poate efectua acțiuni de control și totodat poate audia persoanele sau membrii Guvernului care gestionează sau administrează fondurile publice. Prin acest control se dorește respectarea indicațiilor autorizației parlamentare de către executiv cu privire la buget și a modului de gestionare a fondurilor bugetare.

Asupra modului de consumare a creditelor bugetare de către subordonații acestora,controlul administrativ face referire la controlul practicat de organele specializate ale Ministerului Finanțelor și la controlul ierarhic practicat de către ordonatorii principali de credite.

După exercitarea controlului administrativ, acesta poate fi împărțit în control preventiv,control concomitent sau posterior efectuării operațiilor bugetare.

Controlul preventiv este cea mai eficientă formă de control bugetar, acesta putând sa oprească operațiile care nu sunt legale, care nu sunt oportune si eficiente. Acest control este folosit înaintea efectuării operațiilor de execuție a veniturilor și cheltuielilor bugetare.

Controlul concomitent se realizează în momentul efectuării plății mărfurilor achiziționate sau a serviciilor prestate. Valoarea acestui control este una limitată, deoarece se focusează asupra faptului dacă plata este sau nu legală. Dacă este legal datorată, plata nu poate fi oprită, vhiar dacă aceasta este neeficientă sau neoportună, cheltuiala fiind deja angajată, prin încheierea contractelor.

Controlul posterior urmărește identificarea neregulilor în execuția bugetului, nerespectarea legilor, recuperarea prejudiciilor aduse statului, sancționarea acestora, dar și prevenirea pe viitor a celor amintite.

În România, Parlamentul se ocupă de executarea controlului politic, Curtea de Conturi realizează controlul jurisdicțional, iar Ministerul Finanțelor și celelalte agenții guvernamentale și organe centrale realizează controlul administrativ.

Direcția generală a controlului financiar de stat și Garda financiară reprezintă organele specializate de control ale Ministerului Finanțelor Publice. La nivel de județ, acestea sunt reprezentate de direcțiile controlului financiar de stat.

Și la nivelul fiecărui minister și organe centrale și locale ale administrașiei de stat se exercită controlul administrativ asupra legalității și eficienței utilizării fondurilor bugetare.

Corpul de control al prim-ministrului funcționează la nivelul Guvernului, desfășurând în domeniul execuției bugetului, acțiuni de control.

2.2. Bugetul asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă planul financiar anual cu ajutorul căruia are loc constituirea, repartizarea, dar și folosirea fondurilor bănești utilizate pentru plata pensiilor de urmaș, concedii de maternitate și îngrijire a copiilor, plata pensiilor pentru limită de vârstă, pentru pierderea capacității de muncă. Bugetul asigurărilor sociale de stat se întocmește diferit de bugetul de stat și se aprobă de către stat prin lege separată.

Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat se face de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice cu ajutorul unor indicatori ce sunt fundamentați de către Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Cu ajutorul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale se repartizează bugetul asigurărilor sociale de stat, în profil teritorial și pe trimestre.

Veniturile de le bugetul asigurărilor sociale de stat vin din contribuțiile de asigurări sociale plătite atât de către angajator cât și de angajat, dar și de la alte contribuții obținute de la persoanele fizice și juridice, venituri din proprietate, venituri din vânzări de bunuri și servicii, dobânzi, prestări servicii, etc.

Potrivit legii bugetului asigurărilor sociale de stat, valabile în 2015, cotele de contribuție a asigurărilor sociale,sunt:

“26,3 pentru condiții normale de muncă, din care 10,5% datorată de angajați și 15,8 % de către angajatori;

31,3% pentru condiții deosebite de muncă, respectiv 10,5% datorată de angajați și 20,8% datorată de angajatori;

36,3% pentru condiții speciale de muncă, datorată de angajator și angajați, din care 10,5% suportată de angajați și 25,8% de către angajatori.”

Din punct de vedere al contribuției datorate de către angajatori în funcție de clasa de risc cu privire la accidentele de muncă și boli profesionale este 0,85%, aplicată sumei veniturilor brute realizate în fiecare lună.

În ceea ce privește contribuțiile pentru șomaj, cota suportată de către angajator și salariat este la fel, fiind vorba de 0,5%.

Încheierea exercițiului bugetului asigurărilor sociale de stat, se realizează ca și în cazul bugetului de stat, prin întocmirea contului anual de execuție, făcând obiectul controlului Curții de Conturi înainte să fie aprobat de către Parlament.

2.2.1. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă un element component al sistemului bugetului public, ce reflectă formarea și folosirea fondurilor bănești, folosite în scopul ocrotirii mamelor cu copii mici, salariaților, pensionarilor și anumitor categorii de refugiați.

Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, care împreună cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, stabilește metodologia elaborării, executării și încheierii bugetului. Cu ajutorul datelor primite de la direcțile de specialitate județene și ale municipiului București, dar și cu ajutorul datelor proprii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice elaborează pentru anul viitor proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, până la data de 30 septembrie a anului curent și îl înaintează Ministerului Finanțelor Publice pentru avizare.

2.2.2. Examinarea și aprobarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

După ce s-a realizat întocmirea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat, urmează etapa examinării și aprobării bugetului.

Examinarea și aprobarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat are următoarele etape:

Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, împreună cu Casele județene de Pensii stabileștc indicatorii cu privire la salariul mediu brut pe economie, numărul de salariați

Pe baza informațiilor primite, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice elaborează proiectul bugetului și proiectul de lege și le înaintează Ministerului Finanțelor Publice pentru examinare

După ce analizează proiectele și își dă avizul, Ministerul Finanțelor Publice le trimite Guvernului care înaintează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat și proiectul legii bugetului, Parlamentului, până la data de 15 octombrie, pentru a le examina și aproba.

Comisiile permanente, dar și Compartimentul tehnic-legislativ al fiecărei Camere examinează documentele, urmând să îșî dea avizul. La nivelul examinării, sunt formate și amendamente. Avizul adoptat împreună cu amendamentele sunt incluse întru-un raport comun.

Dezbaterea proiectului bugetului de asigurări sociale de stat, cât și a raportului comun privind amendamentele, pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate dacă este cazul, dar și pe fiecare anexă în parte, pentru anul bugetar are loc în ședința comună a celor două camere ale Parlamentului. La această dezbatere a proiectului participă și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice care prezintă motivele care au dus la elaborarea proiectului de buget.

