Procedura Autorizatiei Si Acordului de Mediu

[NUME_REDACTAT] de specialitate

Drăghici. P., Dușcă, A. I., Dreptul intern și comunitar al mediului, [NUME_REDACTAT], Craiova, 2003.

Duțu, Mircea, Dreptul mediului, I, Tratat, Ed. Economică, București, 1998.

Dușcă, [NUME_REDACTAT], Dreptul mediului, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2009.

Lupan, Ernest, Dicționar de protecția mediului, [NUME_REDACTAT] Lex, București, 1997.

Marinescu, Daniela, Dreptul mediului înconjurător, Ed.a II-a a Casei de editura și presă „Șansa” S.R.L., București, 1994.

Teodoroiu, Simona-Maya, Dreptul mediului și dezvoltării durabile, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2009.

Acte normative

Ordonanța de urgență nr.195/2005 privind protecția mediului.

[NUME_REDACTAT] nr.860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

Hotărâre de guvern nr.445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

[NUME_REDACTAT] nr.863/2002privind aprobarea ghidurilor metodologiceaplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului i de participare a publicului la luarea deciziei în cadrul proiectelor cu impact transfrontier.

[NUME_REDACTAT] nr.1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu.

[NUME_REDACTAT] nr.573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii comerciantilor.

Legea nr.22/2001 pentru ratificarea Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontiera, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991.

Hotărâre de guvern nr.918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri.

Ordonanță de urgență nr.34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării.

Legea nr.265/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Ordonanță de urgență nr.152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

Hotărâre de guvern nr.95/2003 privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase.

HOTARARE nr.856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase .

Ordinul nr.170/1990 aprobă metodologia de obținere a acordului de mediu.

[NUME_REDACTAT] nr.818/2003-privind procedura de emitere a autorizației

integrate de mediu.

Alte surse

www.anpm.ro, accesat la data de 24.04.2014, 10.06.2014.

www.mmediu.ro, accesat la data de 30.04.2014, 28.05.2014.

www.inginerie-electrica.ro, accesat la data de 8.06.2014.

www.tuv.com/ro, accesat la data de 8.06.2014.

[NUME_REDACTAT] de mediu este „ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care, acționând în diferite moduri, generează o anumită ambianță ecologică, în general favorabilă miracolului Terrei – viața; ansamblul de condiții și elemente natural ale Terrei: aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganic, precum și ființe vii, sistemele naturale în interacțiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale”.

Termenul de mediu se folosește, în sintagme diferite configurând numeroase semnificații: mediul familial, mediul economic, mediul politic, mediul social sau mediul fizic, mediul antropic, mediul cosmic, mediul ambiant etc. „Pentru noi, oamenii, mediul este ceea ce ne înconjoară. Mediul este ansamblul sau sistemul lumii noastre”. Noi consumăm tot mai multe resurse și punem în pericol sistemele de mediu, mai ales că populația lumii continuă să crească.

„Ramura de drept este ansamblul de norme juridice care reglementează relațiile sociale dintr-un domeniu al vieții sociale, în baza unei metode specifice de reglementare și a unor principia comune“. Din definiție se observă, că obiectul de reglementare juridică a unei ramurei de drept, îl reprezintă mănunchiul de relații sociale, de legături între oameni, reglementate prin normele juridice ale ramurii de drept respective, relații sociale ce au o trăsătură specifică. Adaptând explicația anterioară la specificul dreptului mediului arătăm că obiectul dreptului mediului îl reprezintă „relațiile sociale specifice referitoare la protecția, conservarea și dezvoltarea resurselor naturii și a celorlalte componente ale mediului.”

Relațiile acestea sociale sunt reglementate de norme juridice diferite ce tind a se reprezenta într-un Cod ecologic, cu norme incluse atât în actul normativ cadru care este Ordonanța de Urgență nr.195/2005 privind protecția mediului cât și în legi speciale. În modul acesta, „obiectul prezentei ordonanțe de urgență îl constituie un ansamblu de reglementări juridice privind protecția mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor și elementelor care conduc la dezvoltarea durabilă”. Așadar, specificul obiectului dreptului mediului este în legătura directă între relațiile sociale reglementate de normele dreptului mediului cu protecția mediului, prin care pricepem activitatea umană conștientă, științifică fundamentată, îndreptată spre obținerea unui scop concret, constând în prevenirea și în lupta poluării, menținerii și remedierea condițiilor de mediu și dezvoltarea durabilă.

Metoda de reglementare este criteriu secundar de delimitare a ramurilor de drept, constă in atitudinea statului față de anumite relații sociale, atitudine care rezultă, printre altele și din natura normelor juridice. Cum protecția mediului este obiectiv de interes public major, statul intervine, în mod direct în relațiile sociale din această materie, încât normele juridice sunt predominant imperative – onerative sau prohibitive.

Doamna profesor [NUME_REDACTAT] Dușcă ne prezintă însușirile pe care dreptul mediului le are, de exemplu „normele dreptului mediului au un caracter pregnant tehnic, adică este vorba despre norme specifice anumitor industrii – chimică, agrochimică, petrochimică, mecanică, energetică, electrotehnică etc. – norme referitoare la desfășurarea – în bune condiții – a proceselor aferente acestor industrii, la realizarea produselor – standarde, stass-uri – norme care, doar in secundar, au caracter juridic.” Dreptul mediului a obținut, în doctrină, mai multe definiții. Domnul profesor [NUME_REDACTAT] definește dreptul mediului ca „o ramură a sistemului nostrum juridic care înmănunchiază normele juridice ce reglementeaza relațiile dintre persoane formate în legătură cu protecția și dezvoltarea mediului”. În opinia domnului profesor [NUME_REDACTAT] consideră că „dreptul mediului reprezintă, în abstract, ansamblul reglementărilor juridice și instituțiile stabilite în vederea protecției, conservării și ameliorării mediului, conform obiectivelor de dezvoltare durabilă.”

O definiție expusă într-un mod amănunțit ne este dată de către doamna profesor [NUME_REDACTAT] care accentuează că dreptul mediului este alcătuit „din ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relațiile care se stabilesc între oameni privind atitudinea lor față de mediu – ca element vital și suport al vieții – în procesul folosirii în scopuri economice, sociale și culturale a componentelor sale – naturale și artificiale – precum și relațiile legate de protecția, conservarea și dezvoltarea lor durabilă”. Plecând de la articolul 1, aliniatul 1, din actul normativ cadru putem defini dreptul mediului că este acea ramură de drept, o parte care face parte din sistemul național de drept, care adună normele juridice ce reglementează relațiile sociale cu privire la protecția mediului, în vederea atingerii obiectivelor caracteristice dezvoltării durabile.

„Noțiunea de protecție a mediului reprezintă activitatea umană conștientă, științific fundamentată, îndreptată spre realizarea unui scop cunoscut, constând în prevenirea poluării, menținerea și îmbunătățirea condițiilor de viață pe Pămant. Din definiție rezultă structura tripartită a activității de protecție a mediului; adică părțile componente ale acestei activități sunt: ocrotirea mediului, conservarea și dezvoltarea (sau ameliorarea) acestuia.”

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului împreună cu autoritățile publice centrale și locale, după situație, creează reglementări tehnice cu privire la măsurile de protecție a ecosistemelor, de conservare și folosirea durabilă a componentelor diversității biologice. La proiectarea lucrărilor care pot schimba cadrul natural al unei arii natural protejate, este indispensabilă procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluțiilor tehnice de menținere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcțiilor ecosistemelor și de protecție a speciilor sălbatice de floră și faună, inclusiv cele migratoare, cu respectarea alternativei și a condițiilor impuse prin acordul de mediu, automonitorizarea și monitorizarea de către structurile de administrare pană la îndeplinirea acestora. Reglementarea-cadru cu privire la protecția mediului deduce, ca și în situația dreptului de a avea acces la informația de mediu, că autoritatea public central pentru protecția mediui decide condițiile și termenii care permit participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul.

După introducerea general în dreptul mediului apare neapărat nevoia analizării sumare a unor acte administrative decizionale caracteristice dreptului mediului. În modul acesta, Legea nr.137/1995, cât și Ordonanța de Urgență nr.195/2005 au folosit formula bizară “acte tehnico-juridice”, care nu are vreo semnificație privind natura juridică a acestor acte. În ciuda acestora, Legea nr.137/1995 menționa că litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau a autorizației de mediu se rezolvă potrivit Legii contenciosului administrativ. Prin aceste dispoziții se identifică implicit că aceste acte nu sunt „acte tehnico-juridice”, ci acte administrative unilateral decizionale sau decizii administrative. Doar O.U.G nr.164/2008 schimbă reglementarea cadru dată prin O.U.G. nr.195/2005 și le denumește correct natural or juridică. O importanță deosebită în dreptul mediului o au și actele de reglementare, adică acordul și autorizația de mediu.

Această lucrare de licență urmărește procedura eliberării acordului și autorizației de mediu, procedura de evaluare a impactului asupra mediului (EIM), memoriul tehnic de prezentare a proictului și elaborarea raportului la studiul de evaluare. Ceea ce m-a atras cel mai mult la această materie a fost faptul că eu însumi am putu să schimb ceva în ceea ce privește mediul înconjurător și mentalitatea oamenilor. Încă din liceu am încercat să fac cunoscute efectele negative pe care poluarea le poate avea asupra noastră și asupra mediului. Apoi, venind la această facultate și urmărind cursurile de dezvoltarea durabilă și protecția mediului, am reușit să trec de la stadiul de plan la cel de acțiune prin mobilizarea colegilor în ceea ce privește diferite acțiuni. Ca de exemplu plantarea copacilor, strângerea gunoaielor din locurile publice. Consider că acestă acțiune nu ar trebui să fie controlată, ci să vină din inițiativa fiecăruia.

Pentru că resursele planetei să reziste, ar trebui să trecem cât mai rapid la un consum rațional. Consumăm tot mai mult din resursele naturale și astfel punem în pericol sistemele de mediu, respectiv apă, solul și aerul. Dacă nu ne schimbăm comportamentul acum, viitorul nostru va fi mai puțin sigur și tot mai mulți oameni se vor lupta pentru resurse naturale din ce în ce mai reduse. Un trai confortabil înseamnă un consum mare de energie și materii prime precum și producerea unor cantități mari de deșeuri. Prin reducerea cantității de deșeuri, refolosirea și reciclarea obiectelor de uz curent și respectare normelor ecologice avem posibilitatea de a contribui la implementarea condițiilor unei dezvoltări raționale. Dezvoltarea rațională înseamnă respectarea legislației naționale de mediu care transpune prevederile legislației comunitare în domeniu.

Capitolul I

Cadrul legal

Procesul de [NUME_REDACTAT] asupra Mediului (EIM) este legat de reglementarea activităților cu impact semnificativ asupra mediului și se efectuează în baza legislației naționale de mediu care transpune prevederile legislației comunitare în domeniu. Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiecte se face în baza indicațiilor dintr-o serie de acte legislative naționale din domeniul mediului, precum și din alte domenii conexe.

Activitatea de protecție a mediului în România a fost reglementată prin Legea nr.9/1973, înlocuită de Legea nr.137/1995, republicată în 2000, abrogată, la rândul ei, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2005 care consideră această acțiune un „obiectiv de interes public major pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societății”. Legea cu privire la protecția mediului a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.265/2006, modificată și completată de O.U.G. nr.57/2007, O.U.G. nr.114/2007, O.U.G. nr.164/2008 (aprobată de Legea nr.226/2013).

Legea nr.195/2005 are în vedere protecția mediului ca obiectiv de interes public major și asigurarea dezvoltării durabile a societății. Legea constituie drepturi și obligații pentru autoritățile publice, persoanele fizice și persoanele juridice, se aplică sancțiuni corespunzătoare în caz de nerespectare.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea nr.265/2006 care constituie cadrul general în materie prevede:

– obligativitatea acordului sau autorizației de mediu pentru desfășurarea activităților economice și sociale cu impact asupra mediului;

– obligativitatea de a se efectua evaluări de mediu pentru anumite planuri și programe;

– obligativitatea efectuării bilanțului de mediu la modificarea sau încetarea activităților cu impact asupra mediului.

Reglementarea este formată din: autoritățile competente să conducă, să emită, să reactualizeze sau să actualizeze acordurile și autorizațiile de mediu; modul de soluționare a litigiilor generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea acordului ori a autorizației de mediu, perioada de valabilitatea a actelor tehnico-juridice în materie, reglementările aplicate în cazul proiectelor propuse pe teritoriul României care pot avea efecte semnificative pe teritoriul altor state.

Ordinul 860/2002 al ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului hotărăște procedura de evaluare a impactului, în mod amănunțit, asupra mediului și de emitere a acordului de mediu pentru proiecte, pe principiul următoarelor elemente:

tipurile de proiecte pentru care se solicită acordul de mediu și competentele de emitere a

acestuia;

clasificarea proiectelor de activități depinzând de impactul potențial asupra mediului,

precum urmează: cu impact nesemnificativ, cu impact redus si cu impact semnificativ;

depunerea solicitării și evaluarea inițială a acesteia;

descrierea etapelor de încadrare, definirea domeniului evaluării și realizarea raportului cu

privire la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, revizuirea calității raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului;

informarea și participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra

mediului.

În ordinul 860/2002 se arată că procedura de evaluare a impactului asupra mediului in scopul emiterii acordului sau acordului integrat de mediu pentru proiectele aferente activităților cu impact semnificativ asupra mediului este intitulată procedura completă de autorizare de mediu. H.G.918/2002 aplică procedura cadru pentru evaluarea impactului asupra mediului pe baza urmatoarelor elemente:

autoritățile de mediu sunt capabile pentru a conduce procedura de evaluare a impactului

asupra mediului;

lista cu tipuri de proiecte care se conformează obligatoriu evaluării impactului asupra

mediului și lista cu tipuri de proiecte pentru care necesitatea evaluării impactului asupra mediului se stabilește în urma unei analize efectuată pentru fiecare caz în parte;

cei trei pași principali ai procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului și de

emitere a acordului de mediu și anume: încadrare, definirea domeniului evaluării și revizuirea calității raportului la studiul de evaluare.

Legea 645/2002 pentru aprobarea O.G. 34/2002 implementează lista de activități care cere acord integrat de mediu pentru proiectele de investiții aferente acestora. Evaluarea impactului asupra mediului este un proces care identifică, descrie și stabilește în conformitate cu legislația în vigoare, efecte directe și indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale unui proiect asupra sănătății oamenilor și mediului înconjurător.

Cadrul general

Definiția legală a acordului de mediu este „un act tehnico-juridic prin care se stabilesc condițiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protecției mediului. Acest acord reprezintă decizia autorității competente pentru protecția mediului, care dă dreptul titularului de proiect să realizeze proiectul din punct de vedere al protecției mediului”. Acordul de mediu emis trebuie să fie respectat riguros de către proiectant, beneficiar și constructor. Acordul de mediu se cere de proiectantul general al ansamblului investiției, pe principiul unei documentații tehnice, redactată unitar, pentru toți factorii de mediu și cu respectarea normativului aprobat de conținut.

Autorizația de mediu este „un act tehnico-juridic emis de autoritățile competente pentru protejarea mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare a unei activități deja existente sau a unei activități noi cu posibil impact asupra mediului, ce necesită punerea acesteia în funcțiune”. Aceasta este obligatorie pentru toate activitățile și obiectivele înscrise într-o listă anexă și se emite numai după procurarea autorizațiilor de funcționare de la autoritățile de specialitate care gestionează și garantează protecția anumitor condiții de mediu. Competența de emitere, modificare sau suspendare depinde de agențiile de supraveghere și protecție a mediului județene și a munincipiului București, iar scoaterea să se efectuează de ministerul de resort.

Printr-o atare viziune, se observă că, deși nu există o bază legală exactă și completă, pe calea unor acte ministeriale a fost stabilită o procedură de evaluare a incidentelor obiectivelor economico-sociale asupra mediului pe calea acordului de mediu și după aceea, la momentul inițierii respective, sub forma autorizației de funcționare. Pentru a putea obține autorizația de mediu, activitățile existente, care nu sunt identice cu normele și reglementările de mediu în vigoare, sunt supuse bilanțului de mediu, decizia a fost luată de autoritățiile competente pentru protecția mediului. Se interzice funcționarea fără autorizație de mediu în cazul activităților care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului. Monopolul completului process de evaluare și autorizare depinde de [NUME_REDACTAT] și organisemelor din sistemul său, lucru care s-a potrivit unei anumite concepții, planificante și hipercentralizante aspra vieții economico-sociale.

Autorizațiile de mediu trebuie să îndeplinească două obiective, cum ar fi: realizarea unui înalt grad de conformare în scopul îmbunatățirii activității și realizarea unui bun nivel de protecție a mediului. Autorizația de mediu se eliberează în termen de maximum nouăzeci de zile lucrătoare de la data depunerii documentației complete. Decizia poate fi contestată în termen de treizeci de zile lucrătoare începând cu data afișării și se emite în 3 exemplare.

Autoritatea competentă pentru emiterea a autorizației de mediu (ACPM) este, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (ANPM) sau autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului (ATPM). Pentru a începe activități noi, cât și pentru desfășurarea activităților curente este obligatoriu să solicităm și să obținem autorizația de mediu.

Solicitarea emiterii autorizației de mediu se face după caz, cu minimum patruzeci și cinci de zile înainte de expirarea unei autorizații de mediu existente, titularul activității este obligat să depuna la ACPM un dosar cuprinzând urmatoarea documentație:

a) cererea pentru eliberarea autorizației de mediu;

b) fișa de prezentare și declarație,

c) dovada că a facut publică solicitarea prin cel puțin una dintre metodele de informare;

d) planul de situație și planul de încadrare în zona a obiectivului;

e) procesul-verbal de constatare a respectării tuturor condițiilor impuse prin acordul de mediu întocmit potrivit ordinului ministrului apelor și protecției mediului nr.860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu, cu modificările și completările ulterioare sau nota privind stadiul de realizare a programului pentru conformare existent;

f) formularul de înregistrare.

