Procedee Tehnico Tactice In Domeniul Cercetarii Traficului de Stupefiante

CAPITOLUL I

Referințe istorice asupra

originii consumului și traficului

de substanțe sau produse stupefiante.

Încă din antichitate oamenii au cunoscut acțiunea binefacatoare sau toxică a anumitor plante sau a produșilor izolați din ele. Din acest motiv se poate afirma că abuzul întrebuințării stupefiantelor dăinuie de foarte multă vreme. Naturalistul grec Teofrast, elevul lui Aristotel, în secolul 3 î.ch. în scrierile sale, vorbește despre opiu, pe care îl denumea "meconium", denumire ce se mai păstrează și astăzi.

În cursul secolului al II-lea î.ch, medicul grec Heraclide din Tarent, recomanda administrarea de doze masive de opiu contra mușcăturilor de șerpi veninoși. Pedaniu Dioscoride din Anazarbe (secolul I e.n) farmacolog erudit al antichității romane, făcea recomandări pentru prepararea siropului de mac denumit și "diacodion".

Homer în "Odiseea" a descris băutura magică contra tristeții pe care o denumea "leacul pentru a uita" punând la baza preparării ei opiul. Într-o legendă din antichitate se spune că frumoasa Elena punea opiu în vinul pe care îl dădea apărătorilor Troiei din dorinta de a le împraștia tristețea.

Chinezii, utilizau cânepa (cannabis) ca anestezic în chirurgie cu peste 2000 de ani în urma, în timp ce medicii arabi erau specializați în folosirea opiului în scopuri medicale.

Obiceiul mestecării frunzei, arborelui de cocaina de către indienii din Peru, a fost semnalat încă de pe vremea cuceririi de către spanioli a acestei țări. Mestecarea frunzelor de coca este și astăzi un obicei aproape generalizat practicat de indienii care trăiesc în Peru în zona platourilor înalte.

Macul de opiu a fost apreciat în medicină, datorită efectului sau sedativ și somnifer fiind întrebuințat în același timp și în practicile magice.

Romanii au preluat de la daci arta vindecării, aducând pe teritoriul dacic cucerit și "arta" lor de a prepara otrăvuri. Un mare poet latin, Publius Vergilius Maro amintea în "Georgice" despre "macii impregnați cu somnul lui Laethe".

Herodot descrie ritualul magic al fumigației cu sământă de cânepă, ritual practicat de către daco-geti : "ei iau acestă sămânță de cânepă și o arunca pe pietre fierbinți scoase din foc ; îndată ce ea atinge pietrele, răspândește un fum și niste aburi atât de denși, încât întrece cu mult efectele unei căldări elinești. Excitați prin această baie, ei strigă de bucurie". Din aceste rânduri concluzionăm că daco-getii foloseau halucinogene.

Medicul elvețian Paracelsus în secolul al XVI-lea, denumea opiul "piatra nemuririi" și îl recomanda pentru a fi folosit în practica medicală sub formă de tinctură de opiu simplă.

Doctorul Sydenham von Helmont, supranumit și doctor Opiatus, scria în anul 1680: "printre remediile pe care a voit natura atotputernică să le dea omului pentru a-și alina suferințele nu există nici unul atât de universal si de eficient ca opiul".

Folosirea cânepei indiene din timpuri îndepărtate în scopuri mistice este demonstrată de unele practici religioase rămase până în ziua de azi la unele

popoare, precum și de relatări ca cele a lui Marco Polo, care afirma că în secolul al XII-lea în Liban unele căpetenii își drogau bandele ca să poată teroriza populația băștinașă.

Cultura și întrebuințarea opiului a fost răspândită în Asia Mica și în regiunile învecinate iar mai apoi in China. În cursul secolului al XIX -lea, opiul a fost introdus în această țară în cantități uriașe. Consumul acestui stupefiant, luând proporții, autoritătile chineze au luat măsuri pentru a-l combate, interzicând totodată importul opiului.

Ca să înlature piedicile puse de chinezi comerțului cu opiu, în anii 1840-1842, Anglia și între anii 1856-1860, Anglia și Franta au purtat razboaie împotriva Chinei (razboaie ale opiului) care a fost silită prin forța armelor, să accepte importarea unor cantitați imense de opiu.

Din aceste scurte referințe istorice asupra stupefiantelor naturale, se poate observa că, inițial, folosirea lor s-a făcut numai în scopuri medicale sau religioase, iar odată cu dispariția acestor caracteristici au apărut primii germeni ai traficului și consumului ilicit.

Apariția fenomenului traficului ilicit cu stupefiante nu se poate raportat la o anumită dată precisă în timp, dar se poate afirma că el a existat sub diferite forme încă din antichitate.

Cercetătoarea britanică Honor Frost, examinând conținutul găsit în două vase scoase de scafandrii dintr-o navă caragineză identificată pe fundul mării în apropierea portului sicilian Marsala, a constatat că este vorba de hașis, emițându-se ipoteza existenței unui comerț cu droguri.

Este, deci, în afară de orice îndoială că, omul preistoric a cunoscut efectele deosebite ale drogurilor asupra organismului său, descoperindu-le accidental proprietățile, ca urmare a mestecării frunzelor și rădăcinilor unor plante sau arbuști pe care le culegea din arealul în care trăia. Prin repetiție, aceste noi trăiri s-au fixat în memoria colectivă, efectele curative, ori excitante ale diferitelor plante căpătând o aură magică, exploatată în timp de cei interesați de acest lucru. Acordând drogurilor esență divină omul credea că prin consumarea lor poate accede în lumea zeităților responsabile de viața și sănătatea sa.

Documente istorice atestă că, în secolul al XV-lea, în China se făcea deja un important trafic ilicit cu opiu, iar în secolul al XVI-lea, consumul abuziv de opiu de catre o mare populație, era foarte răspândit în China și Turcia. Având în vedere numărul mare de consumatori de opiu ce existau in acea perioadă și pericolul pe care îl prezenta răspândirea rapidă a acestui viciu, autoritățile din Turcia au decis interzicerea consumului de opiu si hasis.

La rândul lor, autoritațile chineze amenintate cu acelasi pericol, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, au interzis vânzarea opiului și au închis fumoarele.

Incepând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, multe alte țări au întreprins o serie de măsuri în vederea controlului stupefiantelor.

Lupta împotriva opiului se declanșase !

Acesta este doar începutul luptei pe care omenirea o duce și astăzi, la un nivel mult mai ridicat, împotriva traficului și consumului ilicit de stupefiante, consum care face victime în rândul tinerilor distrugându-i poate pentru totdeauna.

CAPITOLUL II

Regimul juridic cu privire la

traficul de stupefiante

2.1. Evoluția reglementărilor juridice internaționale în vederea combaterii traficului si consumului ilicit de stupefiante.

Observându-se consecințele, gravitatea și implicațiile pe care le ridica traficul de opiu și consumul abuziv al acestuia care era foarte răspândit în rândul populației chineze dar și a altor popoare, s-a simțit nevoia unei reacții din partea comunității internaționale.

Astfel în anul 1845 în Franta s-a adoptat o lege care permitea controlul asupra unor stupefiante, iar în perioada 1895 -1906, diverse state si teritorii ale S.U.A. au adoptat regulamente speciale privitoare la controlul opiului si a altor stupefiante.

Anul 1906, a rămas un an de referință în istoria combaterii traficului și consumului abuziv de opiu. În acel an, China a interzis cultura macului de opiu pe teritoriul sau și simultan a incheiat o întelegere cu India pe termen de 10 ani, prin care aceasta țară se obliga să-și reducă progresiv exportul de opiu către China. Aceste măsuri luate de China au fost apreciate ca reprezentând primul pas făcut de o țară în vederea eradicării folosirii opiului pentru fumat.

În anul 1908, s-a interzis fumarea opiului în Filipine și în general, folosirea opiului în alte scopuri decat cele medicale si stiințifice.

În anul 1909 la Shanhai, în China a avut loc o conferință internațională dedicată analizării traficului și consumului abuziv de opiu și luarea unor măsuri pentru stoparea acestui fenomen. La această conferință au participat reprezentanți a 30 de state. Conferința nu s-a încheiat cu semnarea unui tratat internațional, deoarece reprezentanții la conferință nu au avut împuterniciri din partea statelor lor, pentru semnarea unui astfel de document, însă au fost adoptate un numar de 9 rezoluții care au servit mai târziu ca bază de lucru pentru acordurile si convențiile ce s-au încheiat ulterior în această materie.

Pe lângă adoptarea celor 9 rezoluții, conferința din anul 1909 de la Sanhai, a avut meritul de a fi creat pentru prima oară o "Comisie Internațională a Opiului". 

În esentă, rezoluțiile adoptate, solicitau insistent statelor sa limiteze progresiv utilizarea opiului în alte scopuri decât cele medicale sau stiințifice, să împiedice expedierea opiului către alte tări, să interzică importul, astfel ca, putin câte putin, să dispară întrebuințarea opiului pentru fumat și să se stabilească și un control internațional asupra fabricării, vânzării, distribuirii morfinei și a altor droguri vătămătoare.

După această primă manifestare internațională, datorită eforturilor depuse de către comunitatea internațională, în anul 1912, la Haga, a fost încheiată prima convenție internațională în materie de stupefiante și anume "Convenția Internațională a Opiului".

Principalul merit al acestei convenții a fost acela de a fi instituit un control internațional asupra opiului și de a fi deschis calea unui drept internațional de control în această materie. Potrivit acestei convenții, fabricarea și comerțul cu opiu

medicinal, cu morfina și cu alți alcaloizi ai opiului, cu cocaina precum și cu alte

asemenea substanțe, nu erau permise decât în scopuri medicale sau stiințifice. În acest sens, pentru desfașurarea unor activitați cu opiu, convenția stipula că producția și distribuția opiului brut, să fie pusă sub control internațional.

În sfârșit, convenția mai prevede că fabricarea și întrebuințarea opiului preparat să fie progresiv interzisă, iar statele să instaureze un control national asupra fabricării și distribuirii opiului și derivaților din opiu. Se poate afirma, că prin prevederile sale, "Convenția Internațională a Opiului" de la Haga din anul 1912, a creat sub o formă mai rudimentară, actualul regim internațional al stupefiantelor. Cum la acea dată, nu există un organ internațional special care să vegheze la aplicarea prevederilor acestei convenții, parțile participante la încheierea conventiei au convenit să schimbe prin intermediul guvernului Olandei, textele de lege pe care le vor elabora pentru controlul pe plan national al opiului, precum si statisticile pe care le cerea convenția si pe care statele urmau să le întocmească.

Astfel, pentru prima dată, obligațiile pe care și le-au asumat statele participante la conferinta de la Haga din anul 1912, de a colabora la o campanie internațională contra toxicomaniei, au încetat de a mai fi o simplă obligație morală, ele devenind obligații de drept internațional.

Cu toate bunele sale intenții, "Convenția Internaționala a Opiului" de la Haga din anul 1912, nu a intrat imediat în vigoare, deoarece, pâna la data de 31 decembrie a acelui an, nu toate parțile au ratificat-o, iar între timp izbucnise primul război mondial. Ea a intrat în vigoare, dupa încheierea tratatelor de pace de la Versailles din anii 1919 -1920.

Dupa primul razboi mondial, sarcina de a veghea la executarea prevederilor Convenției de la Haga a revenit Societății Națiunilor. Pentru a se achita de aceasta obligație, Societatea Națiunilor a creat în anul 1920, "Comisia consultativa a traficului de opiu si a altor droguri vătămătoare". Această comisie a jucat un rol important în combaterea traficului ilicit și consumului abuziv de stupefiante, fiind însarcinată să țină la curent Societatea Națiunilor asupra problemelor pe care le ridicau pe plan internațional stupefiantele.

"Comisia consultativă a traficului de opiu și a altor droguri vătămătoare", a fost aceea care a înțeles cel mai bine ca în principalele state fabricante de stupefiante și în cele producătoare de materie primă vegetală, problemele traficului ilicit si consumului abuziv de stupefiii opiului și derivaților din opiu. Se poate afirma, că prin prevederile sale, "Convenția Internațională a Opiului" de la Haga din anul 1912, a creat sub o formă mai rudimentară, actualul regim internațional al stupefiantelor. Cum la acea dată, nu există un organ internațional special care să vegheze la aplicarea prevederilor acestei convenții, parțile participante la încheierea conventiei au convenit să schimbe prin intermediul guvernului Olandei, textele de lege pe care le vor elabora pentru controlul pe plan national al opiului, precum si statisticile pe care le cerea convenția si pe care statele urmau să le întocmească.

Astfel, pentru prima dată, obligațiile pe care și le-au asumat statele participante la conferinta de la Haga din anul 1912, de a colabora la o campanie internațională contra toxicomaniei, au încetat de a mai fi o simplă obligație morală, ele devenind obligații de drept internațional.

Cu toate bunele sale intenții, "Convenția Internaționala a Opiului" de la Haga din anul 1912, nu a intrat imediat în vigoare, deoarece, pâna la data de 31 decembrie a acelui an, nu toate parțile au ratificat-o, iar între timp izbucnise primul război mondial. Ea a intrat în vigoare, dupa încheierea tratatelor de pace de la Versailles din anii 1919 -1920.

Dupa primul razboi mondial, sarcina de a veghea la executarea prevederilor Convenției de la Haga a revenit Societății Națiunilor. Pentru a se achita de aceasta obligație, Societatea Națiunilor a creat în anul 1920, "Comisia consultativa a traficului de opiu si a altor droguri vătămătoare". Această comisie a jucat un rol important în combaterea traficului ilicit și consumului abuziv de stupefiante, fiind însarcinată să țină la curent Societatea Națiunilor asupra problemelor pe care le ridicau pe plan internațional stupefiantele.

"Comisia consultativă a traficului de opiu și a altor droguri vătămătoare", a fost aceea care a înțeles cel mai bine ca în principalele state fabricante de stupefiante și în cele producătoare de materie primă vegetală, problemele traficului ilicit si consumului abuziv de stupefiante reprezintă o gravă problemă socială. De aceea Comisia consultativa a servit drept centru pentru schimbarea unor puncte de vedere asupra problemelor pe care le ridica controlul internațional al stupefiantelor și mai ales asupra traficului ilicit. Ea a contribuit la remedierea unor lipsuri din reglementările nationale ale statelor, atrăgând totodată atenția guvernelor interesate asupra acestor lacune și a alertat opinia publica mondiala împotriva traficului ilicit și consumului abuziv de stupefiante.

Activitatea pe plan internațional pentru combaterea traficului și a consumului abuziv de stupefiante, a continuat și sub egida Sociatații Națiunilor. Astfel, în luna noiembrie a anului 1924, un numar de 41 de state au participat la o conferință generală consacrată stupefiantelor.

În anul 1925, la Geneva, a avut loc o noua conferință a opiului, având ca obiectiv principal supunerea comerțului mondial cu droguri, unui control internațional. Rezultatul conferinței a fost adoptarea unei convenții internaționale și anume "Convenția internațională a opiului".

Intrată în vigoare în anul 1928, Convenția de la Geneva din anul 1925, a pus bazele unui sisitem de licențe și inregistrări în toate tranzactiile referitoare la

stupefiante și a impus statelor semnatare să furnizeze informații și statistici detaliate în privința producției și a consumului de stupefiante.

În anul 1931, un numar de 57 de state au participat la Geneva la o conferință internațională consacrată stupefiantelor și au adoptat "Convenția pentru limitarea fabricării si reglementarea distribuirii stupefiantelor", convenție intrată în vigoare în anul 1933. Această convenție prevedea ca fiecare parte contractantă să stabilească anual o evaluare a stupefiantelor manufacturate, necesare nevoilor proprii și destinate scopurilor medicale sau stiințifice.

Pentru a completa unele neajunsuri, în anul 1936 a fost convocată o noua conferință la Geneva, care s-a finalizat cu încheierea "Convenției pentru reprimarea traficului ilicit de droguri vătămătoare". Această convenție a instituit și un sistem de cooperare directă internațională între polițiile diferitelor state, parțile contractante obligându-se să înființeze fiecare în țara lor, un organ central de represiune, care să organizeze o campanie împotriva traficului ilicit și care să favorizeze în același timp cooperarea internațională pentru combaterea lui.

În luna februarie a anului 1946, Consiliul Economic și Social de pe langa O.N.U., a creeat "Comisia Stupefiantelor" ca un organism tehnic, care a preluat funcțiile fostei "Comisii consultative a traficului de opiu și a altor droguri vătămătoare" care nu mai funcționa din anul 1940.

La 11 decembrie 1946 la New York a fost semnat un protocol prin care au fost amendate Convențiile și Protocoalele asupra stupefiantelor încheiate pe plan internațional până la acea dată.

În anul 1953, la New York, a fost încheiat un Protocol care viza limitarea și controlul culturilor de mac opiaceu pentru producția de opiu, comerțul internațional cu opiu și consumul de opiu necesar în lume pentru scopuri medicale și stiințifice.

2.2 Regimul juridic al substanțelor și produselor stupefiante în România.

Primele semne ale unei intenții legiuitoare în materie de stupefiante apar la data de 6 martie 1794. Printr-un "nizam" (decret) dat de domnitorul Alexandru Moruzi sunt stabilite reguli precise de funcționare a spițeriilor (farmaciilor) și norme de conduită pentru spițeri (farmaciști). Acest nizam este socotit ca fiind primul act normativ autohton care privește drogurile în mod direct.

În anul 1928, ca urmare a obligațiilor ce-i reveneau din "Convenția internațională a opiului" de la Geneva din anul 1925, ca țară participantă la convenție, România a adoptat Legea nr. 58/1928 pentru combaterea abuzului cu stupefiante, lege ce cuprindea 5 articole.

În anul 1936, ca urmare a conferinței internaționale de la Varsovia din 1 noiembrie 1927, a fost introdusă în Codul penal al României infracțiunea de trafic de stupefiante.

Articolul 382 din Codul penal de la 1936 a fost republicat în Monitorul Oficial nr. 48 din 27 februarie 1948. Cu ocazia republicarii a fost modificată aplicarea pedepseii amenzii de la 2.000 – 5.000 lei la 4.000 – 10.000 lei.

O altă modificare a fost adusă art. 382 din Codul penal prin Decretul nr. 202/1953.

În luna decembrie a anului 1969, România a adoptat o noua legislație privind regimul produselor și substanțelor stupefiante, Legea nr. 73/1969, legislație care în linii generale este în vigoare și în prezent.

Înlocuirea legislației care a reglementat până la sfârșitul anului 1969, regimul produselor și substanțelor stupefiante în țara noastră, s-a impus cu necesitate, avându-se în vedere imperfecțiunile fostelor acte normative, cât și situațiile nou ivite pe parcurs, care o făceau să fie depășită în mare măsură.

Vechile acte normative care au reglementat regimul produselor și substanțelor stupefiante au fost:

– Decretul nr. 227/1950 și H.C.M. nr. 1178 din 1954 privind comunicarea unor date în legatură cu importul, folosirea și difuzarea stupefiantelor.

– Decizia nr. 116.086 a Ministerului Sănătății care stabilea normele de aplicare a Decretului nr. 227/1950.

– Decretul nr. 496/1952 care reglementa regimul substanțelor toxice, includea în Tabelul anexă pe lângă substanțele toxice propriu-zise și unele produse toxice cu acțiune stupefiantă.

Legislația adoptată la sfârșitul anului 1969 de către România în materia stupefiantelor se caracteriza la acea dată printr-o reglementare unică și completă a regimului acestor substanțe sau produse, punând totodată de acord realitățile existente în țară cu dispozițiile din Convenția unică a stupefiantelor din anul 1916.

De asemenea din contextul acestei reglementări se desprindea ideea dominantă a necesității prevenirii traficului cu stupefiante și a cazurilor de toxicomanie, a luării măsurilor cele mai eficiente pentru recuperarea toxicomanilor și redarea lor societății.

Datele realității de după primii 5 ani de la revoluția din decembrie 1989, indicau că România a devenit ținta mafiei internaționale a stupefiantelor și că de fapt țara noastră este victima unui trafic organizat. De aceea era nevoie de o schimbare, schimbare ce a venit prin Legea nr. 140/1996 care a adus unele modificări Codului penal de la 1968. Se poate spune că prin modificările aduse prin Legea nr.140/1996, articolului 312 din Codul penal de la 1968, societatea a reacționat mai ferm pentru combaterea traficului și consumului abuziv de stupefiante cât și pentru o mai eficientă ocrotire a sănătătii publice.

2.3. Legea nr. 143/2000.

În prezent, în România, regimul produselor și substanțelor stupefiante este stabilit prin Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, lege intrată în vigoare la data de 3 august 2000 și Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 1359/2001.

Dacă ar fi să caracterizăm această lege în ansamblul ei, tinând seama de realitățile din țara noastră și momentul în care a apărut, putem afirma, că ne aflam în fața unei legi operative de luptă contra traficului și consumului de droguri, care se înscrie în pachetul de legi elaborate de Parlamentul României pentru combaterea crimei organizate.

Prin apariția acestei legi, se asigură organelor abilitate ale statului, cadrul juridic necesar desfășurării unei activități eficiente pentru combaterea mafiei stupefiantelor. Este cunoscut faptul că, traficanții de droguri sunt extrem de prudenți. Aducerea lor în fața justiției este o treabă anevoioasă și greu de făcut, deoarece strângerea probelor împotriva lor este aproape imposibilă.

Traficanții ce conduc rețele internaționale de trafic ilicit de stupefiante, isi organizează activitatea criminala în sistem piramidal, astfel încât, atunci când sunt prinși traficanții de la baza piramidei, cei din vârf nu sunt afectați deoarece practic nu sunt cunoscuți.

Legea nr. 143/2000 vine în ajutorul poliției, legalizând și în țara noastră, unele metode de muncă speciale, care odată cu intrarea în vigoare a acestei legi vor putea fi folosite și de poliția română.

Folosirea agenților sub acoperire, a livrarilor supravegheate de stupefiante, a interceptărilor convorbirilor telefonice și a supravegherilor operative, va permite polițiștilor români, organizarea unor combinații informativ – operative acoperite din punct de vedere legal, pentru depistarea traficanților de stupefiante de la vârful piramidei.

Prin apariția Legii nr.143, putem afirma că, în prezent cadrul legislativ al combaterii traficului și consumului de droguri în România s-a modernizat, el situându-se la nivelul celui existent în țările occidentale.

Superioritatea reglementărilor în materia combaterii traficului și consumului ilicit de droguri pe care o are Legea nr. 143/2000, în comparație cu reglementările existente până la apariția ei, decurge din următoarele aspecte :

Lista cu substanțele și produsele stupefiante supuse regimului stabilit de Legea nr. 73/1969, se regăsește acum ca anexă la Legea nr. 143/2000, facând parte integrantă din ea. Deoarece, până la apariția Legii nr. 143/2000, lista cu substanțele și produsele stupefiante era anexă la un act extrapenal, prin aducerea ei, ca anexă la Legea nr. 143/2000, s-au rezolvat unele greutăți ce s-au ridicat în practica judiciară în legatură cu aplicarea fostului art. 312 Cod penal. Astfel au existat cazuri când persoane ce au deținut stupefiante sau au încercat să le comercializeze au invocat că nu cunoșteau că respectivele substanțe sau produse erau stupefiante. Tinându-se seama că persoanele invocau nu necunoașterea legii penale, ci a unui act extrapenal care conținea lista cu substanțele și produsele stupefiante, instanțele de judecată erau nevoite să constate aplicarea dispozițiilor art. 51 Cod penal, privind eroarea de fapt.

De fapt, lista cuprinde un numar de IV tabele în care sunt înscrise toate drogurile și precursorii care se află sub control național și cărora li se aplică dispozițiile de regim de stupefiante prevazute în Legea nr. 73/1969, iar în caz de încălcare a acestui regim, dispozițiile sancționatoare prevăzute în art. 2 -16 din Legea nr. 143/2000.

Legiuitorul român, după modelul "convenției unice a stupefiantelor" a inclus și drogurile și precursorii în cele 4 Tabele, în funcție de riscul pe care acestea îl prezintă, în producerea toxicomaniei și efectele pe care le au asupra sănătății consumatorilor de droguri.

Astfel, în Tabelele nr. I și II au fost înscrise drogurile de mare risc (de exemplu heroina, L.S.D., metadona, mescalina, morfina etc. în Tabelul I și cocaina, codeina, fentanilul, hidromorfanul, opiul etc. în Tabelul II).

Tabelul I conține un numar de 47 de droguri, iar Tabelul II un numar de 111 droguri.

Tabelul numarul III cuprinde un numar de 70 de droguri de risc, Tabelul IV cuprinde precursorii.

Precursorii sunt substanțe chimice care se folosesc în laboratoare clandestine pentru fabricarea ilicită a unor droguri. De exemplu, substanța chimică denumită anhidridă acetică se folosește în procesul chimic al transformării morfinei în heroină. Datorită acestor proprietăți pe care le au precursorii, aceste substanțe fiind strâns legate de producerea (transformarea) unor droguri, legiuitorul le-a pus sub anexă la Legea nr. 143/2000.

Printre alți precursori prevăzuți în tabelul IV, mai mentionăm: efedrina, permanganatul de potasiu, toluenul etc.

Introducerea precursorilor de către legiuitorul român în Tabelul IV, este urmarea unei rezoluții a Consiliului Economic și Social al O.N.U. adoptată în anul 1985 prin care se recomanda părților la "Convenția Unică a Stupefiantelor" din 1961 și la "Convenția de la Viena din 1971, privind substanțele psihotrope" să ia măsuri la nivel național prin care să se instituie un control sever asupra acestor substanțe chimice, pentru a se împiedica deturnarea lor către traficul ilicit de droguri.

Prin apariția Legii nr. 143/2000 se realizează o unificare a tuturor dispozițiilor de drept penal material cu privire la droguri într-un singur act normativ care este chiar această lege specială.

În articolul 32 din Legea nr. 143/2000 se prevede că se abrogă dispozițiile art. 312 C. penal, în ceea ce privește produsele și substanțele stupefiante, precum și orice alte dispoziții contrare.

Urmare a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 143/2000, conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art. 312 C. penal nu se va mai putea numi "traficul de stupefiante", urmând ca această denumire să fie schimbată în "traficul de substanțe toxice".

Art. 32 din Legea 143/2000, în teza a II-a prevede că se abrogă și orice alte dispoziții contrare acestei legi. Prin urmare art. 17 alin. 2 din Legea nr. 73/1969, trebuie socotit abrogat. Acest articol incrimina ca fiind trafic de stupefiante faptele de experimentare a produselor sau substanțelor stupefiante, administrarea acestora sub orice formă unei alte persoane fără indicație medicală precum și recoltarea ori deținerea în scop de prelucrare a plantelor care conțin stupefiante.

Pentru prima oară Legea nr. 143/2000 face o interpretare legală contextuală a unor termeni și expresii folosite de legiuitor în legătură cu drogurile și consumatorii lor.

Astfel legiuitorul arată ce se înțelege prin "substanțe aflate sub control național", "droguri", "droguri de mare risc", "inhalanți chimici toxici", "consum ilicit de droguri", "toxicoman"', "cură de dezintoxicare și supraveghere medicală", "livrarea supravegheată" și "investigatori acoperiți".

Sub umbrela unui numar de 11 infracțiuni pe care le prevede Legea nr. 143/2000 sunt incriminate practic toate faptele posibile, prin care s-ar putea încălca regimul legal al substanțelor și produselor stupefiante, psihotrope, cât și al plantelor ce conțin asemenea substanțe cu alte cuvinte regimul drogurilor.

Cele 11 infracțiuni cuprind 55 de modalități normative prin care se poate încălca regimul drogurilor, plus unele forme agravante, vin să susțină ideea, că practic este acoperită toată plaja de fapte prin care s-ar putea încălca regimul drogurilor.

Dat fiind, autorizarea dată de Legea nr. 143/2000 pentru folosirea de catre poliție a unor metode mai speciale de luptă de către poliție a unor metode mai speciale de luptă împotriva traficului ilicit de droguri, sunt încorporate în această lege și dispoziții procedurale.

În cuprinsul aceleiași Legii nr. 143/2000, sunt prevăzute și dispoziții privind măsurile ce se pot lua împotriva consumului ilicit de droguri.

Toate aceste aspecte mai sus menționate, vin să confirme susținerea că, Legea nr. 143/2000, este cea mai bună lege pe care a avut-o România vreodată în privința combaterii traficului și consumului ilicit de droguri.

Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 143/2000, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 73/1969, nu mai sunt obligatorii. Astfel, art. 30 din Legea nr. 143/2000, prevede că “orice persoană care are cunoștinte despre un consumator de droguri poate sesiza una dintre unitățile medicale stabilite de Ministerul Sănătății care va proceda conform legii”.

Prin urmare, denunțarea unui toxicoman la o unitate sanitară din cele stabilite de Ministerul Sănătății pentru astfel de cazuri, nu mai este obligatorie ci facultativă.

Legea nr. 143/2000, stimulează toxicomanii ca sub confidențialitatea diagnosticului să se prezinte la unitatea sanitară specializată pentru a beneficia de un tratament

adecvat în scopul redobândirii stării de sănătate fizică sau mentală.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute la alin.1 au ca obiect droguri de mare risc pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, a cărei ocrotire depinde și de respectarea strictă de către toate persoanele a dispozițiilor legale care reglementează regimul drogurilor în România.

Pe lângă obiectul juridic special principal, această infracțiune are și un obiect juridic secundar, adiacent și anume relațiile sociale privitoare la sănătatea persoanei fizice privită individual care ar putea cădea victimă toxicomaniei tocmai datorită nerespectării regimului legal al drogurilor de către terțe persoane.

Acest obiect juridic secundar rezultă din însăși denumirea Legii nr. 143/2000 care se referă la combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Prin urmare, în cazul acestei infracțiuni, legea ocrotește sănătatea în raport cu toți membri societății socotind că este un interes vital pentru însăși existența societății ca întreaga colectivitate să se afle la adapostul pericolului pe care îl prezintă nerespectarea regimului stabilit de lege pentru droguri, dar în același timp ocroteste și sănătatea fizică și mintală a individului care ar putea fi grav afectată, ca urmare a unui consum ilicit de droguri, care provin ca urmare a nerespectării regimului impus de lege.

Obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie drogurile de risc sau de mare risc. El constituie o cerință legală esențială pentru existența acestei infracțiuni. Inexistența acestui obiect material, duce la inexistența infracțiunii. În conformitate cu art. 1 lit. d din Legea nr. 143/2000, drogurile de risc, sunt cele prevăzute în tabelul nr.III, anexă la această lege, iar în conformitate cu același articol, dar la litera c, drogurile de mare risc sunt cele prevăzute în tabelele I și II anexe la aceeași lege.

Subiectul activ al acestei infracțiuni, poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală care săvârșește una sau mai multe din modalitățile normative prevăzute de legiuitor în art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Această infracțiune sub aspectul laturii subiective se săvârșește cu intenție, fie directă fie indirectă. Dacă fapta a fost săvârșită din culpă, ea nu va constitui infracțiune,deoarece legiuitorul o incriminează decât dacă a fost săvârșită cu intenție.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute la alin.1 privesc droguri de mare risc pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi."

Și în cazul acestei infracțiuni, obiectul ocrotirii juridice îl formează mai multe categorii de relații sociale.