Pe baza votului de ansamblu, care poate fi vot deschis sau secret, se efectuează adoptarea Legii bugetului de asigurări sociale de stat.

După ce legea bugetului de asigurări sociale de stat este promulgată de către președinte, aceasta este publicată în Monitorul Oficial. În timpul exercițiului bugetar, legea se poate modifica, cel târziu până pe data de 30 noiembrie, prin legi de rectificare.

2.2.3.Execuția bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuția bugetului asigurărilor sociale de stat vizează activitatea de încasare a veniturilor și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget. Această execuție presupune o serie de operațiuni, grupate sub denumirea de execuția de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat, acestea realizându-se prin trezorerie, dar implică și operațiuni bancare.

Există și o etapă intermediară a execuției acestui buget ce constă în repartizarea pe trimestre, dar și pe instituții a veniturilor și cheltuielilor. Aceste sarcini îi revin Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și ordonatorilor de credite bugetare.

Încasarea veniturilor cuvenite bugetului reprezintă execuția veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat. Formarea veniturilor acestui buget se formează cu ajutorul contribuțiilor pentru asigurări sociale, dar și a altor vărsăminte extrase de la persoane fizice și juridice, încasate conform prevederilor legale în vigoare.

Pentru încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat este nevoie de parcurgerea următorilor pasi:

În cazul contribuțiilor pentru asigurări sociale datorate de angajatori, calcularea, dar și plata directă de către subiecții impozitelor

În cazul contribuțiilor pentru asigurări sociale datorate de angajați, calcularea, reținerea dar și vărsarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuțiilor datorate de către angajator

Calculul de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a contribuțiilor datorate de persoane care vor să se asigure facultativ.

Așezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere și perceperea reprezintă etapele execuției veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat.

Execuția cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat este activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute, dar și aprobate prin bugetul respectiv.

Pentru realizarea cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, se parcurg următoarele etape:

Repartizarea trimestrială a creditelor bugetare

Deschiderea creditelor bugetare se realizează la nivelul trezoreriei statului de către Ministerul Finanțelor Publice

Angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata reprezintă etapele execuției cheltuielilor bugetului asigurărior sociale de stat.

2.2.4. Încheierea și controlul bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuția bugetului se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Veniturile neîncasate și creditele care nu au fost utilizate până la sfârșitul anului se vor încasa, respectiv se vor plăti în contul bugetului anului ce urmează. Excedentele care s-au înregistrat la nivelul bugetului se regularizează cu bugetul de stat în limita subvențiilor primite de la buget, îmbrăcate sub forma transferurilor consolidabile.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice întocmește contul anual al execuției bugetului asigurărilor sociale de stat, care împreună cu raportul de verificare și analiză a Ministerului Finanțelor Publice, este prezentat Guvernului, până la cel târziu 1 mai a anului care urmează. Acest cont anual este prezentat de către Guvern, Parlamentului pentru aprobare până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuție. Odată cu contul general anual de execuție a bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite se realizează și aprobarea contului anua de execuție după verificarea lor de către Curtea de Conturi.

2.3. Bugetele locale

„Bugetul local reprezintă instrumentul principal al autorităților administrației publice locale în vederea selectării priorităților de finanțare din strategiile de dezvoltare economico-socială ale administrației publice locale, de valorificare eficientă a resurselor locale și de îmbunătățire a utilizării fondurilor locale.Unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează potrivit dispozițiilor legale în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit. Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale pe care le reprezintă, treburile publice, cu respectarea legislației în vigoare.”

Cu ajutorul consiliilor comunale, consiliile orășenești și județene, ca autorități deliberative, dar și primarii și președinții de consilii județene ca autorități executive se realizează autonomia locală în comune, orașe și județe.

Autonomia locală este exercitată numai pe baza și în limitele prevăzute de lege și sunt de natură administrativă și financiară.

Pentru asigurarea autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale au dreptul să stabilească și să încaseze impozite și taxe locale, dar și să elaboreze și să aprobe bugetele de venituri și cheltuieli ale comunelor, orașelor și județelor.

Realizarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe stabilirea și aprecierea materiei impozabile și a bazei de impozitare. Pe baza acestor criterii se calculează impozitele și taxele cuvenite, aprecierea serviciilor prestate și a veniturilor realizate din acestea.

Bugetul local, potrivit legii nr. 273/2006, este documentul în care sunt menționate și aprobate în fiecare an veniturile, precum și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale.

Bugetele locale sunt formate din bugetele comunelor, orașelor, bugetele municipiilor și bugetele județelor.

Principiile autonomiei, legalității, responsabilității, cooperării și solidarității cu scopul rezolvării problemelor întregului județ stau la baza raporturilor dintre autoritățile administrației publice locale din comune și orașe și autoritățile administrației publice județene.

Prin bugetele comunelor, orașelor și municipiilor se aigură fonduri pentru finanțarea învățământului preuniversitar, asistență socială, ajutoare, agricultură, acțiuni de cultură și religie și alte acțiuni sociale.

Din bugetele județelor se finanțează serviciile de dezvoltare publică, asistență socială, ajutoare și indemnizații, acțiuni de cultură și religie, transporturi și alte acțiuni sociale.

Veniturile bugetelor locale se formează din:

Venituri proprii, alcătuite din impozite, taxe, contribuții, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit, alte vărsăminte

Donații și sponsorizări

Subvenții de la bugetul de stat și de la alte bugete

Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat

Sume de la Uniunea Europeană

“Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activități, programe, proiecte, obiective, se efectueazăîn concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective”.

Până la data de 8 a lunii în curs, se alocă lunar o cotă din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, după cum urmează:

41,75% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își desfășoară activitatea plătitorii de impozit pe venit;

11,25% la bugetul local al județului;

18,5% într-un cont separat, deschis pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, ale orașelor și ale municipiilor, dar și a bugetului local al județului.

Cota de 18,5% se alocă, în execuție, către direcțiile generale ale finanțelor publice județene la trezoreria municipiului reședință de județ.

Cota de 18,5% provenită din impozitul pe venit pentru municipiul București se împarte astfel:

20% la bugetele locale ale sectoarelor municipiului București;

44,5% la bugetul local al municipiului București;

7% într-un cont diferit, pentru echilibrarea bugetelor locale ale sectoarelor, dar și a bugetului local al municipiului București.

