Procedee de sudare [304600]

Introducere

Sudarea este operația de realizare a unei îmbinări nedemontabile a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], se numește metal de adaos. Topirea metalului de adaos în amestec cu metalul de bază topit formează sudura.

[anonimizat]. Cusătura este sudura de îmbinare de-a [anonimizat] a [anonimizat].

Procedee de sudare

Procedeul de sudare electrică cu arc

Sudarea electrică cu arc definește toate procedeele de sudare electrică prin topire ([anonimizat]), la care cordonul sudat se formează prin solidificarea comună a materialelor de bază și a materialului de adaos.

Procedeul SEI (Sudarea cu Electrod Învelit)

Este de fapt procedeul tradițional de sudare și mai este întâlnit sub denumirea de sudare manuală electrică (SME). Sudarea efectivă este realizată cu ajutorul unei surse de tensiune/curent. Tensiunea acesteia este aplicată unui electrod. Piesa ce urmează să fie sudată este conectată la polul masă al sursei de tensiune. [anonimizat]. Intensitatea curentului este reglabilă și este cea care determină cât de tare va fi pătruns materialul de sudat. La acest procedeu materialul de adaos folosit este furnizat de către electrodul de sudare. Sudarea cu electrod (inițial de cărbune) a fost îmbunătățită de Kjellberg în 1902 ajungându-se la sudarea cu electrod învelit.

Procedeul de sudare automată sub strat de flux

Este o [anonimizat] o [anonimizat], ce se presară înainte de trecerea electrodului pe suprafața materialului.

Procedeul MIG/MAG

Este o îmbunătățire a procesului de sudare SEI. [anonimizat]. Diferența majoră o [anonimizat]. [anonimizat], are rolul de a proteja zona de sudare efectivă (arcul electric și baia metalică).

Procedeul WIG (TIG)

(Wolfram Inert Gas) sau sudarea cu electrod nefuzibil în mediu de gaz inert este o altă variantă derivată din sudarea SEI. La acest procedeu arcul arde între un electrod de wolfram si piesa care se sudează (de unde și denumirea Wolfram Inert Gas). [anonimizat]; ca atare se uzează foarte lent în comparație cu un electrod învelit. Prin procedeul WIG se realizează topirea celor două componente ce urmează a fi sudate. Eventual, [anonimizat] a realiza o îmbinare cu geometrie și caracteristici mecanice mai bune . Avantajul procedeului WIG este că poate fi folosit la majoritatea materialelor sudabile ([anonimizat], cupru, nichel și aliajele acestora).

Procedeul de sudare cu flacără oxi-acetilenică.

Este un procedeu de sudare care face parte din categoria procedeelor de sudare prin topire. Sursa de căldură este o flacără oxi-gaz. Uzual, cele două gaze sunt acetilena și oxigenul. Acetilena este obținută din reacția a doi constituenți chimici: carbidul și apa și se poate produce in-sită, în generatoare, sau livrată în butelii.

Procedeul de sudare cu fascicul de electroni

Este un prodeceu de sudare prin topire la care sursa de energie este un fascicol de electroni. Acesta se realizează prin descărcarea într-un spațiu vidat, denumit tun de electroni, a unei energii sub forma unui fascicul de electroni, comandată cu ajutorul unor lentile electromagnetice necesare pentru focalizarea și deplasarea fascicolului de electroni pe suprafața materialelor de sudat.

Procedeele de sudare prin presiune

Sunt o familie de procedee de sudare la care activarea energetică a procesului de sudare este realizată preponderent prin aplicarea unor presiuni de contact ridicate. Sudarea electrică prin presiune poate realiza în puncte sau in linie.

Sudarea electrică prin presiune în puncte

Unde îmbinarea sudată se realizează prin trecerea curentului între electrozi și piesele de sudat. Nucleul punctului sudat se formează la suprafața de separație dintre cele două (sau mai multe) materiale de sudat. Sursa de putere poate fi unul sau mai multe transformatoare sau mai nou, invertoare. Strângerea electrozilor se poate face mecanic, pneumatic sau hidraulic. Prin acest procedeu se pot suda o gamă largă de materiale (table, sârme, etc.), de diferite tipuri de oțel sau neferoase. În funcție de tehnologie și dimensiunile produselor se proiectează (alege) mașina.

Capitolul 1

1.1 Informații generale despre conducte

O conductă este o instalație prin care se transportă lichide (țiței și produse petroliere), gaze (gaze naturale, dioxid de carbon, abur) sau solide (suspensii). Deși alte forme de transport sunt disponibile (cisternă, șosea, feroviar), conductele sunt cele mai sigure și mai eficiente mijloace de transport a țițeiului și a gazelor naturale de la extragerea lor către rafinării și instalații de prelucrare și la distribuirea către consumator a produselor petroliere și a gazelor naturale .

Conductele sunt nucleul de neînlocuit al transportului de produse fluide din întreaga lume. Acestea ajung la miliarde de consumatori, direct în gospodării și mașini. Conductele sunt selectate ca principal mod de transport datorită economiei și siguranței. Costurile de transport rutier cresc cu distanța, făcând drumul opțiunea cea mai costisitoare. Șina este mai puțin dependentă de distanță, dar este totuși costisitoare. Petrolierele sunt comparabile cu conductele din punct de vedere al costului, dar sunt limitate de geografie.

Termenul de conducta nu este nou. Se crede că conductele au fost folosite din China în jurul anului 500 î.Hr. pentru a transporta gaze. De atunci, proiectarea și dezvoltarea construcțiilor de conducte au continuat.

Proiectele internaționale de conducte pot fi atât provocatoare, cât și recompensatoare. Provocările apar din interacțiunile nedespărțite dintre pământ, traseul conductei, comunitățile care locuiesc și lucrează în apropiere și complexitatea ulterioară a limbilor, culturilor, tradițiilor, logisticii, reglementărilor, sistemelor juridice și practicilor comerciale internaționale. Potențialul de apariție a unei catastrofe este întotdeauna ascuns aproape, la îndemână pentru a prinde investitorul naiv sau satisfăcut și contractorul cu garda jos. Cu toate acestea, atunci când aceste provocări sunt abordate cu succes, rămâne un sistem de conducte cu integritate solidă și performanță, precum și investitorii, contractori și comunități mulțumiți, proiectele pot fi foarte pline de satisfacție atât din punct de vedere financiar, cât și în respectul acordat tuturor celor implicați.

Rețelele de transport, de distribuție si instalațiile de utilizare a gazelor naturale se executa în conformitate cu prevederile generale menționate în STAS 8281-76.

Conductele de transport nu se amplasează pe teritoriul orașelor și satelor, al întreprinderilor industriale, al stațiilor de cale ferată, porturilor fluviale si maritime, al aeroporturilor, pe poduri de cale ferată sau de șosea, în tunelul drumurilor și căilor ferate. Se va prefera amplasarea acestora pe terenuri neproductive sau cu productivitate agricolă scăzută, evitându-se astfel distrugerile de plantații. Numai în cazuri cu totul excepționale, montarea conductelor de transport pe teritoriul obiectivelor de mai sus este permisă cu condiția luării unor măsuri de siguranța suplimentare. Conductele de transport se montează numai îngropat, montajul aerian admițându-se la traversări de obstacole, în cazuri bine justificate din punct de vedere tehnic si economic. Presiunea de regim în conductele de transport este presiunea înalta. Conductele de transport pot fi prevăzute sau nu cu stații de comprimare intermediare.