Pe de o parte, obiectul juridic special principal îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, care ar fi grav afectată prin introducerea sau scoaterea din țară, precum și prin importul ori exportul de droguri fără drept.

Tot prin săvârșirea acestei fapte, sunt periclitate și relațiile sociale privind sănătatea fizică și mintală a persoanelor care ar putea consuma droguri care provin din traficul ilicit, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind importul sau exportul acestor substanțe sau produse.

Obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie drogurile de risc sau de mare risc. El constituie o cerință legală esențială pentru existența acestei infracțiuni.

Această infracțiune, sub aspectul elementului material al laturii obiective se realizează prin mai multe acțiuni alternative și anume:

introducerea în țară de droguri,

scoaterea din țară de droguri,

importul de droguri,

exportul de droguri.

Pentru existența infracțiunii este necesar ca oricare din modalitățile normative prevăzute de lege să fie făcute fără drept, adică fără licența emisă de autoritățile competente.

Ca și în cazul infracțiunii precedente și această infracțiune cuprinde un conținut simplu și un conținut agravant, dat de o condiție circumstanțială.

Subiectul activ al infracțiunii prevazute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, poate fi orice persoană cu capacitate penală care săvârșește una sau mai multe din modalitățile normative prevăzute de legiuitor în art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Subiectul pasiv principal al infracțiunii este statul iar subiectul pasiv adiacent poate fi persoana care suferă consecințele consumului ilicit de droguri, provenite ca urmare a nerespectării regimului legal al acestor substanțe sau produse.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea se săvârșește cu intenție, fie directă, fie indirectă. Dacă fapta a fost săvârșită din culpă, ea nu va constitui infracțiune deoarece legiuitorul o incriminează numai când a fost săvârșită cu intenție.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri, pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani."

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, a cărei ocrotire depinde de respectarea strictă de către toare persoanele a dispozițiilor legale care reglementează regimul drogurilor în România. Prin urmare în cazul acestei infractiuni legea ocrotește sănătatea în raport cu toți membrii societății socotind că este un interes vital pentru însăși existența societății ca întreaga colectivitate să se afle la adapostul pericolului pe care îl prezintă toxicomania prin droguri, ca urmare a nerespectarii regimului acestor substante sau produse, dar in acelasi timp, în subsidiar ocroteste si sanatatea fizica si mintala a individului care ar putea fi grav afectată ca urmare a unui consum ilicit de droguri.

Obiectul material al acestei infractiuni îl constituie drogurile fie de risc, fie de mare risc. Infractiunea sub aspectul elementului material al laturii obiective se poate realiza prin una sau mai multe acțiuni alternative și anume:

-cultivarea de plante ce contin droguri, pentru consum propriu ;

– producerea, fabricarea și experimentarea de droguri pentru consum propriu ;

– transformarea drogurilor pentru consum propriu ;

– cumpararea sau deținerea de droguri pentru consum propriu.

Această infracțiune, a fost concepută de legiuitor ca o infracțiune obstacol, pentru a-i determina pe toxicomani să nu mai consume droguri și să-i descurajeze sub sancțiuni de drept penal. Legiuitorul incriminând fapte cum sunt cultivarea de plante ce conțin droguri, producerea, fabricarea, prepararea sau transformarea drogurilor, nu a facut altceva decât să-i oprească pe toxicomani sub sancțiuni de drept penal, pentru a-și obtine singuri drogurile, prin mijloace proprii sau prin alte mijloace cum ar fi cumpararea.

Evident că, incriminand aceste fapte, legiuitorul îl obligă pe toxicoman să nu desfașoare nici un fel de activități ilicite prin care să-și procure drogurile necesare

pentru consum. Dacă totuși va cumpară sau va deține droguri pentru consum, el va răspunde penal conform art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Pentru a constitui infracțiune deținerea de stupefiante în vederea consumului propriu este necesar ca acest consum să fie ilicit. În acest sens, trebuie să observăm că, nu numai la noi în țară, dar și pretutindeni în lume, consumatorii de droguri se împart în două categorii și anume, consumatorii legali și consumatorii ilegali.

Sunt consumatori legali de droguri acele persoane care își procură în mod legal drogurile în baza unor rețete cu timbru sec sau autorizații eliberate de organele sanitare. Deci, toate persoanele care consumă droguri în afara unei prescripții medicale sunt consumatori ilegali de droguri.

Sub aspectul laturii subiective, această infracțiune se săvârșește cu intenție, fie directă, fie indirectă. Este exclusă culpa.

Desigur, că dacă toxicomanul care desfășoară una din activitățile ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii ce o analizăm, se află într-un grad atât de avansat al intoxicării, încât sub aspect volitiv, nu mai poate fi stapân pe actele sale, problema răspunderii lui penale se va stabili de instanță în funcție de rezultatele expertizei psihiatrice.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 143/2000 constituie infracțiune:

"Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi."

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică a cărei ocrotire depinde de respectarea de către toate persoanele a dispozițiilor legale care reglementează regimul drogurilor în România.

În subsidiar legiuitorul ocrotește și sănătatea fizică sau mintală a individului care ar putea fi grav afectată ca urmare a unui consum ilicit de droguri în anumite localuri sau locuințe ce ar fi puse ilegal la dispoziția publicului în acest scop.

Obiectul material al acestei infracțiunii îl constituie drogurile fie de risc fie de mare risc.

Prin această incriminare legiuitorul a dorit să prevină consumul organizat de droguri, prin adunarea mai multor persoane, care împreună să se drogheze, în anumite locuri ca cele indicate în textul de lege. Totodată, legiuitorul a înțeles să-i sancționeze pe aceia care ar pune la dispoziție pentru public, un local, o locuință sau un alt loc amenajat în care să aibă acces persoane care să fie consumatoare de droguri.

Locuința, localul, sau locul amenajat poate fi pus la dispoziția publicului toxicoman fie contra cost fie gratuit. Pentru existența infracțiunii nu are importanță dacă toxicomanii își aduc ei drogurile pentru a le consuma, ori li se oferă gratuit sau le cumpără de la cel ce pune la dispoziție locuința, localul sau locul amenajat.

Punerea la dispoziție a unui local, locuință sau a oricărui loc amenajat înseamnă o posibilitate oferită unor persoane de a folosi acele spații în vederea unui consum de droguri colectiv.

Persoanele consumatoare cunoscând de existența acelor spații, le frecventează și la folosesc într-un anumit scop, respectiv scopul drogării. Această folosire a spațiilor în scopul drogării poate fi impusă de însuși stăpânul localurilor, locuinței, locului amenajat (proprietar, chiriaș, etc.) sau poate să fie numai tolerată de el. Legea incrimineaza ambele ipoteze, atunci când punerea la dispoziție se face în scopul consumului de droguri.

Nu este necesar ca "punerea la dispoziție" să fie expresă, fiind suficient pentru existența infracțiunii să se constate că stăpânul localului știa că cei ce se întâlnesc

se dedau la consumul de droguri și nu i-a împiedicat să întrebuințeze localul într-un astfel de scop.

Pentru existența infracțiunii nu are importanță dacă localul este sau nu special amenajat pentru consumul de droguri și dacă se plătește sau nu intrarea.

Pentru existența infracțiunii în planul laturii obiective, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții :

în locurile "puse la dispoziție" trebuie să se întâlnească neaparat mai multe persoane. Întâlnirea diferitelor persoane trebuie să nu fie întâmplatoare, ci urmare a faptului că locul respectiv este cunoscut ca destinatar unor atări întâlniri sau tolerant față de astfel de întâlniri.

Întâlnirile întâmplatoare la care iau parte constant decât două persoane, trei persoane determinate, nu satisfac condiția pentru existența elementului obiectiv al infracțiunii, fiindcă ceea ce a considerat legiuitorul ca fiind periculos și a incriminat faptul că există un "loc" unde amatorii de droguri știu că pot întâlni oricând alte persoane care să le procure drogurile.

persoanele cărora li se oferă spațiile pentru întâlnire să facă parte din categoria consumatorilor de droguri. Consumul de droguri trebuie să-l practice chiar în acele spații puse la dispoziție. Nu are importanță pentru existența infracțiunii dacă unele dintre persoanele ce se dedau consumului sunt consumatori începători sau mai vechi consumatori, dupa cum nu are importanță nici faptul dacă printre persoanele ce consuma droguri în acele locuri sunt și persoane care nu sunt consumatoare.

Subiectul activ al acestei infracțiuni, poate fi orice persoana cu capacitate penala,

care săvârșește una din acțiunile ce constituie elementul material al laturii obiective.

Subiectul pasiv al infracțiunii este persoana care sufară consecințele consumului ilicit de droguri în acele locuri indicate de legiuitor.

Sub aspectul laturii subiective infracțiunea se săvârșește numai cu intenție directă. Acest lucru rezultă din cerința legii, ca activitățile incriminate să fie făcute "cu știință".

Potrivit art. 6 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Prescrierea drogurilor de mare risc cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea cu intenție de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. 1 sau a unei rețete medicale falsificate."

Obiectul special principal al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică,a cărei ocrotire depinde și de temeinicia cu care medicii prescriu bolnavilor droguri de mare risc, cât și de corectitudinea cu care farmaciștii eliberează din farmacii droguri, pe baza rețetelor medicale.

Pe lângă obiectul juridic special principal, această infracțiune are și un obiect juridic secundar și anume, relațiile sociale privitoare la ocrotirea sănătății fizice și mintale a ființei umane, care ar putea fi grav afectată prin prescrierea de către medic fără a fi necesar de droguri de mare risc, cu ocazia exercitării actului medical față de un pacient, ori prin fapta farmacistului care eliberează droguri unei persoane, în baza unei prescripții netemnice ori a unei rețete false.

Obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie numai drogurile de mare risc. El constituie o cerință legală esențială pentru existența acestei infracțiuni.

Dacă prescrierea netemeinică vizează alte droguri decât cele de mare risc, fapta nu va constitui această infracțiune nici pentru medicul care a prescris nici pentru farmacistul care a eliberat drogul.

Prescrierea de către medic fără a fi necesară din punct de vedere medical a

drogurilor de mare risc, reprezintă primul aspect al elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.

Prin această incriminare, legiuitorul a urmărit să-i determine pe medici să prescrie pacienților droguri de mare risc, numai în mod excepțional și numai în cazurile strict determinate de practică și stiință medicală în tratamentul unor maladii.

Infracțiunea nu poate fi săvârșită decât de o persoană cu capacitate penală, care are calitatea de medic și care prescrie fără a fi necesar unei persoane, droguri de mare risc.

Fapta de prescriere de către medic fără a fi necesar de substanțe sau produse ce constituiesc droguri de mare risc, are ca urmare imediată o stare de pericol pentru sănătatea publică. Această stare de pericol constă în posibilitatea obiectivă de a se vătăma sănătatea unei sau unor persoane care mergând la medic, pentru a li se recomanda un tratament, acesta le prescrie fără a fi necesar substanțe sau produse ce constituiesc droguri de mare risc, determinându-le astfel să consume asemenea substanțe, existând riscul ca ele să devină toxicomane.

Legatura de cauzalitate în această modalitate a infracțiunii constă în raportul ce există între fapta de prescriere de către medic fără a fi necesar de droguri de mare risc și efectul care constă în starea de pericol creeată pentru sănătatea publică prin aceea că una sau mai multe persoane pot deveni toxicomane.

Subiectul infracțiunii în această modalitate este calificat.

I nfracțiunea nu poate fi săvârșită decât de o persoană cu capacitate penală, care are calitatea de medic și care prescrie fără a fi necesar unei persoane, droguri de mare risc.

Latura subiectivă a infracțiunii o constituie vinovăția sub forma intenției directe sau indirecte. Dacă fapta este săvârșită din culpă nu va constitui infracțiune.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani."

Obiectul special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică care ar putea fi grav afectată și prin administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale, iar în subsidiar și relațiile sociale privitoare la sănătatea persoanei fizice, privită individual.

În cazul acestei infracțiuni legea ocrotește sănătatea în raport cu toți membrii societății socotind că este un interes vital pentru insăși existența societății, ca întreaga colectivitate să se afle la adapostul pericolului pe care îl prezintă toxicomania.

Obiectul material al laturii obiective a acestei infracțiuni îl constituie drogurile de mare risc.

Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni îl constituie administrarea de droguri de mare risc unei persoane.

Legiuitorul nefăcând nici o precizare în legătură cu acțiunea de administrare, rezultă că aceasta poate fi făcută prin mai multe modalitati cu relevanță sub aspect penal, cum ar fi :

a) administrarea drogului de mare risc, prin violență asupra victimei ;

b) administrarea drogului de mare risc se face cu consimțământul victimei ;

c) administrarea drogului de mare risc se face pe ascuns în mod viclean, fraudulos ;

d) administrarea drogului de mare risc se poate face cu consimțământul victimei, care știe că i se administrează o astfel de substanță sau produs și pentru care nu are o prescripție medicală legală.

Subiectul activ al infracțiunii nu este circumstanțiat. El poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală care administrează droguri de mare risc unei persoane în afara condițiilor legale.

Subiectul pasiv, este persoana căreia i se administrează drogul de mare risc.

Latura subiectivă a infracțiunii o constituie vinovăția sub forma intenției directe sau indirecte.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Furnizarea în vederea consumului de inhalanți chimici toxici unui minor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă."

Obiectul juridic special principal al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privind sănătatea publică. Obiectul juridic adiacent îl constituie relațiile sociale privind sănătatea individuală a persoanei minorului sub toate formele ei.

Prin această incriminare, legiuitorul a urmarit să ocrotească sănătatea mintală și fizică a minorilor, împotriva răului pe care-l prezintă consumul abuziv de inhalanți chimici, există pericolul creeării stării de dependență și deci pericolul toxicomaniei.

Obiectul material al infracțiunii îl constituie inhalanții chimici toxici. Prin inhalanți chimici toxici se ințeleg acele emanații ale unor substanțe chimice care prin aspirare părtund în organismul uman determinând tulburări funcționale sau leziuni ale unor țesuturi care pot provoca intoxicația sau chiar moartea.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea de "furnizare" în vederea consumului a unor inhalanți chimici toxici. Aceasta înseamnă că ea se consumă în momentul furnizării. Nu este necesar ca subiectul pasiv al infracțiunii (minorul) să fi consumat inhalanții chimici toxici obținuți. Dacă furnizarea se repetă de mai multe ori ea va îmbraca aspectul infracțiunii continuate.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi."

Obiectul special al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică care trebuie să se afle la adapostul pericolului pe care îl prezintă toxicomania ca urmare a consumării de către populație a unor droguri de mare risc provenite din laboratoare clandestine, unde pentru producerea lor s-au folosit instalații speciale, echipamente de profil și o serie de substanțe chimice ce constituie precursori toate acestea fiind procurate pe căi ilicite.

Obiectul juridic al infracțiunii sunt relațiile sociale privitoare la sănătatea persoanei care ar fi pusă în pericol sau vătămată ca urmare a consumului de droguri.

Obiectul material nu vizează drogurile de risc sau de mare risc, ci alte substanțe (precursori) cât și echipamente ori alte materiale.

Deci, obiectul material al infracțiunii îl constituie precursorii,echipamentele ori materialele destinate a fi utilizate la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor de mare risc

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în săvârșirea uneia din urmatoarele activități interzise de lege: producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, cumpărarea, sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale.

Subiectul pasiv al infracțiunii îl constituie colectivitatea umană (victimele) care ar putea consuma drogurile de mare risc fabricate în laboratoarele clandestine și asupra cărora planează pericolul toxicomaniei.

Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică cu capacitate penală, care săvârșește vreuna din acțiunile ce constituie elementul material al laturii obiective.

Sub aspect subiectiv infracțiunea se săvârșește numai cu intenție directă subliniată de legiuitor prin prevederea în conținutul legal al infracțiunii a cerinței scopului în care se desfășoară activitățile prohibite.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 143/2000, constituie infracțiune:

"Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace dacă este urmat de executare, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă."

Prin incriminarea acestei fapte legiuitorul a urmărit să protejeze membrii colectivității împotriva pericolului care-l reprezintă toxicomania, creeând un obstacol în fața acelora care din diferite motive ar îndemna o persoană la consumul ilicit de droguri.

Sub aspectul ocrotirii juridice, obiectul special principal al acestei infracțiuni îl constituie relațiile sociale privitoare la sănătatea publică, care ar fi grav afectată și prin fapte de îndemn la consumul ilicit de droguri.

Prin incriminarea acestei fapte legiuitorul a socotit că este în interesul societății ca întreaga colectivitate să se afle la adapostul pericolului pe care îl prezintă toxicomania.

În configurația prevazută de art. 11 alin. 1 infracțiunea se consumă numai dacă îndemnul la consum ilicit de droguri este urmat de executare, adică subiectul pasiv își va autoadministra drogul. Dat fiind că îndemnul a fost urmat de executare, fapta are un pericol social mai ridicat și este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

În alin. 2 al art. 11, este prevazută o formă atenuantă a infracțiunii și anume în situația când îndemnul la consumul ilicit, nu este urmat de executare. În această situație infracțiunea se consumă instantaneu, numai prin realizarea îndemnului indiferent de mijloacele folosite, ne fiind necesar ca victima să consume drog.

Fapta fiind mai putin periculoasă, legiuitorul a prevazut o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între 6 luni și 2 ani sau amendă.

Obiectul juridic al infracțiunii îl constituie relațiile sociale privind sănătatea psihică și fizică a persoanei umane.

Elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni îl constituie acțiunea de îndemnare la consum ilicit de droguri. Prin îndemnare se ințelege acțiunea de a îmboldi, a stimula, a îmbia o persoană să consume ilicit droguri.

Această infracțiune are un conținut simplu ea realizându-se printr-o singură variantă sau modalitate normativă și anume "îndemnarea".

Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană cu capacitate penală care îndeamnă o persoană la consumul ilicit de droguri.

Subiectul pasiv al infracțiunii îl reprezintă persoana îndemnată la consum ilicit de droguri, fie că în urma îndemnului a consumat ilicit droguri, fie că îndemnul nu a fost urmat de executare. De asemenea, legiuitorul nu face nici o mențiune cu privire la persoana îndemnată la consum, deci poate fi un minor sau un major, tratamentul penal fiind același în ambele ipoteze.

Latura subiectivă a infracțiunii constă în săvârșirea faptei numai cu intenție directă, deoarece îndemnarea presupune faptul că subiectul activ are de la început reprezentare totală a faptei sale, prevede rezultatul socialmente periculos și urmarește producerea lui. Îndemnarea nu lasă loc intenției eventuale.

Forme agravante ale traficului și consumului ilicit de droguri prevăzute în art. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11 din Legea nr. 143/2000.

Aceste forme agravante sunt prevazute în art. 12 din Legea nr. 143/2000 și constau în :

"Se pedepsesc cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi faptele prevazute la art. 2, 3 și 5, dacă persoana care le-a săvârșit face parte dintr-o organizație sau asociație ori dintr-un grup de cel puțin 3 persoane, cu structuri determinate și care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte și al obținerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani faptele prevăzute la art. 4, 6, 7, 9 și 11, dacă au fost săvârșite în condițiile prevăzute la alin. 1.
În cazul infracțiunilor prevăzute la alin. 1 și 2, dacă faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi".

După cum se poate constata, normele penale cuprinse în art. 12 din Legea nr. 143/2000, sunt norme divizate, deoarece ele trimit cu privire la dispoziție la articolele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9 și 11, în timp ce unele condiții privind subiectul activ sau producerea unui anumit rezultat cât și sancțiunile ce se aplică, sunt cuprinse în conținutul art. 12.

Alineatul unu al art. 12 agravează pedepsele ce se pot aplica în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 2, 3 și 5 dacă subiectul activ al acelor infracțiuni face parte dintr-o structură criminală organizată (de tip mafiot). Prin dispozițiile art. 12, legiuitorul a urmărit să combată prin mijloace de drept penal crima organizată în domeniul drogurilor. Din acest motiv, legiuitorul a prevăzut pentru faptele ce se asociază cu crima organizată pedeapsa extremă și anume detenția pe viață.

Spre deosebire de criminalitatea simplă, criminalitatea organizată se caracterizează prin marimea ei, implicând un lanț de comandă, comparabil cu al unei armate : intensă planificare, amenintarea sau folosirea forței și izolarea conducerii de la vârf. Întotdeauna scopul final al criminalității organizate este cel al îmbogățirii participanților.

Ca țară în tranziție spre economia de tip capitalist, România este ținta comiterii unor categorii de infracțiuni cum ar fi și traficul ilicit de droguri, care se înscrie în sfera crimei organizate transnaționale și față de care, legiuitorul trebuia să reactioneze prin mijloace de drept penal, așa cum a făcut-o prin această Lege nr. 143/2000.

Prin alineatul 2 al articolului12, se stabilesc pedepse mai aspre (de la 3 la 15 ani ), pentru subiecții activi care săvârșesc infracțiunile prevăzute în articolele 4, 6, 7, 9 și 11 dacă aceștia fac parte dintr-o structură criminală (de tip mafiot).

Alineatul 3 al art. 12 din Legea nr.143/2000, este o urmare logică a teoriei obiective de agravarea infracțiunilor după rezultat.

Astfel, dacă în cazul săvârșirii infracțiunilor prevăzute în art. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9 și 11 din Legea nr. 143/2000 s-a produs moartea victimei, pedeapsa ce se va aplica va fi detenția pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Deci, sub aspect subiectiv, acest rezultat (moartea victimei) este pus în sarcina celor ce au comis vreuna din infracțiunile menționate, cu titlu de praeterintenție (deci intenția pentru infracțiunea de bază și culpa pentru rezultatul produs – moartea victimei). Prin această incriminare legiuitorul ocrotește atât sănătatea publică cât și viața persoanei care consumă droguri provenite din traficul ilicit organizat.

Pentru existența infracțiunii în această formă agravantă nu este nevoie să se stabilească că subiectul activ al uneia din cele 8 infracțiuni menționate în textul art. 12, a urmărit anume să cauzeze moartea victimei (consumatorul de droguri). Este suficient ca subiectul activ să fi provocat moartea victimei. Până la proba contrarie culpa de a nu fi prevazut acest rezultat este prezumată.

Stări de atenuare a pedepselor prevăzute la articolele 2 – 7, 9 și 10 din Legea nr. 143/2000.

În conformitate cu art. 13 din Legea nr.143/2000 "tentativa la infracțiunile prevăzute la art. 2 – 7; la art. 9 și 10 se pedepsește.

Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin. 1".

Rezultă că pentru o protejare mai eficientă a relațiilor sociale privind sănătatea publică și a persoanei umane legiuitorul a incriminat și sancționat și actele pregătitoare la un numar de 8 infracțiuni ce vizează traficul de droguri, asimilându-le cu tentativa.

Prin dispozițiile art. 13, legiuitorul a urmărit să dea o mai mare eficiență Legii nr. 143/2000, în combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, sancționând tentativă și actele pregătitoare. Pedepsirea tentativei în cazul acestor infracțiuni se va face în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Codul penal.

Circumstanțe agravante legale.

Prin dispozițiile art. 14 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a prevăzut o serie de circumstanțe agravante legale specifice săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri, care completează gama de circumstanțe agravante prevăzute în Codul penal.

Astfel sunt considerate circumstanțe agravante legale săvârșirea traficului de droguri în următoarele împrejurări:

a) persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implica exercițiul autorității publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții;

b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are potrivit legii atribuții în lupta împotriva drogurilor;

c) drogurile au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic,unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicala, ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială de reeducare sau instituție medical-educativa,locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;

d) folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art. 2 – 11;

e) drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care a mărit pericolul pentru viața și integritatea persoanelor.

Măsuri împotriva consumului de droguri.

Capitolul IV (art. 27 – 30) din Legea nr. 143/2000, este consacrat măsurilor ce se pot lua în plan medical față de persoanele care se dedau consumului ilicit de droguri.

Astfel, în alin. 1 al art. 27 din Legea nr. 143/2000, se prevede că "consumul ilicit de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală, este interzis pe teritoriul României". Prin urmare, legiuitorul român, interzice consumul ilicit de droguri pe teritoriul României oricine ar fi persoana consumatoare, cetățean român, cetățean străin ori apatrid cu domiciliul în România.

Dacă o persoană care consumă ilicit droguri, devine toxicomană, acest lucru este stabilit printr-o expertiză medico-legală (art. 27 alin. 3)

În baza expertizei medico-legale prin care o persoană este declarată ca fiind toxicomană, unitățile sanitare anume desemnate de Ministerul Sănătății, pot decide ca persoana intoxicată să fie supusă la o cură de dezintoxicare, fie unei supravegheri medicale (art. 27 alin. 2).

Legea prevede că "decizia unității medicale poate fi atacată cu plângere, în termen de 10 zile de la comunicare la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea medicală (art. 27 alin. 4), iar la rândul sau, hotararea judecatoriei poate fi atacată cu recurs (art. 27 alin. 5). În conformitate cu art. 385 Cod procedura penala, termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu prevede altfel".

În conformitate cu art. 28 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 " când nu este necesară cura de dezintoxicare, persoana este supusă supravegherii medicale, într-o unitate medicală, publică sau privată, dintre cele stabilite de Ministerul Sănătății, care aplică măsurile medicale necesare ținând seama de starea de sănătate a persoanei, de personalitatea acesteia și de mediul social din care provine".

Potrivit Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000, cura de dezintoxicare se poate realiza prin una din următoarele metode :

oprirea bruscă a administrarii drogului,

utilizarea unor metode nonsubstitutive simptomatice,

tratamentul de substiție, prin înlocuirea drogului consumat de toxicoman cu produse precum metadona sau alte produse farmaceutice specifice curei de dezintoxicare,

Psihoterapia,

Ca și cura de dezintoxicare, supravegherea medicală se dispune în baza unei expertize medico-legale.

Supravegherea medicală cuprinde servicii de evaluare și îngrijire medicală continuă, servicii de consiliere psihologică și psihoterapie, servicii de postcură.

Supravegherea medicală se poate realiza numai în instituții și unități medicale publice sau private stabilite de Ministerul Sănătății.

Cauze de impunitate.

În conformitate cu art. 15 din Legea nr. 143/2000 :

"nu se pedepsește persoana care, înainte de a fi început urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți".

Prin această dispoziție, legiuitorul a urmărit să ofere o șansă acelei persoane, care facând parte dintr-o structură organizată care are ca obiect traficul cu droguri, să denunțe apartenența sa la acea structură, în vederea apărării sale de pedeapsă. Totodată, legiuitorul a considerat că apărând de pedeapsă o persoană care denunță apartenența sa la o structură criminală, organele abilitate în cercetarea acestor infracțiuni, vor putea obține informații pertinente pe baza cărora ar putea fi identificați

și trași la răspundere penală ceilalți membri ai grupării criminale. Deci, în interesul împiedicării săvârșirii faptelor prevăzute în art. 2 – 10 din Legea nr. 143/2000 cât și pentru a înlesni descoperirea celorlalți participanți la astfel de fapte, legiuitorul încurajează delațiunea, prin acordarea absolvirii de pedeapsă pentru cel ce o va face în condițiile prevăzute de lege.

O altă prevedere, dar care are ca obiectiv doar reducerea pedepsei, este aceea din art. 16 al Legii nr. 143/2000. Astfel, potrivit acestui articol:

"Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 -10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri,beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Rezultă că și prin dispozițiile art. 16, în interesul identificării și tragerii la răspundere penală și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, legiuitorul încurajează delațiunea, prin reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege, pentru fapta săvârșită de denunțător.

Prin această prevedere, legiuitorul oferă organelor de urmărire penală posibilitatea de a obține de la persoanele cercetate pentru trafic de droguri, informații despre alte persoane implicate în traficul de droguri fie în legătură cu cauza cercetată fie în alte afaceri ilicite, care vizează tot traficul de droguri și care nu erau cunoscute acestor organe. Existența unei astfel de dispoziții legale permit organelor de poliție să organizeze anumite combinații informative pe baza cărora să se poată descoperii și aduce în fața justitiei pe șefii unor rețele de trafic de droguri.

Legiuitorul a considerat că printr-o astfel de prevedere organele de urmărire penală sunt mai eficient sprijinite în lupta contra traficului și al abuzului ilicit de droguri.

Consecințele intrării în vigoare a Legii nr. 143/2000.

O primă consecință este aceea că infracțiunea de trafic de droguri nu mai figurează în Codul penal și prin urmare, toate faptele ilicite la acest regim, vor fi judecate și sancționate în conformitate cu prevederile Legii nr. 143/2000.

În al doilea rând, va fi necesar să fie adoptată o nouă lege care să reglementeze regimul drogurilor în România și care să armonizeze cu Legea nr. 143/2000, actuala

Lege nr. 73/1969 fiind depășită de realitățile din societatea românească contemporană.

În al treilea rând, poliția va trebui ca în viitor să-și desfășoare activitățile profesionale în problema combaterii traficului și consumului ilicit de droguri, în strictă conformitate cu dispozițiile Legii nr. 143/2000, care reglementează foarte clar modul în care structurile abilitate din Inspectoratul General al Poliției, vor putea folosi investigatori acoperiți, cât și în folosirea colaboratorilor în acțiunile secrete.

De asemenea, livrările supravegheate cu substituirea sau fără substituirea totala a drogurilor ori a precursorilor va trebui să fie efectuate numai în baza Legii nr. 143/2000 și cu respectarea ordinelor interioare,de linie, pentru a se evita eventualele abuzuri ce s-ar putea comite și prevenirea săvârșirii unor abateri de la disciplina profesională.

CAPITOLUL III

Drogurile – definiție și clasificare

3.1. Ce sunt drogurile?

În sens larg al cuvântului, prin drog se întelege orice substanță utilizată în terapeutică, datorită unor proprietăți curative, dar al cărui efect este, uneori incert și nociv pentru organismul uman.

Totodată, vorbirea curentă desemnează prin "droguri" produsele și substanțele stupefiante sau toxice, definite ca atare și prohibite de legislațiile naționale și internaționale.

În sens strict farmaceutic, drogul este materia primă de origine vegetală animală sau minerală ce servește la prepararea anumitor medicamente. Cuvântul își are originea în cuvântul de origine olandeză "drog".

Tot în sens farmaceutic, "stupefiantele" sunt definite ca substanțe care inhibă centrii nervoși, producând o stare de inerție fizică și psihică.

La rândul ei, Organizația Mondială a Sănătății include în categoria drogurilor orice substanță chimică absorbită de organism care generează schimbări în starea emoțională, în comportamentul și funcționarea acestuia .

Observăm însă că în definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății sunt incluse o multitudine de substanțe, nu toate dintre acestea putând fi considerate stupefiante, în adevaratul sens al cuvantului.

Nu trebuie omis nici faptul că pentru marea masă a populației drogurile înseamnă gama diversă de produse farmaceutice, indispensabile în traterea bolilor și a durerilor (este vorba în principal de specialitățile farmaceutice prevăzute în nomenclatorul de medicamente al Ministerului Sănătății și supuse prevederilor Legii nr. 73/1969).