Cota de 7% se alocă, în execuție, spre Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Prin legea bugetului de stat se pot majora cotele defalcate din impozite, numai în situații deosebite.

Cu ajutorul Ministerului Finanțelor Publice, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene se efectuează operațiunile de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit.

Bugetele locale asigură fundamentarea resurselor financiare, stimulează inițiativa locală, asigură dimensionarea cheltuielilor în limitele veniturilor, afirmarea autonomiei locale și exercitarea controlului asupra folosirii fondurilor locale, participă la organizarea și conducerea activității financiare a unităților administrativ-teritoriale.Totodată, bugetele locale reprezintă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale, aceasta reprezentând procedeul de acoperire a deficitelor și de finanțare a cheltuielilor pe destinații.

Principiile fundamentării bugetului local- pentru fundamentarea bugetului local, trebuie respectate anumite principii

Principiul solidarității

Ajutorarea unităților administrativ-teritoriale, dar și a persoanelor aflate în dificultate prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară format în bugetul local se realizează cu ajutorul politicilor bugetare locale. Consiliile locale sau județene,cu ajutorul fondului de rezervă bugetară format la nivelul bugetului local, pot aproba conferirea de ajutoare grupurilor locale de oameni.

Principiul proporționalității

Resursele financiare care sunt la îndemâna unităților administrativ-teritoriale trebuie să coincidă cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege.

Principiul consultării

Autoritățile administrației publice locale trebuie să fie consultate despre procesul de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.

Principiul transparenței și publicității

Procesul bugetar un are caracter deschis și transparent. Acesta se înfăptuiește prin:

Publicarea proiectului de buget local și a contului anual de execuție a acestuia pe pagina de internet a instituției publice, presa locală sau afișarea acestuia la sediul autorității administrației publice locale;

După aprobarea proiectului de buget local, are loc debaterea public a acestuia;

În ședința publică are loc prezentarea contului annual de execuție a bugetului local.

Principiul universalității constă în faptul că veniturile și cheltuielile intră în totalitate, în sume brute, în buget.

Principiul autonomiei locale financiare

Conform acestui principiu, unitățile administrativ-teritoriale beneficiază de resurse financiare în vederea utilizării în exercitarea atribuțiilor de către autorităților administrației publice locale.

Acest principiu constă în faptul că autoritățile publice locale trebuie să fie competente pentru a putea stabili nivelul taxelor și impozitelor. Potrivit acestui principiu, împărțirea resurselor financiare pentru a echilibra bugetele locale, nu trebuie să prejudicieze punerea în aplicare a politicilor bugetare ale autorităților administrației publice locale.

Conform Cartei Europene de la Strasbourg, aceasta menționează faptul că: ”Prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă pentru colectivitățile locale să reglementeze și să administreze în cadrul legii, sub propria lor răspundere și în favoarea populației respective, o parte importantă din treburile publice”.

Conținutul și etapele procesului bugetar local

Totalitatea de acțiuni și activități din domeniu, care se desfășoară conform unei anumite succesiuni stabilite, formează procesul bugetar local.

Bugetul local, pe lângă lista de venituri și cheltuieli, el reprezintă și un act cuprinzător și complex unde se găsesc decizii cu caracter de mare importanță. Din acest motiv, el este pregătit, supus dezbaterii și apoi aprobat. În Legea anuală a bugetului găsim sinteza bugetului local, care în etapa execuției bugetare trebuie pusă în aplicare de către Guvern. Întocmirea contului general de încheiere a bugetului se realizează la încheierea exercițiului bugetar și este supus Parlamentului pentru aprobare. Operațiunile bugetare sunt observate și verificate de organele specializate ale statului și supuse controlului prevenitv.

Aceste etape se realizează treptat, excepție făcând controlul, care este înfățișat în toate etapele. Toate aceste activități, etape în care are loc elaborarea proiectului de buget, dezbaterea și aprobarea lui, execuția și încheierea exercițiului bugetar, dar și controlul realizat acestor operațiuni formează procesul bugetar.

Realizarea acestui proces se face cu ajutorul unui număr mare de participanți, unii realizând execuția bugetului sau controlul asupra acestuia, alții având dreptul de a lua decizii cu privire la material bugetară.

Procesul bugetar local reprezintă ansamblul de instrumente, măsuri și mijloace cu ajutorul cărora entitățile organizatorice stabilite de lege, acționează la evidențierea indicatorilor de venituri și cheltuieli prin intermediul balanței financiare specific, cât și la formarea acestora prin colecatrea de mijloace bănești pentru realizarea plăților în sprijinirea cheltuielilor determinate de interese de ordin public.

Etapele parcurse de bugetele publice:

Elaborarea proiectelor de bugete publice

Aprobarea bugetelor publice

Execuția bugetelor publice

Termenele de desfășurare și procedurile folosite în procesul bugetar sunt diferite față de procesul bugetar la nivel central. Acestea sunt specificate în Legea finanțelor publice locale. Ministerul Finanțelor Publice stabilește metodologia de elaborare și de execuție a bugetelor locale.

Elementele ce definesc procesul bugetar local sunt reprezentate de: expunerea bugetelor ca balanțe financiare cu o anumită structură de indicatori; etapele care sunt de la fundamentare la execuție; obligații și capacitățile instituționale în acțiune; metode, procedee, tehnici, operațiuni folosite; acțiuni și măsuri prevăzute conform legii în vederea desfășurării activităților bugetare.

“Procesul bugetar local reprezintă un ansamblu de măsuri și acțiuni prin care entități organizatorice și populația, cu responsabilități și competențe bine precizate, procedează la fundamentarea și realizarea veniturilor și cheltuielilor de ordin public prin balanțe financiare potrivit cu o anumită succesiune de etape prin care trec acestea.”

2.3.1. Elaborarea bugetelor locale

La baza elaborării proiectelor bugetelor locale de stat stau proiectele de bugete proprii ale instituțiilor și serviciilor publice din subordine, dar și proiectele de bugete proprii ale administrației. Programele necesare pentru inițierea acțiunilor de implementare a finanțării bugetare sunt propuse de către ordonatorii principali de credite.

