Problemele Pietei de Asigurare a Republicii Moldova

CUPRINS

CAPITOLUL I. ASPECTELE TEORETICE PRIVIND COMPANIILE DE ASIGURĂRI

Elemente definitorii ale companiilor de asigurări

Companiile de asigurări în calitate de investitor

Rolul companiilor de asigurări pe piețele de capital

CAPITOLUL II. ANALIZA ACTIVITĂȚII INVESTIȚIONALE A COMPANIILOR DE ASIGURĂRI. PRACTICA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ

Topul companiilor de asigurări din Europa

Evoluția pieței asigurărilor din Republica Moldova

Avantajele activității investiționale a companiilor de asigurări

CAPITOLUL III. PROBLEMELE PIEȚEI DE ASIGURARE A REPUBLICII MOLDOVA

Situația actuală a pieței de asigurări a Republicii Moldova

Problemele supravegherii de stat în domeniul asigurărilor și căile de rezolvare a lor

Capitolul I ASPECTELE TEORETICE PRIVIND COMPANIILE DE ASIGURĂRI

1.1. Elemente definitorii ale companiilor de asigurări

Pentru a cunoaște modului și condițiile în care se desfățoară asigurarea se impune, mai întîi, o prezentare a elementelor definitorii care intervin în activitatea companiilor de asigurare.

Toate activitățile a companiilor de asigurare sunt reglementate în actele normative privind asigurările de persoane, bunuri, răspundere civilă, etc. Cunoscînd sensul unor noțiuni, pot fi înțelese și aplicate corect prevederile actelor normative, care reglementează asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă. Deci, elementele definitorii ale companiilor de asigurări sunt:

Asigurătorul – este persoana juridică sau societatea de asigurare, care în schimbul primei de asigurare incasate de la asigurați, își asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamități naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viața persoanelor asigurate sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde, în baza legii, față de terțe persoane.

Asiguratul – este persoana fizică sau juridică, care, în schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, își asigură bunurile împotriva anumitor calamități naturale sau accidente, ori persoana fizică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viața sa, precum și persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate aduce unor terțe persoane.

Contractul de asigurare – este actul juridic care se încheie între asigurat și asigurător în cazul asigurărilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asiguratorul se obligă să achite, la producerea riscului asigurat, despăgubirea sau suma asigurată, asiguratului sau beneficiarului asigurării. Totodată, în contractul de asigurare sunt prevăzute și alte drepturi și obligații ale părților contractate, precum și data începerii și încetării răspunderii asiguratului.

Beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să incaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca acesta să fie parte la contractul de asigurare. Uneori, terța persoană, care devine beneficiarul asigurării este indicată în mod expres, de către asigurat, în contractul de asigurare. Uneori desemnarea beneficiarului asigurării se face în cursul executării contractului de asigurare prin declarație scrisă, comunicată de asigurat societății de asigurare, ori prin testament. Contractantul asigurării – este persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără ca aceasta să obțină calitatea de asigurat. Prin contractul de asigurare, asigurătorul se obligă să plătească primele de asigurarela anumite termene, iar asigurătorul își asumă obligația să acorde asiguratului sau beneficiarului asigurării, la producerea cazului asigurat, despăgubiri pentru bunurile și sumele asigurate în asigurările de persoane.

Riscul asigurat – este fenomenul sau un grup de fenomene care odată ce s-a produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea sau suma asigurată. Cu cît fenomenul riscului asigurat are o fregvență mai mare, cu atît este mai mare pericolul de producere a pagubei și apare mai necesară asigurarea. În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube. Cu alte cuvinte, nu orice fenomen generator de pagube poate constitui risc asigurat, ci numai acela care îndeplinește cumulativ condițiile necesare.

Evaluarea în vederea asigurării – reperezintă operațiunea prin care se stabilește valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. Pentru ca un anumit bun să poată fi cuprins în asigurare este necesar să se cunoască cît mai precis valoarea acestuia, fiindcă despăgubirea de asigurare pe care o plătește asigurătorul, în caz de producere a riscului asigurat, se stabilește și în funcție de valoarea bunurilor asigurate. Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile în asigurare este necesar să fie stabilită în deplină concordanță cu valoarea reală a acestora, deoarece orice exagerare poate avea consecințe negative fie pentru asigurător, fie pentru asigurat.

Suma asigurată – este parte din valoare de asigurare pentru care asigurătorul își asumă răspunderea în cazul producerii fenomenului pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată reprezintă în toate cazurile limita maximă a răspunderii asigurătorului și constituie unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare.

Norma de asigurare – reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitate de obiect asigurat, ia fiind întîlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri prin efectul legii. Analizând produsul între norma de asigurare și numărul unităților de obiect asigurat, poate fi obținută suma asigurată pentru bunul respectiv.

Prima de asigurare – este suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plătește asigurătorului pentru ca acesta să-și poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Din primele de asigurare incasate, asigurătorul își constituie pe lîngă fondul necesar achitării despăgubirilor sau a sumelor asigurate, și alte fonduri prevăzute prin dispozițiile legale și își acoperă cheltuielile privind constituirea și administrarea fondului de asigurare.

Durata asigurării – reprezintă perioada de timp în care rămîn valabile raporturile de asiguarare între asigurător și asigurat așa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Prin urmare, durata asigurării este un element specific asigurărilor facultative și pe tot parcursul ei cele două părți care intervin în asigurare trebuie să respecte obligațiile ce le revin din contractul de asigurare.

Paguba sau dauna – reprezintă pierderea în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Deoarece paguba poate fi egală sau mai mică decît valoarea bunului asigurat, întălnim noțiunile de pagubă totală, în cazul în care bunul a fost distrus în întregime, și pagubă parțială, atunci cînd pierderea intervenită este mai mică decît valoarea bunului.

Despăgubirea de asigurare – este suma de bani pe care asigurătorul o datorează asiguratului în vederea compensării pagubei produse de riscul asigurat. Despăgubirea de asigurare poate fi – în limita sumei asigurate – egală sau mai mică decît paguba, în funcție de principiul aplicat la acoperirea pagubei.

În cazul principiului răspunderii proporționale despăgubirea de asigurare față de pagubă se stabilește în aceeași proporție în care se află suma asigurată, față de valoarea bunului asigurat. În cadrul acestui sistem de acoperire despăgubirea este egală cu paguba numai atunci cînd suma asigurată este egală cu valoarea bunului asigurat.

La acoperirea pagubei după principiul primului risc, despăgubirea este egală cu paguba fără a putea însă depăși mărimea sumei asigurate. Conform acestui principiu, raportul dintre suma asigurată și valoarea bunului nu mai influențează nivelul despăgubirii, aceasta depinzînd dar de mărimea pagubei și a sumei asigurate.

Principiul răspunderii limitate – este faptul că despăgubirea se acordă numai dacă paguba produsă de riscul asigurat depășește o anumită limită dinainte stabilită. Parte din valoarea pagubei dinainte stabilită care cade în sarcina asiguratului poartă denumirea de franșiză, care poate fi de două feluri:

atinsă – asigurătorul acoperă în întregime paguba – pînă la nivelul sumei asigurate – dacă aceasta este mai mare decît franșiza;

deductibilă – se scade în toate cazurile din pagubă, indiferent cît este volumul acesteia din urmă, despăgubirea se acordă numai pentru partea de pagubă care depășește franșiza.

1.2. Companiile de asigurări în calitate de investitor

Investitor este acea persoană care deține mijloace bănești și intenționează să le folosească în operațiuni financiare. În general, sunt oferite unul sau mai multe tipuri de servicii de investiții financiare, în funcție de societate de servicii de investiții financiare pentru care preferă. Aceste servicii de investiții financiare pot fi:

Recomandări în legătură cu investițiile, produsele și desfășurarea activităților specifice pieței de capital, adică, servicii de consultanță legate de investiții;

Cumpărarea și vânzarea produselor financiare, fără consultanța legată de investiții;

Administrarea investițiilor prin intermediul serviciilor de administrare a investițiilor.

Principalele tipuri de instrumente în care este posibilă investiția sunt acțiunile, obligațiunile, drepturile aferente deținerilor de acțiuni, titlurile de stat, unitățile de fond și instrumente financiare derivate.

Acțiunile sunt hîrtiii de valoare care reprezintă o cotă fixă, dinainte stabilită, din capitalul unei societăți pe acțiuni și care dă posesorului ei dreptul de a participa cu vot deliberativ la adunările generale ale acționarilor societății, de a lua parte la administrarea și controlul societății și de a participa la împărțirea rezultatelor financiare ale societății, proporțional cu valoarea acțiunilor ce le posedă.

Obligațiunile sunt titluri financiare de imprumut, care atestă dreptul deținătorului de obligațiuni de a primi de la emitent valoarea nominală, sau valoarea nominală și dobinda aferentă, in mărimea și in termenele stabilite prin decizia de emitere a obligațiunilor.

Drepturile aferente deținerilor de acțiuni sunt instrumente financiare, datorită cărora acționarul are dreptul de a subscrie acțiuni nou emise, înainte ca acestea să fie oferite la subscrierea altor acționari sau unor părți terțe. Drepturile de alocare sunt valori mobiliare care oferă deținătorului, dreptul de a primi acțiuni atunci când acțiunile societății sunt admise la tranzacționare pe piața de capital.

Titlurile de stat sunt instrumente financiare, datorită cărora se atestă datoria publică, prin constituirea împrumuturilor statului pe diferite termene. Acestea pot fi în monedă națională sau în valută. Titlurile de stat nu în toate cazurile poate fi purtătoare de dobândă. Cu aceste instrumente financiare, statul contracarează un împrumut pentru finanțarea diferitelor proiecte proprii, a deficitului bugetului de stat, a datoriei publice, pentru susținerea balanței de plăți sau pentru consolidarea rezervei valutare.

Unitățile de fond sunt instrumente financiare emise de organisme de plasament colectiv, la un preț stabilit în funcție de valoarea activului net al organismului respectiv.

Instrumente financiare derivate sunt instrumente financiare a căror valoare depinde sau derivă din valoarea altui activ. Aceste instrumente pot fi utilizate în scopuri speculative sau pentru a reduce sau a controla un risc nedorit.

Fondurile de investiții sunt organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, entități care atrag fonduri bănești ale investitorilor – persoane fizice și juridice, urmând ca acestea sa fie investite de către administratorul fondului, conform unei politici de investiții declarate a fondului, în acțiuni tranzacționate pe piața bursieră, obligațiuni municipale și corporatiste, inst colectiv, la un preț stabilit în funcție de valoarea activului net al organismului respectiv.

Instrumente financiare derivate sunt instrumente financiare a căror valoare depinde sau derivă din valoarea altui activ. Aceste instrumente pot fi utilizate în scopuri speculative sau pentru a reduce sau a controla un risc nedorit.

Fondurile de investiții sunt organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, entități care atrag fonduri bănești ale investitorilor – persoane fizice și juridice, urmând ca acestea sa fie investite de către administratorul fondului, conform unei politici de investiții declarate a fondului, în acțiuni tranzacționate pe piața bursieră, obligațiuni municipale și corporatiste, instrumente ale pieței monetare, și în alte valori mobiliare premise de legislația în vigoare. Profiturile realizate astfel se redistribuie prin răscumpărarea unităților de fond, acelorași investitori.

Fondurile de investiții se împart în două categorii:

a) organisme de plasament colectiv în valori mobiliare – în care sunt incluse fondurile deschise de investiții;

b) alte organisme de plasament colectiv – în care sunt incluse fondurile închise de investiții și  societățile de investiții de tip închis.