Legat de categoria "substanțelor psihotrope", ar fi de adăugat faptul că potrivit convențiilor și protocoalelor internaționale acestea sunt privite în sens particular distingându-se de stupefiantele propriu-zise. În realitate, în lumina acelorași convenții internaționale (convenția unică asupra stupefiantelor, semnată la New York la 30.03.1961) precum și a instrumentelor juridice (protocolul din 1948 semnat la Paris la 19.11.1948 prin care s-au pus sub control internațional anumite droguri neprevazute de Convenția din 13.11.1931, precum și Protocolul din 1953 privind limitarea și reglementarea culturilor de mac, producerea, comerțul internațional en-gros și folosirea opiului, semnat la New York la 23.06.1953) care le-au precedat, stupefiantele sunt ele însele substanțe psihotrope. Fără a intra în prea multe detalii terminologia propusă se impune și din alte considerente.

Farmacologia folosește frecvent noțiunea de "droguri de abuz "ori "abuz de droguri" pentru a desemna acele substanțe care folosite sau nu în terapeutică, prin utilizarea lor abuzivă, pot conduce la dependență fizică, psihică ori la tulburări grave ale activității mentale, percepției sau comportamentului, în raport cu doza administrată aceasta acționând mai întâi ca stupefiante și apoi ca halucinogene.

Pe de alta parte, chiar în nomenclatura internațională, drogurile apar sub denumirea de substanțe psihotrope sau halucinogene, termenul fiind utilizat în toate sistemele Organizației Națiunilor Unite.

Este de observat că Legea nr. 143/2000 se intitulează "legea privind combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri" și nu combaterea traficului și consumului ilicit de stupefiante.

Se poate pune întrebarea, de ce legiuitorul vorbește de combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și nu de stupefiante?

Raspunsul îl găsim în art. 1 lit. b din Legea nr. 143/2000 care dă definiția legală în sens juridic a ceea ce se întelege prin drog. Prin droguri spune legiuitorul se înțelege "plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecuri care contin asemenea plante și substanțe ‘.

Rezultă că din punct de vedere al legii penale, sfera noțiunii de "drog" este mult mai largă, ea cuprinzând și substanțele stupefiante și psihotrope cât și plantele care conțin aceste substanțe.

3.2. Dependența, toleranța și abuzul de droguri.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește dependența ca fiind starea fizică sau psihică ce rezultă din interacțiunea unui organism cu o substanță, caracterizată prin modificări de comportament și alte reacții, însoțite întotdeauna de nevoia de a lua substanța în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimți efectele psihice și pentru a evita suferintele.

Dependența reprezintă nevoia toxicomanului de a-și administra droguri. Ea poate fi fizică sau psihică.

Dependența fizică nu se întâlnește la toate tipurile de droguri. Când apare, ea se manifestă sub forma unor stări patologice care constau în necesitatea organică de a folosi droguri pentru a evita tulburarile ce apar la încetarea utilizării. Ea apare mai ales la derivații opiului (heroină, morfină).

Dependența psihică este cea mai importanta. Ea consta în modificări de comportament și o stare mentală particulară însoțită de necesitatea psihică imperioasă de a-și administra substanțe periodic sau continuu pentru a obține o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic. Este întâlnită la toate tipurile de droguri.
Toleranța constă în dispariția treptata a efectelor unei substanțe ce este administrată repetat, pe o anumită perioadă de timp, încât pentru a obține același efect se impune creșterea progresivă a dozei.

Se caracterizează prin reversibilitate (după un timp de la întreruperea consumului se restabilește sensibilitatea inițială), specificitate (toleranța nu este o proprietate generală pentru toate substanțele, ci numai pentru unele dintre acestea) și selectivitate (toleranța nu se instalează pentru toate efectele pe care le exercită o substanță asupra unui organism).

De menționat că obișnuința nu crează însă o imunitate totală și nelimitată în timp la organismul care s-a obișnuit cu toxicul.

Efectul pe termen relativ lung este instalarea unei intoxicații cronice, cu consecințe grave asupra stării de sănătate.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește abuzul de droguri ca fiind orice utilizare excesivă, continuă ori sporadică, incompatibilă sau în relație cu practica medicală, a unui drog. Consumul poate fi excepțional, în scopul de a încerca odată sau de mai multe ori un drog, fără a continua însă; ocazional, sub forma intermitentă, fără a ajunge la dependență; episodic, într-o circumstanță determinată; sistematic, caracterizându-se prin dependență.

3.3. Toxicomanii, toxicomania și supradoza.

După cum se cunoaște, în lume există foarte multe persoane care se dedau consumului abuziv de stupefiante, existând o strânsă legătură între toxicomanie și criminalitate. Tocmai din acest motiv, unele aspecte de ordin medical privind toxicomania sunt necesare a fi prezentate pe considerentul că stabilirea cu certitudine a reacțiilor și simptomelor toxicomanilor studiate de știința medicală, ne pot ajuta să concluzionăm cu privire la tragerea la răspundere penală a acestora în cazul în care comit fapte prevăzute de legea penală.

Aceasta se impune cu atât mai mult, cu cât în practică s-a constatat că toxicomanii sub imperiul lipsei drogurilor, săvârșesc fapte prevăzute de legea penală, în vederea procurării lor, iar alteori pot avea tulburări de comportament chiar și atunci când au drogul necesar.

Din acest motiv, expertiza psihiatrică prin concluziile sale poate servi judecătorului la formarea convingerii intime asupra vinovăției sau nevinovăției toxicomanului care a comis o faptă prevăzută de legea penală.

Este stabilit că, la inceput, cel ce se dedă consumului de stupefiante din curiozitate are certitudinea că va renunța oricând la ele și deci ar putea încerca să facă uz de acestea pentru a le simți efectele "binefacatoare".

Realitatea este că se înșală amarnic. Certitudinea este doar aparență, căci toxicul aidoma unei caracatițe pune stăpânire pe sistemul nervos central al individului, acesta fiind prins în capcana toxicomaniei.

Fiind considerați vicioși, toxicomanii sunt indivizi care nu văd viața suficient de frumoasă și de aceea încearcă să o corijeze cu ajutorul drogurilor. Practicând această îndeletnicire ei se rup de ceilalți semeni ai lor în ceea ce privește conduita lor morală și în acest fel se autoexclud din societate fiind condamnați definitiv viciului lor.

Deoarece controlul exercitat de către stat asupra stupefiantelor este foarte riguros și procurarea stupefiantelor devine anevoioasă, toxicomanii încep să comită diferite fapte antisociale în vederea procurării drogurilor.

Consumul îndelungat de stupefiante duce la degradarea psihică și morală a individului. Slăbind simțul datoriei, toxicomanul nu-și mai îndeplinește obligațiile curente, încetând să mai fie atent cu el insăși și cu cei apropiați lui.

Pentru a-și procura drogul toxicomanul cheltuiește importante sume de bani, în acest fel lipsindu-se de cele necesare traiului atât pentru el, cât și pentru familie. Urmează vinderea lucrurilor din casă, destramarea familiei, împrumuturi ce nu mai pot fi restituite și încet, încet, toxicomanul alunecă spre panta criminală.

Dorința toxicomanilor este de a-și modifica starea mintală.

Unii doresc o stare agreabilă (euforie) alții doresc o destindere pentru a scăpa de o tensiune nervoasă, iar alții merg și mai departe dorind pierderea parțială sau totală a cunostinței.

Fiecare stupefiant folosit provoacă o anumită stare toxicomanului. De aceea, ei preferă în funcție de starea cu care s-au obișnuit un anumit stupefiant, iar în lipsa lui pot trece la folosirea întregii game de stupefiante.

Se poate pune întrebarea, totuși, ce este toxicomania, este o boală sau un viciu ?

Se consideră că "toxicomania este o consecință și un simptom al unei serii întregi de deranjamente, tulburări nevrotice sau psihopatice". 

După Organizația Monială a Sănătății, toxicomania este definită ca fiind o pasiune sau dependență de o stare de intoxicație periodică sau cronică, stare ce a fost provocată de consumul repetat al unui drog.

Toxicomania prezintă urmatoarele caracteristici principale :

– necesitatea imperioasă de a continua consumul de droguri ;

– tendința de a mări doza ;

– o dependență psihică și câteodată fizică față de drog ;

– efecte nocive pentru individ și societate.

Față de folosirea unui stupefiant în mod repetat crește și toleranța organismului. Cu cât un drog este folosit mai mult cu atât crește și capacitatea de absorție a organismului.

Așa se ajunge la situația ca toxicomanul să-și administreze o cantitate de drog care luată de o persoană neintoxicată i-ar fi fatală.

Nesatisfacerea obiceiului de a lua drogul se manifestă printr-o suferință fizică și mintală, printr-un complex de simptome caracteristice care constituiesc și elementele cele mai sigure de identitate a unui toxicoman. Ce este supradoza ?

Supradoza survine atunci când drogul consumat în exces afectează în mod periculos starea de sănătate fizică și mentală, putând conduce la comă sau deces.
Drogurile acționează asupra creierului, care controlează celelalte părți ale corpului și funcțiile lor. De aceeea drogurile acționează asupra vieții.

Dacă se consumă o cantitate considerabilă dintr-un anumit drog, aceasta poate cauza efecte secundare serioase.Nu toate efectele secundare îți pun viața în pericol. Dar dacă într-o perioadă scurtă de timp o cantitate mare de drog ajunge la creier sau alte organe, pot apărea efecte secundare foarte serioase: pierderea conștienței, oprirea respirației, insuficiența cardiacă sau vasculară.

Cum apare supradoza ?

Drogurile care se cumpără de la "dealeri" pot avea efecte cu intensitate diferită în zile diferite. Câteodată acestea pot avea multe substanțe adaugate, de aceea sunt uneori mai puternice, fiind combinate cu alte droguri mai ieftine. Atunci riscul de supradoză este sigur crescut. Unele persoane ajung la supradoză pentru că iau o cantitate prea mare de drog, care se acumulează în organism. Alții nu își pregatesc doză așa cum trebuie.

Cum este recunoscută supradoza?

Depresivele, opiaceele (heroina), sedativele (diazepam, alcool) încetinescfuncțiile corpului. Respirația încetinețte periculos de mult, sau se oprește de tot în caz de supradoză. Asta duce la insuficiență cardio-vasculară.
Stimulenții: cocaina și amfetaminele pot produce prin supradoză infarct, colaps prin epuizare, convulsii sau dezorientare. De aceea, persoana se poate accidenta.

Unul din cele mai clare simptome ale supradozei este atunci când fața persoanei se albăstrește sau se albește puternic. O persoană care a ajuns la suparadoză poate să respire foarte încet sau superficial sau deloc. Poate să facă spume la gură, să verse sau să facă convulsii, să se plângă de dureri în zona pieptului, apăsare, dificultate la respirație. În mod obișnuit persoana nu știe ce se întamplă cu ea, e neajutorată și cineva trebuie să intervină imediat pentru a o salva.
O persoană suspectată că a luat o supradoză, trebuie dusă de urgență la medic.

3.4. Clasificarea substanțelor psihotrope.

Substanțele psihotrope, drogurile, în general, pot fi clasificate, în raport cu acțiunea lor, în:

– analgezice,

– sedative,

– hipnotice,

– stimulente,

– halucinogene.

A.Analgezicele sunt deprimante neselective ale sistemului nervos central și servesc, așa cum o arată și denumirea, pentru atenuarea durerilor, fără ca persoana care le utilizează să-și piardă cunoștința.

B. Sedativele sunt tot deprimante neselective ale sistemului nervos central care, în anumite doze, au drept efect diminuarea hiperexcitabilității psihomotorii și aducerea la parametrii normali a tonusului funcțional al acestuia.

Luate în doze mari, sedativele duc la deprimarea intensă a sistemului nervos central.

C. Hipnoticele, somniferele, sunt substanțe care provoacă somnul, prin deprimarea sistemului nervos central. Din rândul hipnoticelor amintim barbituricele, metaqualona, clorhidratul etc. Din această categorie numeroase droguri pot fi concomitent sedative și hipnotice.

D. Simulentele activează sistemul nervos central și măresc activitatea creierului și a măduvei spinării, principalele droguri de acest fel fiind cocaina și amfetaminele.

De reținut faptul că anumite stimulente au o întrebuințare terapeutică legală, cum ar fi anorexigenele (folosite pentru scăderea greutății) și psihostimulentelor (folosite în tratarea depresilor nervoase).

E. Halucinogenele sunt substanțe care acționează asupra sistemului nervos central, provocând atât denaturarea percepțiilor, cât și iluzii senzoriale.

Cunoscute și sub denumirea de "droguri psihodelice", în rândul halucinogenelor se înscriu, în special, LSD-ul și psihocybina.

3.5. Clasificarea drogurilor:

Datorită faptului că majoritatea substanțelor incluse în clasa stupefiantelor sunt naturale, nu există o nomenclatură sistematizată.

Pe cale de consecință, așa-zisele droguri care dau aparența și înșelatoarea stare de extaz și în care individul e acoperit de mirajul voluptății nu pot fi grupate în anumite clasificări stricte.

Acest fapt se datorează atât multitudinii acestor substanțe (și deci caracteristicilor diferite ale grupărilor chimice specifice) cât și dificultăților de a corela gruparea chimică a acestora cu efectul produs asupra organismului uman.

Unii autori au propus o clasificare simplă, bazată pe efectul social și având ca punct de plecare efectul nociv, în scară descrescatoare.

Alte clasificări propun drept criteriu procesul extinderii consumului și chiar grupările zonale geografice, având drept reper drogul preparat într-o regiune sau alta. Dar indiferent de criteriile alese; clasificările respective, concepute de cele mai multe ori în rapoartele statistice, au totuși meritul de a nominaliza substanțele prohibite și de a contribui la asanarea acestui pericol social care provoacă starea de dependență și decădere a individului.

Totuși o clasificare mai cuprinzatoare și fundamentată științific poate grupa aceste substanțe sau produse, în mod logic, după modul de acțiune și după modul de producere, astfel:

1. După modul de acțiune:

-Psiholeptice (depresive)  – hipnotice.

– neuroleptice.

– tranchilizante.

-Psihoanaleptice (stimulente) – opiacee (opiul, morfină, heroină, etc).

– amfetamine.

-Psihodisleptice (halucinogene) -halucinogenele propriu – zise (hașis, mescalină, etc)

-halucinogenele depersonalizante (LSD, psilocybina,

etc).

2. După modul de producere:

– Produse de natură vegetală – opiacee

– cannabis

– cocaină

– peytol etc.

– Produse de natură sintetică: – mescalina

– psilocybina

– LSD etc.

Alte clasificări, având drept criteriu căile de obținere a drogurilor :

– produsele de natură vegetală,

– cele de natură sintetică,

– produse semisintetice.

Î ntr-o altă clasificare, acceptată la nivel internațional, se disting trei categorii mari de stupefiante, respectiv:

1. Produse depresive ale sistemului nervos central.

2. Produse stimulente ale sistemului nervos central.

3. Produse perturbatoare ale sistemului nervos central.

La rândul lor substanțele psihotrope (produsele perturbatoare ale sistemului nervos) ar putea fi clasificate după cum urmează:

a) după substanțele din care derivă,

b) după originea lor (naturale, semisintetice și sintetice)

c) după riscurile farmacodependenței și abuzului pe care le prezintă,

d) după efectele de ordin fizic și psihic

e) după compoziția chimică generală (de regulă, compoziția chimică generală și proprietățile farmaceutice ale unui drog determină efectele acestuia asupra corpului uman).

Substanțele psihoactive care generează abuzul, pot fi, la rândul lor, grupate în nouă categorii principale :

– stupefiante naturale, semisintetice și sintetice,

– produse extrase din cannabis,

– cocaina și celelalte substanțe extrase din coca,

– barbituricele și celelalte sedative hipnotice,

– tranchilizante minore,

– amfetaminele și stimulentele analoage,

– LSD și alte halucinogene,

– droguri asemanatoare aflate sub control (așa numitele "designer drugs")

– solvenți organici și inhalanți.

Există și alte clasificari ce nu au în vedere diverse criterii, regim juridic, dependența dobândită în urma consumului, nivelul efectelor, forma de administrare, fapt ce confirmă lipsa unui sistem rigid de clasificare a stupefiantelor .

Specialiștii în domeniu întrevăd posibilitatea adoptării unei metode de clasificare bazată pe principiile sintezei.

În raport cu regimul juridic care le reglementează stupefiantele pot fi legale sau ilegale, în timp ce raportate la dependența dobândită în urma consumului, acestea pot fi grupate în trei categorii :

– stupefiante care dau dependență fizică,

– stupefiante care conduc la dependență psihică,

– și stupefiante care dau dependență mixtă.

În sfârșit, după nivelul efectelor stupefiantele pot fi:

– dure

– ușoare.

În funcție de modul de administrare, consum, ele sunt :

– injectabile,

– ingerabile,

– de prizare,

– de masticare,

– de fumare,

– de inhalare,

– unele stupefiante se pot administra și sub formă de supozitoare.

Alte clasificări :

1. Droguri care inhibă centrii nervoși :

– Cannabis,

– Opiacee :

– opiu,

– morfina,

– derivatii de morfina :

– heroina,

– metadona,

– petidina,

– codeina,

– barbiturice,

– tranchilizante,

2. Droguri care stimulează centrii nervoși :

– cocaina,

– amfetamine,

– crack-ul,

3. Droguri halucinogene :

– LSD,

– Ecstasy,

– Phenciclidina (PCP),

– Peyote (mescalina),

– Psilocybina și Psilocyna,

4. Inhalanți :

– solvenți organici,

– lacuri, vopsele ("Aurolac"),

– gaz,

– adezivi,

– benzine ușoare.

CAPITOLUL IV

Moduri și sisteme de operare folosite de

traficanții de droguri

1.Modalități de ascundere

Metode de ambalare sau disimulare în vederea traficării.În scopul traficării de droguri se apelează la metode diversificate de ascundere și transprtare a drogurilor ,urmărindu-se firește, sustragerea de la depistarea de către autoritățile vamale sau judiciare.Potrivit datelor oferite de OIPC-INTERPOL,dintre modalitățile de mascare sau ascundere și metode propriu zise de trficare ilicită a stupefiantelor, cele mai frecvente sunt următoarele :

a.Fabricarea pe cale industrială a mijloacelor de ascundere a drogurilor,prin folosirea mașinilor, cutiilor și etichetelor unor linii tehnologice de la fabricile de conserve , folosind în acest scop complicitatea unor persoane din astfel de întreprinderi.Operațiunea constă în înlocuirea produselor alimentare cu stupfiante.

b. Producerea pe cale artizanală a mijloacelor de ascundere a drogurilor ,prin achiziționare de mașini și materiale de bază cum sunt :capace, cutii goale,etichete cu dimensiuni corespunzătoare.În aceste mijloace confecționate în mod artizanal se ascund drogurile ce urmează a fi transportate. Mijloacele de ascundere fabricate artizanal trebuie să respecte

caractesticile celor fabricate industrial.

c. Înlocuirea produsului finit din cutiile de conserve, efectuată în mai multe modalități:

Deschiderea normală a cutiei, eticheta fiind dezlipită, cutia desfăcută apoi golită de conținut, curățată și tăiată transversal pe dedesuptul sulului care marchează sertisajul fabricii.După introducerea drogului este relipită eticheta.La sfărșitul acelor operațiuni înălțimea cutiei va fi mai mică cu câțva milimetri.

Deschiderea cutiei prin efectuarea unor orificii în pereții laterali ai acesteia, după îndepărtarea etichetei. După golire se introduce drogul,decupajele sunt cositorite și bine ajustate, iar în final se lipește eticheta.

Tăierea transversală a cutiei și confecționarea unui capac veritabil. După dezlipirea etichetei, cutia este tăiată transversal la apraximativ 13 mm de marignea superioară, iar în interior se sudează o bară metalică, astfel încât acesta să depășeascăpartea superioară cu aproximativ 1 mm. Drogul este introdus în partea inferioară a cutiei, iar capacul este este ambalat deasupra, la nivelul tăieturii circulare și lipit cu ajutorul unei benzi adezive, după care se lipește eticheta. Se poate astfel transporta orice fel de drog, în stare solidă sau lichidă, fără să degaje miros.

d.Îmbibarea țesăturilor cu stupefiiante pentru transportul cocainei. Metoda constă în diyolvarea acesteia în pur alcool. Se îmbibă apoi țesătura de bumbac –de regulă lenjerie, batiste – cu acest amestec ce a fost prealabil filtrat. După uscarea țesăturii, aceasta poate fi transportată fără a atrage atenția. În circa 140 de batiste poate fi ascuns un kilogram de cocaină.

e. Folosirea sistemului poștal, în special prin ascunderea în scrisori sau obiectele din colete. De exemplu:

Ascunderea stupefiantelor în scrisori.

Ascunderea stupefiantelor în colete. Aceasta constă în ascunderea lor în diverse obiecte trimise prin colete poștale. Anchetatotii Brigăzii pentru stupefuante din Paris au descoperit un inspector de fisc care a recunoscut că a primit 30 de colete din America Latină. Rețeaua de traficanți îl folosea drept paravan.

Folosirea curierilor. Aceștia practică uneori sistemul înghițirii drogurilor, ei absorbând mici cașete de plastic, cât o măslină, ermetice și impermeabile , conținând fiecare câteva grame de cocaină. Recordul a fost atins de un columbian, care a reușit să înghită 171 de “ măsline “ .

“Curierii “ sau “cărăușii” sunt parsoane din cele mai diverse, de diferite funcții sau profesii, de la țărani pînă la diplomați, iar modurile de ascundere folosite sunt dintre cele mai ingenioase. De pildă, într-un caz menționat și în literatura de săpecialitate, în aprilie 1979, poliția thailandeză a arestat un grup de contrabandiștib din sudul țării,care, pozând în oameni îndoliați, greu lovișu de soartă, încercau să scoată din Thailanda,cadavrul unui copil care nu se răcise încă,în stomacul căruia fusese ascunsă o mare cantitate de heroină.

Metodele și tehnicile de identificare a drogurilor I-au determinat pe producătorii acestora să le modifice culoarea și compoziția chimică, provocând, până la identificarea noilor substanțe, dificultăți în depistarea drogurilor astfel disimulate.

1.2 Metode de mascare a mirosurilor specifice unor droguri.

Pentru a preveni depistarea drogurilor datorită mirosului specific al unora dintre acestea, de către câinii de urmărire specializați în asemenea operațiuni, traficanții recurg și din acest punct de vedere la metode diverse.

Împachetarea în cartoane speciale sau în canistre din tablă, în special al marijuanei, în care sau introdus pești uscați cu miros înțepător și bile contra moliilor.

Introducerea în colete, alături de droguri a unor esențe de usturoi sau ceapă sl căror miros derutează câinii de serviciu.

Ambalarea în containere închise ermetic, care nu permit nici o degajare de miros exceptând faptul în care aceste cutii au fost manipulate de persoane murdare pe mâini de drogul ambalat.

Metode de evitare sau anihilare a diferitelor dispozitive folosite pentru depistarea drogurilor.

Pentru evitarea dispozitivelor de depistare a drogurilor, se folosesc metode ingenioase, în funcție de complexitatea și modernitatea măsurilor de supraveghere de la punctele de trecere a frontierei.Astfel:

La punctele de trecere a frontierei, mai ales la cele aglomerate, se folosesc pentru depistarea stupefiantelor și dispozitive cu raze x, pentru controlul bagajelor călătorilor. Totuși, traficanții cu experiență sau cunoștințe în domeniu, învelesc drogul în staniol sau hârtie indigo, care opresc razele x.

Pentru transportul drogurilor sunt folosite și avioane, elicoptere și nave maritime. Pentru interceptarea acestora, autoritățile folosesc tehnici ultrasofisticate: aparatură de control,avioane AWACS)cu aterizare timpurie)

2. Modalități de ascundere în trafic a stupefiantelor

Pentru trecerea frontierelor, drogurile sunt firește foarte bine ascunse, astfel încât să nu fie descoperite de vameși sau de organele de poliție. Ascunderea stupefiantelor reprezintă o problemă esențială,atât pentru contrabandiști cât și pentru aurorități. Locurile și modalitățile de disimulare sunt diferite, ele depinzând de ingeniozitatea traficanților, acești dovedindu-se foarte inventivi.

2.1 Locuri ascundere în mijloacele de transport. În funcție de tipul de mijloc de transport, stupefiantele pot fi ascunse în : autoturisme, autocamioane și autobuze; trenuri de călători și de marfă; avioane pentru transportul călătorilor și a mărfurilor aparținând unor companii sau persoane particulare; vapoare, șalupe și alte mici ambarcațiuni.De exemplu:

Mijloacele de transport auto, în special autoturisme, constituie mijlocul cel mai frevent folosite în contrabanda cu stupefiante, deoarece în ele se pot ascunde și transporta până la 110 kg, fără a atrage atenția autorităților.

Vagoanele de cale ferată reprezintă, în contrabanda cu stipefiante , mijloce de transport des folosite de trsficanți, din cauza multiplelor posibilități de ascundere și a controlului prin sondaj ce se face de către autoritățile vamale la trecerea frontierei din cauza timpului limitat avut la dispotiție.

În avioane drogurile se pot transporta în bagajele pasagerilor și în numeroase alte locuri care le oferă posibilități în acest sens, uneori cu complicitatea personalului din aeroporturi.

Pe vapoare, locurile cele mai propice pentru ascunderea drogurilor sunt:trompa de vânt, țevile, cisternele goale de carburanți, dulapurile și rafturile cu registrele pentru navigație, centurile de salvare, magaziile, frigoriferele, elicea etc.

2.2 Locurile în obiectele de îmbrăcăminte sau pe corp. Traficanții transportă personal drogurile disimulându-le în diferite obiecte pe care le au asupra lor, sau în îmbrăcăminte, ca și toate cavitățile anatomice ale femeilor și bărbaților. Ele pot fi ascunse în gură, în reverul hainei, epoleți, interiorul cravatei, buzunare, căptușeală, catarama de la curea, manșetele pantalonilor, vârful pantofilor, tocuri false etc.

Drogurile pot fi transportate în ascunzători realizate în corsete, sitiene , slipuri, proteze,suporturi special confecționate pentru ascunderea stupefiantelor pe corp, încălțăminte special confecționată. Plăcuțele de canabis sunt modelate sub formă de talpă interioară și acoperite cu branțul din piele al fabricii. Femeile pot simula graviditatea, ascunzând stupefiante în săculeți fixate pe abdomen.

În obiecte de uz casnic și personal. Potrivit bogatei pracitci existente în materie,cel mai adesea se constată: confecționarea unor valize cu fund dublu ; folosirea ramelor de tablouri, bastoane de sprijin, umbrele; ascunderea drogurilor în stilouri, pixuri, tocuri de ochelari, genți, printre cărți, pudriere, rujuri, tablouri, păpuși, bibelouri de lemn, în mici carpete, la rădăcina unei flori, în cutia unei benzi de casetofon etc.

În alimente, băuturi, țigări, stupefiantele pot fi ascunse în cutii de conserve de carne, pește, legume, etc., în fructe, cașcaval, salam, cutii de lapte, ouă, cuburi de zahăr îmbibate cu LSD, ciocolată amestecată cu stupefiante, pâine,etc.

3. Moduri de operare frecvente ale traficanților de droguri

Pentru efectuarea traficului de droguri, în sensul său larg, se apelează la cele mai diverse moduri de fabricare, de transport și de consumare propriu-zise a stupefiantelor.

3.1 Fabricarea drogurilor.O mare varietate de narcotice –codeină, methadonă stimulente și depresive, sunt fabricate legal în scopuri medicale. Aceste droguri însă pot fi subiect al abuzului și al traficului ilicit

O altă categorie o reprezintă stupefiantele a căror materie primă este dată de culturile clandestine de mac opiaceu, canabis, planta de coca, ciuperci halucinogene etc.

Culturile clandestine sporesc adesea în detrimentul culturilor alimentare. Acest gen de activitate ilegală îl face pe fermier complet dependent de banii proveniți de la traficanții de droguri, la bunul plac al acestora și în opoziție cu guvernul.

Ca și culturile, fabricarea stupefiantelor se face în mod clandestin, în laboratoare special amenajate la subsoluri, bucătării nefolosite sau depozite de unelte dar în clădiri special construite în locuri izolate. Echipamentul tehnic este improvizat, foarte ieftin, fiind cumpărat din magazine fără a trezi suspiciuni. Practica a dovedit că traficanții nu folosesc prea des aceeași încăpere pentru producerea de stupefiante, ci schimbă frecvent laboratorul pentru a nu fi identificați de poliție. Existența unui laborator clandestin este trădată de mirosul de acetonă, amoniac sau alte substanțe chimice,care sunt indispensabile în pprocesul de fabricare al heroinei.

În afara marijuanei, celelalte droguri, atât cele produse prin sinteză cât și cele sintetice în totalitate, necesită pentru a fi fabricate tehnologii și substanțe chimice, precursori. Traficarea acestor chimicale face parte din activitatea traficantului de drouguri fiind pedepsită ca atare de lege.

3.2 Transportul drogurilor.Transportul drogurilor se face pe rute aeriene, rutiere și maritime. Mijloacele de transport, așa cum s-a văzut, sunt diferite, începând cu omul și terminând cu elicopterul sau avionul.

Traficanții folosesc tot mai multe autovehicule cu numere de înmatriculare false sau numere de tranzit de tip Z sau W pentru transportarea mărfurilor de contrabandă și implicit s drogurilor. Uneori contrabandiștii ascund drogurile în autovehicule aflate în traficul internațional, fără ca personalul de deservire al acestora să aibă cunoștință de acest fapt.

Transportul de droguri se efectuează, în general, cu autovehicule de tip TIR ,cu trenuri, aeronave sau nave. În cazul transporturilor de droguri efectuate cu autovehicule de tip TIR, traficanții profită de faptul că acestea, fiind de cele mai multe ori cu produse alimentare perisabile, nu pot fi oprite și controlate timp îndelungat.

În zona est-europeană, deci inclusiv în România, drogurile sunt transportate în autoturisme particulare, aparent “inocente”, care nu apar pe listele organelor de poliție, astfel încât dacă acestea au unele informații, urmăresc camionul, iar transportul de droguri este dus la destinație de autoturism. În alte împrejurări mașina este abandonată de traficanți într-un oraș timp de câteva zile, după care marfa este preluată de alți traficanți și predată la destinație.

Organele de poliție au totuși sub control traficul ilegal de stupefiante, iar pentru unele lovituri mai mari, drogul este lăsat intenționat să treacă, pentu a permite “livrarea controlată”. Se apreciază însă că, întreaga cantitate ce se transportă ilicit, doar 10 este interceptată de organele de control.

Distribuirea drogurilor.

Piața neagră sau piața secretă unde sunt desfăcute stupefiantele este diferită. În unele locuri această piață nu este însă chiar atât de secretă. De exemplu, în Asia de Sud-Est opiul de vinde în mod deschis. În America Latină, sacii cu frunze de coca sunt scoși în plină stradă. Unele persoane vând hașișul prin bodegi, iar altele își expun marfa chiar pe caldarâmul străzii.

Ambalarea și prezentarea spre desfacere a stupefiantelor este o chestiune foarte importantă pentru traficanți. Producătorii de opiu îl ambalează în săculețe de pânză și îi dau forma unei turte. Pe marfa ambalată se aplică și o marcă de recunoaștere.

Această marcă poate consta într-un desen reprezentând un păun, fluturi, cărți de joc etc. Pe unele pachete se poate citii: “de cea mai bună calitate” , “opiul are un gust excelent” sau “opiul este cel mai bun” .