Valabilitatea acordului și autorizației este de maximum cinci ani. Între aceste limite, termenul de valabilitate este precizat în raport de datele reale ale obiectivului și este menționat în acord sau în autorizație. În contrast cu aceste prevederi ale legii române, în unele legislații occidentale, acest model de autorizații administrative sunt eliberate, de obicei, fară durată de valabilitate, putând fi ajustate în special pentru a se lua în considerație de tehnicile, exigențele sau reglementările actuale.

Înainte de începerea investițiilor aferente cu impact semnificativ asupra mediului pentru care s-a obținut acordul de mediu, trebuie să se solicite autorizația de mediu. Pentru realizarea unor obiective social-economice, agenții economici trebuie să obțină acordul de mediu pe baza unui studiu de impact ecologic, social și economic pentru fundamentarea deciziilor privind amplasarea și dimensionarea unor activități economico-sociale, nivel de exploatare a resurselor regenerabile și neregenerabile, tratarea și evacuarea apelor uzate etc.

Conform legii, revizuirea acordului și autorizației de mediu pot fi verificate și completate în următoarele situații: dacă se ivesc elemente noi, necunoscute la data emiterii și în cazul reînnoirii acestora (când se poate obține și reface raportul cu privire la studiul de impact asupra mediului). „Cu ocazia revizuirii sunt supuse reevaluării practic toate elementele acestor acte administrative, inclusiv termenul de valabilitate”. Titularul activității informează în scris ACPM despre acest lucru, iar ACPM trebuie să emită o autorizație de mediu revizuită, incluzând acele date care s-au modificat sau decide reluarea procedurii de emitere a unei noi autorizații de mediu. Realizarea revizuirii se face prin emiterea unei autorizații de mediu care păstrează numărul și data autorizației de mediu supuse revizuirii, urmată de sintagma „revizuită la data de…”. Această autorizație rămâne valabilă până la expirarea duratei de valabilitate a autorizației de mediu inițiale, supuse revizuirii.

„Acordul și autorizația de mediu se suspendă pentru neconformarea cu prevederile precizate în acestea. Procedura de suspendare presupune o somație prealabilă, cu termen, iar această stare se menține până la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de șase luni. După expirarea termenului de suspendare, autoritățile pentru protecția mediului pot dispune, după caz, fie oprirea execuției proiectului sau încetarea activității, fie, respectiv, continuarea lor în noile condiții”. Autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu se poate suspenda pentru prevederile acestora, după o notificare anticipată prin care se poate acorda un termen de cel mult șaizeci de zile pentru realizarea obligațiilor. Orice desfășurare a activității pe perioada suspendării este interzisă. Funcționarea fară autorizația de mediu sau autorizația integrată de mediu este interzisă pentru activități din punct de vedere al protecției mediului, respectiv pentru activitățile supuse legislației privind prevenirea și controlul integrat al poluării. Autorizatia de mediu nu se emite:

a) dacă nicio varianta a programului pentru conformare nu asigură încadrarea în conditiile care permit autorizarea, raportate la standardele și reglementările în vigoare;

b) dacă titularul activității nu respecta obligațiile ce îi revin prin prezenta procedura;

c) în situația în care nu au fost respectate condițiile impuse în procedura de evaluare a impactului asupra mediului;

d) în situația în care nu au fost realizate integral măsurile prevazute în programul pentru conformare, anexa la autorizația de mediu emisă anterior.

Soluționarea litigiilor se face prin neînțelegerile produse de eliberarea, revizuirea sau suspendarea acordului sau autorizației de mediu, care sunt supuse regimului contenciosului administrativ. Jurisdicțiile administrative, în contenciosul de legalitate, în niciun moment nu se pot înlocui administrației pentru a reconstitui un act ilegal. Acestea pot ori să anuleze actul, ori să refuze acțiunea. Cererea nu este suspensivă de realizare a hotărârii administrative, în afară de cazul în care contestarea a fost acceptată, în condițiile legii. În opinia domnului profesor [NUME_REDACTAT], conform legii contenciosului administrativ, pentru a preciza legalitatea acordului și autorizații de mediu, instanța de judecată are datoria de a așeza „problema legalității operațiunilor tehnico-administrative prealabile, concomitente sau posterioare emiterii actului administrativ atacat”.

II. TIPURILE DE PROIECTE PENTRU CARE SE CERE ACORDUL DE MEDIU ȘI COMPETENȚELE DE EMITERE A ACESTUIA

Evaluarea impactului asupra mediului se face însa, numai pentru proiectele activităților cu impact semnificativ asupra mediului. Solicitarea este indispensabilă pentru aceste proiecte și pentru obținerea acordului de mediu. Procedura completă de autorizare de mediu se numește procedura de evaluare a impactului asupra mediului în vederea emiterii acordului sau acordului integrat de mediu pentru proiectele aferente activităților cu impact semnificativ asupra mediului.

Competențele de emitere a acordurilor de mediu și acordurilor integrate de mediu revin autorităților publice pentru protecția mediului central și teritorial, adică regionale și locale.

În unele situații, pentru proiectele de investiții aflate în competența sa de reglementare, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, ar putea solicita sau delega autoritatea publică teritorială pe raza căreia se afla amplasamentul proiectului, depinde de fiecare situație, să participe ori să preia rezolvarea anumitor pași din procedura de emitere a acordurilor sau a acordului integrat de mediu. Proiectele aferente activităților care nu au impact semnificativ asupra mediului și nu sunt supuse evaluării impactului asupra mediului, autoritățile publice pentru protecția mediului aplică proceduri simplificate de avizarea mediului în vederea obținerii acordului unic. Pentru aceste proiecte nu se emite acord sau acord integrat de mediu, ci doar autorizație de mediu, exceptând activitățile de import-export aflate sub incidența unor convenții internaționale la care România face parte, specificate ca atare în procedurile specifice.

La ce fază de proiectare se simte acordul de mediu

Legislația internațională de mediu prevede ca evaluarea impactului asupra mediului, să fie indispensabilă pentru eliberarea acordului de mediu. Trebuie efectuată cât se poate de devreme, astfel încât, pe de o parte să existe toate premizele că nu se vor irosi resurse materiale și de timp pentru proiectarea unei activități care ulterior nu pot să întrunească condițiile de autorizare din punct de vedere al protecției mediului, iar pe de altă parte, detaliile despre proiectul pe care titularul acestuia le poate furniza autoriăților competente să fie destule pentru realizarea evaluării impactului asupra mediului. Conform legislației naționale, acordul său acordul integrat de mediu se emite la faza de studiu de fezabilitate, concomitent cu celelalte avize și acorduri.

Cât costă emiterea acordului de mediu

Emiterea acordului de mediu nu este o activitate gratuită. Se încasează o taxă pentru emiterea acordului de mediu. Aceasta se achită la Trezorerie în contul Fondului pentru mediu înainte de eliberarea acordului, dar nu înainte de parcurgerea etapei de încadrare a proiectului.

Pentru parcurgerea diferitelor etape cuantumul tarifelor din procedura de emitere a acordului de mediu este stabilit. Se va actualiza anual prin ordinul conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului. Tarifele se plătesc la sediul autorității publice pentru protecția mediului.

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului poate solicita sau deleagă autoritatea publică teritorială pe raza căreia se găsește amplasamentul proiectului, după situație, să participe sau să preia rezolvarea anumitor etape din procedura de emitere a acordurilor sau acordului integrat de mediu. Taxele se încasează de către autoritatea publică implicată pentru fiecare fază de procedură.

Tarifele de autorizare se plătesc în avans, integral ori pe etape de procedură, atunci când se știe cu certitudine care etape din procedură se vor urma pentru acel proiect. Pentru proiectele supuse etapei de încadrare, taxele corespunzătoare etapelor de definire a domeniului său de analiză a calității raportului la studiului de evaluare a impactului asupra mediului nu se încasează înainte de încadrarea proiectului. Autoritățile publice competente pentru protecția mediului pot acorda consultații de specialitate, contra plății tarifului aferent, la cererea titularului.

Depunerea solicitării și evaluarea inițială a acesteia

Desfășurarea procedurii începe atunci când titularul de proiect cere emiterea acordului de mediu. Solicitările acestea exprimate prin cerere tip trebuie să ajungă la autoritatea publică pentru protecția mediului pe raza căreia se află amplasamentul ales al proiectului.

În practică, putem întâlni două cazuri:

titularul proiectului se îndreaptă spre ghișeul unic în vederea obținerii acordului unic; în

acest caz, reprezentantul autorității publice pentru protecția mediului va prelua cererea în vederea începerii procedurii;

titularul proiectului predă cererea direct la autoritatea publică pentru protecția mediului în

care începe desfășurarea procedurii.

În cele două cazuri, cererea trebuie să conțină și fișa tehnică pentru obținerea acordului de mediu. Fișa aceasta efectiv este o adăugare la certificatul de urbanism care, conform prevederilor legislației în vigoare cu privire la autorizarea lucrărilor de construcții (este nevoie pentru obținerea acordului unic).

III. CLASIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DUPĂ IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI PE CARE ÎL GENEREAZĂ

Pot apărea mai multe cazuri în funcție de analiza anterioară. De exemplu:

amplasarea proiectului pe un sit aflat în rețeaua Natura 2000 indică un potențial cu

impact semnificativ;

dacă poziția proiectului în raport cu celelalte obiective consemnate, indică necesitatea

aplicării unor prevederi legale specifice, proiectul va fi recunoscut ca având impact redus;

atunci când nu apare niciuna din cele două cazuri precedente, proiectul este identificat ca

având impact nesemnificativ.

În categoria activităților sau a instalațiilor cu impact semnificativ asupra mediului intră activitățile care au asemenea caracteristici încât se consideră că generează un impact semnificativ asupra mediului indiferent de amplasamentul lor. De asemenea, în această categorie intră toate proiectele pentru investiții ce urmează a se efectua pe amplasamente situate în zonele din rețeaua ecologică Natura 2000.

Unele activități intră fie în categoria celor cu impact redus, fie în categoria celor cu impact semnificativ care sunt ușor de identificat. Astfel, în categoria celor cu impact redus conține, în primul rând acele activități care, conform prevederilor legale în vigoare cu privire la autorizarea prin Biroul unic, primesc autorizație de mediu. Activitățile cu impact nesemnificativ se pot recunoaște ușor. În această categorie sunt incluse, înainte de toate, activitățile rezidențiale desfășurate în gospodarii individuale sau în dependințe ale acestora care pot fi supuse exclusiv satisfacerii necesităților locuinței sau a gospodăriei proprii, cu angajamentul că acestea să nu fie amplasate în zone cu regim special de protecție. Pe de altă parte, în această categorie intră și activitățile pentru care, conform prevederilor legale în vigoare privind autorizarea prin Biroul unic, nu se elaborează autorizații de mediu.

Proiectele aferente activităților din această categorie, pot să aibă un impact semnificativ sau un impact redus asupra mediului în funcție atât de trăsăturile lor cât și de amplasament. Proiectul aferent unei asemenea activități va conține: categoria activităților cu impact semnificativ sau categoria celor cu impact redus de către [NUME_REDACTAT] doar în urma unei analize desfășurate pentru fiecare caz în parte. Se specifică că, în cazul proiectelor pentru care este neapărat nevoie de obținerea acordului integrat de mediu, memoriul tehnic trebuie să corespundă unor cerințe suplimentare.

Cum se acționează după evaluarea inițială a solicitărilor

În urma evaluării inițiale, cererea se poate afla în una din urmatoarele cazuri:

proiect pentru o activitate cu impact semnificativ, cere și etapa de definirea domeniului;

proiect pentru o activitate cu impact potențial semnificativ, are nevoie și de etapa de

încadrare;

proiect pentru o activitate cu impact semnificativ (fixate pe un sit aflat în rețeaua Natura

2000);

proiect pentru o activitate din categoria „alte activități” este identificat cu impact redus;

proiect pentru o activitate din categoria „alte activități” este identificat cu impact

nesemnificativ.

Autoritatea publica pentru protecția mediului va proceda diferit în funcție de fiecare ipostază. În situația de mai sus, la subpunctul (e), al proiectelor aferente unor activități cu impact nesemnificativ asupra mediului, cererea poate fi înaintată ca înscriere, iar pe fișa tehnică se va pune ștampila tip A, care are inscripția: „Se supune CAU. Nu face obiectul procedurii de mediu”. [NUME_REDACTAT] se va comunica solicitantului în termen de cinci zile de la primirea cererii. Restul situațiilor, autoritatea publică pentru protecția mediului va anunța titularul de proiect că trebuie să predea la sediul autorității publice pentru protecția mediului, pe lângă dovada de plată a tarifului, o serie de documente suplimentare:

memoriu de prezentare a proiectului, cuprinzând prezentarea acestuia și comunicări din

care să provină date cu privire la impactul asupra mediului;

documente justificative cu privire la comunicăriile susținute în fișa tehnică.

Se precizează că, în cazul proiectelor pentru care este nevoie de obținerea acordului integrat de mediu, memoriul tehnic trebuie să corespundă unor cerințe suplimentare. Titularul de proiect depune solicitarea completă din momentul în care documentele suplimentare menționate însoțite de autoritatea publică pentru protecția mediului va intreprinde în maxim douăzeci de zile o serie de acțiuni, diferite pentru fiecare situație. În cazul (a) al proiectelor sau în cazul (c), al proiectelor din categoria „alte activitati” identificate cu impact semnificativ, pentru care este indispensabilă etapa de definirea domeniului, se vor desfășura urmatoarele:

verificarea așezământului și completarea primei bucăți a listei de control (care este

identica etapei de încadrare); modul în care se efectuează verificarea așezământului se prezintă la etapa de incadrare;

redactarea procesului verbal în care se vor menționa: rezolvarea evaluării și verificării

așezământului precum și posibilele cereri pentru depunerea unor documente sau informații adiționale;

redactarea anunțului public;

anunțarea de către titularul de proiect a deciziei cu privire la prelungirea procedurii cu

etapa de definire a domeniului.

În cazul (b) al proiectelor, se va trece la etapa următoare, adică la etapa de încadrare și în cazul (d) al proiectelor cu impact redus, se desfășoară urmatoarele:

verificarea așezământului;

procesului verbal se va redacta și se vor menționa: rezolvarea evaluării și verificării

așezământului precum și eventuale cereri pentru depunerea unor documente sau a altor informații adiționale;

obținerea unei hotărâri de aplicare a procedurii simplificate de avizare, prin aplicarea

ștampilei „Se supune CAU. NU Face obiectul procedurii de mediu fară acord de mediu”.

1. ETAPELE PROCEDURII DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ȘI DE EMITERE A ACORDULUI DE MEDIU

Procedura de emitere cuprinde predarea de către proiectantul general a documentației formate din extras documentației tehnice de investiții, studiul de impact, avize și accepte (din partea proprietarilor de terenuri) și eliberarea acordului, după situație, de agenția de supraveghere și protecție a mediului (ori de departamentul mediului, al ministerului de resort). Acordul se referă la parametrii constructivi și funcționali, pentru toate condițiile de mediu, aferenți lucrărilor propuse să se efectueze și la clauzele de evacuare a noxelor în raport cu admisibilitatea acestora în condiții de mediu.

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului este structurată pe etape. Etapele procedurii de evaluare sunt: încadrarea, definirea domeniului evaluării și revizuirea calității raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, care sunt precedate de depunerea și evaluarea inițială a cererii.

Cele trei etape au următoarele caracteristici comune: sunt conduse de autoritatea competentă pentru protecția mediului și se încadrează în limite de timp stricte. Între etapa de definire a domeniului evaluării și cea de revizuire a calității raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului se plasează etapa de realizare a studiului de impact (în sensul atribuit prin definiția acestui termen). În această etapă, rolul principal revine celui care efectuează studiul de impact: unități specializate, persoane fizice ori juridice independente de titularul proiectului sau al activității și atestate de autoritatea publică centrală de protecția mediului. Săvârșirea studiului de evaluare a impactului asupra mediului se face pe baza rezultatelor etapei de definire a domeniului evaluării. Etapele au fost grupate primind denumirea de „etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului”.

Etapa de încadrare

Etapă din procedura aceasta se pretează numai proiectelor aferente activităților listate și are menirea să stabilească dacă procesul de evaluarea impactului asupra mediului este indispensabil pentru proiectul supus autorizării. Se remarcă doi pași și anume: verificarea așezământului și încadrarea propriu-zisă. Pentru verificare, ACPM are o listă de control cu întrebări referitoare la sensibilitatea mediului din arealele geografice afectate de proiect. Se poate observa și oportunitatea furnizării de către titularul proiectului a unor documente. După ce se inspectează amplasamentului se întocmește un proces verbal în care se înregistrează rezultatele verificării și eventualele cereri cu privire la depunerea de documente și la care se adauga listele de control completate. Încadrarea propriu-zisă este o metodă destul de dificilă care se efectuează de către autoritatea competentă pentru protecția mediului cu sprijinul reprezentanților autorităților publice locale cu responsabilități specifice în domeniul protecției mediului. Trebuie să aflăm și să decidem dacă proiectul aferent unei activități cuprinse are sau nu impact semnificativ asupra mediului. Se vor folosi o serie de criterii care se raporteză la caracteristicile proiectului, la amplasarea acestuia și la caracteristicile impactului asupra mediului pe care îl poate genera proiectul.

Criteriile cu privire la caracteristicile proiectului iau în considerare următoarele criterii: dimensiunea proiectului, cumularea cu alte proiecte, folosirea resurselor naturale, producerea de deșeuri, emisiile poluante inclusiv zgomotul, riscul de producere a accidentelor urmărind în special substanțele și tehnologiile folosite. După ordinea stabilită, caracteristicile impactului potențial se referă la: creșterea impactului (arealul geografic afectat și numărul populației afectate), caracterul transfrontier al impactului (dacă este nevoie), amploarea și complexitatea impactului, posibilitatea de producere a impactului, durată, frecvența și reversibilitatea impactului.

