. Procesarea Si Sinteza Datelor la Nivel Managerial pe Retele Locale In Fast Food

CAPITOLUL 1.

SISTEME INFORMATICE

1.1. INFORMATIZAREA ȘI IMPLICAȚIILE EI PENTRU MANAGERI

1.1.1. INFORMATIZAREA ȘI EFECTELE SALE LA NIVEL MANAGERIAL

Înainte de a aminti cerințele care conduc la implementarea informaticii ca suport al activitații de întreprindere și, respectiv, efectele / implicațiile proceselor de informatizare, recomandăm imperativ persoanelor responsabile să înțeleagă faptul că informatizarea înseamnă – pe lânga investiția, deseori substanțială, făcută în hardware și software – în primul rând schimbarea modului de lucru tradițional, asfel că – efect al declinării responsabilității – și la nivel managerial trebuie asumate reorganizări destul de substanțiale.

Fazele strategiei de informatizare pentru o întreprindere cu prezență pe piață sunt:

Introducerea noilor tehnologii ( mecanizările, automatizările și computerizările) se fac cu scopul principal de creștere a eficienței activității, respectiv de reducere a costurilor și creșterea calității.

Asimilarea acestor tehnologii presupune implementarea propriu-zisă și adaptările necesare.

Replanificarea resurselor.

Ca efect strategic al creșterii calității produselor și al capacităților sporite de producție, se poate recurge la reorientarea pieței de desfacere.

1.1.2. INFORMATIZAREA PROIECTĂRII

În cazul ntreprinderilor producătoare managementul țintește următoarele chei vitale:

tehnologia de proiectare;

pregătirea, urmărirea și desfășurarea fabricației;

reducerea costurilor și a timpilor de lansare;

optimizarea ciclului de fabricație;

relațiile cu clienții și cu furnizorii.

Unul dintre conceptele care au permis obținerea acestui deziderat este ingineria concurentă, cea care planifică, organizează și relizează activități simultane (paralele) de proiectare, pregătire și de urmărire a fabricației. “Secretul” paralelismului diferitelor faze din ciclul proiectare – fabricație este existența unei baze de date unitare accesibile simultan tuturor departamentelor și persoanelor implicate, o bază de date capabilă de:

● transfer bidirecțional de informații / date;

● furnizarea unui cadru de lucru coerent;

● gestionarea tuturor datelor aferente proiectelor (unificare).

Un scop principal al abordării “concurente” a activităților de concepție / proiectare și de fabricație este oferirea posibilităților de corecții (feed – back) din oricare fază.

Pentru optimizarea ciclului de proiectare, sistemul informatic de întreprindere trebuie să ajute în direcțiile:

definire facilă a produsului;

realizarea / asumarea rapidă a modificărilor asupra concepțiilor de proiectare;

captarea fondului de cunoștințe acumulat pentru reutilizări ulterioare.

1.2. INVESTIȚIILE ÎN INFORMATICĂ

1.2.1. DEZVOLTAREA, ALEGEREA ȘI IMPLEMENTAREA SOLUȚIILOR INFORMATICE

Cel puțin două componente se pot identifica în fundamentarea deciziilor privind achiziționarea de echipament informatic (calculatoare, imprimante, conectică de rețea, software de sistem, software de aplicații) atunci când se analizează ofertele / soluțiile disponibile:

cerințele concrete privind performanțele și capacitățile tehnice: cerințe rezultate în urma unor analize locale și bazate pe indicatori direcți sau extrapolați;

cerințele de asigurare a fiabilității și a perspectivei.

Referitor la acestea din urmă se desprind următoarele recomăndări:

Evitarea costului minim: datorită dinamicii extraordinare ce caracterizează producerea de echipamente IT și software, se întâmplă întotdeauna ca ceea ce este la un moment dat la modă să fie peste un an – doi depășit, astfel că, atunci când se alege dintr-o ofertă a unui furnizor, să nu se opteze pentru echipamentele cu prețurile minime și să nu se piardă din vedere că numai configurațiile generoase, din topul listei / ofertei asigură perspective ceva mai îndelungate.

Recomandarea mărcilor, adică faptul că se preferă achiziționarea calculatoarelor de marcă mondială (brand – name) sau locală (local – name), celor fără marcă (no – name). Suplimentul de garanție derivă din faptul că producătorii majori prezenți pe piața IT poartă răspunderea calității produselor, în sensul că nu-și permit afectarea imaginii prin nemulțumirea clienților.

Cumpărarea de calculatoare de marcă, în ciuda unui aparent raport preț / performanță neconcordant, înseamnă un câștig real privind calitatea, garanția și, uneori, performanța. Un calculator “no – name” de aceiași clasă va costa probabil cu peste o treime mai puțin decât cel “brand – name” și cu 10% mai puțin decât unul “local – name”, însă problemele provocate de el pot echilibra sau chiar depăși un timp costurile.

RELAȚIA DINTRE FURNIZOR ȘI BENEFICIAR

(PERFORMANȚĂ, DINAMICĂ ȘI DEPENDENȚĂ)

Întrucât tehnologia informatică actuală nu prea oferă bunuri “la cheie”, relația dintre utilizator (beneficiar) și furnizorul de echipamente IT nu se încheie o dată cu semnarea facturilor și intrarea în posesie, asfel că persoanele cu răspundere în cadrul întreprinderii (beneficiarul) trebuie să accepte ideea și, eventual, să ia inițiativa dezvoltării unui model de relație de lungă durată cu vânzătorul final. Într-un astfel de model furnizorul trebuie să fie capabil să asigure asistență de implementare destul de solidă și de lungă durată. Serviciul de garanție trebuie să fie văzut ca principala componentă care justifică “valoarea adăugată” produsului de către acest vânzător final (VAR – Value added resseller).

Toate operațiunile efectuate în perioada garanției sau în post – garanție privind depanările, up – grade – urile, dar chiar și rezolvările de incompatibilități între software și hardware solicită din partea VAR – ului o experiență solidă și, din partea ambilor parteneri, o înțelegere superioară a dinamicității și permanenței relației dintre client și furnizor. Desigur că elementele esențiale ale acestei relații pot fi reglementate prin contracte cu clauze concrete, dar relația care și o doză substanțială de bun – simț și de corectitudine.

Analizând aceste implicații, vom desprinde următoarele recomandări / criterii privind alegerea furnizorilor:

Se vor evita firmele foarte tinere, cele fără sedii permanente, cele fără un compartiment de service tehnic utilat și încadrat cu specialiști competenți;

Se va încerca obținerea de referințe despre furnizori;

Dotarea sediului firmei furnizoare, anvergura afacerii dezvoltate de firmă, prezența de mai mult timp pe piață;

Este recomandat ca întreprinderea să-și aleagă cât mai puțini furnizori – unicitatea sursei de aprovizionare aduce avantaje tehnice, dar și încredere reciprocă.

Chiar dacă am dezvoltat acest model al relației furnizor – beneficiar referindu-se la achiziționarea de calculatoare, implicațiile și recomandările prezentate sunt valabile și pentru celelalte reprezentante ale tehnologiei informatice, fie hardware (imprimante, plottere, scannere, digitizoare, camere video), fie software (software de sistem, baze de date, aplicații, proiecte).

IMPLICAȚII ALE DEȚINERII DE TEHNICĂ DE CALCUL

UZURA MORALĂ ȘI UZURA FIZICĂ

Pe scurt, principalele modalități de a intra în posesia echipamentelor IT:

– achiziționarea cu plată integrală (plată în avans la emiterea comenzii, achitare sau livrare sau unit);

– achiziționare cu plata în rate, pe baza unui contract corespunzător;

– contract de leasing: se plătește o rată lunară însemnând “folosința” produsului, iar la încheierea perioadei contractate acesta se poate cumpăra plătind o diferență față de valoarea integrală, reflectând părțile lunare acumulate. Această formă de contractare se folosește pentru valori medii / mari și poate beneficia de clauze privind reținerea / continuarea contractului cu un produs modernizat din aceeași linie.

Teoretic, oricare dintre aceste elemente poate fi redus, fie ca urmare a unor tendințe globale externe, fie prin măsuri locale:

prețul pe PC în timp ca efect al concurenței și al evoluției tehnologiilor producătoare, sau prin renunțarea la comlexitate (tendința de a deveni terminale mai puțin inteligente cuplate la o rețea puternică);

costurile software – ului pot să scadă prin mutarea accentului pe serverul deservind unificat rețeaua și ca efect al concurenței dintre producători;

echipamentele devenind mai ușor de administrat, o persoană de întreținere poate prelua mai multe sisteme;

costurile de upgrade și depanare sunt reduse în condițiile efectuării unor achiziții înțelepte (privitoare la calitate, marcă și perspectivă).

Mai mult, o schemă asemănătoare poate fi evidențiată pentru celelalte echipamente IT (imprimante, plottere, scannere, digitizoare – unde, eventual, apare un plus de cheltuială pentru materialele consumabile).

1.3. ASPECTE LEGALE PRIVIND INFORMATIZAREA

1.3.1. DEFINIREA CONTEXTULUI PRIVIND LEGEA 8/1996

Desigur că punctele de vedere ale producătorilor de software asupra copyright – ului sunt, dacă nu cunoscute, cel puțin ușor de dedus. Pe de o parte, produsele trebuie plătite pentru a se asigura: amortizarea investițiilor în cercetare, acoperirea costurilor privind producția și obținerea de fonduri pentru dezvoltare; pe de altă parte, este necesară protejarea creației originale (patente, soluții tehnice, inovații, invenții).

Mai jos prezentăm câteva extrase din “Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, pe care o considerăm un document juridic fundamental pentru domeniul IT:

“Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții”. (cap. IV, art. 12).

“Prin prezenta lege, protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod – sursă sau cod – obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele.

Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interferențelor sale, nu sunt protejate”. (cap. IX, art.72).

“Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor să observe, să studieze sau să testeze funcționarea acestui program, în scopul de a determina ideile și principiile care stau la baza oricărui element al acestuia (…)”. (cap.IX, art 77)…însă informațiile obținute,nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingerea drepturilor autorului”. (cap.IX, art.79).

Primul citat prezentat aici este cel care fixează esența: creatorul programului hotărăște cum anume este permisă folosirea produsului, deci are și dreptul legal să pretindă contravaloarea sau despăgubirile corespunzătoare. Desigur că pentru aceasta creatorul trebuie să asigure existența înscrisurilor oficiale privind specificațiile de utilizare: toate produsele software sunt însoțite de astfel de mențiuni, fie prin “help”, fie prin înscrisurile sau manualele însoțitoare.

Iată cum se traduc de obicei aceste specificații: un utilizator se consideră autorizat să folosească un program de calculator dacă este posesorul legal al unei licențe a acelui program, licență care se obține uzual prin cumpărarea programului și care se legitimează prin originalul certificatului de licență.