Fondurile deschise de investiții sunt entități care colectează fonduri bănești de la investitori pentru plasamentul acestora în acțiuni, obligațiuni, instrumente de piață monetară și în alte titluri. În funcție de fondurile bănești colectate, sunt emise unități de fond, o unitate reprezentând o anumită sumă de bani investită în fond. Denumirea de fond “deschis” se referă la faptul că, la finalul fiecărei zile, fondul emite noi unități către investitori și răscumpără unități de la investitorii care doresc să se retragă din fond.

Fondurile închise de investiții sunt entități care oferă un număr limitat de unități de fond pe o durată limitată de timp. Unitățile de fond aferente sunt răscumpărate la intervale de timp prestabilite sau la anumite date, în conformitate cu regulile fondului sau cu prevederile actului constitutiv. Aceste fonduri colectează fonduri bănești de la investitori, atât public cât și privat.

Companiile de sigurări sunt cei mai mari investitori instituționali din Europa. Strategiile de investiții ale companiilor de asigurări sunt influențate de careva elemente, cum ar fi, profilul răspunderii lor (durata si predictibilitate). Încă un element pe care se bazează companiile de asigurări este riscul, sau rentabilitatea activelor disponibile. O serie de conditii cadru sunt luate în considerare de companiile de asigurări, de exemplu, reglementarea prudențială si impozitarea. Strategiile de investiții și alocările de active sunt realizate în functie de tipul de produse pe care companiile de asigurări le subscriu.

Companiile de asiguratori, pot investi în active pe termen lung și nelichide, pentru că cele mai multe polițe de asigurare creează pasive previzibile, și pe termen lung. Companiile de asigurări au potential stimulator pentru reluarea creșterii economice în Europa. De aceea, companiile din diverse sectoare economice cred că companiile de asigurări sunt surse ideale de finanțare pe termen lung. În acelasi timp, companiile de asigurări reprezinta o sursă de lichidități, care cumpara active chiar și în perioadele de criză, când acestea sunt subevaluate. Prin urmare, companiile de asiguratori pot avea un efect contra-ciclic și stabilizator pentru piețele financiare și economice.

Investiția are scopul de a îmbunătăți situația financiară a unei societăți, în raport cu concurenții săi. Ca urmare, această societate câștigă, prin adăugarea la volum de prime, prin inovarea și mobilizarea capitalului, și prin creșterea dividendelor.

Managerul de portofoliu, poate să i-a decizii în legătură cu politicile de investiții, dar trebuie să țină cont de cîțiva factori majori, și anume:

1. Legi de asigurări de stat;

2. Legile fiscale;

3. Poziția financiară;

4. Cerințele de lichiditate;

5. Condițiile de piață.

Primul dintre aceste legi de asigurări de stat – are o influență neglijabilă asupra activităților de zi cu zi de investiții ale companiilor responsabile în domeniu. De obicei, astfel de legi prevede investițiile care ar descuraja, și necesită investiții care ar sugera prudență. De exemplu, se cere să investească o sumă cel puțin egală cu valoarea nominală din actiuni a companiei in obligațiile Trezoreriei SUA de stat, și obligațiile generale municipale sau obligațiunile Autorității Federale de Locuințe. Pe de altă parte, se împiedică de creditarea de bani pentru persoane fizice sau de a investi în societăți insolvabile. Investițiile în imobiliare trebuie să se limiteze la proprietăți necesare pentru desfășurarea activității de asigurare. După cum s-ar putea aștepta, încurajarea este ignorată într-o companie națională, sau, în cazul în care afacerile în acel stat este suficient de mare.

Un aspect al reglementării de stat a investițiilor, care companiile individuale au examinat cu atenție în ultimii ani a fost descurajarea generală a investițiilor controlate și gestionate în alte întreprinderi. Când companiile de asigurări consideră miscari majore în investiții în alte servicii financiare, care constatează frecvent că ar fi de dorit să se stabilească un holding care va separa stocul de companii de asigurări de celelalte operațiuni. Dacă capitalul sprijină societățile de asigurare puternice este drenată departe în alte activități. Din când în când există sugestii că legile statului ar trebui să fie mai restrictive cu privire la investițiile, și nu este întotdeauna disponibil pentru a speria companii mai mici care colectaza primele astfel încât să poată specula în piața de valori și să se folosească de fondurile de capital insuficiente.

Adecvarea capitalului este, probabil, influenta cea mai importantă cu privire la politica de investiții. Lichiditate este factorul următor, care a fost listat la începutul acestei discuții. Companiile de asigurări ar putea avea nevoie de bani rapid pentru un număr de motive. Ele pot fi preocupat de posibilitatea de a achita o pierdere catastrofă repede. Ei ar putea dori să cumpere unele valori de-a lor. Ei ar putea dori o flexibilitate în schimbarea între taxables și fiscale-scutirile. Ei pot lucra în numerar lor atât de greu că există un apel frecvent la fondurile investite. Sau, acestea pot fi pur și simplu pierde bani în rezultatele de subscriere slabe fără creștere în volum. Titluri de stat de orice maturitate sunt foarte lichide, iar un vehicul excelent pentru oricare dintre aceste cerințe. Un program de maturitate pentru toate obligațiunile pot fi stabilite pentru a spori fluxul de numerar. O linie de credit poate fi stabilită pentru acces rapid la fonduri.

Strategii de investiții de asigurări sunt determinate în primul rând de durata și previzibilitatea obligatiilor lor. Durata determină orizontul de timp pe care asigurătorul poate investi, în timp ce previzibilitate (care depinde de tipul de risc asigurat și opțiunile de poliță construit în contract) determină lichiditatea necesară de investiții.

În cazul în care asigurătorii oferă produse cu garanții, garanția setului de obicei este o investiție minimă de performanță. Companiile de asiguratori vor construi, prin urmare, strategii de investiții într-un mod care așteaptă să depășească ceea ce este garantat.

Obligațiilor de asigurare sunt, în general, nelichide. Cu toate acestea, unele linii de asigurari expune companiilor de asigurare la creanțe mai puțin previzibile. De exemplu, asigurarea de casă catastrofă combină un portofoliu de creanțe previzibile diversificate legate de furturi, incendii și alte evenimente aleatoare, împreună cu pretenții rare, mari și imprevizibile din catastrofe, cum ar fi furtuni sau inundatii. Gruparea din urmă necesită portofolii de investiții lichide.

Există o gamă largă de active în care companiile de asigurări investesc. Clase de active care investesc depinde în mare măsură pe durata și tipul de obligatiuni pe care le dețin. De exemplu, este numai rentabil să investească în unele clase de active, cum ar fi de infrastructură și alte active reale în cazul în care se adoptă o strategie de investiții pe termen lung. Alte clase de active, cum ar fi acțiuni publice poate fi folosita de companiile de asigurari ca parte a unei strategii de investiții pe termen lung, în special pentru produsele cu un element de împărțire a profitului. Având în vedere că aceste active sunt în mod rezonabil de lichide, ele pot, de asemenea, să adopte ca parte a unei strategii pe termen scurt dacă riscul este atractiv, dacă apetitului pentru risc pentru clasa de mijloc este suficientă și, dacă permite natura obligatiilor companiei.

Gama completa de activele este disponibil doar în teorie. În practică, companiile de asigurari se confruntă cu bariere pentru a investi. O companie de asigurări poate avea lipsă de experiență necesară pentru a investi în active specifice care necesită anumite capabilități sau activele necesare, pur și simplu, nu pot fi disponibile pentru vânzare în timp de investiții. De exemplu, unele piețe, care ar servi scopuri de asigurări pentru răspunderea potrivire sunt indisponibile. Companiile de asigurări, prin urmare, utilizează alte active, inclusiv instrumente derivate, care pot fi reprodse cu plata-off dorită, sau ei accepta un anumit nivel de risc.

Reglementarea prudențială pentru Asiguratori, are scopul de a asigura că companiile de asigurări dețin capital suficient pentru a acoperi riscurile cu care se confruntă și că acționează în interesul lor. Aceste reglementări pot afecta comportamentul investiții companiilor de asigurare, făcând unele active mai puțin atractivă decât altele în cazuri unde, de exemplu, regulile de capital ar putea aplica o taxă mare de capital a anumitor bunuri, creând un factor de descurajare pentru a investi în ele.

Regulile prudențiale pentru întreprinderile de asigurare va fi definită de Uniunea Europeană, Solvency II, a cadrului de reglementare. Dacă se puse în aplicare în mod corect, Solvency II va da companiilor de sigurare mai multă libertate în alocarea activelor lor prin eliminarea restricțiilor naționale (în funcție de obligațiunile lor), asigurându-se că au un capital suficient si de gestionare a riscurilor pentru a le proteja împotriva riscurilor la care sunt expuse.

Companiile de asigurări investeasc într-o gamă largă de active pentru a satisface nevoile create de varietatea de produse de asigurare oferite.

Mai mult de trei sferturi din activele companiilor de asigurare sunt reprezentate de acțiuni și corporative, și obligațiuni de stat ( figura 1 din Anexa 1). Companiile de asigurări favorizează, în general, aceste tipuri de active deoarece profilurile de risc și termenul de satisfacere coincide cu cerintele create de obligațiunile lor.

Amestecul de investiții variază considerabil între companii și țări din Europa pentru a satisface cerințele locale și condițiile. La nivel de companie, de obicei depinde de tipurile de asigurare a produselor vândute.

Apetitului pentru risc al unei companii de asigurări și domeniile sale de expertiza de investiții va afecta, de asemenea, amestecul de investiții.

Variații în amestec de investiții între țări, de obicei reflecta diferențele de caracteristici ale produsului național, politica guvernului și impozitele.

Perioada ce a urmat crizei economice a fost caracterizată, printre altele, de o scădere semnificativă a dobânzilor pe piețele financiare. Prin urmare, companiile de asigurări, de altfel investitori importanti, au fost nevoite să își regândească strategiile.

Domeniul imobiliar a fost, mai exact, una din țintele investițiilor companiilor de asigurări. Spre exemplu, AXA, cea mai mare companie de asigurări din lume ca venituri, a cumpărat 50% din acțiunile unui mall din orașul britanic Bristol. Achiziția a fost efectuată prin intermediul diviziei sale AXA Real Estate și se cifreaza la 450 milioane dolari. AXA Real Estate administrează 45 miliarde euro, reprezentând doar o fracțiune din fondurile totale ale grupului AXA (894 miliarde euro) și a investit în ultima perioadă în imobile din SUA sau Asia.

O strategie similară a fost abordată și de compania de asigurări germană ALLIANZ, care a investit 4,6 miliarde euro în proiecte de infrastructură, inclusiv în construcția unei rute ocolitoare în zona orașului Marsilia și a autostrăzii M8 din Scoția. În plus, compania de asigurări ALLIANZ are 1,7 miliarde euro investite în active de energie regenerabilă, cum ar fi parcuri eoliene din țări precum Germania, Franta, Italia si Suedia.

Companiile și oficialii europeni lucrează la un compromis asupra nivelului de capital necesar pentru produse pe termen lung, precum asigurarea de tip rentă.

Companiile de asigurări din țări precum Germania, Franța și Marea Britanie au criticat setul de reguli, numite Solvency II, afirmând că acestea ar putea face produsele de economisire excesiv de scumpe, întrucât va fi necesar mai mult capital pentru a acoperi riscurile investițiilor pe termen mai lung.

Companiile de asigurări sunt cei mai mari investitori instituționali din Europa, cu active sub management de 8.400 de miliarde de euro. Companiile de asigurări au rămas în urma băncilor în privința adoptării unui cadru de reglementare care să le ajute să reziste unei repetări a crizei financiare din 2008.