Pentru a putea să practicăm aceste criterii în vederea executării încadrării, autoritatea competent pentru protecția mediului trebuie să dispună de o serie de informații care trebuie procurate în principal de către titularul de proiect. Majoritatea dintre aceste criterii sunt conținute în memoriul tehnic de prezentare a proiectului. Celelalte se pot aduna cu ocazia verificării amplasamentului ori se pot cere titularului ca informații suplimentare. Informațiile se completează și se va face în primul rând prin vizitele de verificare a amplasamentului, iar în al doilea rând pe baza discuțiilor care trebuie să se poarte între autoritatea competentă pentru protecția mediului, titularul proiectului, reprezentanții altor autorități sau ai altor organizații, inclusiv reprezentanți ai publicului. Ei pot să își aducă o contribuție importantă la recunoașterea oricăror eventuale temeri exprimate pe plan local în legătură cu realizarea proiectului. Dezbaterea acestor aspecte preconizează legislația națională în cadrul Colectivului de [NUME_REDACTAT].

Se poate întrebuința din nou lista de control, la completarea informațiilor, care se aplică la verificarea amplasamentului precum și o altă listă organizată sub formă de întrebări care corespund criteriilor referitoare la caracteristicile proiectului. Este necesar ca listele să se completeze de către autoritatea de mediu competentă în prezența titularului proiectului și posibil a organizațiilor nonguveranmentale sau reprezentanților altor instituții interesate.

Răspunderea cea mai importanta, dar posibil și cea mai dificilă a celor implicați în procesul de încadrare a proiectului în clasa celor care au nevoie de efectuarea evaluării impactului asupra mediului este să stabilească dacă un efect este sau nu semnificativ. În practică, pentru a afla semnificația impactului generat de proiect, se utilizează din nou listele de control folosite la verificarea amplasamentului și la completarea informațiilor cu privire la caracteristicile proiectului.

Înainte de a se trece la următoarea fază din procedură, ACPM execută următoarele acțiuni:

redactează anunțul public referitor la decizia de continuare a procedurii pentru toate proiectele supuse evaluării de impact;

anunță în scris solicitantului: despre hotărârea cu privire la continuarea procedurii cu etapa de definire a domeniului precum și anunțul public redactat în vederea publicării în mass-media de către acesta.

Dacă, în urma contestării deciziei etapei de încadrare, se observă că trebuie neapărat modificarea acesteia, se reevaluează proiectul completând din nou lista de control pe baza noilor date și se ia o nouă decizie a etapei de încadrare, motivând schimbarea deciziei inițiale. Pentru a asigura obiectivitatea fazei de încadrare, transparența asupra deciziei luate și controlul procesului de evaluare a impactului asupra mediului, autoritatea competentă pentru protecția mediului păstrează pe de o parte lista de control completată, iar pe de altă parte informația procurată de titularul proiectului o pune la dispoziția CAT-ului spre analiză și a publicului.

Cum se poate acționa în cazul când se observă posibilitatea apariției unui impact transfrontieră

Autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului poate remarca în timpul perioadei de evaluare a cererii sau la verificarea amplasamentului, că proiectul este susceptibil să aibă un efect semnificativ asupra mediului altui stat. Acest lucru se poate observa pentru orice proiect, chiar dacă este sau nu aferent unei activități, despre care s-a precizat anterior că sunt activități sau instalații menționate în Anexa nr.1 a Convenției referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, ratificată prin Legea nr.22/2001. În acest caz, în interval de zece zile de la primirea solicitării, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului are îndatorirea să informeze autoritatea publica centrala pentru protecția mediului care ghidează și coordonează procedura de emitere a acordului de mediu pentru aceste proiecte.

Etapa de definire a domeniului evaluării

Înțelegem prin domeniul evaluării totalitatea problemelor pe care trebuie să se fixeze evaluarea impactului asupra mediului. Baza domeniului evaluării se realizează de către autoritatea competentă pentru protecția mediului cu ajutorul autorităților din colectivul de analiză tehnică (CAT), ținând seamă de metodologia de aplicare a procedurii cadru de evaluare, aprobată prin Ordinul nr.860/2002 și pe baza directivelor din ghidul prezentat în Anexa 2 la Ordinul nr.863/2002.

Pentru a putea defini domeniului evaluării care este de asemenea o procedură complicată, se realizează în mai mulți pași și care trebuie să răspundă la trei întrebări: care sunt consecințele posibile asupra mediului generate de proiect; care dintre aceste consecințe sunt mai importante și de aceea necesita o investigare mai profundă în studiul de evaluare a impactului asupra mediului și care sunt variantele de executare a proiectului care ar trebui luate în seamă.

Trebuie să identificăm principalele efecte și variante care urmează să fie luate în seamă în raportul la studiul de evaluare a impactului, definirea domeniului poate să se raporteze și la planul de lucru pentru crearea studiului de impact. În această situație, se pot avea în vedere următoarele:

recunoașterea și planificarea studiilor utile pentru caracterizarea stării prezente a mediului

și pentru fixarea vulnerabilității acestuia la impactul opus generat de proiect;

trecerea în revista a metodelor libere pentru preîntampinarea impactului și selecționarea

celor mai bune metode în funcție de valoarea și complexitatea fiecarui aspect, de tipul și resursele disponibile precum și de tipul de informații care ar putea fi utile în procesul de decizie;

selecționarea celor mai adecvate norme pentru evaluarea importanței impactului, având în

vedere cerințele legislative, politicile și practicile actuale și condițiile locale;

identificarea organizațiilor ori a autorităților care vor fi întrebate pentru elaborarea

studiului de impact;

menționarea programului și a termenelor cheie legate de procesul de planificare a

proiectului și de procedurile de autorizare distinctive;

determinarea cerințelor care se supun echipei de elaborare a studiului de impact, incluzând

organizarea, managementul, experiența de care este nevoie, fară a arăta o anume persoană fizica sau juridica atestată;

definirea cuprinsului raportului la studiul de impact.

Cele mai utilizate moduri de identificare a impactului potențial este acela de a ține seamă de toate activitățile implicate de realizarea proiectului, toate componentele mediului receptor (adică mediul care va suporta efectele proiectului) și toate interacțiunile posibile dintre activități și componente. Din acestă cauză se folosește prima parte din lista de control, adică cea care a fost completată la verificarea amplasamentului, iar întrebările se referă la caracteristicile proiectului, dar care se completează cu alte două coloane. În prima coloană suplimentară se înregistrează componentele de mediu afectate, iar în următoarea se răspunde la întrebarea cu privire la eventualitatea că efectul asupra componentei de mediu să fie semnificativ.

Opțional, această listă de control pentru definirea domeniului poate fi aranjată și sub formă de matrice în care pe linii se trec acțiunile sau efectele proiectului, iar în coloane se scriu componentele de mediu. Posibilele interacțiuni sau relații dintre activități și componente sunt recunoscute prin însemnarea celulelor relevante din cadrul matricii. Concentrarea atenției pe impactul cheie este pentru persoanele care realizează definirea domeniului este de multe ori greu să decidă care efect este semnificativ. Gradul de semnificație poate fi definit în funcție de importanța pe care efectul respectiv o poate avea în luarea deciziei de emitere sau de respingere a acordului de mediu. În conformitate cu răspunsurile la aceste întrebări, utilizatorul va nota cu da ori nu după cum se întrevede probabilitatea că impactul asupra componentei analizate să fie, sau nu, semnificativ. În cazurile în care răspunsul este de tipul da, utilizatorul va lămuri de ce consideră că impactul este semnificativ.

Înțelegem prin variantele posibile celelalte moduri fezabile în care titularul proiectului ar putea atinge scopul pentru care efectuează proiectul, ca de exemplu: un alt mod de acțiune, alegerea unui alt amplasament sau modificarea proiectului, dar care să aibă semnificație pentru protecția mediului. Versiunile ar putea lua forme diferite trecând de la o strategie de înalt nivel până la un proiect detaliat și pot să se raporteze la strategii alternative: de exemplu aceea de a gestiona resursele sau de a micșora pierderile în loc de a valorifica alte resurse; la variante de amplasament; la variante de tehnologii și/sau materii prime; la variante de realizare a unor parți ce fac parte din proiectul său de amplasare a acestora și la variante de măsuri de limitare a efectelor adverse. Vom determina gradul de detaliere în etapa de definire a domeniului evaluării în care titularul proiectului va cerceta variantele, de exemplu modul în care va proceda pentru a identifica toate variantele realizabile sau cât de detaliat va evalua impactul asupra mediului în comparație cu proiectul propus. Dacă variantele ar trebui să fi fost analizate deja, titularul proiectului ar fi adoptat o atitudine pozitivă în considerarea aspectelor de mediu încă din fazele timpurii ale planificării proiectului, iar definirea domeniului va trebui numai să arate că au fost luate în seamă toate variantele în calcul.

Înscrisurile ale listei de control redă totalitatea problemelor care trebuie să fie luate în evaluarea impactului asupra mediului. Ele trebuie să înștiințeze titularului de proiect alcătuind astfel o parte din conținutul îndrumarului. Ghidul trebuie să precizeze și variantele posibile pe care titularul de proiect trebuie să le ia în seamă și de asemenea, să se raporteze la unele aspecte specifice anumitor tipuri de proiecte. Astfel încât, pentru proiectele de activități și/sau instalații pentru care se emite acord de mediu, ghidul va menționa nevoia utilizării cerințelor specifice autorizației de mediu, inclusiv cele referitoare la stabilirea limitelor de poluanți în emisii în raport cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.

Pentru proiectele de instalații care necesită substanțele periculoase și cantitățile prevăzute în anexa nr.2 din prevederile legale referitoare la controlul activităților care arată pericole de accidente majore în care sunt presupuse substanțe periculoase, se va preciza nevoia elaborării și prezentării rapoartelor de securitate în exploatare pentru prevenția riscurilor de accidente majore (rapoarte de securitate) conform cerințelor legale și de la data intrării acestora în vigoare. Îndrumarul se informează titularului de proiect în cel mult trei zile de la data întocmirii sale în colectivul de analiză tehnică.

Etapa de realizare a raportului la studiul de evaluare

După primirea îndrumarului, titularul de proiect va efectua studiul său studiile utile pentru a putea rezolva toate problemele indicate în îndrumar în ceea ce privește evaluarea efectelor semnificative generate de proiect asupra mediului. Etapa aceasta se bazează pe trei elemente principale: determinarea și estimarea stării originare de calitate a mediului în care trebuie să se amplaseze proiectul; identificarea impactului continuă precum și aprofundarea înțelegerii naturii impactului, analiza extensivă a mărimii, creșterii efectelor impactului și fixarea măsurilor de evitare, de diminuare a acestora precum și evaluarea importanței impactului.

Evaluarea stării inițiale de calitate a mediului

Calitatea mediului la momentul în care se recomandă proiectul este starea de referință în raport cu care se prevede și se evaluează atât modificările posibile produse de proiect în diferitele variante de executare a acestuia, cât și modificările naturale care ar putea să se arate. Evaluarea stării originare se realizează prin luarea în seamă a informațiilor cuprinse în diverse documente, harți și baze de date, dar uneori pot fi utile studii suplimentare, prelevare de probe, analize de laborator și intervievarea comunităților locale.

Prognoza, analiza și determinarea importanței impactului

Evaluarea impactului asupra mediului trebuie să recunoască, să descrie și să determine efectele directe și indirecte, sinergice, cumulative, principale și secundare ale proiectului asupra sănătății oamenilor și mediului, conform prevederilor legislației naționale. Trebuie determinate și prevăzute atât impactele negative, cât și cele pozitive. Efectele directe sunt redate de modificările componentelor mediului care pot să se arate ca un rezultat direct cauză-efect a interacțiunii dintre proiect și componentele mediului. Efectele cumulative se raportează la adunarea de modificări ale mediului care pot să se afle în spațiu și în timp atât datorită proiectului examinat, în diferitele perioade ale existenței acestuia, cât și datorită activităților care rezultă din creșteri simultane sau ulterioare generate de proiect. În acest scop este necesar să se fixeze granițele spațiale și temporale pentru evaluarea impactelor cumulative. Impactele cumulative pot fi însemnate chiar în cazul proiectelor mici cu efecte minore.

Pentru prevederea magnitudinii potențiale, extinderii în spațiu și duratei în timp a impactului se folosesc date și indicatori fizici, biologici, antropologici și socio-economici, iar tehnicile pot să includă modele matematice, fizice, socio-culturale și economice, metode experimentale, argumentul experților, etc. În aproape toate cazurile această activitate trebuie să fie efectuată de specialiști din domeniul respectiv. Ori de câte ori este posibil, se va apela la prognozarea de tip cantitativ a impactelor. Este important ca prevederea să fie făcută pentru diferitele scenarii, iar ipotezele luate în seamă să fie clar exprimate. Este util mai ales când avem de-a face cu îndoieli generate de absența informațiilor sau în cazul impactelor cumulative și a celor de tip socio-cultural. Prognoza impactului trebuie să prezinte contribuția incrementală a proiectului la impactul asupra mediului. Pentru unele resurse specifice se pot recunoaște praguri sau criterii prin care se determină nivelul impactului dincolo de care resursele nu mai pot fi sustenabile. Analiza interacțiunii dintre impacte, în special la luarea în seamă a impactelor cumulative, trebuie de asemenea să conțină în procesul de prognozare a impactului.

Trebuie să realizeze diferențierea între impactele posibile și cele probabile. Teoretic, facerea oricărui proiect poate da naștere unui număr foarte mare de impacte care sunt „posibile”, dar în practică doar un număr limitat sunt și „probabile”. Doar impactele probabile specifice fiecărui tip de proiect trebuie să fie recunoscute și prevăzute. Impactele identificate și prevăzute vor fi evaluate și ierarhizate pentru a determina ordinea în care impactele vor fi prevenite, limitate sau compensate. Cu privire la importanța impactelor decizia va conta pe următoarele elemente cheie: valori limită sau nivele de mediu sau din alte domenii; raționament științific și profesional; natura impactului asupra sistemelor ecologice (mărime, extindere, durata și reversibilitate); impactul asupra valorilor sociale și calității vieții și măsurile de limitare disponibile.

Descrierea impactelor prevăzute

Pentru prezentarea impactelor trebuie folosit un limbaj adecvat atât în ce privește apariția impactului cât și mărimea acestuia. Ar fi bine să se evite termenii care pot da naștere confuziilor. Mărimea impactului trebuie tot așa exprimată în termeni de tipul următor: gradul, intensitatea sau cantitatea prin care se produce schimbarea unei anumite caracteristici a componenței mediului (imperceptibil sau neglijabil, ușor, observabil, semnificativ); cât de crescut va fi impactul: strict în jurul amplasamentului și durata impactului: temporar, pe termen scurt, mediu său lung.

Evitarea, limitarea și remedierea impactului

Ne putem raporta la aplicarea practicilor de proiectare, efectuare și etapizare a proiectului menite să procedeze în sensul respectiv asupra efectelor ecologice, economice și socio-culturale adverse. Într-o parte se plasează cazul în care prevederea și evaluarea impactului accentuează efecte adverse atât de importante încât singură dimensiune efectivă de limitare este cea de abandonare a propunerii de proiect. Situația pe care o găsim mai des este aceea când se pot aduce diferite modificări ale propunerii astfel încât să se ocolească anumite impacte. În alte situații nu este necesar să se evite impactele complet ci se pot aplica metode de reducere a efectelor adverse. În timpul vieții proiectului, se pot face pagube asupra anumitor elemente ale mediului. Atunci când se poate, aceste elemente pot fi restabilite sau remediate într-o anumită măsură. Dacă efectele nu se pot diminua, poate fi util să se compenseze impactele adverse.

Măsurile de limitare a consecințelor se pot identifica și pot fi utilizate la orice etapă de planificare sau implementare a proiectului:

măsurile identificate în etapa de planificare se pot găsi în proiectul activității;

se poate programa amplasamentul proiectului, astfel încât să se prevină afectarea unor

resurse sensibile;

se poate eșalona realizarea proiectului pentru a micșora anumite efecte adverse;

adăugarea în proiect a anumitor măsuri tehnice de limitare a efectelor negative;

evoluția unor măsuri de limitare ca răspuns la impacte specifice identificate în timpul

procesului EIM și adoptarea acestor măsuri în momentul introducerii proiectului;

dezvoltarea și introducerea unor măsuri care au fost identificate numai după ce proiectul a

fost realizat;

măsuri de limitare după suspendarea activității pentru restaurarea amplasamentului sau

refacerea resurselor afectate.

În timpul procesului EIM trebuie fixate proceduri de evaluare și monitorizare a eficienței măsurilor de limitare care provin din proiect. În conținutul raportului activitatea de executare a studiului de evaluare a impactului asupra mediului se concretizează prin crearea raportului la studiul de evaluare care se predă autorității competente pentru protecția mediului. Raportul trebuie să fie alcătuit de o persoană juridică sau fizica independentă de titularul proiectului și care, conform legislației naționale, este util să fie certificată. Conținutul cadru al raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului este cel indicat.

Conform conținutului recomandat, raportul este organizat în zece capitole și anume:

informații generale;

procese tehnologice;

deșeuri;

impactul potențial și măsuri de reducere;

analiza alternativelor;

monitorizarea;

situații de risc;

descrierea dificultăților;

rezumat fară caracter ethnic;

documente anexate.

După cum se poate remarca, nu este precizat un capitol special pentru concluzii din simplul motiv că raportul alcătuiește în sine o sinteză a tuturor studiilor efectuate pentru a răspunde la întrebările exprimate de autoritatea competentă pentru protecția mediului în acord cu impactul semnificativ al proiectului. Semnifică că rezultatele la care s-a ajuns prin studiile efectuate pentru evaluarea impactului trebuie să fie descrisă de elaboratorul raportului într-o manieră clară, precisă și sugestivă din care să reiasă dacă și în ce măsură proiectul va dăuna mediului.