În ceea cei privește pe narcomani, pentru procurarea drogurilor, aceștia folosesc metode și mijloace diferite, de la cele mai pajnice până la cele mai violente.

La început, cei ce se dedau consumului de stupefiante au certitudinea că vor putea renunța oricând la ele și deci ar putea să facă uz de acestea pentru a le simții “efectele binefăcătoare” . Se înșeală, deoareca stupefiatele pun stăpânire pe întregul sistem nervos central, pe care îl afectează, astfel că voința individului de a se abține de la consumul de stupefiante este anulată.

Nevoia sistemului nervos, a celulelor nervoase în speță, este o intensitate deosebită;”este o sete mai mare decât aceea a unui om care ar mrge câteva zile fără a avea apă, prin pustiurile Saharei”. Atâta timp cât toxicomanii au la îndemână sau își pot procura cu regularitate stupefiantul, sunt, de regulă, liniștiți și pașnici, gânditori la fericirea pe care și-au creat-o în mod artificial. Când nu mai au drogul dorit, sau ajung la un grad de intoxicare deosebit, pot deveni periculoși, manifestându-se ca niște elemente antisociale înrăite, în cele din urmă intrând în marea criminalitate.

CAPITOLUL V

Elemente metodologice aplicate în investigarea

traficului de stupefiante

5.1 Modalități de depistare a traficanților

Pentru depistarea traficanților și a drogurilor, organele de poliție specializate apelează la mijloace diverse care depind de complexitatea fenomenului, de modul de organizare și de specificul organelor cu atribuții în acest domeniu, de capacitatea și competența profesională a acestora și de experiența pe care o au în acest gen de activitate.

Depistarea traficanților presupune o activitate complexă, organizată minuțios și uneori de lungă durată, în care investigațiile și verificările au o mare importanță.

5.1.1 Metode tactice. În vederea descoperirii activităților infracționale, a identificării persoanelor implicate și a obținerii mijloacelor de probă, Legea nr. 143 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, permite autorizarea de către procuror a folosirii investigatorilor acoperiți, procurarea de droguri, substanțe chimice,esențiale și precursori, în vederrea desfășurării unor asemenea acțiuni, precum și folosirea și supravegherea sistemelor de telecomunicații sau informatice.

Pentru depistarea traficului de stupefiante se efectuează supravegheri și verificări, verificări de registre, corespondențe și evidențe financiar contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care ar putea avea legătură directă sau indirectă cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul național.De asemenea, se efectuează supravegherea și verificarea operativă a clădirilor,depozitelor, terenurilor unde ar putea să se găsească stupefiante sau precursori, precum și prelevarea de probe în vederea identificării și expertizării bunurilor ce au făcut obiectul operațiunilor vamale.

Chiar simple discuții cu cei care trec frontiera, purtate cu abilitate, pot oferii indicii asupra unui posibil trafic.

Pentru depistarea traficanților se apelează la ceea ce este numit “urmărirea zborurilor sensibile”, adică a acelora despre care se dețin informații că sunt folosite pentru transportul unor produse și substanțe stupefiante, ascunse în diferite locuri de pe aeronave.

În această situație controlul se va efectua atât asupra călătorilor , personalului navigant și a bagajelor cât și asupra aeronavei, verificându-se cu atenție toate locurile posibile de ascundere a stupefiantelor, folosindu-se specialiști care cunosc caracteristicile tehnice de construcție a navei.

O metodă specifică folosită de poliție pentru depistarea traficanților o constituie “livrarea controlată”, când drogurile sunt lăsate intenționat să treacă prin filtrele organelor de control, pentru ca, prin urmărirea persoanelor care le transportă, să se ajungă in final la marii traficanți sau la alte persoane implicate, la rețelele și filierele organizate de aceștia, la mijloacele și metodele folosite etc.

5.1.2 Metode tehnico-științifice de depistare. Drogurile și implicit traficanții pot fi descoperiți cu ajutorul câinelui detector de droguri.De exemplu, la aeroportul Orly din Paris, primul câine ciobănesc german dresat pentru a detecta cocaină putea cerceta pasagerii și încărcătura unui avion în zece minute. Așezat în fața valizelor, el le zgârie cu labele pe cele care conțin droguri.

Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze x, mai ales pentru controlul bagajelor și a locurilor greu accesibile, ca și aparatură de examinare neutronică.

Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autoritățile folosesc tehnică ultrasofisticată, cum ar fi nave rapide, aparatură de control, avioane AWACS și sateliți. Aceștia mai sunt folosiți și pentru depistarea culturilor clandestine.

5.1.3 Identificarea toxicomanilor. Pentru identificarea toxicomanilor în mod operativ, până la efectuarea unei investigații medico-legale, trebuie știute următoarele:

când apare nevoia de drog, la toxicomani apar simptome ca lăcrimări, curgeri nazale, mâncărimi, transpirații, frisoane, dilatarea pupilelor, agitație, nervozitate etc;

toxicomanii aflați sub influența stupefiantelor sunt somnolenți, apatici, privesc în gol și se izolează pentru a “gusta plăcerea” stupefiantului;

diversele obiecte aflate în preajma drogatului, asupta sa, sau mirosuile specifice îi pot trăda pe cei care au consumat stupefiante;

urmele lăsate de instrumentele de administrare a drogurilor pe membrele superioare sau inferioare sunt indicii că este vorba de toxicomani, ceea ce presupune examinarea medicală.

De asemenea, identificarea toxicomanilor este posibilă și pe baza regisrelor aflate la proprietarii de farmacii și angajaților acestora, a rețetelor cu timbru sec onorate de policlinici, spitale și farmacii în care, pentru aceeași persoană, sunt trecute la intervale de timp scurte, diagnostice diferite, a carnetelor de evidență a rețetelor cu timbru sec distribuite medicilor, care pot duce la descoperirea unor fictivități și falsuri sau prescrieri de stupefiante fără a fi necesare. Aceste nereguli pot fi depistate prin verificarea pe teren a datelor înscrise în carnetele respective. Condicile de la camerele de gardă oferă indicii despre persoanele de serviciu în ale căror schimburi consumul a fost mai mare, depistându-se “bolnavii” ce frecventează mai des aceste locuri pentru a li se administra stupefiante, iar evidențele de la unitățile de intervenție și salvare ajută la identificarea persoanelor care solicită mai des intervenția salvării, acuzând dureri acute, urmărind să li se administreze stupefiante.

5.2 Investigarea propriu-zisă a traficului de stupefiante

5.2.1. Modalități de documentare pentru începerea urmăririi penale.Activitatea de documentare presupune obținerea unor informații, date referitoare la fapta săvârșită și autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organele competente să decidă fgcd xe

În funcție de locul și modul de operare, se poate recurge la următoarele mijloace de probă:

în cazul traficanților depistați la punczele de frontieră, la intrarea sau ieșirea din țară cu stupefiante asupra lor:

procesele verbale încheiate de vameși sau cadre ale poliției de frontieră, în care trebuie să se precizeze cu exactitate persoanele asupra cărora s-au găsit substanțele stupefiante, locurile unde au fost ascunse acestea, sortimentele și cantitățile, forma de ambalare și prezentare, metodele de ascundere precum și orice alte amănunte referitoare la acestea;

rapoartele de constatare tehnico-criminalistică sau buletine de analiză din care să rezulte că substanțele respective sunt sau conțin stupefiante;

– fotografii judiciare operative efectuate cu ocazia controlului sau al perchezitiilor corporale;

obiecte sau înscrieri găsite asupra persoanelor implicate în traficul de stupefiante ori în mijloace de transport, care au legătură cu stupefiantul găsit, ce se ridică conform art. 96-99 din Codul de Procedură Penală.

în cazul traficanților depistați în interiorul țării noastre:

procesele-verbale de de prindere în flagrant cu substanțe stupefiante asupra lor ori în momentul vânzării- cumpărării, care trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de art. 91 Cod de Procedură Penală;

fotografii operative efectuate cu ocazia prinderii în flagrant, în care vor fi prezentate găsite, locurile de ascundere, mijloace folosite, persoanele implicate, locurile în care s-au săvârșit faptele etc.;

datele furnizate de martori oculari, la care se adaugă obiecte și înscrisuri pe care traficanții le au asupra lor.

în cazul persoanelor depistate că sustrag stupefiante din spitale: procesele- verbale de prindere în flagrant.

În asemenea cazuri, prinderea în flagrant trebuie realizată în momentul în care stupefiantele sunt sustrase sau predate unor solicitanți pentru a se putea dovedii că substanțele în cauză au fost sustrase cu intenția de a fi folosite de către toxicomani și nu în scopuri umanitare.

Investigația în aceste cazuri face necesară ridicarea actelor și înticmirea de procese-verbale de constatare din care să rezulte: cine a ridicat și pe ce bază,stupefiante în ziua respectivă sau în zilele anterioare,pentru a se descoperi și alte persoane implicate în comiterea infracțiunii;

în cazul prescrierii de droguri prin rețete cu timbru sec, fără ca aceasta să fie necesar:

rețetele cu timbru sec în baza cărora s-au eliberat stupefiante precum și caietele cu evidența rețetelor cu timbru sec aflate asupra medicilor, dacă în ele au fost trecute numele unor persoane iar în rețele ale altora;

procesele –verbale de constatare ce atestă că persoanele pentru care s-au prescris stupefiante nu există în realitate sau copiile după actele de deces, atunci când la data prescrierii rețetelor personale pe numele cărora s-au eliberat erau moarte;

actele de expertiză medicală întocmite pentru persoanele cărora li s-au prescris stupefiante, deși în realitate nu sufereau de afecțiunile trecute pe rețete și nici nu necesitau un astfel de tratament.

5.2.2 Constatarea infracțiunilor flagrante.

Poate mai mult decât în cazul altor infracțiuni, constatarea infracțiunii flagrante capătă o importanță cu totul aparte atunci când produsul faptei îl constituie produsele ori substanțele stupefiante.

Așa cum este cunoscut, este flagrantă infracțiunea descoperită în momentul comiterii ori imediat după săvârșire, autorul fiind prins în timpul și la locul infracțiunii ori cât se poate de aproape de acest loc.1

Totodată, prinderea în flagrant are menirea de a asigura tragerea la răspundere penală a traficanților la un moment mult mai apropriatde cel al săvârș

irii acțiunilor ce constituie elementul material al traficului de stupefiante, constituindu-se, în același timp, și într-un important de natură preventivă, cu efect direct în sporirea rolului educativ al pedepselor aplicate.2

În cazul faptelor constatate spontan se oferă posibilitatea cunoașterii locului și timpului săvârșirii infpracțiunii încă din faza inițială a cercetărilor, nemaifiind necesare alte activități pentru stabilirea acestora, fapt de natură să conducă atât la creșterea operativității, cât și la economisirea de timp și forțe.

De asemenea, considerăm că nu este lipsit de interes să evidențiem faptul că în cazul în care traficul de stupefiante a fost săvârșit în participație, prinderea în flagrant a unuia dintre făptuitori- fie în timpul deținerii, fie în momentul efectuării unor operațiuni sau a transportului de droguri- constituie punctul de plecare în identificarea tuturor celor care au conlucrat la pregătirea și punerea în aplicare a rezoluției infracționale.3 Din analiza practicii judiciare rezultă că, în marea majoritate a cazurilor, cei prinși în flagrant sunt dealerii, noii inițiați în consumul sau traficul de stupefiante, catârii (cărăușii de heroină) și shote gun-ii (persoanele care însoțesc catârii pentru a supraveghea predarea drogurilor.

Ca și în cazul altor fapte de natură penală, și în cazul traficului de stupefiante importanța constatării infracțiunii flagrante își găsește expresia în înseși dispozițiile derogatorii de la dreptul comun, respectiv :

posibilitatea efectuării percheziției fără autorizarea procurorului;1

luarea măsurii reținerii ori, după caz, a arestării preventive fără îndeplinirea altor formalități2.

dreptul oricărei persoane de aprinde pe făptuitor și de al conduce în fața autorităților.

Atunci când se analizează necesitatea și mai ales, oportunitatea organizării prinderii în flagrant, organele de urmărire penală trebuie să țină cont de toate datele obținute până în acel moment, respectiv:

– împrejurările în care se săvârșește fapta și informațiile privitoare la modul de operare folosit de traficanți pentru a ascunde, transporta sau plasa drogurile;

persoanele semnalate că sunt angrenate în activitatea infracțională;

timpul când infractorii plasează produsele ori substanțele stupefiante, când produc, efectuează operațiuni privind circulația acestora sau, după caz, consumă drogurile în anumite locuri etc. ;

mijloacele de transport folosite pentru introducerea sau scoaterea din țară a produselor sau substanțelor stupefiante ori pentru deplasarea acestora dintr-un loc în altul, cui aparțin sau pe numele cărei persoane juridice sunt înmatriculate, conducătorii auto care le deservesc3;

măsurile pe care la I-au făptuitorii pentru a nu fi surprinși, respectiv follosirea anumitor coduri, parole, semnale etc;

dacă cei în cauză acționează înarmați ori folosesc- pentru a scăpa de urmărire- substanțe paralizante sau iritante;

dacă participanții la infracțiune sunt semnalați că fac parte sau au legături cu organizații internaționale “specializate” în astfel de acte criminale, în traficul de arme, muniții ori materii explozive, contrabandă sau în acțiuni de spălare a banilor;

punctele de frontieră folosite cu predilecție de traficanți pentru intrarea sau ieșirea din țară, inclusiv persoanele care își desfășoară activitatea în aceste locuri și cu care infractorii au legături.

În cazul introducerii sau a scoaterii de produse din țară este indicat să se intervină după ce făptuitorul s-a prezentat la punctul de control vamal și au fost îndeplinite toate formalitățile necesare, adică după ce a prezentat documentele false sau privind alte bunuri, a făcut declarația vamală și a primit așa numitul “liber de vamă”. Controlul vamal al bagajelor, al altor bunuri aflate asupra persoanelor, al mărfurilor și al mijloacelor de transport se face de către personalul vamal din echipele de control, fie în incintele vamale, fieîn alte locuri unde se desfășoară operațiuni de supraveghere vamală cuprinde următoarele:

prezentarea la unitățile vamale a mijloacelor de transpor și a documentelor de transport însoțitoare;

controlul vamal al mijloacelor de transport;

declararea mărfurilor și prezentarea acestora pentru vămuire;

controlul vamal propriu-zis al mărfurilor;

verificarea declarației vamale, stabilirea taxelor vamale și acordarea liberului de vamă.

Atunci când activitatea infracțională s-a concretizat în orice operațiune privind circulația produselor sau substanțelor stupefiante sau toxice, surprinderea făptuitorilor trbuie făcută în raport de situația concretă, fie în momentul oferirii spre vânzare, a punerii în vânzare sau a vânzării- cumpărării drogurilor, fie în momentul distribuirii acestora altor persoane.1

Când există date că traficanții vor transporta drogurile dintr-o localitate în alta, constatarea infracțiunii flagrante poate fi realizată pe traseu, fie după ajungerea la destinație, în acest caz, după începerea operațiunilor de descărcara a mărfii destinatarului sau altui intermediar. Numai în acest mod există posibilitatea identificării mai multor participanți și descoperirea ulterioară a întregii rețele infracționale.2

Când activitatea ilicită a constat în sustragerea de stupefiante din fabrici, farmacii, depozite etc. surprinderea trebuie realizată după ce făptuitorul a intrat în posesia lor, acest lucru dând posibilitatea administrării probelor de vinovăție, atât sub aspectul infracțiunii de trafic de stupefiante, cât și sub aspectul altor infracțiuni concurente săvârșite.3

Dacă organele de urmărire sunt sesizate despre faptul că în anumite locuri se organuzează sau se îngăduie consumul de droguri, ele trebuie să intervină în momentul când consumatorii se află în locurile semnalate, acesta fiind momentul prielnic pentru identificarea celor care patronează astfel de fapte, a celor care beneficiază de “serviciile” acestora, precum și a drogurilor consumate.

În cele din urmă, ținând ținând cont că în ultimul timp sunt semnalate cazuri de trafic ilicit prin expedierea drogurilor prin sistemul poștal, în asfel de cazuri momentul intervenției trebuie să se situeze în timp după ce făptuitorul s-a prezentat la unitatea poștală, a completat formularele, a înmânat oficiantei coletul, a achitat taxele aferente și I s-a eliberat recipisa. În acest mod, odată cu prinderea celui în cauză și descoperirea produsului infracțiunii, organele de urmărire penală au posibilitatea să ridice și înscrisurile emanate de la făptuitor și în care figurează numele, prenumeleși adresa destinatarului. Alteori pot apărea situații când pe adresa destinatarului figurează o căsuță poștală, caz în care momentul intervenției pentru prinderea în flagrant trebuie să se facă după ce “ destinatarul” și-a ridicat “corespondența”. 4

După intervenția organelor de urmărire penală și identificarea infractorilor, celelalte activități se desfășoară cu ocazia constatării infracțiunii urmează regulile cunoscute.5

Chiar cu riscul de a ne repeta atagem atenția asupra obligativității efectuării percheziției corporale și numai după aceea să se trecă la efectuarea celorlalte activități: controlul bagajelor și mijloacelor de transport, ridicarea obiectelor și înscrisurilor descoperite, testarea produselor sau substanțelor susceptibile de a face parte din categoria drogirilor, identificarea martorilor ș.a. Din păcate, efectuarea acestei activități cu superficialitate sau chiar neefectuarea ei a generat consecințe tragice.

Asupra celor implicați în traficul de droguri, pot exista atât o parte din produsele sau substanțele stupefiante ce fac obiectul traficului ilicit, cât și arme, ori substanțe cu care, la prima ocazie favorabilă, aceștia nu vor ezita să-I atace pe cei care I-au prins ori să se sinucidă.

Din motivele arătate, imediat după efectuarea percheziției corporale, făptuitorul trebuie izolat de restul persoanelor și supus unei supravegheri atente.

De asemenea, trebuie acordată atenție deosebită controlului mijloacelor de transport, acestea oferind nenumărate și imprevizibile locuri de ascundere, fiind necesară demontarea pieselor și subansamblelor.De aceea, practica judiciară recomandă ca din echipă să facă parte și un specialist în domeniu, de regulă un tinichigiu auto.

Întocmit după regulile cunoscute, din cuprinsul procesului- verbal de constatare a infracțiunii flagrante trebuie să rezulte, în principal, următoarele:

-data și locul unde s-a efectuat constatarea;

calitatea, numele și prenumele membrilor echipei și organul de urmărire penală din care provin1;

temeiul de fapt și de drept al intervenției organelor de urmărire penală;

datele de identificare ale martorilor asistenți;

activitățile desfășurate de către făptuitor în momentul surprinderii, în raport cu modalitățile faptice concretede săvârșire;

datele de identificare ale făptuitorului;

starea în care se găsea făptuitorul în momentul depistării;

rezultatul percheziției corporale și controlului efectuat asupra bagajelor și mijloacelor de transport;

descrierea detaliată a produselor sau a substanțelor susceptibile de a face parte din categoria stupefiantelor sau toxicelor, cu indicarea aspectului exterior, formei, culorii, cantității, ambalajului, inclusiv cu precizarea conținutului etichetelor sau inscripțiilor aplicate pe acestea;2

rezultatul testării cu ajutorul trusei cu reactivi prin reacțiile de culoare sau precipitare;

explicațiile făptuitorului, cu privire la activitățile desfășurate și la natura și proveniența produselor sau substanțelor descoperite asupra sa;

observațiile martorilor asistenți și obiecțiile făptuitorului, atât cu privire la modul în care s-a făcut constatarea, cât și cu privire la cele consemnate în procesul verbal etc.

Trebuie precizat că potrivit modificărilor aduse legii procesuale penale, înregistrările audio sau video și fotografiile constituie mijloc de probă,3motiv pentru care acestea trebuie folosite pentru a ilustra activitățile desfășurate de traficanți în fiecare etapă a derulării activității infracționale, mai ales atunci când se folosește metoda “livrării supravegheate”.

Atunci când este cazul, după prinderea infractorilor și efectuarea activităților menționate se va poceda la cercetarea locului faptei, constatările făcute cu acest prilej fiind consemnate în cuprinsul aceluiași proces-verbal.

5.2.3 Cercetarea la fața locului

Considerată pe bună dreptate “partea cea mai importantă a instrumentării cauzei penale” cercetarea la fața locului precede în timp, celelalte activități de urmărire penală și în cazul traficului de stupefiante. Bineânțeles că o asemenea activitate este condiționată de modalitățile normative și faptice de comitere, respectiv dacă în raport cu acțiunile desfășurate de către făptuitori este necesară efectuarea de constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, descoperirea și fixarea urmelor acesteia, stabilirea poziției și stării mijloacelor materialede probă ori a împrejurărilor în care a fost comisă fapta.1Prin urmare, în cazul traficului de droguri se impune efectuarea la fața locului atunci când activitatea infacțională a constat în producerea stupefiantelor sau toxicelor, experimentarea acestora, cultivarea plantantelor ce conțin astfel de substanțe în scop de prelucrare, organizarea sau îngăduirea consumului în anumite locuri etc. Alteori, traficul de stupefiante se săvârșeșze în concurs cu infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și contrabandă, situație în care cercetarea la fața locului împrumută aspectele specifice unor astfel de fapte, particularizate prin obiectul lor material, în cazul nostru produsele ori substanțele stupefiante sau toxice. În mod similar se pune problema și în cazul săvârșirii trficului de stupefiante în concurs cu infracțiunea de furt.

Având în vedere cele spuse mai sus în accepțiunea de loc al faptei intră următoarele;

– locurile din fabricile sau unitățile care produc, prepară ori condiționează medicamentele pe bază de stupefiante și împrejurimile acestora;

– laboratoarele de analiză chimică și control al unor asemenea medicamente și vecinătățile acestora;

– depozitele de meterii prime sau produse intermediare sau finite și zonele înconjurătoare;

unitățile de comerț exterior specializate în importul sau exportul de stupefiante;

terenurile cultivate cu plante ce conțin substanțe toxice sau stupefiante: mac opiaceu, cannabis sativa L;

punctele de trecere a frontierei și zonele limitrofe ;

locurile de cazare și distracție, cum ar fi: hoteluri, moteluri, restaurante, discoteci etc;

porturi, aeroporturi, stații de cale ferată, oficii poștale etc ;

unități școlare, cămine, campusuri universitare ș.a. unde s-au semnalat consumul și alte operații interzise privind circulația stupefiantelor.

Ajungând la fața locului, după luarea măsurilor pregătitoare, echipa de cercetare va proceda la :

luarea cu operativitate a măsurilor de prevenire a intoxicațiilor cu stupefiante sau toxice;

fotografierea sau videofilmarea produselor ori substanțelor descoperite în locurile unde au fost ascunse sau depozitate și a persoanelor implicate în traficul ilicit;

descoperirea obiectelor de corp delict și a urmelor vizibile ;

descoperirea pe membrele superioare sau inferioare ale consumatorilor de droguri de înțepături, cruste, cicatrice ș.a.;

efectuarea perchezițiilor corporale asupra persoanelor implicate găsite la fața locului, în vederea descoperirii drogurilor, a unor obiecte și înscrisuri ce pot dovedii activitatea infracțională și servi ca mijloc de probă;

folosirea câinilor special dresați pentru depistarea stupefiantelor.1

Din analiza fenomenului infracțional în materie de stupefiante rezultă că marea majoritate a drogurilor ce fac obiectul traficului ilicit sunt ascunse în mijloacele de transport folosite de traficanți, aceste mijloace oferind posibilități nenumărate de ascundere și camuflare a acestora. De exemplu, în cazul autoturismelor se pot ascunde și transporta până la 100 kg stupefiante, fără ca această încărcătură să atragă în mod deosebit atenția.

Dacă există date sau suspiciuni că drogurile sunt transportate pe calea ferată trebuie cunoscut faptul că cele mai frecvente ascunzători folosite de traficanți sunt următoarele:

tapițeria interioară a vagoanelor;

plafoniere și lămpi;

scrumiere amplasate în interiorul vagoanelor sau pe culoarele acestora;

spatele radiatoarelor de căldură, oglinzilor și tablourilor;

coșurile pentru hârtii;

toaletele și spălătoarele, îndeosebi compartimentul rezervorului de apă și cel al încălzitorului apei, în spatele oglinzilor, în sulurile de hârtie igienică ori sub suporturile acestora;

în compartimentele vagoanelor de dormit, inclusiv în depozitele pentru lenjerie de pat, sacii pentru lenjerie ș.a.;

pe culoarele compartimentelor, locurile de ascundere putând fi atât jaluzelele cât și scaunele rabatabile, portbagajele ori ușile culisante etc.

Când cercetarea la fața locului se face pe o navă maritimă sau fluvială, vor fi examinate următoarele locuri:

cabinele personalului și obiectele – inclusiv cele de lenjerie- aparținând celor care ocupă cabinele respective;

părțile comune ale navei;

locul unde este amenajată farmacia vasului și anexele acesteia;

tubulatura din băi și toalete;

toate locurile situate pe puntea vasului;

sala mașinilor, cu tot ce ține de aceasta;

spațiul cuprins între tacheți și îmbinările planșeului;

uneltele de pescuit și rezervoarele pentru plinjări submarine.

In locurile unde se cultivă plante ce conțin stupefiante sau toxice, pe lângă celelalte activități, se va proceda la măsurarea cu exactitate a suprafeței cultivate și densitatea plantelor pe aria de cultură.

În sfârșit se impune remarca privitoare la regulile de ambalare și conservare a produselor sau substanțelor descoperite. Materialele folosite la ambalarea drogurilor trebuie să fie complet curate și etanșe, pentru a se evita deprecierea calitativă a acestora, modificarea gradului de umiditate, aspectului exterior ș.a.

Pentru ca elementele de fapt să poată dobândi valoare de probă, constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului trebuie să fie consemnate în mijloace de probă prevăzute de legea penală( Codul penal al României), respectiv procesul-verbal, fotografiile executate cu această ocazie, schița locului faptei, filmul sau înregistrările pe bandă videomagnetică.

5.2.4.Efectuarea perchezițiilor, verificarea și ridicarea de înscrisuri

Percheziția se constituie într-o activitate cu pondere deosebită în instrumentarea cauzelor penale ce au ca obiect traficul de stupefiante. Pe drept cuvânt se poate afirma că aproape nu exstă cauză penală în care să nu se impună efectuarea acestei activități de urmărire penală și de tactică criminalistică pentru descoperirea produselor sau substanțelor toxice ori stupefiantecare au făcut obiectul activității ilicite, înscrisurilor și valorilor necesare probării infracțiunii și, implicit, a vinovăției făptuitorului.

Raportată la specificul infracțiunii de trafic de stupefiante,pregătirea și efectuarea propriu-zisă a acestei activități ridică probleme din cele mai diverse. În primul rând percheziția trebuie făcută numai cu autorizația procurorului, excepție făcând, cazurile când ea este făcută ca urmare a constatării în flagrant a infracțiunii.În al doilea rând, dacă se ajunge la concluzia că efectuarea percheziției este necesară și oportună, aceasta trebuie făcută cu maximă operativitate, orice întărziere având drept consecință pierderea momentului prielnic, ratarea momentului surpriză, de cele mai multe ori decisiv în astfel de cazuri.

Practica judiciară recomandă ca momentul ales pentru declanșarea acțiunii să fie situat în acea fază a cercetărilor când există certitudinea că se vor obține maximum de probe. Cu alte cuvinte, trecerea la efectuarea percheziției trebuie să se facă numai atunci când scopul acesteia nu poate fi realizat prin alte activități de urmărire penală. Legat de scopul percheziției, în general, aceasta vizează următoarele:

descoperirea de produse sau substanțe stupefiante ori toxice;

descoperirea de instalații, aparatură etc. folosite pentru producerea, condiționarea, experimentarea drogurilor;

descoperirea de materii prime ori produși intermediari;

prinderea unor traficanți care se ascund într-un anumit loc, inclusiv a celor care se sustrag de la urmărirea penală ori de la executarea pedepsei;

identificarea unor înscrisuri privitoare la modul de procurare a drogurilor, proveniența acestora,persoanele implicate etc.;

descoperirea altor bunuri sau valori deținute contrar dispozițiilor legale în vigoare (arme, muniții, materiale explozive etc.).

Atât practica organelor de urmărire penală, cât și literatura de specialitate sunt unanime în a aprecia că percheziția este o luptă continuă, pe tărâm psihologic, între cei care organizează și efectuează această activitate și cei percheziționați.Complexitatea formelor prin care sunt puse în evidență stările emoționale ale percheziționatului, dublate de observarea și atribuirea semnificației reale a acestora, contribuie la obținerea rezultatelor scontate. Evident, aceste stări ale celui percheziționat vor trebui corelate cu activitățile concrete desfășurate în locul percheziținat, în strânsă legătură cu împrejurările specifice în care se desfășoară activitatea.

La efectuarea percheziției, în miijloacele de transport( nave, aeronave, vagoane de cale ferată, tir-uri, autoturisme) se impune folosirea unor specialiști (mecanici, tinichigii auto), în vederea descoperirii ascunzătorilor amenajate, evităndu-se riscul degradării lor, din cauza necunoașterii modului de demontarea unor ansamble. În aceste situații poate fi folosit cu succes câinele dresat pentru depistarea stupefiantelor, ușurând descoperirea acestora.

În cazul perchezițiilor efectuate la domiciliul toxicomanilor aflați sub influența consumului de stupefiante trebuie apelat la concursul medicilor pentru a acorda asistență de specialitate și, la nevoie, a dispune internarea.

De un ajutor prețios în descoperirea obiectelor ascunse sunt mijloacele tehnice aflate în trusa criminalistică. De exemplu, cu ajutorul radiațiilor ultraviolete se determină diferența de nuanță a culorilor, în timp ce cu ajutorul radiațiilor roentgen se cercetează interiorul unor obiecte.

Substanțele sau produsele ridicate, ambalate în mod corespunzător și cu etichetă pe ambalaj, trebuie trimise cu operativitate la laboratoarele de specialitate pentru analizare în vederea stabilirii dacă sunt sau conțin stupefiante. Analiza acestora este impusă de faptul că unele substanțe pot fi confundate cu medicamente de uz general ce au aceeași formă, mărime sau culoare iar unele dintre produsele farmaceutice, deși conțin același stupefiant, apar în comerț cu denumiri complet diferite, în funcție de firma și de țara producătoare.

De asemenea, această activitate este necesară ținând cont de transformarea sau deteriorarea unor substanțe în contact cu aerul.

Odată cu substanțele stupefiante pot fi ridicate și alte corpuri delicte, cum sunt seringile și fiolele folosite, vasele suspecte că au conținut stupefiante, resturile de țigări precum și înscrisurile care au legătură cu cauza cercetată. Precizăm că ridicare de obiecte și înscrisuri poate fi făcută ca activitate procedurală de sine-stătătoare, în afara percheziției.

Alături de procesul-verbal, ca mijloace tehnice auxiliare de fixare a rezultatelor percheziției se mai folosesc fotografierea și înregistrarea pe bandă videomagnetică.

Din cauza faptului că toxicomanii folosesc stupefiante sub diferite forme, recoltarea, ambalarea și expedierea se va face în funcție de starea acestora, da către medic sau un specialist al poliției.