Solvency II, care ar trebui să armonizeze alocarea capitalului față de risc la companiile de asigurări. Introducerea acestuia a fost amânată în mai multe rânduri din cauza unor motive precum calculul necesarului de capital la unele produse.

Asigurătorii intenționează în prezent să implementeze viitoarele reguli de la începutul anului 2016, cu o perioadă de tranziție, în cazul în care se va ajunge la un acord în timp util.

Orice înțelegere are nevoie de aprobarea Parlamentului și Consiliului, în care sunt reprezentate cele 28 de state membre UE, iar noi întâlniri au loc frecvent înainte de a se ajunge la un proiect de acord.

În timp ce Europa continuă să dezbată Solvency II, organizațiile la nivel global dezvoltă un cadru comun pentru reglementarea companiilor cu operațiuni internaționale. Astfel, Asociația Internațională a Autorităților de Supraveghere pentru Asigurări pregătește un standard de capital care ar trebui lansat până la sfârșitul anului 2016, urmând ca implementarea să fie finalizată până în 2019.

În Republica Moldova, compania de asigurări care a făcut investiții este Moldasig, care este cel mai mare asigurător din Moldova. În primul trimestru al anului 2015, Moldasig, a investit 1,1 milioane de euro în capitalul social al companiei Asito Kapital. Compania de asigurări din Moldova Moldasig, avea nevoie de investiții majore în personal și în crearea unei rețele de filiale în întreaga Românie pentru a dezvolta segmentul de servicii pentru persoane fizice.

1.3. Rolul companiilor de asigurări pe piețele de capital

Piața de capital include toate entitățile și operațiunile care susțin procesul de vânzare și cumpărare a instrumentelor financiare, stabilind un cadru adecvat de reglementare și supraveghere a investițiilor în instrumente financiare.

Piața de capital are două pieți, cea primară și cea piața secundară. Piața primară este piața în care sunt puse noile emisiuni de instrumente financiare la dispoziția investitorilor. Iar piața secundară este acea piață, în care se tranzacționează instrumentele financiare deja emise.

Piețele financiare și instituțiile au un rol important în dezvoltarea economică națională. Multe dintre tranzacțiile care oferă posibilitatea de a aduce profit sunt realizate pe piețele financiare ca un segment al acestora.

Companiile de asigurări sunt participanți de pe piața de capital, care realizează venituri de active în timpul asigurării sociale sau asigurării de viață și de proprietăți. Aceste fonduri sunt investiții în titluri de valoare, datorită cărora crește profitul.

Rolul companiilor de asigurare poate fi văzut pe piața de capita, prin felul în care acestea folosesc fondurile acumulate, investind în titluri de valoare, pentru creșterea fondurilor și pentru a realiza câștiguri mai mari.

Companiile de asigurări oferă, de obicei, o acoperire financiară a pierderii unei persoane care ar putea să sufere din cauza unor evenimente neprevăzute, și, prin urmare, reduce impactul unui anumit eveniment. Aceste companii rambursează costul financiar al unui anumit eveniment. Cuantumul primei de asigurare depinde de probabilitatea de întâmplare a unui eveniment și de starea financiară.

În plus, companiile de asigurări, de asemenea, produce politicile de asigurare de viață pentru a compensa costurile de înmormântare, pentru a înlocui veniturile pierdute pentru familie și pentru a achita datoriile. Aceste companii pot determina cu ușurință rata medie a mortalității prin utilizarea unui mare grup de persoane asigurate. Oamenii care locuiesc mai mult de o vârstă medie, finanța efectiv plata pentru cei care mor înainte de vârsta medie a mortalitatii. Prin urmare, companiile de asigurări ajută la reducerea riscului cu care se confruntă familiile din cauza incertitudinii de moarte și să asigure membrii de familie ai persoanei decedate.

Alta decât asigurarea de viață, companiile de asigurare, de asemenea, fac asigurări de sănătate, pentru a reduce costurile de boală prin punerea în comun a riscului de boală. Costul de ingrijire a sănătății este ușor de echilibrat în piscină, deoarece unii oameni trec prin viață fără să prindă o răceală în timp ce altele trebuie să-și petreacă sute de mii de dolari pentru a obține tratament. Punerea în comun a riscului cu alte persoane este o decizie înțeleaptă, deoarece nimeni nu știe ce va fi cu sănătatea lor, și cât de mult timp va trebui să treacă pentru a obține tratament. Mentorul financiar selectează un plan de asigurare, pentru a ghida care politici sunt mai potrivite pentru fiecare în parte, menținerea în aspectele financiare ale planurilor de asigurare.

Asigurarea de mașinii este foarte rar utilizată în comparație cu asigurările de viață și de sănătate. Aceasta este provocat de companiile de asigurare pentru a partaja riscul financiar al accidentelor și pentru a reduce povara de daune care se confruntă de către un individ. Probabilitatea de apariție a accidentelor și costul aferente poate fi determinată cu ajutorul tabelului actuariale. Această analiză se aplică la întregul portofoliu de plan de asigurare auto și costul total este distribuit în mod egal între indivizi.

Companiile de asigurare sunt intermediari financiari specializați, care preiau în portofoliul lor, riscurile financiare sau comerciale, la care sunt expuși toți care operează pe piață, în schimbul unei prime de asigurare. Baza juridică a operațiunii de intermediere o constituie polița de asigurare, în care sunt prevăzute clar riscurile asumate de asigurător precum și drepturile asiguratului în caz că se produce un eveniment asigurat. În prezent, se poate observa o implicare tot mai mare a acestor societăți de asigurare în tranzacțiile comerciale și financiare internaționale. Asigurările în materia comercială internațională, oferă o arie mai largă de acoperire a riscurilor, existând în prezent polițe de asigurare, inclusiv pentru riscul politic, riscul suveran sau chiar riscul de țară.

Companiile de asigurare oferă o gamă largă de servicii financiare, de la monitorizare până la consultanță financiară specializată. Atunci când valoarea asigurării este mare, societățile de asigurare pot opta pentru reasigurare sau coasigurarea operațiunii respective. Companiile de asigurare au un rol activ pe piețele de capital internaționale, plasând banii colectați prin polițe în diferite titluri ale acestei piețe, în vederea obținerii unor randamente superioare. Companiile de asigurare de viață joacă un rol cheie în stabilizarea piețelor financiare.

Capitolul II Analiza activității investiționale a companiilor de asigurări. Practica națională și internațională

2.1. Topul companiilor de asigurări din Europa

Insurance Europe este federația de asigurare și reasigurare europeană. Prin 34 organisme membre, asociațiile de asigurare naționale, Insurance Europe reprezintă toate tipurile de întreprinderi de asigurare și de reasigurare, de exemplu, pan-europene companii, fonduri mutuale și IMM-uri. Insurance Europe, care are sediul în Bruxelles, reprezintă întreprinderile care reprezintă aproximativ 95% din veniturile totale din prime europene. Piața de asigurare este o contribuție majoră la creșterea economică și dezvoltarea Europei. Asiguratorii europeni generează premium venituri din mai mult de 1 110 miliarde €, angajează aproape un milion de oameni și au investit peste 8 500 miliarde € în economie.

Cu o cotă de 35% din piața mondială, industria de asigurari europene este cea mai mare din lume, urmată de America de Nord – 30% și Asia – 28% (Figura 2.1.).

Figura 2.1. Distribuția primelor de asigurare 2014

Sursa: Swiss Re, Signa Nr.3/2015: World Insurance in 2014

Totalul primelor brute subscrise Europene a crescut cu 2,7% în 2014. Primele de viață a crescut cu 4,7% . P&C redus cu 0,1%, în timp ce primele de asigurare de sanatate a crescut cu 4,9% anul trecut.

Figura 2.1. Totalul Primelor Brute Subscrise Europene 2013-2014

Sursa: Swiss Re, Signa Nr.3/2015: World Insurance in 2014

În 2014, penetrarea (scris brut prime ca procent din PIB) crescut cu 0,1 puncte procentuale, la 7,7%, variind de la 1,3% în România, la 13,0% în Țările de Jos. O medie de € 1 887 pe cap de locuitor a fost de cheltuit pe asigurări din Europa în 2014, comparativ cu € 1 541 zece ani mai devreme (în termeni nominali). De pe cap de locuitor petrecut în 2014, 1 € 124 a fost pe viață și 199 € pe de asigurari de sanatate.

Asigurări de viață plătite aproape 618 € beneficii asiguraților în 2014, oferindu-le cu capital și / sau anuități. Aceasta reprezintă o scădere de 2,5% în beneficii de viata, comparativ cu anul precedent.

Figura 2.1. Beneficii și creanțe europene plătite pe 2014

Sursa: Swiss Re, Signa Nr.3/2015: World Insurance in 2014

Polițe de asigurare de viață poate fi fie "de asigurare pură", produse de economisire, sau o combinație de ambele. Polițe de asigurare de viață poate lua forma unui individ sau a unui contract de grup.

P & C de asigurare se referă la activitatea de asigurări generale, cu excepția asigurărilor de sănătate. Acesta include o gamă largă de acoperire pentru indivizi, case, mașini și întreprinderi. În 2014, asigurările auto a fost cea mai mare clasa de P & C și afaceri accident în Europa, cu € 129 de premium venituri, reprezentând 39% a primelor. Numai P & C clasa în care prime a crescut în 2014 a fost de asigurări de accidente. Acestea primele au crescut cu 1,9% comparativ cu 2013. Proprietatea primele de asigurare a scăzut cu 0,3%, în timp ce răspunderea generală primele de asigurare a scăzut cu 1,8% și de asigurări auto primele au scăzut cu 0,5% comparativ cu anul precedent.

Figura 2.1. P & C și a primele de accidente pe produs – 2014

Sursa: Swiss Re, Signa Nr.3/2015: World Insurance in 2014

Primele de asigurare de sanatate a crescut cu 4,9% ajungând la € 118 în 2014 asigurări de sănătate mediu primele pe cap de locuitor a constituit € 199 în 2014. Aceasta înseamnă că fiecare cetățean european cheltuit, în medie, și în termeni nominali, € 7 mai mult pe asigurari de sanatate, comparativ cu 2013. Olandezii și sistemele de asistență medicală elvețiene sunt similare că au nevoie persoanele să cumpere de sănătate asigurare pe piața privată. Aceasta explică de ce ambele țări sunt performeri de top în ceea ce privește primele de sănătate pe cap de locuitor. Primelor de asigurare de sănătate din Suedia au fost negative în 2014, ca urmare a AFA Asigurări, deținută de către organizațiile implicate în piața forței de muncă din Suedia, plătind 11 miliarde SEK (€ 1,2 miliarde) a acestuia polițe de asigurare.

La 31 decembrie 2014, industria de asigurări europene a avut peste 8500 miliarde € investit în obligațiuni, acțiuni și alte companii active în numele a milioane de pensionari viitoare și non-life clienții de asigurare. Aceasta reprezintă o creștere de 3,2% comparativ cu 2013. Sectorul asigurărilor este o sursă importantă de investiții necesare pentru a sprijini creșterea economiei și să furnizeze fondurile necesare pentru a plăti pentru pensionare generația actuală de lucru a lui. Este cel mai mare investitor institutional din Europa, reprezentând aproximativ jumătate din toate (estimat) European activelor instituționale în gestiune în 2012.