În acest scop este utilă, conținutul cadru deduce acest lucru, utilizarea tabelelor ori de câte ori este realizabil, compus pe baza modelelor prezentate sau adaptate corespunzător. Folosirea tabelelor nu elimină comentariile în formă de text, dar este de dorit că raportul să nu fie umplut cu texte sterile sau irelevante prin care se ferește formularea unor răspunsuri clare la întrebările cheie sau se ascunde imposibilitatea de a formula aceste răspunsuri.

În capitolul informații generale, se poate arăta prezentarea sub formă de tabel, a următoarelor informații:

resursele utilizate în scopul producerii energiei utile asigurării producției;

substanțele sau preparatele chimice;

poluanții fizici și biologici produși de: zgomot, radiație electromagenetica și ionizanta,

poluare biologică (microorganisme, viruși);

alte tipuri de poluare fizică sau biologică.

Expunerea în acest capitol a informațiilor despre materiale și resurse, substanțe și preparate chimice, poluanții fizici și biologici au interesul de a atrage de la început atenția că proiectul va utiliza anumite resurse sau substanțe și că se vor arăta sau nu poluanții fizici sau biologici. Deoarece proiectul utilizează sau nu substanțe periculoase va motiva includerea sau neincluderea raportului de siguranța prevăzut.

Impactul asupra componentelor mediului produs de poluanții fizici și biologici se va estima și prezența în capitolul respectiv. În capitolului procese tehnologice se vor prezenta toate procesele tehnologice, inclusiv cele de dezafectare, tehnicile și echipamentele utile, precum și alternativele urmărite pentru realizarea scopului. Pentru parametrii relevanți (consum de apă și energie, poluanți în aer și în apă, generarea deșeurilor) se vor reprezenta valorile limitei atinse prin tehnicile alternative propuse de titular. În cazul proiectelor care cer acord se vor reprezenta și limitele atinse prin cele mai bune practici de mediu și cele mai bune tehnici disponibile în UE, conform documentelor relevante cu privire cele mai bune tehnici disponibile și bazelor de date referitor la Prevenirea și [NUME_REDACTAT] al Poluării.

În legătură cu activitățile de dezafectare, este utilă prezentarea substanțelor conținute sau depozitate inclusiv azbest și PCB, tehnologia de dezafectare aferentă, măsuri, echipamente și condiții de protecție. La capitolul deșeuri se vor reprezenta, inclusiv tabelar, generarea, managementul, eliminarea și reciclarea deșeurilor consemnându-se și codul deșeurilor în conformitate cu lista cuprinzând deșeurile, prevăzută în anexa nr.2 din H.G. 856/2002 cu privire la evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase. Un capitol esențial este cel dedicat evaluării impactului potențial. Se propune că acest capitol să fie structurat pe componente de mediu, pentru fiecare dintre acestea ținându-se seama de conformarea cu următoarele cerințe:

prezentarea și cercetarea impactului potențial datorat perioadei de construcție și perioadei

de funcționare a proiectului, precum și după caz, perioadelor de închidere a activității, refacere a mediului și postînchidere;

cercetarea oricărui impact semnificativ (direct, indirect, cumulativ, permanent, temporar,

reversibil, ireversibil, pozitiv sau negativ), cu arătarea metodelor de prognozare a impactului și de evaluare;

formularea cantitativă sau de câte ori este realizabil cu privire la mărimea impactului

pozitiv ori negativ asupra mediului natural său antropic;

prezentarea și cercetarea măsurilor de prevenire ori de evitare, reducere sau eliminare a

impactului negativ.

Cele opt componente de mediu sunt: apa, aer, sol, subsol, biodiversitate, peisaj, mediul social și economic, condiții culturale și etnice, inclusiv patrimoniul cultural. Din aceste componente, se propune structurarea raportului în felul următor: prezentarea stării inițiale; surse de poluare; impactul prevăzut, inclusiv modelarea dispersiei poluanților; măsuri de diminuare a impactului și harți, desene.

În capitolul de analiza alternativelor, se va prezenta alternativele (amplasament alternativ, interval de timp pentru demararea proiectului, alte soluții tehnice și tehnologice, măsuri de ameliorare a impactului asupra mediului) și cercetarea mărimii impactului, durată, reversibilitatea, viabilitatea și eficientă măsurilor de ameliorare pentru fiecare soluție a proiectului și pe fiecare componentă de mediu. Trebuie să știm ce tip de proiect avem pentru a se putea folosi diverse metode de analiză și comparație a alternativelor, precum: liste de control, mătrici, hărți, modele matematice, metode de analiza statistică și economică. Pe principiul de mai sus se realizează cercetarea și compararea alternativelor studiate, având în vedere impactul asupra componentelor mediului și a interacțiunii dintre acestea și se va face motivarea pentru alternativa aleasă, pentru care s-a realizat raportul la studiul de evaluarea impactului asupra mediului.

La capitolul de monitorizare, se furnizează un plan de monitorizare a mediului, cu precizarea componentelor de mediu care vor fi monitorizate periodicitatea, parametrii și amplasamentul ales pentru monitorizarea fiecărui factor. Depinde de tipul proiectului care va prevedea monitorizarea atât în timpul fazelor de construcție, cât și de funcționare, respectiv în perioada fazelor de închidere, refacere a mediului și post-închidere. În rubrica de situații de risc se va avea ține cont de riscurile naturale (cutremur, inundații, secetă, alunecări de teren, etc.), accidente potențiale, planuri pentru cazurile de risc și măsuri de atenționare a accidentelor. Capitolul deosebit este cel în care titularul de proiect are capacitatea să facă prezentarea dificultăților (tehnice sau practice) întâlnite în timpul efectuării evaluării impactului asupra mediului. Ultima diviziune conține o sinteză fară caracter tehnic, adică fară date tehnice, al informațiilor obținute în raport.

Raportul va cuprinde în anexă (documente anexate) evaluarea recomandărilor motivate ale publicului și minutele prezentării raportului de evaluare a impactului asupra mediului în dezbaterea publică. Pentru proiectele de instalații care au nevoie de substanțe periculoase potrivit cu prevederile Hotărârii de Guvern 95/2003, titularul proiectului predă autorității publice competențe și raportul de securitate întocmit conform cerințelor legale și de la data intrării acestora în vigoare.

Etapa de analiză a calității raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului

Legislația naționala preconizează că după evaluarea impactului asupra mediului prin efectuarea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, va rezulta o etapă de analiză a modului în care au fost dezbătute problemele pretinse în etapa de definire a domeniului. Autoritățile incluse în colectivul de analiză tehnică cercetează, în cadrul ședinței comune, raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului și evaluarea observațiilor de către public. Titularul ori împuternicitul acestuia este convocat de către autoritățile publice competente pentru protecția mediului să ia parte la ședința colectivului de analiză tehnică.

Dacă se explică, autoritățile participante în colectivul de analiză tehnică au dreptul să pretindă titularului de proiect să schimbe ori să corecteze raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului. Raportul, cu schimbările și corectările utile, se înaintează pentru o nouă analiză în colectivul de analiză tehnică. Pentru a putea parcurge etapa de analiză a calității raportului se realizează de către autoritățile competente pentru protecția mediului conform indicațiilor din ghidul metodologic. Acest ghid metodologic recomandă utilizarea unei liste de control pentru efectuarea acestei analize.

Lista se poate folosi în două scopuri:

pentru a se aprecia calitatea raportului la studiul de evaluare în scopul luării deciziei de

eliberare a acordului de mediu, utilizatorul listei de control va calcula dacă raportul la studiul de evaluare este adecvat sau neadecvat. În prima situație dacă raportul este neadecvat, lista de control va arăta utilizatorului care sunt informațiile suplimentare care mai trebuie solicitate.

pentru a constata nevoia remedierii procesului de evaluare a impactului asupra mediului,se

poate cerceta care dintre informațiile cerute în mod legal și furnizate de titularii diferitelor proiecte sunt de obicei de cea mai slabă calitate, având nevoie astfel de viitoare cercetări, ori se poate cerceta calitatea în general sau evoluția în timp a calității studiilor de evaluare create pentru diferite tipuri de proiecte.

Trebuie să se arate că lista de control pentru etapa de analiză nu constituie o verificare din punct de vedere tehnic ori științific a concluziilor raportului la studiul de evaluare, lucru care nu poate fi întocmit decât de experți. Lista de control alcătuiește un suport pentru analiza gradului de conformitate a raportului la studiul de evaluare cu cerințele expuse în îndrumar și cu ceea ce este aprobat ca fiind o practică bună în procesul de evaluare a impactului asupra mediului. Atunci când se zice despre un raport la studiul de evaluare că este adecvat, se ține cont cât de complet și de potrivit este acest studiu din punct de vedere al procesului de decizie.

Utilizatorul listei de control va cerceta dacă raportul la studiul de evaluare săvârșește două obiective: furnizează decidenților toate informațiile utile pentru a se putea lua decizia de emitere sau respingere a acordului de mediu și se îngăduie comunicarea eficientă cu factorii consultați și cu publicul larg astfel încât aceștia să poată alcătui comentarii într-un mod folositor cu privire la proiect și la efectele sale asupra mediului. Raportul la un studiu de evaluare trebuie să dețină următoarele calități pentru a fi considerat bun:

să cuprindă o descriere clara a proceselor urmărite;

să constituie o structură clara și o secvența logica a informațiilor. De exemplu: impactul

potențial, condițiile existente, impactul prognozat (tip, extindere, mărime), probabilitățile de diminuare a impactului, mărimea și importanța impactului rezidual;

să includă trimiteri bibliografice la sursele de informații folosite;

să fie succint, cuprinzător și obiectiv;

să fie imparțial;

să conțină o analiză completă a proiectului propus;

să beneficieze de diagrame, ilustrații, fotografii și alte materiale grafice;

să foloseasca o terminologie consecventă;

să se arate un glosar al termenilor folosiți;

să ascundă în mod corespunzător aspectele complexe;

să conțina o prezentare adecvată a metodelor folosite pentru studierea fiecărui aspect de

mediu;

să parcurgă toate aspectele de mediu în mod proporțional cu importanța sa;

să arate consultarea corespunzatoare a tuturor factorilor interesați;

să conțină luarea în seamă a variantelor la proiect;

să prezinte programul de măsuri pentru limitarea efectelor și pe cel de monitoring;

să includă un rezumat fără caracter tehnic;

să remarce modul în care se ține seamă de cerințele altor reglementări.

O urmare a examinării raportului final la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, a concluziilor autorităților implicate în autorizarea acestei lucrări, cât și a analizei substanțiale a observațiilor justificate publicului, autoritatea competentă înregistrează opiniile colectivului de analiză tehnică privind executarea proiectului cercetat pe amplasamentul respectiv și stabilește, prin întrebarea colectivului de analiză tehnică, emiterea ori respingerea motivată a acordului de mediu sau a acordului integrat de mediu.

PARTICIPAREA PUBLICULUI

[NUME_REDACTAT] și punerea în practică noile proceduri de participare publică în procesul de evaluare a impactului asupra mediului (EIM), poate produce unele dificultăți autorităților răspunzătoare pentru introducerea acesteia. Nu este realizabilă o participare publică activă și eficace în procesul de evaluare a impactului asupra mediului fără prezența mai întâi a unei informări cinstite, suficiente și în timp real a publicului.

Participarea publică în procesul EIM

Procedura a fost special creată pentru procesul EIM, nu este o practică care nu depinde de nimeni sau de nimic pentru a fi folosită la luarea unor hotărâri de mediu.

Elementele cheie pentru procedura de participare publică conține înfățișările de mai jos:

înscrierea documentației caracteristice procesului EIM în registre publice;

notificarea publicului interesat privind: predarea cererii de obținere a acordului de mediu pentru un proiect; probabilitatea de a fi informat despre documentația aferenta și eventualitatea de a face explicații și îndrumări;

cercetarea documentației aferente întregului proces EIM;

comunicarea de către public a explicațiilor și sugestiilor referitor la diferite etape ale procesului EIM;

ținând seama de către autoritatea competentă a comentariilor și recomandărilor publicului;

trebuie să se dea de știre publicului despre informațiile cu privire la:

cuprinsul hotărârii luate și toate condițiile anexate acesteia;

cauzele care au stat la întemeierea deciziei;

posibilitatea de a cerceta decizia aleasă, împreună cu informațiile asupra comentariilor și recomandărilor comunicat de către public și a modului în care acestea au fost folosite la luarea deciziei;

eventualitatea de a putea face comentarii asupra deciziei finale.

Pași în descrierea procedurii

În procesul EIM, includerea publicului nu se va încheia cu rezultate pozitive doar în cazul în care procedura de participare a publicului este în mod corespunzător organizată, desfășurată și evaluată. Pentru a se putea urmări etapele procedurii de participare publică, putem determina pași diferiți:

crearea unui plan cu privire la notificarea publicului și la participarea publică;

recunoașterea grupurilor țintă sau a publicului interesat pentru notificarea publicului și

participarea public;

notificarea publicului;

strângerea comentariilor și recomandărilor publicului;

analizarea comentariilor și recomandarilor reprezentantilor publicului si lăsarea acestora la

îndemâna lor;

estimarea rezultatelor participării publice.

Mai întâi se elaborează un plan cu privire la notificarea publicului și participarea publică. După, mai înainte de începerea procedurii de participare publică, poate fi util elaborarea unui plan simplu de activități aferente acesteia. Planul cu privire la participarea publicului se susține pe trei piloni: obiective, timp și resurse. Încât structura prezentă a procedurii de participare publică nu îngăduie executarea acestui plan încă de la începutul demarării procesului EIM, sugerăm completarea acestuia pe parcurs ce procesul EIM avansează. După finalizarea procesului EIM și după luarea hotărârii cu privire la emiterea acordului sau a acordului integrat de mediu, acest plan poate constitui o bună și completă evidență structurată a întregii proceduri de participare publică, fiind extrem de necesară ca element orientativ pentru viitoarele EIM derulate, în timp experiența elaborării acestui plan înfățișându-se într-o mai bună înțelegere a procesului de participare publică. Încât mare parte din informarea publicului este făcută de către titularul proiectului, acest plan trebuie constituit de către acesta. Ar fi absolut necesar, atât pentru ACPM cât și pentru titular, ca acest plan să se găsească în posesia ambelor parți, ACPM deținând astfel eventualitatea să completeze partea ei din plan și să folosească totalitatea acestor planuri ca instrument de evaluare a procedurii generale de participare publică în cadrul procesului EIM.

În a doua parte se identifică publicul interesat. Publicul interesat sunt cetățenii și structurile asupra cărora decizia finală a procesului EIM are un impact sau o semnificație, într-un mod sau altul. Acest public țintă trebuie recunoscut și încurajat să ia parte la procesul EIM. A aștepta ca reprezentanții publicului interesați să vină ei să se înregistreze la sediul ACPM nu este o soluție bună. În general, această acțiune trebuie derulată, pentru fiecare proiect în oarecare măsură, de către titular, în cadrul fiecărui stadiu a procesului EIM (încadrare, definire, raport). Este probabil că publicul interesat trebuie să se deosebească de la un stadiu la altu. De asemenea, ACPM, prin prisma Art.35, „încurajează titularul de activitate în identificarea publicului interesat și angajarea unui dialog direct cu publicul interesat”. În acest caz, ACPM poate susține titularul să își recunoască publicul ținta. ACPM îi poate transmite titularului de proiect că în zona în care și-a propus derularea proiectului sunt câteva grupuri de interes (ONG-uri de mediu, asociații de cetățeni etc.) care ar putea avea un cuvânt de spus cu privire la proiectul propus. Cu cât publicul țintă este mai corect recunoscut, cu atât hotărârea cu privire la proiectul supus procedurii EIM are posibilități mai mari să deservească atât interesele mediului și ale publicului, cât și ale titularului.

ACPM ar trebui, să fie interesat în recunoașterea publicului țintă pentru efectuarea etapei de încadrare a proiectului. Având în vedere că este de așteptat ca, în majoritatea cazurilor, titularul de proiect să nu poată procura informațiile cu privire la caracteristicile impactului potențial din cauza lipsei de cunoștințe de specialitate, este nevoie de vizite în teren ale ACPM și discuții între ACPM, titular, membrii CÂT și public. Pentru ca ACPM să dețină un real partener de dialog, publicul care ia parte la aceste discuții trebuie corect constatate în prealabil. Un astfel de public poate fi un ajutor și la completarea atât a listei de control cu privire la încadrarea proiectului cât și a listei de control referitor la definirea domeniului. Se deosebesc două puncte de vedere ale notificării: notificare activă – titularul anunță publicul și notificare pasivă – titularul și/sau ACPM reacționează la cererea informațiilor de către public.

Elementele cheie sunt: ACPM comunică titularului de proiect modelul anunțului public pentru toți pașii procesului EIM care cer notificare și notificarea publicului referitoare la un proiect supus EIM trebuie realizată ori de câte ori se produc modificări importante la proiect; introducerea proiectului este întârziată; introducerea proiectului este amânată și proiectul nu se mai poate introduce.

