Problemele Si Perspectivele Turismului Ecologic In Republica Moldova
PROBLEMELE ȘI PERSPECTIVELE TURISMULUI ECOLOGIC ÎN REPUBLICA MOLDOVA
CUPRINSUL
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE ECOTURISM
Conceptul de turism-ecologic (ecoturism)
Principiile și dimensiunile ecoturismului
CAPITOLUL II. EVALUAREA POTENȚIALULUI DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A ECOTURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
2.1. Evaluarea potențialului de dezvoltare a ecoturismului în Republica Moldova
2.2. Direcțiile strategice de dezvoltare și promovarea ecoturismului în Republica Moldova
CAPITOLUL III. PROBLEMELE ȘI PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII ECOTURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA. EVALUARE ZONEI TURISTICE A BAZINULUI NISTRUL DE JOS
3.1. Problemele si perspectivele dezvoltării ecoturismului în Republica Moldova
3.2. Cercetarea potențialului turistic și alcătuirea traseului ecoturistic în zona bazinului „Nistrul de Jos”
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Actualitatea temei.
Odată cu intrarea în noul mileniu, devenim tot mai conștienți de complexitatea și valoarea inestimabilă a planetei noastre. În același timp, turismul tinde să devină o expresie tot mai populară a acestei conștiințe. Datorită evoluției transporturilor și tehnologiei informației, tot mai multe zone îndepărtate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapidă a turismului în arii naturale.
Devine tot mai evident că dezvoltarea turismului în arii naturale sensibile în absența unui management corespunzător poate prezenta o amenințare pentru integritatea ecosistemelor și a comunităților locale. Un număr tot mai mare de vizitatori în zone fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternică a mediului. De asemenea, comunitățile locale și cultura indigenă pot fi influențate negativ de afluxul crescut de vizitarori străini cu un stil de viață modern. În plus, schimbările climaterice, instabilitatea economică și condițiile politico-sociale pot face din turism o afacere riscantă, mai ales în zonele puternic dependente de această activitate economică.
Partea bună este că aceeași ascensiune a turismului creează numeroase oportunități atât pentru conservare cât și pentru bunăstarea comunității locale. Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoașterea naturii, dar și la semnalele de alarmă venite din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei numită ecoturism. Ecoturismul poate furniza venituri atât de necesare pentru protejarea parcurilor naționale, cât și a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obținute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate construi o alternativă viabilă de dezvoltare economică pentru comunitățile cu puține activități generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul de educație și conștiință al turiștilor, transformându-i în susținători entuziaști ai conservării mediului natural și cultural.Ecoturismul, ca fenomen social ce contribuie ladezvoltarea durabilă, reprezintă, în etapa actuală, domeniul de preocupare științifico-practică în majoritatea țârilor lumii. Dimensiunile geografice modeste ale zonelor urbane din Republica Moldova nu pot permite desfășurarea turismului de masă. Ecoturismul presupune o excelentă oportunitate pentru dezvoltarea zonelor țârii ce dispun de resurse și condiții necesare valorificării acestuia, o alternativă sigură pentru integrarea peisajelor naturale și a biodiversității ecologice în atractivitatea turistică internațională. Ecoturismulconstituie o formă de turism responsabilă și respectuoasă față de mediul ambiant, de cultura și tradițiile locale, generând bunăstarea economică a populației băștinașe.În acest context, poate fi argumentat faptul că există numeroase perspective și șanse reale pentru promovarea ecoturismului în R. Moldova. Determinarea unor direcții strategice de dezvoltare a ecoturismului în țara noastră impune necesitatea studierii experienței internaționale privind politicile și instrumentele de susținere și dezvoltare a domeniului respectiv. Necesitatea implementării practicilor și instrumentelor de marketing în valorificarea și promovarea ecoturismului Republicii Moldova denotă actualitatea temei de cercetare a prezentei teze, precum și importanța investigațiilor realizate.Scopul cercetăriiconstă în identificarea problemelor și perspectivele de dezvoltare și promovare a turismului ecologic în R. Moldova prin evaluarea potențialului, elaborarea politicii de ecoturism, mecanisme ce pot fi implementate în planificarea și dezvoltarea acestei forme de turism în Republica Moldova.În vederea atingerii scopului cercetării, au fost identificate și propuse următoarele sarcini: • studierea conceptelor teoretice privind conținutul noțiunii de ecoturism, precum și a particularităților acestei forme de turism;• identificarea principalelor particularități ale produsului ecoturistic;• evaluarea patrimoniului natural al Republicii Moldova cu destinație ecoturistică;• studierea experiențelor internaționale și determinarea celor relevante pentruțara noastră;• analiza cadrului legal național privind reglementarea activității de ecoturism;• identificarea problemelor și definirea priorităților în vederea dezvoltăriiturismului ecologic în Republica Moldova;• elaborarea unor recomandări și direcții strategice pentru perspectiva dezvoltării șipromovării ecoturismului la nivel național în R. Moldova.Obiectul investigațiilorîl reprezintă ecoturismul ca domeniu de activitate și casector al economiei naționale a Republicii Moldova, relația lui cu mediul.Noutatea științificăconstă în determinarea problemelor și direcțiilor strategice de dezvoltare și promovare a ecoturismului în Republica Moldova în perspectivă. Drept metode de cercetare în procesul de investigație și elaborare a demersului științific au servit: metoda observației, inducția și deducția, analiza logică și sinteza, metoda anchetei, analogia și comparația. Rezultatele studiului de teren efectuat sunt prezentate sub formă de grafice și tabele.
CAPITOLUL I: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE ECOTURISM
Conceptul de turism-ecologic (ecoturism)
Turism (Tourisme din franceză înseamnă tur – de mers pe jos, plimbare) călătorie (călătorie, excursie pe jos) în timpul liber, una dintre activitățile în aer liber [31, p.6].
Turism (Tourisme termenul francez – Tour – mersul pe jos, plimbare), a apărut în perioada de dezvoltare a societății, atunci când o persoană a încetat să muncească pentru a supraviețui, avea grijă de producția sa de subzistență, și a început să mai gândească la odihnă și la plăcerile aferente, în cazul în care un anumit loc a fost luat pentru călătorie, iar locurile noi a început să le familiarizeze cu ochii lui. Turismul – este obținerea în primul rând a plăcerii de a vizita locurilor interesante, care răspunde la curiozitate, cunoștințe, de agrement și turism, etc poate fi considerat ca un tip special de călătorie în masă cu obiective clar definite, persoanele efectuează călătorii pentru plăcerea proprie [35, p.2].
Există mai multe forme de bază de turism, clasificate în funcție de diverse criterii [1, p.14].
Figura.1. Relația existentă dintre formele de turism în viziunea OMT
Sursa: http://stats.Oecd.org/glossary., http://www.iucn.org.
Întrucât termenul „domestic” este mai puțin uzual în limba română pentru desemnarea limitelor geografice a activității turistice, considerăm că acesta poate fi înlocuit cu termenul „intern”. Pentru evitarea ambiguităților termenului turism intern se recomandă a-l utiliza în îmbinare cu categoria consumatorilor turistici pe care o definește [3, p.9].
Printre acestea sunt forme derivate celor de bază, cum ar fi turismul ecologic.
Ecologie (de la greaca oikos – casă de locuit, loc desosire și ecologie – studiul) – știința despre relația dintre plante și animale, precum și comunitățile pe care le formează între ele și mediul înconjurător [35, p.5].
Ecoturism – un fenomen relativ nou în activitatea turistică. Început de formarea a conceptului de ecoturism ar trebui să fie considerat cam din anii '80, atunci când studiul a apărut în presa cu privire la acest subiect legat de activitatea turistică din Germania de Vest și oamenii de știință elvețieni.
O cauză majoră a ecoturismului este înrădăcinată în lipsa de reglementare a relațiilor între "turism și ecologiei". Prin urmare, în mod evident, și originea a concepțelor de "turism moale" sau "turismul verde", care se concentrează pe componența de mediu, în scopul de a atrage turiștii pot fi explică prin atenția crescută în ultimii ani de a vizita locuri din natură necontaminate. Numeroase sondaje a turiștilor arată că printre cele mai importante motive de călătorie turistică în primul plan mai multe și tot mai multe sunt dorințele oamenilor pentru contactarea și comunicarea cu natura. Și această comunicare ar trebui să fie pusă în aplicare în cadrul organizării ecoturismului.
Definiția clasică a ecoturismului a fost propusă în anul 1980 de economistul mexican – ecologist G. Tseballos – Laskurynom care a spus că acest turism este combinația vizitări spațiilor naturale a mediului înconjurător cu atitudinea pozitivă față de mediul înconjurător. Turismul ecologic în reprezentarea modernă – odihnă în zone atractive, puțin perturbate de activitățile umane care s-au păstrat stilul de viață tradițional al populației locale[31, p.17].
În funcție de expert mondial, bine cunoscut în lumea turismului, Birzhakov (Rusia) spune că ecoturismul este una dintre formele de turism în natură, care unește oamenii. Călătorind cu știința și cu obiective cognitive, el crede că zona de interes a turiștilor este mediul natural, studiul lui și, în special, protecția lui [32, p.26].
V.P. Cijov a spus că ecoturismul, spre deosebire de turismul convențional de călătorie și de a vizita aceste zone naturale relativ bine conservate, reprezentată în toată lumea vizitarea parcurilor naționale și naturale, rezervaților și alte tipuri de teritorii naturale protejate.
În al doilea rând ecoturismul presupune anumite reguli, destul de stricte de conduită. Respectarea acestora este o condiție fundamentală pentru dezvoltarea cu succes a întregii industrii ecoturistice.
În al treilea rând, ecoturismul are un efect relativ slab asupra mediului. Acesta este motivul pentru care a devenit aproape singurul tip de utilizare a resurselor naturale în zona cea mai protejate din lume.
În al patrulea rând, ecoturism sugerează că localnicii să nu activează doar ca însoțitorii, dar continuă să trăiască într-o zonă protejată, să păstreze vechiul mod de viață, de muncă în agricultura tradiționala, la care oferă o atârnare prietenoasă (blândă) față de natură. Acesta afacere aduce un anumit venit și contribuie la dezvoltarea socio-economică.
Acestea și alte caracteristici ale ecoturismului nu ar trebui să fie luate în considerare în mod izolat de celelalte componente ale turismului – de agrement, culturale, estetice – artistice, divertisment, etc. Prin urmare, de obicei, sub excursii ecologice a însemnat de mers pe jos, pe apă, sau cu transporturi trase de cai pe trasee ecologice, însoțite de ghizi care, ca regulă, sunt angajații rezervațiilor naturale. Deci a dispune de ecoturism constă în faptul că se creează și satisface dorința omului de a comunica cu natura, pentru a preveni impactul negativ asupra mediului, cultură, estetică, și face potențial turistic pentru a servi în beneficiul naturii și a dezvoltării socio-economice. În plus, dezvoltarea ecoturismului promovează educația ecologică și la nivel cultural, atât pentru vizitatori cât și pentru localnici[36, p.17].
Ideea de bază a ecoturismului este în primul rând o preocupare pentru mediul înconjurător, care este utilizată în scopuri turistice. Utilizarea pentru scopuri turistice a bogățiilor naturii, combinate cu dragostea de creșterea a ei, afirmarea de importanță și protecției a ei acesta și este distinația turismului se de cai pe trasee ecologice, însoțite de ghizi care, ca regulă, sunt angajații rezervațiilor naturale. Deci a dispune de ecoturism constă în faptul că se creează și satisface dorința omului de a comunica cu natura, pentru a preveni impactul negativ asupra mediului, cultură, estetică, și face potențial turistic pentru a servi în beneficiul naturii și a dezvoltării socio-economice. În plus, dezvoltarea ecoturismului promovează educația ecologică și la nivel cultural, atât pentru vizitatori cât și pentru localnici[36, p.17].
Ideea de bază a ecoturismului este în primul rând o preocupare pentru mediul înconjurător, care este utilizată în scopuri turistice. Utilizarea pentru scopuri turistice a bogățiilor naturii, combinate cu dragostea de creșterea a ei, afirmarea de importanță și protecției a ei acesta și este distinația turismului ecologic.
Ecoturismului este direct legat de utilizarea resurselor turistice ca valori naturale, care sunt obiectele naturale-climatice, fenomenele și a monumentelor naturii de mare interes în timpul călătorilor. În mod tradițional, se presupune că cele mai multe dintre resursele naturale ale ecoturismul sunt situate în ariile protejate în parcurile naționale, parcuri forestiere, și prin prezența a diverselor zone naturale, peisaje naturale interesante, monumente unice ale naturii. Toate acestea sunt valori naturale, menite să genereze interes turistic și să creeze o impresie emoțională și estetică de comunicare a turiștilor cu natura [34, p.22].
Există multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitatea, responsabilitatea, protejarea, conservarea, atitudinea prietenoasă față de mediu și nu în ultimul rând „verde”, un cuvânt la modă pentru acestă nouă industrie. De aici și numeroase confuzii între ecoturismul și termeni ca: turismul durabil, turismul responsabil, turismul alternativ, turis verde, geoturism.
Termenul de „turism responsabil” atrage atenția asupra faptului că cea mai mare parte a activităților turistice nu sunt responsabile: populația locală este exploatată, resursele naturale și culturale nu sunt respectate și ocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului durabil și sugerează faptul că toți cei implicați într-o activitate turistică, turiști sau prestatori, trebuie să adopte o atitudine responsabilă față de destinația turistică. O variantă asemănătoare este „turismul conștient”, care încurajează o înțelegere mai profundă a naturii, oamenilor și locurilor [6 p.352].
Societatea „National Geografic” a lansat termenul de „geoturism”, ca fiind: “forma de turism care sprijină sau îmbunătățește caracteristice geofizice ale unui spațiu- mediul înconjurător, cultura, estetica, patrimoniul și bunăstarea locuitorilor”.
Termenul „turism verde” este folosit de obicei ca o versiune neacademică a turismului durabil.
Organisme internaționale precum UICN-Uniunea Internațională de conservare a naturii, WNF-Federația Mondială pentru ocrotirea naturii, PNNEF- Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale văd ecoturismul ca pe un instrument util în asigurarea conservării bunurilor culturale și naturale de excepție, prin intermediul unor politici speciale de protecție.
În acest sens, ecoturismul este de fapt un turism fondat pe natură și cultură tradițională care presupune o cunoaștere și o interpretare a mediului natural și antropic ce se dorește să fie gestionat într-o măsură ecologică și durabilă.
Aflat în multe țări într-o formă embrionară de organizare, acest tip de turism poartă diferite denumiri: "turism blond", "turism verde", "turism ecologic", "ecoturism". Dar între acești termeni care par sinonimi nu există, practic, diferențe de conținut, criterii, domeniul de aplicație a conceptelor și a produselor pe care le oferă.
Un alt termen întâlnit adesea este cel de „turism alternativ”. Problema în acest caz este că termenul se definește prin ceea ce nu este, adică turismul tradițional. Turiștii nu își descriu interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinațiile pe care le aleg sunt tot cele care îi motivează de obicei: natura, religia, educația, aventura, etc. Intenția și în acest caz nu este de a desemna o nouă formă de turism ci de a sugera un alt fel de comportament, o mentalitate alternativă celei predominante în turismul clasic [6, p.355].
Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă și câștigă popularitate, apar diferite obstacole care vor trebui surmontate. Problema unei definiții specifice este unul dintre ele. Dificultatea provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfășurată, așa cum se întâmplă cu alte forme de turism (turism de aventură, turism balnear, turism de afaceri, etc.). Ecoturismul incorporează întotdeauna activități diverse în mijloacul naturii (drumeții, ascensiuni montane, observarea viețuitoarelor în habitatul lor natural, etc.), dar poate include și activități culturale.
Ecoturismul are și o importantă componentă educațională, este o șansă de a învăța respectul pentru natură și pentru cultura locală, iar pentru unii o șansă de autoreflecție inspirată de frumusețea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obținerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor și organizarea activităților turistice.
Una dintre primele definiții ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize inițiat de Rio Bravo Conservation & Management Area: „ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale.” [38].
Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiție mai succintă: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale.”[39].
În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiție astfel: „Ecotorismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealternate, cu scopul aprecierii naturii (și a oricăror atracții culturale trecute și prezente), care promoveazăconservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală.” [40].
Lista definițiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizație sau autor a încercat să impună o variantă proprie. Deși anumite date variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază. Putem reprezenta aceste criterii într-un mod sugestiv prin patru cercuri parțial suprapuse, așa cum se observă în figura nr. 2. [37]
Figura nr. 2 Criteriile de baza ale ecoturismului
Dacă un proiect sau produs turistic îndeplinește toate aceste criterii, atunci ne aflăm cu siguranță în fața unui produs ecoturistic autentic, însă acest lucru se întâmplă destul de rar în practică. Multitudinea definițiilor și lipsa unui sistem unitar de acreditare duc la diferite interpretări din partea celor implicați. Chiar dacă ei sunt de acord asupra criteriilor de bază, ponderea acestora în produsul turistic este diferit. Spre exemplu, proiectele întreprinse de unele grupuri de conservare pot avea strategii de protejare a mediului foarte eficiente, dar tind să înlăture participarea locală, neglijează acțiunile de marketing și dau dovadă de o slabă cunoaștere a industriei turistice. Pe de altă parte, mari firme de turism oferă vacanțe în natură care sunt foarte profitabile, dar fără a întreprinde acțiuni de conservare și fără a implica populația locală în organizarea produsului turistic. Desigur, nu putem spune că serviciile turistice care nu includ toate cele patru componente au întotdeauna o calitate scăzută, spunem doar că nu reprezintă o activitate ecoturistică.