Îmbinarea țevilor între ele, precum si îmbinarea lor cu piesele de legătura, se face prin sudură electrică, manuală sau automată. Îmbinarea cu flanșe este admisă numai la armatura și la îmbinările electroizolante. După terminarea montajului, înainte de punerea în funcțiune, conductele de transport se supun, conform prevederilor din STAS 8281-76, următoarelor încercări:

– de rezistență;

– de etanșeitate.

1.2 REȚELE DE DISTRIBUȚIE

Prin rețea de distribuție a gazelor se înțelege ansamblul conductelor și a accesoriilor situate în aval de stațiile de reglare de zona (sector) până la ieșirea din stațiile de reglare-măsurare sau posturile de reglare pentru consumatorii alimentați la presiune redusă sau ansamblul conductelor și a accesoriilor situate în aval de stațiile de reglare, de zonă (sector) până la robinetele de branșament ale consumatorilor alimentați la presiune joasă.

Conductele de distribuție se montează îngropat pe străzile localităților respective și au în general, configurația acestor străzi. Montajul aerian este admis la traversări de obstacole, precum și în alte cazuri justificate tehnic si economic.

Traseele conductelor de distribuție vor fi pe cât posibil rectilinii și vor urmări profilul stradal folosind zone mai puțin aglomerate cu alte instalații subterane.

Este interzisă montarea conductelor de distribuție:

sub linii de tramvai și de cale ferată, în lungul acestora;

în canale de orice fel care comunică direct cu clădiri;

sub orice fel de construcții sau pe terenuri destinate construcțiilor.

La intersecții cu linii de tramvai și de cale ferată conductele de distribuție vor fi introduse în tuburi de protecție, care vor depăși cu cel puțin 0,80 m, în ambele părți, limitele instalației sau construcției traversate. La subtraversarea căilor ferate se vor prevedea și vane de sectorizare de o parte si de alta a liniei ferate. Intersectarea conductelor de gaze cu alte instalații subterane sau lucrări la suprafața solului se va face perpendicular pe axul instalației traversate. La intersectări cu alte instalații subterane (telefonice, termoficare, canal, apa, electrice etc.) conductele de gaze, introduse în tuburi de protecție, vor trece pe deasupra acestora, la o distanță de cel puțin 100 mm.

Conductele de distribuție se deosebesc întrucâtva de conductele de transport atât ca material, cât și ca mod de execuție. Pe rețelele de distribuție se transportă debite mult mai mici, la presiune medie, redusă, si, în anumite zone, la presiune joasă, ceea ce face ca acestea să fie construite cu diametre mai mici. Rețelele de distribuție fiind amplasate în cea mai mare parte în localități urbane, zone industriale, pe artere de mare circulație, cu mare densitate de construcții, cu schimbări dese de direcție, având trasee comune cu alte instalații subterane (cu unele în paralel, pe altele le subtraversează) este necesar a se lua măsuri suplimentare de siguranța prin respectarea unor distante minimale față, de celelalte instalații.

Conform reglementarilor în vigoare, distantele minimale dintre conductele de gaze si alte instalatii, constructii sau obstacole, sunt cele din tabelul

Dupa terminarea montajului, înainte de punerea în functiune, conductele de distributie se vor supune:

– încercarilor preliminare (înainte de coborârea în sant se vor efectua probele de casa). Aceste operatii constau în formarea, pe marginea santului, a unor tronsoane, rezultate din îmbinarea cap la cap prin sudura electrica a mai multor tevi, astfel încât sa nu depaseasca ca greutate capacitatea de rezistenta a macaralelor si nici posibilitatea de a fi manevrate usor. Dupa formarea acestor tronsoane se procedeaza la suflarea cu aer în interior pentru îndepartarea zgurii si a eventualelor impuritati. Se sudeaza capace la cele doua capete, precum si o mufa de proba la unul din capete, dupa care se introduce aer în conducta si se procedeaza la verificarea fiecarei suduri în parte cu spuma de sapun. Cu aceasta ocazie se observa si sudurile care trebuie sa aiba un aspect corespunzator. Dupa efectuarea acestor ope­ratii sudurile se marcheaza cu initialele sudorului executant, se izo­leaza cu bitum si banda PVC, dupa care tronsonul se prinde în câr­ligul macaralei si se coboara în sant. Dupa ce conducta a fost cobo­râta în sant si montajul s-a terminat complet, urmeaza celelalte în­cercari: – de rezistenta; – de etanseitate, cu toate armaturile mon­tate.

Încercarile se efectueaza cu aer comprimat, iar presiunile de în­cercare vor fi conform tabelului.

Încercarile, se considera începute dupa trecerea timpului de egalizare a temperaturii din conducta. Timpul necesar egalizarii temperaturii si durata încercarii se stabilese proportional cu volumul conductelor. Pe toata durata încercarii nu se admit pierderi de presiune.

Armaturile, piesele de legatura, precum si orice alte confectii metalice ce se monteaza, atât pe conductele de transport, cât si pe cele de distributie se vor executa în uzine sau în ateliere specializate si vor fi însotite de certificate de calitate. Valoarea presiunii de încercare la aceste armaturi va fi conform prevederilor STAS 2250-73.

Ca forma, reteaua de distributie va fi ramificata sau buclata, în functie de considerente tehnico-economice, de cerinte functionale si de situatia locala.

Sistemul de distributie, împreuna cu instalatiile si echipamentul mecanic aferent, precum si treptele de presiune difera de la tara la tara, în functie de: conditiile locale, pozarea conductelor, compozitia gazelor, aparatura de reglare a presiunii, parametrii de functionare a arzatoarelor si a aparatelor de consum.

Terminologia folosita cu privire la retele de instalatii de distributie a gazelor naturale este urmatoarea:

Conducta de transport – conducta prin care gazele sunt aduse de la locul de producere pâna la statiile de predare.

Sistemul de alimentare – ansamblul compus din conducte, aparate, instalatii de masurare si accesorii situate între statiile de predare si cosurile (inclusiv) prin care se evacueaza gazele de ardere, destinat sa asigure alimentarea cu gaze a consumatorilor dintr-o lo­calitate.

Reteaua de repartitie – reteaua alimentata din statiile de alimentare, destinata sa alimenteze statiile de reglare ale consumatorilor importanti respectiv statiile de reglare de zona.

Statia de predare – ansamblul instalatiilor de reducere si reglare a presiunii, de masurare a debitului, de filtrare si odorizare, prin care gazele din conductele de transport sunt puse la dispozitia intreprinderilor de distributie din localitati sau în unele cazuri – direct unor consumatori importanti.

Statia de reglare – masurarea prin care se face trecerea gazelor din reteaua de repartie în reteaua de distributie.Statii de reglare de sector, prin care se face trecerea din reteaua de distributie direct la un numar anumit de consumatori dintr-un sector sau dintr-un cartier, care vor fi alimentati cu presiune joasa, fara a fi nevoie de montarea unui post de reglare la fiecare abonat în parte din zona sau cartierul respectiv.