Titularul proiectului trebuie să aducă la cunoștință publicul referitor la urmatorii pași ale procedurii EIM:

depunerea cererii de obținere a acordului sau a acordului integrat de mediu pentru un

proiect cu potențial impact semnificativ asupra mediului;

decizia etapei de încadrare a proiectului;

dezbaterea public a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

ACPM trebuie să notifice publicul asupra următoarei etape a procedurii EIM: decizia etapei de analiză a calității raportului la studiul EIM, care arată decizia finală de emitere sau nu a acordului sau a acordului integrat de mediu. Adunarea comentariilor și recomandărilor publicului este un punct de vedere important al procedurii de participare publică. Acțiunea de adunare trebuie efectuată la fiecare pas a procesului EIM cere participarea publicului. Publicul are dreptul să comunice atât întrebări și comentarii cu privire la aspectele tehnice ale proiectului, cât și să-și manifeste emoțiile și opiniile care nu sunt tehnice despre acesta. ACPM este necesar să aibă în vedere faptul că hotărârea finală trebuie luată pe baza părerilor tehnice și nu pe baza celor emoționale,

Toate comentariile și propunerile dobândite trebuie centralizate într-un raport în care e nevoie să conțină:

o prezentare pe scurt al fiecărui comentariu, opinie, păreri;

numele persoanei, instituției care a înaintat opiniile;

părerile ACPM-ului, dacă este nevoie (de exemplu explicația cum că indicația comunicată

de către public nu analizează problema în cauză, sau că este produsul unei priceperi greșite a aspectelor tehnice);

în cazul în care părerile sunt relevante, ele pot fi aranjate pe subcategorii pentru a ușura evaluarea acestora. Listele de control de la fiecare pas în parte pot constitui un material orientativ în scopul definirii categoriilor de păreri ale publicului.

În această etapă se face examinarea comentariilor și propunerilor reprezentanților publicului și lăsarea acestora la dispoziția lor. Dobândirea unei transparențe reală a procesului de luarea hotărârii în procesul EIM, ACPM trebuie să garanteze publicul că toate observațiile și recomandările acestuia au fost examinate și că au fost luate în vedere pentru hotărârea finală. ACPM trebuie să lămurească publicului modul în care comentariile și recomandările lui au fost luate în seamă pentru luarea hotărârii. Explicațiile acestea trebuie să cuprindă motivarea hotărârii pentru fiecare pas al procesului EIM.

Propunerea de structurare a comentariilor vă propune să împărțiți sistematic comentariile și recomandările în trei categorii:

comentarii și recomandări luate în seamă;

comentarii și recomandări luate parțial în vedere;

comentarii și recomandări neluate în seamă.

După sfârșirea procedurii de participare publică este necesară evaluarea eficienței procedurii.

Participarea publicului pas cu pas

Titularul anunță publicul asupra următorilor pași ale procedurii EIM depunerea solicitării de obținere a acordului sau a acordului integrat de mediu pentru un proiect cu un posibil impact semnificativ asupra mediului. Conținutul anunțului este alcătuit din numele titularului; prezentarea succintă a proiectului și a amplasamentului și locul și programul de consultare a informațiilor referitoare la proiect. Obligatoriu se anunță în locurile de adunare publice (de ex. [NUME_REDACTAT]) și în presa națională sau locală, iar opțional, în funcție de anvergura proiectului: radio, TV, alte materiale informative, afișe în locuri ușor vizibile etc.Se anunță înainte de începerea procedurii EIA propriu-zise.

Etapa de încadrare a proiectului

În decizia etapei de încadrare a proiectului conținutul anunțului este numele titularului; prezentarea concisă a proiectului și a amplasamentului; locul și programul de consultare a informațiilor cu privire la proiect; adresa ACPM la care se comunică comentariile motivate ale publicului și termenul limită de comunicare a explicațiilor sau a contestațiilor publicului. Obligatoriu se transmite în locurile de adunare publice (de ex. [NUME_REDACTAT]) și în presa națională sau locală și opțional, în funcție de desfășurarea proiectului: radio, TV, alte materiale informative, afișe în locuri ușor vizibile etc. Se anunță în termen de zece zile de la primirea deciziei de încadrare a proiectului.

Publicul participă în următoarele moduri:

publicul poate dezmintă etapa de încadrare în termen de zece zile de la comunicarea ei;

în termen de cinci zile de la primirea explicațiilor sau a comentariilor publicului, ACPM

și CAT pregătesc hotărârea finală:

dacă hotărârea diferă de cea inițială, titularul consemnează publicul;

dacă hotărârea nu diferă de cea inițială, ACPM enunță un răspuns în scris prin care justifică

decizia finală și pe care îl comunică contestatarilor.

Etapa de analiză a calității raportului la studiul EIM

Conținutul anunț al dezbaterii publice a raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului este:

locul și data dezbaterii publice. Dezbaterea publică se produce pe teritoriul unde continuă

a se pune în practică proiectul, în prezența reprezentanților ACPM. Ședințele de dezbatere

publică se întâmplă în afara orelor de program;

locul și data la care este liber, spre consultare, raportul la studiul de evaluare;

adresa autorității publice pentru protecția mediului la care se comunică propunerile

motivate ale publicului;

termenul limită de comunicare a explicațiilor sau a contestațiilor publicului.

Obligatoriu trebuie să se spună în locurile de adunare publice (de ex. [NUME_REDACTAT]) și în presa națională sau locală. Opțional, în funcție de desfășurarea proiectului: radio, TV, alte materiale informative, afișe în locuri ușor vizibile etc. Este indicat să se urmărească a se expedieze direcționat informarea către acei reprezentanți ai publicului care au înaintat contestația în ceea ce privește încadrarea proiectului – posibil că aceștia vor fi preocupați să asiste la dezbaterea publică. Se comunică cu cel puțin zece zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea publică.

Cum participă publicul

Înainte de dezbatere:

publicul poate preda explicații sau recomandări motivante către ACPM cu privire la EIM

până la data la care se produce dezbatearea publică. Membrii publicului sunt constânși să-și

comunice numele, prenumele, adresa și data transmiterii explicațiilor;

ACPM le menționează într-un tabel centralizator și, în același timp, îi comunică titularului

îndată ce obține o explicație sau o recomandare.

Evoluția propriu-zisă a dezbaterii publice:

la ședinta de dezbatere publică trebuie să ia parte ACPM și titularul;

titularul și ACPM numește un președinte și un secretar care notează participanții și explicațiile acestora într-un proces verbal al dezbaterii;

titularul prezintă proiectul și studiul EIM (răspunde atât la întrebările puse înaintea ședinței consemnate, cât și la cele ridicate pe loc);

titularul menționează explicațiile sau recomandările bine motivate ale publicului în același

tabel centralizator prezentat în Anexa IV.1 la O.M.860/2002;

părerile participanților se înscriu într-un proces verbal al dezbaterii publice, iscălit de

președintele și secretarul numiți anterior și, la solicitarea publicului, de către unul ori mai

mulți reprezentanți ai acestuia.

După dezbatere:

titularul analizează explicațiile sau propunerile participanților la dezbatere;

titularul face aprecierea propunerilor motivate ale participanților, ce cuprinde variante de

rezolvare a problemelor menționate și o comunică ACPM-ului;

ACPM recercetează raportul, având în vedere analizarea recomandărilor partcipanților

la dezbatere, trimisă de titular;

ACPM întrunește și arată în CAT raportul și se ia hotărârea de acceptare, refacere sau de

respingere motivată a raportului.

Se deosebesc urmatoarele etape:

dacă se admite raportul, se ia hotărârea de emitere a acordului sau a acordului integrat de

mediu;

dacă se modifică raportul din cauza observațiilor publicului, este anunțat titularul despre

aceasta și se urmeaza aceiași pași începând cu organizarea dezbaterii publice;

– dacă se modifică raportul ca urmare a recomandării ACPM și CAT, este informat titularul și

se continuă aceleași etape debutând cu cercetarea raportului de către ACPM și CAT;

dacă se refuză raportul, este comunicat titularul despre argumentele acesteia și se ia hotărârea de a nu emite acordul sau a acordul integrat de mediu.

Hotărârea etapei de analiză a calității raportului la studiul EIM care arată decizia finală de emitere sau nu a acordului ori a acordului integrat de mediu cuprinde următorul conținut de anunț: numele titularului; prezentarea succintă a proiectului și a amplasamentului; locul și data la care este disponibil, spre consultare, raportul la studiul de evaluare; adresa ACPM la care se transmit comentariile justificate ale publicului și termenul limită de transmitere a comentariilor sau contestațiilor publicului.

Obligatoriu se comunică în locurile de adunare publice (de ex. Consiliul municipal) și în presa națională sau locală. Opțional, se poate transmite în funcție de desfășurarea proiectului: radio, TV, alte materiale informative, afișe în locuri vizibile etc. Se comunică în termen de două zile de la căpătarea hotărârii finale de emitere sau nu a acordului ori a acordului integrat de mediu.

Participarea publicului se face prin: publicul poate prezenta propuneri sau contestații în termen de maxim zece zile de la anunțul public al deciziei și după preluarea și examinarea propunerilor sau a contestațiilor publicului, ACPM și CAT vor întocmi decizia finală:

– dacă hotărârea se deosebește de cea inițială, titularul aduce publicului la cunoștință toate demersurile pornind de la „Conținut anunț”;

– dacă hotărârea nu se deosebește de cea inițială, ACPM elaborează un răspuns în scris, prin care se justifică decizia finală și pe care îl comunică contestatarilor.

ACPM înștiințează publicul asupra următoarei etape a procedurii EIM prin Hotărârea etapei de analiză a calității raportului a studiului EIM, care arată hotărârea finală de emitere sau nu a acordului ori acordului integrat de mediu. Conținutul anunț cuprinde:

cuprinsul hotărârii luate și toate situațiile alăturate acesteia (exceptând informațiile cu caracter confidențial);

cauzele care au fost la baza luării hotărârii;

informații cu privire la măsurile principale de evitare, reducere și dacă este posibil, de înlăturare a impactului negativ asupra mediului;

data până la care se acceptă observațiile publicului.

Se informează pagina proprie de internet sau afișaj la sediul propriu. După trei zile se

aduce la cunoștință de la luarea deciziei finale de emitere ori nu a acordului sau a acordului

integrat de mediu. Publicul poate transmite comentarii ori contestații în termen de zece zile de

la anunțul public al deciziei. După aflarea și examinarea comentariilor sau contestațiilor

publicului, ACPM și CAT pregătesc decizia finală:

dacă hotărârea se diferențiază de cea inițială, ACPM transmite publicului reîncepând toți

pașii de la „Conținut anunț”;

dacă hotărârea nu se deosebește de cea inițială, ACPM elaborează un răspuns scris prin

care justifică decizia finală și pe care îl prezintă contestatarilor.

Avantaje și dificultăți în participarea publicului

1. Avantaje ale participării publicului

Pe cât se vede că ocupând procesul de luare a deciziei la un element adițional cum este participarea publicului se poate micșora și opri procesul. Înainte ca instituția să ia o hotărâre referitoare la un proiect, trebuie să fie toate datele și informațiile valoroase cu privire la posibilul impact asupra mediului înconjurător. Acest aspect este la fel de important ca și siguranța că proiectul în dezbatere nu se abate de la toate cerințele tehnice. Reacția publicului participă de mai multe ori în mod semnificativ la crearea potențialelor impacte adiționale ale proiectului asupra mediului înconjurător. Mulțumită participării publicului, încă de la primele etape ale planului proiectului, fiecare dintre părțile interesate poate cerceta toate impactele eventuale ale unui proiect dat și poate examina activitățile care ar trebui să se deruleze pentru a minimiza potențialele rezultate ale impactului. Dând publicului acces la date referitoare la proiecte de investiții și garantând eventualitatea de participare la procesul de luare a deciziei se pot crea multe beneficii. Cele mai valoroase avantaje ale participării publicului pentru unii participanți la procesul de luare a hotărârii sunt enumerate mai jos.

2. Avantaje pentru ACPM

– ACPM pot cerceta atitudinile și așteptările publicului și au capacitatea de a reprezenta în conformitate cu acele atitudini în deciziile luate.

– Publicul are capacitatea de a deveni familiarizat cu planurile de investiții și deciziile în legătură cu aceste planuri (împreună cu caracterele și conținutul lor).

– Publicul ajunge mai familiarizat cu modificarea deciziilor luate pentru un anumit proiect de investiții.

– Publicul știe atribuțiile și competențele ACPM, prin urmare pricepe problemele legate de activitatea lor.

– Publicul este mai receptiv să aprobe deciziile luate. Publicul este întocmai mai deschis să fie de accord cu deciziile la care a luat parte decât acelea asupra cărora s-au înțeles doar persoanele împuternicite ale ACPM.

– Participarea publicului poate constata noi și valoroase probleme de mediu, care ar trebui luate în seamă în procesul de luare a deciziei.

– Participarea publicului accepta ocolirea ori minimizarea unei discuții inutile ori dirijate greșit

– Informarea publicului ori randamentul său intelectual sunt mai bine puse în valoare.

– Eficacitatea procesului de luare a deciziei este crescută grație dezvoltării îndemânării publicului de a asista în procesul de luare a deciziei.

– Hotărâri mai bune luate de către ACPM întrețin un sprijin mai bun al mediului înconjurător și la o societate mai sănătoasă și mai fericită.

3. Avantaje pentru titularul de proiect

– Se ocolesc întârzierile scumpe în introducerea proiectului.

– Se află mai repede soluții noi, alternative și creative.

– Se descoperă mai ușor și mai rapid o modalitate de înțelegere cu societatea și cu publicul, se lămurește caracterul proiectului și dobândirea acceptării publicului pentru implementarea sa.

– Îndreptarea credibilității și imaginii publice a titularului și este mai ușor de realizat o atmosferă publică prietenoasă.

4. Avantaje pentru public

– Transparență crescută în programarea proiectului ce ar fi posibil să aibă impact semnificativ asupra mediului înconjurător și în luarea hotărâriilor cu privire la astfel de proiecte.

– Posibilitatea de a face analizări și îndrumări referitor la aspectele tehnice ale unui proiect și de a-și arăta atitudinea personală față de el.

– Permisiunea de a avea acces la datele cu privire la un proiect anume.

– Posibilitatea de a își expune opinia referitor la un anumit proiect.

– Priceperea procesului de luare a deciziei.

– Înțelegerea punctelor de vedere cu privire la luarea unei decizii anume de către ACPM.

– A fi informat despre creșterea referitoare la anumite instituții administrative competente în luarea hotărârii; a-și face o idee clară despre ce fel de date este nevoie pentru luarea deciziei; ce aspecte trebuie luate în seamă în luarea hotărârii; în ce măsură părerea publicului trebuie luată în seamă.

– Înțelegerea problemelor de protecția mediului înconjurător și a dezvoltării durabile.

– Aflarea nivelului de viață dacă este mai bun după luarea hotărârilor și aflarea apartenenței la comunitatea locală și răspunderea comună pentru problemele de interes public; deoarece prin acestea se solidifică principiile democrației.

5. Dificultăți cu privire la participarea publicului

Participarea publicului este posibil să producă dificultăți pentru toate părțile aflate în interes de un anumit proiect: titularul de proiect, ACPM și publicul. Din această cauză, este neapărat nevoie să se înceapă activități îndreptate să reducă la minim toate amenințările și greutățile posibile.

6. Dificultăți pentru ACPM

Este posibil încetinirea procesului EIM: aspectul acesta cere să fie văzut dintr-o perspectivă mai largă, având în vedere că timpul „pierdut” pe parcursul procesului EIM este cel „câștigat” la pașii care se fac după, grație diminuării numărului de observații și contestații ale publicului la decizia finală. Cerința creșterii resurselor alocate (timp, personal, finanțe) trebuie evidențiate pentru că titularul trebuie să ia parte de asemenea în mod activ la toate activitățile în legătură cu notificarea publicului și a participanților săi la procesul EIM.

Participarea publicului nu duce automat la o decizie aprobată de toate părțile interesate. Există cazuri în care ACPM are de luat o hotărâre potrivit cu interesele unui cerc mai larg din societate, care poate avea conflicte cu interesele comunității locale. Dacă se întâmplă o situație ca aceasta, participarea tuturor părților interesate îi poate oferi îndrumare în găsirea unor soluții pentru a despăgubi dacă există dezavantaje sau pierderi. În procedura de participare publică atitudinea reprezentanților publicului ar putea fi negativă, dacă proiectul se referă direct pe ei, și mai ales dacă ei sunt contra proiectului. Având o situație ca aceasta, titularul ar trebui să aibă însemnătate activă în menționarea avantajelor proiectului și semnalarea grupurilor care vor profita dintr-un astfel de proiect, garantând o stabilitate și un dialog mai bun între părțile care sunt interesate. Față de garanția unei bune participări a publicului atitudinea negativă a ACPM este redată de delegații ACPM care pot primejdui procedura de participare a publicului, deoarece aceasta cere evaluarea de către public a unei decizii a ACPM. Îndeplinirea activităților de deschidere și transparența ACPM-ului cauzează mărirea încrederii publicului, care cere dezvoltarea eficienței unei decizii luate.

7. Dificultăți pentru titularul de proiect

Există posibilitatea ca frica să afecteze negativ imaginea publică. Participarea publicului poate să conducă la țintă proiecte nepopulare. Dialogul între titular și public este singurul procedeu realizabil pentru a ajunge la o cale de înțelegere și de a găsi cele mai bune rezolvări. Necunoașterea titularului referitor la rolul și valoarea participării publice, poate duce ca titularul să fie împotriva deciziilor care au fost influențate de opinia publicului, atâta timp cât comentariile publicului sunt socotite ca fiind „neprofesionale”.

8. Dificultăți pentru public

ACPM trebuie să arate limpede subiectul procedurii EIM, care va reduce extinderea controverselor dincolo de ținta deciziei în discuție. ACPM trebuie să scoată în evidență că decizia va fi aprobată după ce comentariile și recomandările sunt analizate, acțiune care nu au aceeași valoare cu luarea în considerare a acestor comentarii și recomandări. Deciziile se iau de ACPM și nu de public în timpul procedurii EIM.

Opiniile publicului despre proiectul în discuție nu sunt întotdeauna acceptate de toți; pot exista și controverse, atâta timp cât diverse grupuri din public au diferite interese sau probleme. Nu este necesar ca astfel de schimbări să se introducă atâta timp cât se adeverește că în orice caz documentația a fost aranjată analizându-se toate comentariile și recomandările. În cazul în care majoritatea comentariilor și recomandărilor care au fost sugestive și nu s-au ținut seamă de ele, este de așteptat ca decizia să producă controverse, proteste și contestații.