Conform acelorași înscrisuri stsbilite de producător, de obicei licențele sunt individuale, în sensul că pentru fiecare calculator (stație de lucru) programul trebuie să aibă propria licență. Specificația relativă la această unicitate poate fi găsită în certificatul de licență sau chiar în help – ul aplicației (de exemplu: “you must acquire and dedicate a license for each separate computer on wich the software product is installed” sau “you may use one copy of the software on a single computer” sau “you must acquire one copy of the software for each user, but you may alsr de dedus. Pe de o parte, produsele trebuie plătite pentru a se asigura: amortizarea investițiilor în cercetare, acoperirea costurilor privind producția și obținerea de fonduri pentru dezvoltare; pe de altă parte, este necesară protejarea creației originale (patente, soluții tehnice, inovații, invenții).

Mai jos prezentăm câteva extrase din “Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, pe care o considerăm un document juridic fundamental pentru domeniul IT:

“Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții”. (cap. IV, art. 12).

“Prin prezenta lege, protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod – sursă sau cod – obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele.

Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interferențelor sale, nu sunt protejate”. (cap. IX, art.72).

“Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor să observe, să studieze sau să testeze funcționarea acestui program, în scopul de a determina ideile și principiile care stau la baza oricărui element al acestuia (…)”. (cap.IX, art 77)…însă informațiile obținute,nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingerea drepturilor autorului”. (cap.IX, art.79).

Primul citat prezentat aici este cel care fixează esența: creatorul programului hotărăște cum anume este permisă folosirea produsului, deci are și dreptul legal să pretindă contravaloarea sau despăgubirile corespunzătoare. Desigur că pentru aceasta creatorul trebuie să asigure existența înscrisurilor oficiale privind specificațiile de utilizare: toate produsele software sunt însoțite de astfel de mențiuni, fie prin “help”, fie prin înscrisurile sau manualele însoțitoare.

Iată cum se traduc de obicei aceste specificații: un utilizator se consideră autorizat să folosească un program de calculator dacă este posesorul legal al unei licențe a acelui program, licență care se obține uzual prin cumpărarea programului și care se legitimează prin originalul certificatului de licență.

Conform acelorași înscrisuri stsbilite de producător, de obicei licențele sunt individuale, în sensul că pentru fiecare calculator (stație de lucru) programul trebuie să aibă propria licență. Specificația relativă la această unicitate poate fi găsită în certificatul de licență sau chiar în help – ul aplicației (de exemplu: “you must acquire and dedicate a license for each separate computer on wich the software product is installed” sau “you may use one copy of the software on a single computer” sau “you must acquire one copy of the software for each user, but you may also use the software on a home and / or laptop computer”). Există însă și versiuni de rețea, promovate și pentru a minimaliza costurile de partea beneficiarilor.

Foarte puține programe din cele existente pot circula fără licență (freeware), iar acestea au specificată clar o mențiune de genul “for public domain” (sau “this program may be freely distribuited” sau “you may copy or distribute this software free of charge”).

Programele furnizate în regim de shareware se supun copyright – ului în condițiile specificate de producătorii lor, ceea ce înseamnă uzual folosirea gratuită (pentru probe / evaluare) pe o perioadă limitată, perioadă după care utilizatorul trebuie să decidă fie returnarea sau abandonarea programului, fie păstrarea respectivului produs prin procurarea licenței și înregistrarea oficială.

1.3.2. AVANTAJE ALE LEGALIZĂRII

Programele actuale sunt comlexe și – datorită presiunii concurențiale – deseori apar pe piață versiuni noi insuficient testate, însă noile versiuni nu pot fi ignorate pentru că aduc totuși lucruri de valoare.

Dacă respectivul program a fost obținut normal, adică prin achiziționarea licenței respective – mai ales dacă utilizatorul a avut grijă să se înregistreze oficial – se poate beneficia de garanții, în sensul că:

dacă manualele însoțitoare nu ajută la rezolvarea problemei (deși de cele mai multe ori acestea sunt suficiente), se poate lua în considerare atât ajutorul oferit de producător (prin linii telefonice, e-mail sau site-uri Internet) cât, mai ales, prin reprezentantul local al acestuia;

rezolvările prin upgrade (fixări / reparări de erori în programe) sosesc prin poștă sau pot fi descărcate prin Internet (down-load);

deseori poți afla de existența unor probleme și de soluții la acestea înainte de a te lovi de ele.

Există diverse modalități de a încuraja înregistrarea oficială a utilizatorilor, în funcție de politica de piață și de imagine a firmei producătoare, dar avantajele sunt evidente: suport tehnic, feed-back incluzând propuneri sau cerințe venite de la utilizatori. Neplăcut pentru noi este că, în practică, acest lucru este îngreunat de costurile ridicate și de fiabilitatea precară a comunităților digitale în România. Dar ne impunem să fim optimiști pentru că se știe (cel puțin teoretic) că circulația informației este cheia unui societăți evoluate.

Dacă programul a fost obținut astfel și avem probleme cu el, atunci ne merităm soarta.

Din punctul de vedere al persoanelor cu responsabilități privind informatica de întreprindere pot apărea și alte aspecte demne de luat în considerație. Să ne imaginăm o mică întreprindere unde accesul la programe este “la liber”. Mai știm și faptul că informația condamnată la izolare este lipsită de valoare. Ori, în cazul în care într-un colț al întreprinderii se folosește un anume posesor de documente pentru întocmirea documentelor care apoi se accesează în alt birou, cu un alt procesor, se va pierde timp cel puțin pentru conversie dacă nu chiar și pentru reformare sau rescriere parțială. Același fenomen – însă cu consecințe mult mai dezastruoase – se poate întâmpla în cazul informațiilor cu stuctură comlexă (baze de date, aplicații, proiecte, arhive). Și din punct de vedere al competenței personalului pot apărea probleme, la transferarea unui salariat dintr-un departament la altul, dacă acestea folosesc programe informatice diferite.

Alternativa este destul de clară: dacă în cadrul întreprinderii rulează numai sofware-ul obținut legal, nu vor exista (teoretic) două programe diferite care să facă același lucru, ceea ce înseamnă că lucrurile vor fi mult mai ușor de controlat și de organizat.

Din punct de veder al managerului, apariția acestei legi are și alte valențe. Dacă până nu demult – și este vorba de câțiva ani buni – informatica în întreprindere presupunea investiții doar pentru calculatoare, echipamente periferice și pentru instruirea personalului, acum “vestea” că software-ul de pe un calculator costă mai mult decât însuși calculatorul poate aduce managerului dureri de cap. Dar, odată acceptată această situație, apare un efect psihologic constructiv: dacă ești nevoit să dai un ban, atunci terbuie să o faci cu responsabilitate.

1.3.3. MODURI ECONOMICE DE LEGALIZARE

A SOFTWARE-ULUI

Atunci când se pregătește informatizarea întreprinderii sau modernizarea tehnologiei informatice existente în întreprindere se poate beneficia de anumite căi de economisire / minimizare a investițiilor privind programele informatice (software-ul).

Prima modalitate este cea oferită de regimul OEM, prin care, o dată cu achiziționarea de hrdware, se pot obține – la un preț mult mai scăzut decât cel de vânzare clasică – anumite programe (sisteme de operare, programe utilitare, aplicații de birotică sau chiar aplicații profesionale specializate etc.). această economisire este posibilă datorită existenței unei relații comerciale statuare între producătorii acelor programe și producătorii respectivelor echipamente hrdware. De exemplu, sistemele de operare Windows au un preț sub jumătate sub cel de linie, iar alte produse pot coborî sub un sfert din prețul original (genul suitelor pentru birotică).

O altă metodă de a economisi, valabilă însă numai când investiția se referă la un număr mai mare de exemplare, este discount-ul pentru grup. Astfel un regim de grup (de genul MOLP de la Microsoft) aduce avantaje substanțiale dacă se achiziționează simultan licențe pentru mai mulți utilizatori (discount –ul este cu atât mai substanțial cu cât numărul de utilizatori este mai mare).

Foarte potrivit pentru starea actuală din România este regimul de licențiere fără suport fizic, care presupune – pentru un anumit program necesar întreprinderii în mai multe exemolare – că se achiziționează o singură licență completă (certificatul autentic plus suportul fizic: dischete sau CD-ROM, manuale și documentații), iar pentru necesarul rămas se cumpără, la un preț mult mai mic, doar drepturile de folosire (documentele cu licențele respective). La Microsoft, acest regim se numește Microsoft License Pack (MLP).

1.4. PROBLEMA PERSONALULUI

PROFILE PROFESIONALE – FUNCȚII, CALIFICĂRI, SARCINI, COMPETENȚE

■ Lucrătorii / specialiștii din orice domeniu, lucrând cu informații (date valorice sau textuale, documente, imagini, sunet, animație / video) pot beneficia de asistența calculatorului dacă își însușesc abilitățile de utilizare – ceea ce corespunde nivelului utilizator. Acesta nu presupune calificare oficială în informatică, dar deseori se recomandă parcurgerea unui stagiu de instruire privind utilizarea calculatoarelor.

■ Persoana calificată și pregătită pentru introducerea primară a datelor în memoria calculatoarelor, în scopul de a le depozita în baze de date sau în documente se numește operator. De obicei, este necesar un nivel de studii medii.

■ Analistul este persoana, de preferință cu studii superioare de specialitate sau cu studii postuniversitare de specializare profesională. Care, analizând problema ce se cere rezolvată printr-o aplicație sau printr-un proiect informatic, schițează logica și algoritmii globali de rezolvare.

■ Programatorul este persoana, de preferință cu studii superioare de specialitate sau cu studii postuniversitare de specializare, care transpune logica schemattică a problemei in program executabil de către calculator (software de aplicație) – operațiune nimită generic programare.

■ Analist – programator este persoana care cumulează cele două competențe și funcții. Acest profil este potrivit pentru proiecte mici și medii, și mai puțin pentru lucrări de anvergură. Este de fapt un programator cu viziune mai largă asupra produselor derulate de întreprindere.

■ Analist – programator asistent (sau ajutor) este persoana cu studii medii care, pe lângă utilizarea calculatorului, este capabilă să desfășoare activități simple de analiză și programare.

■ Manager de proiect este persoana care poartă răspunderea organizării, coordonării și controlării unui proiect informatic de anvergură (proiectarea unui software de aplicație; implementarea unui aplicații critice; integrarea unui sistem informatic): controlează, comandă și răspunde pentru toate resursele implicate: financiare, tehnice, umană.

■ Inginerul de sistem , absolvent al unui facultăți tehnice (preferabil cu profil de calculatoare), are sarcina de a menține în parametrii normali funcționalitatea sistemelor de calcul (calculatoare, periferice).

■ Administrator de rețea este persoana calificată și experimentată care își asumă sarcina gestionării rețelei de calculatoare (instalează stațiile de lucru și aplicațiile, configurează traficul informațional prin rețea: ramificare, drepturi de acces ale utilizatorilor etc) în vederea asigurării funcționalității normale a rețelei.

■ Manager cu informatica este persoana care răspunde pentru funcționarea corectă și eficientă a infrastructurii informatice din întreprindere / instituție. Se mai numește director de informatizare. Pentru întreprinderile de anvergură medie / mică poate fi același cu inginerul de sistem, administratorul de rețea, analist – programator sau informaticianul principal (persoana asumându-și astfel răspunderi mai globale și de perspectivă).