Figura 2.1. Portofoliu investițiilor totale de asigurări

Sursa: Insurance Europe, OECD, EFAMA, SWF Institute; http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/european-insurance

Evoluțiile din portofoliul de investiții al asiguratorilor europeni sunt conduse în principal de viața afacerilor, deoarece exploatațiile de investiții ale contului industriei de asigurări de viață au mai mult de 80% din total. Marea Britanie, Franța și Germania reprezintă împreună peste 60% din investițiile tuturor asiguratorilor europeni. În 2013 cele mai mari componente ale portofoliului de investiții asiguratorilor europeni au fost titluri de creanță și alte active cu venit fixe (42%), urmate de acțiuni și alte titluri cu venit variabile (31%). Credite reprezintă 11% din total.

Majoritatea companii sunt societăți pe acțiuni și asigurătorii mutuale, dar unii iau, de asemenea, o altă formă, cum ar fi instituții publice sau cooperative. Industria europeană a asigurărilor are mai mult de 995 de 000 de oameni în mod direct. Există, de asemenea, în jur un milion de angajați externalizate și intermediari independenți.

Asiguratorii își vând produsele direct sau printr-o varietate de alte canale de distribuție, de care cele mai familiare sunt brokerii și agenții. Diversitatea canalelor de distribuție în beneficiul consumatorilor, ale căror culturi, nevoi și preferințe variază în funcție de piețe. Se asigură că consumatorii au acces mai bun la produsele de asigurare și stimulează concurența în prețul și calitatea produselor între furnizori și distribuitori.

Bancassurance sa dezvoltat în paralel cu activitatea de asigurare de viață în ultimul deceniu și este astăzi principalul canal de distribuție de viață în multe țări europene. Agențiile și brokerii, de asemenea, joacă un rol important în distribuirea politicilor de viață. Cu toate acestea, vânzările directe prin angajați sau distanța vândută, sunt mai puțin dezvoltate în viață decât în asigurări generale.Distribuirea non-Politicile de viață din Europa se realizează în principal prin intermediari (agenții și într-o măsură mai mică brokeri) și vânzările directe către angajații și la distanță de vânzare.

2.2. Evoluția pieței asigurărilor din Republica Moldova

Evoluția asigurărilor s-a produs în paralel cu cea e legislației, a contabilițății și a formelor de comerț. În trecut, oamenii erau dispuși să acopere o mare parte din riscurile pe care le întîmpinau, bazîndu-se la nevoie pe spriginul financiar al familiei, sau al comunității religioase. Creșterea gradului de complezitate al vieții moderne ia determinat să caute protecție împotriva riscului în rîndul mecanismelor de asigurare formale.

Tehnicile asigurării au apărut în civilizațiile din Asia și Orientul Mijlociu Islamic, dar și în Europa Medievală. Metodele de asigurare s-au dezvoltat în funcție de nevoile distincte la un moment dat. Pentru a le înțelege este necesar să le studiem în evoluția lor în timp.

Evoluția asigurărilor în Republica Moldova poate fi divizată în două perioade:

asigurările în condițiile economiei planificate (1945 – 1991);

asigurările în etapa tranziției spre economia de piață (după 1991).

În Republica Moldova pînă în anul 1991 piața asigurărilor era neconcurențială. Anume începînd cu 1945cu venirea reprezentanților Gosstrah-lui s-a început pregătirea cadrelor în domeniul asigurărilor. Toate instrucțiunele erau prelucrate și primite din Moscova. Începînd cu perioada menționată Gosstrah deținea dreptul monopolist referitor la asigurările în Moldova.

Fostul Gosstrah, persoană juridică care a fost organizată și funcționa pe baza principiilor economiei planificate sub conducerea organelor superioare din Moscova. Tipurile de asigurare practicate de această organizație erau: asigurările de construcții, asigurările bunurilor casnice, animalelor, agricole, asigurarea de accidente, de viață. La persoane juridice: asigurarea personaluluii de accidente, de construcții. Se practicau și asigurările mijloacelor de transport ce aparțineau persoanelor fizice și juridice. Gosstrah-ul efectua toate aceste asigurări sub două forme: prin efectul legii și pe baze contractuale.

Asigurarea prin efectul legii avea la bază, odată cu îndemnizația celor asigurați, interesul economic și social al întregii societăți pentru apărarea avuției naționale, menținerea continuității procesului de producție. Asigurarea prin efectul legii cuprindea toate bunurile de același fel, aparținînd anumitor persoane fizice sau juridice.

În ceea ce privește asigurarea facultativă, ea cuprindea numai o parte din întreaga masă a bunurilor de același fel sau a persoanelor asigurate. La asigurarea facultativă, suma asigurată se stabilea la propunerea asiguratului, fără a depăși valoarea reală. Asigurarea facultativă se încheia, în general, pentru o perioadă de timp determinată stabilită prin contract. Asigurarea prin efectul legii era fără termen și acționa atîta timp cît exista obiectul asigurat; reînnoirea ei nu necesita îndeplinurea vreunei formalități. La asigurarea prin efectul legii răspunderea asigurătorului lua naștere în mod automat, iar la asigurarea facultativă numai după îndeplinirea condițiilor contractului.

Prin evoluția lor, asigurările obligatorii deținea de la început o pondere mai mare, dar cu timpul asigurările facultative au început să joace un rol semnificativ în dezvoltarea asigurării. După perioada războiului pe măsura lărgirii răspunderii asigurate și perfecționării tipurilor de asigurare existente s-a dezvoltat asigurarea averii. În anul 1946 au fost luate măsuri în vederea majorării rolului asigurărilor de stat în stimularea viteculturii.

Începînd cu 01.01.1968 printr-un Decret din Moscova fiecare colhoz era obligat să asigure bunurile care le aparțineau: recolta culturilor agricole, animalele, toate mijloacele fixe și circulante. Începînd cu 1971 asigurarea obligatorie a fost întrodusă și pentru sovhozuri. Aceste asigurări au acționat pînă în anul 1992.

Din 1993 au fost elaborate noile normative de evaluare a construcțiilor în proprietate personală. Ansamblul asigurărilor facultative a patrimoniului a fost completat cu asigurarea “Auto-Combi”, cu asigurarea colecțiunilor, obiectelor de artă și tezaurului, cu asigurarea mixză a vieții, asigurarea copiilor, asigurarea nupțială. Tot în această perioadă au apărut asigurările de pensii suplimentare. La persoane juridice se asigurau bunurile întreprinderii în mod facultativ.

În general, în perioada 1945-1991, în condițiile unei economii planificate, activitatea de asigurare s-a caracterizat prin:

monopolul statului a împiedicat dezvoltarea și diversificarea asigurărilor. Accentul se punea pe eficientizarea activității de asigurare și nu pe satisfacerea cerințelor asiguraților.

Asigurările prin efectul legii au deținut o pondere semnificativă pînă în anii 1990. Ulterior, dezvoltarea asigurărilor facultative a determinat scăderea ponderii asigurărilor obligatorii.

Sfera de cuprindere a asigurărilor era puțin diversificată. O serie de bunuri și ricsuri asigurabile pe plan internațional nu erau cuprinse în asigurare.

Monopolul statului în domeniul asigurărilor a durat pînă în 1991, cînd prin Hotărîrea Guvernului asigurările de stat s-au desființat. Trecerea la economia de piață a făcut necesară modificarea structurilor organizatorice existente în activitatea de asigurare și reasigurare, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale în materie de asigurare – reasigurare, perfecționarea instrumentelor și tehnicilor de lucru folosite de societățile comerciale specializate în operații de asigurare, intermediere și alte prestări de servicii de asigurare.

În acest context, în locul reglementărilor existente în anii 1970-1990 au fost adoptate noi reglementări, printre care cele privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor, asigurările de persoane, bunuri și răspundere civilă, înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, atribuțiile Serviciului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor pe lîngă Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Trecerea la economia de piață a făcut necesară adoptarea unei forme noi de organizare a activității de asigurare în țara noastră. Renunțarea la monopolul statului în domeniul asugurărilor devenise necesară de vreme ce se procedase la organizarea de societăți comerciale cu profil de producție, prestări de servicii, bancar etc.

În anul 1991 în vederea perfecționării și reglementării activității de asigurare pe baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova din 12.iunie nr. fost creat Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor pe lîngă Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova care în același an pe data de 11 iulie a înregistrat prima companie comercială de asigurări urmașă a fostului GOSSTRAH – Compania comercială de asigurări “Asito” SA.

Pe lîngă compania de asigurare “ASITO” SA, au apărut un șir de noi companii de asigurare comercială, care în majoritatea lor erau create de către băncile, de întreprinderile industriale și comerciale. Serviciile de asigurare au început să se presteze în condiții de concurență, ce duce la o luptă pentru clienți. Este necesar de menționat că, pe lîngă apariția de concurență între companiile de asigurare, au apărut și o serie de alte probleme pe piața serviciilor de asigurare. Dacă pînă la începutul anilor 1990 asigurarea era “binevolă – obligatorie”, în perioada actuală ea devine binevolă, facultativă, cu excepția unor tipuri de asigurare care sunt obligatorii.

Criza prin care trece Moldova a afectat și mai mult serviciile de asigurare. In aceste condiții, companiile de asigurare, pentru a supraviețui, sunt nevoite să promoveze o politică de asigurare în condiții noi. Una din problemele care apar este și politica primelor de asigurare. Este clar că primele de asigurare pentru toate tipurile de asigurare trebuie să fie calculate astvel ca să nu “sperie” potențialul client și în același timp să fie favorabile asiguratorului. În calcularea acestor prime trebuie respectate unele condiții, care practic nu sunt acceptate nici de o companie de asigurare din Moldova. Excepția o face compania de asiguri pe acțiuni “ASITO” care posedă o statistică a fostului “Gosstrah”. Dar datele statistice ale fostului Gosstrah nu sunt de un înnalt nivel de veridicitate.

Piața de asigurări din Republica Moldova a crescut cu doar 0,39 la sută în anul 2014, evoluție apreciată de experți drept stagnare, după ce pe parcursul anilor 2009-2013 s-a menținut pe o tendință de creștere în medie de peste 9 la sută, arată datele preliminare ale Comisiei Naționale a Pieței Financiare.

Asiguratorii au vîndut în anul trecut polițe în sumă de 1,2 miliarde lei moldovenești, față de 1,19 miliarde în anul precedent. Este pentru prima dată în ultimii șase ani cînd piața stagnează. În anul 2013 avansul a fost de 8,5 la sută, în 2012 de 8 la sută, iar în 2009-2011 suma primelor brute subscrise de companiile de asigurări a crescut în medie cu 10-12,4 la sută.

Cu un avans de 6,8 la sută față de anul precedent, polița Cartea Verde este segmentul de asigurări cu o creștere peste media pieței, în timp ce asigurările obligatorii de răspundere civilă auto (RCA) au crescut nesemnificativ, sub un procent. Asigurările Cartea Verde au generat în anul trecut subscrieri la nivelul pieței de 263 milioane de lei, iar RCA de 241 milioane de lei.

În anul trecut, un cetățean al Republicii Moldova a cheltuit în medie 332 lei pentru produse de asigurare. O mică parte din cheltuielile de asigurare au mers pentru a-și asigura viața, iar restul pentru a-și asigura automobilul, casa și alte bunuri.

Datele CNPF relevă că valoarea daunelor plătite de companii a fost în anul 2014 în creștere, cu peste 17 la sută față de anul precedent. Este o tendință inversă față de anul precedent cînd suma despăgubirilor a fost în scădere.

Din cele 15 companii de asigurare active pe piața de profil din Moldova, 11 societăți au înregistrat rezultate pozitive. Valoarea însumată a primelor brute subscrise de primele zece companii, în anul 2014, reprezintă 91,18 la sută din totalul pieței.

