Procedura Divortului Aspecte Comparative cu Legislatia Romaniei
CUPRINS
Introducere
Divorțul reprezintă un mijloc legal pentru desfacerea căsătoriei care produce efecte în viitor. Instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Prin excelența judiciară, divorțul, fie că este pronunțat la inițiativa unuia dintre soți, fie pe temeiul consimțământului ambilor soți, stinge, pe data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței, principalele efecte ale actului juridic al căsătoriei în raporturile dintre soți, în special efectele de natură personală.
Divorțul se diferențiază de:
– încetarea căsătoriei (moartea sau declararea judecătorească a morți soțului);
– desființarea căsătoriei (nulitatea căsătoriei);
– separația de fapt (despărțirea de fapt a soților), când aceștia rămân căsătoriți, dar au suspendat obligația de conviețuire;
– separația de corp (instituție reglementată doar în acele sisteme de drept care nu admit divorțul sau care îl acceptă în condiții restrictive, precum Spania, Marea Britanie, Franța, Italia, numită anticamera divorțului sau divorțul catolicilor), constând în suspendarea de către instanță, la cererea unuia sau a ambilor soți, a obligației de conviețuire, partajarea bunurilor comune și încredințarea copiilor minori spre creștere și educare, căsătoria rămânând valabilă. În dreptul francez, dacă separația de corp a durat cel puțin 3 ani, la cererea unui soț, hotărârea judecătorească de separație de corp se convertește de drept în hotărâre de divorț.
Practica judiciara a consacrat o multitudine de motive ce pot conduce la desfacerea
căsătoriei prin divorț, cum sunt:
infidelitatea unuia dintre soți;
actele de violenta exercitate de către unul din soți împotriva celuilalt;
despartirea în fapt în baza culpei unuia dintre ei.
Exista în dreptul modern doua forme de încetare a căsătoriei prin divorț:
divorțul prin consintamânt mutual;
divorțul pentru motive temeinice.
Tema pe care am ales să o dezbat se numește “Procedura divorțului: aspecte comparative cu legislația Romîniei”. Datorită complexității ei am dorit să aprofundez și să înțeleg cum decurge un proces civil, mai ales că această procedură este o una specială, ceea ce înseamnă că se diferă în câteva aspecte față de celelalte procese civile. Totodată, această lucrare a fost o adevărată provocare, datorită unor modificări survenite ale unor legi, care, din punctul meu de vedere, reprezintă o parte din stâlpii acestui stat și ai societății noastre (codul și de procedură civilă și codul familiei).
Actualitatea temei. În zilele noastre, divorțul nu mai reprezintă o problemă de ordin personal, ci și de ordin social, iar legiuitorul a considerat că desfacerea căsătoriei prin divorț intervine numai „în cazuri excepționale” și anume atunci când există motive bine întemeiate, iar raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea într-o armonie a căsătoriei ar fi fost practic imposibilă pentru cel care cere desfacerea acesteia. Tipurile și procedura de divorț sunt diverse și cunosc diferite forme de manifestare atît în România și Republica Moldova cît și în late țări ale lumii. Datorită importanței motivelor și consecințelor în ceea ce privește divorțul, cît și evoluția globală din ultimii ani, este necesar de analizat atent și detaliat această problemă, deosebit de actuală.
Scopul și sarcinile acestei lucrări au fost:
de a defini tipurile de divorț și a accentua care sunt temeiurile divorțului;
de a analiza procedura de examinarea a cererii de divorț și a hotărîrii de divorț;
de a examina aspectele teoretice privind procedura de divorț între România și Republica Moldova;
de a descrie aspectele statistice pricind divoțurile în Republica Moldova cît și alte țări ale lumii;
de a define și descrie principalele efecte ale divorțului.
Este important de reținut că procesul de divorț în sine este scurt, iar decizia privind divorțul este foarte importantă în viață, avînd efecte drastic uneori, de aceea a fost important studierea acestei teme.
Metodologia cercetării științifice. Baza metodologică o constituie metodele teoretice a normelor de drept cît și experiențele sociale.
Metodologia cuprinde reglementari referitoare la:
exercitarea atributiilor de stare civilă;
inregistrarea divorțului de către starea civilă;
inscrierea mențiunilor în registrele de stare civilă (inscrierea divorțului, anularii ori a incetarii căsătoriei,)
reconstituirea și intocmirea ulterioara a actelor de stare civilă;
eliberarea certificatelor de stare civilă;
constatarea desfacerii căsătoriei prin acordul soților de către ofițerul de stare civilă.
Pentru elaborarea acestei lucrări am utilizat surse de informare ca: tratate de procedura civilă, tratate de drept al familiei, culegeri de practică judiciară, deasemenea de mare folos mi-au fost codul de procedura civilă (atât cel vechi, cât și cel nou), codul civil (cel nou) și codul familiei.
Această lucrare va conține intruducere, trei capitole, încheiere, bibliografie și anexe, iar fiecare dintre capitol v-a fi compus din cîte trei subcapitole, în care am depus efort să cuprind toate aspectele procedurii de divorț în Republica Moldova și punctele de comparație cu România.
În primul capitol voi descrie considerațiile principale privind procedura de divorț, unde voi relata originile acesteia înca din antichitate. Se va scrie despre divorț ca noțiune și reglementare. În primul subcapitol al primului capitol voi enumera cele trei concepții pricind divorțul. În cel de al doilea subcapitol voi vorbi despre temeiurile divorțului, iar tipurile urmează a fi analizate în ultimul subcapitol din capitolul “Procedura divorțului – considerații generale”.
Al doilea capitol poartă denumirea „Particularitățile procedurii de divorț”, unde în primul subcapitol voi descrie intentarea procedurii de divorț, și anume cei patru pași ai procesului în Republica Moldova cît și particularitățile celor două căi ai intentării procedurii în România. Subcapitolul al doilea v-a conține descrierea examinării cererii de divorț atît în Republica Moldova cît și în România, cu referire la legea nr.100 privind întocmirea actelor de stare civilă și Codul Familiei. În cel de al treilea subcapitol voi examina Hotărîrea de divorț ca definiție și process cît și căile de atac.
Capitolul trei din această lucrare v-a conține aspecte statistice privind divorțurile în Republica Moldova cît și asptecte comparative cu alte țări ale lumii. Datele statistice ce țin de Republica Moldova și România se vor descrie în primul subcapitol cît și o analiză asupra tendinței din ultimii zece ani. În cel de al doilea subcapitol voi analiza harta țărilor lumii cu cele mai multe divorțuri, iar în cele din urmă, voi depista și descrie care sunt principalele efecte ale divorțului, unde voi atinge tema copiilor din familiile divorțate.
La finalul acestei lucrări îmi voi prezenta concluziile personale și bibliografia, fără de care această lucrare nu ar fi fost posibilă.
Capitolul I. Procedura Divorțului – Considerații Generale
1.1. Originile divorțului. Definiție, reglementare și concepții
Divorțul înseamnă încalcarea promisiunilor pe care cei doi le-au făcut în momentul ceremoniei de căsătorie, hotărând să nu mai stea împreuna pană când moartea îi va desparți și să anuleze orice contract care ii leagă unul de celălalt.
Divorțul datează de la începuturile căsătoriei, Voltaire ironiza acest act spunând că el a apărut chiar cu câteva săptămîni mai devreme decît Căsătoria. Originile ideii de divorț se găsesc în antichitate, unde un magistrat hotăra dacă motivele sunt suficiente pentru a te despărți de cineva, lucru care se întîmplă și în ziua de azi, numai că la un mod mult mai complicat. De asemenea, în perioada Imperiului Roman, cuplurile puteau renunța la căsătorie prin propria voință și asta era suficient.
Deoarece conceptul de romantism a apărut tîrziu, în perioada evului mediu, odată cu trubadurii, în căsătorie nu existau prea multe probleme și oamenii nu prea divorțau. În antichitate, divorțurile erau extrem de rare, acest lucru menținîndu-se și în ziua de azi, în unele culturi. Mai mult de atît, după secolul X, divorțul a fost interzis cu desăvărșire în cultura occidentală, Căsătoria fiind obligatorie pe viață. Cei doi se puteau despărți, însă nu la un mod legal.
În general, de-a lungul istoriei, Căsătoria a fost privită ca pe un aranjament între familii, de multe ori pe motive economice, cei implicați neavînd dreptul să se revolte sau să ia singuri o decizie, lucru pe care de altfel nici nu prea-l concepeau, de aceea ideea de divorț nu era luata în considerare, mai ales că erau implicate foarte mult familiile celor doi și asta însemnă să se ajungă la adevărate scandaluri între familii.
Faptul că mariajul a fost transformat de biserica într-un act sfînt, prin faptul că preoții conduceau ceremoniile de căsătorie, făcea că ideea de divorț să pară o adevarată blasfemie. În 1563, Conciliul de la Trent a decretat că toate căsătoriile să se oficieze în fața unui preot și a unor martori, lucru care aducea mai multă putere bisericii în viața de cuplu.
În cultura occidentală, spre deosebire de alte culturi, divorțul a făcut istorie începand chiar cu secolul XVI, în ciuda interdicțiilor bisericii, și a devenit o practică sociala destul de frecventă. Dacă în evul mediu motivele de divorț erau lepra, preacurvia, nebunia, absența înd elungată a partenerului, în secolul nostru motivele s-au mai schimbat, transformîndu-se mai ales în nepotrivire de caracter și bineînțeles adulter, practica la fel de veche ca și mariajul.
De-a lungul timpului, cu cît s-a instituționalizat mai mult actul căsătoriei, cu atît oamenii și-au dorit mai mult să iasă din aceasta instituționalizare. Actul de mariaj introdus de lordul Hardwicke în 1753, prin care se spunea că toate căsătoriile trebuie legalizate de biserica, altfel ele nu sunt valide, care a transformat Căsătoria într-un act, nu a adus mai multă stabilitate pentru cupluri, dimpotrivă divorțurile erau în creștere.
Era modernă a divorțului în cultura occidentală, a început abia la sfașitul secolului XIX, mai ales că în multe țări, de exemplu în Anglia , biserica nu făcea mari eforturi să legalizeze divorțul. Dacă țineai morțiș să divorțezi, ajungeai, în unele zone din Anglia , să ceri un act de la parlament, situație care nu era prea veselă.
Americanii au fost cei care au spart gheața, între anii 1867 și 1906 numărul de divorțuri crescînd de la 10.000 de divorțuri pe an la 72.000. În secolele XX și XXI, divorțul a devenit atît de răspîndit încît nu mai surprinde pe nimeni o asemenea decizie, chiar dacă implicațiile psihice sunt foarte puternice. Mai multe detalii despre istoria divorțului.
Un studiu realizat în Anglia în 2004 a arătat că pe primul loc ca motiv de divorț se situează detașat relațiile extraconjugale, în care bărbații sunt vinovați în 75% din cazuri. Acest motiv este urmat de constrîngeri familiale, abuz psihic sș fizic, criza vîrstei a doua, dependentă de alcool și droguri și, pe ultimul loc, dependentă de job. De asemenea, studiul a mai arătat că 93% din cazurile de divorț sunt cerute de femei. O rată a divorțurilor în lume și mai multe detalii despre divorț.
“Acolo unde există căsătorie, trebuie să existe și divorț”. Iar dacă mariajul are o istorie milenară, același lucru se poate spune și despre destrămarea uniunii dintre soți. Divorțul apare menționat încă din Codul lui Hammurabi, cea mai veche colecție de legi cunoscută în istoria umanitații (circa 1772 i. Hr., Babilon). Practica există deja la acea vreme, iar potrivit Codului, un bărbat putea divorța de nevasta dacă aceasta părăsea casa descoperită, dacă acționa nesăbuit sau îsi ridiculiza soțul.
În Grecia antică, una dintre cele mai permisive societăti din punct de vedere sexual, divorțul era o practică des întîlnită, dar avea valente legale, necesitînd aprobarea unui magistrat, pe motive temotive temeinice. În lumea romană, mai austeră, divorțul a fost reprobat inițial, considerîndu-se că aducea atingere virtuților fundamentale ale acestei civilizații. Însa, odată cu dezvoltarea Romei într-o Republică și apoi într-un vast imperiu, romanii înstăriți au început să vadă divorțul cu alți ochi, iar practica s-a generalizat. Tot ei par să fi stat la baza divorțului de comun acord, fără motivare, în care autoritățile nu erau împlicate, familiile fiind cele care hotărau dacă mariajul continuă sau nu.
De altfel, la Roma, divorțul era de regulă o afacere privată, care privea doar parțile, și nu trebuia ratificat de autoritate. Prin urmare, nu era ținută o evidență a divorțurilor. Astfel, în Roma antică, un cuplu putea divorța doar declărîndu-și intenția de a nu mai trăi împreună, în fața a șapte martori. Divorțul era frecvent, în special în rîndul nobililor, iar o femeie divorțată își putea primi zestrea în întregime. De asemenea, în urma divorțului, ea își recapătă independenșă. Însa, o femeie vinovată de adulter își primea doar jumătate din zestre.
La Roma, bărbații aveau întotdeauna puterea de a încheia mariajul. Deși divorțul era provocat de regulă de motive mai serioase, ca adulterul, existau și alte cauze, printre care: dacă soția făcea copii ale cheilor casei, dacă era prinsă consumînd vin, sau dacă era infertilă. Secole la rînd, doar soții au deținut privilegiul de a declara divorț, ulterior și soțiile primind acest drept. La Roma, divorțul (ca și Căsătoria) era și un instrument politic, servind intereselor de clan atunci cînd evoluția evenimentelor îl impunea, fiind adesea vital în ascensiunea pe scara socială și politică.
După căderea Imperiului Roman, în perioada medievală, divorțul a intrat în declin în Occident, sub influența Bisericii Catolice. Considerat echivalentul adulterului și un păcat impardonabil, el a fost strict interzis de către Biserica. Un moment de cotitură în istoria divorțului a survenit în 1533, cînd regele Angliei, Henric al VIII-lea, s-a despărțit de soția lui, Catherine de Aragon, de credința catolică. Pentru că Papa nu i-a oferit divorțul pe care și-l dorea, acesta s-a rupt de Roma, s-a declarat șeful suprem al Bisericii Angliei, și a invalidat mariajul.
În America, divorțul a devenit acceptabil social abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, sub presiunea clasei mijlocii tot mai dezvoltate, care a impus crearea legislației în domeniu. Inițial, legile privitoare la divorț necesitau motivarea întreruperii mariajului (abandon, abuz, adulter etc.), pentru ca divorțul sa fie acordat. Recent, perspectiva asupra divorțului în societatea occidentala s-a modificat, grație adoptării generalizate a divorțului no-fault, prin care soțul poate cere divorțul fără a oferi temeiuri. Astfel, părțile nu pot fi ținute "captive" într-o căsătorie împotriva dorinței lor, ceea ce, închizînd cercul, reflectă principiul roman "matrimonia debent esse libera" ("căsătoriile trebuie ăa fie liberă").
Divorțul – definiție, reglementare și concepții.
Divorțul reprezintă o procedură de desfacere a căsătoriei în mod legal, atunci cînd continuarea acesteia a devenit imposibilă din motive temeinice, pentru cel (cei) care cere desfacerea. În Republica Moldova divorțul este reglementat în Capitolul al VII-lea, Titlul I din Codul Familiei (art. 33-37) sub denumirea Desfacerea căsătoriei.
În zilele noastre, divorțul nu mai reprezintă o problemă de ordin personal, ci și de ordin social, iar legiuitorul a considerat că desfacerea căsătoriei prin divorț intervine numai „în cazuri excepționale” și anume atunci când există motive bine întemeiate, iar raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea într-o armonie a căsătoriei ar fi fost practic imposibilă pentru cel care cere desfacerea acesteia.
S-a mai pus problema încheierii căsătoriei pe viață. Numai că aceasta nu ar fi fost o soluție, deoarece, într-adevăr, o căsătorie ar trebuie să dăinuie, dar nu cu orice preț și în orice condiții, pentru că ar fi generat stări conflictuale și cu rezultate negative.
Legiuitorul actual a schimbat total concepția asupra divorțului și a simplificat procedura, reglementând inclusiv divorțul pe cale extrajudiciară, chiar dacă din căsătorie au rezultat copii.
Concepții privind divorțul.
A) Concepțiile care au la baza temeiul juridic al divorțului
a) Concepția divorțului prin efectul voinței soților. Potrivit acestei concepții căsătoria poate fi desfăcută fie prin voința unilaterală a oricăruia dintre soți, fie prin acordul de voința al soților (consimțământul soților la divorț se constată prin hotărârea judecătorească sau prin înregistrarea cererii de divorț la organul de stare civilă). Din punct de vedere doctrinar, concepția și-a găsit argumentarea în cadrul teoriei contractuale asupra căsătoriei: de vreme ce încheierea căsătoriei are loc prin voința soților, desfacerea acesteia se realizează tot prin voința lor. Deci, desfacerea căsătoriei apare ca o realizare, după caz comună sau unilaterală, a căsătoriei.
b) Concepția divorțului prin efectul hotărârii judecătorești. În această concepție, voința soților se rezumă numai la promovarea acțiunii de divorț în justiție, ea neavând și rolul de a soluționa desfacerea căsătoriei. Acest rol revine în exclusivitate instanței judecătorești, investită cu soluționarea acțiunii de divorț. Din punct de vedere doctrinar, concepția divorțului prin efectul hotărârii judecătorești a fost consacrată în cadrul teoriei instituționale asupra căsătoriei și a teoriei căsătorie – uniune. Principalul argument susținut de aceste teorii se referă la împrejurarea că, deoarece la încheierea unei căsătorii nu este suficientă manifestarea consimțământului viitorilor soți, ea nu e îndestulătoare nici la desfacerea acesteia.
c) Concepția mixtă. Această concepție prezintă două variante:
1) În prima variantă, ca regulă avem desfacerea căsătoriei prin efectul voinței soților și, numai prin excepție, divorțul are loc prin efectul hotărârii judecătorești;
2) În a doua variantă, avem ca regulă desfacerea căsătoriei prin efectul hotărârii judecătorești și, numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, divorțul are loc prin efectul voinței soților.
d) Concepția adoptată de Codul Familiei. Întocmai ca și cele mai numeroase legislații moderne, Codul de familie a adoptat în privința temeiului juridic al divorțului o concepție mixtă, în baza căreia regula este desfacerea căsătoriei prin efectul hotărârii judecătorești, pentru motive temeinice, care fac imposibilă continuarea căsătoriei și, numai prin excepție, în cazurile anume și limitativ prevăzute de lege, divorțul poate avea loc pe baza acordului de voința al soților. Însă și în această ultimă soluție, desfacerea căsătoriei se realizează tot pe calea unei hotărâri judecătorești. Astfel, Art 37 alin. 3 C.fam. prevedea că: „Instanța judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că conviețuirea soților și păstrarea familiei în continuare sînt imposibile.”. În ceea ce privește divorțul pe baza acordului ambilor soți, acesta are loc atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzută la art. 36 alin. 2 C.fam., și anume: până la data cererii de divorț să fi trecut cel puțin un an de la încheierea căsătoriei și să nu existe copii minori rezultați din căsătorie.