■ Administratorul bazei de date are calificarea / aptitudinile pentru administrarea sistemelor de baze de date de mari dimensiuni, iar printre sarcinile sale regăsim: proiectarea structurii bazei de date, definirea și gestionarea tuturor obiectelor bazei de date și a relațiilor dintre acestea, urmărirea și optimizarea performanței bazei de date, definirea schemelor de acces al utilizatorilor la aplicațiile și datele aferente și alte obiective privind funcționalitatea bazei de date. Această specializare (funcție) se intâlnește doar în cazul sistemelor de gestiune a bazelor de date de mari dimensiuni (sute de mii – milioane de entități stocate pe zeci de Giga Bytes sau Tera Bytes).

1.5 . CALCULATOARE ȘI REȚELE DE

CALCULATOARE

În zilele noastre, informatica (Computer Science) a devenit disciplină indispensabilă pentru marea majoritate a domeniilor de activitate umană. Pregătirea specialiștilor de mâine este de neconceput fără suportul calculatoarelor, indiferent de domeniul și specializarea aleasă. Totodată, anul zilelor noastre trebuie să se familiarizeze nu doar cu computerele în sine, dar și cu ceea ce fac sau pot face computerele; cum anume pot fi utilizate în folosul personal și al societății în ansamblu.

“Revoluția informaticii” este o noțiune afirmată argumentat în numeroase lucrări aparținând nu numai specialiștilor în domeniul informaticii, ciberneticii sau mocroelectronicii, ci și unor analiști ai problemelor globale de management, marketing etc.

Herbert Simon, laureat al premiului Nobel pentru economie în 1980 punctează “revoluția informației” în lucrarea “The Steam Engine and the Computers What Make Technology Revolutionary”. Autorul compară calculatorul cu motorul cu aburi afirmând că “așa cum motorul cu aburi a reprezentat Revoluția tehnologiei, așa calculatorul a declanșat Revoluția informației”.

Țările care pot fi considerate aparținătoare tipului de societate informațională sunt cele în care așa-numiții “knowledge workers” ajung să depășească numărul celor angajați în agricultură sau în producția industrială. De exemplu, în SUA, “gulerele albe” au devenit mai numeroase decât “gulerele albastre” pentru prima dată în anul 1957, dată care este adesea folosită pentru a marca începutul erei informaționale.

Era informațională se deosebește de cele precedente prin caracteristici cum ar fi:

– apariția societății bazate pe informație;

– organizațiile devin dependente de I.T. în desfășurarea activităților specifice;

– procesele de muncă suferă transformări în scopul creșterii productivității muncii;

– succesul unei afaceri este determinat în mare măsură de eficacitatea cu care este folosită I.T.;

– I.T. este încorporată în numeroase produse și servicii.

1.6. TEHNOLOGIA INFORMATICĂ ÎN MANAGEMENT

La baza tuturor caracteristicilor mai sus menționate stă rolul central al procesării datelor și informațiilor în activitățile zilnice ale firmelor și organizațiilor, indiferent de domeniul lor de activitate.

Datele sunt reprezentate de fapte, însușiri care descriu oameni, obiecte, lucruri, evenimente etc. Acestea devin informații în momentul în care sunt grupate și sintetizate într-o formă utilă. Astfel, se impune a se face distincție între date (care sunt pur și simplu fapte, figuri, detalii), informații (care reprezintă interpretarea organizată și utilă a datelor) și cunoștințe (înțelegerea unui set de informații și a posibilităților în care aceste informații pot fi folosite în cel mai bun mod pentru obținerea unor rezultate satisfăcătoare).

ex: Într-un fast-food, o comandă a unui client conține date pentru identificarea clientului, a preferințelor acestuia și a prețului. La sfârșit de trimestru, detaliile legate de toți clienții sunt grupate, sintetizate și comparate cu așteptările. Informațiile rezultate arată managerului dacă performanța este mai bună sau mai rea decât cea previzionată. Aceste informații pot fi combinate cu alte seturi de informații. Aceste informații care rezultă determină managerul să-și schimbe strategia.

De aici rezultă rolul pe care îl poate avea o bună informație în creșterea eficienței și a performanței în afaceri. Nu degeaba se consideră că valoarea unui manager este direct proporțională cu calitatea informațiilor și cunoștințelor pe care acesta le deține.

1.7. ELEMENTE COMPONENTE, PRINCIPII, AVANTAJE ȘI OPORTUNITĂȚI ALE TEHNOLOGIEI INFORMATICE

Tehnologia informației (I.T. – Informație Tehnology) este un concept al anilor ’90 care se referă la o varietate mare de elemente și facilități utilizate în crearea, memorarea (depozitarea) și transmiterea (difuzarea) informației.

I.T. se divide în trei componente principale:

Computerele. În termenii cei mai simpli, un computer este orice sistem electronic care poate fi instruit să accepte, să proceseze, să memoreze și să prezinte date și informații.

Rețele de comunicații. Interconectarea de stații de lucru aflate în diferite locații în spațiu legate prin intermediul unui mediu de comunicații ce permite oamenilor să schimbe informații.

Know-how-ul. Abilitatea de a folosi puterea I.T. în rezolvarea problemelor profesionale și aptitudinea de a beneficia de avantajele și oportunitățile oferite în orice domeniu de activitate.

Know-how-ul în domeniul I.T. implică familiarizarea cu tehnica de calcul sau uneltele specifice I.T.; îndemânarea în utilizarea acestora și capacitatea de a folosi I.T. în rezolvarea problemelor profesionale.

Utilizatorii de I.T. trebuie să-și orienteze activitățile ținând seama de o serie de principii ca:

rezolvarea problemelor, descătușarea creativității umane;

efiecientizarea sporită a activității prin implicarea I.T.;

adaptarea I.T. la oameni și nu solicitarea oamenilor de a se adapta la I.T.; acest principiu conturează faptul că, cu cât ne bazăm mai mult pe I.T. (fie că este utilizată în activități personale sau în cadrul organizațiilor) cu atât mai importantă este certitudinea că elementul uman nu este uitat.

Sintetizând efectele utilizării I.T. în activitatea utilizatorilor, se pot contura 4 avantaje incontestabile:

Viteza, materializată în capacitatea calculatorului de a realiza operații complexe în câteva fracțiuni de secundă.

Consecvența permite repetarea unor acțiuni cu exact același rezultat la care se adaugă posibilitatea de eliminare a muncii de rutină.

Precizia , computerele pot sesiza cele mai mici diferențe.

Siguranța rezultatelor obținute, dar și a utilizării (există situații, în care calculatoarele pot lucra în sistem non-stop având dublate majoritatea componentelor) pentru a putea face față la eventualele defecțiuni sau căderi de sistem.

I.T. permite realizarea a șase funcții de manevrare sau manipulare a informației ce pot avea loc secvențial sau simultan:

Captarea informațiilor și a datelor, adică procesul de înregistrare a datelor privind anumite activități cu scopul folosirii ulterioare a informațiilor de către utilizatorii I.T.

Procesarea funcțiilor și a datelor – convertirea, analiza, prelucrarea și sintetizarea datelor în diverse forme de informații utile utilizatorului (scopul achiziționării unui calculator).

Generarea de informație într-o formă utilă, organizarea acesteia într-un mod folositor.

Memorarea informațiilor și a datelor – precesul de păstrare și depozitare a datelor și informațiilor pentru întrebuințări ulterioare (salvarea pe discuri magnetice, CD-uri și alte suporturi de memorie externă).

Regăsirea informațiilor și a datelor, localizarea informațiilor memorate în calculator cu scopul consultării, copierii sau a transmiterii lor către alți utilizatori.

Transmiterea informațiilor și a datelor – procesul de transmitere propriu-zisă a datelor și informațiilor de la o locație la alta, de la un calculator la altul în cadrul rețelelor.

1.8. SISTEMELE INFORMATICE ȘI EFECTELE LOR

Deocamdată în SUA, tehnologia computerelor a împânzit și afectează întreaga lume. Se poate afirma, fără teama de a exagera, că se cheltuiesc sume considerabile (miliarde de dolari) cu cercetarea în domeniul calculatoarelor, cu SUA și Japonia antrenate într-o bătălie permanentă pentru supremație.

I.T. oferă o multitudine de oportunități aferente mediului de muncă și de viață al omului. Esențial este ca I.T. să fie materializată în sisteme informatice menite să îmbunătățească viața oamenilor. Astfel putem exemplifica câteva din utilizările remarcabile ale calculatorului și a sistemelor informatice într0o lume modernă:

medicina folosește I.T. pentru a ajuta pacienții infirmi să meargă sau să audă;

în domeniul educațional se conturează metode noi de învățare asistată de calculator;

computerele sunt vitale pentru progresul științific; rezultatele cercetării științifice computerizate pot fi remarcate în multe produse și servicii noi (ex: centrale telefonice moderne, automobile, TV-uri cu teletext etc.);

tehnica de calcul a pătruns în toate aspectele vieții profesionale de la birouri până la combine agricole dotate cu calculatoare ce determină parametrii opțiunii de funcționare;

computerul a avut impactul major în lumea afacerilor, tranzacțiilor comerciale fiind dirijate pretutindeni în lume cu ajutorul calculatoarelor.

Contactul unui profesionist dintr-un anumit domeniu de activitate cu tehnica de calcul se poate realiza:

– inconștient, prin folosirea unor servicii care înglobează tehnică de calcul (echipamente dotate cu calculatoare, telecomunicații, echipamente de măsură și control etc.);

– conștient, prin folosirea propriu-zisă a sistemelor informatice în domeniul său de activitate.

Putem confirma, excluzând riscul de a greși, că aproximativ 90% din cei care lucrează cu calculatoarele sunt cu predilecție utilizatori.

Utilizator al unui calculator, poate fi considerată persoana care exploatează anumite programe ce o ajută în activitatea profesională.

Programatorii sunt cei care concep programe, eventual și pentru propriul uz, dar mai ales pentru necesitățile altora. Așadar, specialistul dintr-un anumit domeniu de activitate (indiferent că este economist, jurist, profesor, medic etc.) are sarcina de a identifica problemele ce se impun a fi rezolvate și, totodată, are posibilitatea de a utiliza strategia de programe construite pentru soluționarea lor.

Ca o concluzie, poate fi catalogată însemnătatea I.T. pentru societate în noul mileniu. Lumea contemporană este forțată să se adapteze la revoluția computerelor, aspectele pozitive cântărind mai greu decât cele negative cu condiția de a se folosi în mod adecvat această tehnologie.

1.9. MODELE DE REȚELE DE CALCULATOARE

Diversele modele de rețele de calculatoare descriu procesarea informațiilor de către calculatoarele conectate la rețele. Datele pot fi procesate de clienți, de un server central sau de către oricine este legat în rețea. Modelul cel mai bun se alege în funcție de ceea ce fiecare utilizator are nevoie în cadrul aplicațiilor sau sistemelor informatice. Există trei modele de bază:

centralizate (centralized)

distribuite (distribuited)

colaborative (collaborated).