În ceea ce privește examinarea înscrisurilor, cu ocazia efectuării percheziției, pot fi ridicate și anumite înscrisuri care au legătură cu fapta cercetată. O problemă care trebuie clarificată în acest caz este determinarea exactă a criteriilor după care se stabilește “legătura cu fapta”, astfel încât să nu fie întârziate cercetările, mai ales că în această categorie mai pot fi incluse și alte obiecte cum ar fi cele care pot oferi indicii cu privire la circumstanțele în care a fost pregătită și săvârșită infracțiunea și la persoanele care au participat sau care cunosc ceva despre faptă.De exemplu, note de plată a cazării la hotel sau de achitare a convorbirilor telefonice, agende de telefon, schițe, hărți cu diferite însemne, corespondență, etc.

Înscrisurile găsite cu ocazia perchezițiilor corporale și domiciliare, cele ridicate la cercetarea la fața locului, din mijloacele de transport, colete, etc., vor fi supuse unor examinări criminalistice minuțioase, deoarece ele pot constitui mijloace materiale de probă în dovedirea vinovăției uneia sau mai multor persoane.

Examinarea înscrisurilor poate conduce la stabilirea legăturilor infracționale dintre diferite persoane sau poate contribui la identificarea locurilor de producere, depozitare și desfacere a stupefiantelor. Pot fi obținute date care să conducă la depistarea unor filiere, organizare, compunere, trasee, mijloace și metode folosite, iar în final la dezmembrarea acestora.

O atenție deosebită trebuie să se acorde înscrisurilor găsite la traficanții de stupefiante proveniți din rândul cetățenilor străini, scrise în alte limbi, cum ar fi arabă, turcă, japoneză etc., sau cu texte cifrate,care necesită a fi traduse de traducîtori autorizați, descifrate și exploatate în activitatea de urmărire penală. Pe asemenea înscrisuri se pot găsi și urme de substanțe sau urme digitale ale persoanelor care au participat la săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante.

5.2.5 Dispunerea constatărilor tehnico-științifice, medico-legale și expertizelor

Constatările tehnico-științifice sau expertizele sunt absolut necesare în cauzele penale referitoare la traficul de stupefiante, ele constituind principalele modalități științificede dovedire a existenței stupefiantului.

Specifice în cazul infracțiunii de care ne ocupăm- indiferent de modalitățile normative sau faptice de comitere- sunt următoarele genuri de constatări tehnico-științifice sau expertize:

a) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza toxicologică, având drept finalitate stabilirea naturii produsului ori a substanței descoperite asupra făptuitorului, sau, mai exact spus dacă substanța sau produsul în cauză face parte din categoria stupefiantelor- toxicelor-, sau în care compoziție de stupefiante din rândul celor puse sub control internațional.1Am precizat faptul că una din activitățile prioritare ce se efectuează cu prilejul constatării infracțiunii flagrante, cercetării la fața locului sau percheziției este testarea cu ajutorul trusei cu reactivi.

Alteori, prezența drogului poate fi semnalată și în alt mod decât prin folosirea trusei cu reactivi. Astfel, prezența opiului în țesături poate fi depistată prin înmuierea acestora în apă, apariția pe țesătură a culorii maronii indicând prezența drogului.2

CAPITOLUL VI

Lupta împotriva traficului și consumului

Ilicit de droguri

Motivele consumului de droguri:

Pentru ca lupta împotriva traficului și consumului ilicit de droguri să fie eficientă trebuie să înțelegem motivele care duc la consumul de droguri pentru ca, în acest fel, să reducem consumul ilicit de droguri și în consecință traficul de droguri.

Motivele care duc la consumul de droguri sunt următoarele:

curiozitatea. Cea mai mare parte a adolescențillor ia droguri din curiozitate. Aparent, acesta este cel mai puternic motiv de a încerca drogurile.Persoanele cred că halucinogenele produc fantezii pline de culoare, reduc controlul Eu-lui și oferă experiența intoxicării. Nu înseamnă că devii dependent doar pentru că ai încercat, utilizarea sistematică duce la dependență, iar în cazul drogurilor puternice, prima doză poate fi fatală (heroina, cocaina, LSD,Extasy, amfetamine, fenciclidina)

teribilismul. Consumul de droguri poate fi văzut ca excitant și provocator. Unii sunt tentați să înfrunte riscurile implicate,departe de a fi împiedicați de vorbe precum “pericol”.

presiunea grupului. Presiunea socială de a fi cu prietenii poate reprezenta un alt motiv de a testa drogurile. Adolescenții spun: “Mulți dintre prietenii mei au încercat drogurile și eu nu am vrut să fiu altfel” sau “Toți o fac” , “prietenii mei m-au îndemnat și nu am vrut să creadă că sunt copil”.

probleme (în familie, școală, prieteni). Unii tineri pot folosi droguri pentru a acoperi probleme existente (divorțul părinților, abuz sau neglijență din partea părinților sau a școlii), pentru a evada din probleme sau pentru a fi capabili săn le trateze direct. Acești consumatori sunt predispuși să devină dependenți, fiind imaturi emoțional, în insecuritate, pasivi, care găsesc viața frustrantă și provocatoare de anxietate.

Drogul devine sensul găsirii securității, confortului, nevoia de consum de droguri are adesea originea în cadrul familiei unde a crescut minorul. De obicei, cei care consumă droguri în mod regulat, provin din familii dezmembrate sau nu trăiesc cu ambii părinți. Posibilitatea consumului de marijuana crește când controlul parental este excesiv și nedrept, în special când este însoțit de indiferența și rejecția față de copil.

neintegrarea în colectivitate și societate. Consumul de droguri poate fi un răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colrctivitate sau disprețul față de sine. Un exemplu concret este individul crescut într-un mediu rural care vine la oraș pentru a căuta o viață mai bună. Despărțirea de părinți și dispariția valorilor tradiționale pot genera sentimente de singurătate, izolare și deznădejde.

Toate aceste motive, tentații de a recurge la droguri sunt accentuate și de mass-media prin intermediul filmelor difuzate de televiziuni, afișele cu caracter de senzații tari, prin presă.

În căutarea identității de sine, adolescenții adesea se idetifică cu modelele(vedete de mare succes) până în cele mai mici detalii, începând cu tunsoarea, îmbrăcămintea, chiar obiceiuri.

plăcere sexuală. Acești consumatori caută experiențe noi, excitante.

6.2 Modul de operare în relația consumator- dealer

Din perspectiva modului de operare, traficanții de narcotice vizează în mod predilect creșterea numărului de consumatori, iar în acest sens utilizează tehnica “aruncării de mingii joase”, tehnică asemănătoare cu cea a “piciorului în ușă”. Prin intermediul acestei tehnici persuasive se obține conformarea la cerere, păstrându-se costurile reduse.

Viitorii consumatori sunt selectați atent, în special în rândul tinerilor, în perimetrul în care aceștia își desfășoară activitatea (școli, licee) sau unde își petrec timpul liber. Traficantul intră în relații cu ceilalți, ajungând să le câștige prietenia și încrederea. Un conflict cu părinții, o decepție sentimentală sau pur și simplu dprința de a experimenta senzații noi, sunt tot atâtea situații pe care traficantul se grăbește să le speculeze. Astfel, pentru a le alunga supărarea sau pentru a le satisface dorința de nou, le oferă doze de narcotice gratis ,”ca între prieteni”, neuitând să-I informeze că dacă mai vor, le stă la dispoziție.

Starea de euforie, semiinconștientă și buna-dispoziție creată de droguri îi determină pe acești tineri să mai apeleze la “serviciile” traficantului.

Aici apare o diferență.De data aceasta ei plătesc “marfa” cu sume relativ mici. Cu timpul apare dependența, fapt de care profită din plin traficantul. Acesta le propune “clienților” o modalitate de aface rost de bani:să devină, la rândul lor distribuitori de narcotice. Dependența le anihilează acestora instinctul de conservare și astfel, narcomanii se expun la tot felul de riscuri , fără ezitare.

Din momentul constituirii rețelei, traficantul se poate retrage în umbră, de unde coordonează activitatea. Tinerii racolați de el devin astfel simple unelte care îi asigură câștiguri fabuloase, victime care la rândul lor fac alte victime.

6.3 Măsuri de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri:

Activități de prevenire a consumului ilicit de droguri sunt următoarele:

organizarea deprograme educative adresate preșcolarilor, ce presupun promovarea unui stil de viață sănătos în familie și în comunitate, vizând sănătatea publică;

organizarea de programe adresate elevilor, ce presupun activități de instruire, informare, comunicare incluse în programa școlară;

organizarea de programe educative pentru adolescenți, în afara școlii, ce presupun organizarea de către instituțiile de învățământ de activități alternative pentru petrecerea timpului liber;

realizarea de campanii mass-media ce presupun activități de informare a populației prin mijloace precum : articole în presa scrisă, anunțuri publice, emisiuni, reportaje, concursuri, video și audioclipuri tematice;

furnizarea de informații și sfaturi privind efectele negative ale consumului de droguri, consecințele deținerii și traficului ilicit de droguri, precum și posibilitățile de prevenție și tratament, care pot fi aduse la cunoștința părinților, profesorilor, tinerilor și consumatorilor de droguri prin linii telefonice de informare și ajutorare

organizarea de programe comunitare ce presupun activități ce implică o largă participare a membrilor comunității;

organizarea de programe de consiliere psihologică și psihoterapeutică ce presupun activități specializate

Activitatea de combatere a traficului sau a consumului de droguri sau de forme farmaceutice care le conțin se organizează și se realizează de organele administrației publice și organele judiciare, de unitățile de învățământ, unitățile medicale și alte unități din sistemul serviciilor de sănătate, de centrtele de reeducare pentru minori, penitenciare, organizațiile neguvernamentale, precum și alte instituții interesate.

Măsuri de combatere și reducere a consumullui de droguri, realizate de Ministerul Sănătății, constau în activități de prevenție primară și în măsurile destinate reducerii consecințelor consumului de droguri, precum și în tratamentul medical și reabilitarea persoanelor dependente de droguri.

Măsurile de combatere a consumuluide droguri, întreprinse de Formațiunea centrală de reprimare a traficului și consumului ilicit de stupefiante din cadrul Inspectoratului General al Poliției,constau în:

organizarea și coordonarea activităților cu caracter preventiv în problematica drogurilor atât pentru populație, cât și pentru cadrele Ministerului de Interne implicate în astfel de activități;

instuirea cadrelor în scopul acționării pentru reducerea cererii de droguri;

elaborarea unor materiale instructiv- educative pentu pregătirea antiinfracțională a populației;

participarea prin personalul propriu specializat, alături de specialiștii altor instituții, la acțiunile de tipul “formare de formatori”.

Măsurile de combatere a traficului de droguri întreprinse de organele vamale în zona proprie de competență constau în:

efectuarea de supravegheri și verificări pentru depistarea situațiilor de încălcare a legislației vamale de către persoanele fizice și juridice, verificarea de registre, corespondențe și evidențe financiar-contabile, inclusiv cele pe suport informatic, precum și solicitarea altor documente și informații care au legătură directă sau indirectă cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul național ori cu alte operațiuni vamale;

verificarea operativă și supravegherea clădirilor, depozitelor, terenurilor sau altor obiective unde se găsesc sau ar putea să se găsească droguri, substanțe chimice esențiale sau precursori, precum și prelevarea de probe în condițiile legii, în vederea identificării și expertizării bunurilor care au făcut obiectul operațiunilor vamale;

controlul magazinelor și al punctelor de desfacere aflate în zonele speciale vamale, în vederea identificării drogurilor, substanțelor chimice esnțiale și precursorilor, a căror provenianță nu poate fi justificată cu documente vamale;

executarea măsurilor prevăzute de lege pentru reținerea și confiscarea, după caz, substanțelor chimice și precursorilor, în cazul nerespectării prevederilor legale aplicabile în domeniul vamal;

organizarea, exploatarea și instituirea unui sistem propriu de consemne pentru persoanele fizice și juridice, a căror respectare are caracter obligatoriu pentru personalul din sistemul vamal;

analizarea activității și a rezulzatelor specifice în domeniul vamal din teritoriu și elaborarea programelor de control, testări și investigații pe domenii;

verificarea accesului, depozitării, prelucrării, manipulării și transportului de droguri, substanțelor chimice esențiale și precursorilor în zonele libere, de către Serviciul antidrog din cadrul Direcției Generale a Vămilor;

îndeplinirea de către Serviciul antidrog din cadrul Direcției Generale a Vămilor a sarcinilor privind cooperarea pe plan intern și internațional cu instituții specializate în domeniu, pentru asigurarea schimbului de informații și documente, precum și pentru derularea de acțiuni operative specifice;

realizarea de către Serviciul antidrog din cadrul Direcției generale a Vămilor de controale și verificări inopinante, urmărirea și identificarea persoanelor suspecte de încălcarea reglementărilor vamale privind traficul ilicit cu substanțe stupefiante și psihotrope, substanțe chimice esențiale și precursori;

participarea Serviciului antidrog din cadrul Direcției Generale a Vămilor, împreună cu organele abilitate, la efectuarea livrărilor supravegheate, pe între teritoriul al României.

6.4 Măsuri de eficientizare a luptei împotriva traficuluui ilicit de droguri

Autorizarea de către procuror a efectuării unei livrări supravegheate

precizează organele legal abilitate ale Ministerului de Interne care se implică în desfășurarea acestei acțiuni.

Formațiunea centrală de reprimare a traficului și consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției coordonează și centralizează toate datele cu caracter național și internațional care vizează livrările supravegheate cu substanțe pe teritoriul România, care intră sub incidența Legii nr. 143-2000.

Dacă în timpul desfășurării controlului vamal organul vamal descoperă produse care intră sub incidența legii nr. 143 2000 , acesta poate propune organelor competente inițierea unei livrări supravegheate, urmând ca desfășurarea acesteia să se realizeze cu personalul specializat din structurile Ministerului de Interne.

Organele constatatoare abilitate, respectiv organele de poliție și organele vamale în zonele proprii de competență, au dreptul să rețină mijloacele de probă consemnate în actul de constatare și în adeverința de reținere eliberată care este înregistrată în evidențele unității de poliție, respectiv ale unității vamale.

Probele ridicate din marfa suspectă pot fi transportate spre laboratoarele de analiză din cadrul Direcției Generale a Vămilor numai dacă sunt însoțite de adrese de înaintare din care să reiasă acest scop, de la cine afost reținută, precum și cantitatea deținută și transportată de funcționarul vamal.

Se consideră deținute legal cantitățile corespunzătoare solicitate în scris formațiunea centrală de reprimare a traficului și consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției în scop didactic și de cercetare științifică.

Persoana care deține o astfel de legitimație are acces și beneficiază de sprijinul instituțiilor, în vederea exercitării atribuțiilor cei revin, potrivit legii.

Legitimațiile persoanelor desemnate din cadrul Ministerului de Interne și Ministerului Finanțelor- Direcția Generală a Vămilor vor fi vizate de conducerea ambelor ministere.

Supravegherea cultivării plantelor ce conțin droguri este, conform prevederilor legale în vigoare, o activitate care implică, pe de o parte, verificarea autorizațiilor eliberate de organele abilitate pentru culturile ce au ca destinație prelucrarea ilicită a acestora, iar pe de altă parte, obligativitatea celor care culzivă pe bază de autorizație astfel de plante și le prelucrează de a declara scopul culturilor, ce trebuie menționat în în mod expres în autorizație.

Autorizarea, conform prevederile legale în vigoare, pentru cultivarea plantelor ce conțin droguri și sunt prelucrate în mod ilicit se realizează de Ministerul Sănătății prin direcțiile județene de sănătate publică, respectiv a municipiului București.

Direcțiile județene de sănătate publică, respectiv a municipiului București, sunt obligate ca în termen de 7 zile de la data eliberării autorizației să comunice, sub confirmare de primire,o copie legalizată de pe aceasta, în vederea luării în evidență,la inspectoratele județene de poliție, respectiv al municipiului București, acestea urmând să fie centralizate, prin fax și sub confirmare telefonică de primire, de îndată ce au fost obținute, la formațiunea centrală de reprimare a traficului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției.

CAPITOLUL VII

Cercetarea criminalistică

6.1 Studii de caz :

Cazul nr.1

Dosar: 5210/1997.

Obiectul pricinii: art. 312, Cod penal.

Numele parților: Alexandrescu Ivan.

Data nașterii: 10.12.1965.

Locul nașterii: România, Constanța.

Cetățenia: bulgară.

Studii: 12 clase.

Situația militara: nesatisfacut.

Ocupația: pictor.

Starea civila: divorțat.

Domiciliul: Bulgaria.

Antecedente penale: nu are.

Scurt istoric.

În seara zilei de 20.08.1997, ora 22.30, în zona Crângași, organele de poliție din cadrul I.G.P. l-au surprins pe inculpatul A.I. în momentul în care incerca să vândă 0,5 kg heroină.

Martorul C.I., proprietarul unui magazin alimentar în zona Crângași, observând că inculpatul A.I. a așteptat în fața magazinului mai mult de 1 oră fiind foarte agitat a anunțat organele de poliție care l-au surprins pe inculpat cu un pachet ce conținea o substanță ce părea a fi heroină.

După ce s-a făcut testarea cu fiola "NARCO-TEST" s-a constatat că substanța respectivă este heroină.

Probațiunea în cadrul judecății.

Rezultatul constatărilor a fost materializat într-un proces verbal și planșă fotografică

Faptele săvârșite de cei doi inculpați sunt probate cu următoarele mijloace de probă:

– proces verbal de percheziție corporală întocmit la 20.08.1997, efectuată de organele de poliție asupra inculpatului A.I.;

– proces verbal de percheziție întocmit la domiciliul lui A.I., unde s-au găsit substanțe stupefiante;

– declarațiile martorilor C.I. și Anghel Violeta, vânzătoare la magazinul alimentar.

– raportul de expertiză efectuat de specialiștii I.G.P. -Direcția antidrog asupra pachetului deținut de A.I., pachet ce s-a dovedit a fi 0,495 kg heroină.

– dovezile privind predarea cantității de droguri ridicate de la inculpatul, urmând ca instanța să dispună confiscarea lor.

– cantitatea de 0,5 kg de heroina depusă la Camera de Corpuri Delicte, a Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate;

– raportul de constatare tehnico-știintifică din 21.08.1997 unde s-a constatat că proba

înaintată în cauză este constituită din 0,5 kg heroina, substanța a cărei deținere este

interzisă prin lege fiind drog de mare risc.

Sentința.

Din situația de fapt și probele expuse, în sarcina inculpatului A.I., tribunalul apreciază că urmează a se reține următoarele infracțiuni:

– trafic de stupefiante, faptă prevăzută de art. 312 Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Inculpatul A.I. va executa o pedeapsă de 7 ani la închisoarea Jilava.

Cazul nr.2

Dosar: 5301/2002.

Obiectul pricinii: art. 2, alin, 1, legea nr. 143/2000.

Numele părților: Mircea Cristian.

Data nașterii: 13.02.1970.

Locul nașterii: Tulcea.

Cetatenia: română.

Studii: 12 clase.

Situația militară: satisfacut – soldat.

Ocupația: somer.

Starea civilă: divorțat (1 copil minor de 3 ani ).

Domiciliul: București.

Antecedente penale: furt auto – 1995.

Numele părtilor : Mircea Valentin.

Data nașterii: 29.08.1973.

Locul nașterii: Tulcea.

Cetățenia: română.

Studii: 8 clase.

Situația militară: nesatisfacut.

Ocupația: somer.

Starea civilă: divorțat.

Domiciliul: București.

Antecedente penale: nu are.

Scurt istoric.

În ziua de 3.10.2000, în urma unor reclamații primite, politiștii secției 11 au început urmărirea numiților M.C. și M.V, cunoscuți poliției ca fiind vânzători de droguri din zona Vitan.Timp de șapte zile polițiștii au urmarit, au filmat și au fotografiat activitatea celor doi.

În data de 11.10.2000, ora 6.00 în urma percheziției domiciliare la locuința celor doi, polițiștii secției 11 împreună cu trupele DIAS, au ridicat 3 pachete a câte 1 kg de substanță de culoare maronie ce parea a fi heroină, pachete care au fost sigilate pentru testare.

Inculpații au opus rezistență, negând în primă fază acuzațiile care le-au fost aduse.

Dupa ce l-i s-au prezentat probele strânse împotriva lor și-au recunoscut faptele.

Probațiunea în cadrul judecății.

Fapta comisă de către inculpați este probată cu următoarele mijloace de probă :

– declarația inculpatului M.C.

– declarația inculpatului M.V.

– declarațiile martorilor Cosma Daniel, Nicolaescu Bianca și Kolozsi Andreei.

– probele foto strânse în intervalul 3-11.10.2000.

– probele video strânse în intervalul 3-11.10.2000.

– proces verbal de confiscare a stupefiantelor.

– mandat de percheziție domiciliară.

Sentința.

Din situația de fapt și probele expuse, în sarcina inculpatului M.C., tribunalul apreciază că urmează a se reține următoarele infracțiuni:

– vânzare de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Inculpatul M.C. va executa o pedeapsă de 15 ani.

Din situația de fapt și probele expuse, în sarcina inculpatului M.V., tribunalul apreciază că urmează a se reține următoarele infracțiuni:

– vânzare de droguri de mare risc, faptă prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Inculpatul M.V. va executa o pedeapsă de 12 ani.

Cazul nr.3.

Dosar: 2470/2001.

Obiectul pricinii: art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Numele părților: Ion Filip.

Data nașterii: 10.12.1980.

Locul nașterii: București.

Cetățenia: română.

Studii: student medicină.

Situația militară: nesatisfacut.

Ocupația: student.

Starea civila: necăsătorit.

Domiciliul: București.

Antecedente penale: nu are.

Scurt istoric.

În noaptea de 7/8.03.2001, organele de poliție, au organizat o razie la Discoteca "Max" din București, unde au legitimat și percheziționat mai multe persoane.

Numitul I.F. se afla la discotecă cu prietena acestuia, martora, Cernat Ana-Maria. În urma percheziției corporale asupra lui I.F. s-a găsit în buzunarul din față al pantalonului o substanță rășinoasă de culoare galbenă învelită în plastic.La expertiza chimică s-a constatat că substanța respectivă este hașiș în greutate de 1 g și face parte din categoria substanțelor stupefiante a căror deținere este interzisă prin lege.

Martora C.A.-M. a declarat că nu știe nimic despre substanța respectivă.

Inculpatul I.F a declarat că substanța este a sa și o deține în scopul consumului.

Probațiunea în cadrul judecății.

Fapta comisă de către inculpat este probată cu urmatoarele mijloace de probă :

– declarația inculpatului I.F.

– declarația martorei C.A.-M.

– declarația martorilor Marinescu Olimpia și Cornescu Andrei, aflați în acea seara la discotecă.

– raportul de constatare tehnico-științifică din data 8.03.2001 în care s-a constatat că

– substanța respectivă este hașiș în greutate de 1 g, substanță a cărei deținere este interzisă prin lege.

Sentința.

Din situația de fapt și probele expuse, în sarcina inculpatului I.F., tribunalul apreciază

că urmează a se reține următoarele infracțiuni:

– deținere, fără drept, de droguri, faptă pedepsită de art. 4 din Legea nr.143/2000 cu închisoarea de la 2 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Inculpatul I.F. va executa o pedeapsă de 2 ani și 8 luni la Penitenciarul Rahova.

Cazul nr.4.

Dosar: 3910/2002.

Obiectul pricinii: art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Numele părților: Mihai Alexandra.

Data nașterii: 29.08.1960.

Locul nașterii: Iași.

Cetățenia: română.

Studii: universitare.

Situatia militara: –

Ocupația: chimist.

Starea civilă: necăsătorită.

Domiciliul: București.

Antecedente penale: nu are.

Scurt istoric.

În data de 13.09.2002, în urma unei informații primite, polițiștii secției 3 s-au deplasat la locuința numitei Mihai Alexandra pentru a verifica grădina din spatele casei în care, în conformitate cu informația primită, inculpata a plantat cannabis.

La domiciliul inculpatei M.A nu se afla nimeni. Polițiștii au așteptat ca inculpata să revină la domiciliu și au întrebat-o dacă deține plante de cannabis. Inculpata a răspuns afirmativ, arătându-le polițiștilor unde se aflau plantele.

Probațiunea în cadrul judecății.

Rezultatul constatărilor a fost materializat într-un proces verbal și planșă fotografică.

Din plantația de cannabis însumând 6 plante s-au păstrat fragmente în cadrul Laboratorului pentru expertizare, restul fiind reținută în vederea confiscării și predată la I.G.P -Brigada de Combatere a Crimei Organizate (Camera de Corpuri Delicte ).

În raportul de expertiză s-a concluzionat că proba înaintată pentru expertiză este cannabis, plantă care face parte din lista produselor și substanțelor stupefiante.

Faptele săvârșite de inculpată sunt probate cu urmatoarele mijloace de probă:

– proces verbal de percheziție domiciliară;

– cantitatea de 6 plante de cannabis depusă la Camera de Corpuri Delicte,a Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate;

– raportul de constatare tehnico-științifică din 13.09.2002 unde s-a constatat că proba în cauză este constituită din 6 plante de cannabis, plante ce fac parte din lista stupefiantelor a căror deținere este interzisă prin lege;

– declarații ale martorilor Ghiță Gigel și Ciola Virginia, vecinii inculpatei.

– declarația inculpatei M.A.

Sentința.

Din situația de fapt și probele expuse, în sarcina inculpatei M.A., tribunalul apreciază că urmează a se reține următoarele infracțiuni:

– cultivarea de stupefiante fără drept, faptă pedepsită de art. 4 din Legea nr.143/2000 cu închisoarea de la 2 la 5 ani.

Inculpata M.A va executa o pedeapsă de 3 ani.

Cazul nr.5.

Dosar: 6002/2001.

Obiectul pricinii: art. 6, ali. 2 din Legea nr. 143/2000.

Numele părților: Fecioru Elisabeta.

Data nașterii: 6.02.1964.

Locul nașterii: Cluj.

Cetățenia: română.

Studii: 12 clase.

Situația militară: – .

Ocupația: magazioneră.

Starea civilă: divorțată.

Domiciliul: București.

Antecedente penale: nu are.

Scurt istoric.

În ziua de 17.07.2001, numita Fecioru Elisabeta s-a prezentet la Farmacia Farma Plus pentru a cumpăra Codeină, medicament ce se eliberează numai prescris de medic, fiind antitusiv. Martora C.A. farmacista din ziua respectivă a întrebat-o pe F.E. ce simptome are. F.E. a spus că avea migrena și s-a prezentat la medic de unde a primit rețeta. Astfel farmacista a constatat ca nu necesita medicamentul respectiv și a anunțat organele de politie.

Verificând rețeta,polițiștii secției 18 au constatat că prezenta ștersături și modificări. Întrebată ce s-a întâmplat cu rețeta, F.E. a declarat că a falsificat rețeta pentru a putea cumpăra Codeină.

Probațiunea în cadrul judecății.

Fapta săvârșită de către inculpată este probată cu următoarele mijloace de probă:

– declarațiile martorilor C.A. și Gheorghe Alin, cumpărătorul care a văzut cele întâmplate;

– declarația inculpatei F.E ;

– declarația medicului care a emis rețeta inițială;

Sentința.

Din situația de fapt și probele expuse, în sarcina inculpatei, tribunalul apreciază că urmează a se reține săvârșirea următoarelor infracțiuni:

– obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc pe baza unei rețete medicale falsificate, faptă pedepsită de art. 6, alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu închisoarea de la 1 an la 5 ani.

Inculpata F.E. va executa o pedeapsă de 1 an și 6 luni.

ANEXĂ

Lege nr. 143 din 26 iulie 2000 publicata în M.Of. nr. 362 din data: 07/21/2000

privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

Parlamentul României adopta prezenta lege:

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. – În prezenta lege termenii si expresiile de mai jos au urmatorul înteles:
a) substante aflate sub control national – drogurile si precursorii înscrisi în tabelele-anexa nr. I-IV care fac parte integranta din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin ordonanta de urgenta a Guvernului, prin înscrierea unei noi plante sau substante, prin radierea unei plante sau substante ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sanatatii;
b) droguri – plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si substante, înscrise în tabelele nr. I-III;
c) droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele nr. I si II;
d) droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III;
e) precursori – substantele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV;
f) inhalanti chimici toxici – substantele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sanatatii;
g) consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala;
h) toxicoman – persoana care se afla în stare de dependenta fizica si/sau psihica cauzata de consumul de droguri, constatata de una dintre unitatile sanitare stabilite în acest sens de Ministerul Sanatatii;
i) cura de dezintoxicare si supravegherea medicala – masurile ce pot fi luate pentru înlaturarea dependentei fizice si/sau psihice fata de droguri;
j) livrarea supravegheata – metoda folosita de institutiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea si sub controlul procurorului, care consta în permiterea trecerii sau circulatiei pe teritoriul tarii de droguri ori precursori, suspecti de a fi expediati ilegal, sau de substante care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul descoperirii activitatilor infractionale si al identificarii persoanelor implicate în aceste activitati;
k) investigatori acoperiti – politisti special desemnati sa efectueze, cu autorizarea procurorului, investigatii în vederea strângerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea faptuitorilor si acte premergatoare, sub o alta identitate decât cea reala, atribuita pentru o perioada determinata.