Statii de reglare la consumator. Acestea pot fi amplasate pe teritoriul unor consumatori importanti, dupa robinetul de bransament, prin care se face reglarea presiunii gazelor din sistemul de distributie la nivelul maxim necesar consumatorului.

Bransament (fig.) – conducta de legatura care transporta gaz nemasurat de la o conducta de transport sau, apartinând sistemului de distributie pâna la iesirea din robinetul de bransament, respectiv intrarea în statia sau postul de reglare.

Bransamentele de gaze nu se construiesc la diametre de conducte sub 1 tol (25,4 mm). Legatura bransamentelor la conducta de alimentare se realizeaza prin intermediul dispozitivului teu sau prin legatura directa prin sudura (fig.).

Robinet de bransament – robinetul montat la capatul bransametului de la care se poate opri în întregime, alimentarea cu gaze a unui consumator. Bransamentele se executa în exclusivitate numai de catre întreprinderile distribuitoare si, indiferent de modul de finantare, devin mijloacele de baza ale acestora. În aceste conditii, înlocuirea, în caz de avarie, sau orice alte operatii de interventie la bransamente, este de competenta întreprinderii distribuitoare, prin personalul sau de specialitate. Robinet de incendiu – robinetul montat în exterior la intrarea instalatiei de utilizare în cladiri, de la care se poate opri integral functionarea gazelor într-un corp de cladire, hala industriala etc.

Post de reglare-masurare – ansamblul de aparate, armaturi si accesorii, amplasate într-o cabina sau direct pe agregate tehnologice prin care se face reducerea si reglarea presiunii într-o singura treapta, precum si masurarea debitelor de gaze.

Postul de reglare – ansamblul de aparate, armaturi si accesorii, amplasat într-o cabina sau direct pe agregate tehnologice, prin care se face reglarea presiunii gazelor. Posturile de reglare se prevad, de regula, cu regulatoare cu actionare directa.

Instalatie de utilizare – ansamblul de conducte, armaturi, aparate si accesorii, montate în incinta unui consumator în aval de robinetul de bransament, respectiv dupa robinetul de iesire din statie sau postul de reglare de la capatul bransamentului, inclusiv fo­carul si cosul de evacuare a gazelor de ardere.

Instalatie exterioara – parte din instalatia de utilizare care se gaseste în exteriorul cladirilor între robinetul de bransament, res­pectiv între statia sau postul de reglare si robinetele de incendiu montate la intrarea instalatiilor în cladire.

Instalatie interioara – parte din instalatia de utilizare, din interiorul cladirilor, între robinetul de incendiu si aparatele de utili­zare, inclusiv focarul si cosul de evacuare a gazelor de ardere.

Presiunile de regim, admise în instalatiile de utilizare sunt: medie. redusa, intermediara si joasa. Alegerea tipului de retea si a preesiunilor maxime de regim se va face pe considerente tehnico-economice pentru fiecare caz în parte, la instalatiile interioare interesând si presiunea nominala la care functioneaza aparatele de utilizare.

La instalatiile de utilizare industriale sunt admise:

1) În instalatii exterioare: presiune medie, redusa, intermediara si joasa.

2) În instalatii interioare: presiune redusa, intermediara si joasa.

Aparat de utilizare – sistem mecanic complex destinat sa consume, în conditii igienice, economice si de siguranta, gaze combustibile naturale într-un focar sau într-o incinta, prin intermediul arzatoarelor.

Arzator – constructie mecanica destinata sa arda gaze combustibile naturale, în conditii igienice, economice si de siguranta.

Ocolitor – un tronson de teava, prevazut cu robinete de închidere, care face legatura între conducta de intrare si cea de iesire a unui contor, a unei statii (post) de reglare sau a unui panou de reglare sau de masurare, permitând scoaterea din circuit a elementului respectiv de instalatie si alimentarea directa a consumatorului.

Trepte de presiune. În sistemele de alimentare cu gaze natu­rale (STAS 8281-76) se folosesc urmatorele trepte de presiune:

înalta peste 6 bar;

medie, între 2 si 6 bar;

redusa, între 0,2 si 2 bar;

intermediara, 0,05-0,2 bar;

joasa, 0,05 bar=500 mm H2O.

MATERIALE

Totalitatea obiectelor, aparatelor sau dispozitivelor specifice unui domeniu de activitate constituie materiale. Ele trebuie sa îndeplineaseà conditiile de constructie si calitate impuse de standardele de stat, de normele interne departamentale sau sa posede certificate de omologare.

Pentru retele si instalatii de gaze este obligatoriu a se folosi numai materiale si aparate care corespund prevederilor de calitate si de siguranta din standardele si normele în vigoare sau certifi­catele de omologare.

Materialele care se folosesc pentru executarea si echiparea retelelor si instalatiilor pentru distributia gazelor se împart în mai multe categorii, astfel:

– materiale tubulare (tevi);

– materiale de asamblare;

– materiale de etansare;

– armaturi.

Materiale tubulare (tevi)

La executarea retelelor subterane pentru distributia gazelor, inclusiv a bransamentelor si instalatiilor de utilizare este indicat a se utiliza urmatoarele categorii de tevi: tevi din otel trase pentru industria petroliera, STAS 715/2-1980; tevi din otel sudate elicoidal, STAS 6898/2-1980; tevi din otel sudate longitudinal; tevi din otel fara sudura pentru instalatii; tevi din otel fara sudura, laminate la cald, comerciale, STAS 404/1-1980; tevi din otel fara sudura, trase sau laminate la rece, pentru constructii cu destinatie speciala, STAS 530/1-1980.

Instalatiile de utilizare se pot executa atât din categoriile de tevi mentionate mai sus, cât si din tevi din otel trase pentru constructii, STAS 401/1-80 si 404/2-80.

Instalatiile aparente cu regim de presiune intermediara sau joasa se executa din tevi din otel carbon sudate longitudinal, STAS 7656- 1980.

Panourile de masurare se pot executa din tevi de otel trase pentru constructii, STAS 530,/2-1980. Se mai pot folosi tevi din otel sudate elicoidal pentru uz general, STAS 6898/1-1980 si STAS 6898/2-1980.

Diametrul retelelor subterane si al instalatiilor de utilizare trebuie ales cu grija de catre proiectant cu ocazia calculelor de dimensionare la întocmirea proiectelor de executie astfel încât sa nu sporeasca costul lucrarilor în mod nejustificat. Lungimile de livrare sunt mentionate în STAS 7657-80, care indica lungimea cuprinsa între 4 si 8 m. Alte STAS-uri indica lungimea normala cuprinsa între 6 si 16 m. Este de preferat o lungime cuprinsa între 8 si 11 m, deoarece la tronsoanele prea scurte se sporeste numarul sudurilor, iar cele prea lungi sunt greu de transportat.