Rețelele centralizate sunt folosite din mai multe motive, dar unul dintre motive este acela că foarte multe aplicații sau sisteme informatice au fost transferate de pe calculatoare tip mainframe, în sensul că s-au adăugat terminalele (stații de intrare – ieșire), dar totul era executat pe calculatorul central. Acest tip de rețea ține toate datele stocate pe un server centralizat. Securitatea este asigurată deoarece rețelele terminale nu dețin date. Pe de altă parte, terminalele nu pot introduce viruși, pentru că acestea nu posedă floppy drive. La acest tip de rețele serverul este un calculator puternic, în timp ce stațiile sunt calculatoare de putere mică și nu au un cost redus. Cine utilizează un ATM la bancă (aparat pentru a lua banii din contul curent sau pentru a plăti alte conturi dintr-un cont creditor) folosește o rețea centralizată. Acest ATM folosește standardele și protocoalele de rețea pentru a putea opera pe un server al băncii. Sunt evidente dezavantajele unei astfel de rețea:

– este lentă;

– resursele sunt separate pentru fiecare utilizator;

– conectarea trebuie făcută la același loc;

– sunt puține opțiuni pentru utilizatori.

Dar, pentru că am menționat dezavantajele, vom arăta cel puțin următoarele trei avantaje:

– cost redus;

– securitate ridicată;

– ușor de întreținut și restaurat.

Rețelele distribuite sunt legate de popularitatea computerelor personale și care pot inmagazina – fiind utilizate ca stații – fișiere și programe aferente exploatării informațiilor stocate în fișiere. Acestea fiind legate între ele alcătuiesc o rețea distribuită. În acest mod accesul la date este mai rapid (la cele locale) și serverul nu trebuie să stocheze toate datele; acest tip de rețea dă noi posibilități utilizatorilor (practic tot ce au nevoia) și anume pot împărți resursele, datele și serviciile. Fiecare stație poate lucra singură ca un sistem independent, dar, în același timp, poate conlucra cu ceilalți utilizatori ai rețelei. Acest model poate fi virusat ușor deoarece orice participant din rețea poate introduce fișiere infectate. De asemenea, dacă pe stații sunt prezente versiuni de software și de date diferite, la un moment dat pot exista incompatibilități între parteneri. Acest model este opus celui centralizat și este mult mai eficient. Sintetizând avantajele oferite de modelul distribuit avem:

– acces mai rapid la informații;

– multitudine de opțiuni de prelucrare a informațiilor;

Și ca dezavantaje, ele sunt:

– posibilitatea infestării ușoare cu viruși;

– backup dificil de realizat;

– sincronizare de fișiere dificil de realizat.

Rețelele colaborative permit computerelor să împartă puterea de procesare de-a lungul rețelei. Aceasta înseamnă că aplicațiile pot fi concepute astfel încât să folosescă procesarea pe alte computere. Acest model este mult ami rapid deoarece utilizatorii nu au limite de procesare la un singur sistem de calcul, ci pot folosi mai multe sisteme de calcul în același timp. Avantajele și dezavantajele acestui tip de rețea rezultă din aceea că permit fiecărui utilizator să proceseze orice tip de informații.

Dorim, în continuare, să ne referim la tipuri de rețele. Rețelele de calculatoare sunt de două tipuri:

– bazate pe server (servers based);

– peer-to-peer.

Dacă primul tip se bazează pe server, în sensul că toate informațiile se găsesc acolo, cel de al doi-lea tip are avantajul că fiecare atație poate fi și stație și server, în sensul că cere și dă resurse. De fapt, marea majoritate a rețelelor constau dintr-o combinație a celor două tipuri. De fapt, tipurile de rețele și definiția S.I.D. însă vom insista aici pe server based networks sunt cele mai răspândite tipuri de rețele din lume, iar noi le vom prezenta pe cele două, mai utilizate:

LAN (Local Area Network), rețelele locale de calculatoare sunt rețelele într-un birou, într-o clădire sau într-un grup restrâns de clădiri; în general rețelele pe arii restrânse. Tot în această categorie intră și DAN (Device Area Network), care sunt rețele ce depind de calculator, în sensul că depind de distanța la care terminalul se poate lega de calculator; în general minicalculatoare sau mainframe. Caracteristicile lor principale, așa cum am subliniat și mai sus, sunt viteza de lucru mare, numărul mic de erori și costuri avantajoase. Pentru legătura lor se folosesc sisteme de cablu dedicate și aparate de legătură.

Tot în această categorie de rețele locale intră și MAN ( Metropolitan Area Network) – rețelele metropolitane sunt un grup de Lan –uri dintr-o arie geografică extinsă pe teritoriul unui oraș sau într-o arie mai extins decât cel al LAN –urilor. De exemplu, dacă o caompanie are mai multe secții sau birouri situate intr-un oraș și fiecare are o rețea locală proprie, conectarea tuturor acestora crează o arie metropolitană. Dacă Universitatea de Vest are mai multe campusuri și facultăți dispuse în areale diferite ale Timișorii unificarea rețelelor locale de calculatoare dezvoltate în aceste amplasamente ar crea o rețea metropolitană. Evident, costul este mai mare, datorită conecticii specializate folosită pentru unificarea comunicației în aceste tip de rețea.

În general aceste rețele și cele arie largă se numesc WAN (Wide Area Network) rețelele largi sunt cele mai întinse rețele și pot conecta oricâte rețele de tipul celor de mai sus. De pildă, dacă o companie are sucursale și filiale dispersate geografic pe o arie foarte largă și rețelele dezvoltate la nivelul subdiviziunilor campaniei sunt conectate ]ntr-o re/ea de calculatoare, cu echipamente specifice, acestea formează o rețea largă, organizației. În general, aceste rețele “nu cunosc frontiere”, sunt mai lente și mult mai expuse la erori. De asemenea, presupun o mare diversitate și cantitate de echipamente de legătură și conectare, rezultând în acest fel și un cost ridicat.

Toate acestea se văd din a doua caracteristică a definiției S.I.D. și anume dispersarea geografică.

1.10. SISTEM INFORMAȚIONAL. SISTEM INFORMATIC

Deoarece în continuare ne vom referi la sisteme informatice, dăm definiția generală de sistem:

Sistemul este o secțiune a realității în care se identifică un ansamblu de fenomene, obiecte, procese, ființe sau grupuri interconectate printr-o mulțime de relații reciproce precum și cu mediul înconjurător și care acționează în comun în vederea realizării unor obiective bine definite.

În contextul teoriei generale a sistemelor, un sistem informațional se constituie din fondul de informații, tehnici de culegere și transmitere, proceduri de prelucrare a datelor destinate asigurării unei funcționări eficiente a sistemului din care fac parte. Acel subsistem al sistemului informațional, care folosește echipamente de prelucrare automată a datelor (hardware) și aplicații pentru echipamentele în cauză (software de bază și software de aplicații), necesare furnizării de informații sistemului informațional, se numește sistem informatic. În alți termeni: pentru a defini un sistem informatic în cadrul unui sistem informațional, trebuie să precizăm în mod concret regulile, procedurile, mijloacele și metodele utilizate în cadrul acestuia; mai mult trebuie să precizăm legile care operează cu acesta în cadrul unui ansamblu corelat. Dacă ar fi să reprezentăm sistemul informatic și sistemul informațional ca mulțimi ele vor arăta ca în figura 1.1.; evident într-un timp imprevizibil vor coincide.

Figura 1.1. Sistemul informatic ca parte a sistemului informațional

Precizăm în continuare definițiile tehnice pentru sistem informațional și sistem informatic.

Sisteme informaționale. Ansamblul informațiilor, surselor și nivelelor consumatoare, canalelor de circulație, procedurile și mijloacelelor de tratare a informațiilor din cadrul unei activități sau organism economic, social sau cultural se numește sistem informațional al unui organism sau activități.

Deoarece în această definiție intervine noțiunea de informație, precizăm că prin informație se înțelege starea actuală a unui fenomen variabil, cu un număr finit de stări, care mărește gradul de cunoaștere al unui individ în raport cu mediul înconjurător. Informațiile se exprimă prin semnale, date, obiecte și fenomene; ele poartă cu ele amprenta activității, sau sunt funcții ale activității la care se referă. Informațiile sunt generate, parțial consumate cu scopul de a genera alte informații, celelalte îndrumate spre alte nivele de prelucrare a informațiilor.

În urma acestora în societatea umană orice activitate, orice organism este definit de acte normative care determină și delimitează sistemul informațional aferent; sistemul informațional trebuie să asigure organismului sau activității căruia îi aparține informații complete, în cantități suficiente, corecte, la momentul potrivit și la nivelul consumator necesr.

Un sistem informațional se dezvoltă ori este în continuă mișcare și devenire, consecință a devenirii și mișcării organismului sau activității pe lângă care există.

Elementul novator în cadrul sistemelor informaționale este automatizarea prin calculatoare eletronoce care duc, așa cum am arătat mai sus, la sisteme informatice.

Sistemul informatic. Ansamblul structurat și corelat de reguli, proceduri și mijloace care permite aplicarea de metode unui organism sau unei activități pentru a obține sau realiza obiective predeterminate măsurabile între anumite limite, se numește sistem informațional al unui organism sau a unei activități.

Deci, pentru a defini un sistem informatic trebuie să se precizeze concret regulile, precedurile și mijloacele, precum și metodele utilizate în cadrul sistemului.

Sistemul informațional și sistemul informatic ale unui organism se întrepătrund și nu pot fi separate unul de celălalt, în condițiile în care la ora actuală se vehiculează un volum de informații incomensurabil. Ele se întrepătrund și se determină reciproc. Sistemul informațional al unui organism, fără suportul asigurat de sistemul informatic este sortit să furnizeze informații eronat sau după o perioadă de timp când informația și-a pierdut parțial sau total semnificația pentru sistemul decizional. Și reciproc, sistemul informatic fără sistemul informa.ional nu poate exista.

Privit din perspectiva scopului său, sistemul informațional prelucrează un complex de informații, ce se constituie ca intrări, pentru a furniza subsistemului decizional rezultate, ce se constituie ca ieșiri. Reprezentarea schematică a sistemului informațional poate arăta ca în figura 1.2.

I1

E1

I2 Intrări Ieșiri E2

In

En

Figura 1.2. Structura generală a unui sistem imformațional

Pentru un sistem informațional complex (economico-social), blocul de prelucrări se constituie dintr-o mulțime de noduri (stații) de prelucrare conform unor legi, metode etc. care se constituie în circuite. De asemenea, atât intrările cât și ieșirile, sunt multiple și în diferite puncte ale sistemului.

Mulțimea datelor vehiculate într-o rețea informațională poate fi structurată pe subsisteme, care în cadrul unui sistem economico-social ar putea fi: cercetare-dezvoltare, proiectare, planificare tehnico-economică, pregătirea fabricației, lansarea și urmărirea producției, aprovizionare-desfacere, personal, financiar-contabil.