B) Concepțiile care au la baza reglementarea motivelor de divorț
a) Concepția enumerării motivelor de divorț. Legislațiile care au adoptat această concepție individualizează toate motivele de divorț sau numai o parte dintre ele, restul fiind determinate doar generic. Acestea din urmă sunt lăsate la aprecierea instanței judecătorești, pentru a hotărî dacă pot constitui sau nu motive temeinice de divorț.
b) Concepția stabilirii criteriilor de apreciere a motivelor de divorț. Potrivit acestei concepții, legea nu enunță motivele de divorț, ci numai prevede criteriile după care instanță judecătorească apreciază dacă motivele invocate de către soți în acțiunea de divorț sau în cererea reconvențională pot fi acceptate sau nu ca motive pentru desfacerea căsătoriei.
c) Concepția mixtă. Presupune admiterea atât a criteriilor de apreciere a motivelor de divorț, cât și a enumerării motivelor de divorț.
d) Concepția Codului familiei. Din analiza art. 38 C.fam. rezultă că legiuitorul a adoptat concepția stabilirii criteriilor de apreciere a motivelor de divorț. Deci, s-a renunțat la sistemul formalist al enumerării motivelor de divorț întâlnit în cadrul Codului Civil și s-a consacrat concepția potrivit căreia divorțul se poate pronunța atunci când, „datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.
C) Concepțiile care au la bază natura motivelor de divorț
a) Concepția divorțului – sancțiune. Divorțul se pronunță la cererea unuia dintre soți ca o sancțiune pentru conduita necorespunzătoare a celuilalt soț. În literatura de specialitate s-a apreciat că divorțul apare ca o sancțiune civilă sau de dreptul familiei, la bază fiind ideea de culpă.
b) Concepția divorțului – remediu. Se admite divorțul ori de câte ori se ivește o împrejurare care face imposibilă continuarea căsătoriei. Nu prezintă importanță natura motivelor care au determinat apariția acelei împrejurări. Majoritatea legislațiilor contemporane au promovat concepția aceasta.
c) Concepția mixtă. Sunt îmbinate elementele primelor două concepții (divorțului – sancțiunea și divorțului – remediu) în felul următor:
1) Divorțul este reglementat ca o sancțiune și numai prin excepție poate fi și un remediu;
2) Divorțul este întotdeauna un remediu, dar, de cele mai multe ori, el presupune și culpa unuia ori ambilor soți.
d) Concepția Codului familiei. Din analiza întregului articol 37 C.fam., rezultă că a fost adoptată concepția mixtă privind natura motivelor de divorț. Așa fiind, divorțul apare, în principal, ca un remediu.
1.2. Temeiurile divorțului
Conform Codului Familiei Nr.1316-XIV din 26.10.2000 al Republicii Moldova, Capitolul 7, Articolul 33 temeiurile încetarii căsătoriei sunt următoarele:
Căsătoria încetează în urma decesului sau a declararii pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soți.
Căsătoria poate inceta prin divorț (desfacere), în baza cererii unuia sau a ambilor soți ori a tutorelui soțului declarat incapabil.
Când vine vorba de divorțul prin consimțământul soților, nu trebuie sa ne gândim automat la ideea de culpă, instanța de judecată, ofițerul de stare civilă nefiind îndreptățiți să cerceteze motivele care stau la baza cererii soților, ci doar îndeplinirea condițiilor legale.
Chiar dacă hotărârea judecătorească este cea care pune capăt căsătoriei, elementul esențial este consimțământul soților. Un argument în plus în susținerea acestei afirmații îl oferă și dispozițiile, care arată că: „În cazurile prevăzute (…), instanță va dispune desfacerea căsătoriei, fără a pronunța divorțul din vina unuia sau ambilor soți”.
Legiuitorul oferă posibilitatea oricăruia dintre soți de a cere divorțul „când starea sănătății sale face imposibilă căsătoriei”, aceasta fiind încă o dovadă că se merge mai mult pe concepția divorțului – remediu. Asupra acestui subiect mă voi întoarce și voi face o analiză mai amănunțită.
1.3. Tipurile procedurii de divorț
Tipuri de divorț în Republica Moldova.
În Republica Moldova procedura de desfacere a căsătoriei poate fi făcută prin două modalități:
administrativă – la oficiile stare civilă, în baza declarației comune a soților sau a cererii unuia din soți;
judecătorească – la instanța judecătorească, dacă soții au copii minori comuni sau există litigii privind partajul averii ori întreținerea soțului inapt de muncă.
Înregistrarea actului de divorț în baza declarației comune a soților privind desfacerea căsătoriei.
Înregistrarea actului de divorț în temeiul declarației comune a soților privind desfacerea căsătoriei are loc în cazul în care soții nu au copii minori comuni ( inclusiv, adoptați în comun), nu există litigii referitoare la partaj sau la întreținerea soțului inapt de muncă.
În cazul în care unul din soți nu are posibilitate de a se prezenta personal la oficiul stare civilă, în vederea depunerii declarației comune, manifestarea lui de voință poate fi expusă într-o declarație separată, semnătura căruia va fi autentificată în modul stabilit de legislație.
Divorțul se înregistrează în prezența ambilor sau a unuia dintre soți, la expirarea termenului de 1 lună de la data depunerii declarației. Absența nemotivată a unuia dintre soți la înregistrarea divorțului nu împiedică desfacerea căsătoriei.
Căsătoria se consideră desfăcută la data înregistrării actului de divorț.
Înregistrarea actului de divorț în baza declarației unuia dintre soți privind desfacerea căsătoriei.
Temei pentru înregistrarea actului de divorț constituie declarația unuia dintre soți, în cazul în care există:
1) hotărîrea judecătorească pe numele celuilalt soț precum că acesta este:
declarat incapabil;
declarat dispărut;
2) sentința judecătorească (emisă posterior data încheierii căsătoriei) pe numele celuilalt soț precum că acesta este condamnat la privațiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.
Căsătoria se consideră desfăcută la data înregistrării actului de divorț.
Înregistrarea actului de divorț în baza hotărîrii instanței judecătorești privind desfacerea căsătoriei.
Înregistrarea actului de divorț în baza hotărîrii judecătorești constituie o modalitate de oficiu stare civilă.
Instanța judecătorească examinează cereri de desfacere a căsătoriei în cazurile în care soții au copii minori comuni (inclusiv, adoptați), există litigii referitoare la partaj sau la întreținerea soțului inapt de muncă.
Căsătoria se consideră desfăcută la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă și irevocabilă.
Tipuri de divorț în România
Divorțul este reglementat de noul Cod civil la Capitolul VII, "Desfacerea căsătoriei", care stabilește că divorțul poate avea loc în urmatoarele situații:
prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celalalt soț;
atunci cînd, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
la cererea aceluia dintre soți a carui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Actul normativ prevede, totodată, ca soții au de ales între mai multe variante: divorțul administrativ, care presupune desfacerea căsătoriei de către ofițerul stării civile, divorțul la notar, cel în instanța de judecată, precum și divorțul la mediator.
"În alegerea tipului de divorț contează, însă, mai puțin motivele de divorț, cît situația concretă a părților, dacă aceștia au sau nu minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați".
A) Divorț de comun acord
În alegerea tipului de divorț are importanța și dacă parțile sunt de acord sau nu cu divorțul. Prin urmare, în cazul în care există acordul soților pentru desfacerea căsătoriei, atunci acest lucru va putea fi făcut fie prin procedura administrativă, fie la notarul public.
"Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberandu-le un certificat de divorț, potrivit legii".
Conform acestui act normativ, procedura administrativă presupune adresarea unei cereri de divorț, de către ambii soți, ofițerului de stare civilă de la locul încheierii căsătoriei sau de la ultimul domiciliu comun al soților. Divorțul la starea civilă se poate încheia doar dacă soții nu au copii minori născuti din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.
În ceea ce privește divorțul în fața notarului public, acesta se va realiza dacă soții convin de comun acord asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea căsătoriei, aspecte referitoare la:
numele de familie pe care sa îl poartă după divorț
exercitarea autorității părintești obligatoriu de către ambii părinți
stabilirea locuinței copiilor după divorț
modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părîntele separat și fiecare dintre copii
stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
În plus, spre deosebire de divorțul la starea civilă, divorțul la notar se poate încheia chiar și dacă exista copii minori.
În cazul în care, din referatul de ancheta socială întocmit de către Autoritatea Tutelară, rezultă că exercitarea în comun a autorității părintești sau stabilirea locuinței copilului nu este în interesul copilului, atunci notarul public va emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț. De asemenea, notarul va îndruma soții să se adreseze instanței de judecată, care va putea dispune în cauza după administrarea probelor utile și necesare în aceste împrejurări.
Notarul va îndruma soții să se adreseze instanței și în cazurile în care aceștia nu se înteleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorț sau dacă nu reușesc să stabilească de comun acord contribuția fiecăruia la cheltuielile de creștere și educare a copiilor.
Important! Soții nu pot ataca decizia ofițerului de stare civilă sau a notarului public de a refuza să încheie divorțul: "Împotriva refuzului ofițerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soții se pot adresa cu cererea de divorț instanței de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevazut de lege", se precizează în NCC.
Atît în procedura administrativă, cît și în cea desfășurată în fața notarului public, părtile vor depune personal cererea (prin exceptie, în fața notarului public și prin mandatar cu procura autentică), se va acorda un termen de reflexie de 30 de zile, termen la care părțile se vor prezenta personal și se va verifica menținerea consimțămîntului liber și neviciat al soților în desfacerea căsătoriei.
"În cazul în care se constata îndeplinite condițiile de desfacere a căsătoriei, atît ofițerul de stare civilă cît și notarul public elibereaza certificatul de divorț fără a se face nicio mențiune cu privire la culpa soților în desfacerea căsătoriei".
Divorțul prin acordul soților, cu sau fără minori, poate fi realizat și direct în fața instanței de judecată de la ultimul domiciliu comun al soților,după parcurgerea procedurii prealabile a informarii privind beneficiile medierii.
Astfel dacă ambii soți se prezinta la informarea despre mediere, dar nu ajung la niciun acord sau doar soțul reclamant se prezinta, atunci mediatorul va elibera fie un certificat de informare, fie un proces-verbal, procedura gratuita conform legii.
În schimb, dacă părțile ajung la un acord, vor încheia un contract de mediere, vor plati un onorariu negociat mediatorului și se va întocmi un acord de mediere.
"Acest acord va trebui, însa, supus ratificarii de către instanța de judecată, nefiind suficient doar simplul acord de mediere, care are doar valoarea unui înscris sub semnatura privata. Ceea ce înseamna ca doar prezenta la mediator nu finalizeaza procedura divorțului", subliniaza specialistul contactat de noi.
Prin urmare, soții vor depune, mai departe, o cerere semnata de amandoi, care trebuie sa cuprinda o serie de mențiuni stipulate de NCC, mențiuni obligatorii a caror lipsa este sanctionata cu nulitatea cererii.
"În cursul judecarii cererii, soții se vor putea impaca oricînd”. De asemenea, vor putea conveni de comun acord asupra tuturor sau doar a unora dintre aspectele divorțului (nume, program vizita, pensie de întretinere, locuința minorului), caz în care întelegerea lor va imbraca fie forma unei tranzactii, fie pe cea a unui acord de mediere".
Divorțul de comun acords reprezintă varianta cea mai scurtă, facilă și eleganta modalitatea de a încheia o căsătorie.
În cazul divorțului prin comun acord nu se administrează probe cu privire la motivele de divorț, nu se audiază martori, căsătoria se încheie fără a se stabili cui aparține culpă. Hotărârea obținută prin pronunțarea divorțului prin acordul părților este definitivă și irevocabilă în ceea ce privește soluția divorțului.
Divorțul se poate pronunta prin acordul ambilor soți dacă sunt îndeplinite urmatoarele condiții:
Pînă la data cererii de divorț a trecut cel puțin 1 an de la data încheierii căsătoriei;
Termenul de 1 an se calculeaza pe zile întregi, fără a lua în calcul ziua cînd s-a consumat încheierea căsătoriei;
Dacă se va introduce cerere de divorț prin acordul părților mai devreme de 1 an, instanța va respinge acțiunea;
Sa nu existe copii minori rezultați din căsătorie;
Este vorba de copii proveniți din acea căsătorie, iar nu dintr-o altă (de exemplu, unul dintre soți are un copil dintr-o căsătorie anterioară);
Codul de Procedura Civilă mai prevede unele cerințe legale ce trebuie îndeplinite în cazul divorțului prin acord. Astfel, cererea de divorț întemeiat pe acordul părților, va fi semnata de ambii soți. Dacă acestia au convenit și asupra modalitatilor de soluționare a cererilor accesorii divorțului, acestea se vor cuprinde în acțiunea de divorț. La primirea cererii de divorț, președîntele instanței verifica existenta consimțămîntului soților și semnăturile acestora, după care fixează termen. În cazul divorțului prin acord nu se administrează probe cu privire la motivele de divorț, nu se audiază martori, Căsătoria desfăcîndu-se fără a se preciza cui aparține culpa, hotărîrea de divorț nu se motivează. Hotărîrea prin care se pronunță divorțul pe baza acordului soților este definitivă și irevocabilă în ceea ce privește soluția divorțului.
B) Divorț din motive temeinice
Instanța de judecată este singura varianta pentru soții care nu se înțeleg. În cazul în care soții nu sunt de acord cu divorțul, singura variantă pentru desfacerea căsătoriei rămîne instanța de judecată. Motivele de divorț sunt prevăzute de noul Cod civil:
atunci cînd, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Instanța va pronunța divorțul din culpa soțului pîrît atunci cînd, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Mai mult chiar, după cum explică avocatul, instanța poate pronunța divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci cînd numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amîndoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei. În schimb, dacă pîrîtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată, menționeaza Gabriela Gerber.
Atunci cînd soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumîndu-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. "În acest caz, instanța ve verifica existența și durata desparțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului", punctează specialistul.
Nu în ultimul rînd, atunci cînd divorțul este cerut pentru că starea sănătății unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav și va pronunța divorțul, fără a face mențiune în hotărîre despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.
Dacă divorțul nu poate fi prin acordul comun al părților, atunci unul dintre soți (reclamantul) va înainta o cerere de divorț instanței competente împotriva celuilalt soț (pârât). Pîrîtul poate formula și el cerere de divorț.
Pentru pronunțarea divorțului din motive temeinice trebuie îndeplinite urmatoarele condiții:
Existența unor motive temeinice;
Acestea să fi vătămat grav raporturile dintre soți;
Continuarea căsătorie sa nu fie posibilă.
În practica judiciara au fost considerate, de exemplu, motive temeinice de divorț :
Refuzul nejustificat al unuia dintre soți de a locui împreună cu celalalt soț sau părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal;
Infidelitatea unuia dintre soți;
Atitudinea necorespunzătoare al unuia dintre soți care se exprimă în acte de violentași alte asemenea manifestări, ori care are drept consecința neînțelegi grave între soți,care fac imposibilă continuarea căsătoriei;
Existența unor nepotriviri de ordin fiziologic care afectează raporturile conjugale;
C) Divorț din culpă comună
În cazul în care condițiile prevăzute de Codul Familiei pentru divorț prin acord (de exemplu exista copii minori rezultați din căsătorie) iar soții să fie de acord asupra tuturor aspectelor importante incluse în cererea de divorț, precum:
Încredințare copii
Nume după divorț
Pensie de întreținere
În această ipoteză, soții vor putea cere desfacerea căsătoriei prin divorț din culpă comună, și vor solicita ca probe, acte și un martor comun.
D) Divorț din culpă exclusivă a unuia dintre soți
În situația în care nu este posibil divorțul prin acord sau divorțul din culpă comună, reclamantul va trebui să dovedească cu probe atât culpa pîrîtului cât și faptul că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu este posibilă. În cazul divorțului din culpă exclusivă a unui soț se vor audia martori și se vor folosi ca probe înscrisuri sau alte mijloace.
Pentru a acoperi toate situațiile care pot apărea în practică, legea a reglementat trei modalități sub care se poate desfășura desfacerea căsătoriei prin acordul soților.
În primul rând există varianta divorțului pe cale administrativă, care se adresează acelor persoane care au ca obiectiv principal desfacerea căsătoriei, nefiind implicați copii minori
În al doilea rând există varianta divorțului prin procedură notarială care se adresează oricărui cuplu, atât cel fără copii cât și cel în urma căruia au rezultat copii minori. În cadrul acestui tip de divorț părțile, prin acordul lor bilateral, pot să reglementeze toate aspectele pe care le implică desfacerea căsătoriei, atât cele ale divorțului ca atare cât și cele referitoare la copii sau la chestiunile patrimoniale.
În ultimul rând există varianta divorțului pe cale judiciară care se adresează acelor persoane care, deși sunt de acord cu desfacerea căsătoriei, nu-și pot soluționa la fel de amiabil celelalte chestiuni pe care divorțul le implică, respectiv problemele legate de numele de familie purtat ulterior, la copiii minori sau la împărțirea bunurilor comune.
Dacă ar trebui să facem o ierarhie, din punct de vedere al spectrului pe care îl acoperă, atunci putem spune că procedura administrativă a divorțului este cea mai simplă, cu cea mai redusă arie de acoperire, procedura notarială este de un nivel mediu, folosirea sa fiind condiționată de existența acordului între soți cu privire la desfacerea căsătoriei și la aspecteșe accesorii acesteia, iar procedura judiciară este cea mai complexă, fiind accesibilă oricând, oricăror cupluri, chiar și celor între care nu există decât un acord minimal, reyumat numai la desfacerea căsătoriei.