Materiale de asamblare

Fitinguri. Acestea sunt piese de legatura, tubulare, fasonate (finisate), în general filetate, care se folosesc la asamblarea demon­tabila a tevilor metalice, sau armaturilor. În functie de marimea pre­siunii la care lucreaza si de diametrul conductelor la care se însu­rubeaza fitingurile se executa fie din fonta maleabila neagra Fm 33 n STAS 569-79, fie din otel. Conditii generale de executie si aspect, calitatea materialului, presiunile nominale si presiunile ma­xime de lucru, verificarea aspectului, dimensiunilor, etanseitatii, re­zistentei, protejarea, ambalarea si livrarea sunt reglementate de STAS 838-1978.

Fitingurile se executa din fonta neagra sau din otel zincat. Fitingurile negre trebuie sa prezinte suprafete netede, curate, admi­tându-se numai mici defecte locale care nu influenteazâ rezistenta pieselor si buna lor utilizare. Stratul de zinc al fitingurilor zincate trebuie sa fie uniform pe toata suprafata exterioara si interioara a pieselor. Nu se admit aglomerari grosolane de zinc sau zinc tare, portiuni neacoperite sau exfolieri ale stratului de zinc.

Filetul si suprafata de îmbinare la piulite olandeze nu se zin­cheaza. Calitatea zincurilor se verifica pe loturi la fabrica producatoare. Verificarea aspectului se face bucata cu bucata asupra tuturor pieselor din lot, înlaturându-se cele necorespunzatoare.

Verificarea etanseitatii se executa asupra tuturor pieselor din lot. Verificarea dimensiunilor se face asupra a 20/o din numarul bu­catilor din lot. Verificarea rezistentei la presiunea hidraulica se face asupra a l 0/o din numarul bucatilor din lot, însa nu mai putin de 3 buc. Verificarea plasticitatii se face asupra a 0,3 0/0 din numarul bucatilor din lot, însa nu mai putin de 2 buc.

Daca la verificarile efectuate numai o singura bucata este necorespunzatoare, se repeta verificarea asupra unui numar dublu de bucati. Daca si la aceasta a doua verificare o bucata nu corespunde prescriptiilor standard, lotul se respinge. Lotul respins se poate resorta si prezenta a doua oara la verificare.

Toate verificarile se executa asupra fitingurilor gata filetate, însa înainte de orice acoperire de protectie, în afara de fitingurile zincate, la care verificarea se executa dupa zincare. Nu se admite remanierea porozitatilor prin impregnare.

Fitingurile din otel sunt piese de aceeasi forma si au aceeasi denumire ca si fitingurile din fonta maleabila.

Fitingurile din otel se executa în mai multe variante:

fitinguri pentru sudare;

fitinguri din otel forjat;

fitinguri din otel turnat.

O alta categorie de piese de legatura care se folosesc pentru asamblarea diferitelor elemente ale retelei de gaze o constituie flansele.

Flanse. Acestea se folosesc la asamblarea conductelor între ele, a conductelor cu diferite armaturi si dispozitive mecanice, cum sunt: vanele, regulatoarele de presiune. În statiile de reglare, contorii volumetrici si diferentiali, piesele de dilatare, separatoarele etc. Ele pot face corp comun cu conducta sau cu armatura sau se executa în mod separat. Flansele care se executa separat se monteaza la con­ducta sau la aparatura respectiva prin filet sau prin sudura. Ele se executa din fonta sau otel turnat, în cazul în care fac corp comun cu armatura si prin strunjire, forjare sau laminare, în cazul în care se executa separat. Astfel, flansele se deosebesc între ele dupa: forma, diametru, numarul gaurilor de asamblare si diametrul acestora, suprafetele de etansare etc.

Dupa forma se deosebesc: flanse rotunde si flanse eliptice.

În instalatiile de gaze se folosesc adesea si flanse libere, mai ales la montarea contoarelor volumetrice, fabricate pentru debite de: 50 si 100 m3/h, sau chiar mai mult.

Dupa felul suprafetei de etansare (fig. 2.7) se deosebesc urmatoarele tipuri de flanse: – cu suprafete plane; – cu canale triun­ghiulare; – cu prag si degajare; – cu canal si pana (nut si feder).

Toate flansele vor fi prevazute cu gauri pentru suruburi.

În retelele de distributie a gazelor folosirea flanselor are un caracter limitat. Ele se construiesc din tabla groasa în atelierele proprii ale înteprinderilor distribuitoare si se folosesc la asamblarea vane­lor, contoarelor, pieselor de dilatare, separatoarelor de impuritati etc.

Flansele din retelele de distributie sunt solicitate la presiuni relativ mici, pâna la 6 atm. De aceea cele mai întrebuintate sunt cele cu suprafete plane, cât mai netede cu putinta, similare cu cele din fig. 2.7, a, b. Cele cu prag si canal (fig. 2.7, c, d) se folosesc la presiuni mari.

Pentru etansare se folosesc garnituri cu proprietati plastice, ast­fel încât prin strângerea mecanica sa poata imprima si umple toate canalele de pe suprafetele plane ale flanselor. Garniturile trebuie sa reziste la temperatura de regim la care este supusa conducta, sa nu se deterioreze în contact cu gazele.

Tehnica de echipare a vanelor cu flanse si stuturi consta în urmatoarele operatii: . executarea în atelier a flanselor prevazute cu canale triunghiulare si gauri pentru suruburi;

– pregatirea stuturilor din teava cu diametrul corespunzator diametrului vanei si al diametrului conductei care se sectorizeaza sau care intra în functiu­ne;

– sudarea stuturilor la flanse;

– probarea vanei la presiune; – montarea flanselor cu stuturi si garnituri la flansele vanei;

– fixarea si strângerea suruburilor mecanice.

Armaturi

Totalitatea aparatelor, instrumentelor sau dispozitivelor de co­manda, de control, de reglare sau de siguranta, montate în insta­latiile de gaze reprezinta armaturile. Scopul folosirii lor este de a în­trerupe etans sau de a stabili legatura dintre diferite portiuni de instalatie, de a regla presiunea si debitul gazului si, în general, de a asigura o functionare normala a întregului sistem de distributie. În distributia gazelor, cel mai des folosite sunt armaturile de închidere, de reglare si de siguranta. Din categoria armaturilor care servesc la închiderea circulatiei gazelor în conducte sau aparate fac parte ro­binetele. Ele sunt formate din mai multe piese componente si destul de des, în anumite situatii, servesc si ca armaturi de reglare. Con­structia lor se executa – dupa presiunea la care vor fi supuse în exploatare – din otel sau fonta.

Dupa forma organului de închidere se deosebesc: – robinete cu sertar (vane); – robinete cu ventil; – robinete cu cep.

ARMATURI DE INCHIDERE

Robinete cu sertar (vane). În STAS 1180-80 sunt prevazute conditiile speciale dupa care se fabrica robinetele cu sertar din fonta si otel.

Clasificarea robinetelor cu sertar se face dupa urmatoarele criterii:

1) Dupa materialul corpului: din fonta; din otel.

2) Dupa forma sertarului: cu sertar pana; cu sertar para­lel;

3) Dupa felul tijei: cu tija ascendenta; cu tija neascen­denta.

4) Dupa forma corpului: cu corp plat; cu corp oval; cu corp rotund.