CAPITOLUL II

Sanctionarea traficului si a altor operatiuni ilicite cu substante aflate sub control national

Art. 2. – (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Daca faptele prevazute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 3. – (1) Introducerea sau scoaterea din tara, precum si importul ori exportul de droguri de risc, fara drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(2) Daca faptele prevazute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 4. – Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri pentru consum propriu, fara drept, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5. – Punerea la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricarui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseste cu închisoare de la 3 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 6. – (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intentie, de catre medic, fara ca aceasta sa fie necesara din punct de vedere medical, se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si eliberarea sau obtinerea, cu intentie, de droguri de mare risc, pe baza unei retete medicale prescrise în conditiile prevazute la alin. (1) sau a unei retete medicale falsificate.
Art. 7. – Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara conditiilor legale, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
Art. 8. – Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanti chimici toxici unui minor se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.
Art. 9. – Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpararea sau detinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizarii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 10. – Organizarea, conducerea sau finantarea faptelor prevazute la art. 2-9 se pedepseste cu pedepsele prevazute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.
Art. 11. – (1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, daca este urmat de executare, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Daca îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
Art. 12. – (1) Se pedepsesc cu detentiunea pe viata sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi faptele prevazute la art. 2, 3 si 5, daca persoana care le-a savârsit face parte dintr-o organizatie sau asociatie ori dintr-un grup de cel putin 3 persoane, cu structuri determinate si care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte si al obtinerii de beneficii materiale sau de alte foloase ilicite.
(2) Se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani faptele prevazute la art. 4, 6, 7, 9 si 11, daca au fost savârsite în conditiile prevazute la alin. (1).
(3) În cazul infractiunilor prevazute la alin. (1) si (2), daca faptele au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detentiunea pe viata sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 13. – (1) Tentativa la infractiunile prevazute la art. 2-7, la art. 9 si 10 se pedepseste.
(2) Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri în vederea comiterii infractiunilor prevazute la alin. (1).
Art. 14. – Cu privire la infractiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lânga situatiile prevazute în Codul penal, constituie circumstante agravante urmatoarele situatii:
a) persoana care a comis infractiunea îndeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii publice, iar fapta a fost comisa în exercitarea acestei functii;
b) fapta a fost comisa de un cadru medical sau de o persoana care are, potrivit legii, atributii în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise si livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cura de dezintoxicare sau sub supraveghere medicala ori s-au efectuat alte asemenea activitati interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori daca fapta a fost comisa într-o institutie sau unitate medicala, de învatamânt, militara, loc de detentie, centre de asistenta sociala, de reeducare sau institutie medical-educativa, locuri în care elevii, studentii si tinerii desfasoara activitati educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în savârsirea faptelor prevazute la art. 2-11;
e) drogurile au fost amestecate cu alte substante care le-au marit pericolul pentru viata si integritatea persoanelor.
Art. 15. – Nu se pedepseste persoana care, mai înainte de a fi începuta urmarirea penala, denunta autoritatilor competente participarea sa la o asociatie sau întelegere în vederea comiterii uneia dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, permitând astfel identificarea si tragerea la raspundere penala a celorlalti participanti.
Art. 16. – Persoana care a comis una dintre infractiunile prevazute la art. 2-10, iar în timpul urmaririi penale denunta si faciliteaza identificarea si tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savârsit infractiuni legate de droguri beneficiaza de reducerea la jumatate a limitelor pedepsei prevazute de lege.
Art. 17. – (1) Drogurile si alte bunuri care au facut obiectul infractiunilor prevazute la art. 2-10 se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(2) Se confisca, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor si a altor bunuri prevazute la alin. (1).
Art. 18. – (1) Drogurile ridicate în vederea confiscarii se distrug. Pastrarea de contraprobe este obligatorie.
(2) Sunt exceptate de la distrugere:
a) medicamentele utilizabile, care au fost remise farmaciilor sau unitatilor spitalicesti, dupa avizul prealabil al Directiei farmaceutice din cadrul Ministerului Sanatatii;
b) plantele si substantele utilizabile în industria farmaceutica sau în alta industrie, în functie de natura acestora, care au fost remise unui agent economic public sau privat, autorizat sa le utilizeze ori sa le exporte;
c) unele cantitati corespunzatoare, care vor fi pastrate în scop didactic si de cercetare stiintifica sau au fost remise institutiilor care detin câini si alte animale de depistare a drogurilor, pentru pregatirea si mentinerea antrenamentului acestora, cu respectarea dispozitiilor legale.
(3) Distrugerea drogurilor se efectueaza periodic, prin incinerare sau prin alte mijloace adecvate, de catre o comisie formata din câte un reprezentant al Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, al Ministerului Sanatatii – Directia farmaceutica, al Ministerului Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, un specialist din cadrul formatiunii centrale de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Politiei si gestionarul camerei de corpuri delicte a aceleiasi unitati.
Art. 19. – În cazul în care un toxicoman este condamnat pentru savârsirea unei infractiuni, se aplica în mod corespunzator dispozitiile Codului penal si ale Codului de procedura penala.

CAPITOLUL III

Dispozitii procedurale

Art. 20. – Parchetul de pe lânga Curtea Suprema de Justitie poate autoriza, la solicitarea institutiilor sau organelor legal abilitate, efectuarea de livrari supravegheate, cu sau fara substituirea totala a drogurilor ori a precursorilor.
Art. 21. – (1) Procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiti pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de proba, în situatiile în care exista indicii temeinice ca a fost savârsita sau ca se pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute în prezenta lege.
(2) Autorizarea este data în forma scrisa pentru o perioada de cel mult 60 de zile si poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depasi 30 de zile.
Art. 22. – (1) Politistii din formatiunile de specialitate, care actioneaza ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora pot procura droguri, substante chimice, esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, în vederea descoperirii activitatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate în astfel de activitati.
(2) Actele încheiate de politistii si colaboratorii acestora, prevazuti la alin. (1), pot constitui mijloace de proba.
Art. 23. – (1) Când sunt indicii temeinice ca o persoana care pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute în prezenta lege sau care a comis o asemenea infractiune foloseste sisteme de telecomunicatii sau informatice, organul de urmarire penala poate, cu autorizarea procurorului, sa aiba acces pe o perioada determinata la aceste sisteme si sa le supravegheze.
(2) Dispozitiile art. 91 din Codul de procedura penala se aplica în mod corespunzator.
Art. 24. – Perchezitia se poate efectua în locurile în care sunt indicii ca s-a comis ori ca se pregateste savârsirea uneia dintre infractiunile prevazute în prezenta lege, cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura penala.
Art. 25. – (1) În cazul în care exista indicii temeinice ca o persoana transporta droguri ascunse în corpul sau, pe baza consimtamântului scris, organul de urmarire penala dispune efectuarea unor examene medicale, în vederea depistarii acestora. În caz de refuz se va solicita autorizarea procurorului, care va mentiona si unitatea medicala ce urmeaza sa efectueze aceste investigatii medicale.
(2) Actele consemnând rezultatul investigatiilor medicale, precum si cele privind modul în care acestea s-au efectuat se transmit de îndata procurorului sau, dupa caz, organului de urmarire penala care le-a solicitat.
Art. 26. – Formatiunea centrala de reprimare a traficului ilicit de droguri din Inspectoratul General al Politiei este unica formatiune care coordoneaza si centralizeaza toate datele care vizeaza drogurile, substantele chimice esentiale, precursorii si inhalantii chimici toxici.

CAPITOLUL IV

Masuri împotriva consumului ilicit de droguri
Art. 27. – (1) Consumul ilicit de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala, este interzis pe teritoriul României.
(2) Persoana care consuma ilicit droguri aflate sub control national este supusa, dupa caz, uneia dintre urmatoarele masuri: cura de dezintoxicare sau supravegherea medicala.
(3) Masurile prevazute la alin. (2) sunt dispuse de una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, pe baza unei expertize medico-legale.
(4) Decizia unitatii medicale poate fi atacata cu plângere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecatoria în a carei raza teritoriala îsi are sediul unitatea medicala.
(5) Hotarârea judecatoriei poate fi atacata cu recurs.
Art. 28. – (1) Cura de dezintoxicare se realizeaza în regim de spitalizare în una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, care sunt obligate sa verifice periodic oportunitatea continuarii curei.
(2) Când nu este necesara cura de dezintoxicare, persoana este supusa supravegherii medicale într-o unitate medicala, publica sau privata, dintre cele stabilite de Ministerul Sanatatii, care aplica masurile medicale necesare, tinând seama de starea de sanatate a persoanei, de personalitatea acesteia si de mediul social din care provine.
(3) Supravegherea medicala este asigurata în mod continuu sau temporar de o unitate dintre cele prevazute la alin. (2), împreuna cu o familie, o persoana sau o colectivitate, care prezinta aptitudinile necesare unei astfel de supravegheri.
(4) Cheltuielile ocazionate de cura de dezintoxicare sau de supravegherea medicala, precum si de efectuarea expertizei medico-legale sunt suportate de stat si, în functie de posibilitatile materiale, de catre persoana în cauza, de familie sau de un organism privat, în conditiile stabilite printr-un ordin comun al ministrului sanatatii si al ministrului finantelor.
(5) Ministrul justitiei si ministrul sanatatii vor stabili printr-un ordin comun masurile medicale si educative care vor fi aplicate toxicomanilor în penitenciare.
Art. 29. – (1) Toxicomanii care se prezinta din proprie initiativa la o unitate medicala specializata sau la un dispensar, pentru a beneficia de tratament, pot cere confidentialitate.
(2) Toxicomanii care au beneficiat de un tratament în conditiile prevazute la alin. (1) primesc, la cererea lor, câte un certificat nominal, în care se vor mentiona unitatea emitenta, datele de identificare a persoanei în cauza, durata si obiectul tratamentului, starea sanatatii la terminarea sau la întreruperea tratamentului.
Art. 30. – Orice persoana care are cunostinta despre un consumator de droguri poate sesiza una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii, care va proceda conform legii.

CAPITOLUL V

Dispozitii finale

Art. 31. – În termen de 60 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei legi Ministerul Sanatatii, cu avizul Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei si al Ministerului Finantelor, va emite Regulamentul pentru aplicarea dispozitiilor prezentei legi, care se aproba prin hotarâre a Guvernului.
Art. 32. – Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga dispozitiile art. 312 din Codul penal, în ceea ce priveste produsele sau substantele stupefiante, precum si alte dispozitii contrare.

TABELUL Nr. I

Acetorphine – derivat de tebaind = 3-O-acetyltetrahydro-7-alpha-(1-hydroxy-1-methylbutyl)-6,14-endoetheno-oripavine
Acetyl-alpha-methylfentanyl = N-[1-(alpha-methylphenethyl)-4-piperidyl]acetanilide
Acetylmethadol = 3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Alphacetylmethadol = alpha-3-acetoxy-6-dimethylamino-4, 4-diphenylheptane
Alphamethylfentanyl = N-[1(alpha-methylphenethyl)-4-piperidyl]propionanilide
Benzoylmorphine
Beta-hydroxyfentanyl = N-[1-(beta-hydroxyphenethyl)-4-piperidyl]propionanilide
Beta-hydroxy-methyl-3-fentanyl = N-[1-(beta-hydroxyphenethyl)-3-methyl-4-piperidyl]propionanilide
Brolamfetamine (DOB) = 2,5-dimethoxy-4-bromoamphetamine
Cathinone = (-)-alpha-aminopropiophenone
Codeine-N-oxide
Desomorphine = dihydrodeoxymorphine
DET = N,N-diethyltryptamine
2,5-dimethoxyamfetamine (DMA) = dl-2,5-dimethoxy-alpha-methylphenylethylamine
DMHP = 3-(1,2-dimethylhepthyl)-1-hydroxy-7,8,9,10-tetrahydro-6,6,9-trimethyl-6H-dibenzo[b,d]pyran
DMT = N,N-dimethyltryptamine
2,5-dimethoxy-4-ethylamfetamine (DOET) = dl-2,5-dimethoxy-4-ethyl-alpha-methylphenylethylamine
Dioxaphetyl butyrate = ethyl-4-morpholino-2,2-diphenylbutyrate
Eticyclidine (PCE) = N-ethyl-1-phenylcyclohexylamine
N-ethyl methylenedioxyamfetamine (N-ethyl MDA) = (+/-)-N-ethyl-alpha-methyl-3,4-(methylenedioxy)phenethylamine
Etorphine = tetrahydro-7-alpha-(1-hydroxy-1-methylbuthyl)-6,14-endoetheno-oripavine
Etryptamine = 3-(2-aminobutyl) indole
Heroin = Diacethylmorphine
N-hydroxy methylenedioxyamfetamine
(N-hydroxy-MDA) = (+/-)-N-[alpha-methyl-3,4-(methylenedioxy)phenethyl]hydroxylamine
Ketobemidone = 4-meta-hydroxyphenyl-1-methyl-4-propionylpiperidine
(+)-Lysergide (LSD) = (+)N,N-diethyllysergamide (d-lysergic acid diethylamide)
Methadone intermediar = 4-cyano-2-dimethylamino-4,4-diphenylbutane
Methcathinone = 2-(methylamino)-1-phenylpropan-1-one
3,4-Methylenedioxymetamfetamine (MDMA) = dl-3,4-methylenedioxy-N,alpha-dimethylphenylethylamine
5-Methoxy-3,4-methylenedioxyamfetamine (MMDA) = dl-5-methoxy-3,4-methylenedioxy-alpha-methylphenylethylamine
Mescaline = 3,4,5-trimethoxyphenethylamine
Methyl-4 aminorex = (+/-)-cis-2-amino-4-methyl-5-phenyl-2-oxazoline
Methyl-3-fentanyl = N-(3-methyl-1-phenethyl-4-piperidyl)propionanilide
Methyl-3-tiofentanyl = N-[3-methyl-1-[2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
Morphine-N-oxide
MPPP = 1-methyl-4-phenyl-4-piperidinol propionate (ester)
Oxycodone = 14-hydroxydihydrocodeinone
Para-fluorofentanyl = 4'-fluoro-N-(1-phenethyl-4-piperidyl)propionanilide
Parahexyl = 3-hexyl-1-hydroxy-7,8,9,10-tetrahydro-6,6,9-trimethyl-6H-dibenzo[b,d]pyran
Paramethoxyamfetamine (PMA) = 4-methoxy-alpha-methylphenylethylamine
PEPAP = 1-phenethyl-4-phenyl-4-piperidinol acetate (ester)
Psilocine = 3-(2 dimethylaminoethyl)-4-hydroxyindole
Psilocybine = 3-(2 dimethylaminoethyl)indol-4-yl dihydrogen phosphate
Rolicyclidine = 1-(1-phenylcyclohexyl)pyrrolidine
STP, DOM = 2-amino-1-(2,5-dimethoxy-4-methyl)phenylpropane
Tenamfetamine (MDA) = 3,4-methylenedioxyamphetamine
Tenocyclidine (TCP) = 1-[1-(2-thienyl)cyclohexyl]piperidine
Tetrahydrocannabinol
Thiofentanyl = N-[1-[2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
3,4,5-Trimethoxyamfetamine (TMA) = dl-3,4,5-trimethoxy-alpha-methylphenylethylamine

TABELUL Nr. II

Acetyldihydrocodeine
Acetylmethadol = 3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Alfentanil = N-[1-[2-(4-ethyl-4,5-dihydro-5-oxo-1H-tetrazol-1-yl)ethyl]-4-(methoxymethyl)-4-piperi-dinyl]-N-phenylpropanamide
Allylprodine = 3-allil-1-methyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Alphameprodine = alpha-3-ethyl-1-methyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Alphamethadol = alpha-6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Alphamethylthiofentanyl = N-[1-[1-methyl-2-(2-thienyl)ethyl]-4-piperidyl]propionanilide
Alphaprodine = alpha-1,3-dimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Amfetamine = (+/-)-2-amino-1-phenylpropane
Anileridine = 1-para-aminophenethyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Benzethidine = 1-(2-benzyloxyethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Benzylmorphine = 3-benzylmorphine
Betacetylmethadol = beta-3-acetoxy-6-dimethylamino-4,4-diphenylheptane
Betameprodine = beta-3-ethyl-1-methyl-4-propionoxypiperidine
Betamethadol = beta-6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Betaprodine = beta-1,3-dimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Bezitramine = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-(2-oxo-3-propionyl-1-benzimidazolinyl)piperidine
Clonitazene = (2-para-chlorbenzyl)-1-diethylaminoethyl-5-nitrobenzimidazole
Coca frunze
Cocaine = methyl ester de benzoylecgonine
Codeine = 3-methylmorphine
Codoxime = dihydrocodeinone-6-carboxymethyloxime
Concentrat de tulpini de mac
Dexamfetamine = (+)-2-amino-1-phenylpropane
Dextromoramide = (+)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl)butyl]morpholine
Diampromide = N-[2-methylphenethylamino propyl]propionanilide
Dextropropoxyphene = alpha-(+)-4-dimethylamino-1,2-diphenyl-3-methyl-2-butanol propionate
Diehylthiambutene = 3-diethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Difenoxine = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-phenylisonipecotic acid
Dihydrocodeine
Dihydromorphine
Dimenoxadol = 2-dimethylaminoethyl-1-ethoxy-1,1-diphenylacetate
Dimepheptanol = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanol
Dimethylthiambutene = 3-dimethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Dioxaphetyl butyrate = ethyl-4-morpholino-2,2-diphenylbutyrate
Diphenoxylate = 1-(3-cyano-3,3-diphenylpropyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Dipipanone = 4,4-diphenyl-6-piperidine-3-heptanone
Drotebanol = 3,4-dimethoxy-17-methylmorphinan-6 beta, 14 diol
Ecgonine
Ethylmethyltiambutene = 3-ethylmethylamino-1,1-di-(2'-thienyl)-1-butene
Ethylmorphine = 3-ethylmorphine
Etonitazene = 1-diethylaminoethyl-2-para-ethoxybenzyl-5-nitrobenzimidazole
Etoxeridine = 1-[2-(2-hydroxyethoxy)ethyl]-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Fenetylline = dl-3,7-dihydro-1,3-dimethyl-7-(2-[(1-methyl-2-phenylethyl)amino]ethyl)-1H-purine-2,6-dione
Fentanyl = 1-phenethyl-4-N-propionylanilinopiperidine
Furethidine = 1-(2-tetrahydrofurfuryloxyethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Hidrocodone = dihydrocodeinone
Hydromorphinol = 14-hydroxydihydromorphine
Hydromorphone = dihydromorphinone
Hydroxypethidine = 4-meta-hydroxyphenyl-1-methylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Isomethadone = 6-dimethylamino-5-methyl-4,4-diphenyl-3-hexanone
Levamfetamine = 1-alpha-methylphenylethylamine
Levometamfetamine = 1-N-alpha-dimethylphenylethylamine
Levomethorphane = (-)-3-methoxy-N-methylmorphinan
Levomoramide = (-)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl) butyl]morpholine
Levophenacylmorphane = (-)-3-hydroxy-N-phenacylmorphinan
Levorphanol = (-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Mecloqualone = 3-(-chlorophenyl)2-methyl-4-(3H)-quinazolinone
Metamfetamine = (+)-2-methylamino-1-phenylpropane
Metamfetamine racemate = (+/-)-N,alpha-dimethylphenethylamine
Methaqualone = 2-methyl-3-o-tolyl-4(3H)-quinazolinone
Methylphenidate = 2-phenyl-2-(2-piperidyl)acetic acid methyl ester
Metazocine = 2'-hydroxy-2,5,9-trimethyl-6,7-benzomorphan
Methadone = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-heptanone
Methyldesorphine = 6-methyl-delta-6-deoxymorphine
Methyldihydromorphine = 6-methyldihydromorphine
Metopon = 5-methyldihydromorphinone
Moramide intermediate = 2-methyl-3-morpholino-1,1-diphenylpropane carboxylic acid
Morpheridine = 1-(2-morpholinoethyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Morphine ôi sdruri
Myrophine = myristylbenzylmorphine
Nicocodine = 6-nicitinylcodeine
Nicodicodine = 6-nicotinyldihydrocodeine
Nicomorphine = 3,6-dinicotinylmorphine
Noracymethadol = (+/-)-alpha-3-acetoxy-6-methylamino-4,4-diphenyl-heptan
Norcodeine = N-demethylcodeine
Norlevorphanol = (-)-3-hidroxymorphinan
Normethadone = 6-dimethylamino-4,4-diphenyl-3-hexanone
Normorphine = demethylmorphine
Norpipanone = 4,4-diphenyl-6-piperidino-3-hexanone
N-oxymorhine
Opium
Oxycodone = 14-hydroxydihydrocodeinone
Oxymorphone = 14-hydroxydihydromorphinone
Pethidine = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pethidine intermediar A = 4-cyano-1-methyl-4-phenylpiperidine
Pethidine intermediar B = 4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pethidine intermediar C = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid
Phenadoxone = 6-morpholino-4,4-diphenyl-3-heptanone
Phenampromide = N-(1-methyl-2-piperidinoethyl)-propionanilide
Phenazocine = 2'-hydroxy-5,9-dimethyl-2-phenethyl-6,7-benzomorphan
Phencyclidine = 1-(1-phencyclohexyl)piperidine
Phenmetrazine = 3-methyl-2-phenylmorpholine
Phenomorphane = 3-hydroxy-N-phenethylmorphinan
Phenoperidine = 1-(3-hydroxy-3-phenylpropyl)-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Pholcodine = morpholinylethylmorphine
Piminodine = 4-phenyl-1-(3-phenylaminopropyl)piperidine-4-carboxylic acid ethyl ester
Piritramide = 1-(3-cyano-3,3diphenylpropyl)-4-(1-piperidino)-piperidine-4-carboxylic acid amide
Proheptazine = 1,3-dimetyl-4-phenyl-4-propionoxyazacycloheptane
Properidine = 1-methyl-4-phenylpiperidine-4-carboxylic acid isopropyl ester
Propiram = N-(1-methyl-2-piperidinoethyl)-N-2-pyridylpropionamide
Racemethorphane = (+/-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Racemoramide = (+/-)-4-[2-methyl-4-oxo-3,3-diphenyl-4-(1-pyrrolidinyl) butyl] morpholine
Racemorphane = (+/-)-3-hydroxy-N-methylmorphinan
Secobarbital = 5-allyl-5-(1-methylbutyl)barbituric acid
Sufentanil = N-[4-(methoxymethyl)-1-[2-(2-thienyl)-ethyl]-4-piperidyl] propionanilide
Thebacone = acetyldihydrocodeinone
Thebaine
Tilidine = (+/-)-ethyl-trans-2-(dimethylamino)-1-phenyl-3-cyclohexene-1-carboxylate
Trimeperidine = 1,2,5-trimethyl-4-phenyl-4-propionoxypiperidine
Zipeprol = alpha-(alpha-methoxybenzyl)-4-(beta-methoxyphenethyl)-1-pipenazineethanol

TABELUL Nr. III

Allobarbital = 5,5-diallylbarbituric acid
Alprazolam = 8-chloro-1-methyl-6-phenyl-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4]benzodiazepine
Amfepramone = 2-(diethylamino)propiophenone
Amobarbital = 5-ethyl-5-(3-methylbutyl)barbituric acid
Aminorex = 2-amino-5-phenyl-2-oxazoline
Barbital = 5,5-diethylbarbituric acid
Benzfetamine = N-benzyl-N-alpha-dimethylphenethylamine
Bromazepam = 7-bromo-1,3-dihydro-5-(2-pyridyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Brotizolam = 2-bromo-4-(o-chlorophenyl)-9-methyl-6H-thienol[3,2-f]-s-triazolo [4,3-a][1,4]diazepine
Buprenorphine = 21-cyclopropyl-7-alpha-[(S)-1-hydroxy-1,2,2-trimethylpropyl]-6,14-endo-ethano-6,7,8,14-tetrahydrooripavine
Butobarbital = 5-butyl-5-ethylbarbituric acid
Butalbital = 5-allyl-5-isobutylbarbituric acid
Cannabis, rezind de cannabis ôi ulei de cannabis
Cathine = d-threo-2-amino-1-hydroxy-1-phenylpropane
Cyclobarbital = 5-(1-cyclohexan-1-yl)-5-ethylbarbituric acid
Camazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one-dimethylcarbamate (ester)
Chlordiazepoxide = 7-chloro-2-(methylamino)-5-phenyl-3H-1,4-benzodiazepine-4-oxide
Clobazam = 7-chloro-1-methyl-5-phenyl-1H-1,5-benzodiazepine 2,4(3H,5H)-dione
Clonazepam = 5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-7-nitro-2H-1,4- benzodiazepin-2-one
Clorazepate = 7-chloro-2,3-dihydro-2-oxo-5-phenyl-1H-1,4- benzodiazepine 3-carboxylic acid
Clotiazepam = 5-(o-chlorophenyl)-7-ethyl-1,3-dihydro-1-methyl-2H-thieno[2,3-e]-1,4-diazepin-2-one
Cloxazolam = 10-chloro-11b-(o-chlorophenyl)-2,3,7,11b-tetrahydro-oxazolo-[3,2-d] [1,4] benzodia-zepin-6(5H)-one
Delorazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Diazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Estazolam = 8-chloro-6-phenyl-4H-s-triazolo[4,3-a][1,4] benzodiazepine
Ethchlorvynol = ethyl-2-chlorovinylethinylcarbinol
Ethinamate = 1-ethylcyclohexanolcarbamate
Ethyl loflazepate = ethyl-7-chloro-5-(o-fluorophenyl)-2,3-dihydro-2-oxo-1H-1,4-benzodiazepine-3-carboxylate
Etilamfetamine = dl-N-ethyl-alpha-methylphenylethylamine
Fencamfamine = dl-N-ethyl-3-phenylbicyclo(2,2,1)-heptan-2-amine
Fenproporex = dl-3-[(alpha-methylphenylethyl)amino]propionitrile
Fludiazepam = 7-chloro-5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-1-methyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Flunitrazepam = 5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-1-methyl-7-nitro-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Flurazepam = 7-chloro-1-[2-(diethylamino)ethyl]-5-(o-fluorophenyl)-1,3-dihydro-2H-1,4-benzodia-zepin-2-one
Glutethimide = 2-ethyl-2-phenylglutarimide
Halazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-1-(2,2,2-trifluoroethyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Haloxazolam = 10-bromo-11b-(o-fluorophenyl)2,3,7,11b-tetrahydrooxazolo[3,2-d] [1,4] benzodia-zepin-6(5H)-one
Ketazolam = 11-chloro-8,12b-dihydro-2,8-dimethyl-12b-phenyl-4H-[1,3]-oxazinol[3,2d] [1,4] benzo-diazepine-4,7(6H)-dione
Lefetamine = (-)-1-dimethylamino-1,3-diphenylethane
Loprazolam = 6-(o-chlorophenyl)-2,4-dihydro-2-[(4-methyl-1-piperazinyl) methylene]-8-nitro-1H-imi-dazo[1,2-a][1,4]benzodiazepin-1-one
Lorazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-3-hydroxy-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Lormetazepam = 7-chloro-5-(o-chlorophenyl)-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-2H-1,4-benzodiaze-pin-2-one
Mazindol = 5-(p-chlorophenyl)-2,5-dihydro-3H-imidazo-(2,1-a)-isoindol-5-ol
Medazepam = 7-chloro-2,3-dihydro-1-methyl-5-phenyl-1H-1,4-benzodiazepine
Mefenorex = dl-N-(3-chloropropyl)-alpha-methylphenethylamine
Meprobamate = 2-methyl-2-propyl-1,3-propanediol dicarbamate
Mesocarbe = 3-(alpha-methylphenethyl)-N-(phenylcarbamoyl)sydnone imine
Methylphenobarbital = 5-ethyl-1-methyl-5-phenylbarbituric acid
Methyprylone = 3,3-diethyl-5-methyl-2,4-piperidine-dione
Midazolam = 8-chloro-6-(o-fluorophenyl)-1-methyl-4H-imidazol(1,5-a) (1,4) benzodiazepine
Nimetazepam = 1,3-dihydro-1-methyl-7-nitro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Nitrazepam = 1,3-dihydro-7-nitro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Nordazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Oxazepam = 7-chloro-1,3-dihidro-3-hydroxy-5-phenyl-2-H-1,4-benzodiazepin-2-one
Oxazolam = 10-chloro-2,3,7,11b-tetrahydro-2-methyl-11b-phenyloxazolo(3,2-d) (1,4) benzodiaze-pin-6(5H)-one
Pentazocine = 1,2,3,4,5,6-hexahydro-6,11-dimethyl-3-(3-methyl-2-butenyl)-2,6-methano-3-benza-zocin-8-ol
Pentobarbital = 5-ethyl-5-(1-methylbutyl) barbituric acid
Pemoline = 2-amino-5-phenyl-2-oxazolin-4-one
Phendimetrazine = (+)-3,4-dimethyl-2-phenylmorpholine
Phenobarbital = 5-ethyl-5-phenylbarbituric acid
Phentermine = alpha-alpha-dimethylphenethylamine
Pinazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-5-phenyl-1-(2-propynyl)-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Pipradrol = 1,1-diphenyl-1-(2-piperidyl)-methanol
Prazepam = 7-chloro-1-(cyclopropylmethyl)-1,3-dihydro-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Pyrovalerone = dl-1-(4-methylphenyl)-2-(1-pyrrolidinyl)-1-pentanone
Secbutabarbital = 5-sec-butyl-5-ethylbarbituric acid
Temazepam = 7-chloro-1,3-dihydro-3-hydroxy-1-methyl-5-phenyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Tetrazepam = 7-chloro-5-(cyclohexen-1-yl)-1,3-dihydro-1-methyl-2H-1,4-benzodiazepin-2-one
Triazolam = 8-chloro-6-(o-chlorophenyl)-1-methyl-4H-s-triazolo[4,3-a] [1,4]benzodiazepine
Vinylbital = 5-(1-methylbuthyl)-5-vinylbarbituric acid

TABELUL Nr. IV

N-acetylanthranilic acid
Ephedrine
Ergometrine
Ergotamine
Isosafrole
Lysergic acid
3,4-methylenedioxy-phenylpropan-2-one
1-phenyl-2-propanone
Piperonal
Pseudoephedrine
Safrole
Acetic anhydride
Acetone
Anthranilic acid
Ethyl ether
Hydrochlorid acid
Phenylacetic acid
Piperidine
Methylethyl ketone
Potassium permanganate
Sulphuric acid
Toluene

ANEXĂ

Regulament

din 20 decembrie 2000

de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea

traficului si consumului ilicit de droguri

Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 46 din 29 ianuarie 2001

CAPITOLUL I
Dispoziții generale

Art. 1. – (1) În sensul prezentului regulament:
1. prin cura de dezintoxicare se întelege ansamblul de masuri destinate tratamentului dependentei fizice;
2. prin supraveghere medicala se întelege serviciile de evaluare si îngrijire medicala continua, serviciile de consiliere psihologica si psihoterapie, serviciile de postcura-reabilitare psihosociala si masurile destinate reducerii consecintelor asociate consumului de droguri.
Serviciile de postcura-reabilitare psihosociala cuprind ansamblul de masuri destinate tratarii dependenței psihice si redobândirii aptitudinilor sociale, profesionale, pierdute datorita consumului de droguri.
Masurile destinate reducerii consecintelor consumului de droguri cuprind programele de substituție în ambulatoriu si activitatile de prevenire a afecțiunilor transmise pe cale sanguina;
3. sindromul de sevraj (abstinența) reprezinta apariția unor simptome fizice (somatice) specifice la întreruperea administrarii unui drog;
4. delirium reprezinta o alterare a starii de constiența, care poate complica sindromul de sevraj (abstinența);
5. tratamentul de substituție, în cadrul curei de dezintoxicare la opiacee, reprezinta administrarea unor substanțe specifice, precum metadona, levo-alfa-acetil-methadol, buprenorphina si altele, în doze progresiv descrescatoare, în vederea împiedicarii aparitiei sindromului de sevraj sau ameliorarii acestuia;
6. metabolitii reprezinta substanțele ce apar în organism dupa consumarea unui drog, datorita proceselor suferite de acesta în organism, si care pot persista o perioada îndelungata de la consumul ultimei doze de drog;
7. prin planta Canabis sativa, ca drog, se înțelege inflorescențele florale si fructifere ale plantei Canabis sativa, însoțite sau nu de frunze sau de alte parți ale inflorescenței, din care s-au scos semintele;
8. prin rasina plantei Canabis sativa se înțelege rasina izolata, bruta sau purificata, obținuta din planta Canabis sativa, din inflorescențele sau din frunzele acesteia;
9. prin uleiul plantei Canabis sativa se înțelege concentratul sub forma uleioasa, obtinut din planta Canabis sativa sau din rasina plantei Canabis sativa.
(2) Definitiile referitoare la produsele vegetale obtinute din planta Canabis sativa, indiferent de varietatea acesteia, sunt aplicabile atunci când aceste produse vegetale au fost obținute pentru trafic si consum ilicit de droguri si au avut ca destinație operațiunile specifice traficului si consumului ilicit de droguri.
Art. 2. – (1) Prescrierea de catre medici, în scop terapeutic, a substanțelor aflate sub control national, astfel cum sunt definite în Legea nr. 143/2000, se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare si cu normele de practica medicala stabilite de Colegiul Medicilor din România si de Ministerul Sanatații.
(2) Substanțele aflate sub control național se livreaza numai unitaților autorizate de Ministerul Sanatații.
(3) Aprovizionarea, detinerea si eliberarea catre pacienti a substantelor aflate sub control national se realizeaza în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(4) Farmacistii, cu ocazia eliberarii medicamentelor, au obligatia de a atrage atentia consumatorilor asupra substantelor aflate sub control national cuprinse de acestea.
(5) În termen de 45 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului regulament Ministerul Industriei si Comertului împreuna cu Ministerul Sanatatii si Ministerul Agriculturii si Alimentatiei vor stabili prin ordin comun lista cuprinzând produsele farmaceutice de uz uman si veterinar care contin substante ce intra sub incidenta Legii nr. 143/2000, ce se vor elibera numai pe baza prescriptiei medicale. Actualizarea acestei liste se va face de catre aceleasi autoritati ori de câte ori este necesar, urmând sa se comunice de îndata unitatilor beneficiare.
Art. 3. – Calificarea ca drog a unui produs provenit din traficul si consumul ilicit de droguri nu depinde de concentratia substantei stupefiante sau psihotrope depistate în acest produs.