Toate aceste variante de divorț au în comun mai multe aspecte și se diferențiază, deasemenea, din mai multe puncte de vedere.
1. Din punct de vedere al caracterului procedurii urmate, divorțul în fața ofițerului de stare civilă reprezintă o procedură administrativă, divorțul în fața notarului public reprezintă o procedură notarială, iar divorțul în fața instanței reprezintă o procedură judiciară.
2. Din punct de vedere al confidențialității, primele două proceduri, cea administrativă și cea notarială, sunt confidențiale, ele desfășurându-se în fața agentului instrumentator îndreptățit de lege, în timp ce procedura judiciară se desfășoară în ședința publică, în sala de judecată.
3. Primele două proceduri, cea administrativă și cea notarială, presupun completarea și semnarea unei cereri de divorț de către ambii soți, în timp ce procedura judiciară poate fi inițiată și prin depunerea cererii de către unul dintre soți, celălalt având numai obligația de a o accepta.
4. În procedura administrativă soții trebuie să fie prezenți personal, atât la depunerea cererii cât și la termenul acordat, în procedura notarială se admite reprezentarea, dar numai la momentul depunerii cererii nu și la termenul acordat pentru constatarea divorțului, iar în procedura judiciară se admite reprezentarea în orice moment, cu condiția ca mandatarul să fie împuternicit pe baza unei procuri autentice.
5. Prin procedura administrativă nu pot divorța soții care au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, în timp ce prin celelalte două proceduri, cea notarială și cea judiciară, pot divorța atât cuplurile cu copii minori cât și cele fără copii minori.
6. În toate cele trei tipuri de divorț amiabil trebuie să existe acordul soților cu privire la desfacerea căsătoriei.
7. În cadrul primelor două proceduri, cea administrativă și cea notarială, este obligatoriu să existe acordul soților cu privire la numele de familie pe care îl va păurta fiecare după divorț, în timp ce în cazul procedurii judiciare nu este obligatoriu un astfel de acord, în lipsa înțelegerii părților fiind abilitată să decidă instanța.
8. În cadrul procedurii notariale este necesar ca soții să fie de acord cu privire la aspectele legate de copiii minori, dacă aceștia există, în timp ce în cadrul procedurii judiciare instanța poate decide și în lipsa unui acord al părinților.
9. În cadrul primelor două proceduri se eliberează un certificat de divorț iar în cadrul procedurii judiciare se eliberează o sentință referitoare la divorț.
10. Certificatul de divorț este definitiv, căsătoria fiind considerată desfăcută la data eliberării acestuia. Hotărârea judecătorească este definitivă cu privire la divorț dar este supusă căilor de atac în legătură cu aspectele accesorii desfacerii căsătoriei pe care le-a decis instanța, în lipsa acordului soților.
11. Procedura administrativă se limitează numai la divorț, în timp ce pe calea celorlalte două proceduri se pot soluționa și aspectele accesorii desfacerii căsătoriei (referitoare la efectele divorțului cu privire la copiii minori sau la chestiunile patrimoniale dintre foștii soți).
12. Procedura administrativă și cea notarială se finalizează de regulă la primul termen acordat pentru constatarea divorțului, în timp ce procedura judiciară poate presupune, după caz, mai multe termene.
13. Primele două proceduri nu presupun prezentarea de probe sau martori, în timp ce procedura judiciară poate implica, după caz, existența probelor.
14. Din punct de vedere al costurilor, procedura administrativă are, în principiu, cele mai reduse costuri, acestea crescând în cazul celorlate proceduri, în funcție de complexitatea cauzei.
15. Procedura administrativă și cea notarială sunt de competența ofițerului de stare civilă sau a notarului de la locul căsătoriei sau a ultimei locuințe comune a soților, în timp ce procedura judiciară a divorțului are ca și punct de reper numai ultima locuință comună a soților.
Capitolul II. Particularitățile procedurii de divorț
2.1. Intentarea procedurii de divorț
În Republica Moldova atunci cînd există acordul comun al soților care nu au copii minori comuni (inclusiv adoptați de ambii soți și nu sunt neînțelegeri cu referire la partajarea averii sau la întreținerea soțului inapt de muncă.
Pasul 1. Soții ce intenționează să divorțeze urmează să pregătească următoarele acte:
actele de identitate ale ambilor soți;
certificatul de căsătorie;
certificatul de la locul de trai, eliberat de una dintre instituțiile de exploatare a locuințelor (cooperativa de construcție a locuințelor, asociația de proprietari ai locuințelor privatizate sau întreprinderea municipală (orășenească) de gestionare a fondului locativ) sau de primăria satului, comunei sau orașului, prin care se confirmă că soții nu au copii minori comuni.
Pasul 2. Ambii soți urmează să se adreseze oficiului de stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul unuia dintre soți sau oficiului de stare civilă unde a fost înregistrată căsătoria.
Pasul 3. Soții trebuie să expună funcționarului de la oficiul de stare civilă intenția comună cu privire la desfacerea căsătoriei.
Pasul 4. Soții vor completa la oficiul de stare civilă declarația comună în care își exprimă acordul reciproc privind desfacerea căsătoriei.
În declarația comună de divorț, soții vor confirma că nu au copii minori comuni. În declarație se înscriu:
a) numele de familie, prenumele, data și locul nașterii, cetățenia, domiciliul fiecăruia dintre soți;
b) numele de familie de pînăla căsătorie alfiecăruia dintre soți;
c) numele de familie la care se pretinde după desfacerea căsătoriei – pentru soțul care și-a schimbat numele de familie la încheierea acestei căsătorii;
d) datele privind căsătoria, cu referire la actul de căsătorie respectiv;
e) datele de identificare ale actelor de identitate ale soților;
f) data depunerii declarației.
Primind declarația de divorț, funcționarul oficiului de stare civilă este obligat să prevină soții că absența nemotivată a unuia dintre ei la înregistrarea divorțului nu împiedică desfacerea căsătoriei.
Oficiul de stare civilă nu este obligat să cerceteze motivele pentru care căsătoria se desface și nici să ia măsuri pentru împăcarea soților. Totuși, pentru a ocroti interesele soților și a exclude acțiunile care pot fi pripite, divorțul va fi înregistrat în timp de o lună de la data depunerii declarației.
În situația descrisă divorțul se înregistrează în prezența ambilor sau a unuia dintre soți, la expirarea termenului de o lună de la data depunerii declarației.
Pentru înregistrarea divorțului, soții urmează să achite taxa de stat de 100 de lei și taxa pentru serviciile prestate de oficiului de stare civilă în valoare de 100 de lei, separat pentru fiecare dintre soți. Confirmarea achitării taxei de stat se prezintă în ziua înregistrării divorțului.
Dacă există acordul pentru divorț al ambilor soți, însă unul dintre aceștia este în imposibilitate de a se prezenta la oficiul de stare civilă.
Dacă unul dintre soți se află în imposibilitate de a se prezenta personal la oficiul de stare civilă pentru a depune declarația de divorț, dorința acestuia poate fi expusă într-o declarație separată. În acest caz, semnătura lui va fi autentificată de notar sau de șeful oficiului de stare civilă de la locul aflării soțului în cauză. Legea privind actele de stare civilă nu indică expres ce motive ar putea fi acceptate pentru a lipsi, acestea pot fi: o boală gravă, plecarea peste hotare pentru o perioadă îndelungată, aflarea persoanei într-o instituție medicală o perioadă îndelungată etc.
În România, pentru intentarea procedurii de divorț este necesar să ai în vedere următorul aspect: există mai multe tipuri de divorț ce determină proceduri diferite. Desfacerea căsătoriei prin divorț este un mijloc juridic prin care se pune capăt existenței căsătoriei pe cale judecătorească sau administrativă:
1. Divorț pe cale judecătorească ce se realizează:
prin acordul soților
la cererea unuia dintre soți, atunci cînd, pe baza unor motive temeinice, relațiile dintre soți sunt grav vătămate și astfel continuarea căsătoriei nu mai este posibilă
la cererea unuia dintre soți dacă a existat o perioadă de separare a acestora de cel puțin 2 ani
la cererea unuia dintre soți dacă starea sa de sănătate dovedește imposibilitatea continuării căsătoriei.
În România, în prezent, dispozțtiile de drept material privind divorțul sunt stipulate în Codul Civil – art. 373 și urm., iar cele de drept procesual în Codul de procedură civilă – art. 607 – 619 C.p.c.
2. Divorțul pe cale administrativă se realizează doar atunci cînd există un acord între soți; dacă acestia nu au copii minori nascuti din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptati, atunci ofițerul de stare civilă sau notarul public le elibereaza (prin acordul soților) certificatul de divorț. Dacă exista copii minori, se poate oficia acțiunea de divorț dacă exista acord între soți privind toate aspectele implicate conform legii.
În cazul divorțului pe cale judecătorească, instanța competentă este Judecătoria.
În prima fază se depune o cerere de divorț întocmită cu grijă- mai ales atunci cînd soții nu se înteleg (Se recomandă ca această cerere să fie întocmită de un avocat pentru a nu suferi prejudicii mai apoi cauzate de o redactare eronată).
Cererea de divorț se depune la Judecătoria de care aparțineti, împreună cu certificatul de căsătorie în original, achitînd taxele de timbru aferente (interesați-vă în prealabil cu privire la aceste plați). În a doua fază trebuie respectate termenele procesului. În faza a treia, după obținerea hotărîrii judecătorești, și după rămînerea ei definitivă, adresați-vă unui avocat pentru legalizarea ei judecătorească (fără de care hotărîrea pe care o primiți prin posta nu are valoare juridică, nefiind recunoscută în fața autorităților).
În cazul divorțului pe cale administrativă, va puteți adresa Starii Civile sau notarului pentru procedura de divorț. Se depune cererea de divorț de către ambii soți (împreună). După aceasta, ofițerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea și le acorda un termen de reflecție de 30 de zile.
După ce expiră cele 30 de zile, soții se prezintă personal, iar ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soții vor încă să divorțeze și dacă, în acest sens, consimțămîntul lor este liber. Dacă cei doi vor sa divorțeze, ofițerul de stare civilă sau notarul public le eliberează certificatul de divorț. Dacă soții nu se înteleg asupra aspectelor implicate, atunci divorțul intra sub comopetenșa instanței judecătorești.
În baza Codului Civil, divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat de către instanța judecătorească indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. La soluționarea cererilor accesorii divorțului, referitoare la încredințarea copiilor minori, obligația de întreținere și folosirea locuinței, instanța va ține seama și de interesele minorilor.
Cererea de divorț prin acord se depune de soți împreună sau de unul dintre soți, celălalt acceptînd aceasta cerere. În acest caz, instanța nu va stabili nici un fel de culpă a vreunuia dintre soți la desfacerea căsătoriei. Pentru pronunțarea divorțului din motive temeinice – motive de divorț, instanța trebuie sa constate, cf. art. 38 alin. 1 C. fam, existenta a trei elemente:
existența motivelor temeinice
existența raporturilor dintre soți grav vătămate
imposibilitatea continuarii căsătoriei
Prin urmare, în acest caz, instanța nu trebuie să constate numai culpa soților ci ți ca raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
În timpul procesului de divorț, cei doi soți hotărîsc dacă acela dintre ei care și-a schimbat numele de familie, și-l va păstra și după divorț, sau va reveni la numele avut anterior. Există, însă și motive intemeiate (soțul care și-a schimbat numele este deja cunoscut cu acest nume într-un domeniu – numele unui cîntareț, numele unui avocat, numele unui notar), numele se poate păstra chiar în lipsa unei acord între soți. Pentru motive temeinice ale soțului care solicită păstrarea numelui său, luîndu-se în considerare interesul minorului, instanța va putea să dispună păstrarea numelui și în cazul lipsei de acord.
Actele privind divorțul se depun:
1. Prin instanța – în cazul divorțului prin instanța, în ceea ce privește competența materiala, instanța competentă este Judecătoria. Regula este că instanța competentă teritoriala să soluționeze acțiunea de divorț este instanța ultimului domiciliu comun al soților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuieste în circumscripția acelei Judecătorii.
2. Pe cale administrativă – doar pentru divorțuri prin acord. În baza Codului Civil, în cazul divorțurilor prin acord, cererea de divorț poate fi depusa la primaria unde s-a încheiat Căsătoria, sau la un notar public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. În aceste doua cazuri, se vor acorda soților mai intai un termen de gandire de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de divorț. La expirarea acestui termen, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifica dacă soții staruie sa divorțeze și dacă, în acest sens, consimțămîntul lor este liber și neviciat. Dacă depunerea cererii de divorț se poate face, în anumite situatii, și prin mandatar, la termenul de verificare a consimțămîntului, prezenta ambilor soți este necesara. Dacă soții staruie în divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public elibereaza certificatul de divorț fără sa faca vreo mențiune cu privire la culpa soților. Dacă soții nu se înteleg asupra unui aspect accesoriu cererii de divorț, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a cererii de divorț și indruma soții sa se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 38. Soluționarea cererilor privind alte efecte ale divorțului asupra carora soții nu se înteleg este de competența instanței judecătorești.
Avocatul în divorțul prin acord – Asistența unui avocat într-un demers privind divorțul este recomandabila, chiar dacă nu este obligatorie. Procedura descrisă de Codul civil, de realizare a divorțului la notariat, presupune o serie de demersuri succesive (2-3 prezențe la notariat, documente de redactat de către Notar și, final, o transmitere către Starea Civilă, de către notar, a informației privind divorțul. Deși sunt și avantaje importante (evitarea instanțelor, timp de soluționare posibil mai redus), costurile pot depăși, în acest caz, cele ale divorțurilor prin acord efectuate prin instanță, cu asistența unui avocat. O altă soluție ce poate fi mai avantajoasă financiar, este cea a divorțului realizat direct la Starea Civilă, dar și acolo este posibil că tîmpii de programare și efectuare a divorțului să fie importanți, aglomerația semnificativă. Avocatul poate furniza asistența de specialitate în demersurile privind divorțul, atît prin instanța cît și prin procedura administrativă.
Avantajele asistenței asigurate de avocat sunt cele ale unui demers corect făcut, fără complicatii, care se finalizează în cel mai scurt timp și cu o evitare inutilă de supra-taxare.
Conform OUG 80/2013, taxele de timbru pentru cererile de divorț se calculează în funcție de situația incadrată de Codeul Civil. Astfel:
pentru cererea de divorț intemeiată pe prevederile art. 373 lit. a) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul civil — 200 lei;
pentru cererea de divorț intemeiată pe prevederile art. 373 lit. b) și c) din Codul civil — 100 lei;
pentru cererea de divorț intemeiată pe prevederile art. 373 lit. d) din Codul civil — 50 lei;
Deci, în concluzie privind intentarea procedurii de divorț în România:
Care este primul pas? – În viața noastră există momente în care concilierea familială nu mai este posibilă. Acestea sunt situațiile în care se ajunge la măsura extremă a divorțului. Primul pas în demararea procedurilor diferă de modul în care soții înteleg să procedeze, de timpul scurs de la încheierea căsătoriei și de existenta sau nu a copiilor minori rezultați din căsătorie. Soții se pot întelege în privința unui divorț prin acord numai în situația în care a trecut mai mult de un an de la încheierea căsătoriei și nu exista copii minori rezultați din căsătorie.
Divorțul prin acord, cu particularitățile sale este calea cea mai facilă și rapidă de a finaliza procedura în instanță. Aceasta formă de divorț mai poate fi încheiată în urma micii reforme în justiție și în fața notarului public sau la starea civilă a primăriei unde s-a încheiat Căsătoria. Atunci cînd nu este posibilă varianta divorțului prin acord, unul din soți va solicita desfacerea căsătoriei din culpa comună sau din culpa exclusiva a celuilalt soț. În ambele situații primul pas îl constituie inarmarea cu răbdare și luciditate pentru a putea structura cît mai clar situația de fapt la care s-a ajuns în căsnicie și motivele creării acestei situații.
Ce acte trebuie depuse și unde? – Primul act care trebuie întocmit este cererea de chemare în judecată. În funcție de modalitatea aleasă de soți pentru soluționarea litigiului, cererea poate fi semnată și depusă la instanța de ambii soți sau numai de soțul care solicită desfacerea căsătoriei. Astfel, în cazul divorțului prin acord cererea va fi redactată și semnată de ambii soți. În condițiile inexistenței acordului asupra divorțului sau a imposibilității legale de a formula o astfel de cerere, aceasta va fi semnată și depusă de unul dintre soți, respectiv acela care solicită desfacerea căsătoriei. Alaturi de cererea de chemare în judecată exista obligativitatea anexarii certificatului de căsătorie în original și a actului sau actelor de identitate în copie. În cazul existenței copiilor minori se vor depune și copii ale certificatelor de naștere. Acesta este un minim de inscrisuri ce se vor depune anexat cererii de chemare în judecată. Restul inscrisurilor de care soții înteleg sa se folosească în dovedirea celor afirmate pot fi depuse și în timpul judecății. Cu privire la instanța competentă a judeca acțiunea de divorț, aceasta este cea din raza teritorială a ultimului domiciliu comun al soților. De altfel, aceasta este instanța la care se vor depune actele necesare soluționării litigiului. Documentele se vor depune personal de către soți, de asemenea fiind obligatorie prezența la fiecare termen de judecată. În privința divorțului la notarul public, competența aparține notarului din raza teritorială a primăriei unde s-a încheiat Căsătoria. Deși este o procedură nou introdusă, actele necesare coincid în mare parte cu cele ce trebuiesc depuse la instanța de judecată.
Ce taxe se plătesc și la cît se ridică costurile unui divorț? – Taxele ce trebuie plătite diferă în funcție de modalitatea de a divorța. Prin intermediul instanței de judecată se platește o taxă la stat, numită taxa de timbru, în valoare de 39 de lei, la care se adaugă timbrul judiciar de 0,3 lei. În varianta notarială, taxele se ridică la 500 de lei. După cum spuneam, noua modificare legislativă da posibilitatea desfacerii căsătoriei și la starea civilă a primăriei unde s-a încheiat Căsătoria.
În privința taxelor pentru aceasta procedură, nu există o reglementare unitară, suma de plată fiind stabilită de fiecare consiliu local în parte. Orice variantă procedurală s-ar alege, soții pot fi asistați de către avocați. În această situație onorariul avocațial se adaugă costurilor, el diferind în funcție de complexitatea cauzei și tarifelor percepute de fiecare cabinet sau societate profesională.