5) Dupa elementele de racordare: cu flanse; cu capete pentru sudare; cu mufe (filetate sau nefiletate).

În fig. este reprezentat robinetul cu sertar pana, cu tija ne­ascendenta a si cu tija ascendenta b.

Robinet cu ventil

Robinet cu cep (cana)

ARMATURI DE REGLARE

Reglarea presiunii gazului se face treptat, începând de la statia de predare spre punctele de consum, trecându-se de la presiuni mari la presiuni din ce în ce mai mici, astfel încât la ultima treapta gazul sa iasa din postul sau din statia de reglare spre consumator la o pre­siune mereu constanta, indiferent de debitul care se consuma si in­diferent de presiunea de intrare a gazului în postul sau în statia de reglare.

Ca aparate pentru reglarea presiunii gazelor se folosesc regula­toarele. În principiu, cel mai simplu aparat de reglare îl constituie un robinet a carui sectiune, prin manevra, poate fi marita sau mic­sorata, obtinându-se în aval presiunea dorita.

Se folosesc urmatoarele tipuri de regulatoare:

– regulatoare de presiune pentru debite mici (regulatoare de uz casnic);

– regulatoare industriale de presiune.

Regulatoarele de presiune pentru debite mici cu actionare directa (STAS 996-77). Aceste regulatoare sunt destinate sa funectioneze cu gaze combustibile naturale (STAS 3317-67), precum si cu alte gaze necorosive lipsite de substante lichide sau solide în sus­pensie.

Descriere si utilizare.

Regulatoarele de presiune pentru debite mici (fig. 2.11) sunt utilizate, în special, la instalatiile de uz casnic pentru reducerea presiunii din retelele de distributie si mentinerea ei între limitele de presiune indicate pentru alimentarea aparatelor de utilizare (consum) ale abonatilor. Aceste regulatoare cu actiune direc­ta asigura, în conditii normale de lucru, o functionare sigura într-un domeniu larg de presiune (150-300 mm H2O).

Gazul intra prin orificiul de intrare prevazut în corpul 1 si este laminat prin sectiunea dintre scaun si ventil la presiunea de iesire, care poate fi reglata cu ajutorul arcului 9, comprimat cu dopul filetat 13. Regulatorul se compune dintr-un corp etans care cuprinde: racordul de intrare si iesire a gazului. Pe fata superioara a corpului regulatorului se afla o membrana de cauciuc, fixata de corp printr-un capac. Pe capac este prevazut un stut din teava pentru evacuarea ga­zului trecut prin supapa de siguranta în cazul cresterii presiunii în regulator peste limita admisa sau spargerii membranei. Dupa debi­tul instalatiilor deservite de regulatoare, acestea se pot instala unul sau mai multe (maximum 4 buc) în paralel, astfel încât totalul debi­telor nominale ale unui grup, sa fie egal cu capacitatea orara de consum a instalatiei.

b. Regulatoare industriale de presiune (cu actionare indirecta) denumite si pilotate (STAS 7134-71). La aceste regulatoare deplasarea organului de reglare se realizeaza prin forte produse de pre­siunile variabile ale gazelor din servomotor, comandate prin organul de masurare. Ele se folosesc pentru reducerea presiunii gazelor în conductele de transport sau de distributie si mentinerea presiunii reglate în limitele prescrise pentru instalatia de utilizare. Nu sunt prevazute cu supapa de siguranta.

Separatoare

Curentul de gaze în drumul parcurs de la locul extractiei la consumatori antreneaza o gama întreaga de impuritati care necesita masuri speciale pentru înlaturarea lor. Astfel, pe traseul conductelor de transport sunt vehiculate de catre curentul de gaze particule straine, cum sunt: . în prima perioada de exploatare, elementele din noroiul de foraj; . particule din roca magazin neconsolidata; . va­pori de apa; o pietre si pamânt care provin de la montaj; . praf si rugina de pe peretii conductei.

Începând de la locul de extractie, prin conduc­tele magistrale de transport pâna la iesirea din statiile de predare si patrunderea în retelele sistemului de distributie, întregul proces este însotit de operatii de curatire a gazelor de impuritati prin apa­ratura de separare, uscare si filtrare. Cu toate acestea în gazele dis­tribuite îsi mai fac prezenta cantitati variabile de praf si au existat cazuri când în unele perioade reci furnizorul a livrat gaze cu impu­ritati de condensat (titei, apa etc.). Impuritatile gazelor din sistemul de distributie formate din resturi de pamânt, nisip, pietre, praf etc., provin din conducte si bransamente noi montate si racordate la sistem, precum si din praful si rugina de pe peretii conductelor antrenate si transportate de cu­rentul de gaz al întregului sistem de distributie. Din cauza acestor inconveniente s-a impus ca în sistemele de distributie sa se monteze separatoare (sifoane) pentru retinerea si evacuarea impuritatilor. Prin dezvoltarea si modernizarea continua a localitatilor urbane, si implicit a arterelor de circulatie, s-a îngreunat tot mai mult operatia de evacuare a impuritatilor, care se efectueaza sub presiune, fara oprirea sectoarelor din retea stânjenind circulatia autovehiculelor si având un grad scazut de securi­tate. Acest fapt impune furnizoru­lui masuri eficiente de separare si filtrare, astfel ca din statiile de predare gazele sa patrunda curate în sistemul de distributie. Cea mai simpla constructie de separatoare consta dintr-un tub cilindric de otel, vertical sau orizontal, cu un diametru de la câtiva zeci de cen­timetri pâna la un metru si chiar mai mult.

Cel mai vechi si cel mai simplu tip de separator este cel gra­vitational (fig.).

La intrarea în separatorul 1, prin racordul 2, curentul de gaz îsi micsoreaza viteza din cauza diametrului mare al separatorului si al racordului 2, curbat în jos. Datorita reducerii vitezei si schimbarii direcsiei curentului de gaze în separator, o parte din impuritatile lichide si solide pe care le contin gazele se depun pe fundul rezervorului si în mod periodic sunt evacuate prin teava 4 si venti­lul 5. Pentru depunerea apei si a impuritatilor pe conductele magis­trale pentru transportul gazelor se folosesc alte tipuri de separatoa­re, si anume, sub forma unor rezervoare montate orizontal, dede­subtul conductelor (2.18).

În retelele de distributie se folosesc separatoare (sifoane) de constructie simpla, montate în punctele cele mai de jos, care se evacueaza (purjeaza) în mod periodic.

Filtre

Filtrarea este operatia care urmeaza dupa separare si uscare, având ca scop purificarea gazului de impuritati mecanice cu marimi variabile, începând de la particule grosiere pâna la cele mai fine. Constructia si echiparea filtrelor cu cartusul filtrant depinde de marimea granulelor, de presiunea de regim, de debit. Echiparea rete­lelor de distributie cu mecanisme si dispozitive tot mai complexe, cu grad înalt de tehnicitate, impune filtrarea în continuare a gazelor intrate din statiile de predare ale furnizorului în reteaua de distri­butie.

Filtrele (fig. 2.19) sunt formate dintr-o carcasa metalica în care se introduce un cartus filtrant, usor de schimbat din pâsla, tesa­tura din postav, 'din material plastic, vata de sticla, par de cal etc.