Într-un sistem informațional funcțional, sursele de date, nodurile de prelucrare, traseele informațiilor de diferite categorii sunt astfel realizate încât să asigure la timp, elementelor din structura organizatorică, acele informații care le sunt necesare, să evite circuitele non-sens, să se asigure securitatea datelor în cadrul circuitelor etc.

Sistemul informațional al oricărui organism, este sistemul cu cele mai multe legături, el atingând limitele întregului ansamblu a cărui informație o vehiculează. Sistemul informatic are aceeași penetrare, cu mențiunea că prelucrează automat informațiile și elimină o parte din riscul de a furniza informații eronate, având rolul de a se asigura informații de calitate.

Pentru prelucrarea datelor se folosesc, mijloace și tehnici, cum ar fi:

Culegerea și pregătirea datelor constă în colectarea datelor de la surse pentru a fi introduse în sistemul informatic. Datele sunt înregistrate pe documente sursă, care constituie mediul folosit pentru introducerea datelor în sistem. Aria de activitate a acestei funcții de culegere a datelor cuprinde proiectarea documentelor sursă, pregătirea procedurilor de tratare a documentelor sursă, precizarea unor tehnici de aplicat etc.

Organizarea datelor este necesară pentru a pregăti datele astfel încât ele să devină informații utile. Datele care nu sunt organizate după anumite criterii nu pot fi folosite de către sistemul decizional. Organizarea este un proces de identificare a elementelor de date și de plasare a acestora într-o schemă care le grupează după caracteristici comune și le face utile în procesul decizional.

Sortarea constă în ordonarea datelor după anumite criterii. Adesea sortarea presupune aranjarea datelor într-o ordine aleasă, în timp ce organizarea presupune gruparea datelor în anumite categorii conform unor caracteristici logice, comune tuturor datelor din acea categorie.

Prelucrarea este un proces de realizare a unor operații cu date, prin care se obțin date noi. Acest proces este extrem de facil, pentru calculatorul electronic, în comparație cu procesele de pregătire și prelucrare a datelor.

Concentrarea înseamnă condensarea datelor într-o formă mai utilă.

Înregistrarea este operația de exprimare a datelor într-o formă care poate fi recunoscută de om sau de mașină. Ea constă din înscrierea datelor originare pe un suport pentru utilizări ulterioare.

Memorarea reprezintă înregistrarea structurată a datelor pe un suport, în scopul păstrării și regăsirii lor atunci când sunt necesare. Datele se memorează sub formă de înregistrări păstrate în fișiere. Suportul de memorare poate fi: microfilm, banda magnetică, disc magnetic etc.

Transmiterea datelor este procesul de transferare a informației sau a datelor între nodurile rețelei informaționale a organismului sau în exteriorul acestuia.

În mijloacele și tehnicile prezentate mai sus, acțiunile omului se întrepătrund cu cele executate de mașini. Prelucrarea datelor, cu principalele ei componente: culegerea, memorarea, prelucrarea și transmiterea informației a existat de secole. Intervenția mașinilor în astfel de operații influențează volumul informațiilor, precizia informațiilor și viteza de lucru.

Clasificarea sistemelor informatice a fost impusă de anumite criterii, și anume: domeniile de activitate cărora li se adresează; gradul de concentrare sau dispersare a capacităților de prelucrare și memorare a datelor; modul de tratare a lucrărilor.

În funcție de gradul de concentrare/dispersare a capacităților de preluvrare și memorare a datelor, distingem: sisteme concentrate și sisteme distribuite. Dezvoltarea tehnologiei calculatoarelor electronice, în primele două decenii de la apariția acestora a fost orientată către realizarea unor capacități de calcul și de memorare tot mai mari, concentrate în sisteme independente cu potențial din ce în ce mai ridicat. Ca urmare a acestui fapt, s-au dezvoltat sistemele concentrate, care au toate capacitățile care cooperează pentru prelucrarea datelor pe o arie restrânsă și nu presupun o abordare specială din punct de vedere al realizării și utilizării lor.

Dezvoltarea telecomunicațiilor a permis realizarea unor rețele de calculatoare pe arii întinse capabile să prelucreze și să transmită rapid informația. Apariția minicalculatoarelor a determinat realizarea unor sisteme interactive bazate pe terminale dispersate geografic și pe rețele de comunicație.

Creșterea nevoilor de informare în timp real a determinat conectarea treptată a stațiilor de lucru în rețea pentru prelucrarea și transmiterea informațiilor între ele. În acest fel s-a ajuns de la rețele de comunicație și calculatoare electronice izolate la sisteme distribuite, caracterizate prin:

Partajarea funcțiilor de memorare date și de prelucrare pe un complex de calculatoare și linii de comunicație;

Executarea unor prelucrări complexe în mai multe puncte;

Minimizarea timpului de răspuns;

Extinderea integrală a sarcinilor unui calculator defect de către alt calculator din rețea;

Prelucrarea completă a tranzacțiilor locale de către un procesor local, care memorează datele și programele de aplicație;

Transmiterea către calculatorul central numai a datelor centralizate privind tranzacțiile prelucrate;

Sporirea siguranței în funcționare și a securității.

După Enslow, un sistem distribuit trebuie să posede următoarele cinci calități:

Să posede o multitudine de resurse de prelucrare, fizice și logice, utilizabile concomitent și care pot fi folosite pentru sarcini specifice. Prin structurile arhitecturale multiprocesor sau multicalculator, aceste resurse conduc la descentralizarea, din punct de vedere hardware, ceea ce reprezintă unul dintre atributele fundamentale ale distribuirii. Resursele fizice pot fi procesoare, terminale inteligente, microcalculatoare, minicalculatoare, calculatoare de capacitate medie sau mare, iar resursele logice sunt sisteme de operare, software de comunicație, sisteme de gestiune a fișierelor și bazelor de date și software suport pentru dezvoltarea de programe. Toate acestea conlucrează pentru a atige obiective în context distribuit.

Resursele fizice și logice să fie dispersate geografic și în legătură, prin intermediul sistemelor de comunicație. În funcție de gradul de interconectare a resurselor fizice, există:

sisteme de interconectare puternică, cuplate prin magistrale de mare viteză;

sisteme de interconectare strânsă, cuplate pe magistrale seriale;

sisteme de interconectare slabă, cuplate prin rețele și modemuri.

Sistemele informatice distribuite au permis aplicații pe rețele locale LAN (Local Area Network) pentru cele mai diverse activități. O astfel de rețea locală cu 4 stații și o imprimantă propunem la aplicația din capitolul 3 pentru Fast-Food Complex. Evident această investiție în tehnologie informatică va schimba stilul de lucru în Fast-Food Complex și va îmbunătăți așa după cum vom descrie în capitolul 2 al prezentei lucrări.

Descentralizarea controlului și a informației de stare este o proprietate care conduce la deosebiri importante între software-ul de control al sistemelor clasice și cel al sistemelor distribuite. Pentru aceasta, se utilizează sisteme de operare de nivel înalt pentru sistemele informatice distribuite, care să coexiste cu sistemele de operare centralizate, proprii fiecărui calculator din sistemul informatic distribuit.

Transparența, la nivelul utilizatorilor, care cer servicii prin nume, fără a se preocupa de resursele care participă la realizarea serviciului cerut, aceasta fiind făcută de software-ul de bază al sistemului informatic distribuit, care poate identifica resursele necesare, indiferent de locul geografic al acestora.

Autonomia cooperativă a resurselor logice presupune posibilitatea de a rezolva independent o cerere locală și de a rezolva prin cooperare cu alte resurse, o cerere globală. Resursele nu se controlează reciproc.

De fapt, distribuirea este o caracteristică pentru trei componente: prelucrare, control, date. După modul de tratare a lucrărilor, sistemele informatice se clasifică în: sisteme informatice cu prelucrări în loturi, sisteme informatice cu prelucrări on-line, etc.

Sistemele informatice cu prelucrări în loturi se caracterizează prin preluarea informațiilor și afișarea informațiilor, obținute printr-o culegere anterioară, pe un alt sistem de calcul sau pe sistemul în cauză.

Sisteme informatice cu tratare on-line acceptă intrări direct de la sursele de date aflate la distanță și redă direct rezultatele prelucrărilor acolo unde acestea sunt necesare. Sistemele on-line trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Preluarea datelor se face pe relația directă terminal-calculator;

Suporții de stocare a datelor să fie cu acces direct, iar actualizarea datelor de pe suporți să se facă on-line;

Sistemul să fie orientat pe dialogul interactiv dintre om și calculator.

Siatemele de prelucrare on-line diferă foarte mult între ele ca nivel de complexitate. Astfel, gama aplicațiilor sistemelor on-line este foarte largă, ea incluzând:

Sisteme în timp real;

Sisteme de acces multiplu, care permit unui număr mare de utilizatori să lucreze independent și simultan la probleme diferite;

Sisteme conversaționale;

Sisteme de comandă a proceselor, cu viteze foarte mari, cu intrări analogice sau numerice, cu cerințe de prelucrare ce variază foarte mult, cu baze de date mici și cu timp de răspuns foarte redus.

1.10.1. NOȚIUNEA DE INFORMAȚIE

Prin informație se înțelege starea actuală a unui fenomen variabil cu un număr finit de stări care mărește gradul de cunoaștere al unei ființe umane în raport cu mediul înconjurător.

Informațiile se exprimă prin semnale, date, obiecte, fenomene etc. și poartă cu ele amprenta acelei activități, sau sunt funcții implicite sau explicite ale activității colectivului uman la care se referă; cu alte cuvinte fiecărei activități specifice, în general îi corespund informații specifice.

Informațiile apar și sunt utilizate sau communicate fie în cadrul activităților operaționale, fie în cadrul activității de decizie și circulă în dublu sens între planurile acestor activități.

Atât la nivel operațional cât și la nivel de decizie, informațiile sunt generate, parțial consumate și parțial îndrumate în vederea optimizării activității din care provin.

Comentarii:

– la faptul că o informație este starea actuală a unui fenomen (nu viitoare, nu trecută);

– fenomenul la care se referă este variabil (dacă e fix nu se schimbă nimic);

– fenomenul are un număr finit de stări (dacă ar fi infinit nu l-am putea controla);

– mediul înconjurător nu înseamnă atmosfera terestră.

CAPITOLUL 2.

PREZENTAREA GENERALĂ A UNITĂȚILOR

DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

2.1. CONCEPTUL DE SERVICIU DE ALIMENTAȚIE

PUBLICĂ

Activitatea de alimentație publică se încadrează în sfera serviciilor comerciale, fiind definită ca o meserie în care primirea și vânzarea sunt cele două componente esențiale ale serviciului prestat clientului.

Primirea este ansamblul de componente, tehnici, politici comerciale puse în acțiune pentru a stabili o relație umană de calitate cu un client, în scopul de a-i satisface nevoile, gusturile și aspirațiile sale.

Vânzarea este arta de a face să cumpere preparate și/sau băuturi pe clienții care vor reveni, dar și pe cei care nu vor mai reveni.