Să presupunem că nu există copii la mijloc. Cît durează procedurile? – În general este greu de apreciat asupra duratei unui litigiu. În ultimă vreme, datorită supraaglomerării instanțelor de judecată, termenele între înfățișări sunt de ordinului lunilor, putîndu-se ajunge pînă la termene de un an. În situația unui divorț prin acord procedura se poate încheia la primul termen de judecată, dar după cum am arătat, de această variantă de divorț se poate uza numai în anumite cazuri stabilite de lege. Dacă părțile nu se înteleg cu privire la divorț și asumarea vinovăției sau culpei cu privire la situația creată, litigiul poate dura de la 6 luni la un an. În unele cazuri, în funcție de probele solicitate de părți durata se poate prelungi. În cadrul procedurii notariale, înainte de a se pronunța hotărîrea notarului public se fac anumite verificări la instituțiile competente care, în pricipiu, durează 7 zile.
Care este media de timp pentru a se încheia un divorț pe căi amiabile? – De la bun început trebuie făcută distincția între cazul în care există copii minori și acela în care divorțul este fără copii. În situația în care nu există copii minori se poate solicita divorțul prin acord, dacă sunt îndeplinite și celelate condiții arătate. Durata unui asemenea litigiu, care prin natura sa este pe cale amiabilă, este cea mai scurtă așa cum am precizat. Problema se pune în cazul existenței copiilor rezultați din căsătorie. Deși soții se înteleg în privința divorțului, legea le interzice utilizarea procedurilor prevăzute pentru divorțul prin acord. Aici intervine posibilitatea divorțului din culpa comună a soților. În cadrul acestui tip de divorț singura problemă care se pune este încredințarea copiilor. Indiferent de întelegerea părților cu privire la încredințarea copiilor, instanța este obligată să verifice condițiile pe care cei doi soți le pot oferi copilului.
Instanța de judecată este obligată să pronunțe hotărîrea ținînd cont de interesul superior al copilului. În cazul acesta, luînd în considerare și aglomerarea instanțelor de judecată, vacantele judecătorești litigiul poate dura aproximativ un an.
Atunci cînd există copii minori cum se poate cere custodia copiilor? – Încredințarea spre creștere și educare a copiilor minori se poate solicita prin intermediul cererii de chemare în judecată. Însa și în situația în care aceasta cerere nu a fost făcută, instanța de judecată are obligația de a încredința copiii minori spre creștere și educare unuia dintre părinți. Situația copiilor poate fi clarificată pînă la soluționarea divorțului. Astfel, la cererea unuia dintre soți instanța poate emite o ordonanță președințială, prin care să dispună încredințarea minorilor unuia dintre părinți pînă la soluționarea cererii de divorț. Desigur, în condițiile în care prin hotărîrea de divorț copiii sunt încredințati unuia dintre părinți, intervine și obligația celuilalt părinte de a plăti pensie alimentara copiilor în procentul din venit stabilit de lege. Pensia alimentară se plătește pînă cînd copilul devine major sau pînă la terminarea studiilor, dar cel mult pînă la implinirea de către copil a vîrstei de 25 de ani.
Ce se intamplă, atunci cînd copii sunt majori? – Cînd copiii au atins vîrsta majoratului, divorțul se consideră a fi fără copii, urmînd procedurile instituite pentru această procedură de divorț.
Cum se procedează cu partajul? – În primul rînd, partajul bunurilor comune se poate solicita numai după ramînerea definitivă și irevocabilă a hotărîrii prin care s-a pronunțat divorțul. Se vor partaja, în principiu, toate bunurile dobîndite de soți în timpul căsătoriei, acestea considerîndu-se a fi bunuri comune. De ce "în principiu"? Asta pentru că anumite bunuri și drepturi, deși dobandite în timpul căsătoriei nu sunt bunuri comune; spre exemplu mostenirile sau drepturile salariale sunt bunuri proprii fiecărui soț. În ceea ce privește partea ce revine fiecărui soț, legea prevede imparțirea bunurilor comune în procente egale, de 50% pentru fiecare parte. Însa exista posibilitatea ca, în condițiile în care se poate proba faptul ca unul din soți a avut o contribuție mai mare la dobîndirea bunurilor, acesta să poată solicita sa-i revină un procent mai mare de 50%.
2.2. Examinarea cererii de divorț
Examinarea cererii de divorț în Repulica Moldova, dacă în timpul examinării cererii de desfacere a căsătoriei unul dintre soți nu își dă acordul la divorț, instanța judecătorească va amâna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună la 6 luni, cu execepția cauzelor de divorț pornite pe motivul violenței în familie confirmate prin probe. Dacă măsurile de împăcare nu au avut efect și soții continuă să insiste asupra divorțului, instanța de judecată va satisface cererea respectivă.
Dacă reclamantul și pârâtul nu s-au prezentat în judecată din motive neîntemeiate și dacă nici una dintre părți nu a cerut examinarea pricinii în absența sa, instanța amână procesul. Neprezentarea repetată aduce la scoaterea cererii de pe rol.
Lipsa de la ședința de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces, nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanța poate amâna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia.
Privind art. 45 din legea nr. 100 privind întocmirea actelor de stare civilă:
În cazul în care foștii soți încă nu s-au adresat la oficiul stare civilă, actul de divorț se întocmește pe baza hotărîrii judecătorești, în termen de 3 zile de la data primirii copiei de pe aceasta, în absența foștilor soți. În acest caz, rubricile actului de divorț se completează, în măsura posibilităților, conform hotărîrii judecătorești și certificatului de căsătorie remis de către instanța judecătorească.
La adresarea foștilor soți în vederea primirii certificatului de divorț, oficiul stare civilă va finaliza perfectarea actului respectiv.
Declarația de înregistrare a divorțului sau cererea de completare a actului de divorț deja întocmit și de eliberare a certificatului de divorț respectiv, poate fi făcută verbal sau în scris.
– La rubrica "Data desfacerii căsătoriei" din actul de divorț, conform art.39 din Codul familiei, se înscrie data de la care hotărîrea judecătorească corespunzătoare a rămas definitivă.
Conform art. 36 al Codului Familiei Republicii Moldova, desfacerea căsătoriei la oficiul de stare civilă se va efectua:
În baza acordului comun al soților care nu au copii minori comuni sau înfiați de ambii soți, în cazurile cînd între aceștia nu există litigii referitoare la partaj sau la întreținerea soțului inapt de muncă, căsătoria poate fi desfăcută de către oficiul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul unuia dintre soți, cu participarea obligatorie a ambilor soți.
La cererea unuia dintre soți, căsătoria poate fi desfăcută la oficiul de stare civilă dacă celălalt soț:
a fost declarat incapabil;
a fost declarat dispărut;
a fost condamnat la privațiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.
Desfacerea căsătoriei și eliberarea certificatului de divorț au loc după expirarea termenului de o lună din ziua depunerii cererii de divorț.
În cazul apariției litigiilor între soți cu privire la copii, la partaj sau la întreținerea soțului inapt de muncă care necesită sprijin material, desfacerea căsătoriei se face pe cale judecătorească.
Dacă, după desfacerea căsătoriei de către oficiul de stare civilă, între soți apar litigii referitoare la partaj, la întreținerea copiilor minori sau a soțului inapt de muncă, acestea se vor soluționa pe cale judecătorească.
Examinarea cererii de divorț în România.
Pentru a iniția un proces de divorț, cel interesat trebuie să depună la Judecătorie o cerere de divorț, alături de certificatul de căsătorie, dovadă privind plata taxei de timbru și timbru judiciar. Cererea de divorț trebuie semnată de partea care depune cererea sau, în caz de divorț prin acord, de ambele părți.
Cererea de divorț reprezintă primul pas în procesul de divorț, ea precizînd intențiile și solicitările părții care o depune, justificînd totodată intenția sa privind realizarea divorțului. Cererea de divorț poate fi introdusă de oricare dintre cei doi soți și se adresează președintelui Judecătoriei.
Pe lîngă solicitările cu caracter general, prezente pe orice cerere de chemare în judecată, cel care introduce cererea trebuie să indice, acolo unde este cazul, numele copiilor minori din căsătorie. În cazul în care nu există copii minori din căsătorie, acest fapt va trebui indicat expres.
După cum am mai menționat, cererea de divorț prezintă solicitările celui care o introduce și enumerarea motivelor de divorț. Pe lîngă aspectul subiectiv al unei prime impresii efectuate de către judecător asupra cazului, importanța cererii de divorț este dată de faptul ca este una dintre cele cîteva documente juridice în care partea își poate expune în scris punctul de vedere și motivațiile. Întocmirea ei eronata poate aduce serioase prejudicii prin prisma acțiunilor și demersurilor pe care partea va trebui să le urmeze pe parcursul procesului. În plus, o cerere corect formulată aduce și o ordine în gîndire și în modul de a pune problema pe parcursul procesului.
Mai trebuie amintit, de asemeni, faptul ca o cerere de divorț eronat redactată, care nu conține, în mod corect definite, elementele necesare, poate aduce chiar respingerea acțiunii sau declinarea competenței.
Chiar dacă instanțele de cele mai multe ori preferă să treacă peste anumite erori strecurate în cererile redactate direct de părți, neavînd cunoștințe juridice pentru a întocmi în mod corect un astfel de document, nu trebuie mizat pe acest lucru, în caz contrar totul depinzînd de bunavoință celui/celei care judecă respectivul proces.
Înca de la inceput trebuie spus că nu există un formular general pentru o cerere de divorț, nu există un model general de cerere de divorț. Există, însa anumite modele de cereri (prezent și pe Internet și accesibile usor la o simplă cautare), la care în mod necesar cel interesat trebuie să aducă completările și modificările de rigoare.
2.3. Hotărîrea în procedura de divorț și căile de atac
Hotărîrea în procedura de divorț în Republica Moldova.
Conform articolului nr. 37 al Codului Familiei Republicii Moldova, desfacerea căsătoriei va avea loc prin istanța de judecătorească:
Dacă soții au copii minori comuni, cu excepția cazurilor prevăzute la art.36 alin.(2), sau în lipsa acordului la divorț al unuia dintre soți, desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească.
Desfacerea căsătoriei are loc pe cale judecătorească și în cazurile cînd există acordul la divorț al ambilor soți, însă unul dintre ei refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluționarea problemei.
Instanța judecătorească va desface căsătoria dacă va constata că conviețuirea soților și păstrarea familiei în continuare sînt imposibile.
Dacă, în procesul examinării cererii de desfacere a căsătoriei, unul dintre soți nu-și dă acordul la divorț, instanța judecătorească va amîna examinarea cauzei, stabilind un termen de împăcare de la o lună la 6 luni, cu excepția cauzelor de divorț pornite pe motivul violenței în familie confirmate prin probe.
Dacă măsurile de împăcare nu au dat efecte și soții continuă să insiste asupra divorțului, instanța judecătorească va satisface cererea respectivă.
Conform articolului nr. 38 al Codului Familiei Republicii Moldova, soluționarea litigiilor de către instanța judecătorească în procesul desfacerii căsătoriei va avea loc:
La desfacerea căsătoriei, soții pot prezenta instanței judecătorești un acord privind împărțirea bunurilor lor proprietate în devălmășie și plata pensiei de întreținere a copiilor și soțului inapt de muncă ce necesită sprijin material, indicînd mărimea acesteia, precum și privind determinarea părintelui împreună cu care vor locui copiii minori comuni.
În cazul lipsei unui acord între soți prevăzut la alin.(1) sau dacă se va dovedi că acordul lezează drepturile și interesele copiilor minori sau ale unuia dintre soți, instanța judecătorească este obligată:
să împartă, la cererea soților (a unuia dintre ei), bunurile lor proprietate în devălmășie;
să determine care dintre părinți va plăti pensia de întreținere a copiilor minori și mărimea acesteia;
să stabilească, la cererea soțului inapt de muncă, care are dreptul la pensia de întreținere de la celălalt soț, mărimea și modul de plată a acestei pensii;
să stabilească cu cine dintre părinți vor locui copiii minori după divorț.
Litigiile, altele decît cele expuse în prezentul articol, nu pot fi soluționate în procesul de desfacere a căsătoriei, cu excepția acțiunii de contestare a paternității la cererea soțului.
Dacă, la împărțirea bunurilor proprietate în devălmășie a soților, vor fi atinse interesele persoanelor terțe, instanța judecătorească va dispune examinarea cererii respective într-un proces aparte.
Conform articolului nr. 39 al Codului Familiei Republicii Moldova, momentul încetării căsătoriei
În cazul desfacerii căsătoriei la oficiul de stare civilă, aceasta încetează din ziua înregistrării divorțului, iar în cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească – din ziua cînd hotărîrea instanței judecătorești a rămas definitivă.
Dacă problema divorțului a fost soluționată pe cale judecătorească, acesta urmează a fi înregistrat în modul prevăzut pentru înregistrarea de stat a actelor de stare civilă. Soții nu au dreptul să încheie o nouă căsătorie pînă la obținerea certificatului de divorț de la oficiul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestora.
Instanța judecătorească este obligată să transmită, în termen de 3 zile de la data cînd hotărîrea privind desfacerea căsătoriei a rămas definitivă, o copie a acesteia oficiului de stare civilă din raza ei teritorială.
Conform articolului nr. 40 al Codului Familiei Republicii Moldova, restabilirea căsătoriei în cazul apariției soțului declarat decedat sau dispărut se va efectua:
În cazul apariției soțului declarat, în modul stabilit de lege, decedat sau dispărut și anulării hotărîrii respective a instanței judecătorești, oficiul de stare civilă poate restabili căsătoria respectivă, la cererea comună a soților, dacă celălalt soț nu a încheiat o nouă căsătorie.
În cazul restabilirii căsătoriei, se consideră că aceasta nu a fost întreruptă. Bunurile dobîndite în perioada de absență a unuia dintre soți aparțin soțului care le-a dobîndit.
Căile de atac în Republica Moldova.
Potrivit articolului nr. 15 al Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, despre folosirea căilor de atac: Participanții la proces și alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii.
Potrivit articolului nr. 16 al Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, caracterul obligatoriu al actelor judecătorești este:
Hotărîrile, încheierile, ordonanțele și deciziile judecătorești irevocabile, precum și dispozițiile, cererile, delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sînt obligatorii pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale, organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte legi.
Executarea pe teritoriul Republicii Moldova a hotărîrilor, delegațiilor și adresărilor instanțelor judecătorești străine, ale arbitrajelor internaționale se efectuează în conformitate cu prezentul cod, cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, precum și pe principiul reciprocității.
Potrivit articolului nr. 17 al Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, formarea practicii judiciare are loc: Pentru aplicarea corectă și uniformă a legislației, Curtea Supremă de Justiție generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanțele judecătorești a unor anumite categorii de pricini, adoptă și dă publicității hotărîri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept și soluționarea justă a pricinilor civile.
Potrivit articolului nr. 18 al Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, utilizarea de mijloace tehnice are loc:
Pentru documentarea lucrărilor ședinței de judecată și conservarea probelor, instanța judecătorească poate utiliza orice mijloc tehnic în conformitate cu prezentul cod și alte legi.
Pentru exercitarea funcțiilor procesuale, participanții la proces pot efectua înregistrarea audio a ședinței de judecată.
Înregistrarea audio-video, fotografierea, utilizarea altor mijloace tehnice pot fi admise numai de președîntele ședinței de judecată și numai la deschiderea ședinței și pronunțarea hotărîrii.
Încălcarea prevederilor alin. (3) se sancționează cu amendă de pînă la 20 unități convenționale.
Executarea hotărârii de divorț în România.
Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă. În cazul în care acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant potrivit art. 380 Noului Cod Civil al Romîniei, căsătoria este socotită desfăcută la data decesului soțului reclamant. În cazul desfacerii căsătoriei prin acord, pe cale extrajudiciară, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț.
Menționarea în actul de căsătorie – hotărârea de divorț se va comunica, din oficiu, serviciului de stare civilă competent pentru a face mențiunea pe marginea actului de căsătorie aceasta fiind o măsură publicitară de a face opozabilă față de terți desfacerea căsătoriei. În cazul în care cererea de divorț este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria atunci ofițerul de stare civilă va menționa și pe actul de căsătorie, după ce a eliberat certificatul de divorț. În alte situații, când soții doresc să divorțeze și apelează la primăria în a carei rază teritorială au avut ultimul domiciuliu (alta decât cea unde s-au căsătorit) sau la un notar public, aceștia din urmă după ce emit certificatul de divorț, vor înainta de îndată și o copie către primăria locului unde s-a încheiat căsătoria.
Decesul unuia dintre soți în timpul procesului de divorț – întâmpinăm două situții: prima ar fi cea în cazul în care cel care decedează este pârâtul, situație în care se va închide dosarul iar data divorțului va fi cea la care a decedat soțul pârât; a doua situație ar fi cea în cazul în care cel care decedează este soțul reclamant (data decesului fiind aceeași dată cu cea a divorțului). În această ultimă situație moștenitorii reclamantului pot sa continue procesul de divorț impotriva celui ramas în viață doar dacă rezultă vina exclusivă a pârâtului, dar se vor judeca doar pentru cererile accesorii, deoarece cererea principală – pronunțarea divorțului – nu ar mai fi cazul.
În speță s-a decis că, în cazul în care unul dintre soți a încetat din viață după pronunțarea sentinței de divorț și până la data introducerii recursului de către soț împotriva sentinței, deci înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, căsătoria să fie desfăcută prin decesul soțului, iar nu prin divorț. În această situație recursul nu poate fi anulat ca netimbrat, deoarece nu se mai pune în desfacerea căsătoriei prin divorț, ci se impune admiterea recursului și modificarea sentinței ăn sensul închiderii dosarului.
Căile de atac în România.
Se pot exercita împotriva hotărârii de divorț ambele căi de atac ordinare – apelul și recursul – termenul fiind de 30 de zile de la comunicarea hotărârii și reprezintă o derogare de la dreptul comun.
Dar dacă instanța a dispus, prin aceeași hotărâre, cu privire și la cererile accesorii divorțului, la care părțile nu s-au înțeles, aceste dispoziții în schimb pot fi atacate cu apel sau recurs în același termen de 30 de zile prevăzut pentru divorț.