Montarea filtrelor de praf în reteaua de distributie este obli­gatorie la statiile principale (de zona), la statiile de sector si de la caz la caz – în celelalte statii. Constructia filtrelor poate fi dife­rita, de la cartuse cu sita cu orificii din ce în ce mai mici – pâna la câtiva microni – pâna la cartuse cu postav, par de cal, materiale plastice etc.

Rasuflatori

Rasuflatorile sunt piese care apartin sistemului de dîstributie, amplasarea lor efectuându-se în acelasi timp cu reteaua subterana de gaze. Prin forma constructiva si modul de amplasare ele servesc la identificarea unor eventuale emanatii de gaze, atunci când pe durata exploatarii – datorita fenomenului de coroziune sau a altor cauze – în peretii conductei apar pori, fisuri sau rupturi. Rasuflatorile se confectioneaza din metal. Pârtile componente constau dintr-o tija cu diametrul interior de Φ 2 in (50 mm) si din calota propriu-zisa confectionatâ din tabla cu grosimea de 3-5 mm si sudata electric la unul din capetele tijei.

Ca tipuri de rasuflatori se deosebesc: cu cutie si capac din fonta, pentru carosabil; cu capacel sudat si orificii laterale, pen­tru spatii verzi; cu calota pe conducta în carosabil si tija prelun­gita în spatiul verde; cu capatul tijei curbat pentru montare în spatii verzi; tub de control (fara calota propriu-zisa).

Montarea rasuflatorilor pe retelele de distributie se face ti­nând cont de anumite criterii:

In zonele cu densitate mare de constructii, cu trafic intens, cu aglomerari de alte instalatii subterane – canal, apa, electrica, te­lefoane etc. – se vor monta rasuflatori deasupra sudurilor de pozitie, teurilor de bransament, la ramificatii, în punctele unde conduc­tele ies din pâmânt, lânga zidurile imobilelor, la capetele tuburilor de protectie. În aceste cazuri distanta dintre rasuflatori nu poate fi mai mica de 8 m.

2) În zonele fara constructii, fara trafic intens, pe câmp, în zone fara instalatii subterane rasuflatorile se vor monta la distante ce nu vor depasi 50 m (fig.).

3) În anumite zone, pe retelele subterane se pot monta tuburi de control, în locul rasuflatorilor.

Cutiile din fonta cu capacel sunt piese care protejeaza capetele rasuflatorilor si permit desfasurarea normala a traficului rutier si pietonal. În cazul unor defectiuni pe reteaua subterana, gazele se acumuleaza în anumite cantitati – mai mari sau mai mici – în interiorul cutiei si în momentul ridicarii capacelului de catre detector acestea tind sa se raspândeasca în atmosfera. Prezenta gazelor este perceputa fie olfactiv, fie cu aparatul de detectare.

APARATE PENTRU MASURAREA DEBITELOR DE GAZE

În drumul lor de la locul de producere la locul de consum. între operatiile la care sunt supuse gazele naturale si anurne: extrac­tie, separare, uscare, filtrare, reglare etc., masurarea cantitativa ocupa un loc important.

A existat o lunga perioada de timp când la anumite categorii de consumatori, în special la cei casnici, livrarea gazelor s-a facut în pausal. Acest sistem de stabilire si de plata a sumelor datorate pentru consumul de gaze presupune fixarea cu aproximatie a unei sume globale, în functie de volumul spatiului, numarul aparatelor de consum, debitul instalat, orele de functionare. Acest sistem n-a stimulat economia de combustibil, multe arzatoare fiind lasate sà functioneze fara control.

Masurarea cât mai exact cu putinta permite cunoasterea canti­tati1or de gaze extrase, transportate si predate sistemului de distri­butie, consumul pe anumite zone, localitati si chiar pe consumator sau aparat.

Prin masurare se pot determina: -o consumurile specifice pe sectiile de productie; – pe fiecare agregat în parte; – pe unitate de produs; – randarnentul agregatelor si aparatelor de consum.

Masurarea exacta a consumului gazelor este tot mai necesara, deoarece în prezent se pune accentul pe economisirea riguroasa a acestui combustibil, pe utilizarea lui cât mai rationala.

Masurarea permite cunoasterea diferentei dintre cantitatea de gaze extrasa si cea livrata consumatorilor, dând indicatii pretioase asupra starii în care se afla întreaga instalatie de transport si distri­butie, împreuna cu echipamentul mecanic aferent: starea de uzura fizica si morala, întretinerea si exploatarea, pierderile datorite de­fectelor si refularilor. Masurarea are în prezent o importanta si mai mare deoarece prin legile si decretele în vigoare se urmareste asi­gurarea pe o perioada cât mai îndelungatâ a economiei nationale cu resurse energetice primare, gospodarirea, utilizarea rationala si cu eficienta ridicata a acestora prin eliminarea risipei si pierderilor sub orice forma s-ar manifesta.

Masurarea cantitatilor de gaze distributie se efectueaza prin metoda directa si indirecta.

Masurarea directa a debitelor de gaze

Prin metodele directe se folosesc contoare volumetrice de tip uscat cu membrana si sertar, contoare volumetrice cu supape si contoare volumetrice rotative, toate lucrând la presiunea joasa a gazelor.

a. Contoare volumetrice cu membrana si sertar. Acestea se fabrica conform STAS 6681-78, în urmatoarele marimi:

· tip I cu un debit nominal de 3 m3/h (fig. 3.1);

· tip II cu un debit nominal de 6 M3/h (fig. 3.2);

· tip III cu un debit nominal de 20 m3/h (fig. 3.3).

1.3 Conducte de transport

1.3.1 Categorii de fluid

Bazandune pe potentialele pericole ale transportului fluidului prin conducte, putem categoriza in unele din cele patru grupuri

1.3.2 Design

Sectiunnile relevante ale ANSI/ASME si coduri API si standardele referitoare trebuie folosite pentru a proiecta o conducta in care condutitiile de operare si cerintele, usurarea inspectiei si mentenantei, conditiile mediului, cerintele de securitate in munca, locatia geografica si conditiile seismice precum si viitoarele modificari sau extinderi ar trebui luate in considerare pe intreaga durata de functionare a conductei.

1.3.3 Cerinte operationale

In proiectarea conductei si sistemelor asociate ei, o atentie trebuie data cerintelor inspectiilor si mentenantei pentru pentru ciclul de viata prezis, criteriile si conditiile planificate setate sau intelese stabilite sau convenite in prealabil cu personalul responsabil pentru operarea si mentenanta conductei.

1.3.4 Desing-ul hidraulic

Calculele debitului si caderii de presiune se poate face pentru conducta folosind formule si metode stabilite si/sau mentionate in aceasta subsectiune. Chiar daca ecuatiile si metodele pentru calculul caderii de presiune mentionate in aceasta subsectiune, au demonstrat ca sunt general consecvente cu actualele rezultate experimentate in timpul operatiilor, cu toate acestea metode de calcul mai precise ar trebui luate in considerare pentru cazurile particulare si pentru atunci cand caracteristicile fluidului sunt pe deplin cunoscute.