Ca o concluzie și, totodată, reprezentând punctul de vedere al autorilor, vom spune că „ecoturismul este o formă de turism desfășurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă cunoașterea și aprecierea naturii și culturii locale, care presupune măsuri de conservare și asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populația locală”.
Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turismului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de natură și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții: [41, p.79].
Conservarea și protejarea naturii;
Folosirea resurselor umane locale;
Caracter educativ, respect pentru natură- conștientizarea turiștilor și a comunității locale;
Impactul negativ minim asupra mediului natural și socio-cultural.
O alternativă a turismului verde, marcată de practicarea sa în spații nealterate de intervenția antropică este ecoturismul.
Practicarea acestui tip de turism, în viziunea unor organisme internaționale abilitate (Uniunea Internațională pentru Conversarea Naturii- UICN, Fondul Mondial pentru Ocrotirea Naturii, Federația Europeană a Parcurilor Naturale, Fondul pentru Natura Sălbatică, numeroase organizații ecologiste din domeniu), este una benefică, fiind concepută ca un instrument util în asigurarea bunurilor naturale și culturale valoroase prin activități și politici speciale de protecție.
Ecoturismul a apărut ca o manifestare practică, aplicativă pe tot spațiul planetar pentru a materializa prevederile înscrise în Convenția de la Paris cu privire la protecția patrimoniului universal natural și cultural, emanație a conferinței mondiale a UNESCO (1972), primul document care realizează o reconsiliere a celor două elemente ale mediului înconjurător: naturală și culturală.
Pentru a întelege concret conceptul de ecoturism și a fi în concordanță cu definiția centrată pe compexitatea și ideea centrală comună, considerăm că este oportun de a pleca în analiza conținutului conceptului de ecoturism de la câteva aspecte esențiale descrise de ecologie.
Ecoturismul, componentă a turismului rural, are cele mai mari implicații în valorificarea resurselor locale, în ridicarea nivelului de trai și nu în ultimul rând, în protejarea și conservarea mediului natural și antropic, în contextul unei activități economice pe principii ecologice[1, p.218].
Turismul rural și ecoturismul pentru Republica Moldova reprezintă forme de valorificare durabilă a spațiului rural, astfel:
-exploatează resursele naturale și tradițiile cultural-istorice a produselor agricole și gastronomice specifice locului;
-prin produsele de marcă, etnografie, folclor ale identității locale;
-dezvoltarea locală durabilă, răspuns adecvat la nevoile de recreere ale societății moderne într-o coeziune socială oraș-sat;
Tendința și dorința Republicii Moldova de a deveni membrual Uniunii Europene dezvoltarea turismului ecologic și agroturismului în mediul rural, complementar cu dezvoltarea agriculturii ecologice devin mecanisme prioritare eficace și eficiente pentru dezvoltareasocio-economică a satelor moldovenești și atenuarea discrepantei dintre mediul rural de la noi cu cel din comunitatea europeană. Interesul manifestat pentru susținerea dezvoltăriiturismului în mediul rural în Republica Moldova a crescut și ca urmare a desfășurării a unui sir de activități de promovare și dezvoltare a turismului în mediul rural de către Agenția centrală de specialitate subordonată direct Guvernului, Centrul Național de Perfecționare a Cadrelor din Industria Turismului, ONG-uri din domeniu în colaborare cu cele din UE și anume cu Polonia, Olanda, Germania, Cehia, Romania s.a. Acest fapt este confirmat și de Strategia de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Republica Moldova[25, p.142].
Principiile și dimensiunile ecoturismului
Ecoturismul este o componentă a turismului durabil. Întrucât ecoturismul a fost inițial doar o idee și nu o disciplină, multe organizații l-au promovat fără a-i cunoaște principiile de bază. Eforturile pentru stabilirea unor principii și criterii de acreditare recunoscute pe plan internațional au fost inițiate încă din anul 1990, dar procesul a evoluat foarte încet, dată fiind diversitatea domeniilor, experiențielor și regiunilor implicate.
Industria ecoturismului trebuie -în dorința sa de a fi durabilă- să aibă la bază câteva principii dure, chemate a consolida conceptul de ecoturism.
În accepțiunea unui număr tot mai mare de specialiști, teoriticieni sau practicieni ai domeniului principiile ecoturismului sunt:
-industria- de orice natură și odată în plus cea turistică- nu trebuie să degradeze
resursele, ci să fie dezvoltată de o asemenea manieră încât să protejeze mediul;
-activitățile economice se cuvin să asigure beneficii pe termen lung pentru resurse, comunitățile locale și industriale.
Dintre formele îmbrăcate de beneficii sunt considerate mai importante:
-conservarea mediului ambiant, precum și beneficiile de natură științifică, socială culturală ori economică;
-necesitatea asigurării unor experiențe directe, care să implice participarea și culturalizarea turiștilor;
-implicarea educației ecologice la nivelul tuturor categoriilor comunităților locale, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, agenți economici și turiști (înaintea, în timpul și după consumarea serviciilor turistice);
-încurajarea recunoașterii unanime a valorii intrinsece a resurselor;
-angajarea fără rezerve în lupta pentru recunoașterea ideei că resursele sunt, totuși, limitate și necesitatea acceptării unui menegement orientat spre înlocuitori;
-promovarea ideei asocierii și conlucrării între mai mulți "actori" care pot fi: O.G., O.N.G., agenți economici, oameni de știință și localnici;
-nevoia susținerii și promovării responsabilităților morale și etice, precum și a atitudinii îndreptate spre conservarea și protejarea mediului natural și cultural de către toți agenții, de toate preocupările și orientările [7, p.98].
Deși aparent aflate în concurență, aceste principii se manifestă deja în unele activități ecoturistice. O parte dintre acestea au fost cuprinse într-o listă a celor mai indicate practici din turismul durabil, analizată al Conferința pentru performanțele turismului GLOBE '92 (Conference Tourism Sheam).
Principiile de bază ale ecoturismului sunt indicate de A.V. Drozdov în manualul “Bazele turismlui ecologic sau Ecoturism(2005) și anume:
– este îndreptat către natură și se bazează pe beneficiile resurselor naturale;
– nu dăunează mediului înconjurător sau permite pagube minime, fără a submina stabilitatea acestuia;
– concentrat pe educația de mediu și formarea parteneriatului cu natura;
– este bazat pe conservarea mediului cultural local;
– este economic eficient;
– asigură dezvoltarea durabilă în acele localități în care se exercită [30, p.10].
Societatea Internațională de Ecoturism a publicat în 1993 un set de recomandări: “Ecotourism Guidelines for Tour Operators” privind principiile turismului ecologic, care au fost acceptate de către reprezentanți ai industriei turistice, ONG-uri și specialiști din întreaga lume [19, p.124].
Principiile turismului ecologic:
Figura nr.3 Principiile de bază a ecoturismului
Focalizare pe zone naturale
Ecoturismul se axează pe experiența directă și personală în natură, se desfășoară în cadrul naturii și se bazează pe utilizarea ei, respectiv a caracteristicilor geomorfologice, biologice, fizice și culturale ale acesteia. Prin urmare accentul pe zona naturală este esențial în planificarea, dezvoltarea și managementul ecoturismului.
Interpretarea produsului ecoturistic
Ecoturismul oferă posibilități de experiențe în natura ce duc la o mai bună înțelegere, apreciere și bucurie de a descoperi și ocroti natura și cultura tradițională locală, atât pentru vizitatori, cât și pentru comunitatea locală. Produsele de ecoturism atrag acei turiști ce doresc să intre în interacțiune cu mediul natural și, în grade variate, doresc lărgirea nivelului de cunoaștere, înțelegere, apreciere și plăcere. Cei ce dezvoltă sau coordonează activități ecoturistice trebuie să ofere un nivel corespunzător de întelegere a valorilor naturale și culturale ale zonelor vizitate, de obicei prin utilizarea ghizilor calificați în mod corespunzător și oferirea informațiilor corecte atât anterior cât și în cursul experienței. Nivelul și tipul interpretării se planifică, se proiectează și se oferă în așa fel încât să vină în întâmpinarea intereselor, nevoilor și așteptărilor clientului, cu includerea unei game largi de posibilități de interpretare atât personală cât și non-personală.
Totodată, la nivelul destinației și al produselor ecoturistice, este important să se creeze oportunitatea că membrii comunităților locale să aibă acces la informațiile și interpretare oferite în cadrul programului ecoturistic dezvoltat în zonă.
Principiul durabilității din perspectiva protejării mediului natural
Activitățile de ecoturism și planificarea lor trebuie să ofere cele mai bune practici de turism și planificare din punct de vedere al conservării naturii și dezvoltării durabile. Activitatea de turism trebuie să fie planificată și derulată astfel încât să reducă impactul produs asupra naturii. Procesul ecoturistic se desfășoară și este condus astfel încât să conserve și să pună în valoare mediul natural și cultural în care se desfășoară, prin recunoașterea și aplicarea practicilor turismului durabil.
Contribuție la conservarea naturii
Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul împlică participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalități constructive pentru bunul management și conservarea acestor arii naturale (ex. Oferirea ajutorului financiar în acțiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deșeurilor lăsate de turiști sau contribuția către organizațiile de conservare).
Contribuție constructivă la dezvoltarea comunității locale
Ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale. Comunitatea locală de multe ori este parte integrantă a produsului ecoturistic. Beneficiile ecoturismului trebuie să revină în mare parte și comunităților locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și servicii locale și folosirea facilităților locale. Activitățile de ecoturism și planificarea lor trebuie să asigure o reducere a impactului nagativ asupra comunității locale vizitate și asupra stilului lor de viață, oferind în același timp contribuții constructive pe termen lung acestor comunități. În consecință, ecoturismul trebuie să pună în evidență și componenta culturală a ariei vizitate și să contribuie la conservarea acestei componente.
Gradul de satisfacere a turiștilor
Ecoturismul răspunde așteptărilor turiștilor. În dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut în vedere faptul că, în general, potențialii turiști din acest domeniu au un nivel ridicat de educație și de așteptări. Astfel, gradul de satisfacere legat de produse ecoturistice este esențial, experiența oferită indeplinind sau chiar depășind gradul de așteptare al turiștilor.
Marketing corect
Se numește realizarea unui marketing corect, ce duce la așteptări realiste. Marketingul pentru ecoturism oferă clienților informații complete și responsabile care conduc la creșterea respectului pentru mediul natural și cultural al zonelor vizitare și a gradului de satisfacere a turiștilor.
Putem constata o serie de trăsături comune la nivel mondial ale ecoturismului (Duclos, E., 2006), regăsit în toate tipurile de areal si în ceea ce-i privește pe toții actorii turistici, dimensiuni care îl poate duce spre un turism complet (tabelul 1).
Tabelul 1.
Trăsături comune ale ecoturismului
Principiile pentru dezvoltarea sustenabila, prezentate în tabelul 2, constituie azi baza pe care o folosesc cercetătorii când dezvolta principii pentru ecoturism (Kjessel si Larsson, 1993).
Tabelul 2.
Principiile dezvoltării sustenabile
Pe care ar trebui să le adopte ecoturismul
O analiză a principiilor prezentate în tabelul 2 indică faptul că ecoturismul este o formă de turism care nu depasește capacitatea de dezvoltare a unei zone, iar, pe de altă parte, contribuie la dezvoltarea sustenabilă și la conservare. Ecoturismul trebuie să fie neconsumativ, iar nivelul și scopul ecoturismului este determinat de fragilitatea mediului (natura, cultura, aspecte sociale). Economia locală trebuie sprijinită și trebuie avută în vedere o perspectivă pe termen lung. In acest context industria turismului trebuie să sprijine dezvoltarea sustenabilă și ar trebui adoptată o abordare de management etic, dinamic (Malloy si Fennell, 1998) de către toți actorii locali implicați în ecoturism: Turiști, Tour-operatori, Organizații de turism, Autorități, Localnici, Natura, Asociții pentru mediu, Media, Sindicate/politicieni, Planificatori, Universități și alte instituții din educație, Instituții financiare.
În perioada 19-22 mai 2002 cu sprijinul Oficiului de Turismlocal și al Comisiei Canadiene de Turism, sub egida Organizației Mondiale a Turismului(WTO) și a programului Națiunilor Unire pentru Mediul Înconjurător (UNEP) a fost organizată cea mai importantă acțiune legată de Anul Internațional al EcoturismuluiSummitul Mondial de Ecoturism care s-a desfașurat în orașul canadian Québec[41], [43].
Obiectivele Summitului au fost următoarele consacrate fenomenului ecoturistic:
sublinierea ecoturismului în cadrul dezvoltării durabile;
schimbul de informații referitoare la modalități de planificare durabilă, dezvoltare, management și marketing ecoturistic;
înțelegerea cât mai profundă a impactului social, economic și asupra mediului al ecoturismului;
stabilirea unor mecanisme și scheme pentru a monitoriza și controla impactul ecoturismului; etc.
Participanții la Summit-ul Mondial al Ecoturismului consacrat Anul Internațional al Ecoturismului, au recunoscut faptul că ecoturismul respectă principiile turismului durabil referitoare la impactul ecoomic, social și de mediu, formulând în plus câteva principii specifice:
Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural;
Ecoturismul include comunitățile locale în activitățile de planificare, dezvoltare și operare și contribuie la bunăstarea lor;
Ecoturismul implică explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale și culturale;
Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali precum și grupurilor organizate de mici dimensiuni.
Tabelul 3.Caracteristici distincte ale turismului de masă și ale ecoturismului
Sursa: elaborat de Roșca Diana, autoreferat tezei de doctor în economie (Chișinău2008)[23, p.8].
Dimensiunile ecoturismului:
Dimensiunea de mediu- prin ecoturism natura este consumată în mod diferit în funcție de informații, protecție și respect față de mediu;
Dimensiunea educativă- prin ecoturism educația se poate face pe mai multe direcții: pentru turiști, pentru populațiile locale și pentru actorii spațiului rural;
Dimensiunea economică- prin ecoturism se ajută dezvoltarea locală, cu beneficii pentru populația locală: crearea de bogație și de bunăstare locală;
Dimensiunea culturală- descoperirea și punerea în valoare a culturii locale, a tradițiilor specifice societății locale;
Dimensiunea de sustenabilitate- se respectă natura, resursele energetice, resursele umane locale etc., ceea ce face posibilă construcția pe termen mediu și lung.
Cercetările comparative privind turismul rural și ecoturismul în unele țâri ale Uniunii Europene
Cea mai complexă și completă rețea de ecoturism se găsește în Uniunea Europeană care a acordat o atenție deosebită acestei activități, încurajând apariția organismelor nonguvernamentale sau naționale care se ocupă de acest domeniu de activitate, creditând aceste activități pe termen lung, cu dobânzi mici și scutind de impozit pe termen lung. Ecoturismul paralel cu agroturismul s-a dezvoltat în Austria, Franța, Elveția, Spania, Grecia, Germania, Portugalia, Irlanda.
În Austria au apărut încă din deceniul trecut, două noțiuni: „satul turistic de recreație” și „stațiunea de odihnă”, prin aceasta mărindu-se simțitor mișcarea turistică. Locurile de odihnă trebuie să îndeplinească cerințele cerute și au fost ajutate în dezvoltarea lor pentru primirea vizitatorilor.
„Turismul la fermă” a luat o mare amploare în ultimii 25 de ani și a izvorât din necesitatea găsirii unor venituri extra agricole pentru țărani. Pentru modernizarea și extinderea caselor, țăranii au avut acces la credite pentru investiții agrare prevăzute în ”PLANUL VERDE” astfel au fost acordate împrumuturi pe termen lung (15 ani) cu o dobândă mică (3-5%). Austria a sărbătorit în 1989, 100 de ani de activitate ecoturistică, considerată o tradiție cu care se mândrește. Una din trei gospodării se ocupă de ecoturism.
În Germania sejurul citadinilor la sate a început în 1965, două mari asociații care reprezintă interesele agricultorilor (D. L. G și I.M.A) au cules adresele celor care doreau să primească turiști. Organele competente din Germania acordă o atenție deosebită valorificării din punct de vedere turistic a unor zone rurale unde există sate și ferme țărănești bine întreținute, pe plan național s-a lansat acțiunea ”Vacanța la ferme țărănești”, statul oferind împrumuturi speciale gospodăriilor care asigură condiții corespunzătoare turiștilor.
Franța este o țară cu vechi tradiții în organizarea și promovarea la cote maxime a ecoturismului. Casele rustice sunt controlate, omologate și rezervate prin Federația Națională Gates Ruraux ce cuprinde 37.000 de așezăminte. În 1970 ia naștere „Tourisme en espace rural”(TER) și cuprindea 4000 de sate turistice, dispersate în 80 de departamente.