Publicul poate fi decepționat și poate să-și piardă încrederea în ACPM și în procedura în sine de participare a publicului dacă este sigur că opiniile sale nu au fost analizate sau mai rău nu au fost luate în seamă într-o măsură adecvată. O comunicare reală și care este recomandabilă cu publicul poate avertiza această situație. Esențial este că prezentarea către public a unei decizii să fie însoțită de modalitatea în care comentariile și recomandările publicului au fost luate în seamă.

STUDIU DE CAZ

Localizare, caracterizare generală

1.1 Așezare și limite

Rafinăria din Brazi se află la circa 60 km de București și 6 km sud de central municipiului Ploiești și ocupă o suprafață de aproximativ 440 hectare.

Imaginea 1.1 Plan aerian al [NUME_REDACTAT] existente (Google earth, 2009)

Conform www.maps.google.com, accesat la data de 6.06.2014.

Vecinătățile platformei industriale S.C. OMV PETROM S.A. PETROBRAZI:

la N și la E, la aproximativ 4 Km: municipiul Ploiești;

la S-SE: comunele Tătărani, Bărcănești și Românești;

la S: comună Brazi;

la V: satul Negoiești;

la SV, la cca. 400 m de latura SV a platformei PETROBRAZI: satul Popești.

Cea mai mare parte a vecinătăților platformei industriale PETROBRAZI sunt reprezentate de terenuri arabile, sere (serele Bărcănești în partea de est). În partea de N a platformei se învecinează cu [NUME_REDACTAT] Brazi.

Suprafața totală ocupată de S.C. OMV PETROM S.A. PETROBRAZI

Suprafața totală teren: 3 769 229 mp, teren în care sunt incluse suprafețele aferente incintei

[NUME_REDACTAT] și incintele exterioare Rafinăriei ([NUME_REDACTAT] 1, 2 și 3, Preuzinal, Preuzinal A și B, [NUME_REDACTAT], Gospodărie de Apă, Căi ferate uzinale, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Pisculesti, Puțuri infiltrare produse petroliere, Sistem drenare drum Negoiesti, Sistem drenare Batesti, Module sere Bărcănești, Sistem drenare DJ 101 G, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Vechi, [NUME_REDACTAT] – Corlatesti). Terenurile care sunt proprietate S.C.OMV PETROM S.A. PETROBRAZI sunt amplasate pe teritoriile administrative ale comunelor Brazi, Bărcănești, Berceni, Tinosu, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT].

Suprafața construită: 482 215 mp, din care:

incinta [NUME_REDACTAT]: 474 165 mp (include și suprafața „SCLPP”);

incinte exterioare Rafinăriei: 8050 mp (suprafețe ocupate de cămine canalizare, drenare,

puțuri, posturi trafo, construcții, etc.);

Suprafață aferentă căilor rutiere și ferate interioare și exterioare Rafinăriei (rămâne aceiași,

pentru că nu a suferit modificări): 761 400 mp.

Centrală va fi construită pe loturile 68 și 72 de pe amplasamentul Rafinăriei, intitulate în continuare Amplasamentul. Acesta se află localizat în colțul de nord-vest al platformei Rafinăriei, pe locul unor foste instalații petrochimice. Amplasamentul este înconjurat, mai ales pe laturile de nord, sud și est, de alte zone ale Rafinăriei, deși principalele zone de rafinare (unitățile de distilare, reformare catalitică, cocsare, stocare etc.) se află la circa 750 m est și sud-est de Amplasament. Imediat la nord de Amplasament se află S.C.[NUME_REDACTAT] România S.R.L. ([NUME_REDACTAT]), producător de azot pentru Rafinărie.

O centrală electrotermică (CET) exploatată de Dalkia se află la aproximativ 750 m nord-est de Amplasament, denumită în continuare CET Dalkia. Aproape de vest-ul Amplasamentului există o zonă de triaj pentru vagoane de cale ferată, în perimetrul Rafinăriei, dincolo de care se află un drum și terenuri agricole. În zona de influență a Amplasamentului, cea mai apropiată zonă locuită este partea nordică a satului Negoiești, aflat la aproximativ 1 km sud-vest față de Amplasament, în afara limitei Rafinăriei. Cele mai apropiate zone rezidențiale față de Rafinărie sunt satele Popești (500 m) și Brazii de Sus (750 m), aflate la sud de aceasta.

1.2 Informații de bază despre [NUME_REDACTAT]

Petrobrazi este o rafinărie integrată care are că principală activitate procesarea țițeiului românesc, precum și a unor produse petroliere semi-prelucrate, cum ar fii gazolina naturală, păcura distilată primar etc. Petrobrazi operează de asemenea o unitate de procesare a produselor chimice, în cadrul căreia se produc hidrocarburi aromatice ușoare și hidrocarburi de piroliză. [NUME_REDACTAT] are o capacitate nominală de rafinare de 7,0 milioane de tone/an, distribuită pe două module de producție, fiecare cu o capacitate de 3,5 milioane de tone/an. La sfârșitul programului desfășurat între anii 1999-2000, capacitatea unuia dintre module a crescut la 4,5 milioane de tone/an. În prezent doar modulul modernizat este operațional.

Rafinăria a fost fondată în anul 1934, iar în anii 1961 și respectiv în 1986, au avut loc unele lucrări de modernizare, când au fost construite instalațiile de cracare/reformare catalitică și o a doua linie de producție. În anul 2003, în cadrul Rafinăriei a fost construită o centrală electrotermică de putere redusă, alcătuită din două turbine cu gaze în ciclu deschis de 24 MW, care utilizează drept combustibil gazele de proces. În anul 2007, în cadrul Rafinăriei a fost implementat un program intensiv pe cinci ani de retehnologizare, denumit Viziunea 2010, având ca obiectiv general creșterea capacității de rafinare și a performanțelor de mediu până în anul 2010. Viziunea 2010, care constă din modernizarea instalațiilor în vederea creșterii capacității de rafinare de la 4,5 milioane de tone anual, la 6 milioane de tone anual, cuprinde, între altele, efectuarea următoarelor lucrări tehnologice importante: instalarea unei noi unități de hidro-cracare și a unei stații de hidrogen; extinderea instalației de cocsare și modernizarea sistemelor de canalizare și a stațiilor de epurare.

[NUME_REDACTAT] a Petrom, care exploatează rafinăriile Petrobrazi și Arpechim, este certificată și a implementat un sistem integrat de management al calității, mediului și protecției muncii. Certificatele sunt emise de organismul de certificare TÜV Rheinland în conformitate cu standardele ISO 9001: 2000, ISO 14001: 2004 și OHSAS 18001: 2004. Certificarea TÜV Rheinland acordată în conformitate cu ISO 14001 permite să reducerea emisiile, cantitatea de deșeuri; efluenți și economisirea banilor printr-o abordare eficientă a resurselor; reducerea la minimum a riscurilor legate de răspunderea de mediu și utilizarea resurselor regenerabile. Standardul 14001:2005 stabilește cerințele referitoare la un sistem de management de mediu care permite unei organizații să-și formuleze; să-și implementeze politica și obiectivele ținând seama de cerințele legale și de alte cerințe la care organizația subscrie și informații cu referire la impacturi semnificative asupra mediului. Se aplică acelor aspecte de mediu pe care organizația le identifică și le poate controla și pe care le poate influența, standardul nu stabilește criterii specifice de performanță în domeniul mediului.

1.3. Descrierea industriei petroliere

România posedă de o industrie petrolieră integrată total, țițeiul extras este prelucrat în

rafinăriile din România, iar produsele rezultate sunt distribuite prin intermediul infrastructurii

create (depozite de produse petroliere și stații de carburanți) sau exportate în divese țări.

Industria petrolieră are trei mari sectoare:

Sectorul de extracție – care a cunoscut o evoluție din punct de vedere al Tehnologiilor

de extracție. Cantitatea anuală de țiței extras este de cca. 6 milioane tone. Singura companie care se ocupa de extracția țițeiului este PETROM membru Grup OMV, iar compania PETROMSERVICE asigură serviciile anexe în acest complex sector de activitate;

Sectorul de rafinare – care dispune de capacități de rafinare ce depășesc 34 milioane

tone țiței anual, este absorbit de rafinăriile PETROMIDIA, PETROBRAZI, ARPECHIM, LUKOIL, RAFO, STEAUA ROMANA, ASTRA, DARMĂNEȘTI, VEGA.Toate rafinăriile sunt privatizate. Complexitatea rafinăriilor este dată de [NUME_REDACTAT], de capacitatea de rafinare, gradul de conformare privind prevenirea și controlul integrat al poluării impus prin Directiva IPPC (96/61/EC) cu perioadele de tranziție ce se vor finaliza între 2009-2014. Sectorul de rafinare poate prelucra 5 milioane tone/an provenit fie din producția internă, fie din import, și are un indice de complexitate Nelson 11,4, comparabil cu cel al rafinăriilor din Europa de Vest și SUA. În cadrul rafinăriei au loc următoarele procese: distiliarea atmosferică și în vid a țițeiului cuplată cu desalinarea electrică; hidrotratarea catalitică a benzinelor, petrolului și motorinelor; reformarea catalitică a benzinelor; cracarea catalitică a distilatelor medii și grele; izomerizarea catalitică a hidrocarburilor C5-C6 și a m-xilenului șa p-xilen; fabricarea acizilor naftenici;

Sectorul de distribuție – care este reprezentat prin depozite (peste 170) și benzinării

(peste 1600- aflate într-o continuă dinamică sub aspectul calității produselor și al Instalațiilor, respectarea normelor de limitare a emisiilor de COV, a gazelor cu efect de seră, oferirea de servicii auxiliare ce consolidează parteneriatul cu clienții). Acest sector a atras și atenția unor mai multor companii multinaționale (ex. AGIP) sau regionale (ex. MOL, OMV). Sectorul mai dispune și de peste 600 benzinării particulare. Serviciul de petrochimie a fost conceput astfel încât să utilizeze ca materii prime în principal, produse provenite din rafinare, fără a exclude însă folosirea materiilor prime provenite din surse externe, incluzând următoarele procese: fabricarea de anhidridă maleică; fabricarea de fenol și acetonă; fabricarea de dimetiltereftalat; fabricarea glicolilor și poliglicolilor; fabricarea clorurii de colină; fabricarea etanolaminelor; fabricarea produselor eoxilate.

Petrobrazi este conectată către Constanța și [NUME_REDACTAT] în vederea realizării importului de țiței la o capacitate de 10000 tone/zi și de asemenea la toate zăcămintele majore din țară și la alte rafinării. Piața de combustibili pentru autovehicule de diverse tipuri și capacități constituie un segment deosebit de important din economia unei țări. [NUME_REDACTAT] post-decembristă există o singură rețea de stații de distribuție de combustibili PECO, care aparținea statului. După anul 1990, PETROM a efectuat modernizări atât pe linia de rafinare/distribuție, fiind promovată concurența în acest domeniu. În momentul actual întreaga piață de combustibili și lubrifianți auto este complet privatizată.

PETROM membru grup OMV deține un maxim de 35% din piața internă de combustibili auto, fiind urmată de companiile ROMPETROL, LUKOIL, OMV, RAFO și MOL. Acestor mari rețele de distribuție la nivel național li se adaugă numeroase societăți comerciale ce au în profilul de activitate distribuția de carburanți auto. Din datele statistice, distribuția stațiilor de combustibili auto este reprezentată în Figura 1.3.

Figura 1.3. Distribuția stațiilor de combustibili auto în România la nivel de companii.

([NUME_REDACTAT] AQ-ului comunitar asupra echipamentelor și tehnologiilor de mediu, 2006).

Conform www.inginerie-electrica.ro,

accesat la data de 8.06.2014.

Majoritatea produselor petroliere derulate prin stațiile de combustibili, provin din rafinăriile interne ce aparțin companiilor PETROM membru grup OMV (PETROBRAZI și

ARPECHIM), ROMPETROL, LUKOIL, RAFO, acestea prelucrând atât țiței intern cât și din

import. Pe plan intern, modernizarea și restructurarea industriei petroliere pe segmentele:

Upstream, midstream, downstream (retail&marketing), în cadrul unei strategii elaborate în anul 2002, potrivit cu prevederile Programului de Preaderare la [NUME_REDACTAT] au impus și atins obiective investiționale din Programul de guvernare, exprimă caracter limitativ din punct de vedere temporar.

Aceste obiective sunt legate de:

– creșterea eficienței economice și a gradului de siguranță în funcționare (ex. modernizarea instalațiilor de distilare, cracare, reformare, hidrofinare, dezasfaltare, piroliză, infrastructură, utilități etc.);

– realizarea calității produselor conform normelor UE;

– reducerea poluării și reconstrucția ecologică (ex. modernizarea instalațiilor de desulfurare a gazelor și de recuperare a sulfului, de tratare a apelor uzate acrilonitrilice și sulfuroase, prelucrarea nămolurilor din bataluri etc.).

Atingerea acestor obiective strategice se realizează prin conlucrarea complexă între [NUME_REDACTAT] și Comerțului, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Europene, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și Familiei, agenții economici implicați, asociațiile patronale sau profesionale, sindicatele de ramură. Deși în principal este o societate de petrol și gaze, în anul 2007, Petrom și-a anunțat intenția de a intra în sectorul de generare a energiei electrice din România, prin construirea unei Centrale electrice în cogenereare cu ciclu combinat (CCCC), în cadrul [NUME_REDACTAT]. În prezent, cea care exploatează petrol este [NUME_REDACTAT]. Una dintre diviziile interne din cadrul Petrom ([NUME_REDACTAT]) va promova construcția CCCC.

Categoria de activitate este: codul CAEN al [NUME_REDACTAT] Revizia 1 : – 2320 (Cod CAEN Revizia 2 : 1920) – Fabricarea produselor obținute din prelucrarea țițeiului. Încadrarea se face conform Anexei O.U.G. nr. 152/2005 , aprobată prin Legea nr. 84/2006 la instalațiile de ardere cu o putere termică nominală > de 50 MW și la instalațiile pentru rafinarea țițeiului și prelucrarea gazelor.

Conform autorizației integrate de mediu a [NUME_REDACTAT], termenul limită potrivit cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 152/2005 – cu privire la prevenirea și controlul integrat al poluarii – aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 84/2006, pentru efectuarea măsurilor din Planul de Acțiuni este 31.12.2014. Actuala autorizație integrată de mediu este valabilă pană la data de 31.12.2014. Perioada de trecere sub Directiva 2008/1/CE, actualizată de Directiva 2009/31/CE cu privire la prevenirea și controlul integrat al poluării, dobândită de PETROM S.A. – Punct de lucru PETROBRAZI în urma negocierii cu [NUME_REDACTAT] a Capitolului 22 Mediu.

Revizuirea autorizației integrate de mediu s-a realizat:

în baza autorizației integrate de mediu nr. 15 revizuita în 30.10.2009;

în urma evaluării condițiilor de operare;

realizarea investiției „[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Catalitică FCC [NUME_REDACTAT] Unit” potrivit cu prevederile acordului de mediu nr. 55/18.02.2008 emis de către A.R.P.M. Pitești;

golirea celor două batale interioare de depozitare temporară reziduuri petroliere;

obținerea Autorizației de Gospodărire a Apelor;

desființarea cuptoarelor L201, L202 și L203 din RC1;

includerea secției SCLPP – Depozit produse petroliere în cadrul S.C. OMV PETROM S.A.

PETROBRAZI;

realizarea măsurilor din Planul de acțiuni, parte integrantă a Autorizației integrate de

mediu, cu termen scadent 2009 – data emiterii prezenței Autorizații integrate de mediu revizuita, respectiv:

modernizarea instalației [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] D.G.R.S.;

modernizare sistem facle – execuție lucrări modernizare sistem recuperare gaze faclă;

înlocuirea arzătoarelor clasice aferente cuptoarelor cu arzătoare;

modernizare instalației FCC – Studiu de fezabilitate;

construirea unui rezervor nou pentru țiței și modernizarea unor rezervoarer de benzină

ce intra sub incidența HG nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.

creșterea eficienței treptelor mecanice de epurare.

realizarea treptei de denitrificare;

modernizarea instalației de dozare chimicale din halele de reactivi;

curățarea și decolmatarea separatoare gravitaționale;

reabilitare și sistematizare sistem ape uzate: reabilitare sistem evacuare ape tratate în

râul Prahova – canal subteran, reabilitare și sistematizare canalizări interioare, cca 25 km;

realizare reparații și curățiri rezervoare;

reparații spații betonate deteriorate ale platformei Petrobrazi;

rezolvarea problemei deșeurilor de pe platforma prin înlăturarea deșeurilor prin firme

autorizate de valorificare sau de distrugere;

ecologizarea celor două bataluri interioare;

ecologizarea batalurilor exterioare Petrobrazi.

întreaga activitate de laborator a fost externalizata;

modernizare instalației de Cocsare;

modernizare cuptoare;

modernizare instalației [NUME_REDACTAT];

modernizarea Rampei CF de încărcare gaze lichefiate și a caselor de pompe GPL;

schimbări legislative;

dezactivări ori demolări rezervoare, instalații;

întocmire studiu de dispersie a poluanților emiși caracteristicilor activităților de rafinare a

petrolului, pentru [NUME_REDACTAT] și Studiu de dispersie a poluanților emiși specifici activităților de rafinare ținând de rafinăriile din arealul municipiului Ploiești;

în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului,

aprobată prin Legea nr.265/2006, cu amendamentele ulterioare, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 164/2008;

în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 152/2005 cu privire la prevenirea și

controlul integrat al poluării, cu amendamentele ulterioare aprobată prin Legea nr.84/2006.

Documentația solicitării

Formularul de solicitare actualizat pentru revizuirea autorizației integrate de mediu,

Întocmită de S.C. OMV PETROM S.A. PETROBRAZI.