În ipoteza în care, la soluționarea apelului său, după caz, a recursului formulat de către reclamant, se prezintă numai pârâtul, acesta va fi respins ca nesusținut, dar în schimb apelul său recursul pârâtului se va judeca chiar dacă se prezintă numai.
În speță s-a decis că determinarea culpei unuia sau a altuia dintre soți, sau a ambilor soți în destrămarea relațiilor de familie, să se realizeze exclusiv pe baza probelor administrate, fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond, judecătorie și tribunal, acesta din urmă reprezentând instanța care stabilește definitiv starea de fapt, cu excepția situației în care, în recurs, se depun înscrisuri noi. Așa fiind motivul de recurs privitor în modul de stabilire a culpei în destrămarea relațiilor de familie, vizează netemeinicia hotărârii și în consecință nu poate fi analizat, fiind inadmisibil.
În Codul de procedura civilă al Romîniei, legiuitorul se referă și la calea extraordinară de atac a revizuirii, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești, dar, doar în cazurile expres prevăzute de lege. „Hotărârea dată în materia de divorț nu este supusă revizuirii”. Dar în literatura de specialitate, s-a arătat ca aceasta prevedere se referă numai la cererea principală, divorțul, astfel încât capetele de cereri accesorii vor putea fi supuse revizuirii. De reținut, însă, ca acea hotărâre ca va fi atacată prin intermediul revizuirii se poate face doar pe baza unor împrejurări noi, necunoscute la data pronunțării. Ceea ce înseamnă că este vorba de o nouă judecată, pe temeiul unor elemente care nu au format obiectul judecății, finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Deci revizuirea se consideră admisibilă doar când vine vorba de anumite efecte patrimoniale ale divorțului (ex: atribuirea locuinței, partajul bunurilor comune, s.a.) Altă cale extraordinară prin care poate fi atacată hotărârea de divorț este contestația în anulare, prin care partea interesată poate cere anularea unei hotărâri judecătorești definitive și obținerea unei noi soluții în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Se dorește ca într-o reglementare viitoare să nu se mai poată ataca o hotărâre de divorț prin nici o cale extraordinară, în cazul în care cel puțin unul dintre foștii soți s-a recăsătorit după rămânerea definitivă a hotărârii. Astfel încât în Noul Cod al Romîniei de procedură civilă regăsim: „Dacă unul dintre soți s-a recăsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut căsătoria nu este supusă contestației în anulare și revizuirii în ce privește divorțul.”.
Capitolul III. Aspecte statistice și comparative
3.1. Statistica privind divorțul în Republica Moldova și alte țări ale lumii
Statistica divorțurilor în Moldova.
Conform datelor statistice prezentate de către Biroul National de Statistica, pentru anul 2013 au fost înegistrate 28,699 acte de căsătorie în Republica Moldova. Numarul actelor de divorț ajung la un număr de circa 1/3 din numarul de căsătorii inregistrate, și anume 11,078 la număr. În comparație cu anii precedenți tendința este în scădere ușoară la nr căsătoriilor, iar cel mai mare număr de cereri a fost înregistrat în anul 2007, cu o valoare de aproape 30 mii.
Numărul însă a cererilor privind desfacerea căsătoriei este în tendința de a scădea vizibil, ajung de la valoarea de 14,833 în anul 2003 pîna mai mult de 3000 la număr în 10 ani.
Acte înregistrate la Oficiul Stării Civile a Republicii Moldova
Figura 3.1
Acte de căsătorie 1995-2013
Figura 3.2
Acte de divorț 1995-2013
Figura 3.3
Statistica divorțurilor în România.
În 2013, una din cinci căsătorii s-a terminat prin divorț. Durata medie a căsătoriei în România-13,6 ani. Infidelitatea, invocata în 3,3% din cazuri, atinge un prim varf la 10 ani de casnicie.
Figura 3.4
În anul 2013, 28.507 de cupluri de Români au divorțat, mai puțin cu aproape 3000 decat în 2012, se arată intr-o cercetare efectuată de Statistica pe tema divorțurilor din România, document obținut la solicitarea HotNews.ro. Durata medie a căsătoriilor desfăcute în România anului trecut prin divorț a fost de 13,6 ani și practic, una din cinci căsnicii s-a terminat în fața judecătorului sau notarului. Cauzele invocate pentru desfacerea căsătoriei au fost: 3,3% infidelitate conjugala, 2,5% alcoolism, 2,3% violențe fizice, 3,5% cauze combinate, 23,9% alte cauze și 65% acordul părților.
În HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"esentaHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm", HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"scadereaHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm" HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"număruluiHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm" de HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"divorțuriHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm" HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"esteHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm" o HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"vesteHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm" HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"proastăHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm" HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"pentruHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm" HYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm"economieHYPERLINK "http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-17041752-cand-scad-divorturile-veste-proasta-pentru-economie.htm". Există o întreagă literatură de specialitate care analizează legătura dintre numărul căsătoriilor sau cel al divorțurilor, de mersul economiei. Concluziile sunt aceleați: cînd economia merge bine, crește și numărul divorțurilor. Statisticienii au găsit și o corelație între evoluția pieței muncii și cifra reprezentînd rata divorțurilor: o creștere cu un punct procentual a șomajului, scade rata divorțurilor cu 1,7 puncte procentuale.
Cei mai mulți, după cum puteți vedea în "plăcinta" de mai jos, o fac de comun acord. Violențele fizice reprezintă 2,3% din motivele invocate, alcoolismul -2,5% iar infidelitatea-3,3%. Una peste alta, "luînd în considerare promoțiile de căsătorii în anii în care au fost încheiate, indicatorul conjunctural al divorțialității pentru anul 2013 arată că 19,7 căsătorii din 100 s-au terminat prin divorț", se arată în cercetarea INS.
Figura 3.5
Sa luăm aceste cauze de divorț și să le împărțim după durata căsătoriei. Observați că în privința infidelității, avem două vîrfuri. Unul mai mic, care se produce la circa 5-6 ani de casnicie, și un altul, mult mai "abrupt", după 20 de ani de convietuire împreună. La fel și cu alcoolismul și viilența domestică.
Figura 3.6
Mulți Români s-au aflat în 2013 nu la primul, nici la al doilea, ci la al treilea sau al patrulea divorț. Durata casniciei pînă la primul divorț este cea mai lungă, de regulă. Pe urmă, se scurtează tot mai mult. Oamenii nu mai au răbdare, știu că nu e un capăt de țară dacă divorțează, normele sociale tradiționale sau religioase se mai estompează. Primul divorț este numit în statistica divorț de rang I. "Valoarea maximă a numărului de divorțuri de rangul I s-a înregistrat la grupa de vîrstă 35-39 ani pentru bărbați, și la grupa de vîrstă 30-34 ani pentru femei", se arată în cercetarea INS.
Figura 3.7
În graficul de mai sus aveti numărul de divorțuri după durata căsătoriei. Interesant este că cel mai ridicat număr este cel al divorțurilor produse după 20 de ani de căsătorie. Cînd probabil, s-au adunat toate "relele" și nu au mai putut fi conciliate diferentele dintre soți.
Femeile din grupa de vîrstă 30-34 ani și bărbații din grupa de vîrstă 35-39 ani dețin cea mai mare pondere 19,9% din numărul total al femeilor și respectiv 21,4% din cel al bărbaților care au divorțat.
Unde au loc cele mai multe divorțuri în România?
Dacă vă uitați în graficul de mai jos, veți avea o imagine clară. București, Constanța, Iași, Prahova și Brașov. La capătul opus, Covasna, Giurgiu și Bistrița. Dacă ne uitam pe datele privind migratia externa, nu e deloc de mirare ca în Moldova sunt atîtea divorțuri, ba chiar ar merita un episod separat cu motivele de divoț invocate în top 5 județe. Diferă mult față de medie.
Figura 3.8
Mai spunem că, în general, numărul femeilor în vîrsta de pînă la 30 ani care au divorțat a fost de 2,2 ori mai mare decît numărul bărbaților aparținînd aceleiași limite de vîrstă și ca vîrsta medie a soților la divorț a fost de 40,8 ani pentru bărbați și 37,2 ani pentru femei, cu valori mai mari în urban decît în rural.
Acum, o altă perspectivă: cine divorțează mai des: persoanele instruite sau cele fără un nivel superior de educație? Să privim graficul de mai jos. Raspunsul e clar: persoanele cu o instruire sub cea superioară inregistrează cele mai multe divorțuri. Dacă adunați numărul cuplurilor divorțate în 2013 cu nivel de școala primară, gimnazială, profesională și avînd liceul terminat, veți observa că acestea le depășesc cu mult pe cele avînd o facultate absolvită.
Figura 3.9
Comparand varsta medie la divorț cu varsta medie la căsătorie (31,9 ani – bărbați, 28,5 ani- femei) se poate observa ca secventa de viața maritala dureaza în medie 8,9 ani pentru bărbați, respectiv 8,7 ani pentru femei în cazul cuplurilor care au divorțat.
Figura 3.10
În regiunea Bucuresti-Ilfov varsta medie a soției la divorț a înregistrat cea mai mare valoare (37,9 ani) în comparație cu celelalte regiuni de dezvoltare; cea mai mica valoare s-a înregistrat în regiunea Nord-Vest (36,0 ani). În ceea ce privește varsta medie a soțului la divorț, în regiunea Sud-Muntenia s-a înregistrat cea mai mare valoare (41,3 ani), iar cea mai mica valoare s-a înregistrat în regiunea Nord-Vest (39,6 ani).
Figura 3.11
Cea mai mare diferenta de varsta între soții care au divorțat în anul 2013 s-a înregistrat în regiunile Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia (3,9 ani). Pe judete, varsta medie la divorț a înregistrat cea mai ridicata valoare în judetul Covasna atît pentru bărbați (42,3 ani), cît și pentru femei (38,7 ani); cea mai mica valoare s-a înregistrat în judetul Satu Mare pentru bărbați (38,8 ani), iar pentru femei în judetul Vrancea (35,1 ani).
Figura 3.12
Durata medie a căsătoriilor desfăcute prin divorț în anul 2013 a fost de 13,6 ani, prezentand valori diferentiate pe regiuni de dezvoltare: de la 12,5 ani în regiunea Bucuresti-Ilfov la 14,4 ani în regiunea Nord-Est. În medie, cel mai repede au divorțat persoanele din judetul Ilfov (o durata medie a căsătoriei de 11,7 ani), iar cel mai tarziu cele din judetul Covasna (după 15,6 ani). De fapt, creșterea numărului de divorțuri- stiu, suna oribil- dar poate avea efecte benefice pentru economie, din simplul motiv ca e stimulata cererea de credite în vederea achizitiei de locuințe, de bunuri de folosinta indelungata samd. Nu putem sa nu menționam și faptul ca impotriva divorțurilor lucreaza discret și taxa instituita de Guvernul Ponta, care porneste de la 500 de lei și poate fi majorata de autoritatile locale cu inca 100 de lei, conform HYPERLINK "http://www.legex.ro/Legea-127-2013-126662.aspx"Legii. Numărul cuplurilor care au divorțat în care existau copii minori a reprezentat 44,2% din total, iar în anul 2013,în urma urma divorțurilor pronuntate, 17,0 mii copii minori au ramas cu unul dintre părinți. Divorțurile s-au pronuntat în 48,1% din cazuri din vina ambilor soți, 13,2% din vina soțului, 4,3% din cazuri din vina soției și 34,4% din alte cauze. Majoritatea divorțurilor s-au produs cu acordul părților (64,5%). Cauzele invocate pentru desfacerea căsătoriei au fost: 3,3% infidelitate conjugala, 2,5% alcoolism, 2,3% violente f fizice, 3,5% cauze combinate și 23,9% alte cauze. Ponderea mare a motivatiei "acordul părților" s-a datorat posibilitatii pe care o ofera Legea nr. 202/2010 de a divorța pe cale administrativă, fiind posibilă constatarea desfacerii căsătoriei și de către ofițerul de stare civilă sau de notarul public. Din numărul total al persoanelor care au divorțat în anul 2013, o pondere semnificativa o detin cele cu nivel de instruire liceal: 41,2% dintre bărbați și 42,3% dintre femei. După nivelul de instruire corelat al soților, cele mai multe divorțuri s-au pronuntat în casnicii în care ambii soți aveau nivel de instruire liceal (33,8%), urmand cele în care ambii soți aveau nivel de instruire superior (11,5%) și profesional (9,4%).
3.2. Divorțul în diferite state ale lumii
Printre statele fruntașe la divorț se numără Spania, Portugalia, Ungaria și Cehia, unde rata de divorț este de peste 60%. Pe următorul loc se află Statele Unite, cu doar 53%.
Recordul absolut îi aparține însă Belgiei, cu o rată de divorț de peste 70%, iar la polul opus este Chile, unde doar 3% dintre cuplurile căsătorite se despart oficial.
Rata de divorț în Moldova este cuprinsă între 40-49%.
Harta țărilor cu cele mai multe divorțuri
Figura 3.13
3.3. Efectele divorțului
Efectele divorțului, consecințele juridice care, potrivit legii, se produc ca urmare a desfacerii căsătoriei, în relațiile dintre soți, în relațiile dintre părinți și copiii minori și în relațiile dintre soți și terți.
1) în relațiile dintre soți, divorțul produce următoarele consecințe:
A) în ce privește relațiile personale:
a) în planul drepturilor și obligațiilor reciproce ale soților: pierderea calității de soți și încetarea drepturilor și obligațiilor reciproce ale soților.;
b) în planul dreptului la nume: soții care în timpul căsătoriei au purtat un nume comun, redobândesc numele ce-l aveau înainte de încheierea căsătoriei, indiferent de modul în care a fost dobândit acel nume (chiar dacă dobândirea lui s-a făcut prin efectul unei căsătorii anterioare). Prin excepție de la acest principiu, la desfacerea căsătoriei prin divorț soții pot conveni ca acela dintre ei care a dobândit prin căsătorie numele celuilalt să-și păstreze acest nume și după pronunțarea divorțului; pentru motive temeinice, instanța poate să încuviințeze ca soțul interesat să poarte după divorț numele purtat în timpul căsătoriei, chiar împotriva voinței celuilalt soț.
B) În ce privește raporturile patrimoniale dintre soți:
a) încetarea comunității de bunuri a soților; drept urmare, bunurile dobândite de către unul dintre soți – sau de către foștii soți împreună – după desfacerea căsătoriei nu sunt supuse regimului legal al comunității de bunuri a soților, ci sunt guvernate de regulile dreptului comun; pe data desfacerii căsătoriei încetează să se mai aplice prezumția legală de mandat reciproc a soților; obligațiile asumate după divorț de către unul dintre foștii soți nu au caracter de obligații comune și deci executarea lor nu poate fi garantată cu bunuri comune; proprietatea comună în devălmășie a soților asupra bunurilor comune se transformă în proprietate comună pe cote-părți;
b) reactivarea prescripției extinctive, care nu curgea între soți pe durata căsătoriei: termenul de prescripție a executării unei hotărâri judecătorești dată în timpul căsătoriei, prin care s-a recunoscut, în favoarea unuia dintre soți, un drept de creanță împotriva celuilalt soț începe să curgă doar de la data desfacerii căsătoriei;
c) împărțirea bunurilor comune. în principiu, împărțirea bunurilor comune ale soților poate avea loc numai ca urmare a desfacerii căsătoriei; ea este admisă, prin excepție, și în timpul căsătoriei, numai dacă se justifică prin motive temeinice, împărțirea convențională a bunurilor comune făcute de soți anterior introducerii acțiunii de divorț este lovită de nulitate absolută; are valabilitate însă – de la data desfacerii căsătoriei – convenția de împărțeală intervenită între soți în timpul procesului de divorț, dacă îndeplinește condițiile de formă și de fond ale tranzacției judiciare. în cazul în care împărțirea bunurilor comune ale soților cu ocazia divorțului nu se realizează pe cale amiabilă, oricare dintre soți poate cere instanței să hotărască modul lor de împărțire, fie chiar cu ocazia procesului de divorț, fie după desfacerea căsătoriei. Instanța învestită cu o asemenea cerere este chemată să se pronunțe nu numai asupra modalității concrete de individualizare a drepturilor soților, ci – atunci când aceștia n-au putut cădea de acord – și asupra măsurii cotelor-părți ce revin fiecăruia dintre ei;
d) modificarea drepturilor locative ale soților sau stingerea acestor drepturi în privința unuia dintre ei. în lipsa unei convenții a soților, beneficiul contractului de închiriere a locuinței comune revine soțului căruia i-au fost încredințați spre creștere și educare copii minori, iar dacă nu sunt copii minori, soțului care a obținut divorțul; în toate celelalte cazuri instanța judecătorească are facultatea să decidă căruia dintre soți urmează să-i fie atribuit acest beneficiu. înainte de a se pronunța cu privire la atribuirea locuinței, instanța judecătorească trebuie să examineze posibilitatea împărțirii acesteia, beneficiul contractului de închiriere putând fi atribuit în mod exclusiv unui soț, în cazul în care locuința comună nu poate fi împărțită.
2) în relațiile dintre părinți și copii, divorțul are ca efect încredințarea copiilor minori rezultați din căsătorie – sau care au regimul copiilor rezultați din căsătorie -spre creștere și educare. Instanța poate hotărî încredințarea acestora exclusiv unuia dintre părinți, iar dacă sunt mai mulți copii, încredințarea lor poate fi împărțită la ambii părinți. Dacă instanța constată că niciunul dintre părinți nu este în măsură să asigure condițiile necesare pentru o normală dezvoltare fizică și întelectuală a copiilor, va încredința copiii unor rude sau altor persoane ori, la nevoie, unei instituții de ocrotire. Hotărând asupra încredințării copiilor minori, instanța va decide, totodată, și asupra modului de îndeplinire a obligației de întreținere ce revine părinților în privința acestora.
3) în relațiile dintre soți și terți, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează de la data când s-a făcut mențiune despre hotărârea de divorț pe marginea actului de căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorțul pe altă cale; până la această dată, creditorii soților vor putea să-și satisfacă creanțele lor prin valorificarea unor bunuri comune ale acestora.
efectele divorțului, Data desfacerii căsătoriei. Numele de familie după căsătorie. Drepturile soțului divorțat.