Operațiile de asigurare realizate pe bază contractuală se desfășoară în cadru pieței asigurărilor. În piața asigurărilor se întîlnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurate, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile, sub raport financiar, să desfășoare o astfel de activitate. Denumirea de piață, este valabilă atît pentru țările în care operează mai multe organizații de asigurare, cît și pentru cele în care în virtutea monopolului de stat finanțează o singură asemenea organizație. În Republica Moldova există piața concurențială, în sensul că fiecare organizație de asigurare este preocupată să-și adjudece un segment cît mai mare din cererea de asigurare. În cazul în care există o piață monopolistă, organizația de asigurare nu se mai află în competiție cu alte organizații similare în ceea ce privește condițiile asigurării oferite.

Piața aparent neconcurențială prezintă elemente de concurență prin organizația unică de asigurare care aduce cererea de asigurarea la dimensiunea ofertei sale prin convingerea persoanelor fizice și juridice asigurabile spre acceptarea condițiile de asigurare oferite. Din cauza puținelor organizații de asigurare, persoanele fizice și juridice asigurabile, au de ales între a accepta unica ofertă de asigurare existentă pe piață sau a o respinge. Cele care nu acceptă oferta organizației de asigurare sunt preocupate să găsescă asigurării o alternativă viabilă, reală sau aparentă.

Persoanele care doresc o asigurare de viață, protecție de asigurare și posibilitatea fructificării economiilor, depun la casa de economii a disponibilităților lor bănești spre păstrare și fructificare. Suma incasată la o asigurare mixtă de viață, de către asiguratul supraviațuitor, este mai mică decît cea pe care acesta ar fi incasat-o dacă ar fi încredințat unei case de economii spre păstrare și fructificare, o sumă de bani egală cu totalul primelor de asigurare plătite. De fapt, nu este vorba de faptul că organizația de asigurare fructifică mai slab economiile populației decît casa de economii, ci că ea acoperă și riscul de deces a asiguratului pe perioada de valabilitate a contractului, pentru care este îndreptățită să perceapă o anumită primă de asigurare.

Unitățile economice și gospodăriile populației care sunt interesate să protejeze bunurile sale pot să autoasigure toate limitele sale, în locul asigurării prin intermediul unei organizații specializate. De aici rezultă că formele ale concurență pot să apără între o organizație de asigurare și o casă de economii, și respectiv, între asigurarea priopriu – zisă și autoasigurarea.

O altă problemă este dimensiunea pieței asigurărilor. Dimensiunea unei asemenea piețe este definită de cererea de asigurare, care determinată puterea economică a persoanelor fizice și juridice asigurabile. Cadrul organizațional al pieții asigurărilor se relevă prin diversitatea rețelei instituționale.

Pe piața asigurărilor pot funcționa:

a. Societăți comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare sau banc-asigurare;

b. Organizații de asigurare de tip mutual;

c. Asociații de asigurare – tontine.

Societățile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate își desfășoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăți sunt obligate să se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris și vărsat; mărimea obligațiilor pe care și le pot asuma; rezervele de prime și/sau de daune pe care trebuie să le constituie; modul de ținere a evidenței activității desfășurate; forma bilanțului și a contului de profit și pierdere care trebuie întocmite și publicate etc. societățile în cauză trebuie să respecte, de asemenea, avizele și normele organului de stat desemnat pentru supravegherea asigurărilor.

Organizațiile de asigurare de tip mutual, urmăresc întrajutorarea membrilor lor, dar nu și obținerea de profit. Fiecare membru al unei organizații mutuale are o dublă calitate: de asigurat și de asigurător. Fiecare membru al grupului, în calitate de asigurat, participă la formarea fondului comun de asigurare, cu contribuția ce i-a fost stabilită. Din fondul astvel constituit, se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri și de răspundere civilă și se achită sumele asigurate la asigurările de persoane. La finele anului, se procedează la regularizarea contribuțiilor în funcție de mărimea reală a daunelor și, respectiv, a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată majorîndu-se sau diminuîndu-se, după caz. În unele țări în cazul în care anumite organizații mutuale, ca de exmplu cele din domeniul agriculturii, nu-și pot acoperi integral cheltuielile legate de asigurare, pe seama propriilor lor contribuții, în completarea acestora primesc contribuții de la stat.

Tontinele, sunt asociații constituite pentru o perioadă anumită de timp, în decursul căreia membrii asociației varsă la fondul comun o cotizație anuală, care variază în funcție de vîrstă. La expirarea termenului pentru care a fost cinstituită asociația, suma rezultată din capitalizarea cotizației de-a lungul anilor se împarte membrilor supraviețuitori. Asociații asemănătroare se organizează și pentru cazurile de deces. Tontinele datorează denumirea bancherului italian, Lorenzo Tonti, care le-a întrodus în Franța, după ce le-a experimentat în Italia.

În multe țări ale lumii funcționea ză și organizații specifice de asigurare. De exmplu, în Franța funcționează Casa Națională de Prevederi care este o instituție publică administrată de Casa de Depuneri și Consemnațiuni avînd misiunea de a propune pensii de viagere și asigurări de viață.

Pe piața asigurărilor acționează, după caz, și societăți de intermediere care negociază și încheie contracte de asigurare și reasigurare ori prestează servicii de specialitate pentru societățile de asigurare-reasigurare.

Caracterul concurenței, perfecte sau imperfecte, pe piața asigurărilor, se reflectă prin: omogenitatea produsului de asigurare, transparența pieței, atomizarea pieței, libertatea de mișcare a agenților pieței, decentralizarea deciziilor.

Omogenitatea produsului pe piața asigurărilor rezidă în faptul că deși pe piață valorifică o varietate de produse de asigurare ele nu sunt înlocuibile, unul prin celălalt. Nu se poate concepe că o asigurare oferită/solicitată să fie acoperită, prin obiect, risc, mecanism etc. de altă asigurare. Asigurare de răspundere civilă auto nu poate substitui și nu poate fi la rîndul său, să fie substituită prin asigurarea autovehiculelor pentru avarii; asigurarea clădirilor și construcțiilor nu poate fi înlocuită cu asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice. Asigurările de viață sunt distincte de asigurările de accidente.

Reiese astfel faptul că pe piața asigurărilor concurența perfectă înseamnă concurența între societăți de asigurare cu portofoliul de asigurări omogen sub aspect structural, întrucît omogenitatea este generată de obiect și de risc. Deci piața asigurărilor este secvențiată și segmentată. Totuși, nici măcar la nivelul unei subramuri a asigurărilor nu identificăm produse de asigurare oferite de societăți de asigurare diferite.

Transparența peiței asigurărilor, constituie cel mult un deziderat. În mod normal cumpărătorul unei mărfi este avizat sub multiple forme cu privire la calitate, preț, mod de utilizare, scop și destinație. În cazul achiziționării unei polițe de asigurare, asiguratul, cu greu poate realiza sau înțelege efectul asigurării, raportul dintre prima de asigurare, suma asigurată, valoarea bunului asigurat, risc etc. pentru că piața asigurărilor este , în principiu opacă pentru mulți asigurați, extinderea și funcționarea acesteia implică efort intens pentru conștientizarea interesului potențial vizănd asigurarea.

Atomizarea pieții asigurărilor, constituie o condiție a realizării concurenței perfecte pe piața asigurărilor. O piață este atomizată cînd reunește un număr suficient de mare de ofertanți și solicitanți, astfel încît nici unul din participanți să nu poată influința sensibil funcționarea acesteia.

Practica asigurărilor pe plan internațional demonstrează gradul ridicat de atomizare a pieței asigurărilor în unele țări ale lumii: S.U.A., Japonia, Germania, Elveția, Austria etc.. Se remarcă faptul că numărul organizațiilor de asigurare din țările sus menționate este mare, fiind, după caz, organizate ca societăți pe acțiuni, sau ca societăți cu răspundere limitată ori ca societăți de tip mutual.

Libertatea de mișcare (intrare-ieșire) a agenților economici pe piața asigurărilor, răspunde unui criteriu esențial al funcționării economiei de piață, acela al deschiderii față de mediul economic și social.

Creșterea sau scăderea numărului de societăți de asigurare se motivează pe evoluția obiectivă a pieței asigurărilor, în cadrul căreia apar, în timp, noi societăți de asigurare, concomitent cu fuzionarea, lichidarea altora. Dar, tocmai aspectele menționate anterior justifică instituționalizarea supravegherii pieții asigurărilor. În țara noastră s-a constituit în acest scop Serviciul de Stat pentru supravegherea asigurărilor pe lăngă Ministerul Finanțelor republica Moldova, cu atribuții vizînd constituirea societăților de asigurare, subscrierea și vărsarea capitalului social, funcționarea societăților de asigurare-reasigurare cu respectarea prevederilor legale, protecția drepturilor asiguraților în raport cu activitatea și operațiunile desfășurate de societățile de asigurare.

Capacitatea decizională sau decentralizarea capacității decizionale este o cerință esențială pentru o piață concurențială. În practica asigurărilor comerciale societățile de asigurare-reasigurare au capacitatea decizională în limitele specificului activității potențialului financiar de care dispun și în limitele legii, în măsura în care deciziile respective produc efecte asupra terților, cu deosebire asupra asigurărilor. Remarcăm sintetic doar cîteva din aspectele prin care, în țara noastră, legea se impune fașă de capacitatea decizională a societăților de asigurare și anume:

Obligația societăților de asigurare constă în faptul de a subscrie și vărsa capitalul social în funcție de limita minimă stabilită pentru fiecare formă de asigurare inclusă în portofoliul societății;

Cerința gestionării distincte a asigurărilor de viață, indiferent de alte forme de asigurare practicate de societate;

Restricția cu privire la raportul dintre angajamentele față de asigurări și capacitatea lor financiară, societățile de asigurare-reasigurare și de reasigurare își pot angaja anual, prin contracte, obligații corespunzătoare unui volul de prime de asigurare care, după deducerea primelor cedate în reasigurare, să nu depășească un plafon prestabilit;

Societățile de asigurare sunt obligate să-și constituie rezerve de prime pentru asigurările de viață, precum și rezerve de prime și de daune pentru celelalte categorii de asigurări. Nivelul minim al acestor rezerve în țara noastră este prestabilit de către Serviciul de Stat pentru supravegherea asigurărilor pe lîngă Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Dreptul societăților comerciale de asigurări, ca pe seama unei părți din capital, să efectuieze plasamente în investiții mobiliare și imobiliare, în titluri de valoare.

În mod evident, în raport cu alte societăți comerciale, societățile de asigurare deși au libertate de decizie, ele sunt constrînse pentru a manifesta prudență deosebită în activitatea lor pentru a nu ajunge în incapacitate de plată și deci pentru a nu pericicla angajamentele de plată față de asigurați.

Diversitatea serviciilor de asigurare oferite permite organizațiilor de asigurare mențină echilibrul în domeniul asigurărilor.

Fiind structurate aparte pe tipuri de organizații de asigurare și diversitatea serviciilor oferite Serviciul de Stat pentru supravegherea asigurărilor își ușurează lucrul în vederea menținerii controlului riguros a acestora.

Numărul total al organizațiilor de asigurare principali existente în Republica Moldova și indicii principali a acsetor organizații sunt oglindiți în Anexa 2.

În general, activitatea de asigurare, se realizează prin intermediul unor societăți de asigurare și reasigurare. Deasemenea activitatea de asigurare se desfășoară și prin agenții de intermediere, persoane fizice și juridice care negociază și încheie contracte de asigurare.