Până la data de 15 mai a fiecărui an, are loc prezentarea proiectelor de bugete echilibrate de către ordonatorii principali de credite de la Direcțiile generale ale finanțelor publice. Până cel târziu, la 1 iunie a fiecărui an se depun la Ministerul Finanțelor Publice proiectele de bugete elaborate.

Ministerul Finanțelor Publice transmite către direcțiile generale ale finanțelor publice, consiliilor județene și Consiliului General al Municipiului București, limitele cotelor sumelor defalcate din impozitul pe venituri, transferurile cu destinație locală, T.V.A și critieriile de distribuire a acestora pe unități administrative-teritoriale, pânăla data de 1 iunie a fiecărui an, cu scopul definitivării de către ordonatorii principali de credite bugetare a proiectelor bugetare.

Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai alor bugete, în termen de 10 zile de la primirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern, transmit autorităților administrației publice locale sumele defalcate, în vederea introducerii acestora în proiectele de buget.

Până la data de 1 iulie a fiecărui an, ordonatorii principali de credite, cu ajutorul sumelor primite, elaborează și depun la direcțiile generale ale finanțelor publice, noile propuneri pentru proiectul de buget, dar și estimările pentru următorii 3 ani. După această etapă, direcțiile generale ale finanțelor publice, transmit până la data de 15 iulie a fiecărui an, proiectele bugetelor locale pe ansamblul județului și municipiului București la Ministerul Finanțelor Publice.

În termen de 5 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, direcțiile generale ale finanțelor publice primesc de la Ministerul Finanțelor Publice, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferurile consolidabile. Direcțiilor generale ale finanțelor publice le revine dreptul de a le repartiza administrațiilor teritoriale pentru încheierea proiectelor de buget de către primarii acestora, dar acestea totodată informează autorităților locale, aproximările cu privire la cotele defalcate din impozitul pe venit.

În termen de 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, ordonatorii principali de credite finalizează proiectul bugetului local. Pentru aflarea conținutului acestuia de către contribuabili, proiectul bugetului local este publicat în presa locală sau afișat la sediul unității administrativ-teritoriale.. Contribuabilii pot depunde contestații în termen de 15 zile.

2.3.2. Aprobarea bugetelor locale

Consiliile locale, consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București se ocupă de aprobarea bugetului local.

Autoritățile cu drept de vot, în termen de cel mult 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I, votează proiectul de buget. Acesta este însoțit de raportul primarului, al președintelui județean sau al primarului general al municipiului București, dar și de contestațiile contribuabililor. Aprobarea se derulează astfel: verdictul asupra contestațiilor, votarea pe capitole, subcapitole, articole și anexe, dar și adoptarea proiectului de către coniliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului București.

Primarii și președinții consiliilor județene care reprezintă organele împuternicite cu punerea în aplicare a prevederilor bugetare, transmit bugetele locale în termen de 5 zile de la aprobarea acestora, direcțiilor generale ale finanțelor publice, urmând ca acestea să le transmită Ministerului Finanțelor Publice.

Tot aceleași autorități pot aproba corectarea bugetelor locale, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a corectării bugetului de stat, dar și ca urmare a propunerilor formate de către ordonatorii principali de credite.

În funcție de termenele de încasare a veniturilor și de perioada în care sunt efectuate cheltuielile, repartizarea veniturilor și cheltuielilor prevăzute în bugetele locale se realizează pe trimestre și aprobarea se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale.

“Ordonatorii principali de credite bugetare sunt președinții consiliilor județene, primarul general al municipiului București și primarii celorlalte unități administrativ-teritoriale. Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și prin bugetele instituțiilor publice, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.”

Ordonatorii secundari sau terțiari reprezintă conducătorii instituțiilor sau serviciilor publice din subordinea fiecărui consiliu local, județean și Consiliul General al Municipiului București si care au personalitate juridică. Ordonatorii secundari de credite au atribuția de a repartiza creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite și totodată aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii. Creditele bugetare repartizate sunt folosite de ordonatorii terțiari de credite doar pentru îndeplinirea sarcinilor unităților pe care le conduc.

Procesul de repartizare se realizează astfel:

Repartizarea realizată de către ordonatorii principali de credite, între bugetele acestora și bugetele ordonatorilor din subordinea lor

Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pe unitățile subordonate și unitățile cuprinse în bugetul propriu

Creditele repartizate ordonatorilor terțiari sunt folosite de către aceștia. Ordonatorilor principali de credite le revin competențele cu privire la finanțarea cheltuielilor.

2.3.3. Execuția bugetelor locale

În funcție de necesitățile execuției bugetare și la cererea ordonatorilor principali, transferurile de la bugetele de stat către bugetele locale se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcțiile generale ale finanțelor publice.

Ordonatorul de credite aprobă angajarea și efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare prevăzute în buget, realizându-se numai cu viza prealabilă de control financiar preventiv intern.

“Execuția de casă a bugetelor locale se efectuează prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, prin evidențierea în conturi distincte a veniturilor și cheltuielilor, a altor operațiuni dispuse de ordonatorii de credite bugetare, a veniturilor și a cheltuielilor extrabugetare ale instituțiilor, pe categorii de resurse.”

Direcțiile generale ale finanțelor publice primesc de la ordonatorii principali de credite dări de seamă contabile trimestriale asupra execuției bugetare. Direcțiile generale ale finanțelor publice le centralizează și le transmit Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a stabili rezultatele finale ale execuției bugetelor locale, ordonatorii principali de credite alcătuiesc conturile anuale de execuție a bugetelor locale, urmând a fi trimise consiliilor consiliilor locale, județene și Consiliului General al Municipiului București spre aprobare.

Contul anual de execuție a bugetelor locale cuprinde:

Venituri: prevederile aprobate inițial, prevederile bugetare definitive și încasările realizate.

Cheltuieli: creditele aprobate inițial, cele definitive și plățile efectuate.

Rezultatul execuției bugetare se stabilește cu ajutorul acestor date. Excedentul bugetului local se reportează în exercițiul financiar viitor.

Pe lângă cele 3 bugete, fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, asemănător cu bugetului asigurărilor sociale de stat, ocupă și el un loc important.

La propunerea guvernului, se aprobă de către parlament, bugetul asigurărilor sociale pentru sănătate ca anexă la bugetul de stat. În același timp are loc vizarea de către comisiile de specialitate ale parlamentului prevederile bugetului.