Analizând activitatea agroturistică și ecoturistică desfășurată pe teritoriul Uniunii Europene, am desprins câteva trăsături care au facilitat dezvoltarea acestei activități:
– majoritatea statelor au reușit să acorde agroturismului ponderea cea mai importantă în mediul rural;
– a fost încurajată și promovată acțiunea de dezvoltare a fermelor țărănești din spațiul rural;
– s-au acordat facilități (credite, ajutoare financiare) gospodăriilor din spațiul rural care au început activitatea în agroecoturism;
– mediatizarea activității din spațiul rural al fermelor agroecoturistice și al modului de viață țărănesc au încurajat turiștii să se îndrepte spre acest mediu.
În Elveția în ultimul timp s-a studiat și s-a încurajat transformarea unor sate în sate turistice. În transformarea acestor sate s-au respectat niște etape: s-au selectat zonele cu potențial turistic și care ofereau posibilitatea de a practica sporturi de iarnă și drumeții. Aceste zone nu aveau industrie și localnicii doreau să-și sporească veniturile lor modeste cu câștiguri din turism. S-a dezvoltat sistemul de aprovizionare iar mai apoi construirea unui cartier nou de vile construite solid și respectând stilul specific, tradițional al regiunii. Apartamentele au fost vândute persoanelor particulare, administrația având grijă de ele când proprietarii nu-și petrec timpul liber în satul respectiv. În Elveția 2 țărani din 3 își obțin veniturile din agroturism, acesta producând anual 5, 6% din PIB și asigurând locuri de muncă pentru 300000 de persoane [19, p.124].
După cum se poate constata din datele de mai sus și din tabelul din anexa 1, interesul în dezvoltarea ecoturismului a crescut în multe țări în ultimul deceniu și aproape toate cercetarile s-au concentrat pe partea de servicii și pe dezvoltarea stațiunilor în concordanța cu principiul dezvoltarii sustenabile.Toate aceste exemple sunt bune pentru implementare și pentru populația rurală a republicii noastre, care masiv migrează în alte țări.Rezumat.Ca rezultat al cercetărilor teoretice privind noțiunea de ecoturism, am constatat că modul de tratare a definițiilor oferite de diverși autori este generat de disponibilitatea resurselor naturale drept bază a dezvoltării ecoturismului și modul de desfășurare a acestei forme de turism în concordanță cu nivelul de dezvoltare a societății.
În vederea adecvării noțiunii la realitatea practică a Republicii Moldova, cu privire la desfășurarea acestui gen de activitate, propunem următoarea definiție: ecoturismul este o formă de turism, bazată pe cunoașterea naturii, schimbul cultural și respectul față de mediul ambiental, desfășurat în concordanță cu principiile dezvoltării durabile, contribuind la conservarea biodiversității, la păstrarea valorilor culturale și sociale ale unei comunități, la asigurarea cu beneficii a comunității-gazdă și satisfacerea cererii turiștilor. Această definiție se referă la orice tip de activitate turistică.
CAPITOLUL II. EVALUAREA POTENȚIALULUI DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A ECOTURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Evaluarea potențialului de dezvoltare a ecoturismului în Republica Moldova
Potențialul turistic nu poate fi decât o parte integrantă a mediului înconjurător, astfel încât orice degradare a cadrului natural are repercursiuni asupra activității turistice din acea zonă, conducând la reducerea sau dispariția treptată a circulației și atracție turistice. Potențialul turistic fiind o parte integrantă a mediului încojurător, existența și dezvoltarea lui depinde în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci, poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediu sau, altfel spus un "parametru" al calității acestuia: se practica intens acolo unde sunt întrunite condiții bune sau se diminuează și dispare treptat în zonele unde, din diverse motive, o componentă sau alta a mediului înconjurător, ca de exemplu peisajul, aerul sau apa, se degradează [26, p.280].
Ecoturismul generează beneficii economice atât pentru țările și regiunile de destinație, cât și pentru țările emițătoare. Dezvoltarea sectorului ecoturistic va antrena simultan și prosperitatea altor sectoare ale economiei (industria alimentară, comerțul, transportul etc.). Deoarece cererea pentru turismul ecologic este în permanentă și constantă creștere (pe plan mondial), ca o tendință de menținere a acestei influențe pentru piața turismului și a comunităților locale, prezintă interes continuitatea promovării modelelor de dezvoltare durabilă.
Putem afirma că ecoturismul dispune de potențial și capacități de a fi considerat un instrument pentru dezvoltarea durabilă a unei regiuni.
Dezvoltarea ecoturismului depinde de potențialul de dezvoltare a lui, de acea am studiat acest potențial din Republica Moldova.
Republica Moldova dispune de un valoros potential turistic natural, care se impune prin atractii de un pitoresc deosebit, constituind unul dintre cele mai bogate resurse turistice. Elementele reprezentative ale potentialului natural, care pot conferi o calitate necesara dezvoltarii turismului, sint:
relieful republicii, reprezintind o câmpie deluroasa inclinata de la nord-vest spre sud-est, cu altitudinea medie de 150 m;
clima temperat continentala moderata, cu regim termic reconfortant si favorabil practicarii diferitelor forme de turism;
potentialul turistic hidrografic, ce reprezinta o retea hidrografica destul de dezvoltata: peste 3000 de râuri si râulete, cele mai mari fiind fluviul Nistru, cu lungimea pe teritoriul republicii de 660 km, Prutul – 695 km, Răutul – 286 km, Cogâlnicul – 243 km si altele. Există patru lacuri naturale: Manta, Dracele, Bic si Beleu, care formeaza nucleul rezervatiei stiintifice „Prutul de Jos” si un numar considerabil de obiecte acvatice artificiale – iazuri si lacuri de acumulare: Dubasari (pe Nistru) si Costesti (pe Prut). Apele minerale se intilnesc pe tot teritoriul republicii, cu debite diferite in diverse localitati. Resursele de ape minerale pot contribui la practicarea turismului balnear. In stadiul actual de cercetare hidrogeologica si balneo-medicala sint cunoscute peste 30 de puncte si localitati cu resurse de ape minerale;flora si fauna. Vegetatia este specifica de stepa si silvostepa in cimpii in Podisul Moldovei de Nord, la care se suplimenteaza padurile de stejar si de fag de pe dealurile inalte. Padurile ocupa spatii mai mari in partea centrala deluroasa a Republicii Moldova (Dealurile Codrilor Podisului Central Moldovenesc si Dealurile Tigheciului) si in Dealurile Prenistrene. Suprafata padurilor constituie 9,6% din teritoriul tarii.
Dintre speciile ierboase de stepa si silvostepa o valoare deosebita prezinta plantele rare endemice, de interes stiintific, localizate atit in rezervații, cât si in spatiile naturale din afara acestora. Speciile rare de plante, la fel ca si cele de animale sint monumente ale naturii, inclusiv plantele medicinale, folosite pentru tratamentul balnear in complexele sanatoriale;
relief si geologie. Prin formatiunile sale geologice Republica Moldova dispune de forme de relief si de aspecte peisagistice variate si atractive pentru turism:
– aspectele peisagistice si relieful carstic si calcaros din Toltrele Prutene, Dealurile Nistrului si ale Rautului, cu stinci recifale, chei carstice si calcaroase, praguri si cascade, pesteri si grote;
– defileul Nistrului si defileele afluentilor Prutului cu peisajele sale atractive, cascade, praguri, pesteri;
– peisajele colinare, cu paduri si o bogata vegetatie, ale Dealurilor Moldovei Centrale si Tigheciului;
– peisajele stepice colinare din nordul si sudul Republicii Moldova;
– peisajele pitoresti si de mare varietate din lunca Prutului (Moldova turistică);
ariile naturale protejate din Republica Moldova sunt prezentate în calitate de 5 rezervații științifice (cu o suprafață totală de aproximativ 19,4 mii ha), 63 de rezervații natural-silvice, de plante medicinale și mixte (peste 8009 ha), 41 de rezervații peisagistice (34,2 mii ha), 13 rezervații de resurse, 32 de arii cu management multifuncțional (peste 1000 ha), 130 de monumente ale naturii, 20 de monumente de arhitectură peisagistică, o grădină botanică (105 ha), două grădini dendrologice și una zoologică (20 ha), precum și rezervații în curs de
elaborare (Parcul National de la Orhei, Nistrul de Jos, Pădurea Domnească, Rezervația Biosferei de la Lozova). În țară, există 433 de arbori seculari, luați sub ocrotirea statului și 269 de specii de animale și plante, incluse în Cartea Roșie a R. Moldova[15 p.157].
Fondul natural format din obiectivele botanice: pădurile și rezervațiile silvice,
parcurile din localități, grădinile botanice și dendrariile, copacii seculari (situați în păduri, parcuri), sectoarele de pădure sau fâșiile forestiere cu copaci meliferi, parcelele cu floră de stepă și altele, reprezintă resurse turistice impunătoare în desfășurarea activității de ecoturism.
Analiza structurii funcționale a ariilor naturale protejate de stat indică faptul că cea mai mare pondere din suprafața totală a acestora o constituie rezervațiile peisagistice cu o cotă de 50,5% și cele științifice – 29,4%. În ultimii 20 de ani, suprafața ariilor naturale protejate a crescut considerabil (de circa 12 ori), constituind, actualmente, 1,96% din suprafața țării cu perspective de creștere pe viitor[15,p.165]. Una din posibilitățile de a conserva și proteja mediul natural este prin crearea și menținerea de arii naturale protejate de stat. Extinderea acestora numeric și territorial este un fapt foarte benefic atât pentru natură cât și pentru societate. În Republica Moldova există diferite tipuri/categorii de arii naturale protejate de stat: rezervații peisagistice, arii cu management funcțional și altele. După datele colaboratorilor Inspectoratul Ecologic de StatPrisăcaru G., Țapiș V., Stîngaci V. și alții, suprafața ariilor naturale protejate de stat constituie 157.227,4 ha sau 4,65% și cuprinde 470 obiecte, inclusiv 158 arbori seculari. Științific argumentat se consideră, că prin extinderea la scară spațială a rețelei de arii naturale protejate până la 10% din teritoriul național se poate asigura protecția a cca 50% din totalul de specii care reflectă diversitatea taxonomică a structurii sistemelor biologice [15, p.168].
Pe lângă faptul că ariile naturale protejate au multe roluri, de a conserva și proteja mediul natural, științific, turistic, acestea au și un puternic rol educativ, în special, în contextul practicării ecoturismului.Ariile naturale protejate de stat, de interes național și internațional, sunt supuse unor planuri de gestiune, stabilite prin regulamente și planuri proprii, având la bază obiective de protecție și conservare. Ele pot intra în circuitul ecoturistic numai dacă corespund condițiilor de amenajare a teritoriilor și de organizare a activității ecoturistice. O mai bună desfășurare a sarcinilor de bază, reglementărilor și activităților ecoturistice posibile în spațiul zonelor protejate sunt descrise în reglementările-cadru ale ariilor naturale protejate.Diversitatea resurselor naturale reprezintă un potențial suficient de valoros pentru dezvoltarea ecoturismului în Republica Moldova.
Rezervația „Pădurea Domnească” este cea mai mare rezervație științifică dinRepublica Moldova și se găsește în lunca Prutului de Mijloc. Rezervația a fost fondată prin Hotărârea de Guvern nr.409 din 2.07.1993, pentru conservarea unui complex natural silvic de luncă reprezentativ, situat în albia Prutului de Mijloc.
În cadrul rezervației, s-au păstrat 730 de specii de plante din cele 1200 ale floreiînregistrate în republică, dintre care peste 79 de specii de plante rare, iar fauna națională este reprezentată de 160 de specii, inclusiv specii rare de păsări de baltă: lebăda cucuiată, ciocănitoarea neagră, lopătarul, barza neagră (anexa 2). Rezervația este renumită prin prezența unei colonii unice de păsări de baltă (peste 1000 de cuiburi) – „Țara Bâtlanilor”. Rezervația Științifică „Pădurea Domnească” imprimă unicitate și prin prezența zimbrilor.
Imaginea nr.1“Zimbrii” din Rezervația Științifică „Pădurea Domnească”
Fig.4.Schema traseului ecoturistic în Rezervația Științifică „Pădurea Domnească”
Un rol aparte în educarea turistului îl au muzeele din cadrul ariilor naturale protejate. Deși sunt puține la număr, acestea au un rol deosebit în facilitarea asimilării informației de către turist sau vizitator. Exemplificator este Muzeul Naturii din cadrul rezervației științifice “Codrii”. Prin structura galeriilor sale, este organizat pe principiul tematic: sunt prezentate grupuri de mamifere, păsări, amfibii, reptile și insecte într-un cadru cu vegetație ornamentală sezonieră. Fiecare anotimp este reprezentat de anumite mostre. În sectorul cu prezentarea unui peisaj de toamnă sunt expuși mistreți, veverițe, jderi, păsări. În peisajul de iarnă e prezentată helgia, căpriorul și multe păsări-oaspeți de iarnă: sturzul, mugurarul, scatiul. Peisajul de primăvară–vară este recreat de marea varietate a păsărilor caracteristice acestor anotimpuri: cinteze, pitulici, silvii, codroși, mierle și sturzi.Vizualizarea exponatelor, informațiile primite de la ghid în timpul excursiei au un impact sever atrăgând atenția asupra frumuseții naturii, a fragilității acesteia și necesității de a fi protejată.Rolul educativ al ariilor naturale protejate în cadrul ecoturismului, dar și al altor activități este de necontestat, acestea contribuind mult la educația de mediu a populației, de aceeia nu trebuie neglijat.
Imaginea nr.2 Fauna Rezervației Științifice „Pădurea Domnească”
În cadrul rezervațiilor naturale există mai multe specii de plante și animale declarate endemice sau monumente ale naturii. De asemenea, România încă mai păstrează în mediul natural exemplare de floră și faună, care în alte țări au dispărut sau nu mai pot fi vizitate decât în captivitate. Pe de altă parte, dezvoltarea durabilă în unele zone a formelor clasice de turism a dus la menținerea cadrului natural în vederea dezvoltării ecoturismului.
Republica Moldova și România au un bogat potențial ecoturistic în ariile protejate și inițiativele de dezvoltare turistică potrivite acestor zone sunt cele ecologice. Succesul dezvoltării turismului în ariile protejate este condiționat de sprijinul autorităților locale și centrale și de o abordare echilibrată care să aibă în centrul atenției valorile culturale și naturale ale acestor zone.
Având în vedere riscurile pe care le implică dezvoltarea turismului în ariile protejate, ecoturismul apare ca una dintre cele mai potrivite forme de turism pentru aceste zone, deoarece punctul principal de atracție este potențialul natural și încurajează conservarea naturii și dezvoltarea comunităților locale[9, p.52].
Un alt element esențial al potențialului turisticeste turismul agroecologic rural. Studiile conferențiarului universitar, ULIM Gumovschi Andrei bazate pe experiența acumulată în Maria Britanii și China în organizarea turismului viticol și pomicol, confirmă faptul că, pomicultura și viticultura poate deveni o activitate turistică importantă și pentru Moldova. Viile și livezile turistice pot promova dezvoltarea economiei locale și sporirea veniturilor agenților economici paralel cu degustarea vinurilor ecologice.
Agroecoturismul, contribuie la dezvoltarea durabilă, reprezintă, în etapa actuală, domeniul de preocupare științifico-practică în majoritatea țărilor lumii. Agroecoturismul presupune o excelentă oportunitate pentru dezvoltarea zonelor țării ce dispun de resurse și condiții necesare valorificării. O alternativă sigură pentru integrarea peisajelor naturale și a biodiversității ecologice în atractivitatea turistică internațională.
Această formă de turism responsabilă și respectuoasă față de mediul ambiant, de cultura și tradițiile locale, generând bunăstarea economică a populației băștinașe.
În acest context, poate fi argumentat faptul că, există numeroase perspective și șansereale pentru promovarea agroecoturismului viticol și horticol în R. Moldova. Determinarea unor direcții strategice de dezvoltare a agroecoturismului în țara noastră impune necesitatea studieriiexperienței internaționale privind politicile și instrumentele de susținere și dezvoltare adomeniului respectiv. Vizitarea viilor și livezilor în scop recreativ, așa cum se practică de mulți ani în America, Marea Britanii, China și în alte țări, poate deveni o activitate turistică importantă și pentru zonele agroturistice din Moldova. Ba mai mult, în excursiile vizitatorilor li se va permite și culegerea strugurilor, fructelor și degustarea vinurilor. Așadar, în Moldova, planificarea și construcția de vii și livezi specifice cu scop turistic, pot fi în curs de dezvoltare. Via și livada turistică este o combinație între turism și cultura în sine a viței de vie și pomilor fructiferi. Acest concept înglobează aspecte precum: recrearea, peisajul, ecologia, economia locală și nu în ultimul rând, popularizarea științei.Dezvoltarea turismului în vie și livadă îmbină preocupări precum îmbunătățirea industriei strugurilor și a fructelor, extinderea spațiului destinat petrecerii timpului liber în zonele rurale pentru turiști și orășeni, totodată, promovarea industriei agroturistice locale. Astfel, datorită valențelor multiple ale conceptului în sine, este posibilă prosperitatea economiilor locale. Necesitatea implementării practicilor în valorificarea și promovarea ecoturismului Republicii Moldova denotă studierea experienței altor țări [12, p.44].