În Republica Moldova societățile din domeniul asigurărilor se constituie ca societăți pe acțiuni, societăți cu răspundere limitată, întreprinderi de stat sau municipală. De menționat că pentru protejarea pieții interne, societățile comerciale cu participare străină se pot constitui numai prin asociere cu persoane fizice și juridice a țării noastre. Deasemenea pentru protecția asiguraților, în țara noastră, societățile comerciale străine și asociațiile asigurătorilor pot înființa reprezentanțe la noi numai dacă au personalitate juridică în țara de origine, au desfășurat activitate în domeniul asigurărilor și nu se află în stare de încetare de plăți sau de faliment.

2.3. Avantajele activității investiționale a companiilor de asigurări

De nivelul de dezvoltare a infrastructurii pieței de capital, pieței de asigurări, a investițiilor străine, și a cadrului legislativ, depinde atractivitatea țării pentru investitorul potențial și, în particular, a acelor instituții financiar-bancare, calificate drept investitori particu-lari. Atunci cînd activitățile investiționale din Republica Moldova va atinge un nivel mai înalt de dezvoltare, va fi realizat un grad satisfăcător de transparență și lichiditate a pieței de asigurări, se va realiza un flux cert de investiții în instituțiile economico-financiare și, în particular, în domeniul asigurărilor din țară.

Principala problemă a agenților economici este obținerea celor mai bune rezultate cu mijloacele disponibile într-o economie de piață. Scopul principal al agenților econmici este de a urmări desfășurarea oricărei activități.

Companiile de asigurare sunt și ele un participant activ pe piața financiară. Ele își constituie rezerve, care se pun la dispoziția companiilor de asigurare. Aceste rezerve sunt necesare pentru că în orice moment, pot apărea dezastre care să facă necesară obligațiilor asumate față de asigurați. Fructificarea acestor rezerve, se face prin plasamente de portofoliu în acțiuni sau obligațiuni ale diferitelor societăți comerciale, în bonuri de tezaur, obligațiuni sau alte înscrisuri ale împrumuturilor de stat, depuneri la termen la bănci etc.

Piața de asigurări concentrează și centralizează capitalurile prin mecanismele sale specifice. Pentru a acoperi riscurile, companiile de asigurare, trebuie să ofere instrumente și produse noi de asigurări. În procesul integrării țărilor pe plan național și internațional piața asigurărilor oferă cele mai diverse oportunități de investire. Reușita companiilor de asigurare depinde de gradul de instruire și cunoaștere, de priceperea și curajul fiecărui participant. Este nevoie de crearea unui nou mecanism financiar care să țină cont nu doar de cerințele pieței, dar și de faptul că structura pieței de asigurări în cadrul întreprinderilor naționale depinde de raportul de forțe dintre acționarii mici, acționarii semnificativi, investitorii strategici și poziția societăților de asigurări.

Piața de asigurări reprezintă o totalitate de relații de cumpărarea și vânzarea serviciilor de asigurări dintre piețele regionale și naționale., La baza determinării eficienței economice a asigurărilor stă selectarea criteriului de eficiență, care este determinată de însăși esența asigurărilor și de formularea scopului final.

Legislația economico-financiară și juridică reflectă structura formelor de proprietate și schimbarea proprietarului care determină modificări și adaptări corespunzătoare ale pieței de asigurări. De aceea, se pune în discuție, ca organele de drept să stabilească care anume acte normative în cadrul legislației economico-financiare nu mai sunt obligatorii pentru agenții economici cu capital privat. Totodată, se impune limitarea intervenției statului în probleme interne ale agenților economici cu capital privat, de organizare, conducere și administrare a patrimoniului privat al acestora.

Pe plan mondial, Republica Moldova, necesită completarea cu un element caracteristic economiei de piață, și anume, legislația în domeniul asigurărilor. În plan legislativ sunt argumentate și propuse mecanisme de reglementare de către stat a activității de asigurare, care vor contribui la funcționarea eficientă a sistemului de asigurare din Republica Moldova.

Inspectoratul de Stat pentru supravegherea asigurărilor explică că la determinarea de către reasiguratori la sfârșitul perioadei gestionare a bazei pentru calculul rezervei catastrofelor, rezervei primei necâștigate și al rezervei daunelor întâmplate dar nedeclarate, suma primelor de asigurare, care a fost plătită de către cedenți pe contractele de reasigurare, se exclude din suma primelor de asigurare pe acel trimestru, în care ele au fost primite pe asigurarea directă. Totodată, în scopul asigurării stabilității financiare și al garantării achitării sumelor și despăgubirilor de asigurare, organizațiile de asigurare investesc rezervele și fondurile de asigurare pe principiile diversificării, rambursării, rentabilității și lichidității.

Multiplicarea și interacțiunea proceselor economice, creșterea gradului de complexitate a activității companiilor de asigurări în contextul mecanismelor pieței are implicații profunde în procesul de diagnosticare a situației lor actuale în Republica Moldova. Iată de ce cercetarea și analiza temeinică și multilaterală a indicatorilor economici de dezvoltare a pieței de asigurări permite evidențierea unor tendințe în relațiile economice.

Companiilor de asigurări au nevoie de o analiză pentru a cunoaște fenomenele și procesele economice. Această analiză cercetează activitățile companiilor de asigurări din punct de vedere economic, unde obiectivul îl constituie luarea în considerație a relațiilor structural-funcționale și a celor de cauză-efect. Această metodă de cercetare este bazată pe descompunerea sau divizarea unui obiect, fenomen în părțile sale componente, în elementele sale simple.

Activitatea de investiții influențează simultan cererea și oferta, de aceea ocupă un loc central atât în sfera producției de bunuri, cât și în sfera consumului. Investițiile unei societăți de asigurare determină alte întreprinderi să producă mai mult, solicitându-le bunuri calitative, și dezvoltă propriile capacități existente oferind bunuri și servicii de asigurare.

În procesul reproducției, investițiile îndeplinesc rolul de pârghie a creșterii economice, în sensul dirijării proceselor de materializare a progresului tehnic, în timp și spațiu, în conformitate cu interesele de câștig ale agenților economici. Astfel, se asigură perfecționarea factorilor procesului de producție și, pe această bază, evoluția ascendentă a producției și a economiei la general.

Investițiile au un profund caracter novator în cadrul economiei naționale. Prin proiectele de investiții se asigură implementarea în practică a soluțiilor oferite de cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, a tehnicii și tehnologiilor de performanță pe plan mondial, ceea ce conduce la ridicarea nivelului tehnic al producției, la îmbunătățirea și diversificarea calității produselor și serviciilor, la creșterea eficienței economice. Totodată, se amplifică influența în întreaga structură a economiei naționale.

Investițiile sunt unul dintre cei mai importanți factori care pot contribui la menținerea unei structuri moderne a producției, a tehnologiilor și a serviciilor de asigurări în special. Deci, se poate spune că numai un efort continuu de investiții în structurile financiare de asigurări și în cele bancare poate fi garanția în timp a competitivității economiei naționale, a unei creșteri economice susținute, neinflaționiste, fără dezechilibrări semnificative financiare.

În prezent este evident că Uniunea Europeană reprezintă o forță impunătoare pe continent și în lume, cu o puternică și directă influență asupra evoluției proceselor economico-financiare și consolidării pieței de asigurări atât în Europa în general, cât și în țările din apropiata vecinătate a Republicii Moldova. Procesul de integrare europeană necesită eforturi considerabile, care țin atât de crearea unui cadru constituțional și juridic adecvat, cât și de asigurarea implementării reformelor economice în scopul adaptării la economia de piață și formării unei piețe de asigurări multilateral dezvoltate.

O mare importanță are procesul de internaționalizare a serviciilor de asigurare și efectul acestui proces asupra apariției și dezvoltării investițiilor. Prin urmare, procesul de internaționalizare reprezintă extinderea activității companiilor, societăților de asigurări peste hotarele țării de origine. Acest proces este privit ca un proces prin care mărfurile, tehnologiile, serviciile de asigurări și reasigurări, modurile de comunicații pierd progresiv caracteristicile lor naționale sau locale, în favoarea celor internaționale. Crearea pe plan internațional a firmelor, companiilor și societăților de prestări servicii în asigurări este necesară datorită diversității și complexității activităților presupuse de încheierea și diluarea contractelor de asigurare. Aceste servicii sunt legate de inspecțiile de risc, evoluarea și managementul riscului, constatarea, evaluarea și lichidarea daunelor.

În prezent, Republica Moldova are o piața de asigurări și o piață de capital cu o infrastructură de reglementare, instituțională și normativă practic finalizată. În Guvern și în cadrul autorităților periferice ale administrației publice centrale se vorbește despre beneficiile investițiilor străine pentru economie, inclusiv prin transferul de tehnologii, crearea locurilor de muncă și promovarea exportului.

Un aspect mai satisfăcător ce ține de piața de asigurare este alegerea modelului de organizare a acesteia. Dacă modelul mixt de organizare a pieței de capital din Moldova este destul de reușit, atunci infrastructura pieței de asigurări autohtone necesită profunde schimbări. El permite tuturor tipurilor de instituții implicate în tranzacțiile cu fonduri să realizeze operațiuni pe piață și să implementeze obiectivele sale economice. Gradul de libertate de care participanții dispun încă necesită elaborare, însă numărul acestora în mod cert va favoriza sporirea gradului de lichiditate și transparență a pieței de asigurări cu noile servicii de asigurări pe care le pot oferi în primul rând potențialilor consumatori. Dacă baza legislativă va permite crearea elementelor de infrastructură, încă inexistente în Moldova, și acestea vor putea apărea eventual și opera la un nivel satisfăcător, se poate spune cu fermitate că piața din Moldova va oferi potențialilor investitori și beneficiarilor direcți ai tranzacțiilor cu hârtiile de valoare un mediu favorabil pentru realizarea obiectivelor sale.

În prezent există atât probleme de ordin macroeconomic, cât și probleme de ordin instituțional care stau în calea dezvoltării pieței de capital și, indirect, în calea atragerii investițiilor străine. Investițiile străine care sunt realizate prin alte căi decât investirea în acțiunile companiilor din Moldova sunt împiedicate în mod consistent de un grad înalt de birocrație, corupție și intransparență a informațiilor despre condițiile de afaceri. Pentru a dezvolta piețele de capital va fi necesar de a soluționa problemele interne ce țin în principal de piața de asigurări și de a promova o politică activă de integrare a piețelor de capital din Moldova, România, Ucraina, precum și țările din Occident. Această integrare nu numai va favoriza dezvoltarea pieței de asigurări, ci și va deschide pentru Moldova noi piețe și noi ieșiri spre importul de capital din străinătate.

Pentru a realiza toate obiectivele descrise mai sus, statul va trebui doar să se concentreze asupra asigurării legalității activităților participanților la piața de capital și ale investitorilor străini, și să nu impună noi și complexe reglementări și restricții. Dat fiind că piața de asigurare este o piață care reprezintă cu adevărat relațiile patrimoniale ce există într-o economie de piață liberă, aceasta poate să se dezvolte la maximum numai într-un mediu în care nu există alte restricții considerabile decât cererea și oferta liberă.