Veniturile acestui buget sunt alcătuite din:

“Venituri fiscale, care au o pondere de aproximativ 98% în totalul veniturilor, din care:

Contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de angajatori, printr-o cotă de 5,2% aplicată asupra fondului brut de salarii

Contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de asigurați, printr-o cotă de 5,5% aplicată asupra salariilor brute

Contribuții facultative ale asiguraților

Alte contribuții pentru asigurări sociale datorate de asigurați.

Venituri nefiscale, sub forma „Veniturilor din proprietate(restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți etc.)”

Sume primate de la bugetul de stat pentru persoanele asigurate prin efectul legii sub forma:

Contribuțiilor pentru persoanele care satisfac serviciul militar în termen

Contribuțiilor pentru persoanele care execută o pedeapsă privată de libertate sau se află sub arest preventiv.

Sume de la bugetul asigurărilor sociale de stat prin contribuții pentru persoane care se află în concediu medical sau concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav, în vârstă de până la șapte ani.”

În funcție de ponderea cheltuielilor bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, acestea sunt împărțite pe următoarele acțiuni:

Materiale și prestări de servicii cu caracter funcțional

Cheltuieli de administrare a Fondului, anume:

Cheltuieli cu salariile

Contribuții pentru asigurări sociale de stat, aceste sume reprezentând venituri pentru bugetul asigurărilor sociale de stat, sub forma contribuțiilor din partea angajatorilor

Contribuții pentru asigurările sociale de sănătate, reprezentând și venit pentru buget, sub forma contribuțiilor din partea angajatorilor

Contribuții pentru asigurările de șomaj, aceste sume reprezentând venituri din contribuțiile angajatorilor pentru bugetul asigurărilor pentru șomaj

Cheltuieli materiale și servicii, obținute din administrarea Fondului

Cheltuieli de capital pentru investițiile instituțiilor publice care administrează Fondul.

Un fond de rezervă.

Aceeași lege prin care se aprobă bugetul de stat, aprobă și bugetul Fondului asigurărilor sociale de sănătate. În această lege sunt introduse prevederi speciale, dar și prevederi comune care fac referire la ambele bugete.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate și organele sale teritoriale efectuează derularea execuției bugetului Fondului asigurărilor sociale de sănătate și cu ajutorul conturilor de venituri și cheltuieli deschise la unitățile Trezoreriei statului, în contul Fondului, realizează operațiuni de încasări și plăți. Cu ajutorul unui plan de conturi propriu și cu ajutorul conturilor colectoare de venituri, deschise pe numele caselor județene se asigurări de sănătate, la unitățile Trezoreriei statului, sumele încasate sunt colectate la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Repartizarea resurselor financiare pe Casele Județene de Asigurări de Sănătate, atât pentru cheltuielile proprii, cât și pentru acțiunile ce urmează a se finanța prin intermediul Caselor Județene de Asigurări de Sănătate, se realizează pe baza bugetelor de venituri și cheltuieli ale Caselor Județene de Asigurări de Sănătate și a bugetului care se concretizează la Casa Națonală de Asigurări de Sănătate.

Execuția acestui fond se realizează după aceleași reguli și tehnici ca și la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Administrarea acestui fond nu este una tocmai clară, autoritățile românești negăsind metode și tehnici eficiente pentru gestionarea acestuia. Cu toate acestea, sursele financiare fac parte din fondurile publice într-un cont însemnat din totalul fondurilor publice. Acestea sunt administrate după principiile și regulile gestionării banului public.

Capitolul 3. Analiza veniturilor și cheltuielilor bugetului public național

Bugetul public național are rolul de a reflecta veniturile și cheltuielile componente, realizate într-o perioadă de timp, la nivel național. Perioada de timp pe care am analizat-o este cuprinsă între 2011-2014.

În perioada analizată, veniturile și cheltuielilor celor trei bugete au evoluat astfel:

Tabel nr.1 – Veniturile, cheltuielile,soldul bugetar și produsul intern brut în perioada 2011-2014 (milioane lei)

Sursă MFP-execuția bugetară a bugetului general consolidat pe anii 2011-2014

După ce anul 2010 a fost un an dificil de ajustare fiscal-bugetară, economica României s-a stabilizat și începând cu anul 2011 începe să își revină treptat.

Conform Strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2011-2013, s-a prevăzut o creștere rapidă a economiei pentru a recupera scăderile datorate crizei economice din perioada 2009-2010.

Conform datelor din tabelul nr.1, veniturile totale ale bugetelor analizate în anul 2012 au crescut față de veniturile totale ale bugetelor analizate în anul 2011, respectiv în anul 2012 au fost în termeni nominali de 189.471,5 milioane lei, iar în anul 2012 au fost de 179.371,3. Ponderea acestora în P.I.B. a înregistrat o creștere de 0,16% de la 32,22% la 32,38%.

Figura nr.2. Volumul total al veniturilor bugetului public național, compararea anilor 2012-2011

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.1

Dacă analizăm fiecare buget, observăm creșteri ale veniturilor fiecăruia în perioada analizată, veniturile bugetului de stat și veniturile bugetelor locale au avut același ritm de creștere (20,1 %) , în timp ce veniturile BASS au înregistrat o creștere de 8,7 pp.

Veniturile bugetului local în anul 2012, cu un total de 53.441 milioane lei și reprezentând 9,13% din PIB, au înregistrat o creștere de 11,01% față de anul precedent.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat care sunt în valoare de 48.858,3 milioane lei reprezentând 8,78% din PIB, au crescut cu 1,49% față de anul precedent.

Pentru o analiză în detaliu a veniturilor din 2012, am prezentat și analizat principalele categorii de venituri ale fiecărui buget ce alcătuiește bugetul public național.

Figura nr.3 Valorea principalelor categorii de venituri ale fiecărui buget ce alcătuiesc bugetul public național în anul 2012/2011 ( milioane lei)

Sursa: Prelucrare proprie după structura principalelor categorii de venituri ale bugetelor, MFP

Sursa: Prelucrare proprie după structura principalelor categorii de venituri ale bugetelor, MFP

După cum arata și figura nr.3, putem observa că în bugetul de stat și bugetul unităților administrativ-teritoriale, veniturile fiscale au cea mai mare pondere, fiind alcătuite din impozite și taxe pe bunuri și servicii, urmate de impozitul pe profit, salarii, venituri și câștiguri din capital.