Imagenea 3.Vita de vie ecoturistică
Imaginea 4.Livada ecturistică cu copaci înfloriți
Mediul rural – de asemenea este un potențial atractiv pentru ecoturiști dar și pentru orășeni.Stresul și poluarea sunt factori nocivi tot mai prezenți în orașe. Orășenii resimt, din când în când, nevoia de a se întoarce la natură și de a regăsi echilibrul fizic și psihic pe care orașul nu l-il mai poate oferi. Ei sunt atrași de frumosul, puritatea, armonia vieții rurale, de un mediu natural mai puțin alterat. Tot mai mulți turiști doresc să cunoască “pe viu” ospitalitatea, obiceiurile gastronomice, artizanatul și ritualurile sătești.
Odihna, aerul curat, consumul de alimente proaspete, degustarea vinurilor, a unor preparate din gastronomia țărănească, sunt argumente solide pentru practicarea turismului rural.
Arta populară, religia și străvechile obiceiuri și datini creștine, posibilitatea de a se afla în mijlocul evenimentelor specifice locului (șezători, serbări, târguri, festivaluri, etc.) chiar și terapia muncii fizice sunt în egală măsură puncte de atracție. La fel și vânătoarea, pescuitul sportiv, drumețiile, odihna la râuri și lacuri constituie un motiv de a petrece concediul în alt tip de condiții[25, p.76].
În accepțiunea Organizației Mondiale a Turismului, turismul rural este „o formă a turismului care include orice activitate turistică organizată și condusă în spațiul rural de către populația locală, valorificând resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum și dotările, structurile turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice”.
Activitățile de turism în mediul ruralau la bază o serie de trăsături specifice care caracterizează:
– localizarea în zonele rurale;
– construirea produsului turistic în mod funcțional, bazat pe caracteristicile lumii rurale (spațiu deschis, contact cu natura, tradiție, organizare și practici tradiționale);
– ruralitatea ca scală (din punct de vedere al clădirilor și amenajărilor);
– caracterul tradițional;
– diversitatea formelor de prezentare în funcție de: mediul rural, economic, istoric, cultural.
Turismului din mediul rural trebuie să ia în calcul și o serie de dimensiuni, precum:
– dimensiunea psihologică (bazată pe nevoia umană de odihnă, recreere);
– dimensiunea socială (generată de contactul cu lumea rurală);
– geografică (legată de configurația reliefului, care poate favoriza sau limita diferite activități turistice);
– urbanistică (organizarea spațială, mărimea așezărilor).
Turismul rural este integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire, unde pune în valoare potențialul natural, cultural și uman pe baza căruia se elaborează și promovează produsele turistice la nivel local, regional, național și internațional. Dezvoltarea rurală integrată prin turism presupune participarea activă a populației la operațiuni turistice de primire și animație care trebuie efectuate conform unui proiect colectiv de dezvoltare locală[17, p.26].Motivația călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată de cadrul natural nealterat, de tradiții și obiceiuri, de activitățile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul de amenajare turistică a spațiilor rurale vizează crearea condițiilor pentru satisfacerea nevoilor turișților și pentru stimularea activităților economice specifice.
Agroturismul este un concept care face referire la diferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activitățile agricole și/sau cu construcțiile cu funcțiuni în domeniul agriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată pe asigurarea, în cadrul gospodăriei țărănești, a serviciilor de cazare, masă, agrement și alte servicii complementare acestora. Această formă de turism rural este practicată de micii proprietari din zonele rurale, de obicei, ca activitate secundară, activitatea desfășurată în gospodăria sau ferma proprie rămânând principala ocupație și sursă de venit.
În Marea Britanie și Franța, două țări cu tradiție în domeniul turismului rural se face distincție între „agroturism” și „vacanța la fermă” pentru a evidenția utilizarea caselor țărănești drept locuri de cazare pentru turiști. Astfel, închirierea gospodăriilor drept case de oaspeți, cabane de vânătoare, este considerat a nu fi agroturism datorită pierderii unei părți din funcția agricolă, ele nefiind ocupate de țăranii activi. Trebuie precizat de asemenea faptul că în majoritatea cazurilor gazdele pun la dispoziția turiștilor spațiul locuibil excedentar, cel dezafectat și amenajat sau construit special pentru astfel de activități[9, p.74-75].
Termenul de turism verde, a fost folosit îndeosebi în Uniunea Europeană pentru a defini activitățile turistice practicate mai ales în comunitățile rurale aflate în spațiul sau în apropierea unor parcuri naturale, naționale, rezervații ale biosferei sau alte tipuri de arii protejate. După maniera în care sunt constituite, distingem următoarele tipuri de produse turistice rurale solicitate pe plan european:
a) produsele turistice alcătuite de turistul însuși, plecând de la elementele constitutive ale vacanței pe care o planifică, de exemplu: cazul campingurilor de pe litoral;
b) produsele turistice aranjate de mediul de primire, de exemplu fermele care propun servicii de cazare și masă, precum și posibilitatea practicării pescuitului, echitației, drumeției etc.;
c) produsele turistice alcătuite de un profesionist în turism, de exemplu sejururile organizate de agențiile de turism;
d) produsele turistice „totul inclus”, răspândite sub numele de „produse forfetare”[29, p.76].
Caracteristicile destinațiilor ecoturistice
Destinațiile ecoturistice sunt caracterizate printr-un patrimoniu natural și cultural special dar și printr-un „capital ecologic”, fiind de multe ori incluse sau în vecinătatea unor rezervații naturale sau alte tipuri de arii protejate. Aceste destinații includ atât potențialul natural cât și cultural al zonei și sunt diferite de alte stațiuni turistice printr-o planificare urbanistică mult mai atentă și durabilă. Autoritățile locale au un rol vital în orientarea dezvoltării turistice pentru a evita deteriorarea mediului natural și patrimoniului cultural al destinației. Pentru o exploatare durabilă a potențialului ecoturistic sunt necesare politici și strategii de dezvoltare locală, Agenda Locală 21, stabilirea unor reguli cu privire la activitățile turistice dar și a unor limite maxime ale circulației turistice.
Principalele caracteristici ale unei destinații ecoturistice sunt următoarele:
– Potențial turistic natural, de obicei conservat în cadrul unei arii protejate.
– Densitate redusă a construcțiilor astfel încât potențialul natural să fie mai prezent decât potențialul antropic.
– Existența afacerilor mici, deținute de localnici, care oferă servicii de cazare și masă dar și produse de artizanat.
– Existența zonelor de recreere în aer liber, care protejează ecosistemele fragile (poteci, piste pentru biciclete etc.).
– Ospitalitatea personalului din cadrul unităților de cazare și alimentație.
– O varietate de festivaluri locale și alte evenimente culturale care demonstrează perpetuarea tradițiilor.
– Facilitarea interacțiunii dintre turiști și populația locală în zonele naturale[9, p.39].
Direcțiile strategice de dezvoltare și promovarea ecoturismului în Republica Moldova
O strategie pentru ecoturism care protejeaza resursele turistice a fost elaborata de catre Secretariatul National de Turism din Mexic, in colaborare cu Alianta Mondiala pentru Natura, care promoveaza ideea crearii unui echilibru intre natura si turism. Acest document a fost preluat, prelucrat si comentat in literatura romaneasca de specialitate (Bran, Simon, Nistoreanu, 2000). Citam mai jos urmatoarele segmente: 1.Zonele unde se practica ecoturismul trebuie sa fie considerate de interes continental sau mondial, sa faca parte din patrimoniul turistic al planetei si aici sa fie respectate cu o rigoare deosebita teritoriile cu stiluri de viata traditionale ale populatiilor locale;
2.Prin ecoturism se incearca minimalizarea efectelor negative asupra mediului local si natural, ca si asupra populatiei locale; 3.Ecoturismul trebuie sa contribuie la gestionarea spatiilor protejate si sa amelioreze relatiile dintre comunitatile locale si personale, abilitate sa gestioneze aceste spatii protejate;
4.Aceasta forma de turism trebuie sa furnizeze avantaje economice si sociale locuitorilor zonelor turistice si sa asigure participarea lor in luarea deciziilor in ceea ce priveste genul si volumul activitatilor turistice si care trebuie astfel autorizate;
5.Noul turism poate sa favorizeze o interactiune autentica intre populatia de primire si turisti, ca si un interes real pentru o dezvoltare durabila si protectia zonelor naturale, atat in tarile receptoare, cat si in cele emitente de turisti; 6.Prin ecosistem se incearca largirea spectrului de activitati economice traditionale (agricultura, cresterea animalelor, pescuit), fara a le marginaliza sau inlocui, pentru ca economia locala sa nu fie subordonata schimbarilor si influentelor interne si externe;
7.Activitatile turistice desfasurate sub emblema ecoturismului trebuie sa ofere oportunitati specifice, in asa fel incat populatia locala si angajatii din industria turistica sa fie in masura sa utilizeze spatiile naturale intr-o maniera durabila si sa aprecieze obiectivele naturale si culturale valoroase, care sunt puncte de maxima atractie pentru turiști [2, p.280].Planificarea durabilă în destinațiile ecoturistice trebuie să includă:
– un master plan pentru dezvoltarea turistică din zonă care să sepcifice clar spațiile verzi, aleile de promenadă, potecile turistice, zonele de acces public, precum și reguli clare cu privire la densitatea dezvoltării urbanistice permisă în zonele rezidențiale și comerciale;
– un plan de management al vizitatorilor;
– consultarea actorilor locali cu privire la tipul de turism care se dorește a fi dezvoltat în zonă, folosind intermediari neutri care înțeleg punctul de vedere al comunității locale;
– planificarea integrată a resurselor naturale în vederea oferirii mai multor alternative de dezvoltare economică durabilă rezidenților alături de ecoturism.
Dezvoltarea industriei ecoturistice la nivel internațional se constituie într-un important și potențial factor pozitiv pentru ariile naturale protejate și comunitățile acestora. Din ce în ce mai multe persoane aleg destinațiile ecoturistice, caută să se implice în activitățile de conservare a naturii, promovează și apreciază culturile tradiționale și stilurile de viață.
Ecoturismul oferă turism natural durabil și responsabil care se ghidează după reguli etice și practici specifice: respect față de valorile naturale (călătorii responsabile prin natură), sprijin în conservarea pe termen lung a naturii (un flux de venituri care să ajute la conservarea biodiversității și culturii) și contribuții la îmbunătățirea bunăstării comunității locale (prin participarea la activitățile turistice).
Două elemente cheie în dezvoltarea destinațiilor ecoturistice sunt: managementul fluxului de vizitatori și interpretarea produselor ecoturistice.
Managementul fluxului de vizitatori este un mecanism care îndrumă tipul potrivit de vizitatori în zonele potrivite, oferind cele mai bune oportunități pentru satisfacerea experienței în natură a fiecărui vizitator, producând un impact negativ minim asupra naturii și comunităților locale și creând cele mai bune șanse pentru dezvoltarea de mici afaceri locale care respectã principiile ecoturismului.
Interpretarea naturii și culturiieste una din căile prin care aspectele de interes, semnificația valoarea și sensul moștenirii naturale sau culturale se comunică turiștilor.
După părerea Dianei Roșca, strategiile de marketing pentru ecoturism trebuie să fie elaborate și sistematizate în raport cu domeniile de aplicare: ecoturismul ca domeniu antreprenorial sau ca sector al economiei naționale.
Fundamentarea strategiilor de marketing privind dezvoltarea și promovarea
ecoturismului este condiționată de sistemul decizional al planificării strategice. Procesul de planificare și implementare strategică constă dintr-o succesivitate de etape bine chibzuite în scopul gestionării corecte a timpului și atingerii obiectivelor.
Menționăm faptul că, pentru ecomarketingul turistic, demersurile strategice
întreprinse pentru o întreprindere sau o destinație ecoturisică sunt aceleași ca și în cazul marketingului clasic, însă cu un specific ecologic, deoarece trebuie parcurse șapte etape – analiza-diagnostic a mediului intern și extern, formularea obiectivelor de ecomarketing, a strategiei generale, alegerea mixului de marketing specific și elaborarea strategiilor funcționale, implementarea strategiilor și controlul demersurilor strategice[23, p.18].
În urma studiului experienței internationale au fost identificate unele practici ce țin de dezvoltarea și promovarea ecoturismului, viabile de implementat și în țara noastră[6, p.160-161]:
1. Păstrarea formelor tradiționale de utilizare a pământului: terenuri arabile, livezi și vii, astfel echilibrându-se folosirea resurselor naturale din cadrul ariilor naturale protejate și a celor cultivate.
2. Dezvoltarea infrastructurii ecoturistice și a turismului rural, luând în considerare normele privind capacitatea fizică de primire a teritoriului și „pragul de toleranță”, dar totodată evitarea construcțiilor excesive, prin respectarea planurilor arhitecturale capabile să păstreze armonia dintre mediul natural și dotările arhitecturale.
3. Crearea cadrului instituțional, destinat să gestioneze și să organizeze ariile
naturale protejate în contextul cerințelor de dezvoltare și practicare a ecoturismului.
4. Crearea unor colective de profesioniști pentru administrarea proprie a ariilor
naturale protejate în scopul cercetării științifice a biodiversității, silviculturii,
pescuitului, finanțării și organizării activităților ecoturistice etc. Una dintre funcțiile prioritare ale administrației ariilor naturale protejate trebuie să fie reglamentarea activităților turistice referitoare la:
– delimitarea accesului în parc pe regiuni șimonitorizarea eficientă a fluxului turistic;
– obligațiile turiștilor pe tot parcursul excursieiîn parc;
– activitățile permise și restricționate în zonele special amenajate de pe lângăcabane;
– utilizarea resurselor hidrografice în vederea scăldatului și altor activități ce potgenera impacturi de poluare a apelor;
– aplicarea amenzilor privind utilizarea ambarcațiunilor în lacurile pentru pescuit și agrement etc.
5. Atragerea investițiilor și implementarea unor programe de finanțare
internațională, menite să sprijine consolidarea ariilor naturale protejate. Unele acțiuni comune de importanță majoră sunt întreprinse în domeniul valorificării rezervațiilor transfrontaliere, propuse încă prin Acordul „Delta Dunării și zona inferioară a râului Prut”. Acțiunile au fost realizate de comun acord cu Ucraina și R. Moldova. Coridorul Verde al Dunării este un alt acord de cooperare în domeniul valorificării rezervațiilor transfrontaliere, pus în aplicare de către România prin acțiuni de parteneriat cu Bulgaria, Ucraina și R. Moldova, care a creat o rețea ecologică de nivel regional în Lunca Dunării.
6. Implementarea managementului calității și respectarea principiilor și normelor de ospitalitate pentru asigurarea competitivității ofertelor ecoturistice. În acest sens estenecesară implementarea sistemului de certificare a serviciilor ecoturistice. Conservarea naturii trebuie să fie principiul de bază al activitățilorecoturistice, operatorii nu trebuie să promoveze activități dăunătoare naturii.
7. Crearea și menținearea imaginii destinațiilor ecoturistice la nivel internațional prin participarea la târguri și expoziții naționale și internaționale, precum și promovareadestinațiilor prin mass-media.
8. Elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare în domeniul ecoturismului. Merită de menționat experiența Poloniei.
Una din recentele strategii de dezvoltare, adoptate de Polonia, a fost bazată pe cinci domenii esențiale: infrastructură și coordonare internațională; activități economice și populație; protecție și evaluare; educație și promovare; suport pentru implementare.
9. Organizarea activităților de ecoturism prin desfășurarea unor activități benefice sub forma unor excursii și călătorii, în special cu scopul de a studia biodiversitatea.Pentru realizarea acestor beneficii, Republica Moldova dispune și de arii naturale, și de cadru legal în domeniul protecției mediului, fapt care servește drept bază a dezvoltării ecoturismului.
Este important să se stabilească unele principii și obiective privind dezvoltarea
ecoturismului în crearea ofertei de turism receptor și intern, stimularea intereselor antreprenoriale și investiționale în domeniu, acestea constituind un obiectiv categoric și necondiționat pentru dezvoltarea infrastructurii ecoturistice. Conștientizarea comunităților locale, din cadrul destinațiilor ecoturistice, privind beneficiile „de efect” trebuie să favorizeze dialogul social eficient între actorii interesați atât de conservarea biodiversității, cât și de desfășurarea activităților economice în domeniu.
Promovarea ecoturismului și direcțiile sale de strategie
În scopul realizării obiectivelor privind promovarea ecoturismului în Republica Moldova, propunem următoarele direcții strategice: [46, p.116-118].
A. Actualizarea și completarea sistemului informațional existent privind disponibilitatea resurselor naționale ale țării noastre pe site-ul specializat www. turism. md prin: [39].
crearea unui link www.turism.md/ecoturism;
antrenarea specialiștilor la studierea și analiza potențialului natural pentru colectarea informației necesare;
elaborarea unor sarcini la nivel de stat pentru administrațiile publice locale în vederea acumulării și transmiterii informațiilor necesare privind disponibilitatea și localizarea resurselor naturale ce pot contribui la lansarea unor destinații ecoturistice;
stimularea tineretului pentru culegerea și cunoașterea legendelor, tradițiilor etc. prin inițierea unor programe la nivel de școală și liceu, cu scopul conștientizării importanței valorilor naționale pentru dezvoltarea turismului ca domeniu de activitate economică și socială în plan strategic.