Raport de amplasament actualizat, întocmit de S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Studiu de dispersie a poluanților emiși specifici activităților de rafinare a petrolului, pentru

[NUME_REDACTAT] și Studiu de dispersie a poluanților emiși specifici activităților de rafinare aparținând rafinăriilor din arealul municipiului Ploiești, efectuate de S.C. Westagen S.R.L. .

Raport la Bilanțul de Mediu nivel II, întocmite de S.C. IPROCHIM S.A. București.

Raport de Securitate revizuit în 2012, întocmit de S.C. ECOSAFE CONSULTING SRL

Ploiești.

[NUME_REDACTAT] de acțiuni, întocmit de S.C. OMV PETROM S.A. PETROBRAZI.

Analiză comparativă între performanțele actuale de mediu ale instalațiilor din

PETROBRAZI și nevelurile de performanță asociate BAT – IPPC, întocmită de INCERP CERCETARE Ploiești și S.C. Westagen S.R.L. .

Autorizația de Mediu nr. PH 412/19.11.2010 Depozit carburanți (SCLPP), eliberată de

A.P.M. Prahova.

Autorizația de antrepozit fiscal.

Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.

Certificat de Înregistrare eliberat de [NUME_REDACTAT] Comerțului.

Certificat constatator nr. 265332/25.05.2009, eliberat de [NUME_REDACTAT] Comerțului de

Pe lângă [NUME_REDACTAT], care atestă că s-a înregistrat declarația pe propria răspundere, conform căreia firma îndeplinește condițiile de funcționare, specifice fiecărei autorități publice (Legea 359/2004 cu modificările și completările ulterioare).

Autorizație de Gospodărire a Apelor nr.122/iunie 2012, cu Program de Etapizare, eliberată

de [NUME_REDACTAT] „ APELE ROMANE”.

Declarațiile locațiilor pentru operațiuni cu substanțe clasificate din categoria 2, înregistrată

sub numărul 1215/III.3000357 din 16.06.2011, eliberată de [NUME_REDACTAT] Antidrog.

Înregistrare pentru operațiunile cu substanțe clasificate categoria 3 (toluen) – nr. de

înregistrare 32/III/3000357/17.06.2011, eliberată de [NUME_REDACTAT] Antidrog.

Certificat de [NUME_REDACTAT] în exploatare COV Nr. DIE 058017-00-CIT/08.12.2012,

eliberat de S.C. DEAL IMPEX S.R.L.

Certificatele de [NUME_REDACTAT] COV, eliberat de S.C. LAJEDO S.R.L. Ploiești;

Aviz tehnic nr. 276/PD/002024-00COV/31.08.2007 (Rezervorul 82), eliberat de S.C.

PETRODESIGN S.A. .

Certificat de [NUME_REDACTAT] în exploatare COV nr. DIE 069006-R109-00-CIT/

04.04.2012 (Rezervorul R109), eliberat de S.C. DEAL IMPEX S.R.L. .

Aviz tehnic COV de proiect nr. DIE 069006-R109-000-ATP din 16.02.2012 (Rezervorul

R109), eliberat de S.C. DEAL IMPEX S.R.L. .

Deciziile etapei de încadrare, eliberate de A.P.M. Prahova pentru

proiectul „Construire sistem de PSI la rezervorul 109 (caroul 31), în incinta rafinăriei Petrobrazi”.

Avizul tehnic COV de proiect Nr. DIE 069008-R78-A.T.P din 01.10.2012 – emis de S.C.

DEAL IMPEX SRL.

Autorizație de construire nr. 103/06.10.2011 pentru proiectul „Lucrări de construire și

organizare de șantier pentru construirea instalației DGRS nou (instalații noi de stripare apa acidă SWSU, recuperare sulf SRU și tratare gaz TGTU) și utilități (carourile 90 – 91, 63) în incinta rafinăriei Petrobrazi”, eliberată de primăria comunei Brazi.

Acordurile de Mediu.

Decizia 3473/20.04.2010 pentru proiectul „Modernizarea instalației DAV – desființare

parțială și construire – lucrări conexe și organizare de șantier în incinta rafinăriei (caroul 7 și 11) “, emisă de către A.P.M. Prahova.

Avizele de Mediu la încetarea activității cu privire la închiderea batalurilor interioare de

deșeuri periculoase, eliberat de A.P.M. Prahova.

Contracte de prestări servicii și acte adiționale, cu privire la eliminarea deșeurilor generate

de rafinăria Petrobrazi (nămol solid centrifugat) în vederea co-incinerarii, încheiat cu S.C. CARPATCEMENT HOLDING S.A./S.C. RECYFUEL ROMÂNIA S.R.L.

Contract refertitor la valorificarea deșeurilor metalice feroase și neferoase (cupru, bronz,

alamă, aluminiu, fier, fonta, oțel, amestecurilor metalice-inox) nr. J 1282/2010, încheiat cu S.C. [NUME_REDACTAT] Cominpex S.R.L.

Acord cadru nr. R5X_052/2009 + Act adițional nr.5, privind valorificare alte materiale

izolante (vată de sticlă, polistiren expandat etc), încheiat cu S.C. RUSTIL RO S.R.L.

Contract de colaborare nr. 204/13.09.2011 pentru valorificare echipamente electrice și

electronice, încheiat cu S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L..

Contract nr. 8460010216/2009 pentru valorificare catalizatori metale tranzitionate, încheiat

cu SC Moxba S.R.L..

Contracte și acte adiționale, de valorificare catalizatori metale tranzitionate periculoase, catalizatori de CC și TAME, nămoluri cu conținut de substanțe periculoase, pământ și

pietre cu conținut de substanțe periculoase, materiale de construcții pe bază de azbest, șlam de rezervoare, absorbanți, bile ceramice, deșeuri de la spălarea combustibililor cu baze etc., încheiat cu S.C. [NUME_REDACTAT] Service S.R.L.

Contracte de prestări servicii.

Decizia cu privire la serviciul privat pentru situații de urgență nr. 16/18.01.2010.

Contract nr. J 2866/29.04.2009, privind ecologizarea batalelor exterioare, încheiat cu S.C.

[NUME_REDACTAT] Services LP și [NUME_REDACTAT] Technology LTD.

Contract pentru prestarea serviciilor de transport al gazelor naturale cu rezervare de

capacitate prin SNT nr. 5/2006-2007" pentru consumatorii industriali, încheiat între S.C. OMV PETROM S.A. și S.N.T.G.N. Transgaz S.A.

Contract pt furnizarea reglementată a gazelor naturale pt consumatorii noncasnici nr.

3001933405/18.11.2010 + Act adițional nr. 6005477420/29.03.2012, încheiat între S.C. OMV PETROM S.A. și S.C. GDF [NUME_REDACTAT] România S.A.

Autorizații de Desființare, eliberată de Primăria comunei Brazi.

Autorizații de Construire, eliberată de primăria comunei Brazi.

Plan de prevenire și combatere a poluărilor accidentale la folosințele de apă potențial

poluatoare – 2012-06-07, Decizia nr. 52/23.03.2012 privind componenta colectivului pentru combaterea poluărilor accidentale constituit la nivel de Petrobrazi.

Plan de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]/2011

Decizia nr. 298/2011 privind componenta Celulei pentru situații de urgență.

Nota de Constatare privind golirea batalelor interioare, întocmita în dată de 01.07.2009

între PETROM S.A. Punct de lucru PETROBRAZI și reprezentanți ai A.P.M. Prahova, G.N.M. – C.J. Prahova, S.G.A. Prahova.

[NUME_REDACTAT] încheiat în 21.12.2009 (număr de înregistrare DG/Nr.25/21.12.2009) la sediul S.C. OMV

PETROM S.A. PETROBRAZI, privind ecologizarea celor două batale interioare.

Proces verbal din 15.10.2010 – Dezafectare construcții aferente instalației RC1 (cuptoare

L201, L202 și L203).

Raport la Bilanțul de mediu Nivel ÎI cu interpretarea analizelor de sol realizate după

finalizarea golirii batalului [NUME_REDACTAT], întocmit de S.C. ECOPROJECT CONSULTING S.R.L.

Nota de Constatare privind golirea batalului [NUME_REDACTAT], întocmita în dată de 26.07.2011

între S.C. OMV PETROM S.A. PETROBRAZI și reprezentanți ai A.R.P.M. Pitești, A.P.M. Prahova, G.N.M. – C.J. Prahova, S.G.A. Prahova.

Adresă A.R.P.M. Pitești nr. 18309/11.11.2011.

Proiect tehnic de umplere pentru batalul [NUME_REDACTAT], elaborat de S.C. LUDAN

[NUME_REDACTAT] S.R.L, înregistrat la A.R.P.M. Pitești cu nr. 11133/12.07.2012.

Adresă A.P.M. Prahova nr. 6064/06.09.2012.

Autorizație nr. 39/15.03.2011 revizuita în dată de 15.10.2012 privind emisiile de gaze cu efect de seră, emisă de A.R.P.M. Pitești și Planul de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobat de A.N.P.M.

Plan de [NUME_REDACTAT], întocmit de S.C. OMV PETROM S.A. PETROBRAZI.

Buletine de analiza privind monitorizarea factorilor de mediu.

Plan de situație, plan de amplasament și plan de încadrare în zonă.

Managementul activității

Instalația va fi exploatată, controlată și întreținută, așa cum s- a stabilit în prezența

[NUME_REDACTAT] de Mediu. Toate programele depuse în solicitare și care vor fi duse la îndeplinire conform condițiilor prezenței Autorizații, sunt parte integrantă a acesteia.

Un exemplar din prezența autorizație trebuie să rămână, în orice moment, accesibil

personalului desemnat cu atribuții în domeniul protecției mediului.

Activitatea se va desfășura cu personal calificat pentru fiecare loc de muncă, special

instruit și familiarizat cu condițiile impuse în prezența autorizație.

Toate echipamentele și instalațiile utilizate în desfășurarea activității, a căror avarie sau

funcționare necorespunzătoare ar putea conduce la un impact negativ asupra mediului, vor fi întreținute în condiții optime de lucru.

Operatorul va asigura un program de întreținere a echipamentelor și instalațiilor și un

registru de evidenta a operațiunilor de întreținere efectuate.

Titularul activității trebuie să se asigure că o persoană responsabilă cu protecția mediului

va fi disponibilă pe amplasament. În conformitate cu prevederile O.U.G nr.195/2005 aprobată prin Legea nr.265/2006, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 164/2008, conducerea S.C. OMV PETROM S.A. PETROBRAZI, prin persoana desemnată cu atribuții în domeniul protecției mediului, va asista persoanele împuternicite cu activități de verificare, inspecție și control, punandu-le la dispoziție evidenta măsurătorilor proprii și toate celelalte documente relevante și le va facilita controlul activității, precum și prelevarea de probe. Va asigura de asemenea, accesul persoanelor împuternicite la instalațiile tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele și instalațiile de depoluare precum și în spațiile sau în zonele aferente acestora.

În cazul producerii unui prejudiciu, titularul activității suporta costul pentru repararea

prejudiciului și înlătura urmările produse de acesta, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului „poluatorul plătește”.

Poluanții care trebuie incluși în raportul către autoritatea competenta pentru protecția

mediului vor fi cei menționați în H.G. nr. 140/2008 – privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE) al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului nr. 166/2006 – cu privire la înființarea [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] și Transferați și modificarea directivelor Consiliului 91/689/CEE și 96/61/CE.

Titularul activității va lua toate măsurile care să asigure că nicio poluare importantă nu va

fi cauzată.

Titularul activității va lua toate măsurile de prevenire eficientă a poluării, în special prin

recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile:

titularul activității trebuie să se asigure că toate operațiunile de pe amplasament vor fi

realizate în așa maniera încât emisiile să nu determine deteriorarea sau perturbarea

semnificativă a mediului din afara limitelor amplasamentului;

titularul activității va menține un Sistem de management al autorizației, prin care se va

urmări modul de acțiune pentru realizarea condițiilor din autorizație. Sistemul de

Management al autorizației va evalua toate operațiunile și va revizui toate opțiunile accesibile pentru utilizarea tehnologiei mai curate, producției mai curate și reducerii și minimizării deșeurilor și va include o planificare a obiectivelor și sarcinilor de mediu. Sistemul de Management al documentelor de mediu va fi comunicat Agenției pentru [NUME_REDACTAT] Prahova.

Titularul autorizației trebuie să depună la A.P.M. Prahova anual un [NUME_REDACTAT] de Mediu

pentru întregul an calendaristic. Acest raport va fi însoțit de comentarii asupra cauzelor depășirilor constatate cât și asupra acțiunilor corective aplicate sau programate.

Orice accident sau incident susceptibil, prin consecințele lui directe sau evoluția lui

previzibilă, să aducă daune mediului, va fi declarat autorității de mediu în cel mai scurt timp, precizând efectele previzibile asupra persoanelor și asupra mediului. Operatorul va stabili măsurile care să prevină repetarea accidentului sau incidentului, ținând seama de analiza cauzelor și circumstanțelor accidentului și le confirmă printr-un document transmis în mai puțin de 2 luni către autoritatea de mediu.

În caz de scurgeri masive de poluanți în cantități necontrolate, se va opri faza sau instalația

respectivă și se va acționa conform procedurilor stabilite în Planul de poluări accidentale. Totalitatea procedurilor este pusă la dispoziția autorității de mediu în orice circumstanță.

Întregul personal trebuie să aibă o instruire prealabilă inițială asupra problemelor de mediu

și siguranță, adaptate specificului activității. O instruire complementară anuală a responsabilului cu probleme de mediu, asupra siguranței și/sau mediului trebuie efectuată de către un organism său serviciu acreditat. Operatorul trebuie să facă dovada autorității de mediu, asupra acestei instruiri, printr-un document care să ateste: conținutul, dată și durata instruirii, lista nominală.

Orice modificare pe care producătorul intenționează să o facă în instalații sau în apropierea

lor, în modul lor de funcționare, de natură a antrena o schimbare semnificativă a elementelor precizate inițial în documentația ce stă la baza solicitării autorizației integrate de mediu, va fi adusă la cunoștința autorității competente pentru protecția mediului, împreună cu toate elementele ei descriptive, înainte de efectuarea acesteia.

La schimbarea modului de exploatare a instalației, prevăzută de titularul activității sau

operator, sau la realizarea unei măsuri din Planul de Acțiuni care necesită lucrări de construcții montaj, titularul de activitate este obligat să ceară eliberarea acordului și/sau autorizației integrate de mediu.

Monitorizările prevăzute în prezența autorizație se vor realiza în perioadele de funcționare

normală a instalațiilor verificate, cu laboratoare acreditate. Cheltuielile aferente acestor monitorizări sunt suportate de titularul activității.

Titularul activității se va asigura că publicul interesat va obține informații privind

performanțele pe linie de mediu ale societății.

Prevenirea poluărilor accidentale

Vor fi luate măsuri corespunzătoare pentru că, în caz de accident în funcționare pe raza

întreprinderii, să nu fie posibilă deversarea de materii, care prin caracteristicile lor și prin cantități să provoace consecințe notabile asupra mediului natural receptor.

În special, fiecare rețea de deversor lichid să fie echipată cu sisteme de izolare astfel încât

să împiedice orice poluare accidentală pe platformă. Aceste dispozitive vor fi menținute în stare de funcționare, semnalate și posibil de acționat local în orice situație.

Secțiile, părți din secții, stocările fixe sau mobile în locuri fixe ca și zonele de traversare

trebuie asociate unei capacități de retenție al cărei volum să fie cel puțin egal cu cea mai mare din cele două valori care urmează:

100% din capacitatea celui mai mare rezervor;

50% din capacitatea rezervoarelor asociate.

Pentru stocarea în recipiente de capacitate unitară inferioară sau egală cu 250 litri,

capacitatea cuvei de retenție trebuie să fie cel puțin egală cu:

în cazul lichidelor inflamabile, cu excepția lubrifianților – 50% din capacitatea

containerului;

în celelalte cazuri – 20% din capacitatea totală a containerului, fără a fi mai mică de 800 litri

sau decât capacitatea totală când aceasta este mai mică de 800 litri.

Capacitățile de retenție, precum canalele de transport al produselor periculoase și rețelele

de colectare a deversărilor, trebuie să fie etanșe și să reziste la acțiunea fizică și chimică a fluidelor pe care le-ar putea conține. La fel și pentru dispozitivele de obturare asociate care trebuie ținute închise. Rezervoarele sau recipientele care conțin produse incompatibile nu trebuie asociate aceleiași retenții.

Zonele de încărcare și descărcare a vehiculelor cisternă, de stocare și manipulare a

produselor periculoase sau poluante, solide sau lichide (sau lichefiate) trebuie să fie etanșe, să nu ia foc. Acestea trebuie să fie echipate astfel încât să poată prelua apele de spălare și produsele scurse accidental și să permită pomparea în cazul unei eventuale scurgeri.

Transportul produselor în interiorul platformei industriale trebuie efectuat astfel încât să se

ia precauțiile necesare pentru a evita răsturnarea accidentală a unităților de ambalare.

Toate materiile prime și materialele auxiliare utilizate vor fi recepționate, manipulate și

depozitate conform normelor specifice fiecărui material, fiselor cu date de securitate – unde este cazul – în condiții de siguranță pentru personal și pentru mediu.

Operatorul va ține evidența lunară a consumurilor de materii prime și materiale utilizate.

Operatorul va introduce în procesul de fabricație și în activitățile auxiliare, materiile prime

și materialele cele mai puțin periculoase pentru mediu.

Monitorizarea mediului

În perioadele de oprire accidentală a instalațiilor sau de repornire după o oprire, titularul activității are obligația să respecte Regulamentul de funcționare al fiecărei instalații. [NUME_REDACTAT] de funcționare al fiecărei instalații trebuie precizate toate manevrele și acțiunile de monitorizare suplimentară care trebuie efectuate.