În cazul contribuțiilor de asigurări, acestea au o pondere foarte mică, în cazul bugetului de stat fiind de 0,18%, iar în cazul bugetelor locale, contribuțiile de asigurări nu există.

Bugetul asiguărilor sociale de stat nu conține venituri fiscale, procentul cel mai mare avându-l contribuțiile de asigurări, respectiv 72,72%.

Figura nr.4. Ponderea totalului cheltuielilor componentelor bugetului public național în anul 2012 și principalele cheltuieli în bugetul de stat

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.1

Sursa: Prelucrare proprie după structura principalelor cheltuieli ale bugetului de stat, MFP

Din figura nr.4 putem observa că ponderea cea mai mare asupra totalului cheltuielilor o dețin cheltuielile aferente bugetului de stat, cu un procent de 50% din total, cu 1.518,9 milioane lei mai puțin decât în 2011 când cheltuielile totale în bugetul de stat erau în valoare de 106.088,7 milioane lei.

Aceste cheltuieli sunt formate din transferuri, 59%, fiind, de regula transferuri între unități ale administrației publice, cheltuieli cu asistența socială, finanțare din fonduri externe nerambursabile. Urmează cheltuielile de personal care au o pondere de 16,39%, la egalitate fiind cheltuielile cu bunuri și servicii și subvențiile cu un procent de 4%, iar dobânzile având un procent de 9%.

Cheltuielile bugetelor locale au un procent de 27% din totalul de 56.080,8 milioane lei. În comparație cu cheltuielile bugetului de stat care au scăzut, acestea au crescut față de anul 2011 cu 3.022,2 milioane lei.

Ultimul loc îl ocupă cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat care au crescut față de anul 2011 cu 1,34%, respectiv în 2011 aveau o valoare nominală de 47.966,3 milioane lei, iar în anul 2012 înregistrau 48.609,1 milioane lei.

În ceea ce privește deficitul bugetar, acesta a scăzut în 2011 având o valoare nominală de -27.742,3 milioane lei și în anul 2012 înregistrând o valoare de -19.788,2. Procentul în P.I.B. a înregistrat o evoluție descendentă,de la 4,98% în anul 2011 la 3,38% în anul 2012.

Până în anul 2013, Guvernul României a adoptat strategii și metode pentru a îndrepta și a consolida situația economică a țării. Dacă observăm evoluția deficitului bugetar care în anul 2012 scade, în 2013 crește cu o valoare nominală de 711,4 milioane lei, iar în anul 2014 scade iar, aceste metode și strategii au avut efectul scontat. Cu toate acestea, în anul 2013, strategia de consolidare fiscală a fost continuată, urmărind alte direcții care sunt specificate în Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2013-2015, cum ar fi: reducerea evaziunii fiscale, reducerea impozitului, etc.

După cum putem observa din figura nr.5, veniturile bugetului public național sunt în valoare de 197.548,4 milioane lei, cu 4,26% mai mari decât în 2012 când veniturile au fost de 189.471,5 milioane lei. Cu toate că veniturile din 2013 au crescut față de cele din 2012, ponderea acestora în P.I.B. a scăzut de la 32,38% la 30,9%.Tot din această reprezentare, se vede că veniturile bugetului de stat, bugetelor locale și veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, nu s-au modificat foarte mult în perioada 2012-2013.

Bugetul de stat deține ponderea principală în bugetul public național -90.561,40 milioane lei, crescând cu 3,89% față de anul 2012, în timp ce ponderea în P.I.B. a scăzut cu 0,49%.

Urmează bugetul centralizat al unităților administrativ-teritoriale, cu o pondere în totalul bugetului public național de 28,79%. Acestea au înregistrat o creștere de 0,59% în totalul cheltuielilor, în 2012 având o pondere de 28,20%, iar ponderea acestora în P.I.B. a scăzut cu 0,04%.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au crescut ca valoare nominală cu 1.253,3 milioane lei față de anul 2012, iar ca pondere în total au scăzut cu 0,42% și în P.I.B. cu 0,34 %.

Figura nr.5. Volumul total și ponderea totală a componentelor bugetului public național în anii 2012-2013 (milioane lei)

Sursa:Prelucrare proprie după tabelul nr.1

În ceea ce privește cheltuielile bugetului public național pentru anul 2013, ele au înregistrat o valoare de 218.048,0 milioane lei, cu 4,2% mai mult ca în anul 2013. Ca valoare nominală, cheltuieli au crescut cu 8.788,3 milioane lei, iar ca pondere în P.I.B. au scăzut de la 35,76% în anul 2012 la 34,12 în 2013 cu 1,64%.

La nivelul celor trei bugete s-a înregistrat creșterea cheltuielilor , creșterea cea mai mare având-o cheltuielile bugetului de stat comparativ cu 2012 crescând cu 5,32%, iar ca procent în P.I.B., acestea au scăzut de la 17,88% la 17,23%.

Cheltuielile aferente bugeului centralizat al unităților administrativ-teritoriale au crescut față de anul 2012 cu 3,44% și având o pondere în total de 26,60%, ponderea în P.I.B a acestor cheltuieli scăzând cu 0,5%.

Ponderea cea mai mare în cheltuielile totale ale bugetului public național le au cheltuielile curente 93,57% din total. Principalele componente ale acestor cheltuieli sunt:

Cheltuieli aferente dobânzilor, reprezintă 4,62% din totalul cheltuielilor bugetului public național. Valoarea nominală a acestora a scăzut cu 16,6 milioanel lei de la 10.058,7 milioane lei în anul 2012 la 10.075,3 milioane lei în anul 2013.

Cheltuielile cu asistența socială au înregistrat în 2013 o valoare nominală de 66.005,1 milioane lei, ceea ce reprezintă o pondere în total de 30,27%.

Cheltuieli de personal au o pondere în totalul cheltuielilor bugetului public național de 17,77% și 6,06% în P.I.B.

Tabelul nr. 2 Volumul principalelor componente ale cheltuielilor curente în anul 2012 (milioane lei)

Sursa: MFP-execuția bugetară a bugetului general consolidat pe anul 2012

Tabelul nr.3 Volumul principalelor componente ale cheltuielilor curente în anul 2013 (milioane lei)

Sursa: MFP-execuția bugetară a bugetului general consolidat pe anul 2013

După cheltuielile curente cu o pondere în total de 93,13%, urmează cheltuielile de capital care au o valoare nominală de 10.783,0 milioane lei.