B. Dezvoltarea sistemelor electronice de distribuție prin crearea liniilor electronice „fierbinți” pentru comunicare și informare. Sistemele electronice de distribuție trebuie să permită accesul la rezervarea serviciilor ecoturistice și la achiziția biletelor de călătorie, ceea ce va produce următoarele efecte: minimalizarea cheltuielilor de timp pentru distribuția informațiilor; identificarea noilor segmente de consumatori ecoturistici; menținerea și creșterea volumului vânzărilor; apariția unor posibilități de a reacționa prompt și flexibil atât la cerere, cât și la schimbările de comportament al consumatorilor.
C. Intensificarea eforturilor de marketing pentru informare și publicitate privind activitatea de ecoturism. Publicitatea trebuie creată și derulată având la bază așa obiective, precum:
crearea imaginii Republicii Moldova ca destinație ecoturistică de înaltă atractivitate;
promovarea ecoturismului ca formă de turism durabil, cu contribuții în dezvoltarea economică și socială a țării;
atragerea de investiții pentru dezvoltarea infrastructurii ecoturistice în cadrul ariilor naturale;
atingerea unui grad de popularitate a destinațiilor ecoturistice la nivel național și internațional, precum și menținerea acestuia în plan strategic;
raționalizarea bugetului prin repartiția echilibrată a cheltuielilor de publicitate prin intermediul mass-media.
Mesajele publicitare pentru promovarea pachetelor ecoturistice complexe trebuie să se bazeze pe trei argumente-cheie pentru a influența decizia de cumpărare a consumatorilor: preț, conținut și imaginea de marcă. Individualizarea și personificarea ariilor naturale ca destinații ecoturistice trebuie să fie realizate prin atribuirea imaginii de marcă acestora.
D. Participarea la diverse expoziții, burse, târguri, festivaluri, conferințe, forumuri de profil. Pentru realizarea obiectivelor ce țin de dezvoltarea și promovarea ecoturismului în Republica Moldova, este necesară organizarea unei expoziții specializate în cadrul MoldExpo, cu participarea atât a țărilor cu o experiență bogată în domeniu, cît și a celor aflate în etapa de inițiere a activității de ecoturism. Acest fapt va permite preluarea experiențelor internaționale în amenajarea ariilor naturale protejate, crearea parcurilor naționale și promovarea acestora ca destinații ecoturistice.
E. Poziționarea produsului ecoturistic pe segmente de consumatori. În acest scop, este necesară diversificarea resurselor peisagistice pentru odihnă și recreere. Amenajarea destinațiilor pentru diversificarea ofertelor trebuie realizată în baza studiului și a consultanței de specialitate atât la nivel național, cât și internațional.
F. Colaborarea și realizarea parteneriatului în formarea și executarea bugetelor de promovare instituțională a activităților de ecoturism. Bugetele campaniilor de publicitate, destinate promovării destinațiilor ecoturistice, trebuie elaborate și realizate în comun acord cu toți „actorii” pieței ecoturistice – beneficiari în urma comercializării produselor respective.
G. Simplificarea formalităților, reducerea taxelor și a barierelor de intrare în țară, fapt care va genera intensificarea circulației turistice și va stimula consumul în cadrul destinației ecoturistice. Implementarea strategiilor de ecomarketing turistic, cu suportul cunoștințelor experienței internaționale în dezvoltarea și promovarea ecoturismului, poate să aducă rezultate durabile într- un termen foarte scurt, ceea ce este necesar pentru crearea imaginii Republicii Moldova, ca destinație în turismul internațional, cu potențial pentru practicarea mai multor forme de turism[9, p.72-73].
Calitatea în turism este rezultatul unui proces care implică satisfacerea nevoilor, cerințelor și așteptărilor clienților cu privire la serviciile și produsele turistice, la un preț acceptabil, în conformitate cu condițiile contractuale acceptate și cu determinanții calității: siguranța, securitatea, igiena, accesibilitatea, transparența, autenticitatea și armonia activității turistice, atât în privința factorului uman, cât și a mediului natural.
Această definiție are mai multe implicații:
– consumatorul nu trebuie să se confrunte cu suprize neplăcute în destinația turistică și trebuie să primească întocmai serviciile pe care le-a rezervat;
– calitatea poate fi realizată de fiecare prestator de servicii turistice, indiferent de categorie, de exemplu o unitate de cazare modestă și ieftină poate oferi clienților săi servicii de calitate și pe de altă parte, nu toate unitățile de cazare scumpe și clasificate superior implică și o calitate superioară a serviciilor;
– calitatea în turism trebuie să fie realizată într-o manieră durabilă, pentru a putea atrage aceeași clienți în timp;
– calitatea în turism trebuie să fie îndeplinită și dincolo de nivelul prestatorilor de servicii turistice (cazare, masă, transport), ea depinzând și de mediul înconjurător, infrastructura generală, condițiile climatice și socio-politice.
Planificarea mangementului unei destinații turistice este necesară în vederea unei dezvoltări durabile a turismului, dar și pentru a crește competitivitatea destinației pe piața turistică. Un asemenea sistem de management al destinațiilor turistice trebuie să cuprindă trei componente ilustrate în figura 2.
1) Planificarea dezvoltării destinației turistice include :
– evaluarea potențialului turistic și monitorizarea procesului;
– consultarea acționarilor locali și stimularea colaborării între aceștia;
– concentrarea pe atragerea de investiții și proiecte de îmbunătățire a
infrastructurii;
– planificarea forței de muncă astfel încât să genereze creșterea gradului de ocupare la nivelul populației locale;
– realizarea unor strategii în vederea dezvoltării industriei turistice.
2) Activitatea de marketing a unei destinații turistice presupune:
– realizarea unor cercetări de marketing;
– identificarea și atragerea segmentelor de piață corespunzătoare, inclusiv piețe noi;
– creșterea gradului de conștientizare a consumatorilor cu privire la calitatea destinațiilor turistice.
Figura 5. Sistemul de management al unei destinații turistice
Sursa: *** A National Framework For Best Practice Destination Management Planning, Australia,2007,http://www.ret.gov.au/tourism/Documents/Tourism%20Industry%20Development/Best_Practice_Destination_Management_Planning_Framework.pdf, pag. 4
3) Managementul destinației turistice include:
– protejarea patrimoniului natural și cultural al destinației turistice;
– asigurarea calității experiențelor turiștilor;
– dezvoltarea durabilă a industriei turistice.
Din punctul de vedere al turistului, serviciile turistice sunt percepute ca un pachet format din mai multe servicii individuale, dar interdependente: informarea și documentarea prealabilă despre destinația turistică, transportul, cazarea, alimentația și diverse servicii de agrement, fiecare lăsând amprenta asupra gradului de satisfacție a turistului[9, p.78].
Rezumat
Elaborarea strategiilor în domeniul dezvoltării sectoarelor economice a devenit o activitate primordială în majoritatea țărilor lumii, indiferent de nivelul de dezvoltare a acestora. Preocupările pentru gestiunea strategică se datorează faptului că strategiile sunt acele instrumente prin care se administrează acțiunile în dezvoltarea sectoarelor economice, în cazul nostru a ecoturismului, și prin care se asigură eficiență în valorificarea potențialului economic și turistic al țării.
CAPITOLUL III. PROBLEMELE ȘI PERSPECTIVELE DEZVOLTĂRII ECOTURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA. EVALUARE ZONEI TURISTICE A BAZINULUI NISTRUL DE JOS
3. 1. Probleme și perspective dezvoltării turismului ecologic
Tendințe dezvoltării turismului ecologic sunt determinate de Organizația Mondială a Turismului (OMT). Conform previziunilor acestei organizației, ecoturismul este unul dintre cele cinci principalele direcții strategice de dezvoltare pentru perioada până în anul 2020. Apariția ecoturismului și dezvoltarea sa a apărut ca urmare a dorinței de a minimaliza schimbările de mediu.
Ecoturismul în urma organizări competente poate aduce venituri substanțiale la bugetul de stat, iar în urma dezvoltării cu succes, de asemenea, poate juca un rol important în rezolvarea actualei crize socio – ecologice.
Astăzi, ecoturismul are mai multe direcții. Acest turism este științific și ecologic, care implică expediții în cele mai interesante și ne exploatate locurile ale pământului cu participarea experților în cercetare în anumite ramuri a științei. La dezvoltarea cu succes a ecoturismului în Republica Moldova, de asemenea, contribuie următoarele: o varietate de peisaje și a ecosistemelor (conifere și păduri mixte de diferite tipuri, zone de pădure, pajiști uscate, luncile, mlaștinile, râuri și lacuri , etc ); zone vaste ne exploatate, animale sălbatice; prezența de specii unice de plante și animale; prezența de peisaje atractive; numeroase situri arheologice; complexele naturale și culturale, care au o mare importanță istorică; parcuri; instituții de silvicultură și de cercetare în cauză, cu conservarea și managementul de mediu .
Cu toate aceste, în dezvoltarea turismului ecologic în Republica Moldova se confruntă cu o serie de probleme serioase.
Asociația de Dezvoltare a Turismului în Moldova (ADTM) a evidențiat problemele critice, care trebuie soluționate pentru ca potențialul turistic (atracțiile, baza materială a destinațiilor, infrastructura specifică, resursele umane) al țării să poată fi realizat pe deplin. Acestea stabilesc cadrul pragmatic de intervenții la nivel de politici publice și acțiuni conjugate pentru dezvoltarea sectorului turist în general:
capacitatea de gestionare a ramurii turistice slabă;
management insuficient al sectorului turismului național;
cadru legislativ și de reglementare pentru dezvoltarea turismului Legislația turistică elaborată nu e aplicată;
prevederi confuze pentru susținerea turismului și cadru regulator aplicat incert;
activitatea investițională nu este susținută pentru turism;
Moldova își promovează inconștient propriile proiecte în turism;
evoluția domeniilor specifice turismului național: oferta turistică dezechilibrată la nivel teritorial, stațiunile turistice sunt subdezvoltate;
industrie turistică dezorganizată;
turismul intern și receptor este în descreștere continuă;
ospitalitatea moldovenească este sub așteptările vizitatorului;
turism de afaceri în descreștere;
mai putini vizitatori cunosc Moldova prin excursii;
transportul auto – o problemă pentru turism;
transportul feroviar puțin utilizat în scopuri turistice;
transportul aerian dinamic dar cu accesibilitate redusă;
transport turistic naval inexistent;
atracții turistice slab valorificate în Moldova;
accesibilitate redusă a atracțiilor turistice pentru auto ghidaj prin Moldova;
evenimentele cultural artistice sunt neatractive pentru turiști;
agrementul în Moldova este dezorganizat;
gradul redus de informatizare a turismului;
pregătire joasă a cadrelor pentruindustria turismului;
dezvoltarea turismului intern și receptor este slabă;
oferta turismul moldovenesc este debalansată fată de oaspetele din țară;
ofertă redusă de turism rural;
turism ecologic aproape inexistent în Moldova;
ofertă rigidă și insuficientă de turism balnear;
Programul național “Drumul vinului în Moldova” este neadministrat în lipsa unei viziuni și strategii clare de atragere a fluxurilor turistice naționale și internaționale, subutilizarea potențialului gospodăriilor producătoare de struguri, lipsa de proiecte în extinderea afacerilor vitivinicole în domeniul turismului, abandonarea proiectului „Orașul vinului”;
turism de pelerinaj sub dezvolt;
piața turismului intern și receptor în descreștere continuă;
probleme majore în angajarea personalului pentru industria turistică;
acțiunile de promovare turistică a țării Moldova rămâne o destinație necunoscută în regiune dar și pentru propriii cetățeni;
lipsa de viziune în promovarea imaginii turistice a țării;
puține proiecte de vizibilitate externă;
Moldova nu practică un marketing activ de țară. (www.adtm.md, e-mail: [anonimizat] )[12, p.45-46].
În urma constatărilor de mai sus și studiului executat, noi am identificat următoarele probleme de dezvoltare a ecoturismului în republica noastră, precum:
– infrastructura ecoturistică slab dezvoltată și motivațiile reduse pentru investitorii străini;
-un cadru legal slab dezvoltat;
– lipsa facilităților legale pentru inițierea afacerilor ecoturistice;
– insuficiența instruirii profesionale a prestatorilor de servicii ecoturistice și rurale;
– imperfecțiunea sistemului informațional privind potențialul de dezvoltare a
ecoturismului;
– colaborarea ineficientă a APL, ONG-urilor, structurilor private, rezervațiilor
naturale și comunităților locale;
– lipsa unor programe speciale pentru promovarea potențialului ecoturistic al țării;
– lipsa unor programe-suport, precum și a unor investiții în susținerea rezervațiilor naturale;
– devalorizarea mediului antropic și cultural din proximitatea destinațiilor
ecoturistice;
– lipsa unor norme destinate ghidării activităților de ecoturism;
– lipsa interesului din partea populației-gazdă, precum și a autorităților locale
privind inițierea unor afaceri în domeniu;
– conștiința redusă privind valorificarea cadrului natural și eficientizarea
consumului de resurse naturale, care pot constitui valori importante în organizarea activității ecoturismului;
– dezvoltarea slabă a tehnologiilor ecologice în turism și o lipsă a cererii pentru acest produs turistic.
Una dintre cele mai serioase obstacole în calea creării produsului turismului ecologic, diverselor subiecte și forme, este lipsa de personal fără experiența și cunoștințe necesare pentru a crea programe educaționale pentru diferite categorii de utilizatori, de stabilire a prețurilor, asigurarea calității corespunzătoare a serviciului[23, p.22].
Astfel, actualele dificultăți obiective și subiective care împiedică realizarea potențialului mare ecologic și de agrement, pe care îl are Republica Moldova, necesită un efort considerabil și interes din partea specialiștilor și în primul rând partea structurilor administrative și financiare care trebuie să rezolve aceste probleme.
Perspectivele pentru dezvoltarea ecoturismului în Republica Moldova.
Turismul este un sector important al economiei globale și tinde la o creștere constantă la un nivel internațional. Industria turismului cuprinde o gamă cât mai variată de diferite întreprinderi publice și private, aducând beneficii economice și sociale, deschiderea de noi locuri de muncă pentru diferite categorii de lucrători , în special femei. Una dintre prioritățile dezvoltării turismului ecologic este familiarizarea cu valorile naturale, instruirea și educație ecologică. Ecoturismul are un mare potențial în Republica Moldova, unde ariile naturale constituie aproximativ jumătate din suprafața obiectelor turistice. Natura și cultura tradițională din Republica Moldova sunt un mare potențial pentru dezvoltarea turismului ecologic. Diversitatea, unicitatea, atractivitatea unui vast peisaj, care nu este încă acoperit de procesele de urbanizare, de agricultură intensivă și altele asemenea formează rezerve mari. Un rol deosebit în dezvoltarea ecoturismului în Republica Moldova îl joacă rețeaua noastră unică de arii naturale protejate, care în ultimi ani au renume internațional.
Una dintre caracteristicile ecoturismul este impactul minim asupra mediului înconjurător, crearea unei rețele de cazare în hoteluri ecologice și organizarea alimentație turiștilor cu producte agroecologice[4, p.101].
Ecoturismul include și vizite în zonele naturale curate, care nu au fost modificate sau minim modificate de activitatea umană – rezervații naturale și parcuri naționale. Baza pentru dezvoltarea ecoturismului în Republica Moldova este rețeaua de arii protejate.
Direcțiile principalele de dezvoltare a ecoturismului în Republica Moldova sunt:
organizarea tururilor de educație ecologică pentru elevi și studenți , în conformitate cu programele didactice de studii;
fotografiatul animalelor și păsărilor rare în natură;
organizarea traselor de călătorie în locurile neatinse naturale cu cazarea în corturi, și pregătirea hranei la foc de tabără;
excursii prin mlaștini, care sunt destule în Republica Moldova, cu scopul familiarizării cu flora și fauna lor;
excursii pe apa ecosistemelor lacurilor și râurilor pe bărci cu vâsle și catarg;
excursii în ecosistemele forestiere, inclusiv cu caii de călărie și pe trasee de ciclism.
Moldova trebuie să se reprezinte în mod eficient ca o destinație turistică pe piața turistică internațională. Nevoia de dezvoltare economică durabilă subliniază importanța dezvoltării și aprobarea strategiei , scopul final este că turismul nu face un impact negativ asupra potențialului turistic natural și antropic al Republicii Moldova , și păstrat în beneficiul generațiilor viitoare. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova în anii 2003-2015 stabilește deficiențe în oferta de turism din Republica Moldova, și oferă direcția strategică pentru dezvoltarea ei, precum și organizarea responsabilă de punerea în aplicare a obiectivelor acesteia.
Scopul Strategiei de dezvoltare durabilă a turismului în Republica Moldova constă în crearea unui cadru adecvat pentru o dezvoltare integrată, echilibrată și durabilă în țară a turismul intern și internațional, oferă beneficii culturale și socio- economice semnificative pentru țară și comunitățile sale.
Dezvoltarea turismului ar trebui să fie durabilă din punct de vedere al mediului. Pentru ca turismului să contribuie la dezvoltarea durabilă, acesta trebuie să includă mediul natural, cultural și uman, să respecte echilibrul ecologic în toate destinațiile turistice. Turismul durabil are următoarele aspecte:
– durabilitatea mediului pentru a asigura o dezvoltare corespunzătoare, cu respectarea biodiversității și a resurselor biologice;
– durabilitatea socială și culturală , contribuind la dezvoltarea si protecția bunurilor culturale;
– stabilitate economică, care garantează dezvoltarea societății în ceea ce privește gestionarea adecvată a resurselor și că rezultatele economice să fie stabile pentru prezent și pentru viitor.