Reguli pentru asigurarea protecției pe timpul pornirilor opririlor sau întreruperilor accidentale:

verificarea funcționarii tuturor utilajelor înainte de a fi începute probele tehnologice;

verificarea corectitudinii legăturilor de conducte, armaturilor și utilajelor destinate

instalatiiei;

verificarea calității armaturilor și garniturilor;

curățirea perfectă a tuturor echipamentelor statice;

sigilarea supapelor de siguranță;

spălarea cu apă/suflarea cu abur, cu aer a conductelor și verificarea etanșeității acestora;

blindarea legăturilor de conducte, a utilajelor, înainte de a trece la deschiderea acestora

pentru revizie;

examinarea atentă a zidăriei cuptoarelor/cazanelor și a coșurilor de fum, dacă nu prezintă

fisuri, exfolieri, etc;

dirijarea tuturor apelor provenite din spălările utilajelor, conductelor, platformelor, către

instalațiile de epurare ale societății și monitorizarea indicatorilor acestora;

monitorizarea utilajelor și a aparaturii de măsură și control;

monitorizarea calității combustibilului utilizat pentru ardere;

păstrarea în bună stare de funcționare a utilajelor tehnologice de rezervă.

În condițiile anormale de funcționare valorile emisiilor la coș pot să depășească concentrațiile maxim admisibile stabilite în prezenta autorizație integrată de mediu, cu condiția monitorizării emisiilor în aer, conform graficului stabilit cu autoritățile compentente (APM Prahova și GNM – CJPrahova).

Monitorizarea se va efectua prin două tipuri de acțiuni:

supravegherea din partea organelor abilitate și cu atribuții de control;

automonitoring.

Automonitorizarea este obligația operatorului conform O.U.G. nr. 195/2005 privind

protecția mediului – aprobată prin Legea nr. 265/2006, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 164/2008 și are următoarele componente:

monitorizarea emisiilor și calității factorilor de mediu;

monitorizarea tehnologic/monitoringul variabilelor de proces;

monitorizarea post-inchidere.

Automonitorizarea emisiilor în faza de exploatare are ca scop verificarea conformării cu

condițiile impuse de autoritățile competențe și se va efectua utilizând proceduri de analiza standardizate validate, cu aparatura verificată metrologic. Titularul activității este obligat să raporteze autorităților de mediu rezultatele monitorizării, în formă adecvată, stabilită prin prezenta autorizație și la termenele solicitate. Frecvență, metodele și scopul monitorizării, prelevării și analizelor, așa cum sunt prevăzute în prezența Autorizație, pot fi modificate doar cu acordul scris al Agenției după evaluarea rezultatelor testărilor. Titularul activității este obligat să transmită la A.P.M. Prahova orice alte informații solicitate, să asiste și să pună la dispoziție datele necesare pentru desfășurarea controlului instalației și pentru prelevarea de probe sau culegerea oricăror informații pentru verificarea respectării prevederilor prezenței autorizații.

Titularul autorizației trebuie să asigure accesul sigur și permanent la următoarele puncte de

prelevare și monitorizare:

puncte de prelevare a emisiilor în aer;

puncte de prelevare a apelor uzate;

sursele de zgomot pe amplasament;

zone de depozitare a deșeurilor pe amplasament;

evacuarea apelor meteorice;

accesul la orice alte puncte de prelevare și monitorizare cerute de autoritatea competent

de protecția mediului.

Titularul activității trebuie să monitorizeze emisiile de gaze cu efect de seră, conform

Ghidului de monitorizare și raportare.

Titularul activității are obligația de a amenaja și întreține platforme permanente montate pe

coș pentru accesul la punctele de monitorizare emisii din efluenții gazoși.

Toate echipamentele de reducere a poluării, control și monitorizare, trebuie calibrate și

întreținute conform standardelor în vigoare și a regulamentelor interne.

Activitatea de monitorizare a emisiilor și a calității mediului se va organiza în colaborare

cu laboratoare terțe acreditate. Această activitate va fi coordonată de persoane din cadrul unității numite cu decizie de către conducere.

Procedura de eliberare a acordului și a autorizației de mediu

După 1990, prin ordine și decizii ale ministerului de resort s-a hotărât, „ca acte administrative, acordul și autorizația de mediu în studiul de impact ca element al documentației de fundamentare a acestora”. În clauzele legii protecției mediului, nr.195/2005 autorizarea activităților economico-sociale cu impact asupra mediului se face prin mijlocirea a două tipuri de acte administrative: acordul și autorizația de mediu.Acestea fac parte din categoria actelor administrative individuale, prin care se hotărăsc drepturi și/sau obligații stabilite pentru subiectul căruia i se adresează. Se numesc „autorizații libere”, adică sunt emise pe principiul unui drept de apreciere al autorităților publice de mediu, au prin definiție, un caracter instabil și revocabil. Actele de reglementare sunt deosebit de importante pentru precizarea cadrului legal privind desfășurarea activităților sub aspectul protecției mediului, fiind emise de autoritățile publice pentru protecția mediului în vederea monitorizării acestui domeniu. În dreptul administrativ sunt regulamentate, adică acte cu caracter normativ.

Cu privire la câmpul de aplicare, acordul este necesar pentru investiții noi, modificarea celor existente și pentru activitățile aparținând domeniilor: transporturi, energie, construcții hidrotehnice, eliminarea deșeurilor, ambalajelor și recipientelor, apărarea națională, sport, turism, agrement, industrie și alte lucrări sau instalații. În cazul proiectelor sau activităților de mare amploare, care folosește substanțe periculoase, acordul de mediu ori emiterea autorizației integrate de mediu este de competența Guvernului și se întocmește la propunerea [NUME_REDACTAT].

Procedura de emitere conține depunerea de către proiectantul general al documentației formate din: extrasul din documentația tehnică de investiții, studiul de impact și eliberarea acordului, după situație, de agenția de supraveghere și protecție a mediului sau de la departamentul mediului, al ministerului de resort. Acordul se referă la „parametrii constructivi și funcționali, pentru toți factorii de mediu, aferenți lucrărilor propuse să se realizeze și condiții de evacuare a noxelor în raport cu admisibilitatea acestora în factori de mediu”. Studiul de impact se compune dintr-un element al documentației tehnice necesare pentru obținerea acordului de mediu. Autorizația de mediu se emite după obținerea autorizațiilor de funcționare și răspund la protecția anumitor factori de mediu. Competența de emitere, modificare sau suspendare aparține agențiilor de supraveghere și protecție a mediului județene și a munincipiului București, iar retragerea sa se efectuează de ministerul de resort. Se poate remarca că, deși nu este nicio prevedere legală, precisă și completă, pe calea unor acte ministerial a fost înființată o procedură de evaluare a incidentelor obiectivelor economico-sociale asupra mediului în doi pași: mai întâi în faza de proiect, pe calea acordului de mediu și mai apoi imediat la începerea activității, sub forma autorizației de funcționare. Solicitarea și obținerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităților existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ asupra mediului. Pentru obținerea acordului de mediu, proiectele publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra mediului, datorită printre altele, naturii, dimensiunii sau localizării lor, sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului (EIM). Evaluarea impactului asupra mediului în faza inițială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului. Solicitarea acordului de mediu este indispensabilă pentru proiecte de investiții noi și pentru orice modificare sau extindere care poate avea efecte semnificative asupra mediului, inclusiv pentru proiectele de dezafectare, aferente activităților stabilite prin [NUME_REDACTAT] nr.918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr.645/2002.

Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontieră și lista proiectelor publice sau private conformată procedurii se decide prin hotărârea Guvernului, la propunerea autorității publice centrale pentru protecția mediului. Acordul de mediu se emite concomitant cu celelalte acte de reglementare emise de autoritățile competente, potrivit legii. Solicitarea și obținerea autorizației de mediu sunt indispensabile, atât pentru desfășurarea activităților existente, cât și pentru începerea activităților noi.

Autoritatea publica pentru protectia mediului, cu consultarea comisiei de analiza tehnica, emite acordul de mediu sau ia decizia de respingere a solicitării acordului, pe baza analizării raportului privind impactul asupra mediului, a propunerilor/recomandărilor exprimate de publicul interesat i a altor informații relevante, după situație.

Informații cu privire la procesul de participare a publicului în autoritatea competenta pentru protecția mediului ([NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Pitești) a asigurat și garantat accesul liber la informație al publicului și participarea acestuia la luarea deciziei în procedura de emitere a acordului de mediu, din punct de vedere al protecției mediului, astfel:

– Cererea de solicitare a acordului de mediu a fost adusă la cunoștința publicului prin anunțul de mediu afișat la sediul primăriei municipiului [NUME_REDACTAT] în data de 18.03.2011, la sediul A.P.M. Teleorman – nr. înregistrare 3468/18.03.2011, pe pagină web a A.R.P.M. Pitești în data de 17.03.2011, mediatizat în ziarul „Teleormanul” de către titularul de proiect – data apariției 21.03.2011;

– Documentația de susținere a solicitării a fost accesibilă spre consultare de către public pe toată durata derulării procedurii la sediul A.R.P.M. Pitești și A.P.M. Teleorman;

– Raportul privind impactul asupra mediului pentru acest proiect a fost postat pe pagină web a A.R.P.M. Pitești începând cu data de 02.05.2011;

– Publicul interesat își putea exprima opiniile în cadrul ședinței de dezbatere publică din data de 23.05.2011, la sediul primăriei municipiului [NUME_REDACTAT]. Anunțul a fost publicat în data de 03.05.2011 în ziarul Teleormanul, afișat la sediul primăriei municipiului [NUME_REDACTAT] în data de 02.05.2011 și la sediul A.P.M. Teleorman

– Nr. înregistrare 5335/02.05.2011, pe pagină web a A.R.P.M. Pitești în data de 02.05.2011, timp în care s-au așteptat observațiile și comentariile publicului cu privire la Raportul privind impactul asupra mediului;

– Decizia de emitere a acordului de mediu a fost mediatizata prin anunț de mediu afișat la sediul primăriei municipiului [NUME_REDACTAT] în data de 30.05.2011, pe pagină web a A.R.P.M. Pitești în data de 27.05.2011, mediatizat în ziarul „[NUME_REDACTAT]” de către titularul de proiect – data apariției 30.05.2011.

Se precizează că nu au existat sesizări și comentarii din partea publicului pe parcursul procedurii [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] lucrarea prezentă am abordat trăsăturile fundamentale ale acordului și autorizației de mediu. Am reușit să stabilesc o legătură corectă a acestor acte de reglementare în dreptul mediului. Dreptul mediului își propune să contribuie la protecția, conservarea și dezvoltarea mediului. Acesta și-a propus să limiteze impactul activităților asupra elementelor sau mediilor naturale. Protecția mediului devine una din preocupările cele mai importante. Indiferent de apartenența statală, vârstă sau profesie, oamenii conștientizează faptul că societatea umană nu ar trebui și nu poate să se dezvolte în detrimental mediului ambient. Trebuie acordată o atenție deosebită educației ecologice, informării și participării publicului și a părților interesate în procesul de luare a deciziilor. Protecția mediului înconjurător ocupă un rol important la etapa actuală. Trebuie să ne gândim ca protejând natura, ne protejăm pe noi înșine.

Apariția, dezvoltarea și constituirea legislației românești privind protecția mediului într-o ramură de drept autonomă și a dreptului mediului ca disciplină științifică au o istorie îndelungată, care a cunoscut mai multe etape, cu caracteristici proprii. Ordonanța de urgență nr.195/2005 referitoare la protecția mediului a enumerat o definiție și nu a prezentat sintetic perspectiva acestei noțiuni. Conform O.U.G. nr.195/2005, legea-cadru a protecției mediului, pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos, autoritățile administrației publice sunt obligate, printre altele, să prevadă, la elaborarea planurilor de urbanism și amenajarea teritoriului, măsuri de menținere și ameliorare a fondului peisagistic natural și antropic al fiecărei zone și localități, condiții de refacere peisagistică și ecologică a zonelor deteriorate, măsuri de protecție sanitară a captărilor de apă potabilă și lucrări de apărare împotriva inundațiilor. Potrivit art.8 (1) din ordonanța de urgență, autoritățile competente în domeniu conduc procedura de reglementare și emit acordurile și autorizațiile de mediu. Acordul se referă la parametrii constructivi și funcționali, pentru toți factorii de mediu, aferenți lucrărilor recomandate să se îndeplinească și condiții de evacuare a noxelor în raport cu admisibilitatea acestora în factori de mediu. Studiul de impact se compune dintr-un element al documentației tehnice necesare pentru obținerea acordului de mediu. Autorizația de mediu se emite după obținerea autorizațiilor de funcționare și răspund la protecția anumitor factori de mediu. Valabilitatea celor două acte administrative este de cinci ani, conform art.9 din Legea nr.137/1995. Revizuirea acordului și autorizației de mediu se poate face doar dacă apar elemente noi, necunoscute la data emiterii sau în cazul reînnoirii acestora. Suspendarea acestora se poate face pentru nepotrivirea cu prevederile în acestea. Actele se suspendă până când se elimină cauzele care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de șase luni. După ce se expiră termenul de suspendare, autoritățile pentru protecția mediului pot opri execuția proiectului sau încetarea activității.

În studiul de caz pe care l-am abordat sunt prezente actele administrative care au un caracter exclusiv, adică prin procedura lor de eliberare se realizează o coordonare și o sinteză prealabilă. Petrobrazi este o rafinărie integrată care are ca principală activitate procesarea țițeiului românesc, precum și a unor produse petroliere semi-prelucrate, ca de exemplu gazolina naturală, păcura distilată primar etc. Divizia de rafinare a Petrom-ului, care exploatează rafinăriile Petrobrazi și Arpechim, este cetificată și a implementat un sistem integrat de management al calității, mediului și protecției muncii. Industria petrolieră deține trei mari sectoare și anume: sectorul de extracție, sectorul de rafinare și sectorul de distribuție. Petrobrazi este conectată către Constanța și [NUME_REDACTAT] în vederea importului de țiței și de asemenea la toate zăcămintele majore din țară și la alte rafinării. România este o țară bogată în petrol, cele mai importante zăcăminte de petrol găsindu-se în Oltenia (la [NUME_REDACTAT]), Muntenia (câmpul petrolifer Dâmbovița – Prahova și cel de la Pitești), Moldova (zona petroliferă Bacău).

În județul Prahova se remarcă existența unor suprafețe destul de întinse, considerate

zone critice sub aspectul degradării solului, în special din cauza industriei extractive și de prelucrare a țițeiului. (Agenția pentru [NUME_REDACTAT] Prahova). [NUME_REDACTAT] de aderare încheiat de România cu [NUME_REDACTAT], procesul de ecologizare trebuie finalizat până în anul 2014. Rafinăria se ocupă cu realizarea calității produselor conform normelor UE. În județul Prahova, poluarea cu produse petroliere se datorează, în principal proceselor tehnologice desfășurate în cele cinci rafinării din județ, activității de extracție, transportului de țiței și se produse petroliere finite prin conducte și scurgerilor accidentale din conductele de transport, având drept cauze vechimea conductelor și fisurarea acestora în timpul efracției.

Responsabilii rafinăriei trebuie să se ocupe de ecologizarea celorlalte două bataluri pe care le deține în zona stațiilor CFR Brazi și [NUME_REDACTAT] pentru a nu fi sancționați, conform H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. Au fost luate măsuri pentru aceste prejudicii privind furtul de petrol din conducte prin protecție și pază cu personal fizic și monitorizare.

În concluzie, autorizațiile de mediu sunt acte administrative decizionale. Acestea sunt necesare pentru funcționarea și exploatarea unor instalații pentru a garanta că aceasta corespunde prevederilor privind prevenirea și controlul integrat al poluării. Acordul de mediu este anterior actului de reglementare al autorității solicitante.

[NUME_REDACTAT] nr.1 – Acordul de mediu

Anexa nr.2 – Autorizația integrată de mediu

[NUME_REDACTAT] de specialitate

Drăghici. P., Dușcă, A. I., Dreptul intern și comunitar al mediului, [NUME_REDACTAT], Craiova, 2003.

Duțu, Mircea, Dreptul mediului, I, Tratat, Ed. Economică, București, 1998.

Dușcă, [NUME_REDACTAT], Dreptul mediului, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2009.

Lupan, Ernest, Dicționar de protecția mediului, [NUME_REDACTAT] Lex, București, 1997.

Marinescu, Daniela, Dreptul mediului înconjurător, Ed.a II-a a Casei de editura și presă „Șansa” S.R.L., București, 1994.

Teodoroiu, Simona-Maya, Dreptul mediului și dezvoltării durabile, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 2009.

Acte normative

Ordonanța de urgență nr.195/2005 privind protecția mediului.

[NUME_REDACTAT] nr.860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.

Hotărâre de guvern nr.445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

[NUME_REDACTAT] nr.863/2002privind aprobarea ghidurilor metodologiceaplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului i de participare a publicului la luarea deciziei în cadrul proiectelor cu impact transfrontier.

[NUME_REDACTAT] nr.1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu.

[NUME_REDACTAT] nr.573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii comerciantilor.

Legea nr.22/2001 pentru ratificarea Conventiei privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontiera, adoptata la Espoo la 25 februarie 1991.

Hotărâre de guvern nr.918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri.

Ordonanță de urgență nr.34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării.

Legea nr.265/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului.

Ordonanță de urgență nr.152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

Hotărâre de guvern nr.95/2003 privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase.

HOTARARE nr.856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase .

Ordinul nr.170/1990 aprobă metodologia de obținere a acordului de mediu.

[NUME_REDACTAT] nr.818/2003-privind procedura de emitere a autorizației

integrate de mediu.

Alte surse

www.anpm.ro, accesat la data de 24.04.2014, 10.06.2014.

www.mmediu.ro, accesat la data de 30.04.2014, 28.05.2014.

www.inginerie-electrica.ro, accesat la data de 8.06.2014.

www.tuv.com/ro, accesat la data de 8.06.2014.