Concluzii și recomandări
Proiectul Noului Cod Civil al Romîmiei prevede unele modificari, mult diferite în aceasta
materie față de actualele reglementari, prezentând o varianta, din puctul meu de vedere, mult mai completă și compactă.
Proiectul Noului Cod Civil, în materie de divorț, are o abordare, din puctul meu de vedere, mult mai actuală, modernă, și cu respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și a celorlalte reglementări internaționale. Deoarece nimeni nu poate fi obligat sa continue un raport juridic dacă nu dorește, noua reglementare oferă chiar suficiente opțiuni, pentru a se putea asigura liberatea persoanei și celelalte drepturi personale.
După părerea mea, procedura divorțului s-a simplificat cu mult, legiuitorul dorind acest lucru, să creeze o lege simplă, curată și care le prevede și include pe toate, astfel încât să nu mai existe discuții în contradictoriu. Dar, totuși, legea este interpretabilă, astfel discuții vor mai exista, dar față de vechea, noua reglementare este mult mai explicită.
Personal sunt mulțumită de acest progres, deoarece cred cu tărie că, dacă este atât de simplu să te căsătorești, la fel de simplu ar trebui să fie și când divorțezi. Nu încurajez și nu sunt de acord cu divorțul, dar acesta din urmă a ajuns să fie un necesar într-o societate în dezvoltare, pentru ca oamenii să trăiască în armonie, trebuie să mai existe și despărțiri.
Singurul aspect care mă îngrijorează într-un proces de divorț sunt copii (în cazul în care există). Poate dura ani de zile până când se vă hotărâ definitiv soarta copiilor, iar până atunci ei fie stau la unul dintre părinți, fie la terțe persoane ori în plasamente. Nu sunt de acord cu durata unui astfel de proces, astfel copiilor li se știrbește, până la urmă, copilăria. Tocmai de aceea susțin ideea de simplificare, așa cum în noua reglementare se poate divorța, având copii, și la notarul public din circumscripția ultimei locuințe comune a soților. Doresc ca astfel de dosare, în care sunt implicați copii, așa cum spune legea, în care primează interesul superior al acestora, să nu mai dureze atât de mult. Deoarece această lungă durată a unui caz, în care sunt implicați copii, nu este benefică pentru aceștia, iar atunci vin cu o întrebare: unde este interesul superior al copiilor?
Un alt aspect cu care sunt de acord este acela că se poate divorța în orice moment după căsătorie, anume, nu mai este obligatoriu așa cum prevedea Codul familiei să curgă un an de la data căsătoriei. Îmi susțin ideea prin același argument, și anume, faptul că trebuie să ne comportăm precum niște oameni civilizați, într -o societate civilizată, iar dacă două persoane s-au căsătorit, iar după scurt timp nu se mai înțeleg, dacă sunt amândouă de acord să poată cere desfacerea căsătoriei și fără ca instanța sau ofițerul de stare civilă ori notarul public să se intereseze de motivele care au adus la această situație. Dacă doar unul dintre soți dorește să divorțeze atunci va trebui să invoce câteva motive temeinice pentru că instanța de judecată să ia act.
Deasemenea un alt caz, zic eu, interpretabil, este acela al soțului bolnav. Balanța mea se înclină în felul următor: pe de o parte avem soțul bolnav căruia i s-a promis și garantat (prin căsătorie), de către celălalt soț sănătos, sprijin moral și material. Pe de altă parte este și soțul sănătos, care are dreptul, până la urmă, la o viață fericită și totodată poate să și -o refacă alături de altcineva. În astfel de cazuri contează foarte mult circumstanțele, lăsându-se la aprecierea instanțelor judecătorești.
Dar nu sunt de acord cu faptul că doar soțul bolnav are dreptul să introducă o cerere
de divorț, iar celălalt dacă nu mai dorește să continue, să găsească alte modalități prin
care să introducă o cerere de divorț.
Recomandările privind inițierea procedurii de divorț sunt:
Înainte de a lua decizia inițierii unui divorț, analizați cu mare atenție și calm situația în care vă aflați. Decizia asupra unui divorț nu trebuie luată niciodată în grabă, la suparare. Nu uitati faptul ca, conform Codului Familiei, familia are la baza Căsătoria liber consimtita între soți, în relațiile dintre soți, precum și în exercitiul drepturilor fața de copii, barbatul și femeia avand drepturi egale.
Priviti divorțul mai ales ca pe o cale de a rezolva probleme majore în viața dumneavoastra, generate de Căsătoria în care va aflati. Dacă, după o analiza suficienta a situatiei dumneavoastra considerati ca divorțul este singura cale de a obtine o stare de normalitate, și nu una de a obtine o razbunare, un avantaj material, atunci puteti incepe demersurile privind obtinerea divorțului.
Odata luata decizia inceperii divorțului, cautati intotdeauna sa ajungeti la un acord cu soțul/soția dumneavoastra în ceea ce privește cît mai multe aspecte: realizarea divorțului, custodia copilului(ilor) – încredințarea minorilor, impartirea bunurilor comune, alte aspecte. Obtinerea acestui acord duce la evitarea cresterii efectelor traumatizante inerente divorțului precum și a multor discutii în contradictoriu purtate în sedinta publica.
Dacă acordul nu poate fi obtinut, este extrem de indicat sa fiti asistat(a) de un avocat, încredințarea copiilor precum și partajarea aducînd în timpul procesului o serie de elemente complexe, în condițiile în care părțile nu se înteleg.
Din pacate în ziua de astazi, divorțul atinge cote alarmante în multe tari. Oameni de rand, oameni de afaceri, actori, muzicieni sau simple starlete, aflati cu totii în mijlocul unei căsătorii care nu mai poate continua, cer sfatul unui avocat inainte de trimite instanței actele de divorț.
În concluzie, divorțul este o traumă atât pentru soți, precum și pentru terțele persoane implicate în procesul de divorț, dar consider că nici o conviețuire între doi oameni civilizați nu poate existafără înțelegere , fără dragoste sau obligație înțeleasă (uneori dusă până la extrem – în cazul soțului bolnav) nu este firesc, deoarece omul este investit cu o singură viață și aceea uneori mult prea scurtă.
Bibliografie
Acte normative:
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV dIN 30.05.2003;
COD Nr. 1316 din 26.10.2000, Codul Familiei;
COD Nr. 1107 din 06.06.2002, Codul civil al Republicii Moldova;
LEGE Nr. 100 din 26.04.2001 privind actele de stare civilă;
Curtea Suprema de Justiție, sectia civilă, Decizia nr. 223/1994;
Noul Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil;
Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
Literatură de specialitate:
Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. 7;
M. Harbădă, Dreptul familiei și starea civilă, Ed. Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași;
G. C. Frențiu, B. D. Moloman, Elemente de dreptul familiei și de procedură civilă, Ed. Hamangiu, București, 2008;
Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi: “Drept procesual civil. Curs selectiv.”, editia 5, Editura All Beck, Bucuresti, 2011.
Mihaela Tăbârcă: “Drept procesual civil”, vol 1, Editura Universul Juridic, București, 2007;
I. Leș, Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, București, 2001;
N. Diaconu, Legea aplicabilă căsătoriei și divorțului cu element străin, Ed. Lumina Lex, București, 2008 , p.201-203;
Proiectul Noului Cod Civil.
Sito-grafie
http://lex.justice.md
http://www.justice.gov.md
http://ro.scribd.com/doc/50191949/Curs-Drept-procesual-civil-Ciobanu-Boroi
http://ec.europa.eu
www.wikipedia.com
http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-376-procedura-cazurile-de-divorț-desfacerea-căsătoriei
http://www.stare-civilă.gov.md/
http://legeaz.net/modele/model-de-încheiere-de-admitere-a-cererii-de-divorț-notarialâ
http://wwwmedieretatu.unblog.fr/speta-mediere-divorț/
Exemple Acte
Judecătoria *****
Reclamant : Serviciul Stare Civilă
mun.ChișINău, str. Mihai Viteazul 11/1
Pîrîți :
CERERE DE CHEMARE IN JUDECATĂ
(privINd declararea nulității actului de divorț)
PrIN prezenta Serviciul Stare Civilă al MINisterului Justiției Republicii Moldova solicită declararea nulității actului de divorț nr. ***** dIN ***** 2011 înregistrat de OSC Comrat pe numele lui ***** , a.n. ***** și ***** , a.n. ***** , în baza art. 62 alIN. (1) lit. a) al Legii nr. 100-XV dIN 26.04. 2001 privINd actele de stare civilă.
Motivele cererii sunt următoarele :
În fapt, în rezultatul examINării notei de serviciu a șefului OSC Comrat dIN data ***** .2015, prIN care a fost solicitată asistența juridică în vederea completării actului de divorț nr. ***** dIN ***** 2011 înregistrat de OSC Comrat pe numele lui ***** și ***** s-a constatat următoarele:
La data de ***** 2005 prIN Hotărîrea Judecătoriei Comrat nr. 2-***** , pîrîtul, ***** , născut la ***** 1959 a fost declarat decedat. PrIN urmare, la data de ***** 2005 de către OSC Comrat a fost intocmit actul de deces nr. *-R.
La data de ***** 2011, Judecătoria Comrat, la cererea pîrîtei ***** emite o altă Hotărîre cu nr. 2-***** /2011, prIN care dispune desfacerea căsătoriei lui ***** și ***** , inregistrată cu nr. ***** la ***** 1981 de către prim. Cioc-Maidan, rl. Comrat.
Urmare a verificării circumstanțelor menționate supra, considerăm, că desfacerea căsătoriei reclamantei, a avut loc cu abateri de la norma de drept material, care reglementează procedura desfacerii căsătoriei. În acest sens, menționăm nerespectarea de către INstanța de judecată a prevederilor art. 33 alIN. (1) al Codului familiei, potrivit cărui căsătoria incetează în urma decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia dINtre soți.
Astfel, aprecierea în mod superficial, a circumstanțelor cauzei a creat premisă pentru emiterea unei hotărîri ilegale de divorț.
Ulterior, la data de ***** 2012 tot de către Judecătoria Comrat, la cererea lui ***** , a fost pronunțată Hotărîrea cu privire la anularea Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2005 dIN ***** 2005, privINd declararea lui ***** ca fiINd decedat. PrIN urmare, actul de deces nr. *-R dIN ***** 2005, înregistrat de către OSC Comrat pe numele lui ***** a fost anulat.
În concluzie, considerăm că, emiterea de către Judecătoria Comrat la ***** 2011 Hotărîrii nr. 2-***** /2011 cu privire la desfacerea căsătoriei lui ***** și ***** , precum și intocmirea la ***** 2011, de către OSC Comrat a actului de divorț nr. ***** pe numele ***** și ***** sunt ilegale.
În drept, cererea este argumentată în baza prevederilor art. 56,
art. 166 alIN. (1), ale Codului de procedură civilă; art. 33 alIN. (1)
al Codului familiei; art. 62 alIN. (1) lit. a) al Legii nr. 100-XV dIN
26.04.2001 privINd actele de stare civilă.
Intru confirmarea circumstanțelor expuse în cerere se propun următoarele documente:
Copia Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2005 dIN ***** 2005;
Copia actului de deces *-R dIN ***** 2005 pe numele ***** ;
Copia Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2011 dIN ***** 2011;
Copia actului de divorț nr. 131 dIN 10.08.2011 pe numele ***** și ***** ;
Copia Extrasului de căsătorie seria EC-I nr. ***** pe numele ***** și ***** , eliberat la ***** 2012 de către OSC ***** ;
Copia Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2005 dIN ***** 2012;
Copia prezentei cereri în 2 ex.
Total ___ file.
Director
Judecătoria *****
mun. ChișINău, str. *****
Reclamant: Serviciul Stare Civilă
mun. ChișINău, str. M. Viteazul 11/1
Pîrît:
CERERE DE CHEMARE IN JUDECATĂ
(privINd recunoașterea nulității actului de naștere și a certificatului de naștere)
PrIN prezenta, Serviciul Stare Civilă, în temeiul art. 62 al Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă (în contINuare Legea nr. 100-XV), solicită INstanței declararea nulității actului de naștere nr. ***** înregistrat la ***** 2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză, pe numele lui ***** a.n. ***** 2013, precum și a certificatului de naștere seria NA-VI nr. ***** pe numele copilului nomINalizat.
În fapt, în urma verificării legalității intocmirii actului de naștere nr. ***** înregistrat la ***** 2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză, pe numele lui ***** , au fost depistate incălcări ale legislației produse la momentul intocmirii actului menționat supra. Actul de stare civilă respectiv, a fost intocmit neintemeiat, fiINd incălcate prevederile art. 20, art. 13 și art. 65 ale Legii nr.100-XV.
Astfel, potrivit art. 20 alIN. (1) Legii nr.100-XV drept temei pentru inregistrarea nașterii și intocmirea actului de naștere servesc:
a) actul medical constatator al nașterii, eliberat de unitatea sanitară în care a avut loc nașterea;
b) certificatul medical de naștere, eliberat de unitatea sanitară privată, de medicul care a asistat nașterea sau la care s-a adresat mama după naștere (cind nașterea s-a produs în afara unității sanitare) ori de un medic privat care a asistat nașterea;
c) procesul-verbal și certificatul prIN care se constată sexul și vîrsta copilului – în cazul inregistrării nașterii unui copil găsit.
DIN conțINutul actului de naștere nr. ***** dIN ***** 2014, se face clar că faptul cu valoare juridică – nașterea copilului ***** a fost înregistrat de autoritățile Republicii Franceze, deoarece temei pentru inregistrarea actului menționat, (cum se atestă în rubrica nr. 7 actului remarcat supra), a servit certificatul de naștere francez nr. ***** dIN ***** 2013 eliberat de Primăria orașului Apt.
În acest sens, misiunea diplomatică urma să recepționeze cererea de transcriere a actului de stare civilă, fapt expres prevăzut de art. 4 alIN. (7) și art. 65 alIN. (1) ale Legii nr. 100-XV, cu anexarea certificatului de naștere francez (supus procedurii legale de apostilare). Neglijarea acestor norme legislative a creat situația de dublă inregistrare a unuia și același fapt cu valoare juridică.
ReieșINd dIN considerentele expuse mai sus, potrivit art. 62 al Legii nr. 100-XV dIN 26.04.2001 privINd actele de stare civilă, considerăm necesară declararea nulității actului de naștere nr. ***** înregistrat la ***** 2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză, pe numele lui ***** , precum și a certificatului de naștere seria NA-VI nr. ***** , eliberat în baza actului menționat.
În drept, prezenta cerere este intemeiată pe prevederile art. 166, art. 167 ale Codului de procedură civilă; art. 4 alIN. (7), art. 20 alIN. (1), art. 13, art. 62 și art. 65 alIN. (1) ale Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă.
Anexe:
cererea de chemare în judecată în 2 exemplare;
copia actului de naștere nr. ***** dIN ***** .2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză pe numele ***** ;
Director *****
Curtea de Apel ChișINău
Apelant: Serviciul Stare Civilă
mun.ChișINău, str. Mihai Viteazul 11/1
INtimați : *****
CERERE DE APEL MOTIVATĂ
(împotriva Hotărîrii Judecătoriei Ciocana nr. 2-***** /14 dIN ***** 2014)
PrIN prezenta, solicităm INstanței recepționarea prezentei cereri motivate
(la cererea prealabilă dIN ***** 2014, depusă prIN INtermediul Judecătoriei Ciocana, municipiul ChișINău) la apelul declarat de către Serviciul Stare Civilă împotriva Hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. ChișINău dIN ***** 2014 (dosarul nr. 2-***** /14 ), prIN care a fost admisă acțiunea lui ***** privINd constatarea faptului inregistrării divorțului intocmit de OSC Vulcănești la data de ***** 2003, pe numele INtimatului.
Astfel, Serviciul Stare Civilă consideră că INstanța în mod greșit a constatat unele circumstanțe de fapt și de drept ale pricINii, ceea ce a dus la netemeINicia emiterii Hotărîrii Judecătoriei Ciocana 2-***** /14 dIN ***** 2014, cu privire la constatarea faptului inregistrării divorțului și solicită casarea INtegrală a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri cu privire la respINgerea acțiunii, ca fiINd neintemeiată.
În fapt, cet. ***** a inaINtat cererea privINd constatarea faptului inregistrării divorțului intre el și cet. *****, care ar fi avut loc la data de ***** 2003 la Oficiul stare civilă Vulcănești. Pentru intemeierea cererii a anexat Actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt, intocmit la data de ***** mai 2014 de către executorul judecătoresc *****. Actul menționat confirmă INformațiile privINd certificatele de stare civilă, care se atestă în fișa personală a petiționarului în Registrul de stat al populației (în contINuare RSP). Concomitent, petiționarul a prezentat INstanței de fond Avizul eliberat de Direcția registre stare civilă al Serviciul Stare Civilă (în contINuare SSC), privINd lipsa actului de divorț sus-relatat.
Cu referire la incălcarea normelor de drept material, menționăm ignorarea de către INstanța de judecată a prevederilor art. 282 al Codului de procedură civilă; art. 59 alIN. (1), art. 61 ale Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă; pct. 3 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 4 dIN 07.07.2008 privINd practica cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată.
Modul și condițiile de reconstituire a actelor de stare civilă, insă, sunt reglementate de prevederile art. 59 alIN. (1) al Legii privINd actele de stare civilă, potrivit cărui reconstituirea actelor de stare civilă este posibilă numai în două situații și, anume „dacă:
registrele de stare civilă au fost pierdute INtegral sau parțial
actul de stare civilă a fost intocmit în străINătate și nu poate fi procurat certificatul respectiv ori extrasul de pe actul de stare civilă.”
Potrivit pct. 159 al INstrucțiunii privINd modul de inregistrare a actelor de stare civilă aprobată prIN OrdINul nr. 4 dIN 31 ianuarie 2004 Departamentului Tehnologii INformaționale (MO nr. 59-61 dIN 15.04.2005), reconstituirea actelor de stare civilă poate avea loc numai în baza documentelor ce confirmă existența anterioară a actului pierdut.
Potrivit art. 61 al Legii privINd actele de stare civilă, urmare a examINării cererii de reconstituire oficiul stare civilă competent emite decizia corespunzătoare.