CAPITOLUL II

Masuri de prevenire a consumului ilicit de droguri

Art. 4. – Activitatile de prevenire a consumului ilicit de droguri sunt urmatoarele:
a) organizarea de programe educative adresate prescolarilor, ce presupun promovarea unui stil de viata sanatos în familie si/sau în comunitate, vizând sanatatea publica;
b) organizarea de programe educative adresate elevilor, ce presupun activitati de instruire, informare, comunicare, incluse în programa scolara;
c) organizarea de programe educative pentru adolescenti, în afara scolii, ce presupun organizarea de catre institutiile de învatamânt de activitati alternative pentru petrecerea timpului liber;
d) realizarea de campanii mass-media ce presupun activitati de informare a populatiei prin mijloace precum: articole în presa scrisa, anunturi publice, emisiuni, reportaje, concursuri, video- si audioclipuri tematice;
e) furnizarea de informatii si sfaturi privind efectele negative ale consumului de droguri, consecintele detinerii si traficului ilicit de droguri, precum si posibilitatile de preventie si tratament, care pot fi aduse la cunostinta parintilor, profesorilor, tinerilor si consumatorilor de droguri prin linii telefonice de informare si ajutorare;
f) organizarea de programe comunitare ce presupun activitati care implica o larga participare a membrilor unei comunitati;
g) organizarea de programe de consiliere psihologica si psihoterapeutica ce presupun activitati specializate.
Art. 5. – (1) Ministerul Sanatatii, Ministerul Educatiei Nationale*) si Ministerul Tineretului si Sportului elaboreaza, sprijina, dezvolta si coordoneaza programe de informare a populatiei asupra consecintelor consumului de droguri.
(2) Ministerul Sanatatii împreuna cu Ministerul Educatiei Nationale elaboreaza continutul subiectelor referitoare la promovarea unui stil de viata sanatos, acordând o atentie sporita activitatilor continute în programa scolara si a altor unitati din sistemul educational, referitoare la prevenirea consumului de droguri.
CAPITOLUL III

Masuri de combatere a traficului si consumului ilicit de droguri

Art. 6. – Activitatea de combatere a traficului si/sau a consumului ilicit de droguri sau de forme farmaceutice care le contin se organizeaza si se realizeaza de organele administratiei publice si organele judiciare, de unitatile de învatamânt, unitatile medicale si alte unitati din sistemul serviciilor de sanatate, de centrele de reeducare pentru minori, penitenciare, organizatiile neguvernamentale, precum si de alte institutii interesate.
Art. 7. – Masurile de combatere si reducere a consumului de droguri, realizate de Ministerul Sanatatii, constau în activitatile de preventie primara si în masurile destinate reducerii consecintelor consumului de droguri, precum si în tratamentul medical si reabilitarea persoanelor dependente de droguri.
Art. 8. – Masurile de combatere a consumului de droguri, întreprinse de Formatiunea centrala de reprimare a traficului si consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Politiei, constau în:
a) organizarea si coordonarea activitatilor cu caracter preventiv în problematica drogurilor atât pentru populatie, cât si pentru cadrele Ministerului de Interne implicate în astfel de activitati;
b) instruirea cadrelor în scopul actionarii pentru reducerea cererii de droguri;
c) elaborarea unor materiale instructiv-educative pentru pregatirea antiinfractionala a populatiei;
d) participarea prin personalul propriu specializat, alaturi de specialistii altor institutii, la actiunile de tipul "formare de formatori".
Art. 9. – Masurile de combatere a traficului de droguri întreprinse de organele vamale în zona proprie de competenta constau în:
a) efectuarea de supravegheri si verificari pentru depistarea situatiilor de încalcare a legislatiei vamale de catre persoanele fizice si juridice, verificarea de registre, corespondente si evidente financiar-contabile, inclusiv cele pe suport informatic, precum si solicitarea altor documente si informatii care au legatura directa sau indirecta cu bunurile importate, exportate sau tranzitate pe teritoriul national ori cu alte operatiuni vamale;
b) verificarea operativa si supravegherea cladirilor, depozitelor, terenurilor, sediilor sau ale altor obiective unde se gasesc sau ar putea sa se gaseasca droguri, substante chimice esentiale si precursori, precum si prelevarea de probe în conditiile legii, în vederea identificarii si expertizarii bunurilor care au facut obiectul operatiunilor vamale;
c) controlul magazinelor si al punctelor de desfacere aflate în zonele speciale vamale, în vederea identificarii drogurilor, substantelor chimice esentiale si precursorilor, a caror provenienta nu poate fi justificata cu documente vamale;
d) executarea masurilor prevazute de lege pentru retinerea si confiscarea, dupa caz, a drogurilor, substantelor chimice esentiale si precursorilor, în cazul nerespectarii prevederilor legale aplicabile în domeniul vamal;
e) organizarea, exploatarea si instituirea unui sistem propriu de consemne pentru persoanele fizice si juridice, a caror respectare are caracter obligatoriu pentru personalul din sistemul vamal;
f) analizarea activitatii si a rezultatelor specifice în domeniul vamal din teritoriu si elaborarea programelor de control, testari si investigatii pe domenii;
g) verificarea accesului, depozitarii, prelucrarii, manipularii si transportului drogurilor, substantelor chimice esentiale si precursorilor în zonele libere, de catre Serviciul antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor;
h) îndeplinirea de catre Serviciul antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor a sarcinilor privind cooperarea pe plan intern si international cu institutiile specializate în domeniu, pentru asigurarea schimbului de informatii si documente, precum si pentru derularea de actiuni operative specifice;
i) realizarea de catre Serviciul antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor de controale si verificari inopinate, urmarirea si identificarea persoanelor suspecte de încalcarea reglementarilor vamale privind traficul ilicit cu substante stupefiante si psihotrope, substante chimice esentiale si precursori;
j) participarea Serviciului antidrog din cadrul Directiei Generale a Vamilor, împreuna cu organele abilitate, la efectuarea livrarilor supravegheate, pe întregul teritoriu al României.
Art. 10. – Masurile de combatere a traficului si consumului ilicit de droguri, întreprinse de organele judiciare, sunt cele prevazute de Codul de procedura penala si de legile speciale în domeniu.

CAPITOLUL IV
Cura de dezintoxicare

Art. 11. – (1) Cura de dezintoxicare se dispune pe baza expertizei medico-legale si se realizeaza în regim de spitalizare în una dintre unitatile medicale stabilite de Ministerul Sanatatii sau, dupa caz, de Ministerul de Interne ori de Ministerul Justitiei.
(2) Ministerul Sanatatii stabileste, prin ordin al ministrului sanatatii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, unitatile medicale abilitate sa dispuna si sa aplice cura de

dezintoxicare si supravegherea medicala, precum si conditiile si normele de avizare si autorizare anuala care trebuie sa fie îndeplinite de acestea.
(3) Unitatile prevazute la alin. (1) au în structura de personal: medic psihiatru, asistent medical, psiholog, asistent social.
Art. 12. – (1) Sectiile de dezintoxicare au regim închis, ce presupune primirea vizitelor conform regulamentului de ordine interioara al acestor unitati medicale.
(2) Vizitele se vor desfasura în conditii de stricta supraveghere si în prezenta unui cadru desemnat în acest scop.
(3) Pachetele si celelalte obiecte destinate persoanei internate vor fi controlate de serviciul de paza la intrarea în sectie.
(4) Pentru eliminarea riscului de procurare a drogurilor, parasirea sectiei de dezintoxicare de catre persoana internata se va face numai prin externare.
(5) Asigurarea conditiilor de siguranta necesare în vederea aplicarii eficiente a tratamentului revine Ministerului Sanatatii, în colaborare cu Ministerul de Interne si cu Ministerul Justitiei.
Art. 13. – Cura de dezintoxicare se realizeaza prin:
a) oprirea brusca a administrarii drogului;
b) utilizarea unor metode nonsubstitutive simptomatice;
c) tratamentul de substitutie, prin înlocuirea drogului consumat de toxicoman cu produse, precum metadona sau alte produse farmaceutice specifice curei de dezintoxicare;
d) psihoterapie.
Art. 14. – Administrarea tratamentului de substitutie se face sub stricta supraveghere de catre medici sau de personalul abilitat pentru aceasta activitate.
Art. 15. – Tratamentul de dezintoxicare prin substitutie poate începe numai dupa confirmarea diagnosticului de dependenta, prin punerea în evidenta în sângele sau în urina toxicomanului a drogurilor consumate de catre acesta.
Art. 16. – Perioada de dezintoxicare este stabilita în functie de starea si de evolutia pacientului, fara a se depasi 30 de zile.
Art. 17. – (1) Unitatile medicale care interneaza persoane pentru cura de dezintoxicare au obligatia de a transmite lunar datele necesare în vederea întocmirii statisticii directiilor judetene de sanatate publica, respectiv a municipiului Bucuresti, pâna la data de 10 a lunii, conform anexei nr. III A.
(2) Directiile judetene de sanatate publica, respectiv a municipiului Bucuresti, vor transmite lunar întreaga informatie primita, conform anexei nr. III B, în termen de 5 zile, Centrului de Calcul, Statistica Sanitara si Documentare Medicala care va întocmi rapoarte lunar pentru Directia de promovare a sanatatii si sanatate comunitara, Directia generala de asistenta medicala si Directia Farmaceutica din cadrul Ministerului Sanatatii.

CAPITOLUL V

Supravegherea medicala

Art. 18. – (1) Supravegherea medicala cuprinde serviciile de evaluare si îngrijire medicala continua, serviciile de consiliere psihologica si psihoterapie, serviciile de postcura-reabilitare psihosociala si masurile destinate reducerii consecintelor consumului de droguri si se realizeaza în institutii si unitati medicale publice sau private stabilite de Ministerul Sanatatii sau, dupa caz, de Ministerul de Interne ori de Ministerul Justitiei.
(2) Supravegherea medicala se dispune în baza unei expertize medico-legale.

SECTIUNEA I

Serviciile de consiliere psihologica si psihoterapie

Art. 19. – Serviciile de consiliere psihologica si psihoterapie se realizeaza în centre de consiliere din cadrul institutiilor si unitatilor medicale publice sau private stabilite de Ministerul Sanatatii.
Art. 20. – Centrele de consiliere prevazute la art. 19 au urmatoarea structura de personal: psihoterapeut, cu formare de baza psiholog sau medic psihiatru, si asistent social.

SECTIUNEA a II-a

Serviciile de postcura-reabilitare psihosociala

Art. 21. – Serviciile asigurate în etapa de postcura-reabilitare psihosociala sunt:
a) psihoterapia individuala, familiala si de grup;
b) terapia ocupationala;
c) tratamentul tulburarilor psihice asociate.
Art. 22. – (1) Postcura-reabilitarea psihosociala se realizeaza în unitatile stabilite de Ministerul Sanatatii, conform prevederilor legale. Aceste unitati asigura aceleasi conditii de siguranta ca si sectiile de dezintoxicare.
(2) Unitatile prevazute la alin. (1) au în structura de personal: psiholog, psihoterapeut, ergoterapeut, terapeut ocupational si asistent social.
(3) Dupa caz, se asigura servicii de specialitate psihiatrica prin încheierea unei conventii civile de prestari de servicii.
Art. 23. – Durata minima a postcurei-reabilitarii psihosociale este de 180 de zile. Pe întreaga durata se efectueaza controale periodice si aleatorii ale metabolitilor drogurilor în sânge si urina.
Art. 24. – Ministerul Muncii si Protectiei Sociale*), organele administratiei publice locale si organizatiile neguvernamentale asigura conditii de reinsertie socio-profesionala a pacientilor care au terminat postcura-reabilitarea psihosociala.
SECTIUNEA a III-a

Masuri destinate reducerii consecintelor consumului de droguri

Art. 25. – (1) Programul de substitutie în ambulatoriu reprezinta înlocuirea drogului consumat de toxicoman cu metadona sau cu alte substante specifice, adecvate de la caz la caz, pe o perioada îndelungata, în vederea reducerii consecintelor asociate consumului de droguri.
(2) Programul de substitutie în ambulator se realizeaza de spitalele de psihiatrie si alte institutii si unitati medicale, autorizate în acest sens de Ministerul Sanatatii, fiind organizat si controlat de directiile judetene de sanatate publica, respectiv a municipiului Bucuresti, cu obligativitatea informarii în scris a medicului de familie.
(3) În programul prevazut la alin. (1) nu pot fi incluse decât persoanele constatate ca fiind dependente de droguri, care întrunesc una dintre conditiile prevazute în anexa nr. II, dupa ce s-a depistat prezenta metabolitilor de droguri în organismul acestora.
(4) Responsabilul de program poate interpreta, dupa caz, aceste conditii si va elabora decizia finala de includere în program.
Art. 26. – (1) Programele de substitutie în ambulatoriu cu metadona sau cu alte substante specifice se realizeaza de catre urmatoarele categorii de personal: medic psihiatru, psiholog, asistent medical si asistent social, sub conducerea responsabilului de program care este medic psihiatru.
(2) Serviciile medicale oferite în cadrul acestor programe sunt: administrarea de metadona sau de alte substante farmaceutice specifice tratamentului adecvat starii toxicomanului, consiliere psihologica, psihoterapie si, dupa caz, ergoterapie.
Art. 27. – Metadona si alte substante specifice, precum levo-alfa-acetil-metadol, buprenorphina, avizate de Ministerul Sanatatii, se furnizeaza si se livreaza unitatilor de dezintoxicare si celor în care se desfasoara programe de substitutie în ambulatoriu si se prescriu numai de catre medicii specialisti psihiatri care lucreaza în aceste unitati.
Art. 28. – (1) Administrarea de metadona sau de alte substante specifice se face numai dupa punerea în evidenta a substantelor stupefiante consumate de toxicoman si se continua sub control periodic.
(2) Pe durata programului se vor efectua controale periodice si aleatorii ale metabolitilor drogurilor.
Art. 29. – (1) Persoana inclusa într-un program de substitutie în ambulatoriu primeste o legitimatie.
(2) În termen de 30 zile de la data intrarii în vigoare a prezentului regulament Ministerul Sanatatii va stabili prin ordin al ministrului sanatatii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, modelul legitimatiilor prevazute la alin. (1).
Art. 30. – Persoana inclusa în programul de substitutie în ambulatoriu va primi pentru zilele de sâmbata si duminica cantitatea necesara de metadona sau alte substante specifice pentru cele doua zile, conform prevederilor legale în vigoare, fiind instruita asupra modului de administrare zilnica.
Art. 31. – (1) În cazul în care o persoana care este inclusa în programul de substitutie în ambulatoriu se afla în faza de urmarire penala, organul de cercetare penala anunta responsabilul de program pentru continuarea programului de substitutie în ambulatoriu, care se va desfasura în institutiile subordonate Ministerului de Interne si Ministerului Justitiei.
(2) În cazul în care o persoana care este inclusa în programul de substitutie în ambulatoriu este internata într-o alta sectie pentru afectiuni somatice, se anunta responsabilul de program, care va asigura terapia de substitutie pe toata durata internarii în sectia respectiva.

CAPITOLUL VI

Masuri medicale aplicate la cerere sau în cazuri de urgenta

Art. 32. – (1) Masurile prevazute la cap. IV si V sunt aplicabile si persoanelor care solicita internarea pentru cura de dezintoxicare ori aplicarea masurilor de supraveghere medicala sau în cazuri de urgenta provocate de sevrajul complicat.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) expertiza medico-legala nu este necesara.
Art. 33. – (1) Persoanelor mentionate la art. 32 li se asigura confidentialitatea tratamentului.
(2) În cazul în care persoanele internate de urgenta pentru sevrajul complicat nu prezinta acte de identitate sau alte acte din care sa rezulte identitatea acestora, unitatea care efectueaza internarea sesizeaza sectia de politie în a carei raza teritoriala se afla, în vederea stabilirii identitatii persoanei internate.
Art. 34. – Internarea persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa se va face numai cu acordul unui reprezentant legal, cu exceptia situatiilor de urgenta provocate de sevrajul complicat.
Art. 35. – În scopul asigurarii eficacitatii tratamentului persoanele care se interneaza din propria initiativa au obligatia de a urma postcura-reabilitarea psihosociala la sfârsitul perioadei de dezintoxicare.
Art. 36. – (1) În cazul internarii la cerere pentru cura de dezintoxicare, pacientul va semna un angajament conform formularului prezentat în anexa nr. I.
(2) Nerespectarea angajamentului prevazut la alin. (1) atrage externarea imediata a pacientului.
Art. 37. – Internarea la cerere în vederea curei de dezintoxicare se poate face o data sau de doua ori pe an.
Art. 38. – Pentru persoanele internate pentru sevrajul complicat, dupa înlaturarea starii de urgenta internarea poate continua numai în cazul în care persoanele solicita si semneaza angajamentul prevazut la art. 36.
Art. 39. – (1) Programele de substitutie în ambulatoriu vor înceta prin reducerea progresiva a dozelor în una dintre urmatoarele situatii:
a) persoana în cauza are 3 rezultate pozitive consecutive la controalele periodice privind prezenta drogurilor ori a metabolitilor acestora în sânge sau în urina;
b) personalul medical din cadrul programului a luat o decizie în acest sens, datorita comportamentului si atitudinii necorespunzatoare a pacientului fata de personal sau fata de alti pacienti ori datorita unei contraindicatii medicale;
c) la cererea pacientului.
(2) În cazul în care o persoana a fost exclusa din programul de substitutie în ambulatoriu potrivit alin. (1) lit. a), readmiterea persoanei în program poate fi rediscutata dupa 3 luni de la excludere.
Art. 40. – (1) Programele de prevenire a afectiunilor transmise pe cale sanguina constituie masuri de reducere a consecintelor consumului ilicit de droguri si se realizeaza prin acordarea de consiliere specifica si prin facilitarea accesului la instrumentar medical steril, precum seringi de unica folosinta.
(2) Includerea persoanelor în acest program se face la cerere.
(3) Persoanelor mentionate la alin. (2) li se asigura confidentialitatea.
(4) Persoana inclusa în programe de prevenire a afectiunilor transmise pe cale sanguina va primi o legitimatie care va cuprinde un cod de identificare si numele organizatiei care desfasoara programul.

CAPITOLUL VII

Masuri de eficientizare a luptei împotriva traficului ilicit de droguri

Art. 41. – (1) Institutiile sau organele legal abilitate, prevazute la art. 1 lit. j) si la art. 20 din Legea nr. 143/2000, apartin structurilor Ministerului de Interne.
(2) Autorizarea de catre procuror a efectuarii unei livrari supravegheate precizeaza organele legal abilitate ale Ministerului de Interne care se implica în desfasurarea acestei actiuni.
(3) Formatiunea centrala de reprimare a traficului si consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Politiei coordoneaza si centralizeaza toate datele cu caracter national si international care vizeaza livrarile supravegheate cu substante pe teritoriul României, care intra sub incidenta Legii nr. 143/2000.
Art. 42. – Daca în timpul desfasurarii controlului vamal organul vamal descopera produse care intra sub incidenta Legii nr. 143/2000, acesta poate propune organelor competente initierea unei livrari supravegheate, urmând ca desfasurarea acesteia sa se realizeze cu personalul specializat din structurile Ministerului de Interne.
Art. 43. – (1) Organele constatatoare abilitate, respectiv organele de politie si organele vamale în zonele proprii de competenta, au dreptul sa retina mijloacele de proba consemnate în actul de constatare si în adeverinta de retinere eliberata care este înregistrata în evidentele unitatii de politie, respectiv ale unitatii vamale.
(2) Probele ridicate din marfa suspecta pot fi transportate spre laboratoarele de analiza din cadrul Directiei Generale a Vamilor numai daca sunt însotite de adrese de înaintare de care sa reiasa acest scop, de la cine a fost retinuta, precum si cantitatea detinuta si transportata de functionarul vamal.
(3) Se considera detinute legal cantitatile corespunzatoare solicitate în scris de la Formatiunea centrala de reprimare a traficului si consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Politiei în scop didactic si de cercetare stiintifica.
Art. 44. – (1) În termen de 60 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului regulament Ministerul de Interne si Directia Generala a Vamilor vor desemna persoanele implicate în lupta împotriva traficului si consumului ilicit de droguri si vor emite legitimatii specifice pentru acestia.
(2) În termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentului regulament Ministerul de Interne si Ministerul Finantelor vor stabili prin ordin comun, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, modelul legitimatiilor prevazute la alin. (1).
(3) Persoana care detine o astfel de legitimatie are acces si beneficiaza de sprijinul institutiilor, în vederea exercitarii atributiilor ce îi revin, potrivit legii.
(4) Legitimatiile persoanelor desemnate din cadrul Ministerului de Interne si Ministerului Finantelor – Directia Generala a Vamilor vor fi vizate de conducerea ambelor ministere.
Art. 45. – (1) Supravegherea cultivarii plantelor ce contin droguri este, conform prevederilor legale în vigoare, o activitate care implica, pe de o parte, verificarea autorizatiilor eliberate de organele abilitate pentru culturile ce au ca destinatie prelucrarea licita a acestora, iar pe de alta parte, obligativitatea celor care cultiva pe baza de autorizatie astfel de plante si le prelucreaza de a declara scopul culturilor, ce trebuie mentionat în mod expres în autorizatie.
(2) Autorizarea, conform prevederilor legale în vigoare, pentru cultivarea plantelor ce contin droguri si sunt prelucrate în scop licit se realizeaza de Ministerul Sanatatii prin directiile judetene de sanatate publica, respectiv a municipiului Bucuresti.
(3) Directiile judetene de sanatate publica, respectiv a municipiului Bucuresti, sunt obligate ca în termen de 7 zile de la data eliberarii autorizatiei sa comunice, sub confirmare de primire, o copie legalizata de pe aceasta, în vederea luarii în evidenta, la inspectoratele judetene de politie, respectiv al municipiului Bucuresti, acestea urmând sa fie centralizate, prin fax si sub confirmare telefonica de primire, de îndata ce au fost obtinute, la Formatiunea centrala de reprimare a traficului si consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Politiei.

CAPITOLUL VIII
Dispozitii finale

Art. 46. – Cheltuielile ocazionate de cura de dezintoxicare sau de supravegherea medicala se realizeaza conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 47. – La data intrarii în vigoare a prezentului regulament se abroga orice alte prevederi contrare.
Art. 48. – Anexele nr. I, II, III A si III B fac parte integranta din prezentul regulament.
Art. 49. – Masurile medicale si educative aplicate toxicomanilor în penitenciare se realizeaza conform prevederilor ordinului comun al ministrului sanatatii si ministrului justitiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ANEXA Nr. I

la regulament

ANGAJAMENT
Subsemnatul ………………….. am luat cunostinta de conditiile curei de dezintoxicare pentru care am consimtit liber si nesilit de nimeni.
În consecinta, înteleg sa respect conditiile impuse de regulamentul de functionare a sectiei de dezintoxicare:
– respectarea stricta a tuturor indicatiilor stabilite de echipa terapeutica;
– respectarea regimului de sectie închisa, care nu permite pacientilor parasirea sectiei din proprie initiativa; încalcarea acestei reguli are drept consecinta externarea imediata;
– pe parcursul internarii este permisa procurarea unor mici obiecte utile (alimente, articole de toaleta, tigari, bauturi racoritoare, ziare, carti) numai prin intermediul personalului sectiei;
– interzicerea consumului altor substante în afara celor prescrise în scop terapeutic; încalcarea acestei reguli are drept consecinta externarea imediata;
– interzicerea introducerii oricaror substante psihoactive (cu efect de drog) în incinta sectiei de dezintoxicare;
– acceptarea pastrarii în posesia pacientilor a unei sume de 100.000 lei pentru obiectele amintite mai sus si interzicerea pastrarii vreunui obiect de pret (bijuterii etc.);
– obligatia de supunere în orice moment la investigatiile paraclinice prescrise;
– adoptarea unui comportament civilizat fata de personalul sectiei;
– la terminarea curei de dezintoxicare am obligatia de a continua tratamentul de postcura reabilitare psihosociala în conformitate cu recomandarile echipei terapeutice.
Am citit, am înteles si am acceptat în totalitate cele de mai sus si sunt de acord ca nerespectarea acestor obligatii asumate de mine sa atraga imediat externarea.

Data …………… Semnatura …………….

ANEXA Nr. II
la regulament

CRITERIILE
de includere în programul de substitutie în ambulatoriu
(mentinere pe metadona)
Includerea în programul de substitutie în ambulatoriu se realizeaza pe baza urmatoarelor criterii:
1. diagnostic pozitiv de sindrom de dependenta de substante psihoactive conform ICD 10 (tulburari mentale si comportamentale datorate utilizarii de substante psihoactive F 10-19);
2. vârsta peste 18 ani; persoanele sub 18 ani care îndeplinesc criteriile pot fi incluse cu acordul parintilor sau al reprezentantului legal;
3. proba biologica a dependentei (examen pozitiv al urinei);
4. minimum 2 ani de dependenta, documentata medical;
5. 3 tentative de dezintoxicare nonsubstitutiva esuate în antecedente;
6. boli asociate dependetei (infectie HIV/SIDA, TBC, insuficienta cardiaca, hepatita cronica tip B si C, boli psihice majore);
7. femei gravide si dependente de opiacee;
8. politoxicomania;
9. persoane dependente de droguri, care au în întretinere minori.
Responsabilul de program poate interpreta aceste criterii dupa caz si va elabora decizia finala de includere în sau de excludere din program.

Anexa NR.III A

la regulament.

Fisa de raportare
1. Domiciliul bolnavului (localitatea) …… Cod SIRUTA [][][][][][][][]

2. Unitatea medicala …… Cod SIRUES [][][][][][][]

3. Numarul cazurilor de internare (a câta internare) …… [][][]

4. Data cererii de tratament (zi, luna, an) …/…/…

5. Tipul contractului:
a. pacient nou

b. pacient vechi

c. nespecificat []

6. Tratamente anterioare la orice unitate:
a. nici unul

b. tratat anterior

c. nespecificat []

7. Numarul de luni de la ultimul tratament:
a. niciodata tratat []
8. A) Aflat sub tratament la alta unitate sanitara:
a. da

b. nu

c. nespecificat []

B) Sursa trimiterii la tratament:
a. singur/familia/prietenii
b. alt centru de tratament
c. medic generalist
d. spitalul
e. servicii sociale
f. justitia/politia
g. nespecificat[]

9. Sexul:

a. masculin []

b. feminin []

10. Data nasterii (zi, luna, an) [][][][][][][][]

11. Vârsta (ani)

12. Conditii de locuit
a. singur
b. cu parintii
c. cu prietenii
d. cu partener
e. în cadru institutionalizat
f. fara locuinta
g. altele
h. nespecificat []

13. Daca locuieste cu utilizatori de droguri:
a. da

b. nu

c. nespecificat []

14. Daca este rezident al orasului:
a. da

b. nu

c. nespecificat []

15. Cetatenia
a. româna

b. straina

c. nespecificat []

16. Nationalitatea
a. român
b. maghiar
c. rrom
d. german
e. nespecificat[]

17. Ocupatia:
a. salariat
b. somer
c. nespecificat []

18. Nivelul educational:
a. primar
b. gimnazial
c. profesional
d. liceal
e. postliceal
f. superior
g. nespecificat []

19. Vârsta parasirii scolii (ani)

20. Substanta psihoactiva utilizata

––––––––––––––––––––––––––
| | Denumirea | Calea de |Frecventa | Vârsta | Durata |
| |substantei |administrare|în ultima | la prima | utilizarii în |
| |psihoactive| (cod) |luna (ani)| utilizare | mod regulat |
| | (cod) | | | (ani) | (ani) |
|–––-+––––+––––+–––-+––––-+––––––|
|Primul | | | | | |
|drog | | | | | |
|–––-+––––+––––+–––-+––––-+––––––|
|Al doilea | | | | | |
|drog | | | | | |
|–––-+––––+––––+–––-+––––-+––––––|
|Al treilea| | | | | |
|drog | | | | | |
––––––––––––––––––––––––––

Calea de administrare:
a. injectie
b. fumat
c. mâncat/baut
d. prizat
e. nespecificat

Frecventa în ultima luna:

a. o data pe saptamâna
b. 2-6 zile pe saptamâna
c. zilnic
d. nu a folosit în ultima luna
e. nespecificat

21. Vârsta la prima utilizare a oricaror substante psihoactive (ani) [][]

22. Daca este injectare curenta:
a. da

b. nu

c. nespecificat []

23. Utilizare în comun a seringii în ultima luna:
a. da

b. nu

c. nu se injecteaza

d. nespecificat []

24. Vreodata injectat:
a. da

b. nu

c. nespecificat []

25. Vârsta la prima injectare (ani): [][]
a. Daca a utilizat vreodata în comun seringa:
b. da

c. nu

d. nu este cazul

e. nespecificat []

27. HIV:
a. test pozitiv
b. test negativ
c. test cu rezultat necunoscut
d. netestat
e. nespecificat []

28. Tratamentul aplicat:
a. dezintoxicare
b. fara medicatie si terapie psihosociala
c. sfatuire, suport
d. trimitere la un alt centru
e. tratament neinitiat
f. nespecificat []

ANEXA Nr. III. B

la regulament

Unitatea sanitara ………

Adresa…………………..

SITUATIA

toxicomanilor prin substante psihoactive în luna …… anul ……

–––––––––––––––––––––––––––––––––
|Nr. | Numarul | | | | |Stupefiantul| Modul |Caz nou,|Tratamentul|
|crt.| foii de |Domiciliul|Vârsta|Sexul|Ocupatia| folosit | de procurare |recidiva| aplicat |
| |observatie| | | | | |(licit, ilicit)| | |
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
|–-+–––-+–––-+––+––+–––+––––+–––––+–––+––––|
–––––––––––––––––––––––––

Adresele centrelor antidrog

Județene.

București.