Capitolul III. Problemele pieței de asigurare a Republicii Moldova

3.1 situația actuală a pieței de asigurări a Republicii Moldova

Pe parcursul anului 2014, 18 societăți au desfășurat activitate de asigurare, inclusiv 16 societăți au desfășurat asigurări generale, o societate a desfășurat activitate compozită și o societate a desfășurat asigurări de viață. Evoluția numărului asigurătorilor este prezentată în figura

Diagrama nr. 33 Evoluția numărului societăților de asigurare și a brokerilor de asigurare/reasigurare licențiați

La finele anului 2014 16 asigurători dețineau licențe pentru desfășurarea activității de asigurări/reasigurări. Pe parcursul anului au fost retrase licențele Companiei „ASIGURĂRI GENERALE VITORIASIG” S.A. și Companiei Mixte de Asigurări „EXIM-ASINT” S.A., ca urmare a adresărilor privind depunerea benevolă a acestora. Totodată, urmare a supravegherii executării de către Compania de Asigurări „EUROASIG GRUP” S.A. a planului de remediere financiară, CNPF a solicitat instanței de judecată intentarea procesului de insolvabilitate a asigurătorului, cu interzicerea subscrierii unor noi contracte de asigurare și încasării primelor aferente, precum și limitarea desfășurării activității investiționale. În rezultatul neconformării indicatorilor de solvabilitate și lichiditate ale Întreprinderii Mixte Compania Internațională de Asigurări „TRANSELIT” S.A. la normele legale în vigoare, la finele anului de gestiune a fost deschisă procedura de remediere financiară a participantului profesionist în cauză.

În februarie 2014 din componența membrilor cu drepturi depline ale Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule (BNAA) a fost exclusă Societatea de Asigurări-Reasigurări „MOLDCARGO” S.A., iar în cadrul adunării generale extraordinare prin decizia membrilor BNAA a fost exclus un alt operator – Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări “GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A., care a fost lipsită de dreptul de a realiza certificate de asigurare „Carte Verde”. În acest context, CNPF a prescris organelor de conducere ale BNAA și asigurătorilor care dețin calitatea de membri cu drepturi depline ai BNAA respectarea necondiționată a prevederilor legislației și prevederilor statutului. Concomitent, Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări “GRAWE CARAT ASIGURĂRI” S.A. a contestat în instanța de judecată Hotărîrea adunării generale extraordinare a membrilor BNAA, drept urmare executarea deciziei BNAA fiind suspendată pînă la adoptarea unei hotărîri definitive.

Începînd cu 1 februarie 2013 a fost lansat Sistemul Informațional Automatizat de Stat RCA Data, elaborat în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.133 din 27.02.2012 „Cu privire la aprobarea Conceptului tehnic al Sistemului automatizat de stat în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule”. Prin intermediul acestui Sistem informațional sunt procesate cererile, contractele și polițele/certificatele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, de către asigurători sunt comunicate și transmise informațiile privind contractele de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto și dosarele de daună asociate acestora în regim on-line către baza unică de date a CNPF.

Sistemul Informațional Automatizat de Stat permite operarea cu informații veridice care sunt utilizate la determinarea exactă a primei de asigurare pe care urmează să o plătească fiecare asigurat în dependență de factorii de risc individuali, în special prin sistemul bonus-malus, care are menirea de a acorda reduceri legale de prime pentru conducătorii auto disciplinați și a aplica majorări de prime pentru cei care au produs accidente rutiere din vina lor. Totodată, Sistemul Informațional va permite schimbul de informații cu organele afacerilor interne în scopul exercitării funcției de control privind posesia asigurării RCA și Carte Verde. Nu în ultimul rînd, este de menționat că răspunderea asigurătorului pentru riscul asigurat începe din momentul indicat în polița de asigurare, document emis doar din Sistemul Informațional, fapt ce permite contracararea fraudelor legate de încheierea contractelor de asigurare cu date anterioare producerii accidentelor rutiere.

Veniturile din primele brute subscrise au constituit 1198,9 mil. lei, din care în categoria „asigurări generale” – 1125,4 mil. lei, în creștere nominală cu 104,7 mil. lei sau 10,2 la sută față de anul precedent, iar în categoria „asigurări de viață” – 73,5 mil. lei, în creștere cu 4,9 mil. lei sau 7,1 la sută față de anul precedent. Volumul total al primelor brute subscrise a înregistrat o creștere de 10,1 la sută. Evoluția primelor brute subscrise se prezintă în tabelul ce urmează:

Tabelul nr. 36 Evoluția volumului primelor brute subscrise în perioada anilor 2008-2014

Ritmul de creștere a volumului de prime brute subscrise a fost determinat de majorarea numărului contractelor de asigurare benevolă de vehicule terestre (CASCO) și de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, datorită dezvoltării rețelei de distribuție a asigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, precum și dinamica ascendentă a agenților bancassurance. Astfel, pe parcursul anului 2014 au fost emise 1203647 de polițe de asigurare în baza contractelor încheiate cu persoane fizice și cu persoane juridice, în creștere cu 43162 de polițe eliberate față de perioada precedentă. Din numărul total de polițe, ponderea cea mai mare o dețin asigurările de răspundere civilă auto pentru care au fost emise 889858 de polițe, totodată pentru asigurări de viață fiind eliberate 3574 de polițe.

Ponderea asigurărilor obligatorii în structura primelor brute subscrise în anul 2014 a constituit 41,0 la sută, fiind în creștere cu 0,3 la sută față de anul 2013, respectiv a asigurărilor facultative – 59,0 la sută. Potrivit obiectului asigurării, în asigurările de răspundere civilă au fost subscrise prime în sumă de 606,2 mil. lei (50,5 la sută), urmate de asigurările de bunuri – 431,1 mil. lei (36,0 la sută), asigurările de persoane – 146,4 mil. lei (12,2 la sută) și reasigurările primite – 15,2 mil. lei (1,3 la sută) Diagrama nr. 34.

În perioada de referință ponderea volumului primelor brute subscrise din asigurările de răspundere civilă a scăzut cu 1,2 puncte procentuale față de anul precedent, cele din asigurările de bunuri au înregistrat o creștere de 0,2 puncte procentuale, cele din asigurările de persoane au înregistrat o descreștere de 0,2 puncte procentuale, iar primele încasate din reasigurări s-au majorat cu 1,2 puncte procentuale.

Dintre toate clasele de asigurări generale cele de tip auto au deținut supremația în portofoliul consolidat al pieței – 65,5 la sută din totalul primelor subscrise din asigurările directe de 1110,2 mil. lei. Asigurările facultative CASCO au generat 19,3 la sută din totalul asigurărilor generale directe sau 214,8 mil. lei, fiind în creștere în valoarea nominală cu 22,4 mil. lei față de perioada precedentă. Asigurările de răspundere civilă auto externă Carte Verde au cunoscut o creștere de peste 16,4 puncte procentuale (pînă la 245,8 mil. lei – echivalentul a 22,1 la sută din totalul asigurărilor generale directe), în timp ce asigurările de răspundere civilă auto internă cu valabilitatea în interiorul Republicii Moldova au crescut cu 5,2 puncte procentuale, constituind 238,8 mil. lei sau 21,5 la sută din totalul asigurărilor generale directe. Celelalte asigurări de tip auto au generat prime subscrise din asigurările directe de 28,2 mil.lei sau 2,6 puncte procentuale din total.

Ca și în anii precedenți, evoluția pieței asigurărilor se caracterizează printr-un grad sporit de concentrare. Astfel, 5 societăți de asigurare au subscris 890,5 mil. lei sau circa 74,3 la sută din volumul total de prime. Primele brute subscrise din asigurări în anul 2014, precum și cotele de piață deținute de societăți.

Gradul de penetrare a asigurărilor, exprimat ca raport între primele brute subscrise și PIB, a înregistrat nivelul de 1,2 la sută, fapt ce atestă evoluția volumului primelor brute subscrise peste cel al indicelui PIB (în prețuri curente) în anul 2014.

Densitatea asigurărilor, care reprezintă raportul dintre volumul primelor brute subscrise și numărul populației, a înregistrat nivelul de 337,0 lei/locuitor, fiind în creștere cu 31,0 lei/locuitor (10,1 la sută) față de nivelul anului precedent. Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor și a densității asigurărilor se prezintă în Diagrama nr. 35.

Pe parcursul anului de referință societățile de asigurare au plătit despăgubiri și îndemnizații de asigurare în valoare totală de 432,4 mil. lei, înregistrînd o creștere nesemnificativă cu 1,9 mil. lei sau 0,4 la sută față de nivelul anului precedent. Evoluția despăgubirilor și îndemnizațiilor de asigurare plătite pentru asigurările generale și de viață se prezintă în Tabelul nr. 37.

Tabelul nr. 37 Evoluția despăgubirilor și indemnizațiilor plătite în perioada anilor 2008-2014

Raportul despăgubirilor de asigurare față de primele subscrise în anul 2014 a constituit 36,1 la sută, înregistrînd o diminuare de 3,4 puncte procentuale față de nivelul înregistrat în perioada anului precedent. În cadrul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto internă, raportul despăgubirilor de asigurare față de primele brute subscrise a constituit 35,8 la sută și s-a diminuat în comparație cu anul 2013 cu 2,4 unități procentuale, iar în cadrul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto externă Carte Verde acest raport a înregistrat 28,9 la sută, diminuarea constituind 9,0 unități procentuale.

Valoarea cumulativă a despăgubirilor de asigurare plătite pentru asigurările auto (Asigurările de răspundere civilă auto și Asigurările de vehicule terestre (CASCO)) a constituit 283,2 mil. lei sau 66,8 la sută din totalul despăgubirilor plătite pe asigurarea generală directă în valoare de 424,1 mil. lei. Structura despăgubirilor și indemnizațiilor de asigurare se prezintă în Diagrama nr. 36.

Activele nete ale societăților de asigurare la finele anului 2014 au constituit 1068,9 mil. lei sau cu 172,9 mil. lei (13,9 la sută) mai puțin față de nivelul înregistrat la aceeași dată a anului precedent. Diagrama nr. 37

Descreșterea activelor nete se datorează micșorării numărului participanților profesioniști pe piața asigurărilor ca urmare a neconformării la cerințele de capitalizare, solvabilitate și lichiditate, precum și a ajustărilor efectuate de asiguratori în cadrul trecerii la SIRF.

Valoarea totală a capitalului social înregistrat la finele anului 2014 de către societățile de asigurare a constituit 469,3 mil. lei, micșorîndu-se cu 87,4 mil. lei sau cu 15,7 la sută față de valoarea acestuia la finele anului precedent.

Investițiile în capitalul social al asigurătorilor autohtoni efectuate de persoane nerezidente au constituit la finele anului de referință 106,12 mil. lei, or s-au micșorat cu 37,3 mil. lei față de anul 2013 Tabelul nr. 38, urmare a retragerii licenței Companiei Mixte de Asigurări „EXIM-ASINT” S.A. și a micșorării capitalului statutar în vederea conformării activelor nete la cerințele legislației de către Societatea de Asigurări-Reasigurări „DONARIS-GROUP” S.A.

Tabelul nr. 38 Evoluția structurii investițiilor străine în capitalul social al societăților de asigurare, mil. lei

În perioada de referință cota persoanelor nerezidente în totalul capitalului social achitat al societăților de asigurare reprezintă 22,6 la sută.

Conform datelor înregistrate în rapoartele specializate ale asigurătorilor pentru anul 2014, valoarea totală a rezervelor de asigurare a constituit 1042,2 mil. lei, înregistrînd o creștere cu 200,3 mil. lei sau cu 23,8 la sută față de indicatorul anului precedent. Creșterea se datorează și modificărilor aduse cadrului de reglementare a modului de formare a rezervelor de asigurare, astfel încît asigurătorul raportează rezervele de asigurare brute, cota reasigurătorului în aceste rezerve fiind evidențiată separat.