Pentru a oferi un bun serviciu este suficient de a:

comercializa o gamă de preparate culinare și băuturi adaptată permanent la piață;

înțelege care sunt nevoile clientului;

adopta atitudinea profesională corespunzătoare satisfacerii acestor nevoi.

Crearea și dezvoltarea unei activități de alimentație publică nu se poate realiza fără un studiu prealabil de piață.

Etapele acestui studiu de piață sunt:

Definirea obiectivelor proiectului de investiții:

stabilirea caracteristicilor produselor ce urmează a fi comercializate;

alegerea unui loc de amplasare ideal;

evaluarea rentabilității proiectului.

Identificarea informațiilor de piață:

Cunoașterea factorilor de mediu

contextul geografic

contextul demografic

contextul economic

contextul turistic.

Analiza cererii:

determinarea pieței potențiale

segmentarea clientelei

nivelul de prețuri estimat.

Analiza concurenței:

calitativă

cantitativă: numărul locurilor la masă

prețurile practicate

proiectele în curs de realizare.

C) Analiza oportunității proiectului presupune realizarea unei sinteze a tuturor informațiilor de piață culese; tipul de unitate de alimentație publică reținută; prestațiile anexe care urmează a fi dezvoltate; clientela vizată; mărimea și categoria de confort a unității respective.

D) Studierea rentabilității proiectului:

previziunea cifrei de afaceri

– stabilirea costurilor de exploatare previzionate pe 5 ani

– analiza rentabilității capitalului investit, a pragului de rentabilitate.

2.2. NEVOILE CLIENTULUI ȘI MOBILURILE

DE CUMPĂRARE

Fiecare individ are o nevoie de a mânca și de a bea, corespunzând unui minimum fiziologic de bază. Dar dorințele sale pot genera și mobiluri de cumpărare reprezentând un maximum: o dorință pentru o mâncare rafinată și o băutură de excepție.

Specialiștii în domeniu au identificat șase mari mobiluri de cumpărare care pot genera nevoia de a prefera un anumit tip de unitate de alimentație publică.

Acestea sunt:

S-ecuritate S-ecuritate

O-rgoliu A-fectivitate

N-outate sau B-unăstare

C-onfort O-rgoliu

A-viditate N-outate

S-impatie E-conomie

Securitatea este consecința instinctului de conservare: teama de noutate, de necunoscut, teama de a te lipsi de un anumit lucru etc.

Orgoliul este nevoia unei persoane de a se afirma, de a fi la modă, de a domina.

Noutatea este dorința unora de a-și satisface curiozitatea, de a-și schimba obiceiurile, de a căuta senzații noi.

Confortul sau Bunăstarea: înclinația unei persoane pentru economia de timp, de effort, de loc, de randament.

Aviditatea sau Economia: mobilul individului orientat spre o bună afacere care influențează actul de consumație.

Simpatia sau Afectivitatea: comportamentul caracterizat prin dorința unei persoane de a avea o relație privilegiată, de a fi fericită, ceea ce antrenează o încredere naturală și permanentă față de altă persoană.

Tipuri de clienți

Se cunosc următoarele tipuri de clienți:

clientul în defensivă

clientul credul

clientul indiferent

clientul cu reputație

clientul avertizat.

Clientul în defensivă – este clientul care nu are nevoia unui sfătuitor pentru a-și alege consumația. În fața acestui client ospătarul trebuie să posede o foarte bună cunoaștere a produselor și o mare tehnicitate în comunicarea profesională.

Clientul credul – este persoana care așteaptă o relație afectivă cu personalul unității de alimentație publică. Acest client trebuie tratat cu gentilețe și curtoazie.

Clientul indiferent – este persoana care se limitează la nevoia de a mânca și a bea, în cadrul unui buget precis. El evită pe cât posibil contactul cu personalul unității de alimentație publică. Acesta este clientul privilegiat al restaurantelor cu autoservire sau al unităților fast-food.

Clientul cu reputație – este o persoană care înainte de a frecventa o anumită unitate de alimentație publică va consulta un prospect/un ghid.

Clientul avertizat – este o persoană realistă, foarte sensibilă la calitatea produselor pe care le consumă, la elementele de confort și la estetica unității. Este cel mai bun client.

Tabel 4.1.

Tipurile de clienți

Mmmmmmmmm

2.3.TIPURI DE UNITĂȚI DE ALIMENTAȚIE

PUBLICĂ

Clientela și locul de amplasare determină, în esență, caracterul și gradul de confort al unei unități de alimentație publică.

După caracterul activității:

– unități permanente;

– unități sezoniere.

După gradul de confort:

– unități de categoria “Lux”;

– unități de categoria I;

– unități de categoria a II-a;

– unități de categoria a III-a;

– unități de categoria a IV-a.

După locul de amplasare:

– unități în localuri fixe;

– unități mobile.

După forma de vânzare:

– unități cu vânzare clasică (ospătari);

– unități cu vânzare prin vânzători;

– unități cu autoservireș;

– automate comerciale.

După profilul activității:

– unități pentru recreere și divertisment;

– unități de alimentație publică;

– unități pentru desfacerea unor preparate culinare în completarea meniului de bază;

– unități profilate, în principal, pentru băuturi.

2.4. ORGANIZAREA INTERIOARĂ A UNITĂȚILOR DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

2.4.1. STRUCTURAREA PE DESTINAȚII A SUPRAFEȚEI COMERCIALE

Necesarul de spații în care se desfășoară în general activitatea unei unități de alimentație publică se distribuie astfel:

Spații pentru consumatori:

Spații pentru primirea consumatorilor;

Spații pentru servire;

Grup sanitar pentru consumatori.

Spații pentru producție:

Spații pentru prepararea la cald;

Spații pentru pregătirea preparatelor ce se servesc reci;

Spații pentru prepararea produselor pentru cofetărie și patiserie.

Spații pentru secții de distribuție:

Bar;

Bufet.

Spații anexe:

Spațiul pentru spălarea veselei de servit;

Spațiul pentru spălarea paharelor;

Spațiul pentru spălarea vaselor de bucătărie.

Spații de depozitare:

Spații pentru primirea și recepția mărfurilor;

Spații pentru păstrarea articolelor de băcănie;

Spații pentru păstrarea alimentelor perisabile;

Spații pentru păstrarea legumelor și fructelor proaspete și conservate;

Spații pentru păstrarea băuturilor;

Spații pentru depozitarea ambalajelor.

Spații de acces.

Spații pentru personalul unității:

Biroul șefului de unitate;

vestiare;

grup sanitar.

Spații tehnice pentru:

Tabloul electric general

Camera agregatelor frigorifice etc.

Spații auxiliare:

Spălătorie;

Garaje și atelier pentru autovehiculele unității etc.

Organizarea spațiilor se va realiza ținând seama de:

necesitatea utilizării integrale a suprafeței comerciale;

păstrarea diferențiată a materiilor prime, semipreparatelor etc.

prelucrarea materiilor prime;

realizarea producției de preparate culinare în secții distincte;

organizarea în spații separate a preparării produselor de cofetărie și patiserie;

spații pentru spălarea veselei și a vaselor;

colectarea deșeurilor etc.

2.4.2. FORME ȘI SISTEME DE SERVIRE

Forma de servire practicată în unitățile de alimentație publică trebuie astfel aleasă încât să se asigure buna servire a consumatorilor și obținerea rentabilității dorite.

Autoservirea – se practică în restaurante cu autoservire, cofetării, unități tip expres, bufete.

Servirea de către ospătari – se utilizează în mod deosebit în restaurantele clasice și specializate de categoria “Lux”, I și a II-a.

Servirea prin vânzători – se utilizează în unități tip gospodina, cofetării, patiserii etc.

Servirea pe bază de comandă prealabilă cu servirea pe loc sau la domiciliu.

2.4.3. DOTAREA CU MOBILIER ȘI UTILAJE

Ca reguli generale trebuie reținute următoarele:

În ce privește mobilierul din sala de consumație și terase, acesta trebuie:

Să se armonizeze cu elementele constructive și decorative ale încăperii;

Să asigure folosirea cât mai rațională a suprafeței ce se mobilează;

Prin dimensiuni și dispunere să permită o circulație lesnicioasă atât a consumatorilor, cât si a personalului de serviciu;

Să fie adaptat sistemului de vânzare precticat în unitatea respectivă, caracterul unității și frecvenței consumatorilor;

Să fie confecționat din materiale rezistente care să-i asigure o durabilitate îndelungată;

Să fie ușor de întreținut și igienic;

Să fie ușor de exploatat;

Să corespundă competiției moderne despre confort.

Dotarea cu utilaje se realizează ținând seama de:

Tipul de unitate;

Numărul de locuri la mese;

Sortimentul și volumul de preparate ce urmează să desfacă unitatea;

Asigurarea nevoilor de producție și desfacere ale unității;

Necesitatea de a se amortiza într-un termen cât mai scurt;

Realizarea unor consumuri scăzute de energie, combustibil, apă etc;

Obținerea unor produse de calitate superioară;

Ușurința în manipulare, demontare și montare zilnică pentru întreținere;

Silențiozitate;

Întreținere ușoară, revizii și reparații necostisitoare;

Durată mare de serviciu.

Cele mai mari grupe de utilaje necesare în alimentația publică se pot diviza astfel:

Utilaje de producție pentru prelucrarea materiilor prime:

– mașină de curățat cartofi;

– mașină de tocat carne;

– malaxor pentru cocă și carne;

– fierăstrău electric pentru tăiat oase;

– mașină de șprițat cârnați;

– robot de bucătărie etc.

Utilaje tehnice (de pregătire la cald):

– mașină de gătit;

– fripteuză;

– tigaie basculantă;

– cuptor;

– grătar;

– rotisor.

Utilaje frigorifice:

– vitină frigorifică;

– bar de răcit sticle;

– dulap frigorific pentru carne etc.

Mobilier tehnologic:

– mese de lucru;

– spălătoare (pentru alimente, veselă etc.);

– dulapuri;

– butuc de tranșat carne și alte utilaje.

CAPITOLUL 3.

APLICAȚIE: FAST-FOOD COMPLEX

PRET`A MANGER

3.1.DESCRIEREA ȘI ORGANIZAREA

FAST FOOD-ULUI

Fast-food-ul sau cateringul grăbit, originar din Statele Unite, a pătruns în forță și se piața europeană, venind în întâmpinarea unui public relativ tânăr, care dorește să servească rapid preparatele culinare.

Fast-food-ul sau cateringul de masă (popular) reprezintă un sector al industriei care vizează prepararea și servirea rapidă a alimentelor și băuturilor, pentru imediata lor consumare ex-sau in –house (în interiorul sau în spațiul unității de catering).

Unitățile catering subscrise secțiunii fast-food prezintă unele caracteristici comune de operare: gamă de meniuri relativ limitată, alimente și băuturi cu un nivel înalt de standardizare, utilizarea unui procent mare de materii prime, nivel înalt de accesibilitate în consum, operare adresată segmentului de bază și de mijloc prin prețurile relativ mici aplicate, comparativ cu alte tipuri de operare catering.