Operațiunile financiare au o valoare nominală de 4.182,9 milioane lei, iar pondere în total de 1,92%. Ponderea acestora în P.I.B. este de 0,67%.

Figura nr.6 Volumul și ponderea principalelor categorii de bugete în bugetul public național în 2013

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr. 4

În anul 2013 s-a înregistrat un deficit de 20.499,6 milioane lei, ceea ce reprezintă 3,28% din P.I.B. Deoarece cheltuielile au crescut mai mult decât veniturile, acestea au dus la un deficit mai mare decât în anul 2012 cu 3,56%.

Conform datelor prezentate în tabelul nr.1, veniturile bugetului public național în anul 2014 au fost în valoare nominală de 210.029,9 milioane lei, reprezentând 31,15% din P.I.B. fiind în creștere față de anul 2013 cu 6,32%

Creșterea veniturilor s-a înregistrat la nivelul tuturor celor 3 bugete, așa cum arată și figura nr.7.

Figura nr.7 Evoluția veniturilor bugetare care alcătuiesc bugetul public național în perioada 2013-2014 (milioane lei)

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.1

Încasările de la bugetul de stat au o pondere în P.I.B. de 14,14% și au crescut față de anul 2013 cu 5,31%. Ca pondere în P.I.B., acestea sunt urmate de veniturile bugetului centralizat al unităților administrativ-teritoriale cu un procent de 9,24%. Pe ultimul loc, cu o pondere în P.I.B. de 7,76% găsim bugetul asigurărilor sociale de stat.

Tabelul nr.4 Volumul principalelor venituri ale bugetului public național în 2014 (milioane lei)

Sursa: MFP- execuția bugetară a bugetului general consolidat pe anul 2014

Veniturile totale ale bugetului public național au în componență cu pondere majoritară veniturile curente, reprezentând 84,17% din total și 26,27% din P.I.B. Acestea sunt urmate de contribuțiile de asigurări în procent de 18,51%, respectiv 5,77% din P.I.B. Ponderea veniturilor nefiscale este de 8,12 din total și 2,53% din P.I.B.

Tabelul nr. 5 Volumul principalelor cheltuieli ale bugetului public național în anul 2014 (milioane lei)

Sursa: MFP- execuția bugetară a bugetului general consolidat pe anul 2014

Cheltuielile din componența bugetului public național au totalizat 229.551,3 milioane lei, cu 11.503,3 milioane lei mai mult ca în anul 2013.Cu toate că acestea au înregistrat o creștere nominală de 5,28%, ca procent în P.I.B, ele s-au diminuat nesemnificativ de la 34,11% în 2013 la 34,04 în 2014.

Ponderea majoritară în cheltuielile totale ale bugetului public național o au cheltuielile curente, reprezentând 93,25% din total și 31,74% din P.I.B. Urmează cheltuielile de capital, cu un procent de 5,22% din total și 1,78% din P.I.B și operațiunile financiare cu o pondere de 1,9% din total și 0,65% din P.I.B. Valoarea cea mai mică o au plățile efectuate în anii precedenți și recuperate în anul curent, această valoare fiind de -0,36% din cheltuielile totale.

Cheltuielile de personal care sunt parte a celor curente, au reprezentat 18,53% din totalul cheltuielilor bugetului public național și au înregistrat o creștere de 3780,8 milioane lei în raport cu anul precedent.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au crescut cu 7,25% față de anul 2013, de la 20.654,8 milioane lei la 22.152,9 milioane lei.

Cheltuielile aferente dobânzilor au scăzut cu 651,8 milioane lei, de la 10.075,3 milioane lei în anul 2013 la 9.423,5 milioane lei în anul următor.

Cheltuielile cu subvențiile au reprezentat 2,36% din total în 2013 și 2,65% în 2014.

În ceea ce privește cheltuielile cu asistența socială, putem spune că s-au majorat față de anul precedent cu 4,16% și au reprezentat 29,95% din totalul cheltuielilor bugetului public național.

Tabelul nr.7 Volumul principalelor componente ale cheltuielilor curente în anii 2013-2014 (milioane lei)

Sursa: MFP- execuția bugetară a bugetului general consolidat pe anii 2013-2014

Cum putem observa și din figura nr.8, atât veniturile, dar și cheltuielile bugetului public național au crescut din punct de vedere al valorii nominale în perioada 2013-2014.

Dacă le analizăm în paralel, veniturile anului 2014 au crescut cu 6,32% față de anul 2013, iar cheltuielile au crescut și ele cu 5,28% în 2014 față de anul precedent. Această afectează soldul bugetar, ducând la creșterea acestuia față de anul precedent cu 5,01%. Execuția bugetului public național s-a încheiat cu un deficit bugetar de 19.521,4 milioane lei, reprezentând 2,9% din P.I.B.

Figura nr.8 Veniturile, cheltuielile și soldul bugetar pentru anii 2013-2014 (milioane lei)

Sursa: Prelucrare proprie după tabelul nr.1

Concluzii

În urma lucrării prezentate, putem afirma faptul că bugetul public național reprezintă principala verigă a sistemului financiar al României. Acesta cuprinde bugetul de stat, bugetul centralizat al unităților administrativ-teritoriale și bugetul asigurărilor sociale de stat, având ponderea cea mai mare în bugetul general consolidat.

Bugetul public național are un rol important în economie și este o metodă ce ajută la alocarea și redistribuirea resurselor economice. Principiile ce stau la baza organizării finanțelor publice într-un mod clar și riguros sunt: principiul universalității, unității bugetare, unității monetare, principiul specializării bugetare, anualității, publicității, neafectării veniturilor bugetare și cel al echilibrului bugetar.

Procesul bugetar cuprinde 6 etape: elaborarea proiectelor de buget, aprobarea bugetelor, execuția bugetară, încheierea execuției bugetare, controlul execuției bugetului și aprobarea execuției bugetului.

În urma studiului de caz pe care l-am realizat asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului public național, am concluzionat următoarele:

Veniturile bugetului public național au crescut în cei 4 ani cu 30.658,6 milioane lei, iar ponderea veniturilor în P.I.B. a înregistrat o scădere de 1,07 pp de la 32,22% în anul 2011 la 31,15% în 2014.