Petiționarul insă nu s-a adresat la oficiul stare civilă cu o cerere de reconstituire a actului de divorț, a cărui reconstituire o urmărește, adresindu-se direct INstanței de judecată, nerespectind norma de drept material în materie de reconstituire a actelor de stare civilă. În acest sens, relevante sunt prevederile art. 282 alIN. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă și pct. 3 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 4 dIN 07.07.2008 privINd practica cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată, care impune obligația probațiunii în judecată faptelor care adeveresc imposibilitatea obțINerii documentelor necesare sau reconstituirii pe cale extrajudiciară a documentelor pierdute.
Cum s-a menționat supra, la materialele dosarului este anexat Avizul privINd constatarea lipsei actului de stare civilă (F-28CD). În acest sens, INstanța urma să țINă cont de faptul că avizul privINd constatarea lipsei actului de stare civilă constituie premisă pentru un cetățean să se adreseze la organul de stare civilă competent în vederea INițierii cererii de reconstituire a actului de stare civilă, dar nicidecum temei pentru constatarea faptului cu valoare juridică pe cale judiciară.
În acest sens, relevante sunt prevederile punctului 163 ale INstrucțiunii privINd modul de inregistrare a actelor de stare civilă, care prevede expres actele ce se anexează la cererea depusă la oficiul stare civilă pentru reconstituirea actului de stare civilă. PrIN urmare acest document servește suport organelor de stare civilă la examINarea complexă a factorilor care pot intemeia sau INfirma posibilitatea reconstituirii unui act de stare civilă. Temei pentru INstanța judecătorească de a putea examINa cererea petiționarului de constatarea a inregistrării unui fapt cu valoare juridică este refuzul oficiului stare civilă și probele concludente suplimentare, ce nu pot fi prezentate organului de stare civilă.
INstanța nu a elucidat pe deplIN circumstanțele importante ale pricINii. Astfel, ca urmare a verificării INformațiilor despre actele de stare civilă INdicate în RSP, prezentate de către petiționar pentru documentare cu acte de identitate s-a constatat că în fișa personală a cet. ***** se atestă INformații despre eliberarea pe numele petiționarului a certificatului de naștere seria V-БM nr. ***** dIN data de ***** decembrie 1978, care se referă la actul de naștere
nr. ***** înregistrat de primăria Burlăceni, raionul Vulcănești; certificatului de căsătorie seria CS-V nr. ***** eliberat la data de ***** iulie 2003 de primăria Burlăceni, raionul Vulcănești, care se referă la actul de căsătorie nr. 55 înregistrat la data de ***** iulie 2003 de primăria Burlăceni, raionul Vulcănești; certificatului de divorț seria D-IV nr. ***** eliberat la data de ***** octombrie 2003 de către OSC Vulcănești, care se referă la actul de divorț nr. ***** .
De facto, de către SSC s-a stabilit că, registrele actelor de căsătorie pentru anul 2003 al Primăriei Burlăceni conțIN doar 13 acte de căsătorie, ultimul dIN care fiINd înregistrat la data de 27 decembrie 2003.Verificarea registrelor pentru perioada anilor 1996-2003 a adus rezultat negativ, astfel actul de căsătorie, înregistrat de către cet. *****, a.n. *****1975 nu se atestă. De asemenea, s-a identificat lipsa actului de divorț, înregistrat pe numele reclamantului, iar actul de divorț nr. ***** intocmit la data de ***** decembrie 2003 (INformația despre care se atestă în RSP) este înregistrat pe numele altor persoane (decît petiționarul).
Potrivit pct.9 lit.k) al Hotărîrii Guvernului nr. 82 dIN 31 ianuarie 2008 cu privire la Serviciul Stare Civilă, SSC fiINd împuternicit intru confecționarea, distribuirea, evidența, păstrarea și utilizarea certificatelor de stare civilă, ca urmare a verificării registrelor respective a constatat că certificatul de căsătorie seria CS-V nr. ***** a fost expediat la data de ***** august 2001 Oficiului stare civilă Cantemir, iar certificatul de divorț seria D-IV nr. ***** a fost pus la evidența SSC la data de ***** martie 2006, fiINd ulterior repartizat Direcției registre stare civilă al SSC.
Astfel, potrivit registrelor de evidență a certificatelor de stare civilă, certificatul de divorț seria D-IV nr. ***** a fost eliberat de către Direcția registre stare civilă, la data de ***** noiembrie 2006, ca duplicat la un act de divorț, înregistrat la data de ***** februarie 2000 de OSC Buiucani, mun. ChișINău pe numele altor persoane (decît petiționarul). Certificatul de căsătorie seria CS-V nr. ***** a fost eliberat de către OSC Cantemir, la data de ***** octombrie 2001, ca duplicat la actul de căsătorie intocmit la data de ***** octombrie 1992 de către Primăria Sadîc, raionul Comrat.
Menționăm faptul, că de petiționar nu a fost prezentată nici o probă concludentă, care ar servi la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile, astfel fiINd incălcate prevederile art.166 alIN. (1) lit. e) și art. 167 alIN. (1) lit. c) ale Codului de procedură civilă.
În concluzie, Serviciul Stare Civilă menționează că, Actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt, intocmit la data de ***** mai 2014 de către executorul judecătoresc ***** anexat de petiționar la cerere de constatare a faptului juridic, nu poate servi drept mijloc de proba la emiterea hotărîrii. Potrivit art. 282 al Codului de procedură civilă, obiectul acțiunii reprezINtă constatarea inregistrării unui fapt cu valoare juridică, care generează, în virtutea legii, apariția, modificarea sau incetarea unor drepturi personale sau reale ale petiționarului. În condițiile în care în fondul arhivistic al Serviciului Stare Civilă registrele actelor de stare civilă autentice sunt păstrate INtegral pe localitățile Burlăceni și Vulcănești, fără să se ateste presupusele fapte de căsătorie și divorț ale petiționarului, este imposibilă constatarea inregistrării unui act de divorț în lipsa actului de căsătorie.
Sub aspectul nerespectării normei procesual civile, considerăm, că:
INstanța de judecată nu a dispus scoaterea cererii de pe rol, dat fiINd faptul că nu s-a respectat procedura prealabilă de soluționare a problemei INvocate de petiționar (prIN adresarea acestuia la OSC în vederea reconstituirii actului de divorț);
INstanța de judecată, incălcind art. 183 alIN. (2) lit. c) al Codului de procedură civilă, nu a stabilit componența participanților la proces și nu a dispus implicarea în proces a reprezentanților MINisterului Tehnologiei INformației și Comunicațiilor, care este dețINătorul RSP (potrivit Hotărîrii Guvernului
nr. 333 dIN 18 martie 2002), și este în posibilitate de a aprecia veridicitatea INformațiilor care se atestă în fișa personală a petiționarului în RSP, intrucît nici o probă la dosar nu este relevantă în acest sens.
ReieșINd dIN considerentele expuse mai sus Serviciul Stare Civilă solicită INstanței admiterea cererii de apel, casarea Hotărîrii Judecătoriei Ciocana nr.
2-***** /2014 dIN ***** 2014, ca fiINd ilegală și să dispună emiterea unei noi hotărîri, prIN care să fie respINsă cererea lui ***** , cu privire la constatarea faptului inregistrării divorțului.
În drept, cererea este intemeiată pe prevederile art.166 alIN. (1) lit. e), art. 167 alIN. (1) lit. c), art. 183 alIN. (2) lit. c), art. 282 alIN. (1) lit. a) și lit. b), art. 357, art. 360 alIN. (1) lit. a), art. 385 alIN. (1) lit. c), art. 386 alIN. (1) lit. a), ale Codului de procedură civilă; art. 59 alIN. (1), art. 61 ale Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă; pct. 159, pct. 163 ale INstrucțiunii privINd modul de inregistrare a actelor de stare civilă aprobată prIN OrdINul nr. 4 dIN 31 ianuarie 2004 Departamentului Tehnologii INformaționale (MO nr. 59-61 dIN 15.04.2005); Hotărîrea Guvernului nr. 333 dIN 18 martie 2002 pentru aprobarea Concepției sistemului INformațional automatizat "Registrul de stat al populației" și Regulamentului cu privire la Registrul de stat al populației; Hotărîrea Plenului CSJ nr. 4 dIN 07.07.2008 privINd practica cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată.
Director *****
MODEL DE ÎNCHEIERE DE ADMITERE A CERERII DE DIVORȚ
RO M Â N I A
BIROUL NOTARIAL………………
Sediu: …………….
Operator date cu caracter personal nr. ………..
Dosar de divorț nr. ………/20…….
ÎNCHEIERE DE ADMITERE A CERERII DE DIVORȚ[1]
nr. ……. din data ……….
În dosarul de divorț aflat pe rolul acestui birou notarial, privind pe ………….numele și prenumele soților) ………….,înregistrat cu nr. ……… din data de ……., având ca obiect desfacerea căsătoriei prin acordul soților, la apelul nominal au răspuns:
1……………., domiciliat în …..
2………….., domiciliat în ……..,
cu ultima locuință comună în ……………….
Soții, prezenți în fața notarului public, declară că își mențin cererea de divorț depusă la data de …….. și că au convenit ca după desfacerea căsătoriei:
a)soțul:
– să poarte numele ……………, avut înaintea căsătoriei;
– să păstreze și să poarte numele ………, rezultat din căsătorie;
b)soția:
– să poarte numele ……………, avut înaintea căsătoriei;
– să păstreze și să poarte numele ………., rezultat din căsătorie.
c)prin convenția autentificată sub numărul…., s-a luat act de acordul părinților cu privire la:
-exercitarea autorității părintești de către ambii părinți
-stabilirea locuinței copiilor după divorț astfel: …..
-soțul separat de copil va avea dreptul să păstreze legături personale cu acesta/aceștia, după cum urmează: …..
-contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului/copiilor se va executa astfel: …..
d)s-a efectuat raportul de anchetă psihosocială de către ….., care a concluzionat că acordul soților cu privire la exercitarea în comun a autorității părintești și cel cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori la părîntele …… cu adresa în ……. este în interesul copiilor minori;
e)s-a/s-au audiat copilul/copiii minori în ședința din data de ………, și acesta/aceștia și-a/și-au exprimat opinia……., aceasta fiind consemnată în procesul verbal de audiere a minorului/minorilor din data de …….., opinie care potrivit raportului de anchetă psihosocială este în interesul minorului.
Stăruim în cererea de divorț:
Semnături:
1 soț:……………………………..
2 soție:…………………………..
Notarul public,
având în vedere declarația soților că stăruie în cererea de divorț, precum și actele depuse la dosarul de divorț, văzând că sunt îndeplinite condițiile pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soților, prevăzute de art. 375 alin. (2) și urm Cod civil,
CONSTATĂ:
1. Stăruința soților în cererea de divorț, pentru desfacerea, la cererea și prin acordul soților, a căsătoriei încheiate la data de ……………… la Primăria ……………., județul ……………., între ………………… și ………………
2. Învoiala soților cu privire la numele pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei:
– soțul……………………………………………………………….;
– soția………………………………………………………………;
3. Acordul soților cu privire la:
– exercitarea autorității părintești de către ambii părinți
– stabilirea locuinței copiilor după divorț astfel: …..
-soțul separat de copil va avea dreptul să păstreze legături personale cu acesta/aceștia, după cum urmează: …..
– contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului/copiilor se va executa astfel: …..
4. Concluziile raportului de anchetă psihosocială, care au stabilit că acordul soților este în interesul minorului/minorilor.
5. Opinia minorululi/minorilor, în sensul de a locui cu părîntele …… la adresa …..
Pentru aceste motive,
DISPUNE:
Admite cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul părților.
Eliberează certificatul de divorț pentru desfacerea căsătoriei, privind pe soții…………………………. și……………………………
Efectuează mențiunea realizării acordului dintre părinți cu privire la copilul/copiii minori conform convenției autentificate sub nr. …. din data …..
Efectuează pe certificatul de căsătorie mențiunea prevăzută la art. 877 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiției nr. 710/C/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Onorariu …………………………..
T.V.A. …………………………..
Achitat cu ………………….
Bibliografie
Acte normative:
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV dIN 30.05.2003;
COD Nr. 1316 din 26.10.2000, Codul Familiei;
COD Nr. 1107 din 06.06.2002, Codul civil al Republicii Moldova;
LEGE Nr. 100 din 26.04.2001 privind actele de stare civilă;
Curtea Suprema de Justiție, sectia civilă, Decizia nr. 223/1994;
Noul Cod Civil republicat 2011. Legea 287/2009 privind Codul civil;
Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
Literatură de specialitate:
Al. Bacaci, V.C. Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. 7;
M. Harbădă, Dreptul familiei și starea civilă, Ed. Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași;
G. C. Frențiu, B. D. Moloman, Elemente de dreptul familiei și de procedură civilă, Ed. Hamangiu, București, 2008;
Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi: “Drept procesual civil. Curs selectiv.”, editia 5, Editura All Beck, Bucuresti, 2011.
Mihaela Tăbârcă: “Drept procesual civil”, vol 1, Editura Universul Juridic, București, 2007;
I. Leș, Tratat de drept procesual civil, Ed. All Beck, București, 2001;
N. Diaconu, Legea aplicabilă căsătoriei și divorțului cu element străin, Ed. Lumina Lex, București, 2008 , p.201-203;
Proiectul Noului Cod Civil.
Sito-grafie
http://lex.justice.md
http://www.justice.gov.md
http://ro.scribd.com/doc/50191949/Curs-Drept-procesual-civil-Ciobanu-Boroi
http://ec.europa.eu
www.wikipedia.com
http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-376-procedura-cazurile-de-divorț-desfacerea-căsătoriei
http://www.stare-civilă.gov.md/
http://legeaz.net/modele/model-de-încheiere-de-admitere-a-cererii-de-divorț-notarialâ
http://wwwmedieretatu.unblog.fr/speta-mediere-divorț/
Exemple Acte
Judecătoria *****
Reclamant : Serviciul Stare Civilă
mun.ChișINău, str. Mihai Viteazul 11/1
Pîrîți :
CERERE DE CHEMARE IN JUDECATĂ
(privINd declararea nulității actului de divorț)
PrIN prezenta Serviciul Stare Civilă al MINisterului Justiției Republicii Moldova solicită declararea nulității actului de divorț nr. ***** dIN ***** 2011 înregistrat de OSC Comrat pe numele lui ***** , a.n. ***** și ***** , a.n. ***** , în baza art. 62 alIN. (1) lit. a) al Legii nr. 100-XV dIN 26.04. 2001 privINd actele de stare civilă.
Motivele cererii sunt următoarele :
În fapt, în rezultatul examINării notei de serviciu a șefului OSC Comrat dIN data ***** .2015, prIN care a fost solicitată asistența juridică în vederea completării actului de divorț nr. ***** dIN ***** 2011 înregistrat de OSC Comrat pe numele lui ***** și ***** s-a constatat următoarele:
La data de ***** 2005 prIN Hotărîrea Judecătoriei Comrat nr. 2-***** , pîrîtul, ***** , născut la ***** 1959 a fost declarat decedat. PrIN urmare, la data de ***** 2005 de către OSC Comrat a fost intocmit actul de deces nr. *-R.
La data de ***** 2011, Judecătoria Comrat, la cererea pîrîtei ***** emite o altă Hotărîre cu nr. 2-***** /2011, prIN care dispune desfacerea căsătoriei lui ***** și ***** , inregistrată cu nr. ***** la ***** 1981 de către prim. Cioc-Maidan, rl. Comrat.
Urmare a verificării circumstanțelor menționate supra, considerăm, că desfacerea căsătoriei reclamantei, a avut loc cu abateri de la norma de drept material, care reglementează procedura desfacerii căsătoriei. În acest sens, menționăm nerespectarea de către INstanța de judecată a prevederilor art. 33 alIN. (1) al Codului familiei, potrivit cărui căsătoria incetează în urma decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia dINtre soți.
Astfel, aprecierea în mod superficial, a circumstanțelor cauzei a creat premisă pentru emiterea unei hotărîri ilegale de divorț.
Ulterior, la data de ***** 2012 tot de către Judecătoria Comrat, la cererea lui ***** , a fost pronunțată Hotărîrea cu privire la anularea Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2005 dIN ***** 2005, privINd declararea lui ***** ca fiINd decedat. PrIN urmare, actul de deces nr. *-R dIN ***** 2005, înregistrat de către OSC Comrat pe numele lui ***** a fost anulat.
În concluzie, considerăm că, emiterea de către Judecătoria Comrat la ***** 2011 Hotărîrii nr. 2-***** /2011 cu privire la desfacerea căsătoriei lui ***** și ***** , precum și intocmirea la ***** 2011, de către OSC Comrat a actului de divorț nr. ***** pe numele ***** și ***** sunt ilegale.
În drept, cererea este argumentată în baza prevederilor art. 56,
art. 166 alIN. (1), ale Codului de procedură civilă; art. 33 alIN. (1)
al Codului familiei; art. 62 alIN. (1) lit. a) al Legii nr. 100-XV dIN
26.04.2001 privINd actele de stare civilă.
Intru confirmarea circumstanțelor expuse în cerere se propun următoarele documente:
Copia Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2005 dIN ***** 2005;
Copia actului de deces *-R dIN ***** 2005 pe numele ***** ;
Copia Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2011 dIN ***** 2011;
Copia actului de divorț nr. 131 dIN 10.08.2011 pe numele ***** și ***** ;
Copia Extrasului de căsătorie seria EC-I nr. ***** pe numele ***** și ***** , eliberat la ***** 2012 de către OSC ***** ;
Copia Hotărîrii Judecătoriei Comrat nr. 2-***** /2005 dIN ***** 2012;
Copia prezentei cereri în 2 ex.
Total ___ file.
Director
Judecătoria *****
mun. ChișINău, str. *****
Reclamant: Serviciul Stare Civilă
mun. ChișINău, str. M. Viteazul 11/1
Pîrît:
CERERE DE CHEMARE IN JUDECATĂ
(privINd recunoașterea nulității actului de naștere și a certificatului de naștere)
PrIN prezenta, Serviciul Stare Civilă, în temeiul art. 62 al Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă (în contINuare Legea nr. 100-XV), solicită INstanței declararea nulității actului de naștere nr. ***** înregistrat la ***** 2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză, pe numele lui ***** a.n. ***** 2013, precum și a certificatului de naștere seria NA-VI nr. ***** pe numele copilului nomINalizat.