Raportul personalului de servire per client este relativ redus, multe dintre aceste tipuri de operare promovând și o autoservire.

Fast-food-urile se bucură de o largă popularitate socială, conferită de prețuri mici, disponibilitate și atmosferă plăcută.

Tendința principală a afacerii catering în secțiunea fast-food este maximizarea potențialului de vânzări, prin plasarea lor în zone de circulație internă cum este cazul nostru – amplasare în Complexul studențesc – unde clientela este foarte diversificată și intensă.

Afacerile din secțiunile fast-food și ale cateringului popular nu necesită un nivel înalt al capitalului de start și nici un procent mare al prețurilor fixe. Cu toate că produsul oferit spre vânzare în această secțiune este perisabil, nu este într-atât ca alimentele și băuturile oferite de alte tipuri de unități catering. Aceasta se datorează faptului că produsul este pregătit pe bază de comandă și nu în avans.

Timpul de servire variază între un minut de așteptare și 15-20 de minute pentru consum. În cazul comenzii de produse care vor fi consumate “la pachet”, timpul de servire este de 3-4 minute.

Amenajarea unui fast-food

Gradul de ocupare a suprafețelor

Într-un fast-food clasic suprafața comercială se raportează astfel:

%

Total suprafață 100,0

din care:

– sală de consumație 50,0

– bucătărie 20,0

– servicii anexe 30,0.

Dotările comerciale și amenajările specifice

Bucătăria – se folosesc utilaje din oțel inoxidabil, demontabile pentru a facilita procedurile zilnice de curățire, de dezinfecție.

Tejgheaua – relația client/personal de servire se derulează la tejghea: luarea comenzii, distribuția platourilor cu preparatele alese, plata consumației.

Luarea comenzii este asigurată de un vânzător care ste, în același timp, și casier, comanda este transmisă bucătăriei cu ajutorul unui sistem informatic.

Distribuția platourilor se face de aceeași persoană care se aprovizionează din locuri special amenajate, situate în spatele tejghelei.

Sala de consumație – ambianța interioară este pusă în valoare de:

– decor;

– fondul muzical;

– iluminat;

– mobilier;

– pubele;

– vesela de folosință.

Debarasarea se face de către personalul unității.

Pret a manger este o unitate de alimentație publică de tip fast-food. Este o firmă cu trei puncte de desfacere. Punctul de desfacere din complexul studențesc (cazul nostru) se bucură de cel mai mare flex de clienți.

Firma are patru asociați. Punctul de lucru din complexul studențesc are un număr de 45 angajați după cum urmează:

Dierectorul unității – 1

Personal compartiment financiar-contabil – 2

Personal compartiment aprovizionare – 1

Șofer – 1

Casier – 4

Barman – 4

Debarasatori – 9

Personal curățenie – 5

Preparatori meniuri – 9

Bucătari – 9.

Programul de lucru – fast-food-ul este deschis non-stop cu trei pauze de o oră pentru curățenie și schimbarea turelor.

Fast-food-ul este dotat cu mobilier și utilaje care se ridică la standardele moderne cerute de acest tip de unitate de alimentație publică. Are o capacitate de 240 de locuri dispuse pe două terase și în interior după cum urmează:

– în interior: 15 mese x 4 locuri = 60 locuri

– pe terasă în față: 18 mese x 4 locuri = 72 locuri

– pe terasă în spate: 18 mese x 6 locuri = 108 locuri.

Mod de lucru: clientul merge prima dată la casă unde face comanda, plătește și primește bonul cu care merge la tejghea pentru prepararea meniului cerut. Băuturile răcoritoare și alcoolice sunt servite la bar, separat de bucătărie. Deci forma de vânzare utilizată în această unitate de alimentație publică este cea prin vânzător.

3.2. SORTIMENTE, GRAMAJE, PREȚURI PRACTICATE ÎN CADRUL UNITĂȚII

Pret a manger–ul se bucură de o clientelă bogată și variată servind o diversitate mare de preparate culinare și băuturi răcoritoare și alcoolice.

În continuare se prezintă lista de produse cuprinzând gramaje, prețuri.

Mic dejun:

English breakfast……………………………………29.000 lei

Continental breakfast………………………………..21.000 lei

Ciorbe:

Ciorbă de văcuță (400/40gr)………………………..26.000 lei

Ciorbă de perișoare (400/60gr)……………………..21.000 lei

Ciorbă de burtă (400/75gr)………………………….28.000 lei

Salate:

Salată de roșii (150gr)………………………………7.500 lei

Salată de castraveți (100gr)…………………………8.500 lei

Salată de varză (100gr)………………………………5.500 lei

Garnituri:

Cartofi pai (150gr)………………………………….14.000 lei

Cartofi piure (250gr)………………………………..11.000 lei

Orez cu ciuperci (250gr)……………………………13.000 lei

Legume (200gr)…………………………………….15.500 lei

Chifle (80gr)………………………………………..2.500 lei

Smântână (40gr)……………………………………4.500 lei

Ardei iute (1 buc)…………………………………..2.500 lei

Mujdei de usturoi (40gr)……………………………3.000 lei

Feluri principale:

Cotlet de porc la grătar (100gr)……………………36.000 lei

Cotlet de porc șnițel (110gr)……………………….39.000 lei

Gordon bleu (140gr)……………………………….45.000 lei

Frigărui (110gr)……………………………………34.000 lei

Piept de pui la grătar (100gr)………………………30.000 lei

Piept de pui șnițel (110gr)…………………………34.000 lei

Pulpe de pui (250gr)……………………………….39.000 lei

Ficăței de pui (110gr)……………………………..27.000 lei

Piept de curcan la grătar (100gr)…………………..36.000 lei

Piept de curcan șnițel (110gr)………………………39.500 lei

Cașcaval pane (90gr)………………………………22.000 lei

Pește file pane (100gr)……………………………. 28.000 lei

Mititei (45gr)……………………………………….9.000 lei

Cârnați (100gr)…………………………………….16.000 lei

Crenvurști (90gr)…………………………………..10.500 lei

Ouă ochiuri (90gr)…………………………………10.000 lei

Omletă simplă (90gr)………………………………10.000 lei

Băuturi alcoolice

Bere:

Timișoreana Lux (0,5l)…………………………….14.000 lei

Club XXI (0,5l)…………………………………….17.000 lei

Ursus Premium Pils (0,5)…………………………..18.000 lei

Ursus Pils (0,5l)……………………………………14.500 lei

Ursus Blak (0,5l)……………………………………18.000 lei

Silva (0,5l)………………………………………….18.000 lei

Stella Artois (0,5l)………………………………….25.500 lei

Tuborg (0,5l)……………………………………….21.000 lei

Skol (0,5l)………………………………………….17.000 lei

Carlsberg (0,5l)…………………………………….29.000 lei

Schlossgold (0,5l)………………………………….22.000 lei

Vinuri:

Busuioacă de Bohotin (0,75l)………………………75.000 lei

Murfatlar Pinot Noir (0,75l)……………………….75.000 lei

Murfatlar Muscat Ottonel (0,75l)………………….75.000 lei

Cabernet Ausbruch (0,75l)…………………………75.000 lei

Tămâioasă Românească (0,75l)……………………75.000 lei

Jidvei Riesling (0,75l)……………………………..75.000 lei

Băuturi răcoritoare:

Coca-Cola (0,25l)…………………………………12.000 lei

Pepsi (0,25l)………………………………………12.000 lei

Prigat (0,3l)……………………………………….14.000 lei

Apă minerală (0,5l)……………………………….12.000 lei

Ice Tea (0,25l)…………………………………….11.000 lei

Sucuri naturale:

Cappy Nectar (0,2l)………………………………18.000 lei

Prigat Nectar (0,33l)………………………….…..25.000 lei

Santal (0,27l)……………………………………..26.000 lei

Cafea:

Cafea naturală (100ml)……………………………8.000 lei

Ness café (70ml)…………………………………..8.000 lei

Ness café Frape (200ml)…………………………18.000 lei

Cappucino (120ml)………………………………..8.000 lei

Ceai (200ml)………………………………………7.000 lei

Lapte pentru cafea (10ml)…………………………2.000 lei

Preparate fast-food

Burger:

American Classig: carne de vită (70)……………16.000 lei

Șuncă+cașcaval (30/25)…………………………16.000 lei

Ficat pui (70)……………………………………19.000 lei

Cheesburger: cașcaval pane (105)………………20.000 lei

Titanic: carne, șuncă, cașcaval (70,30,25)………26.000 lei

Steakburger: cotlet de porc (100)……………….25.000 lei

Chick enburger:piept pui (100)………………….28.000 lei

Turkey: piept curcan la grătar (100)……………32.000 lei

Fishburger: pește file (90)………………………24.000 lei

Sosuri:

Maioneză (40gr)…………………………………5.000 lei

Sarmousszak:usturoi și ciuperci…………………5.000 lei

Remoulade……………………………………….5.000 lei

Volcano: picant…………………………………..5.000 lei

Crème Fraîche: smântână, vedețuri fine…………5.000 lei

Les croissants (sandwish-uri):

Șuncă + cașcaval (30/25gr)……………………..16.000 lei

Crenvurști + cașcaval (90/25gr)…………………15.000 lei

Ficat de pui (70gr)………………………………18.000 lei

Piept de pui (100gr)……………………………..30.000 lei

Ciocolată (30gr)…………………………………11.000 lei

Ciocolată + banane (30/15gr)……………………12.000 lei

Croque zone:

Croque Monsieur: șuncă + cașcaval (30/25gr)….13.000 lei

Croque Madame: piept pui + cașcaval (30/25gr)..17.000 lei

Tuna Croque: ton + cașcaval (30/25gr)………….13.000 lei

Croque Appetit:crenvurști+cașcaval (90/25gr)….12.000 lei

Racon Croque: bacon + cașcaval (30/25gr)……..14.000 lei

Double Croque: croque+roșii+sos (15/40gr)…….6.500 lei

Les Baguettes:

Baguette Franchaise: șuncă + cașcaval (30/15gr)..14.000 lei

Baguette Blanc: piept pui + cașcaval (30/15gr)….18.000 lei

Tuna B aguette: piept pui + cașcaval (30/15)……14.000 lei

Hot Dog (90gr)……………………………………9.000 lei

Cartofi pai (100gr)……………………………….12.000 lei

Fish&Chips (125gr)………………………………32.000 lei

Chicken&Chips (125gr)………………………….43.000 lei

3.3. SISTEMUL ACTUAL DE SERVIRE

Firma Pret`a manger își vinde produsele pe două canale de distribuție. Primul canal îl constituie vânzarea directă către client prin unitățile tip fast food, iar al doilea canal este vânzarea prin catering către clienți la domiciliu.

Figura 3.1. Studiul sistemului informațional actual

După cum se observă din figură, clientul face comanda la casă unde și plătește și primește bonul fiscal cu care merge la preparatori. Aceștia preiau comanda și dacă sunt produse de tip fast food (baghete, hamburgeri) sunt servite direct de preparatori de la pult, iar dacă sunt produse preparate în bucătărie, aceștia predau comanda la bucătărie pentru preparare. Dacă sunt produse de tip fast food acestea se servesc pe loc clientului, iar dacă sunt produse preparate în bucătărie clientul va fi servit la masă.

