Procedura de Luare a Deciziilor In Uniunea Europeana

Uniunea Europeană reprezintă o uniune economică și politică. " Anul 1950 poate fi considerat anul în care s-a constituit baza structurii Uniunii Europene". În această perioadă, ministrul afacerilor externe al Franței, Robert Schuman a propus câtorva state europene realizarea unui proiect de cooperare. Astfel, în anul 1951, se înființează Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). În anul 1957 este înființată Comunitatea Economică Europeană (CEE). Ca urmare, putem afirma că Uniunea Europeană își are originile în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și în Comunitatea Economică Europeană.

Principalele instituții ale Uniunii Europene cu rol decizional sunt: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană. Rolul consultativ îl deține atât Comitetul Economic și Social cât și Comitetul Regiunilor. Alte instituții cu rol important în funcționarea Uniunii Europene sunt Curtea Europeană de Justiție, Curtea de Conturi, Banca Europeană de Investiții și Banca Central Europeană.

"Uniunea Europeană se bazează pe norme de drept. Aceasta înseamnă că orice măsură luată de Uniunea Europeană derivă din tratatele care au fost aprobate în mod voluntar și democratic de toate țările membre".

Tratatul de la Lisabona a fost semnat la data de 13 decembrie 2007, intrând ân vigoare la data de 1 decembrie 2009. Scopul acestui tratat era " să transforme Uniunea Europeană într-o entitate mai democratică și mai eficientă". Procesul de luare a deciziei a fost reformată prin Tratatul de la Lisabona. Parlamentul European "… exercită, împreună cu Consiliul, funcțiile legislativă și bugetară. Acesta exercită funcții de control politic și consultative, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate. Parlamentul European alege președintele Comisiei." Consiliul European " oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale. Acesta nu exercită funcții legislative." Comisia Europeană are rolul "…împreună cu Parlamentul European, funcțiile legislativă și bugetară. Acesta exercită funcții de definire a politicilor și de coordonare, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate."

Prin tratat se urmărea două obiective politice: "creșterea democrației prin încorporarea Parlamentului în adoptarea unui număr mai mare de decizii, și garantarea eficacității procesului de luare a deciziilor prin extinderea numărului de decizii pe care Consiliul le poate adopta prin majoritatea calificată"

În ceea ce privește luarea deciziilor după adoptarea Tratatului de la Lisabona, o noutate este reprezentată de faptul că procedura ordinară este transformată în procedură generală. Cu alte cuvinte , Parlamentul European și Consiliul sunt egale în ceea ce privește adoptarea legislației. De asemenea, dispare procedura de cooperare , aceasta fiind valabilă doar în cazuri excepționale.

Putem vorbi astfel despre o democrație în procedura de codecizie deoarece și Parlamentul European participă la adoptarea unui număr mai mare de decizii. " Se consolidează, astfel, tendința democratizării sistemului instituțional și a celui decizional, începută prin reformele din anul 1986- Actul Unic European- care recunoșteau rolul unui Parlament European ales prin sufragiu universal direct".

După cum am amintit mai sus, luarea deciziilor și adoptarea legislației sunt modificate prin Tratatul de la Lisabona. Un punct foarte important este reprezentat de creșterea numărului de decizii luate prin majoritate calificată și nu prin unanimitate, cum se luau anterior.

Schimbarea aceasta a fost benefică deoarece într-o Europă eterogenă era dificil să ai rapiditate în luarea deciziilor. Trebuie precizat faptul că unanimitatea nu dispare, rămânând în vigoare pentru un număr important de decizii.

Totodată în Tratatul de la Lisabona sunt realizate progrese în ceea ce privește " stabilirea principiilor de atribuire și exercitare a competențelor de către Uniunea Europeană" . De asemenea, sunt create proceduri politice extraordinare " ex ante" pentru controlul principiilor subsidiarității și proporționalității. Este stabilit și delimitarea competențelor pe baza "principiului atribuirii", respectând însă principiile enumerate mai sus. " În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acționează numai în limitele competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competență care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre."

În ceea ce privește partea practică a acestui referat am ales să vorbesc despre Uniunea Economică și monetară, mai exact rolul principalelor instituții europene. Acest obiectiv era specificat în articolul 4.2 al Tratatului de la Lisabona " Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro." După cum știm , în cadrul Consiliului European de la Madrid din iunie 1989, a fost adoptat un plan cu privire la uniunea economică și monetară. Acest plan va face parte din Tratatul de la Maastrich din decembrie 1991.

Comisia Europeană are rolul de a elabora o serie de indicatori economici pentru fiecare țară membră din Uniunea Europeană, și de asemenea evaluează situația economică și adresează recomandări Consiliului de Minștrii. Consiliul European stabilește principalele orientări politice, iar Parlamentul European împarte responsabilitatea elaborării legislației cu miniștrii de finanțe și supraveghează gestiunea Uniunii Economice și Monetare.

Pentru a adera la zona euro , fiecare stat trebuia să îndeplinească 5 criterii de aderare. Criza din anul 2008 a dus la creșterea datoriei publice, aceasta reprezentând unul dintre criteriile de aderare la zona euro. Astfel, instituțiile Uniunii Europene au aplicat prevederi ale Tratatului de la Lisabona, fiind nevoite să adopte măsuri mai dure prin care se asigura că statele membre își gestionează corect bugetele.

Bibliografie:

Surse primare:

1. Tratatul de la Lisabona, 2007.

Surse secundare:

2. Francisco Aldecoa Luzarraga, Mercedes Guinea Llorente " Europa Viitorului- Tratatul de la Lisabona", Editura Polirom, Iași, 2011.

3. Departamentul de Comunicare al Comisiei Europene "Uniunea Europeană" (http://europa.eu/index_ro.htm)

4. Proiect Phare RO 0006.18.02- " Uniunea Europeană :Istoric, Instituții, Procese decizionale", Institutul European, 2003, Seria Micromonografii- Politici Europene.