În prezent, contribuția turismului la dezvoltarea economie naționale are un rol relativ minor. Calitatea scăzută a posibilităților de cazare și venituri mici din activități turistice, definește Republica Moldova printre țările în care au turismul subdezvoltat.
În ultimii 10 ani, dinamica fluxului turistic în Republica Moldova arată o tendință de scădere a numărului relativ de turiști din cauza fenomenele negative care au loc în sectorul socio – economică a țării.
Directorul general al Agenției Turismului, dl. Nicolae PLATON, a susținut pe 22 august 2013, o conferință de presă, în cadrul căreia a prezentat proiectul Strategiei de dezvoltare a turismului „Turism 2020”[37].
Orice instituție a statului poate să se dezvolte numai în baza unui program și a unui plan concret de acțiuni. Acest program și plan de acțiuni se materializează în Strategia de dezvoltare a turismului.
Strategia se bazează pe următoarele repere:
20 de priorități stabilite în activitatea Agenției Turismului;
20 de forme de turism care urmează a fi dezvoltate;
20 de trasee turistice care vor sta la baza dezvoltării turismului receptor și intern.
Scopul acestui document este Impulsionarea activității turistice în Republica Moldova prin dezvoltarea turismului intern și receptor, iar pentru realizarea scopului, au fost stabilite 5 obiective generale:
Perfecționarea legislației turistice în conformitate cu cerințele pieței turistice, racordate la standardele europene.
Valorificarea potențialului turistic național și promovarea imaginii Republicii Moldova ca destinație turistică.
Dezvoltarea regională a turismului.
Sporirea nivelului de pregătire a cadrelor de specialitate și a calității serviciilor turistice.
Modernizarea tehnologică a industriei turistice prin utilizarea tehnologiilor informaționale.
În rezultatul implementării Strategiei se prognozează o creștere anuală a numărului turiștilor cu 3 % în cadrul turismului receptor și cu 4 % – în cadrul turismului intern. Indicatori care se preconizează a fi realizați către finele anului 2016 sunt:
20 de rute turistice valorificate;
2 rute naționale integrate în circuitul turistic internațional;
2 spoturi publicitare realizate;
1 hartă rutier-turistică editată și difuzată, 10 mii exemplare;
5 ghiduri turistice realizate;
10 evenimente turistice organizate anual;
8 expoziții internaționale la care s-a participat anual;
1 zonă turistică-pilot creată;
10 obiective turistice reabilitate;
2 zone de agrement amenajate;
1 zonă de odihnă amenajată;
35 popasuri turistice create;
3 programe noi de studii elaborate;
600 persoane instruite la cursuri de perfecționare și seminare;
50% din structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare clasificate;
4 sisteme informaționale automatizate elaborate și implementate;
10 aplicații electronice de orientare și promovare turistică elaborate și implementate;
6 acorduri de colaborare în domeniul turismului încheiate cu alte state
Dezvoltarea ofertei turistice este posibilă dacă se vor găsi intru-un interval de timp convenabil cele mai potrivite soluții de organizare și finanțare a revigorării agroecoturismului. In momentul de fata se desprind trei astfel de alternative de dezvoltare a ofertei turistice[13, p.10-11]:
a) Amenajarea simplă a gospodăriilor țărănești, a construcțiilor existente în aceste gospodării pentru practicarea agroecoturismului care săasigure servicii de cazare, masă, agrement etc., la prețuri accesibile unui segment larg al populației și anume al aceluia cu venituri mici;
b) Realizarea in actualele gospodării (ferme familiale) a unor construcții noi, bine dotate cu facilitați moderne, cu oferta de servicii de înaltă calitate adresate segmentului de populație si anume al aceluia cu venituri mari, sau adresate turismului internațional;
c) Diversificarea si îmbunătățirea calității serviciilor actualilor ofertanți din fermele si pensiunile agroecoturistice în funcțiune.
Oricare din aceste alternative poate fi aplicata în funcție de un șir de factori de ordin economic, social și politic care vor caracteriza evoluția societății moldovenești.
Pentru o mai bună coordonare a funcționarii și a dezvoltării ofertei agroecoturistice se impun următoarele măsuri:
– Realizarea unei bănci de date și a unei monitorizări prin indicatori specifici care să evidențieze noi oportunități de sprijinire a activității de agroecoturism;
– Elaborarea codurilor de practică pentru agroecoturism;
– Dezvoltarea și simplificarea formelor de finanțare pentru dezvoltarea activităților agroecoturistice;
– Îmbunătățirea calificării lucrărilor în domeniu;
– Dezvoltarea relațiilor de parteneriat între localități rurale cu potențial agroecoturistic din Republica Moldova și din alte țări.
3.2. Cercetarea potențialului turistic și alcătuirea traseului ecoturistic în zona bazinului „Nistrul de Jos”
Zona bazinului Nistrului de jos prezintă un mare interes pentru turiști, deoarece acestea posedă o floră și o faună bogată, iar călătorind sau relaxându-se într-o arie naturală protejată, turistul se simte că participă la conservarea și protejarea naturii. În plus la bogăția biodiversității în zona aceasta sunt multe obiecte istorice și culturale, care contribuie la creșterea potențialului turistic.
În zona Ramsar „Unguri – Holoșnița”, oamenii de știință au identificat mai mult de 60 de puncte de observare a faunei sălbatice și a peisajului, o mulțime de secțiuni stâncoase și canioane formate de râuri care se varsă în Nistru. În fiecare canion este și e o localitate veche umană, sau mănăstire, dintre care cele mai semnificative sunt amplasate în canionul Rudi.
În zona Ramsar „Nistrul de Jos” exista circa 70 de puncte de observare a faunei sălbatice și peisajelor care sunt foarte variate – dealuri înalte cu păduri, multe iazuri mici, există de asemenea unicul loc unde fluviul Nistru și-a schimbat cursul său. Tototodată, în zonă este amplasată renumita zonă Purcari și vinăria Purcari, cunoscute în Moldova și peste hotar. Chiar și o astfel de scurtă descriere a acestor zone denotă în mod clar că se pot organiza excursii interesante pentru turiști și se pot forma programe complexe de recreare, este doar necesar de a ști cum. [17, p.73].
Cercetând potențialului turistic din zona bazinului „Nistrul de Jos” noi am executat analiza SWOT pentru alcătuirea unui traseu ecoturistic (Tabelul.. )
Analizând datele din tabelul … putem spune că bazinul râului Nistru și localitățile aferenete lui dispun de toți factorii de bază pentru dezvoltarea ecoturismului și anume:
Sate așezate în locuri frumoase ca relief, apărute din timpuri străvechi, care au păstrat și mai păstrează încă aspecte și manifestări tradiționale, datini și obiceiuri străbune, elemente valoroase de etnofolclor;
Potențial natural;
Potențial antropic;
Tabelul 4.
Analiza de situație (analiza SWOT) pentru dezvoltarea turismului rural, agroturismului și turismului ecologic în bazinul râului Nistru de Jos și localitațile aferente lui.
Tradiții bogate;
Pozitionnare geografică atractivă.
Dar pe lângă factorii pozitivi enumărațiexistă și un șir de constrângeri, care rețin dezvoltarea turismului și anume:
Lipsa planurilor locale de dezvoltare;
Dezvoltarea instuțională;
Lipsa cadrului legal;
Pregătirea personalui;
Susținerea activităților de turism prin acordarea facilităților și subvenților;
Calitatea mediul natural și infrastructura;
Integrarea în sistemul turistic european;
Gradul de confort și igienă;
Lipsa informației despre obiectele turistice
TRASEUL ECOTURISTIC
Chișinău – Stăuceni – Cricova (opțional) – Peresecina – Butuceni – Trebujeni – Orhei (opțional) – Mănăstirea Curchi – Codrii – Vadul lui Vodă – Chișinău.
Elaborat de: Vitalie Novac
Consultant științific: dr. con. Andrei Gumovschi
Imaginea nr.5“Primul traseu ecoturistic din Moldova, din Parcul Național Orhei”
Tipul traseului: circular, ramificat
Tematica excursiei: complexă, cultural-istorică,
ecologică, geografică, literară și religioasă
Imaginea 6.Harta localităților ecoturistice
Itinerarul traseului național:
Chișinău – Peresecina – Butuceni – Trebujeni – Orhei – Mănăstirea Curchi – Codrii – Chișinău – (prima zi),
Chișinău –Stăuceni- Cricova – Vadul lui Vodă – Chișinău- (a doua zi).
Contingent: elevi, turiști interni, turiști străini, persoane aflate la odihnă în stațiuni, persoane sosite la diferite conferințe, întruniri etc.
Transport: autocar până la 40 de locuri, cu 16, 11 și mai puține locuri, auto personal
Durata: 2 zile
Acest itinerar turistic include localități demne de vizitat din raioanele:
Orhei, Criuleni și mun. Chișinău.
Introducere
„Moldova – o țară cu o istorie tragică a unei regiuni Europene „
Fiind în anul 2014 în care s-ar împlini 655 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc. Pentru excursie am ales un taseu prin partea de centru est a țării, dar nu prea departe de cursul de mijloc al fluviului Nistru și de al afluentului său Răuț. Cu alte cuvinte, vă invităm la drumeție pe Plaiuri Orheiene, dar și Criulenene.
Traseul turistic ecologic prin zona de centru est a Republicii Moldova vă oferă o ocazie rară de a vedea cu ochii și de a măsura cu picioarele proprii locuri demne de vizitat. De la bun început însă vom vizita și două localități, adevărate bijuterii ale patrimoniului turistic național și de ce nu, internațional – satele Butuceni și Trebujeni amplasate în complexul muzeal numit „Orheiul Vechi”.
Pe parcursul a două zile veți cunoaște un spațiu natural și cultural dintre fluviul Nistru și afluentul său Răut
Adițional itinerarul include încă câteva localități: Vadul lui Vodă pe malul Nistrului, pe teritoriul raionului Criuleni. În afară de peisaje de o frumusețe rară vom vizita o mănăstire: de la Curchi
În călătoria noastră vom trece pe teritoriile a 2 raioane din zona de centul-est: Orhei și Criuleni, apoi vom reveni în municipiul Chișinău.
Notăm că, zona vizitată de noi în anul 1359 nu s-a aflat în componenta statului moldovenesc constituit la acea vreme, grație faptului că încă se mai făceau simțite urmările ocupațiilor barbare din secolele trecute. Pe aici au trecut hoardele tătaro-mongole și alte turburi migratoare din stepele Asiei. Imaginea 7. Manastirea Curchi
Iar odată cu moartea lui Lațcu i-a sfârșit dinastia întemeiată de Bogdan I și Țara Moldovei trece printr-o fază de înfruntări interne pentru tron. Învingător iese Petru I Mușatin, ales pe la începutul anului 1376 voievod. Dar limitat în posibilități noul voievod al Țârii Moldovei s-a văzut nevoit să revină la statutul de vasal al regelui ungar Ludovic I. Abia după moartea lui Ludovic I (1382) și după destrămarea uniunii ungaro-polone, voievodatul moldovenesc capătă noi posibilități de a se extinde. Voievodul reușește să alipească la țara sa voievodatul din Țara de Jos, stabilind hotarul pe Nistru și țărmul Mării Negre.
Dar abia în timpul domniei lui Alexandru cel Bun țara are un răgaz mai mare de pace și prosperare (1400-1432). Alexandru din dinastia Bogdăneștilor (Mușatinilor) a promovat o politică de consolidare internă și externă a țării. S-a îngrijit de dezvoltarea meșteșugurilor și a comerțului, a încurajat cultura, a ctitorit biserici și mănăstiri, manifestând toleranță confesională.
Plaiul moldovenesc de aici, într-adevăr este foarte pitoresc și mustește de istorie, de cântece, dar mai ales, de legende.
Cadrul natural al plaiurilor Orheiene, Criulenene…
Spațiul dintre Nistru și afluentul său Răuț este dominat de dealuri și văi, care au un farmec aparte și un freamăt de taină al Codrilor seculari ai Orheiului. Aici întâlnim un relief irepetabil foarte bogat în diversitate de vegetație și în evenimente istorice cu numeroase monumente ale naturii, dar și cu monumente antropice de unicat: Mănăstirea Curechi
Valea Nistrului, este o forță reală de atracții irezistibile Nistrul e un mărgăritar șlefuit de milenii și a cărui strălucire se răsfrânge armonios în firea băștinașilor.
Imagina 8. Valea Nistrului
Nu avem filă de istorie, unde să nu se audă vocea Nistrului. În Valea lușii la murmurul lui ne-am plămădit firea și le-am deprins pe rând pe toate: să păstorim mioarele și fagurele de miere, să învârtim hora și să doinim, să zidim cetăți. Nistrul a fost… Valea Răutului. Și valea lui nu este mai puțin fascinantă. Răutul, fiind cel mai mare afluent al Nistrului, își duce apele pe o distanta de 286 km, izvorând din Rediul Mare, Dondușeni. În apropierea satelor Păhărnicei, Piatra, Furceni, Trebujeni, Butuceni și Moravia. Cu maluri abrupte, grote, peșteri în carst, stânci calcaroase cu forme bizare. Răutul formează figurații geografice unice. Conform unor afirmații istorice acum 2-3 mii de ani în urmă Răutul era navigabil până la cetatea medievală Orheiul Vechi, fapt confirmat și de inscripțiile lapidare de la mănăstirile rupestre săpate în malul abrupt al defileului.
( partea introductivă a ghidului )
Călătoria noastră pe itinerarul propriu zis începe la Chișinău în mai multe variante. În prima variantă din față circului, în alta din centrul istoric al capitalei, sau din piața Națiunilor Unite, din fața hotelului National, de unde tradițional începeau majoritatea excursiilor prin țară și peste hotarele ei.
În acest caz, turiștii înainte de a fi invitați să urce în autocar, vor face cunoștință cu locul considerat loc de întemeiere al localității Chișinău. Ghidul le vorbește despre Parcul Dendrologic, Grădina Botanică.
În calea spre aceste obiective turistice ghidul le spune turiștilor că ei trec pe lingă:
Colegiul de și viticultură vinificație din Chișinău, (Stăuceni), cel mai vechi din Basarabia; cu Muzeul Colegiului, consacrat viticulturii și vinificației din Moldova
Pe lângă vestita subterană vinicolă în care este depozitată renumita băutură de Șampanie de la Cricova;
Pe lângă localitatea Romanești, cu vinăria sa care a fost îndrăgită încă din timpul dinastiei Romanov a țarilor ruși. Pe lângă acest sat itinerarul ne duce direct în satul Peresecina, apoi prin orașul Orhei Vechi;
Din Orheiul Vechi pe auto magistrala spre orașul Orhei,. (Satele Ivancea, Mitoc);
De la răscruce pe lângă Mănăstirea Curchi;
De la mănăstirea Curchi itinerarul se desface în direcți opusă: spre Chișinău prin Codrii.
A doua zi va fi vizionat Muzeul Colegiului, consacrat viticulturii și vinificației din Moldova, apoi subterană vinicolă în care este depozitată renumita băutură de Șampanie de la Cricova;
De la Cricova spre orășelul Vadul lui Vodă, iar de acolo în direcția opusă: spre Chișinău unde se va finaliza excursia;
Scopul final este vizitarea unor stațiuni ecoturistice din orășelul Vadul lui Vodă (cât și alte obiective ecoturistice).
În anexa 3 sunt descrise pe larg toate localitățile propuse pentru vizitare.
Rezumat
Dezvoltarea durabilă a turismului are ca scop și menținerea unui nivel ridicat de satisfacție a turiștilor, creșterea conștientizării acestora cu privire la principiile durabilității și promovarea celor mai bune practici turistice.
Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de natură. Ecoturismul presupune în plus față de aceste alte forme de turism conservarea naturii și aducerea de beneficii comunităților locale.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:
Conclizii
Crearea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea micului business în cadrul mediului rural. Realizarea obiectivului va contribui la eliminarea barierelor în inițierea și organizarea afacerilor în domeniul ecoturismului, precum și la reducerea sărăciei și a fluxului migrațional din mediul rural.
Ameliorarea bazei tehnico-materiale pentru prestația ecoturistică. În vederea realizării acestui obiectiv este necesară și implicarea administrației publice locale pentru promovarea și inițierea unor proiecte de reconstrucție și dezvoltare prin atragerea de investiții și suport financiar din afara țării. Dezvoltarea infrastructurii ecoturistice va stimula diversificarea serviciilor și va contribui la formarea caracterului complex și complet al produsului ecoturistic autohton, având efecte pozitive și asupra sporirii consumului turistic.
Elaborarea cadrului legal privind activitatea ecoturistică și oficializarea prestației ecoturistice. Pentru îndeplinirea acestei recomandări, sunt necesare licențierea și autorizarea afacerilor ecoturistice, precum și elaborarea normelor legale privind ghidarea activităților în domeniu.
Standardizarea activităților de ecoturism pentru ameliorarea calității produsului ecoturistic. Globalizarea prin prisma dezvoltării turismului impune unificarea standardizării serviciilor din cadrul industriilor turistice naționale.
Recomandări
Crearea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea micului business în cadrul mediului rural. Realizarea obiectivului va contribui la eliminarea barierelor în inițierea și organizarea afacerilor în domeniul ecoturismului, precum și la reducerea sărăciei și a fluxului migrațional din mediul rural.