Acest sistem de servire este demodat, greoi și din aceste motive ne-am gândit la implementarea unui nou sistem informatic pentru deservirea clientului.

3.4. SISTEMUL DE DESERVIRE PROPUS

Pentru implementarea noului sistem de deservire sunt necesare 5 calculatoare legate într-o rețea locală ca în figura de mai jos:

B3 C

A

B2 B1

Calculatorul central va fi la casă unde se preiau comenzile și se achită comenzile. Aici se eliberează două bonuri fiscale, unul pentru client și unul pentru ridicarea comenzii.

De la calculatorul central se transmit informațiile spre calculatoarele de la bar, preparatori și bucătari. În funcție de comanda făcută și rețetele de preparare fiecare compartiment preia comanda și o pregătește pentru servirea clientului.

Programul este astfel conceput încât la servirea clientului stocurile se scad cu cantitățile livrate.

Al cincilea calculator este în biroul managerului unde acesta doar vizualizează comenzile, timpul de livrare. În concluzie acesta este în permanență informat.

3.5. INVESTIȚIA

Sistem de calcul:

– MB SOCKET A VIA SIS 730S, mATX, w/SB&SVGA, FSB 266, ATA 100, 2*SD, JETWAY 830CH

– CPU AMD K7/800 MHz DURON

– COOLER SOCKET 730&SOCKET A, <1GHz – D2T

– 15”SVGA LG 563N, LR, NI, MPR II, 0.28 (1024*768@75Hz)

– 128 MB DIMM, 168 pini, SDRAM, PC133

– 3,5” FDD Drive NEC

– Miditower Case w/PS ATX 235W (3339S)

– Tastatura CHICONY PS/2 (9810)

– CD ROM 50* DELTA

– HDD 10 GB Samsung, ATA100, 5400rpm

– Mouse A4TECH, 2 but., PS/2 (OK-250)

– NetCard SAFEWAY 100Mb/s

– Windows XP Professional – OEM 142,10$

Total sistem de calcul cu sistem de operare: 526,02$

Total investiție sistem de calcul de operare: 526,02$ * 5 =2630,10$

2. Imprimantă PagePro 1100 4 Mb RAM; 1200*1600; A4; 10ppm, opțional placă de rețea 241,50$

3. Elemente de rețea:

– cablu rețea UTP cat 5e, 10m 2,07$

– mufe UTP cat 5e 0,12$

– HUB 8 Port 100 TX MENTOR 48,30$

Cablu rețea 50m – 2,07$ * 5 =10,35$

Mufe 10buc. – 0,12$ * 5=0,60$

Total elemente de rețea: 59,75$

4. Elemente pentru instalarea rețelei:

– Proiectare rețea 4h 8,00$ /oră

– Mufare cablu BNC 5 buc. 1,00$ /buc

– Mufare cablu UTP 5 buc. 2,00$ /buc

– Instalare prize UTP 5 buc. 2,00$ /buc

– Instalare cablu BNC/UTP cu pat 20m 3,00$ /m

– Instalare cablu BNC/UTP fără pat 20m 0,20$ /m

– Cablare, Montare, Instalare HUB 25,00$ /buc

– Testare HUB 18,00$ /buc

Total elemente pentru instalarea rețelei: 164 $

Total investiție: 3095,35$.

3.6. NOUTĂȚI

Investiția nu aduce un profit imediat, dar ținând cont de informațiile furnizate cu ajutorul acestui sistem se ajunge la o muncă mai bine organizată.

Prin implementarea acestui sistem se dorește ca timpii de deservire a clienților să se reducă, deservirea cât mai multor clienți într-o unitate de timp.

Managerul fiind permanent informat de numărul clienților, numărul și conținutul comenzilor, poate să planifice aprovizionarea cu necesarul de materii prime. În plus el are o imagine exactă despre stocurile existente.

Prin implementarea acestui sistem timpul de deservire a clientului nu depășește 15 minute.

3.7. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

Analiza cifrei de afaceri

Evoluția cifrei de afaceri

După cum se observă din grafic cifra de afaceri a avut o evoluție crescătoare, creșterea mai mare fiind de la anul 2000 la 2001.

Analiza producției vândute

Evoluția producției vândute

Se observă că și producția vândută a avut o creștere pe parcursul acestor ani.

Analiza echilibrului financiar

Analiza fondului de rulment:

FRN = CP – AI

Unde – FRN – fond de rulment

– CP – capitaluri permanente

– AI – active imobilizate

FRN = 27.920 – 20.085

FRN = 6.035 mii lei

NFR = (AC – DB) – (DTS – CBC)

Unde: – NFR – nevoia de fond de rulment

– AC – active circulante

– DB – disponibilități bănești

– DTS – datorii pe termen scurt

– CBC – credite bancare curente pe termen scurt

NFR = (29.269 – 10.504) – (15.183 – 10.470)

NFR = 18.765 – 4.713

NFR = 14.052 mii lei

SNT = FRN – NFR

Unde: SNT – sold net de trezorerie

SNT = 6.035 – 14.052

SNT = -8.017 mii lei

CAPITOLUL 4.

APLICAȚIE: SISTEM INFORMATIC MANAGERIAL PENTRU FAST FOOD PRET`A MANGER

4.1. SISTEME NECESARE

Așa cum am descris în capitolul 3 prin sisteme informatice moderne, inițial se câștigă în calitate (timp de desrvire redus, ușurarea muncii personalului angajat etc.).

În urma investiției cu cele 5 calculatoare o imprimantă, plăci de rețea, cablu, HUB și soft-ul necesar, adică licență O.M. Windows NT, sau Windows Professional 2000, licență O.M. limbaj de programare Visual Fox Pro și programe de aplicație, de aproximativ 3095,35 $, putem vorbi despre proiectul care îl prezentăm în continuare ca sistem informatic în fast food Pret`a manger.

Programele sunt realizate în Visual Fox Pro, sunt create să poată fi exploatate de angajați fără o educație specială în informatică, ci doar cu un minimum de cunoștințe pentru a aplica în fapt deschiderea unor ferestre prin care se adaugă informații în baza de date creată în acest scop.

4.2. DESCHIDEREA FERESTRELOR (MENIURI)

Meniul de rang zero la declanșarea aplicației este: meniul principal. El declanșează de pe Desk Top făcând klic pe icoana K7 după care se face dublu klic pe executabilul Fox Pro. Primul meniu care va apare pe ecran va fi:

În continuare depinzând de locația operatorului face klic într-una din ferestre și în funcție de fereastra aleasă se vor deschide subferestrele.

Fereastra “Administrare aplicație” deschide subferestrele:

Fereastra “Furnizori” deschide subferestrele:

Fereastra “Clienți” deschide subferestrele:

Fereastra “Stocuri” deschide subferestrele:

Fereastra “Casa de marcat” deschide subferestrele:

Fereastra “Contabilitate” deschide subfestrele:

Fereastra “Întreținere” deschide subferestrele:

De la subfereastra “Liste” din fereastra “Contabilitate” se deschid alte subferestre:

De la subfereastra “Utile” din fereastra “Contabilitate” se deschid subferestrele:

De la subfereastra “Rapoarte” din fereastra “Contabilitate” se deschid subferestrele:

4.3. LISTA DE MENIURI ÎN SISTEMUL INFORMATIC

Lista meniurilor este afișată conform legislației în vigoare, la loc vizibil, care cuprinde numele preparatelor (eventual imaginea în color a produsului), gramajul și prețul acestora.

Noul sistem informatic oferă toate aceste informații pe ecranul calculatoarelor în ferestre după cum urmează:

Imaginile color ale băuturilor și mâncărurilor nu sunt introduse în proiectul nostru de sistem informatic deoarece am avut în vedere că angajații care deservesc în acest fast food Pret`a manger, vorbesc fluent limba română și nu este necesar, asemenea altor țări, unde lucrează un număr imens de imigranți care nu vorbesc fluent limba din țara respectivă și cărora pentru buna funcționare, le este necesară o imagine video – color, care să le sugereze felul pe care trebuie să-l prepare.

CAPITOLUL 5.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Prin implementarea acestui sistem informatic, se urmărește în primul rând sintetizarea datelor pentru a facilita coordonarea și controlul informațiilor de gestiune și contabile, iar în al doilea rând pentru a ușura munca personalului angajat. Deasemenea acest sistem oferă posibilitatea de a cunoaște starea exactă a stocurilor de materii prime și materiale, ceea ce conduce la luarea unor decizii corecte în ceea ce privește aprovizionarea.

Un alt aspect este dat de reducerea timpului de lucru și diminuarea erorilor de comenzi preluate de personal și de reducerea timpului de așteptare a clientului din momentul în care face comanda și momentul în care o primește.

Cu ajutorul acestui program evidența documentelor contabile este mai ușor de realizat, deorece în momentul înregistrării unui document înregistrează automat diminuarea sau creșterea stocurilor și a creditelor sau debitelor față de furnizori.

Este recomandat acest sistem datorită motivelor anterior menționate.

Investiția propusă nu aduce profit imediat, aceasta va fi amortizată în timp, deoarece vânzările pe unitatea de timp cresc, ceea ce conduce la o creștere a profitului.

Situația vânzărilor înainte de investiție

Valoare Timp

Valoarea vânzărilor după investiție

Valoare

În timpul investiției Timp

BIBLIOGRAFIE

Adina Negrea, Luminița Pîrvulescu “Alimentație catering”, Editura Eurobit, Timișoara,2000.

Aurel Stepan, Gheorghe Petrov, Victoria Iordan, “Fundamentele proiectării și realizării sistemelor informatice”, Editura Mirton, Timișoara, 1995.

Aurel Stepan, Gheorghe Petrov, Victoria Iordan, “Rețele de calculatoare”, Editura Teora, București, 1999.

Gheorghe Sabău, Vasile Avram, “Sisteme informatice pentru management”, Editura Oscar Print, București, 2001.

Ion Bănică, “Rețele de comunicații între calculatoare”, Editura Teora, București, 1998.

Mircea Băduț – “Informatica pentru manageri”, Editura Teora, București,1999

Peter Norton,”Rețele de calculatoare”, Editura Teora, București, 2002

Revista “Catering expert” nr.6, iunie 2000

Revista “Catering expert” nr4, aprilei 2001

Revista “Catering expert” nr. 11, noiembrie 2001

Revista “Idei de afaceri” nr. 10 , octombrie 1995

Revista “Idei de afaceri” nr 10, octombrie 1997

Revista“Idei de afaceri” nr. 9, septembrie 2000

Ristea Ana Lucia, Tudose Constantin, Ioan Franc Valeriu – “Tehnologia comercială” , Editura a II-a revăzută și adăugită. București, Editura Expert, 1993

Sorin Prada, Viorel Negruț, “Marketing tradițional și marketing electronic”, Editura Solness, Timișoara, 2002.