În fapt, în urma verificării legalității intocmirii actului de naștere nr. ***** înregistrat la ***** 2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză, pe numele lui ***** , au fost depistate incălcări ale legislației produse la momentul intocmirii actului menționat supra. Actul de stare civilă respectiv, a fost intocmit neintemeiat, fiINd incălcate prevederile art. 20, art. 13 și art. 65 ale Legii nr.100-XV.
Astfel, potrivit art. 20 alIN. (1) Legii nr.100-XV drept temei pentru inregistrarea nașterii și intocmirea actului de naștere servesc:
a) actul medical constatator al nașterii, eliberat de unitatea sanitară în care a avut loc nașterea;
b) certificatul medical de naștere, eliberat de unitatea sanitară privată, de medicul care a asistat nașterea sau la care s-a adresat mama după naștere (cind nașterea s-a produs în afara unității sanitare) ori de un medic privat care a asistat nașterea;
c) procesul-verbal și certificatul prIN care se constată sexul și vîrsta copilului – în cazul inregistrării nașterii unui copil găsit.
DIN conțINutul actului de naștere nr. ***** dIN ***** 2014, se face clar că faptul cu valoare juridică – nașterea copilului ***** a fost înregistrat de autoritățile Republicii Franceze, deoarece temei pentru inregistrarea actului menționat, (cum se atestă în rubrica nr. 7 actului remarcat supra), a servit certificatul de naștere francez nr. ***** dIN ***** 2013 eliberat de Primăria orașului Apt.
În acest sens, misiunea diplomatică urma să recepționeze cererea de transcriere a actului de stare civilă, fapt expres prevăzut de art. 4 alIN. (7) și art. 65 alIN. (1) ale Legii nr. 100-XV, cu anexarea certificatului de naștere francez (supus procedurii legale de apostilare). Neglijarea acestor norme legislative a creat situația de dublă inregistrare a unuia și același fapt cu valoare juridică.
ReieșINd dIN considerentele expuse mai sus, potrivit art. 62 al Legii nr. 100-XV dIN 26.04.2001 privINd actele de stare civilă, considerăm necesară declararea nulității actului de naștere nr. ***** înregistrat la ***** 2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză, pe numele lui ***** , precum și a certificatului de naștere seria NA-VI nr. ***** , eliberat în baza actului menționat.
În drept, prezenta cerere este intemeiată pe prevederile art. 166, art. 167 ale Codului de procedură civilă; art. 4 alIN. (7), art. 20 alIN. (1), art. 13, art. 62 și art. 65 alIN. (1) ale Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă.
Anexe:
cererea de chemare în judecată în 2 exemplare;
copia actului de naștere nr. ***** dIN ***** .2014 de către Ambasada Republicii Moldova în Republica Franceză pe numele ***** ;
Director *****
Curtea de Apel ChișINău
Apelant: Serviciul Stare Civilă
mun.ChișINău, str. Mihai Viteazul 11/1
INtimați : *****
CERERE DE APEL MOTIVATĂ
(împotriva Hotărîrii Judecătoriei Ciocana nr. 2-***** /14 dIN ***** 2014)
PrIN prezenta, solicităm INstanței recepționarea prezentei cereri motivate
(la cererea prealabilă dIN ***** 2014, depusă prIN INtermediul Judecătoriei Ciocana, municipiul ChișINău) la apelul declarat de către Serviciul Stare Civilă împotriva Hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. ChișINău dIN ***** 2014 (dosarul nr. 2-***** /14 ), prIN care a fost admisă acțiunea lui ***** privINd constatarea faptului inregistrării divorțului intocmit de OSC Vulcănești la data de ***** 2003, pe numele INtimatului.
Astfel, Serviciul Stare Civilă consideră că INstanța în mod greșit a constatat unele circumstanțe de fapt și de drept ale pricINii, ceea ce a dus la netemeINicia emiterii Hotărîrii Judecătoriei Ciocana 2-***** /14 dIN ***** 2014, cu privire la constatarea faptului inregistrării divorțului și solicită casarea INtegrală a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri cu privire la respINgerea acțiunii, ca fiINd neintemeiată.
În fapt, cet. ***** a inaINtat cererea privINd constatarea faptului inregistrării divorțului intre el și cet. *****, care ar fi avut loc la data de ***** 2003 la Oficiul stare civilă Vulcănești. Pentru intemeierea cererii a anexat Actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt, intocmit la data de ***** mai 2014 de către executorul judecătoresc *****. Actul menționat confirmă INformațiile privINd certificatele de stare civilă, care se atestă în fișa personală a petiționarului în Registrul de stat al populației (în contINuare RSP). Concomitent, petiționarul a prezentat INstanței de fond Avizul eliberat de Direcția registre stare civilă al Serviciul Stare Civilă (în contINuare SSC), privINd lipsa actului de divorț sus-relatat.
Cu referire la incălcarea normelor de drept material, menționăm ignorarea de către INstanța de judecată a prevederilor art. 282 al Codului de procedură civilă; art. 59 alIN. (1), art. 61 ale Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă; pct. 3 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 4 dIN 07.07.2008 privINd practica cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată.
Modul și condițiile de reconstituire a actelor de stare civilă, insă, sunt reglementate de prevederile art. 59 alIN. (1) al Legii privINd actele de stare civilă, potrivit cărui reconstituirea actelor de stare civilă este posibilă numai în două situații și, anume „dacă:
registrele de stare civilă au fost pierdute INtegral sau parțial
actul de stare civilă a fost intocmit în străINătate și nu poate fi procurat certificatul respectiv ori extrasul de pe actul de stare civilă.”
Potrivit pct. 159 al INstrucțiunii privINd modul de inregistrare a actelor de stare civilă aprobată prIN OrdINul nr. 4 dIN 31 ianuarie 2004 Departamentului Tehnologii INformaționale (MO nr. 59-61 dIN 15.04.2005), reconstituirea actelor de stare civilă poate avea loc numai în baza documentelor ce confirmă existența anterioară a actului pierdut.
Potrivit art. 61 al Legii privINd actele de stare civilă, urmare a examINării cererii de reconstituire oficiul stare civilă competent emite decizia corespunzătoare.
Petiționarul insă nu s-a adresat la oficiul stare civilă cu o cerere de reconstituire a actului de divorț, a cărui reconstituire o urmărește, adresindu-se direct INstanței de judecată, nerespectind norma de drept material în materie de reconstituire a actelor de stare civilă. În acest sens, relevante sunt prevederile art. 282 alIN. (1) lit. b) al Codului de procedură civilă și pct. 3 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 4 dIN 07.07.2008 privINd practica cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată, care impune obligația probațiunii în judecată faptelor care adeveresc imposibilitatea obțINerii documentelor necesare sau reconstituirii pe cale extrajudiciară a documentelor pierdute.
Cum s-a menționat supra, la materialele dosarului este anexat Avizul privINd constatarea lipsei actului de stare civilă (F-28CD). În acest sens, INstanța urma să țINă cont de faptul că avizul privINd constatarea lipsei actului de stare civilă constituie premisă pentru un cetățean să se adreseze la organul de stare civilă competent în vederea INițierii cererii de reconstituire a actului de stare civilă, dar nicidecum temei pentru constatarea faptului cu valoare juridică pe cale judiciară.
În acest sens, relevante sunt prevederile punctului 163 ale INstrucțiunii privINd modul de inregistrare a actelor de stare civilă, care prevede expres actele ce se anexează la cererea depusă la oficiul stare civilă pentru reconstituirea actului de stare civilă. PrIN urmare acest document servește suport organelor de stare civilă la examINarea complexă a factorilor care pot intemeia sau INfirma posibilitatea reconstituirii unui act de stare civilă. Temei pentru INstanța judecătorească de a putea examINa cererea petiționarului de constatarea a inregistrării unui fapt cu valoare juridică este refuzul oficiului stare civilă și probele concludente suplimentare, ce nu pot fi prezentate organului de stare civilă.
INstanța nu a elucidat pe deplIN circumstanțele importante ale pricINii. Astfel, ca urmare a verificării INformațiilor despre actele de stare civilă INdicate în RSP, prezentate de către petiționar pentru documentare cu acte de identitate s-a constatat că în fișa personală a cet. ***** se atestă INformații despre eliberarea pe numele petiționarului a certificatului de naștere seria V-БM nr. ***** dIN data de ***** decembrie 1978, care se referă la actul de naștere
nr. ***** înregistrat de primăria Burlăceni, raionul Vulcănești; certificatului de căsătorie seria CS-V nr. ***** eliberat la data de ***** iulie 2003 de primăria Burlăceni, raionul Vulcănești, care se referă la actul de căsătorie nr. 55 înregistrat la data de ***** iulie 2003 de primăria Burlăceni, raionul Vulcănești; certificatului de divorț seria D-IV nr. ***** eliberat la data de ***** octombrie 2003 de către OSC Vulcănești, care se referă la actul de divorț nr. ***** .
De facto, de către SSC s-a stabilit că, registrele actelor de căsătorie pentru anul 2003 al Primăriei Burlăceni conțIN doar 13 acte de căsătorie, ultimul dIN care fiINd înregistrat la data de 27 decembrie 2003.Verificarea registrelor pentru perioada anilor 1996-2003 a adus rezultat negativ, astfel actul de căsătorie, înregistrat de către cet. *****, a.n. *****1975 nu se atestă. De asemenea, s-a identificat lipsa actului de divorț, înregistrat pe numele reclamantului, iar actul de divorț nr. ***** intocmit la data de ***** decembrie 2003 (INformația despre care se atestă în RSP) este înregistrat pe numele altor persoane (decît petiționarul).
Potrivit pct.9 lit.k) al Hotărîrii Guvernului nr. 82 dIN 31 ianuarie 2008 cu privire la Serviciul Stare Civilă, SSC fiINd împuternicit intru confecționarea, distribuirea, evidența, păstrarea și utilizarea certificatelor de stare civilă, ca urmare a verificării registrelor respective a constatat că certificatul de căsătorie seria CS-V nr. ***** a fost expediat la data de ***** august 2001 Oficiului stare civilă Cantemir, iar certificatul de divorț seria D-IV nr. ***** a fost pus la evidența SSC la data de ***** martie 2006, fiINd ulterior repartizat Direcției registre stare civilă al SSC.
Astfel, potrivit registrelor de evidență a certificatelor de stare civilă, certificatul de divorț seria D-IV nr. ***** a fost eliberat de către Direcția registre stare civilă, la data de ***** noiembrie 2006, ca duplicat la un act de divorț, înregistrat la data de ***** februarie 2000 de OSC Buiucani, mun. ChișINău pe numele altor persoane (decît petiționarul). Certificatul de căsătorie seria CS-V nr. ***** a fost eliberat de către OSC Cantemir, la data de ***** octombrie 2001, ca duplicat la actul de căsătorie intocmit la data de ***** octombrie 1992 de către Primăria Sadîc, raionul Comrat.
Menționăm faptul, că de petiționar nu a fost prezentată nici o probă concludentă, care ar servi la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile, astfel fiINd incălcate prevederile art.166 alIN. (1) lit. e) și art. 167 alIN. (1) lit. c) ale Codului de procedură civilă.
În concluzie, Serviciul Stare Civilă menționează că, Actul de constatare a faptelor și stărilor de fapt, intocmit la data de ***** mai 2014 de către executorul judecătoresc ***** anexat de petiționar la cerere de constatare a faptului juridic, nu poate servi drept mijloc de proba la emiterea hotărîrii. Potrivit art. 282 al Codului de procedură civilă, obiectul acțiunii reprezINtă constatarea inregistrării unui fapt cu valoare juridică, care generează, în virtutea legii, apariția, modificarea sau incetarea unor drepturi personale sau reale ale petiționarului. În condițiile în care în fondul arhivistic al Serviciului Stare Civilă registrele actelor de stare civilă autentice sunt păstrate INtegral pe localitățile Burlăceni și Vulcănești, fără să se ateste presupusele fapte de căsătorie și divorț ale petiționarului, este imposibilă constatarea inregistrării unui act de divorț în lipsa actului de căsătorie.
Sub aspectul nerespectării normei procesual civile, considerăm, că:
INstanța de judecată nu a dispus scoaterea cererii de pe rol, dat fiINd faptul că nu s-a respectat procedura prealabilă de soluționare a problemei INvocate de petiționar (prIN adresarea acestuia la OSC în vederea reconstituirii actului de divorț);
INstanța de judecată, incălcind art. 183 alIN. (2) lit. c) al Codului de procedură civilă, nu a stabilit componența participanților la proces și nu a dispus implicarea în proces a reprezentanților MINisterului Tehnologiei INformației și Comunicațiilor, care este dețINătorul RSP (potrivit Hotărîrii Guvernului
nr. 333 dIN 18 martie 2002), și este în posibilitate de a aprecia veridicitatea INformațiilor care se atestă în fișa personală a petiționarului în RSP, intrucît nici o probă la dosar nu este relevantă în acest sens.
ReieșINd dIN considerentele expuse mai sus Serviciul Stare Civilă solicită INstanței admiterea cererii de apel, casarea Hotărîrii Judecătoriei Ciocana nr.
2-***** /2014 dIN ***** 2014, ca fiINd ilegală și să dispună emiterea unei noi hotărîri, prIN care să fie respINsă cererea lui ***** , cu privire la constatarea faptului inregistrării divorțului.
În drept, cererea este intemeiată pe prevederile art.166 alIN. (1) lit. e), art. 167 alIN. (1) lit. c), art. 183 alIN. (2) lit. c), art. 282 alIN. (1) lit. a) și lit. b), art. 357, art. 360 alIN. (1) lit. a), art. 385 alIN. (1) lit. c), art. 386 alIN. (1) lit. a), ale Codului de procedură civilă; art. 59 alIN. (1), art. 61 ale Legii nr. 100-XV dIN 26 aprilie 2001 privINd actele de stare civilă; pct. 159, pct. 163 ale INstrucțiunii privINd modul de inregistrare a actelor de stare civilă aprobată prIN OrdINul nr. 4 dIN 31 ianuarie 2004 Departamentului Tehnologii INformaționale (MO nr. 59-61 dIN 15.04.2005); Hotărîrea Guvernului nr. 333 dIN 18 martie 2002 pentru aprobarea Concepției sistemului INformațional automatizat "Registrul de stat al populației" și Regulamentului cu privire la Registrul de stat al populației; Hotărîrea Plenului CSJ nr. 4 dIN 07.07.2008 privINd practica cu privire la constatarea faptelor cu valoare juridică și declararea persoanei dispărută fără urmă sau decedată.
Director *****
MODEL DE ÎNCHEIERE DE ADMITERE A CERERII DE DIVORȚ
RO M Â N I A
BIROUL NOTARIAL………………
Sediu: …………….
Operator date cu caracter personal nr. ………..
Dosar de divorț nr. ………/20…….
ÎNCHEIERE DE ADMITERE A CERERII DE DIVORȚ[1]
nr. ……. din data ……….
În dosarul de divorț aflat pe rolul acestui birou notarial, privind pe ………….numele și prenumele soților) ………….,înregistrat cu nr. ……… din data de ……., având ca obiect desfacerea căsătoriei prin acordul soților, la apelul nominal au răspuns:
1……………., domiciliat în …..
2………….., domiciliat în ……..,
cu ultima locuință comună în ……………….
Soții, prezenți în fața notarului public, declară că își mențin cererea de divorț depusă la data de …….. și că au convenit ca după desfacerea căsătoriei:
a)soțul:
– să poarte numele ……………, avut înaintea căsătoriei;
– să păstreze și să poarte numele ………, rezultat din căsătorie;
b)soția:
– să poarte numele ……………, avut înaintea căsătoriei;
– să păstreze și să poarte numele ………., rezultat din căsătorie.
c)prin convenția autentificată sub numărul…., s-a luat act de acordul părinților cu privire la:
-exercitarea autorității părintești de către ambii părinți
-stabilirea locuinței copiilor după divorț astfel: …..
-soțul separat de copil va avea dreptul să păstreze legături personale cu acesta/aceștia, după cum urmează: …..
-contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului/copiilor se va executa astfel: …..
d)s-a efectuat raportul de anchetă psihosocială de către ….., care a concluzionat că acordul soților cu privire la exercitarea în comun a autorității părintești și cel cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori la părîntele …… cu adresa în ……. este în interesul copiilor minori;
e)s-a/s-au audiat copilul/copiii minori în ședința din data de ………, și acesta/aceștia și-a/și-au exprimat opinia……., aceasta fiind consemnată în procesul verbal de audiere a minorului/minorilor din data de …….., opinie care potrivit raportului de anchetă psihosocială este în interesul minorului.
Stăruim în cererea de divorț:
Semnături:
1 soț:……………………………..
2 soție:…………………………..
Notarul public,
având în vedere declarația soților că stăruie în cererea de divorț, precum și actele depuse la dosarul de divorț, văzând că sunt îndeplinite condițiile pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soților, prevăzute de art. 375 alin. (2) și urm Cod civil,
CONSTATĂ:
1. Stăruința soților în cererea de divorț, pentru desfacerea, la cererea și prin acordul soților, a căsătoriei încheiate la data de ……………… la Primăria ……………., județul ……………., între ………………… și ………………
2. Învoiala soților cu privire la numele pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei:
– soțul……………………………………………………………….;
– soția………………………………………………………………;
3. Acordul soților cu privire la:
– exercitarea autorității părintești de către ambii părinți
– stabilirea locuinței copiilor după divorț astfel: …..
-soțul separat de copil va avea dreptul să păstreze legături personale cu acesta/aceștia, după cum urmează: …..
– contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului/copiilor se va executa astfel: …..
4. Concluziile raportului de anchetă psihosocială, care au stabilit că acordul soților este în interesul minorului/minorilor.
5. Opinia minorululi/minorilor, în sensul de a locui cu părîntele …… la adresa …..
Pentru aceste motive,
DISPUNE:
Admite cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul părților.
Eliberează certificatul de divorț pentru desfacerea căsătoriei, privind pe soții…………………………. și……………………………
Efectuează mențiunea realizării acordului dintre părinți cu privire la copilul/copiii minori conform convenției autentificate sub nr. …. din data …..
Efectuează pe certificatul de căsătorie mențiunea prevăzută la art. 877 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul ministrului justiției nr. 710/C/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Onorariu …………………………..
T.V.A. …………………………..
Achitat cu ………………….
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Procedura Divortului Aspecte Comparative cu Legislatia Romaniei (ID: 129190)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.