Ameliorarea bazei tehnico-materiale pentru prestația ecoturistică. În vederea realizării acestui obiectiv este necesară și implicarea administrației publice locale pentru promovarea și inițierea unor proiecte de reconstrucție și dezvoltare prin atragerea de investiții și suport financiar din afara țării. Dezvoltarea infrastructurii ecoturistice va stimula diversificarea serviciilor și va contribui la formarea caracterului complex și complet al produsului ecoturistic autohton, având efecte pozitive și asupra sporirii consumului turistic.
Elaborarea cadrului legal privind activitatea ecoturistică și oficializarea prestației ecoturistice. Pentru îndeplinirea acestei recomandări, sunt necesare licențierea și autorizarea afacerilor ecoturistice, precum și elaborarea normelor legale privind ghidarea activităților în domeniu.
Standardizarea activităților de ecoturism pentru ameliorarea calității produsului ecoturistic. Globalizarea prin prisma dezvoltării turismului impune unificarea standardizării serviciilor din cadrul industriilor turistice naționale.
Perfecționarea sistemului de evidență statistică în domeniul turismului. Colectarea datelor statistice cu maximă corectitudine va permite delimitarea circulației ecoturistice, ceea ce va oferi posibilitatea de a efectua previziunea pieței și a planifica volumul prestației ecoturistice.
Avantajul organizării și participării la târguri, expoziții, festivaluri, forumuri de profil etc. este generat și de posibilitatea de inițiere și întreținere a relațiilor contractuale, de determinare a nivelului de preț optim în baza prețului pentru destinațiile concurente din țările vecine.
Simplificarea formalităților, reducerea taxelor și a barierelor de intrare în țară, fapt care va genera intensificarea circulației turistice și va stimula consumul în cadrul destinației ecoturistice.
BIBLIOGRAFIE
Manuale, monografii, articole din literatura de specialitate:
1. BRAN, F.; MARIN, D.; SIMON, T. Economia turismului și mediul înconjurăror, Bucuresti: Economică, 1999. 264 p.
2. BRAN, F.; SIMON, T.; NISTOREANU P. Ecoturism. București: Economică,
2000, 438 p.
3.CAVCALIUC, I. Strategii de marketing în vederia dezvoltării turismului intern în Republica Moldova, Autoreferat al tezei de doctor în economie, Chișinău: ASEM, 2007. 30 p.
4. CAPCELEA, A. Sistemul managementuluoi ecologic. Chisinau: Î.E.P. Știința,
2013. 260 p.
5. CANDEA, M.; ERDELI, S.; SIMON T. Romania, potential turistic si turism”.
Bucuresti: Universitara, 2000. 248 p.
6. COCÎRLĂ, P.; COCÎRLĂ, S. Protecția mediului și dezvoltarea durabilă în R.M., Chișinău: Editura ARC, 1999. 366 p.
7. DUMITRU, S. Spațiul social al tranziției. Iași: Polirom, 1999. 160 p.
8. Dezvoltarea turismului în Europa Centrală și Estică și problemele specifice de
mediu, 25-27 sept.1991.
9.DRĂGULĂNESCU, IRINA-VIRGINIA. Ecoturism și turism rural. Manual de
studiu individual. Bucureștu: Universitatea Creștină Dmitrie Cantemir, 2010.
108p.
10. “Ecoturism. Coduri etice și norme de conduit”, București: CD PRESS, p.45-
113.
11. GLAVAN, V.; PLATON, N.; RUSU, V. Managementul turismului rural în
Republica Moldova: probleme, realități și perspective. Chișinău: Bonuss ofices,
2004, 145 p.
12. GUMOVSCHI, A. Dezvoltarea și promovarea agroecoturismului viticol și
pomicol în Republica Moldova. Revista Noosfera, ULIM, N 9 , 2013. p.43-46.
13. MIRON, V.; MIRON, M. Afaceri în turismul rural. Chișinău: ACSA, 2005.
112 p.
14. NISTOREANU, P. Dezvoltarea durabilã și ecoturismul. București: Tribuna
Economicã, 2009, 352 p.
15.NICOLAEV, L. “Arii protejate/Mediul ambiant”, nr.4, august 2003, p.151-190.
16. RENIȚĂ, A., MANCAȘ, M. 15 întrebări despre Parcul Național Orhei.
Chișinău: PNUD Moldova, 2011, 20 p.
17. ROTARU, I.; MĂRGINEANU, G. Turismul rural ca metodă de conservare a
biodiversității, legăturile economice dintre turismul rural și conservarea biodiversității. Măsuri agro-ecologice în Moldova: realizări și probleme, reguli
și sfaturi. Chisinău: BIOTICA, 2011, p. 25-32.
18. ROTARU, I.; MĂRGINEANU, G. Turismul rural în ariile țintă ca stimul
pentru SAE/ Măsuri agro-ecologice in Moldova: realizări și probleme, reguli și
sfaturi. Chisinău: BIOTICA, 2011, p. 72-74.
19.ROȘCA, D. Aspecte ale administrării turismului ecologic în Europa Centrală de Est. Conferința științifică internațională: „Politici economice de integrare
europeană”, 24 septembrie 2005. Editura ASEM, Chișinău, 2005, p. 124 -126.
20. ROȘCA, D.; Turcov, E. Valorificarea și amenajarea turistică a ariilor
protejate - direcție de dezvoltare a ecoturismului în Republica Moldova .
Economica, Revistă științifico-didactică, ASEM, Chișinău, 2005, nr. 3, p. 109-
111.
21. ROȘCA, D. Aspecte ale managementului ariilor naturale protejate . Economica, Revistă științifico-didactică, ASEM, Chișinău, 2006, nr. 3, p. 15-
16.
22. ROȘCA, D . Aspecte de marketing în ecoturism. Economica, Revistă
științifico-didactică, ASEM, Chișinău, 2007, nr. 2, p. 81-82.
23. ROȘCA, D. Strategii de marketing în dezvoltarea și promovarea
ecoturismului în Republica Moldova. Chișinău: Editura ASEM, 2008. 28 p.
24.RUSU, V. Turismul rural, agroturismul și ecoturismul-potențial și prspective.
Chișinău: Eco-TIRAS, 2005. 242 p.
25. RUSU, V. Mediul rural – atracție de vis pentru turiști. Conferința
internațională: Agricultura ecologică, agroturism și OMG: Experiența Poloniei
pentru Moldova. Chișinău: Eco-TIRAS, 2005, p.150-154.
26. SIMON, T.; BRAN, F. Sistemul de factori poluanți în turism. București:
Tribuna Economicã, 1998, 380 p.
27. Snak O.; Baron, P.; Neacsu, N. Economia Turismului.Bucuresti: Editura Expert, 2001, pag. 272.28.AЛEКCAHДPOBA, A.Ю. Meждyнаpoдный тypизм. Учeбник, M. :Acпeкт Пpecc, 2002. 464 c.29.ГУЦУЦУЙ, B. Typизм в пpиpoдooxpанныx зoнаx Pecпyблики Moлдoва. Кишинeв: Гид мecтнoгo инвecтopа, 2005. 186 c.
30.ДPOЗДOB, A. B. Ocнoвы экoлoгичecкoгo тypизма. Учeбнoe пocoбиe. Mocква:MГУ, 2005. 271.c.
31.КOCOЛAПOB, A.Б. Teopия и пpактика экoлoгичecкoгo тypизма: yчeбнoe пocoбиe. Mocква: КHOPУC, 2005.240 c.
32.ПAПИPЯH, Г.A. Экoнoмика тypизма. Mocква: Финанcы и cтатиcтика, 1998. 209 c.
33. CEPГEEBA, T.К. Экoлoгичecкий тypизм. Учeбник. Mocква: Финанcы и
cтатиcтика, 2004. 360 c.
34. CTOЛИКOB, A. Bиды тypизма. În: Typизм и oтдыx, . № 21, 2000. c.105-
108.
35.TAPACEHOК, A. Bиды экoлoгичecкoгo тypизма. În: Typизм и oтдыx. №21, 2000, c. 21.
36. ЧИЖOB, B.П. Шкoла пpиpoды. Bceмиpный фoнд дикoй пpиpoды. Mocква: 1997, 205 c.
Surse internet:
37.http://turism.gov.md/ Guvernul Republicii Moldova. Agenția Turismului a
Republicii Moldova
38.http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2008Mai/Bud%20Maria%20-
%20Ecoturismul%20in%20grupa%20montana%20Parang/rezumat.pdf;
39.www.turism.md;
40.http://ecology.md/;
41.http://www.salvaeco.org/reviste/natura/10/01.php;
42.http://edd-deltadunarii.weebly.com/promovarea-ecoturismului-351i-a-
dezvolt259rii-durabile.html;
43.http://www.statistica.md/public/files/Metadate/Turism.pdf;
44. http://excursii.md/index.php?pag=news&id=190&rid=295&l=ro;
45. http://logos.press.md Strategia de Dezvoltare Durabila a Turismului in
Republica Moldova in anii 2003-2015, Monitorul Oficial № 196-199 de la 12
septembrie 2003.
46. http://turism.gov.md/ Guvernul Republicii Moldova. Agenția Turismului a
Republicii Moldova
ANEXA 1.
Aspectele esentiale ale dezvoltarii ecoturismului,
cu specificul sau în diferite tari ale lumii
ANEXA 2.
Harta vegetației Rezervației Pădurii Domnești
ANEXA 3
DESCRIEREA TRASEULUI ECOTURISTIC – AUTOR NOVAC V
Introducere.
,, Tu, neamule, adunat grămăjoară, poți să încapi într-o icoană.’’G. Vieru.
Avem un pămînt ca un arbore secular. El a adunat în trunchiul său 655 de inele, 655 de ani de glorie.
Bine ați venit pe minunatele plaiuri ale Moldovei, locuri de neasemuit farmec al naturii, de legendă și de istorie. Așa cum veți avea ocazia să constatați D-stră înșivă, republica noastră deși are o suprafață mică a fost dăruită cu o bogăție și diversitate foarte mare de peisaje unice, cu monumente ale naturii de o valoare mondială.
Pământul Moldovei s-a închegat în vremuri de grele răzbucniri geologice. De aceea și-a încruntat fața în atîtea măguri, dealuri și fundături de văi. Așezîndu-și viața între ele oamenii s-au deprins cu locurile și le-au îndrăgit ca pe o casă cu pridvoare și zugrăveli preafrumoase. Ne-am consacrat și expresia graiului după varietatea reliefului și a legăturilor specifice cu pămîntul.
Veți cunoaște un popor, cu o istorie zbuciumată, încărcată de fapte înălțătoare, un popor ospitalier cu o tradiție și o cultură de o vechime de peste două mii de ani. Veți fi încîntați de natura foarte variată a plaiului nostru mioritic, de șesurile și colinele pitorești, livezile și viile cu o aromă deosebită, lanurile de grîu și porumb de un galben pronunțat și viu, de Nistru maiestos, ce tămăduiește pămîntul Moldovei, de pădurile seculare – Codrii, situați în partea centrală a republicii. Pe parcursul itinerarului turistic veți lua cunoștință cusitul arheologic Orheiul Vechi, orașul Orhei al domnitorului Vasile Lupu, codrii Orheiului
Orașul Chișinău.
Suprafața orașului –cca 120 km.2.
Populatia stabila total – 785,1 mii locuitori
Din punct de vedere administrativ orașul este divizat în 5 sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana, Rîșcani.
Bibliografie:
1. Fundația ,, Draghiștea’’, ,,Localitățile Republicii Moldova’’ – orașului Chișinău, volumul 3. Chișinău. 2001.
Stăuceni
În partea nordică a capitalei Republicii Moldova, la o distanță de numai 3 km , este situată comuna Stăuceni.
Prima mențiune documentară despre această așezare datează din 7 iunie 1867.
Viața și activitatea Stăucenilor este indispensabil legată de cea a Colegiului Național de Viticultură și Vinificare
Colegiul Național de Viticultură și Vinificare – mîndria Stăucenilor
Colegiul Național de Viticultură și Vinificare din Chișinău – veche și prestigioasă forjerie de horticultori, viticultori și vinificatori, a fost fondat în anul 1842 de către Ministerul Proprietarilor de Stat al guvernului imperial rus ca școala de pomicultură de categorie inferioară.
În anul 1963 a fost creat un nou model de instituție de învățămînt – Sovhozul –școală de viticultură și vinificare din Chișinău, cu sediul la Stăuceni, care pregătește tehnicieni-tehnologi în vinificare, tehnicieni mecanici în industria alimentară, tehnicieni-electromecanici în exploatarea proceselor de automatizare a industriei alimentare și contabili pentru complexul agroindustrial. Anual instituția ofereă circa 300 de specialiști.
Această întreprindere modernă cu un ciclu de producție finisat poate prelucra, în 24 de ore, 700 tone de struguri.
Însă cel mai prețios capital și produs al acestei instituții sunt cei paste 15.000 de specialiști de înaltă calificare, pregătiți de prestigioasa forjerie de cadre în anii existenței sale.
La dispoziția studenților se află muzeul de viticultură și vinificare, sălile de festivități și sport, bibliotecă, sală de lectură. Toți elevii sunt cazați în cămine, servesc masa la cantina școlii.
La 28 iunie, conform Hotărîrii Guvernului RM, sovhozul-școala a fost transformat în Colegiul Național de Viticultură și Vinificare din Chișinău , cu destinația de a pregăti specialiști de înaltă calificare. Anume aici activează renumitul muzeu al vinului din Republica Moldova, cu o expoziție bogată ce prezintă istoria viticulturii și vinificației din țară.
Bibliografie:
1. Moldova Suverană. ,,Satul Stăuceni la 140 de ani’’, nr. 67-68 din 11.05.2007;
Combinatul de vinuri „Cricova”
Combinatul de vinuri „Cricova” a fost înființat în anul 1952 și este considerat unicum in lume. Astăzi „Cricova” este un adevărat oraș subteran al vinului, care se întinde pe o lungime de peste 60 km. Străzile subterane au denumiri exotice: „Cabernet”, „Merlot”, „Chardonnay”…
Combinatul de vinuri „Cricova” a avut ca scop inițial producerea vinurilor de elită în corespundere cu strictele reguli clasice a tehnologiilor europene. Principalul secret al originalității vinurilor Cricova constă în unicitatea, fără analogii nu numai în Europa, dar și în întreaga lume, microclimei subteranelor unde se maturizează aceste vinuri nobile.
Mîndria subteranelor Cricova este vinoteca națională.Începînd cu anul 1953 aici au fost aduse mostre de vinuri din întreaga lume.Acum colecția cuprinde peste 1 mln.sticle, prețul cărora nu poate fi estimat.Cele mai vechi vinuri sunt-„Ierusalim de Paști” (1902) și licoarea „ Ian Bekher” (1902).
Vinurile de marcă, de colecție și spumantele „Cricova”, fiind gloria națională a Republicii Moldova, au obținut peste 70 de medalii la cele mai prestigioase concursuri mondiale din Bordeau, Barcelona, Roma. În vîrful acestei piramide glorioase strălucește Ordinul Republicii- cea mai înaltă distincție de Stat a Republicii Moldova, pentru prima dată acordat unei întreprinderi, urmată de Steaua de Aur a Calității, adusă din Paris.Cricova – unica interprindere din Republica Moldova și una dintre cele patru din CSI, care începînd cu anul 1956 produce spumant așa cum îl pregătea în regiunea Champagne, în mănăstirea Otvilier, călugărul-producător de vinuri Pierre Perignon, conform metodei franceze cu maturizare în sticlă de pînă la trei ani. Vinuri de calitate superioară de colecție, produse din soiurile de struguri europene, maturizate în butoaie de stejar, cu maturizarea ulterioară în sticle cel puțin 3 ani.
Raionul Orhei
Raionul Orhei este situat în Centrul Moldovei, într-o zonă cu relief foarte pitoresc, tradiții istorice și culturale bogate cu potențialul turistic pronunțat.
Hotarul raionului din răsărit este format de rîul Nistru. Prin teritoriul raionului se scurg rîurile: Răut- afluent al Nistrului;Cogîlnic, Cula, Vatici- afluenți ai Răutului, Ichel și Ivancea.
Raionul are în cea mai mare parte un relief deluros, fragmentat de văi și râpe.
Podișul Moldovei Centrale (Codru), partea de nord-est, reprezintă o combinație de cumpene înguste în formă de creastă cu văi adînci și largi, versanții cărora sunt fragmentați de depresiuni numite hîrtoape. Cîmpia ondulată a Moldovei de Nord, care este caracterizată prin forme domole de relief, fapt ce determină manifestarea relativă a procesului de eroziune a solurilor, avînd însă altitudini absolute mai mici 200-250 m, unde se încadrează valea rîului Rău, care străbate de la nord la sud și rîulețul Cogîlnic. Dealurile Prenistrului și terasele lui se caracterizează prin altitudinea de 250-300 m, fragmentarea verticală 150-200 m. versanții de vest sînt lenți, iar cei de est coboară brusc spre Nistru.
Relieful, ca factor principal de formare a solului, are un rol deosebit. El influențează asupra repartizării energiei solare, curenților de aer, regimul de apă, repartizarea precipitațiilor atmosferice și altele.