Analiza conductei va da urmatoarele informatii:

Presiunea de supratensiune in timpul opririi bruste a linii de lichid

Limitarea limitarii si inhibarea sau cerentile de izolare pentru a evita ceara sau hidratiii sau alte impuritati care s-ar fi putut depune

Efectul sau debitul in eficienta inhibitorilor de coroziune

Efectul vitezei marite asupra cavitatii si corodarea peretelui tevii, a fitingurilor si valvelor

1.3.5 Limitatiile vitezei

Pentru liniile lichidului, media normala a vitezei debitului este intre 1 si 2 m/s. Operatii peste 4 m/s trebuie evitate si liniile care contin o faza separate a apei nu vor fi operate la o viteza mai mica de 1 m/s (pentru a preveni caderea de presiune ce poate crea situatii corozive).

Viteza maxima care poate fi atinsa de un fluid compresabil se numeste viteza critica sau sonica. In nici un caz viteza operationala nu trebuie sa depaseasca o jumatate din viteza critica.

Unde:

= viteza critica (m/s)

raportul termic specific

acceleratia gravitationala, 9, 81

M greutate moleculara

T temperature absoluta a gazului (K)

1.4 Tipuri de tevi

1.4.1 Curbarea semifabricatelor de tip teava

Curbarea este operatia tehnologica la care se produce modificarea generala sau locala, prin deformare plastic, a curburi unui semifabricat de tip teava.

Regimul termic de realizare a operatiei de curbare a tevilor se stabileste pe baza acelorasi prescriptii ca si in cazul curbarii semifabricatelor de tip teava sau platbanda:

Daca gradul maxim de deformare a semifabricatului G nu depaseste gradul critic de deformare al materialului metallic(otelului) din care acesta este realizat G (G< G) este permisa curbarea prin deformare plastic la rece

Daca gradul maxim de deformare a semifabricatului G depaseste gradul critic de deformare al materialului metallic(otelului) din care acesta este realizat G(G) se poate proceda in doua moduri:

Se realizeaza curbarea prin deformare plastica la cald;

Se realizeaza curbarea prin deformare plastica la rece, urmata de un tratament termic de refacere a structurii semifabricatului

Aplicarea operatiei tehnologice de curbare este insotita de fenomenul natural de ovalizare a sectiunii transversal circulare a tevilor, care dermina micsorarea modulului de rezistenta axial al sectiunii transversal tevilor si adaptarea configuratiei acestei sectiuni la solicitarile mecanica care produc curbarea(micsorarea rezistentei la incovoiere a tevilor upuse curbarii), iar in anumite conditii, cand procesul de curbare este accentuat si curbarea tevii creste peste o valoare critica, se poate produce pierderea stabilitatii sectiunii transversal si cutarea pe intrados a tevilor curbate.

Pentru a analiza condițiile în care se produc fenomenele de ovalizare a țevilor la curbare se consideră că țevile semifabricat, care urmează a fi aduse prin curbare la raza (curbura ), au grosimea s și diametrul exterior (diametrul mediu = – s și raza medie ) și sunt confecționate dintr-un oțel cu modulul de elasticitate E, limita de curgere apparentă sau convențională și rezistența la rupere , a cărei comportare la deformarea plastică poate fi redată de o curbă caracteristică tensiune mecanică – deformație specifică exprimată analitic sub forma:

, (2.106)

și fiind coeficientul (modulul) de rezistență mecanică și, respectiv, exponentul de ecruisare ale materialului din care sunt realizate țevile.

1.4.2 Montajul in vederea sudarii

Montajul in vederea sudarii reprezinta etapa din procesul tehnologic de fabricare a ATD in care se realizeaza orientarea, verificarea pozitiei reciproce si fixarea elementelor de aparatura in pozitiile corecte in vederea efectuarii operatiilor tehnologice de asamblare prin sudare.

In timpui parcurgerii acestei etape apar doua problem tehnologice importante, ce trebuie corect solutionate pentru ca aparatele create sa aiba o buna precizie a formei si dimensiunilor si sa asigure performantele de rezistenta mecanica proiectate .

La efectuarea montajului in vederea sudarii ies in evidenta deficientele de realizare a etapei operatiilor tehnologice pregatitoare, prin care s-au realizat elementele de aparatura care urmeaza a fi asamblate prin sudare.

Solutia cea mai eficienta pentru rezolvarea acestei probleme o constituie prevederea verificarii calitatii fiecarui element de aparatura si corectarea eventualelor neconformitati dupa fiecare operatie din procesul tehnologic de fabricare.

La efectuarea montajului in vederea sudarii trebuie avu in vedere faptul ca modul de asamblare a elementelor de aparatura in vederea sudarii poate influenta essential caracteristicile starilor de tensiuni reziduale si deformatii care vor fi generate in etapa de sudare.

Solutiile de rezolvare a acestei probleme sunt :

Proiectarea si aplicarea unor tehnologii de montaj rationale, bazate pe utilizarea cu precadere a dispozitivelor pentru asigurarea preciziei montajului

Utilizarea rationala in procesele tehnologice de fabricare a ATD a tratamentelor termice postsudare.

1.4.3 Clasificarea dispozitivelor folosite la montarea si sudarea elementelor de ATD

Dispozitivele sunt dotari tehnice care asigura precizia montajului elementelor de ATD si imbunatatesc conditiile de realizare a operatiilor de asamblare prin sudare a acestor elemente

Categorii de dispositive:

Dispozitive de strangere a pieselor in vederea sudarii(dispzitive de montaj)

Dispozitive pentru pozitionare si/sau manipularea pieselor sudare(dispositive de montaj-sudare)

1.4.3.1 Dispozitive de strange a pieselor in vederea sudarii

Cele mai utilizate dispositive sunt urmatoarele:

Dispozitivul cu tiranti pentru montarea virolelor este prezentat in fig si are ca scop evitarea denivelarilor si asigurarea deschiderii prescrise a rostului la sudarea longitudinala a virolelor cilindrice si tronconice pentru ATD

Dispozitive pentru calibrarea virolelor sau tevilor in vederea imbinarii prin sudare cap la cap care este prezentat in fig si pot realiza micsorarea sau marirea diametrului elementelor de ATD in zona capetelor in care urmeaza a se imbina prin sudare circumferentiala, asigurand incadrarea in domeniul admisibil a abaterilor de la circularitate ale acestor capete.

Dispozitivul cu placi si pene, care se foloseste pentru montarea elementelor de aparatura in pozitiile reciproce corecte si asigurarea deschiderii prescrise a rostului de sudare a acestora si este prezentat in fig

1.4.3.2 Dispozitivele pentru pozitionarea si/sau manipularea pieselor sudare

Clasificare

Dispositive de montaj-sudare cu piese asezate liber

Dispositive de montaj-sudare cu piesele fixate

1.4.4 Operatiile de sudare la fabricarea tevilor si conductelor de transport si distributie din oteluri

Tevile utilizate la realiarea tubulaturilor conductelor de transport si de distributie petroliere se realizeaza din oteluri si pot fi fabricate sub forma de tevi laminate la cald( fara sudura) si tevi sudate longitudinal sau elicoidal.