Veniturile principalelor componente ale bugetului public național au avut un trend pozitiv, bugetul de stat crescând cu 15.998,9 milioane lei din 2011 până în 2014, iar ca pondere în P.I.B. acestea au scăzut de la 14,26% în 2011 la 14,14% în 2014 cu 0,12%.

Veniturile bugetului centralizat al unităților administrativ-teritoriale au crescut cu 10.473,2 milioane lei în cei 4 ani, iar ca pondere în P.I.B. au scăzut cu doar 0,08%.

Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat au avut o creștere de 4.186,5 milioane lei, în anul 2011 având o valoare de 48.141,9, iar în 2014 înregistrând 52.328,4 milioane lei.

În ceea ce privește cheltuielile, acestea au înregistrat o creștere de 22.437,7 milioane lei în perioada 2011-2014, ritul de creștere în perioada analizată fiind de 11%.

Cheltuielile bugetului de stat au crescut cel mai mult față de celelalte 2 bugete, cu 9.527,2 milioane lei în decursul celor 4 ani. Ponderea lor în P.I.B. a scăzut de la 19,1% în 2011 la 17,15% în 2014 cu 1,95%.

Urmează cheltuielile bugetului centralizat al unităților administrativ-teritoriale, care au înregistrat o mărire a acestora de 8.789 milioane lei de la 53.058,6 milioane lei în 2011 ajungând la 61.847,6 milioane lei în 2014.

Ultimul loc îl ocupă cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat crescând în cei 4 ani de analiză cu 4.121,5 milioane lei, respectiv 8,6%. Ca pondere în P.I.B. ele au scăzut cu o valoare de 0,9%.

Cu toate că ritmul de creștere al cheltuielilor este unul inferior ritmului de creștere a veniturilor bugetului public național (17%), acest aspect nu a putut contracara existența deficitului bugetar în cei 4 ani.

Datorită diverselor strategii fiscal-bugetare care au fost aplicate pentru consolidarea finanțelor publice pe termen mediu și lung, deficitul bugetar a scăzut pe parcursul perioadei analizate cu 42,11%. În anul 2011, execuția bugetului public național s-a încheiat cu un deficit de 27.742,3 milioane lei, reprezentând 4,98 din P.I.B. și pe parcursul perioadei a avut fluctuații, în anul 2012 scăzând cu 7.954,1 milioane lei urmând sa crească în 2013 cu 711,4 milioane lei, iar în anul 2014 deficitul bugetar a scăzut cu o valoare de 978,2 milioane lei.

Este important pentru România să se aibă în continuare în vedere consolidarea finanțelor publice și îmbunătățirea evoluției economice și financiare, pentru a putea reveni la starea economică care era înainte de criza financiară.

Propuneri

Decăderea economiei românești din ultimii ani nu a fost cauzată doar de criza financiară, ci și de măsurile fiscale adoptate în 2009-2010, care au dus la conturarea deficiențelor sistemului economic din România care era deja slăbit din cauza crizei.

Din cauza acestor măsuri adoptate, peste 250.000 de IMM-uri au încetat activitatea lor, ceea ce a afectat nivelul veniturilor bugetare.

Propunerea mea pentru rezolvarea acestei situații este ca România să aibă o fiscalitate mai accesibilă, iar consolidarea bazei de impozitare și modul de așezare a impozitelor și taxelor pot face ca această țară să devină una atractivă din punct de vedere fiscal și să ducă la creșterea investițiilor și la menținerea și crearea de noi locuri de muncă.

Evaziunea fiscală este una din cauzele scăderii veniturilor bugetare, iar pentru reducerea acesteia, cea mai bună metodă este de a scădea nivelul general al taxelor și impozitelor. Astfel, operatorii economici sunt stimulați să respecte obligațiile fiscale și asta ar duce la creșterea bazei de contribuabili și implicit la creșterea veniturilor încasate la bugetul de stat din taxe și impozite.

O altă metodă eficientă în opinia mea este întărirea controalelor autorităților fiscale în zona unde evaziunea fiscală are un grad ridicat, de exemplu în domenii precum panificația, florăriile, piețele.

Sistemul de loterie reprezintă o motivare pentru persoanele fizice de a cere bon fiscal, astfel reducându-se posibilitatea de evaziune.

Un lucru important în reducerea evaziunii fiscale este acela de a face legislația fiscală să fie una pe înțelesul tuturor operatorilor economici, iar plățile să se facă pe cât mai mult posibil prin intermediul sistemului bancar.

Cum internetul este la îndemâna oricui în zilele noastre, crearea unei baze de date a contribuabililor și verificarea situației fiscale a acestora on-line reprezintă o metodă eficientă și eficace.

Totodată, se pot aplica bonificații pentru contribuabilii care plătesc înaninte de termen impozitele și taxele.

În prezent, România este una din țările care are cel mai ridicat T.V.A. din Uniunea Europeană. Acesta reprezintă cea mai importantă sursă pentru bugetul de stat, iar nivelul cotei de T.V.A. exercită o influență semnificativă la evoluția încasărilor. Reducerea lui simulează în mod automat consumul și acest efect reprezintă o soluție de îndreptare a situației economice.

Deși munca nedeclarată este greu de stabilit cu exacticitate și ea poate fi doar estimată, în România sunt multe persoane care o practică și aduc prejudicii mari asupra sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

În opinia mea, una din soluții ar fi reducerea birocrației exagerate pentru înregistrarea actelor, motiv pentru care persoanele sunt împinse să aleagă „munca la negru”.

La nivelul Inspecției Muncii, aceștia ar trebui să efectueze controale frecvente la angajatori, iar în cazul în care se găsesc nereguli, sancțiunile să fie mult mai dure decât în prezent.

Rata șomajului în rândul tinerilor este foarte mare, aceștia întâmpinând dificultăți în găsirea unui loc de muncă după terminarea facultății. O soluție ar putea fi prin motivarea angajatorilor de a beneficia de facilități fiscale în cazul în care aceștia angajează tineri fără experiență.

Rata șomajului există și în rândul persoanelor cu experiență care au rămas fără un loc de muncă după ce criza a lovit România și au existat restructurări. Pentru aceștia ar trebui să existe diverse programe pentru a-i ajuta să se reorienteze în carieră și să primească o altă calificare. Astfel, ar exista mai multe persoane care ar contribui la asigurările sociale de stat, mai mulți care ar plăti taxe și impozite