Clima. Raionul Orhei se caracterizează printr-o climă continentală. Bogățiile subsolului-argilă, calcare (Orhei, Brănești), nisip, prundiș.
Pe teritoriul raionului funcționează 5 cariere de piatră spartă, nisip și două mine unde se dobîndesc blocuri tăiate de calcar, care ocupă o suprafață de 205, 2 hectare.
Fondul silvic
Fondul forestier, din suprafața raionului, ocupă circa 20 la sută și constituie 24277 ha, din care 20959 ha constituie proprietatea statului, terenurile proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale constituie 3147 ha și proprietatea privată constituie 170 ha. Anual, în primăriile raionului și pe terenurile ocolului silvic se plantează circa 300 -350 ha de păduri masive.
Speciile de bază în cadrul fondului forestier a statului sunt: gorun, stejar, frasin, carpen, tei, salcîm. Vîrsta medie a arborilor este diferită, în dependență de specii și suprafețele plantate și variază în mediu de la 56-54 ani pînă la 25 ani, iar unele masive ajung la 84 ani. Fauna: iepuri, vulpi, mistreți, veverițe, jderi, căprioare, nevăstuici.
Resursele de apă
Pe teritoriul raionului sunt circa 162 de lacuri și iazuri artificiale, care ocupă o suprafață de 975 hectare din care proprietatea statului constituie 94 ha, a unității administrativ-teritoriale – 847 ha și iazurile private constituie 34 ha. În toate cazurile apele acestor iazuri se folosesc pentru creșterea peștelui.
Pe teritoriul primăriilor sînt 4763 fîntîni mină și 213 fîntîni arteziene (sonde), totodată sunt luate la evidență 133 de izvoare, dintre care și izvorul din satul Jeloboc cu capacitatea de 401 litri pe secundă.
Pe teritoriul comunei Biești, cercetările geologice au depistat rezerve mari de apă potabilă, care poate aproviziona populația orașului Orhei sută la sută.
Peresecina
Peresecina este un sat de răzeși, situat în zona centrală a Moldovei. Îmbrăcat în covoare de păduri, podgorii și livezi, aceste locuri te cuceresc printr-o taină fermecătoare.Casele modernei mai păstrează tradiția arhitecturii populare.
Satul este întemeiat în 1436. Ilie și Ștefan, voievozi Moldovei, au dăruit boierului Duma Uranie și fratelui său Petrică, locul pustiu peste rîul Ichel, pentru a fonda localitatea.
Peresecina e un sat cu bogate tradiții și obiceiuri moldovenești. Însă cea mai de seamă trăsătură a răzeșilor din Peresecina a fost și rămîne cea a spiritului gospodăresc, dragostea de glia strămoșească și limba neamului nostru.
Deci atestarea satului Peresecina a avut loc la 4 mai 1436, cînd au fost înălțate primele case de către țăranii liberi moldoveni, care mai tîrziu devin oastea de bază a lui Ștefan cel Mare și primind titlul de răzeși-țărani liberi organizați în obști, ce stăpîneau în comun pămîntul satului de care aparțineau, dar îl lucrau independent.
În Peresecina toate evenimente din viața oamenilor și-au găsit oglindirea în folclor. Sunt originale colindele la Peresecina, interesante sunt urăturile de Anul Nou.
Pe vremuri la Peresecina erau foarte populare descîntecele, care s-au păstrat pînă în zilele noastre în memoria generațiilor în vîrstă.
Bibliografie:
1. Vasile Gajos, A. Grădinaru. Peresecina ,,Lumina’’. Chișinău. 1992.
Orheiul Vechi
Complexul muzeal Orheiul Vechi poate fi indiscutabil o carte deschisă a istoriei. Descoperit și investigat pe un promontoriu între satele Butuceni și Trebujeni, apărat din trei părți de Răut cu malurile lui priporoase, aici prin strădania arheologilor, s-au confirmat informațiile din izvoarele scrise care amplasau vatra inițială a orașului medieval Orhei. Astfel, au putut fi cunoscute pentru prima oară cetatea de piatră a lui Ștefan cel Mare, palatul pîrcălabului de Orhei, două biserici în fundație: una de lemn și alta de piatră, ateliere meșteșugărești, case ale orășenilor, alte vestigii.
După efectuarea cercetărilor arheologice, istoria Orheiului s-a dovedit a fi cu mult mai veche decît se presupunea.Unelte de silex descoperite relevă un habitat uman încă din paleoliticul superior circa 40-10 mii de ani în urmă, ca mai apoi să se adeverească faptul că aici locuiau oameni din Cultura Cucuteni, reprezentată printr-o splendidă ceramică pictată (mileniul IV-III î.e.n.). În unele perioade existența umană fiind mai puțin reliefată, prezența lor a continuat totuși, și e semnalată prin materiale fragmentate din prima jumătate a mileniului II î.Hr., reprezentînd mai ales tracii timpurii, din care, în secolul VI î. Hr., se constituie neamul geților, cunoscut din izvoarele scrise. Un complex întreg, mai multe așezări, inclusiv o cetate getică din sec IV-III î.Hr., cu un sanctuar-calendar, structurat din mai multe elemente ce denotă cunoștințele astronomice ale strămoșilor și, în același timp, fiind o mărturie că aici s-a aflat un important centru politico-militar.
Cu ocuparea Hoardei de Aur, orașul se va extinde, datorită și unui aflux de populație alogenă, în special meșteșugari, mînați în robie de către mongoli, care își stabilesc la Orhei Vechi unul din centrele lor în anii 40-60 ai sec.al XIV, avînd chiar și monedă proprie. Din studiile efectuate asupra monedei tătărești de la Orhei, se știe că ei denumeau această așezare Șehr-al-Djedid, ce însemna „oraș nou”, în opoziție cu orașul anterior.
După ce au fost alungați tătaro-mongolii, Orheiul cunoaște o nouă epocă de dezvoltare și sub această denumire va rămîne în actele medievale. Orașul a cunoscut perioade glorioase, pîrcălabii lui fiind prezenți în sfatul domnesc alături de Ștefan cel Mare: un Gangur, un Vlaicu, un Grozea, care împreună alcătuiesc gloria acestui neam. Va suferi din nou din cauza tătarilor din Crimeea, iar pe la mijlocul sec.al XVI-lea își va muta vatra mai sus pe cursul Răutului, unde se află și astăzi, în același timp, documentele vremii, localitatea distrusă o denumesc Orheiul Vechi.
Pe malurile stîncoase ale Răutului s-au păstrat pînă astăzi urmele unor mănăstiri rupestre care au avut în dotare cîte o biserică, chilii și anexe, necesare unei instituții monahale, toate săpate în rocile de calcar ale stîncilor priporoase. Primul complex monastic se află lîngă satul Butuceni și este cel mai vechi, aproximativ de la sfîrșitul sec. XIII – începutul sec XIV. Este compus dintr-o biserica cu altar pătrat și cu o încăpere unde se găsesc chiliile călugărilor. Intrarea în biserică era dinspre Răut. Mănăstirea a fost părăsită din cauza surpărilor și distrugerilor stîncilor din imediata apropiere în urma unui cutremur de pămînt. Ulterior sătenii îi vor săpa un tunel dinspre sat, și o vor folosi ca biserică parohială.
Al doilea complex e numit „Mănăstirea lui Bosie”. .
Al treilea complex, numit Peșterile Ciucului, este situat pe malul apusean al rîului. Este alcătuit din șiruri de chilii amplasate în mai multe niveluri.
Al patrulea complex – Chiliori, a fost construit și el în mai multe niveluri.
Aceste peșteri au fost populate de către călugări sihaștri în decurs de mai multe secole. Ultima comunitate de călugări a plecat din zonă în anul 1816.
În caz dacă țara noastră va implementa cerințele UNESCO, aceste locuri ar putea fi incluse în Lista patrimoniului cultural mondial, de sub protecția acestei prestigioase organizații internaționale.
Bibliografie:
Iu. Răileanu. Județul Orhei. Editat de Consiliul județean Orhei. Direcția județeană cultură. 2002
Codrii Orheiului
Codru înseamnă pădure seculară și reprezintă o bogăție naturală de mare întindere. Actualmente desemnează tot ceea ce a rămas mai frumos și mai de preț din faimoasele păduri ale străvechilor provincii.
Savantul rus V.Dokuceaev a numit Codrii Moldovei ,,Elveția Basarabeană’’.
Probabil, nu sunt în Moldova locuri mai captivante, mai pitorești și mai frumoase decît aceste coline, vîlcele, acoperite cu păduri, vii,și livezi-locuri încărcate de un neasemuit farmec al naturii de legendă și de istorie. ,,Codrii sunt nu doar pădure,sunt satele străvechi cu podgoriile lor, cu baladele și cîntecele populare, cu poezia lor… Codrii sunt și o bucățică din tine însuți din sufletul neamului tău’’(Ștefan Manic,, Directorul rezervației Codri’’)
Codrii… Dacă ar putea vorbi – ne – ar povesti despre istoria zbuciumată a poporului nostru, despre lupta sa pentru independența țării, despre haiducii,care-și găseau adăpost în desișul lor, și, mai cu seamă, despre viteazul nostru domnitor-Ștefan cel Mare, care, după victoriile obținute asupra dușmanilor, făcea popas cu bravii săi oșteni în Codrii Moldovei.
E bogată flora și fauna codrilor Orheiului.
În Codrii Orheiului întîlnim următoarele specii de copaci: stejar, carpen, arțar, frasin, tei, salcîm, ulm, cireș ș.a.
Întîlnim și arbuști- alunul, păducelul, scumpia, cornul ș.a
Fauna e constituită din iepuri, vulpi, mistreți, veverițe, jderi, căprioare, nevăstuici.
Perlele Moldovei
Rezervațiile peisagistice reprezintă adevărate perle ale patrimonului natural. Valoarea lor ecologică și turistică este dublată de cea științifică, aici fiind conservate în mediul lor natural mai multe specii rare de plante și de animale. Spre deosebire de alte locuri faimoase în lume prin peisajul lor, rezervațiile peisagistice ale Moldovei impresionează printr-o copleșitoare armonie a concentrării pe o suprafață mică a unei mari diversități de monumente naturale care fără a avea dimensiunile magnifice ale celorlalte, reușesc să le sugereze.
O adevărată faimă au căpătat rezervațiile peisagistice – ,,Codrii’’, ,,Plaiul Fagului’’, ,,Pădurea Domnească’’, ,,Prutul de Jos’’ sau ,,Iagorlîc’’. Acestea sunt nume care evocă în egală măsură istoria și natura, fiind locuri reprezentative pentrul cadrul natural în care s-a zămislit și s-a format în timp de milenii cultura și civilizația poporului nostru.
La 27 septembrie 1971, în zona de centru a R.Moldova s-a creat rezervația ,,Codri’’.Inițial suprafața rezervației era de 2740 ha.
Din 1982 aria ei s-a extins la 5175 ha. În prezent suprafața totală a rezervației este de 12.300 ha.
Rezervația se află în subordinea Asociației de Stat pentru Silvilcultură ,,Moldsilva’’.
În rezervație cresc peste 1000 de specii de plante.Formațiunile faunistice din rezervație reprezintă aproape în totalitate fauna pădurilor Europei Centrale și de Vest. Datorită regimului de rezervație s-au creat condiții de creștere și reproducere pentru reprezentanți ai faunei din Carpați, Balcani și din Asia Mică, care întrunesc circa 43 specii de mamifere și 145 specii de păsări. Sunt 7 specii de reptile și 10 specii de amfibii. Insectele numără peste 8000 de specii.
În prezent pădurile din Moldova ocupă 10,7% din teritoriul republicii. Pentru a avea un mediu ambiant sănătos sunt necesare 25-30% de spații ocupate cu păduri.
Anual la noi se plantează circa 1000-1500 de ha cu păduri.
Se preconizează către anul 2025, pădurile să ocupe 15% din suprafața de 33,7 mii km2 ai Moldovei.
Codrii- sunt plămînii țărișoarei noastre.
Bibliografie:
Revista – ,,Moldova Pitorească’’( Revista,, Natura’’);
Rezervația ,,Codrii’’ – 25 de ani. Asociația de Stat pentru silvicultură ,, Moldsilva’’.ditura – Uniunea Scriitorilor, Chișinău, 1966;
Rezervația ,, Codrii’’. Agenția pentru silvicultură ,, Moldsilva’’. ,, Știința’’, 2006;
Orașul Orhei
Atestat la 1 aprilie 1470.Despre orașul Orhei, centru industrial, dar și centru al unui mare raion agricol, divers și bogat, s-a scris mult, chiar foarte mult. O și merită.
E un oraș mare, unul dintre cele mai vechi, situat în centrul republicii, în partea de nord-est a Codrilor Orheiului, cu relief foarte pitoresc, cu tradiții istorice și culturale bogate și evident cu un mare potențial turistic. mas. Orașul, deși e constrîns de dealurile calcaroase și apa îngustă a pîrăiașului Ivanos dinspre est, mai că s-ar rupe prin lunca strîmtă a Răutului spre Păhărniceni. Suprafața orașului e de 2018 ha.
Din capitală ajungi la Orhei după ce traversezi Codrii Orheiului, în care găsești mulți copaci seculari. Un stejar pețiolat de 310 ani crește chiar lîngă traseu.
Biserica „Sf. Dumitru”, fosta ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, se află pe un dîmb înalt și domină împrejurimile. Biserica se folosea și în scopuri de apărare. Orheienii se ascundeau în ea, cînd năvăleau tătarii, o dovedesc pereții groși de 1, 4 m. E un monument caracteristic pentru secolul XVII.
În Piața Centrală era amplasată statuia de bronz a domnitorului Vasile Lupu.Astăzi statuia liu Vasile Lupu se află în centrul orașului Orhei.
Orheiul de astăzi dispune de o natură bogată. Aceste meleaguri se deosebesc printr-o mare diversitate geografică, printr-o vecinătate surprinzătoare dintre trecutul îndepărtat și contemporaneitate. Văile roditoare, sclipind în oglinzile șirului de lacuri în cascadă, dealurile învelite secular cu verdele covor, peșterile misterioase și stîncile ce te fascinează prin siluetele lor fantastice, plantele rarisime și vechile parcuri de concepții originale, uluitoarele mostre de sculptură în piatră…. Toate acestea sunt adunate pe o palmă de pămînt moldovenesc.
Cadrul natural, în care este situat orașul, are un mare potențial urbanistic neexploatat, ce permite crearea unui sistem diversificat și bine structurat de zone verzi.
În acest sens, trebuie menționată lunca rîului Răut, precum și atractivitatea din punct de vedere turistic, istoric și rolul de agrement cu microclimat balnear al codrilor din apropierea localității.
Rîurile Răut și Ivanos și iazul din oraș constituie rețeaua hidrografică a orașului.
Suprafața totală a spațiilor din intravilan destinate înverzirii este de 184 ha sau 9,1 % din suprafața totală a orașului, din care 70 % sunt acoperite cu vegetație forestieră, iar restul se completează anual.
Bibliografie:
V. Ladaniuc. Arhiva Fundației ,,Draghiștea’’. 2008;
V. Ioniță, I. Muntenu. Ghidul orașelor din Republica Moldova. Editura TISH. 2004;
Manastirea Curchi figureaza pe listele monumentelor de arhitectura UNESCO. Din punct de vedere arhitectonic, este una dintre cele mai frumoase din Basarabia, pastrand aproape nealterat stilul moldovenesc. Unii cercetatori dateaza manastirea din vremea lui Stefan cel Mare, cand un vestit capitan, Dumitras Curtea, se calugareste si ajunge primul egumen al manastirii. Documentele, insa, dateaza manastirea pe vremea domnitorului Alexandru Ghica. Iordache Curchiu intemeiaza pe mosia sa razeseasca un schit de lemn cu hramul Sfantul Dumitru si se tunde aici in monahism, in anul 1773. In 1809 schitul devine manastire. Un fost ofiter din armata rusa, originar din Transilvania, pe nume Sabau se calugareste aici in anul 1810 si zideste biserica mare din piatra, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, in 1844 se construieste biserica de iarna, cu hramul Sfantul Dumitru. In 1872 biserica Nasterea Maicii Domnului este rezidita, iar in 1909 in cimitirul manastirii se ridica o biserica cu hramul Tuturor Sfintilor. intre anii 1937-1938 se zideste o frumoasa biserica, cu hramul Sfantul Mare Ierarh Nicolae. In perioada sovietica bisericile sunt transformate in cluburi ori depozite, iar manastirea devine spital de psihiatrie. Cimitirul este nivelat, iar crucile distruse. In 1992 manastirea se redeschide, avand ca administrator pe parintele Ioan Vulpe. In 1995 se infiinteaza aici un Seminar Teologic Monahal si incepe repararea bisericilor. Printre ctitorii bisericii Nasterea Maicii Domnului se numara si MS Regele Minai al Romaniei.
Vadul Lui Vodă
Vadul lui Vodă este un oraș din Republica Moldova situat pe malul râului Nistru, la 20 km est de Chișinău. Are cca 5 mii de locuitori (2005). Vadul lui Vodă este cea mai mare stațiune balneară, de odihnă și agrement din Republica Moldova. În cronicile istorice, localitatea Vadul-lui-Vodă este pomenită pentru prima dată în 1432.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Problemele Si Perspectivele Turismului Ecologic In Republica Moldova (ID: 145136)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.