Realizarea tevilor pentru conducte se folosesc otelurile “clasice” care au conform recomandarilor din API Spec. L, compozitia chimica prezentata in tab si caracteristicile in tab

Semifabricatele de tip platbanda destinate fabricarii tevilor sudate longitudinal sau elicoidal se realizeaza prin procedee de laminare controlata sau laminare termomecanica.

Sudabilitatea otelurilor ‘clasice’ destinate tevilor pentru conducte este satisfacatoare, daca concentratia carbonului nu este marita excesiv si daca se aleg convenabil procedeul si regimul de sudare

Sudabilitatea otelurilor ‘moderne’ destinate tevilor pentru conducte este buna, datorita concentratiei reduse a carbonului si mentinerii la niveluri scazute a concentratiei impuritatilor.

La realizarea tubulaturii conductelor de transport și distribuție a petrolului, produselor petroliere lichide și gazelor naturale, prin sudarea cap la cap a țevilor din oțeluri situate în clasele de rezistență mecanică moderată (până la X60), se folosesc procedeele de sudare economice: Sudarea cu arc electric cu electrozi înveliți – SE, Sudarea (semiautomată sau automată) sub strat de flux – SF și Sudarea cu flacără de gaze – SG.

Pentru realizarea conductelor din țevi confecționate din oțeluri aparținând claselor de rezistență mecanică superioară (X65…X100) se folosește cu precădere procedeul de sudare orbitală MIG, folosind echipamente speciale, care realizează mecanizarea și automatizarea integrală a operațiilor de sudare și asigură caracteristici superioare de calitate îmbinărilor sudate circulare dintre țevile care alcătuiesc tubulatura conductelor.

La realizarea tubulaturii conductelor în șantier trebuie acordată o atenție deosebită asigurării condițiilor de sudare adecvate, folosind amenajări speciale pentru protejarea și climatizarea spațiului în care se realizează operațiile de sudare.

1.5 Materiale utilizate

Depinzand in principal de tipul fluidului transportat, in special de corozitatea, temperatura, presiunea lui, selectia tipului materialului pentru constructia conductei trebuie decisa in faza pregatirii conceptuale de proiect.

Capitoul II Tehnologii generala de montaj a unei conducte de transport

2.1 Proceduri utilizate pentru o conducta de petrol sau gaze

Planificare preliminara

Selectia traseului

Achizitia dreptului de trecere

Testarea solului si colectarea datelor necesare

Proiectul conductei

Solicitarea permiselor legale

Inceperea constructiei

Pregatirea dreptului de trecere

Insirarea

Saparea santurilor

Forajul

Construirea tunelurilor

Traversarile

Sudura, protectia anticoroziva si impachetarea

Instalarea tevii

Umplerea santurilor si restaurarea peisajului

Pentru o conducta cu o lungime mare, procedura anterioara este aplicata doar unei portiuni din conducta.

Dupa ce portiunea este completata, se aplica aceeasi procedura urmatoarei portiuni.

2.2 Consultare si legatura

Prioritar inceperii constructiei, un reprezentant a companiei va lua legatura cu proprietarii de terenuri si ocupantii si daca va fi nevoie, va conveni anumite elemente cum ar fi imprejmuirea temporara, securitate, relocarea temporara a aprovizionarii cu apa si a cailor de acces.

Va fi efectuat un studiu si o evaluare a fantanilor si a solurilor pentru a se asigura ca caile de dranaj ale campului si rezervele de apa nu sunt afectate negative de lucrari.

Investigatiile detaliate ale solului, studiile mediului inconjurator si testele arheologice cerute pentru a sustine constructia vor fi facute si finalizate inainte de inceperea constructiei. Ruta propusa va fi de asemenea studiata pentru a se identifica pericolele de siguranta pe parcursul rutei.

2.3 Activitatile de constructive a conductelor pe uscat (fara tunele)

Tehnica conventionala open-cut va fi folosita pe toata lungimea conductei. Aceasta raspandita tehnica foloseste o zona temporara de lucru pe de-a lungul rutei conductei. Aceasta tehnica va fi adaptata in zonele cu habitat pentru a minimaliza impactul asupra mediului si pentru a-l ajuta sa se recupereze total.

In general, zonele temporare de lucru vor avea latimea de 40M si va urmari ruta conductei. Un spatiu de lucru marit va fi nevoie la traversarile soselelor si a cursurilor de ape si unde sunt ceruti compusii de constructrie temporara. La finalizare constructiei, o cale permanenta lata de 14M va ramane in vigoare pe toata durata de viata a conductei, cu exceptia padurii unde o cale permanenta lata de 20M va fi necesara pentru a se acomoda cu drumul de piatra.

Mobilizarea va include inceperea activitatii personalului, a facilitatilor temporare, a echipamentelor, a materialelor si a sistemelor pentru constructive. Cursuri de pregatire pentru sanatate si securitate in munca dar si pentru ocrotirea mediului vor fi prezentate pentru angajati in timpul perioadei de mobilizare, care se estimeazacava dura intre patru si sase saptamani.

Linia centrala a conductei limitele temporare ale zonei de lucru se vor marca folosind stalpi de lemn. Acest proce este cunoscut ca si stabilizarea si este desfasurat in acordanta cu coordonatele detaliate in desenele proiectului si care sunt stabilite in avans cu proprietarii de terennuri sau ocupantii si cu autoritatile relevante. Orice nou drenaj descoperit in timpul excavarilor va fi marcat si recuperate. Unde va fi necesar, culturile, santurile, copacii vor fi indepartati din zona temporara de lucru.

Toate pericolele identificate pentru siguranta construirii se vor marca si imprejmui. In particular, se va acorda protectia impotriva tuturor cablurilor ingropate sau suspendate punandu-se in evidenta cu semen de protective. Aceasta activitate se va face in acordanta cu Planul de constructie in sanatate si siguranta creat de contractor numit ca Supervisor de Proiect pentru faza constructiei, plan acceptat in acordanta cu cerintele in sanatate si siguranta in munca.

In urma procesului de stabilire, zona temporara de lucru va fi imprejmuita. Sectiunile de gard ca o palisada vor forma o granita continua inalta de trei metri pentru zona de lucru. In unele zone, ingradirea temporara se va face special pentru a atenua zgomotul construirii. Se vor face dispozitii pentru speciile protejate si pentru viata salbatica mai sensibila care vor acceptate conform impreuna cu autoritatile relevante.

Granitele ingraduite vor fi inspectate regular si mentinute pe toata durata procesului constructiei.

2. Masuri pentru a permite expansiunea conductei

Locurile afectate de expansiune termica, de cutremure, de asezarea solului permit conductelor sa se extinda liber pentru a impiedica dezvoltarea unor solicitari mari in conducta

Chiar si pentru conductele din otel care sunt la suprafata, toleranta trebuie facuta si pentru expansiunea si contractarea cauzata de schimbarile sezonale de vreme. Construirea unei conducte in zig-zag in locul celei drepte da toleranta pentru expansiunea sau micsorarea conductei. Pentru conductele de la suprafata se mai foloseste o curba in forma de U intors. Pentru conductele cu diametru mic folosirea unei imbinari flexibile de teava (furtun) va favoriza expansiunea.