– Sector 1

– Leaganul "Sfânta Ecaterina",

bd. Mareșal Averescu nr. 17, Tel.: 9341
– Sector 2

– Spitalul "Sfântu Ciprian",

Șoseaua Pantelimon nr. 27, Tel.: 9342
– Sector 3

– str. Liviu Rebreanu nr. 32C, bl. PM-72, sc. A, et. 1, ap. 10, Tel.: 9343
– Sector 4

– str. Mirea Mioara Luiza nr. 1A, Tel.: 9344
– Sector 5

– Piața 13 Septembrie,

str. Antiaeriana nr. 6, Tel.: 420.2545 sau 9345
– Sector 6

Bd. Iuliu Maniu nr. 111, Tel.: 9346
Județul Alba.

– Alba Iulia, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934
Județul Argeș.

– Pitești, Serviciul de evidență informatizată a persoanei (Evidența populației),

Tel.: 934
Județul Arad.

-Arad, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934

Judetul Bacău.

– Bacau, sediul Fundatiei "Betania", Tel.: 934
Județul Bihor.

– Oradea, str. Corneliu Coposu nr. 2, et. 2, cam. 85, Tel.: 934
Județul Bistrița-Năsăud.

– Nasaud, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934
Județul Brăila.

– Braila, Policlinica nr. 2, Tel.: 934
Județul Botoșani.

– Botosani, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934
Județul Buzău.

– Buzau, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934
Județul Brașov

-Brasov, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934

Județul Călărași.

– Calarasi, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934
Județul Cluj.

– Cluj, in cladirea Prefecturii, Tel.: 934

Județul Caraș Severin.

– Resița, Piața 1 Decembrie 1918 nr. 7, et. 1, cam. 5, Tel.: 934
Județul Constanța.

– Constanța, aleea Albatros nr. 1, Tel.: 934
Județul Covasna.

– Sfantu Gheorghe,

str. Kossuth Lajos nr. 1, Tel.: (0267) 351.817 sau 934
Județul Dâmbovița.

– Târgoviște, în Sala Sporturilor, Tel.: 934
Județul Dolj.

-Craiova, Oficiul Județean de Cartografie și Geodezie, str. Breslei nr. 26, Tel.: 934
Județul Gorj.

– Târgu Jiu, Direcția Județeană a Tineretului și Sporturilor, Tel.: 934
Județul Galați.

– Galați, Pavilionul Administrativ al Prefecturii,

str. Domneasca nr. 56, bloc "Cristal", Tel.: 934
Județul Giurgiu.

– Giurgiu, Policlinica Giurgiu,

Șoseaua Alexandriei nr. 7-9, Tel.: 934
Județul Hunedoara.

– Deva, bd. 1 Decembrie nr. 1, Tel.: 934
Județul Harghita.

-Miercurea Ciuc – Direcția de Sănătate Publică, Tel.: 934
Județul Ialomița.

– Slobozia, Direcția Județeană a Tineretului și Sporturilor, Tel.: 934
Județul Iași.

-Iași, Căminul școlii Sanitare Postliceale, Tel.: 934

Județul Ilfov.

– Inspectoratul Poliției Județene,

Tel. 9343
Județul Mehedinți

-Drobeta Turnu Severin, în clădirea Prefecturii, Tel.: 934
Județul Maramureș.

– Baia Mare, Policlinica nr.2, Tel.: 934
Județul Mureș.

– Târgu Mureș, Direcția de Sănătate Publică,

str. Bartok Bela nr. 1, Tel.: 934
Județul Neamț.

– Piatra Neamț, Direcția Județeană a Tineretului și Sporturilor,

str. Ștefan cel Mare nr. 16, Tel.: 934
Județul Olt.

-Slatina, în clădirea Prefecturii, Tel.: 934
Județul Prahova

– Ploiești, Inspectoratul școlar Județean,

str. Maramureș nr. 6, Tel.: 934
Județul Sălaj.

– Zalau, Direcția Județeană a Tineretului și Sporturilor, Tel.: 934
Județul Sibiu.

– Sibiu, Palatul Copiilor,

str. Constituției nr. 5, Tel.: 934
Județul Satu Mare.

– Satu Mare, Palatul Administrativ,

Piața 25 Octombrie, Tel.: 934
Județul Suceava.

– Suceava, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate,

str. prof. Murariu Leca, Tel.: 934
Județul Tulcea.

– Tulcea, Direcția Județeană de Sănătate Publică,

Tel.: 934
Județul Timiș.

– Timișoara, Centrul de Consiliere și Informare a Victimelor,

Tel.: 934
Județul Teleorman.

– Alexandria,

str. Libertății nr. 1, Tel.: 934
Județul Vrancea.

– Focșani, Primăria,

str. Dimitrie Cantemir nr. 1bis, parter, Tel.: 934
Județul Vaslui.

Vaslui, Clubul Tineretului, Tel.: 934

Adresele centrelor antidrog din București.

București – ALIAT

Centrul de suport pentru utilizatorii de droguri "Risc minim"
Tel.: 021/334.42.66 int. 488
e-mail: [anonimizat]
Persoana de contact: Cristian Taru
Servicii oferite: schimb de seringi, consiliere psihologică, referințe către servicii medicale.
București – ARAS (Asociația Română Anti-SIDA
"Seară de Seară")
B-dul. Gării Obor nr. 23, ap. 8
Tel.: 800.800.033 (non-stop)
e-mail: [anonimizat]
Persoane de contact: Marian Ursan și Cătălina Iliută
Servici oferite: schimb de seringi, apă distilată, distribuire prezervative, distribuire materiale informative, referințe către servicii medicale și sociale.
București – Asociația Română Antidrog
Str. Anastasia Simu nr. 6
Tel.: 021/312.88.95
Persoana de contact: Ilinca Palade
Servicii oferite: consiliere pentru părinți și consumatori, materiale informative și prevenire, infoline.
București – Centrul de prevenire și consiliere antidrog al Sectorului 1
B-dul. Mareșal N. Averescu nr. 17 (Leagănul de copii "Sf. Ecaterina")
Persoană de contact: psiholog Daniela Georgescu
Tel.: 9341; 021/222.42.35
Servici oferite: consiliere psihologică și socială antidrog, prevenire.

București – Centrul de prevenire și consiliere antidrog al Sectorului 2
Șos. Pantelimon nr. 27 (Spitalul "Sf. Ciprian")
Persoane de contact: psiholog Doina Niță, asistent social Mihai Tănăsescu
Tel.: 9342; 021/253.13.73
Servicii oferite: informare, consiliere, asistență psihologică și socială, asistență juridică.
Program de lucru: luni-joi – 08:00-16:30, vineri – 08:00-14:00
București – Centrul de testare HIV / ITS al Spitalului Clinic "Dr. Victor Babeș"
Șos. Mihai Bravu nr. 281
Tel.: 021/322.92.50
Servicii oferite: testare HIV (rezultat a doua zi)
Costul unui test: 300.000 lei
București – Centrul de testare al Spitalului de Urgență "Floreasca"
Calea Floreasca nr. 8
Tel.: 021/230.01.06; 230.19.43
Servicii oferite: testare HIV și ITS – non-stop
Costul unui test: 185.000 lei
București – Centrul de tratament al pacienților elevi și studenți cu tulburări de adicție "Belvedere"
Persoana de contact: dr. Cristina Hudita
Tel.: 021/315.49.61
Infoline: 021/314.44.75 (intre 08:00-15:00)
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: tratamentul sindromului de sevraj (capacitate zece paturi)
București – Centrul "Open Doors" (Fundația "Prof. Dr. Matei Balș")
Program de lucru: luni-sâmbătă – 08:00-20:00, duminică – 08.00-12:00
Str. Dr. Grozovici nr. 1 (Spitalul "Prof. Dr. Matei Balș")
Persoană de contact: Odette Chirilă
Servicii oferite: schimb de seringi, asistența leziunilor și informare despre injectarea fără riscuri, testare HIV, consiliere psihologică.
București – Mèdicins du Monde
Str. Popa Stefan nr. 46
Persoană de contact: Brandușa Pop
Tel.: 021/789.45.24
Program de lucru: luni, marți, joi, vineri – 09.00-13:00
Servicii oferite: schimb de seringi, referințe către alte servicii medicale.
București – Organizația Umanitară "Concordia"
Str. Petru Maior nr. 92
Persoană de contact: Dr. Cristina Marin
Tel.: 021/222.30.65
Program de lucru: luni-vineri – 09.00-16.00
Servicii oferite: schimb de seringi, prezervative, îndrumare spre servicii de specialitate.
București – Policlinica cu plată nr. 3
Calea Șerban Voda nr. 211
Tel.: 021/336.42.55
Program de lucru: luni-vineri – 07:00-11:00
Servicii oferite: testare antidrog din urină (rezultatul în 15 minute), testare HIV.
Costul unui test: antidrog – 150.000 lei; HIV – 300.000 lei

București – Post-cură 4
Spitalul de Psihiatrie din comuna Bălăceanca (județul Ilfov)
Persoană de contact: dr. Adriana Köning
Tel.: 021/780.70.80 int. 107
Capacitate: 25 de paturi
Servicii oferite: terapie individuală, terapie de grup, consiliere cu parinții.
București – Salvați Copiii
Calea Floreasca nr. 8 (Spitalul Clinic de Urgență "Floreasca")
Persoană de contact: Samuel Seramis
Tel.: 021/231.53.99
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: consiliere, psihoterapie individuală, psihoterapie de cuplu, referinșe către alte servicii.
Program de lucru: luni-vineri – 09.00-13.00; 14:30-17:30

București – Serviciul Clinic 16 detoxificare
Șos Berceni nr. 10 -12 (Spitalul "Al. Obregia")
Persoană de contact: dr. Lucian Vasilescu
Tel.: 021/634.71.09
Servicii oferite: detixificare, consiliere psihologică, testare toxicologică.
Program de lucru: luni-vineri – 08:00-15.00
Capacitate: 70 de paturi
București – Staționar de zi pentru toxicomani (Centru de substituție pe bază de metadonă)
Str. Argeșelu nr. 8
Persoană de contact: dr. Cristian Bellu-Bengescu
Tel.: 021/450.18.05
Servici oferite: substituție pe bază de metadonă, consiliere socială, consiliere psihologică, teste toxicologice.
Program de lucru: luni-vineri – 08:00-16:00
București – Alianța pentru lupta împotriva alcoolismului și toxicomaniei
Șos. Berceni nr. 10 (Spitalul Clinic de Psihiatrie "Dr. Gh. Marinescu")
Persoană de contact: dr. Dan Prelipceanu
Tel.: 021/683.56.52
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: asistență psihologică, programe educaționale, schimb de seringi
București – ANIT-România
Str. Luduș nr. 13
Persoană de contact: dr. Lucian Bengescu-Bellu
Tel.: 021/220.46.67
Servicii oferite: informare și consiliere, asistență psihologică, testare HIV, centru de metadonă, prevenție, centre de zi pentru consumatorii de droguri.
București – Asociația Adolescentul
Str. Moise Nicoara nr. 8
Persoane de contact: dr. Mihaela Nanu, Tonz Radulescu, Daniela Anghel și dr. Ion Antoniu
Tel.: 021/323.80.17; 321.21.44
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: help line, informație consiliere antidrog, asistență psihologică, asistență socială, programe educaționale în școli, prevenire în grupuri de risc, schimb seringi, distribuire prezervative.
București – Centrul Național de Promovarea Sănătății și Programe
Str. Vaselor nr. 33
Persoană de contact: Mioara Predescu
Tel.: 021/252.78.34
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: help line, informație și consiliere, prevenire, programe educaționale, pregătire de personal în prevenție, materiale educaționale.
București – Fundația pentru reducerea consumului de alcool și droguri
Str. Prometeu nr. 3, bl. 12F, ap. 26
Persoane de contact: Mariana Basuc, Lucian Florea
Tel.: 021/232.23.69
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: seminarii de prevenire

Adresele centrelor antidrog din provincie.

Arad – Centrul de Prevenire și Consiliere Antidrog
B-dul Revoluției nr. 73.

Tel.: 934
Persoana de contact: dr. Călin Ardelean.
Servicii oferite: prevenire, campanii de informare, consiliere.
Program de lucru: luni-vineri – 12:00-14.00

Bacău – Fundația "Împreună, antidrog"
Str. Alba Iulia nr. 36.

Tel.: 0234/170.036
Persoană de contact: Cecilia Lucaci
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: educație pentru sănătate.

Bacău – Fundația "Lizuca"
Str. Metalurgiei nr. 12, ap. 15.

Tel.: 0234/184.075
Persoană de contact: Mihaela Ondu
Servicii oferite: help line, asistență psihologică individuală și de grup, asistență socială, testare HIV, terapie alternativă, prevenire în școli, în grupuri de risc, distribuire de prezervative, formare de profesioniști în prevenire, formare de voluntari, materiale educaționale.

Brașov – Asociația Română de Lupta Împotriva Drogurilor
Str. Politehnicii nr. 2.

Tel.: 0268/417.503
Persoană de contact: Ion Lupu
Servicii oferite: distribuire de materiale antidrog.

Brașov – Hospice "Casa Speranței"
Str. Poarta Schei nr. 16.

Tel.: 0268/475.717
Persoană de contact: Nicoleta Grecu
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: help line, asistență individuală și de grup, asistență socială, terapie alternativă, prevenție în școli, în grupuri de risc, centru de metadonă, centru de zi pentru consumatori de droguri, centru de dezintoxicare, centru de terapie, asistență psiho-socială, programe de reinserție socială, distribuire de prezervative, formare de voluntari.

Brăila – Centrul Medical al Copilului
B-dul Independenței nr. 280.

Tel.: 0239/625.881
Persoană de contact: psiholog Florentina Cotoiu
Servicii oferite: psihodiagniză, psihoterapie, consiliere.

Buzău – Centrul de Prevenire și Consiliere Antidrog
Str. Mesteacănului nr. 1 (Fundația pentru Tineret)
Tel.: 934; 0238/715.999

Persoană de contact: Marian Serbulea
Servicii oferite: prevenire, organizarea și pregatirea rețelei locale de prevenire, consiliere individuala sau de grup, difuzarea materialelor de prevenire, organizarea întâlnirilor interactive cu elevi, profesori și părinți.
Program de lucru: luni-vineri – 09:00-17:00

Constanța – Asociația "Speranța"
Str. Prelungirea Liliacului nr. 10.

Tel.: 0241/684.842
Persoană de contact: dr. Rodica Matusa
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: informație și consiliere, asistență psihologică individuală și de grup, asistență socială.

Constanța – Adolescentul
B-dul Tomis nr. 64.

Tel.: 0241/616.992
Persoane de contact: Georgeta Stoica și Ancuța Lungu
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: schimb de seringi, consiliere, materiale educaționale.

Constanța – Biroul de Programare de promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate – Direcția județeană de Sănătate Publică
Persoana de contact: dr. Lotita Popescu
Tel.: 0241/520.130
e-mail: [anonimizat]
Servicii: prevenire primară, referințe către servicii de specialitate.

Constanța – Stay Alive
Sos. Mangaliei nr. 3.

Tel.: 0241/588.114; 0722.452.259
Persoană de contact: Augustin Munteanu
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: outreach, schimb de seringi, centru de primire, consiliere.

Piatra Neamț – Asociația Antidrog
Str. George Cosbuc nr. 1. Tel.: 0233/219.362 help line : 0724.616.565

Servicii oferite : consiliere, asistență psihologică și socială, terapie alternativă, prevenție în școli și grupuri de risc, materiale educaționale.

Pitești – Asociația Română Antidrog
Str. Teiuleanu nr. 1.

Tel.: 0248/217.800
Persoane de contact: Dorin Popa și Constantin Ciobotariu
Servicii oferite: prevenire, terapii de recuperare-consiliere

Sibiu – Asociația pentru ajutorarea persoanelor dependente de alcool și alte droguri
Str. Negoi nr. 2.

Tel.: 0269/212.777
Persoană de contact: Christian Weiss
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: consiliere (în special pentru cei bolnavi de alcoolism).

Timișoara – Asociația "Armonia"
B-dul. Iuliu Maniu nr. 38.

Tel.: 0256/218.091
Persoană de contact: Tiberiu Ormos
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: schimb de seringi, informare, hotline (non-stop).
Program de lucru: luni-vineri – 14:00-16:00

Timișoara – Asociația social-culturală "Timisiensis XXI"
Str. Areis nr. 19, etaj 1.

Tel.: 0256/487.580
Persoane de contact: Tiberiu Felber si Dan Soltinschi
e-mail: [anonimizat]
Servicii oferite: outreach, schimb de seringi.
Program de lucru: luni-vineri – 18:00-21:30

Timișoara – Centrul de prevenire și Consiliere Antidrog Timiș
Piața Libertății nr. 1.

Tel.: 934; 0256/432.351
Persoane de contact: Ava Diaconu și Livius Basca.
Servicii oferite: consiliere juridică, socială, psihologică, hotline.
Program de lucru: luni-vineri – 09:00-14:00

Timișoara – Clinica de Psihiatrie "Eduard Pamfil" (Spitalul Clinic nr. 1)
Str. I. Văcărescu nr. 21.

Tel.: 0256/193.859
Servicii oferite: detoxicare.
Program de lucru: non-stop.

Model de rețetă cu timbru sec

(fața)

MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

DIRECȚIA SANITARĂ A JUDEȚULUI ……………………..

UNITATEA EMITENTĂ ……………………………………..

LOCALITATEA ……………………………………………….

1. Numele și prenumele bolnavului……………………………………………….

2. Vârsta ……………………………. Profesia……………………………………

3. Domiciliul ………………….………………………………………………………

4. Întreprinderea unde lucrează……………………………………………………

5. Nr. fișei (nr. foii de observații) sau nr. din registrul de consultații

…………………………………………………………………………………………

6. Diagnosticul ……………………………………………………………………….

Semnătura și parafa medicului

…………………………………….

Ștampila rotundă a unității emitente

Timbru sec

……………………………………….

Data…………………………………..

Model de rețetă cu timbru sec

(verso)

Am luat cunoștință de obligația de a restitui cantitățile de produse stupefiante neconsumate de bolnav din diferite motive.

Restituirea mă oblig să o fac în termen de 10 zile de la ivirea motivului.

Semnătura bolnavului sau a delegatului sau.

……………………………………………….

Loc pentru ștampila farmaciei

……………………………………..

Semnătura farmacistului care a executat prescripția ……………………………….

Semnătura farmacistului care a eliberat produsul stupefiant ………………………….

Numele și prenumele …………………………………………………………………

Adresa ……………………………………………………………………………….

Loc pentru ștampila farmaciei

………………………………………………………..

Semnătura primitorului ………………………………..

Buletin de identitate: seria ……………. Nr ………………….

Eliberat de secția de poliție ……………………………………

Data ………………………………….

Culturile de coca și

Producția de cocaină în 1992

ȚARA Bolivia Columbia Peru

Suprafața cultivată 80.000-110.000 27.000-28.000 200.000-250.000

în hectare.

Producția de cocaină 111-153 23-25 415-524

în tone.

Producția mondială de hașiș între anii 1988-1992

(în tone metrice)

ȚARA 1992 1991 1990 1989 1988

Liban 600 545 100 907 700

Pakistan 200 200 200 200 200

Afganistan 300 300 300 300 300

Maroc 85 85 85 85 85

TOTAL 1185 1130 685 1490 1285

Producția mondială de opiu între anii 1988-1992

(în tone metrice)

ȚARA 1992 1991 1990 1989 1988

Afganistan 600 570 415 585 750

Iran 300 300 300 300 300

Pakistan 125 180 165 130 205

TOTAL Asia

Sud vest 1025 1050 880 1015 1225

Birmania 2250 2350 2250 2430 1235

Laos 250 265 275 375 255

Thailanda 32 35 40 50 28

TOTAL Asia

Sud est 2532 2650 2565 2855 1568

Columbia 15 27 – – –

Liban 40 34 32 45 8

Guatemala 10 17 13 12 50

Mexic 55 41 62 66 56

TOTAL 110 119 107 123 114

Confiscări efectuate pe teritoriul României

ANUL 1999 2000

PRECURSORI

Fenil-propanon 2 _ 137,60 litri

Anhidrida acetica _ 160 litri

Efedrina _ 13 comprimate

DROGURI

Hașiș + Cannabis 43,53 kg 52,83

Opiu 2,47 kg 0,06 kg

Heroină 63,63 kg 52,79 kg

Cocaină 9,67 kg 12,97 kg

Morfina, Mialgin,

Hidromorfon, Fortral 139 fiole 159 fiole

Amfetamina, MDMA,

Metagualona 10.546 comprimate 15.864 comprimate

LSD _ 1 doza

Metadonă 26 comprimate 276 comprimate

Zonele de origine ale traficanților de

droguri prinși in România.

ANUL 1999 2000

ROMÂNIA 168 persoane 200 persoane

EUROPA 26 persoane 12 persoane

ASIA 30 persoane 17 persoane

AFRICA 3 persoane 1 persoane

TOTAL 227 persoane 230 persoane

Locuri de ascundere a drogurilor.

( număr de cazuri descoperite in România )

ANUL 1999 2000

Mijloace de transport 29 51

Containere 2 1

Colet poștal 3 _

Bagaje 25 26

Îmbrăcăminte 83 43

În / pe corp 21 32

Locuințe 28 46

Abandonate 10 12

TOTAL 201 211

26 iunie 2002
"Ziua internațională a luptei împotriva drogurilor"

Datorită creșterii numărului de consumatori de droguri, s-a fost simțită nevoia unei acțiuni care să informeze tinerii despre pericolul consumului de droguri. Această nevoie s-a materializat în data de 26 iunie 2002, când, cu prilejul Zilei Internaționale de Luptă Împotriva Consumului și Traficului de Droguri, sub coordonarea Prefecturii Județului Prahova, instituțiile componente ale Centrului Județean de Prevenire și Consiliere Antidrog-Prahova (Direcția de Sănătate Publica Prahova, Direcția de Tineret si Sport Prahova, Inspectoratul Școlar Județean Prahova, Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Prahova și Direcția Generală pentru Protecția Copilului Prahova), au desfășurat un amplu program de acțiuni care au marchat acest important eveniment, după cum urmează:
– începând cu ora 9:00 la sediul Centrului Județean de Prevenire și Consiliere Antidrog-Prahova (Ploiești, Str. Maramureș, nr. 6) s-a desfașurat concursul cu elevii de liceu pe tema "Prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor".
– la Palatul Culturii, în Sala Coloanelor a fost deschisă expoziția cu desenele copiilor și elevilor din Ploiești pe tema "Nu morții albe!".
– în centrele de plasament pentru protecția copiilor au fost distribuite și afișate postere pe tema combaterii consumului de droguri.
– în aceeași zi în Ploiești, Câmpina și Sinaia s-a desfașurat o amplă campanie de informare stradală privind pericolul consumului de droguri, ocazie cu care voluntarii Centrului Județean de Prevenire și Consiliere Antidrog-Prahova au purtat tricouri inscriptionate pentru promovarea acțiunii și au distribuit peste 2000 de fluturași cu mesaje antidrog.
Din dorința de a permanentiza comunicarea interactivă cu tinerii, Centrul Județean de Prevenire și Consiliere Antidrog-Prahova a lansat în aceeași zi, pe Internet, site-ul NU MORȚII ALBE! la adresa: www.antidrogph.ro, site care oferă, pe lângă informații referitoare la scopul, activitatea și competențele Centrului, un serviciu permanent de

consiliere în domeniu, sfaturi și recomandări privind alternative la consumul de droguri, precum și posibilitatea de sondare a opiniei tinerilor în această problematică de la care se așteaptă noi sugestii.

Studiu realizat de către Direcția de

Sănătate Publică Timiș

În ceea ce privește consumatorii de droguri injectabile, Serviciul de Promovare a Sănătății din cadrul Direcției de Sănătate Publică Timiș a realizat un studiu, sub coordonarea Institutului de Management al Serviciilor de Sănătate București, în cadrul unui studiu național de evaluare rapidă a consumatorilor de droguri injectabile în România, cu sprijinul UNAIDS.

Acest studiu a fost efectuat în perioada mai -septembrie 1998.

Prin intervievarea consumatorilor și neconsumatorilor de droguri, s-a estimat numarul consumatorilor de droguri injectabile în Timișoara ca fiind cuprins între 30 și 95 de persoane (date din 97-98), majoritatea dintre ei fiind din afara școlii, prieteni sau vecini cu cei intervievați.

Dintre drogurile injectabile, preferate sunt în primul rând Fortral-ul, urmat fiind de Ketamina de uz veterinar, din cauza accesibilitații ușoare și a prețului redus.

Heroina și cocaina pot fi obținute de la dealeri, prin intermediul unor prieteni consumatori de droguri sau cunoștinte.

În general, cercul consumatorilor de heroină și cocaină este un cerc închis și accesul la ele este mai greu decât în cazul altor droguri.

În cazul drogurilor injectabile, debutul se situeaza în jurul vârstei de 18 ani.

Locul folosit pentru injectare este în general vena plicii cotului, dar și venele de la nivelul picioarelor.

Consumatorii de droguri injectabile folosesc seringi de unică utilizare și de regulă nu schimbă seringile între ei, dar, între prieteni, schimbul seringilor este acceptat.

De asemenea se practică reutilizarea aceleiași seringi de mai multe ori.

Dezinfecția locului injectării nu este o practică curentă în rândul consumatorilor de droguri injectabile.
În cursul ultimilor 3 ani în evidența Clinicii de Psihiatrie Timișoara s-a înregistrat un numar crescător de consumatori de droguri, necesitând internare și tratament.
Din datele furnizate de către serviciile specializate (M.I.) în anul 2000, numarul consumatorilor de droguri din regiune era de peste 400 persoane dintre care aproximativ 125 de persoane utilizează droguri injectabile de tip Fortral, Ketamina și Heroina.

Astăzi numarul acestora este mult mai mare, si, după cum s-a stabilit din datele studiilor efectuate, numărul consumatorilor de droguri injectabile este în continuă creștere, putem chiar spune într-o creștere alarmantă.

BIBLIOGRAFIE :

1. Bercheșan V., Pletea C-tin. – "DROGURILE ȘI TRAFICANȚII DE DROGURI"

Editura Paralela 45 – 1998.

2. Cârjan L., "CURS DE CRIMINALISTICĂ",

Editura Curtea Veche, București 2003.

3. Cârjan L., "COMPEDIU DE CRIMINALISTICĂ. NOTE DE CURS" 

Editura Curtea Veche, București 2003.

4. Clutterbuck R. "TERRORISM, DRUGS AND CRIME IN EUROPE AFTER 1992",

Edited by Routledge, London 1993.

5. "Criminalistica, revistă de informare, documentare și opinii"

numarul 6 , Decembrie 2000.

6. "Criminalistica, revista de informare, documentare și opinii"

numarul 1 pe 2001.

7. Cotrau M., Popa L., Stan T., Preda N., Kincses – Ajaty M., – "TOXICOLOGIE"

Editura Didactică și Pedagogică. 1991

8. Constituția României.

9. Codul de Procedură Penală.

10. Codul Penal.

11. Crime Detection & Prevention Series – "PERFORMANCE INDICATORS FOR

LOCAL ANTI – DRUGS STRATEGY" – Preliminary analysis, New York, 1997.

12. Dincu A., "BAZELE CRIMINOLOGIEI" ,

Editura Proarcadia, București 1993.

13. Dr. Dima Traian – "TRAFICUL ȘI CONSUMUL ILICIT DE STUPEFIANTE-

COMBATEREA PRIN MIJLOACE DE DREPT PENAL"

Editura Lumina Lex 2001.

14. Drăgan Jenică – "DROGURILE ÎN VIAȚA ROMÂNILOR"

Editura Magicart Design

15. Drăgan Jenică – "DICȚIONAR DE DROGURI"

Editura Național 2000.

16. Drăgan Jenică si Popescu C. – "DICȚIONAR ENCICLOPEDIC DE DROGURI"

Editura Ministerului de Interne – București 1992.

17. Drăgan Jenică – "APROAPE TOTUL DESPRE DROGURI"

Editura Militară – București 1994.

18. Drăgan Jenică – "SUBSTANȚE CHIMICE ESENȚIALE ȘI PRECURSORI"

Editura Ministerului de Interne – 1995.

19. Editura Militară, București 1985 – "MIRAJ ȘI REALITATE"

20. Editura Ministerului de Interne București 1987 "FLAGELUL STUPEFIANTELOR"

21. Ferreol Gilles – "ADOLESCENȚII ȘI TOXICOMANIA",

Editura Collegium, Iași 2000.

22. Hideg Gabriel – "ALMANAH DE DROGURI 1996",

Editura A.R.L.I.D, București 1996.

23. ALMANAHUL DROGURILOR 1998", Editura A.R.L.I.D.

24. "HMSO – TALKING DRUGS TOGETHER

A strategy for England, 1995-2000", London 1995.

25. Goodman L. și Gilman A. – "BAZELE FARMACOLOGICE ALE TERAPEUTICII"

Editura Medicală, Ediția a II-a, București 1960.

26. Hotărârea pentru aprobarea regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr.

143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

27. "ÎNDRUMAR PRIVIND CONTROLUL ANTI-DROG"

Editura Ministerului de Interne, București 1995

28. Izsak Samuel – "FARMACIA DE-A LUNGUL SECOLELOR",

Editura Stiințifică și Enciclopedică, București 1979.

29. Iftenie V., – "TRATAT DE MEDICINĂ LEGALĂ"

Editura Fundației "România de Mâine", București 2001.

30. Legea 143/2000 privind traficul și consumul ilicit de droguri

31. "National Drugs Control – MEXICAN PROGRAM 1995 – 2000"

Mexican Government 1994.

32. Oprescu N. – "FARMACODEPENDENȚA",

articol publicat în revista Practica Farmaceutică, volumul III, 1972

33. Rapoartele de analiză asupra măsurilor întreprinse de Politia Română pentru

prevenirea și combaterea criminalității în perioada 1990 – 1996 – Cabinetul

Inspectoratului General al Poliției.

34. Sampson Anna D., Skogan Wesley G. – "DRUGS – ENFORCEMENT IN PUBLIC

HOUSING: SIGN OF SUCCES IN DENVER" , by police fundation Denver, 1993.

35. Suceava I., – "FLAGELUL STUPEFIANTELOR",

Editura Ministerului de Interne,1986.

36. Suceava I., – "PARADISUL ILUZORIU",

Editura Ministerului de Interne, București 1987.

37. Suceava I., – "ÎNDRUMAR PRIVIND CONTROLUL ANTI-DROG" ,

Editura Ministerului de Interne, București, 1997.

38. Schoppert Ursula, Sauer Heinz Heinrich – "ECSTASY PILLEN" – Munchen 1998

39. Silberberg K., Serbescu A., Korbuly B., (2000). Drogurile CD multimedia.

Direcția de Sănătate Publică Județul Timiș, Serviciul de Promovare a Sănătății

și programe pentru sănătate.

40. Stan N. si Tefas D. – "ALCALOIZII",

Editura Medicală, București 1962.

41. Țurlea S. – "BOMBA DROGURILOR" ,

Editura Humanitas București 1991.

42. Vochescu I., "CRIMINALISTICĂ" ,

Editura Academică, București 2000.

43. Voicu C.- "BANI MURDARI ȘI CRIMA ORGANIZATĂ",

Editura Artprint, București, 1995.

44. Ziarul Scânteia, numarul 10.545 din 16 iulie 1976.