Structura valorii totale a rezervelor tehnice constituite de societățile de asigurare include rezervele tehnice pentru asigurările generale în mărime de 761,1 mil. lei (73,0 la sută) și rezervele matematice pentru asigurări de viață în mărime de 281,1 mil. lei (27,0 la sută). Comparativ cu anul 2013 rezervele tehnice, constituite de asigurătorii care au desfășurat activitate de asigurări generale, au înregistrat o creștere cu 25,1 la sută (sau 152,9 mil. lei), iar rezervele matematice constituite pentru asigurările de viață au raportat o majorare de 20,3 la sută (sau 47,4 mil. lei).

Conform cadrului normativ în vigoare aferent modului de garantare a solvabilității, asigurătorii sînt obligați să acopere cu active admise rezervele de asigurare și o treime din mărimea din marja de solvabilitate minimă. Astfel, activele admise să reprezinte Fondul asiguraților trebuie să corespundă principiilor de diversitate, rambursabilitate, rentabilitate și lichiditate. Categoriile de active admise să acopere Fondul asiguraților se prezintă în Diagrama nr.39.

Pentru acoperirea riscurilor asumate prin contractele de asigurare și reasigurare și pentru asigurarea permanentă a solvabilității și lichidității, societățile de asigurare trebuie să investească cu prudență în anumite categorii de active admise să reprezinte rezervele de asigurare și o treime din marja de solvabilitate minimă, respectînd criteriile de dispersie a plasamentelor conform normelor stabilite prin Regulamentul privind marjele de solvabilitate și coeficientul de lichiditate ale asigurătorilor (reasigurătorilor), aprobat prin Hotărîrea CNPF nr.2/1 din 21.01.2011.

Conform cerințelor stabilite, asigurătorii sînt obligați să plaseze rezervele de asigurare și o treime din marja de solvabilitate minimă în valori mobiliare, depozite bancare, disponibilități în conturi bancare curente, disponibilități în casierie, terenuri și construcții, creanțe aferente primelor subscrise.

Structura activelor admise să reprezinte rezervele tehnice de asigurare și o treime din marja de solvabilitate minimă a asigurătorului în suma totală de 1088,7 mil. lei include următoarele active:

valorile mobiliare emise de către Guvernul RM sau de altă autoritate de stat în mărime de 168,0 mil. lei, ce reprezintă 15,4 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

valorile mobiliare corporative tranzacționate pe o piață reglementată (bursă) a RM în mărime de 114,6 mil. lei, ce reprezintă 10,5 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

valorile mobiliare corporative care nu sînt tranzacționate pe o piață reglementată (bursă) a RM în mărime de 1,5 mil. lei, ce reprezintă 0,1 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

disponibilitățile bănești în casierie în mărime de 7,1 mil. lei, ce reprezintă 0,7 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

disponibilitățile în conturi de decontare curente în instituții financiare licențiate de BNM, inclusiv în valută străină în mărime de 82,2 mil. lei ce reprezintă 7,5 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

depozitele și investițiile în instituții financiare licențiate de BNM mărime de 323,0 mil. lei, ce reprezintă 29,7 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

terenurile sau construcțiile separate sau terenurile sau construcțiile situate suficient de aproape unele de altele ca să fie considerate efectiv ca o singură investiție într-un interes legal real într-o proprietate imobiliară în mărime de 201,3 mil. lei, ce reprezintă 18,5 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

– creanțele aferente primelor subscrise, în măsura în care nu sînt mai vechi de 60 de zile în mărime de 63,8 mil. lei, ce reprezintă 5,9 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților;

– cota reasigurătorului în rezervele tehnice în mărime de 127,2 mil. lei, ce reprezintă 11,7 la sută din totalul valorii admise în fondurile asiguraților.

Evoluția structurii activelor admise să acopere rezervele de asigurare și o treime din marja minimă de solvabilitate în anii 2010-2014 se prezintă în tabelul ce urmează:

Tabelul nr. 39 Evoluția structurii activelor admise să reprezinte rezervele de asigurare și marja de solvabilitate minimă

Asigurările subvenționate în agricultură se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.243-XV din 08.07.2004 „Privind asigurarea subvenționată a riscurilor de producție în agricultură”, potrivit căreia de subvenționarea primelor de asigurare beneficiază producătorii agricoli care au înregistrat la primărie culturile agricole, precum și animalele, păsările, familiile de albine și pești care le aparțin și cei care întrețin culturi agricole, animale, păsări, familii de albine și care produc pești conform tehnologiilor aprobate, iau măsuri de prevenire a bolilor și atacului dăunătorilor și țin evidența lucrărilor efectuate. Cuantumul subvenției primelor de asigurare constituie 60 la sută pentru asigurarea plantațiilor multianuale, sfeclei de zahăr și legumelor și 50 la sută pentru asigurarea celorlalte culturi și a animalelor.

Prin Hotărîrea Guvernului RM nr.152 din 26.02.2013 „Cu privire la aprobarea modului de repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli pentru anul 2013” a fost acceptată repartizarea mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli în sumă de 400 mil. lei pentru un șir de măsuri de sprijin, printre care și stimularea asigurării riscurilor de producție în agricultură.

Mijloacele prevăzute pentru această măsură se utilizează la subvenționarea primelor de asigurare a producătorilor agricoli, în baza contractelor de asigurare a riscurilor de producție în agricultură și în baza Listei riscurilor pentru a căror asigurare se subvenționează din fondul de subvenționare a producătorilor agricoli primele de asigurare în fitotehnie, horticultură, viticultură și zootehnie (grindină, furtuni, secetă excesivă) și Listei culturilor agricole și a speciilor de animale și păsări pentru a căror asigurare se subvenționează din fondul de subvenționare a producătorilor agricoli primele de asigurare (sfecla de zahăr, floarea soarelui, porumbul, etc.).

În anul 2013 numai 4 societăți de asigurare au desfășurat activitate în domeniul asigurării subvenționate a riscurilor de producție în agricultură.

Conform datelor a patru societăți de asigurare acreditate să desfășoare activitate în domeniu, în anul 2014 au fost încheiate 264 de contracte de asigurare subvenționată a riscurilor de producție în agricultură cu suma asigurată de 1393,3 mil. lei. Valoarea cumulativă a primelor brute subscrise a constituit 91,0 mil. lei, înregistrînd o creștere cu 16,5 mil. lei față de valoarea înregistrată în anul precedent (Tabelul nr.40).

Tabelul nr. 40 Prime brute subscrise și despăgubiri plătite pentru asigurarea subvenționată a riscurilor de producție în agricultură pe obiecte de asigurare în anul calendaristic 2014, mil. lei

Subvențiile alocate la plata primelor de asigurare au constituit 54,5 mil. lei sau cu 11,8 mil. lei mai mult față de anul 2013, înregistrînd o creștere a interesului producătorilor agricoli pentru acest tip de asigurare. Totodată potențialul asigurărilor agricole în Republica Moldova rămîne a fi nevalorificat, suprafețele cuprinse de asigurare constituind doar 3,3 la sută din totalul terenurilor agricole.

Despăgubirile de asigurare au constituit 27,4 mil. lei și s-au micșorat de 3,6 ori față de anul precedent. Evoluția primelor și despăgubirilor achitate se prezintă în Diagrama nr.40

Structura primelor brute subscrise și a despăgubirilor achitate pentru asigurarea subvenționată (a riscurilor pentru a căror asigurare se subvenționează din fondul de subvenționare a producătorilor agricoli) pe tipuri de riscuri, relevă următoarele:

pentru riscul „grindină” prima de asigurare subscrisă constituie 37,4 mil.lei, iar despăgubirile plătite – 17,9 mil. lei, rata despăgubirilor fiind de 47,9 la sută;

pentru riscul „înghețuri de iarnă” prima de asigurare subscrisă constituie 14,1 mil.lei, iar despăgubirile plătite – 0,3 mil. lei, rata despăgubirilor fiind de 2,1 la sută;

pentru riscul „înghețuri de primăvară” prima de asigurare subscrisă constituie 22,4 mil.lei, despăgubirile plătite fiind egale cu zero;

pentru riscul „secetă excesivă” prima de asigurare subscrisă constituie 14,8 mil.lei, iar despăgubirile plătite – 8,7 mil. lei, rata despăgubirilor fiind de 58,78 la sută;

pentru riscurile incluse în categoria „alte” prima de asigurare subscrisă constituie 2,3 mil.lei, iar despăgubirile plătite – 0,5 mil. lei, rata despăgubirilor fiind de 21,74 la sută.

În ceea ce privește culturile agricole asigurate, cea mai mare pondere după volumul primelor achitate îi revine roadei livezilor, după care urmează strugurii și floarea soarelui. Ponderea primelor achitate pentru asigurarea culturilor date în totalul primelor de asigurare subvenționată în agricultură constituie 97,1 la sută.

Totodată, cel mai mare volum de despăgubiri pentru culturile asigurate a fost achitat proprietarilor livezilor, după care urmează producătorii sfeclei de zahăr și cei ce au asigurat cultura strugurilor. Ponderea despăgubirilor pentru aceste culturi în volumul total al despăgubirilor achitate pentru riscurile în agricultură constituie 91,4 la sută. (diagrama 41)

Reasigurarea, ca instrument de transfer al riscurilor unei societăți de asigurare către o societate de reasigurare, conduce la îmbunătățirea situației financiare a cedentului prin reducerea riscurilor tehnice, diversifică și omogenizează portofoliul de asigurări și creează capacitate suplimentară de asigurare.

Conform normelor legale în vigoare, în cazul efectuării reasigurării la asigurătorul (reasigurătorul) nerezident al Republicii Moldova, reținerea proprie a asigurătorului (reasigurătorului) rezident al Republicii Moldova trebuie să constituie cel puțin 20 la sută din volumul total al obligațiilor, cu condiția respectării cerințelor cînd limita maximă a răspunderii asigurătorului (reasigurătorului) pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare nu poate depăși 25 la sută din valoarea capitalului propriu și a rezervelor tehnice.

Valoarea totală a primelor cedate în reasigurare în anul 2014 a alcătuit 238,4 mil. lei, din care 234,9 mil. lei – prime aferente asigurărilor generale și 3,5 mil. lei – prime aferente asigurărilor de viață. Diminuarea nominală a primelor cedate față de anul 2013 a constituit 22,8 mil. lei, iar ponderea primelor cedate în reasigurare în volumul total de prime brute subscrise în anul 2014 a constituit 19,9 la sută. Principalii indicatori ai activității de reasigurare se prezintă în tabelul ce urmează:

Tabelul nr. 41 Principalii indicatori ai activității de reasigurare în anul 2014, mil. lei

În anul de referință pentru categoria asigurări generale au fost raportate cedări în reasigurare de către 15 societăți de asigurare, pentru categoria asigurări de viață a raportat cedări în reasigurare o societate.

Structura primelor cedate în reasigurare la finele anului 2014 include:

volumul primelor cedate în reasigurare pentru categoria asigurări generale în sumă de 234,9 mil. lei (20,9 la sută), respectiv gradul reținerii proprii raportat la asigurătorii autohtoni constituie 79,1 la sută (890,5 mil. lei) din volumul primelor brute subscrise pentru asigurări generale;

volumul primelor cedate în reasigurare pentru categoria asigurări de viață în sumă de 3,5 mil. lei (4,8 la sută), respectiv gradul reținerii proprii constituie 95,2 la sută (70,0 mil. lei).

La nivel național 6 societăți de asigurare au acumulat un volum al primelor primite în reasigurare de la societățile de asigurare internaționale în mărime de 15,2 mil. lei, ce reprezintă 1,3 la sută din volumul primelor brute subscrise pe piață.

Conform rezultatelor financiare înregistrate de către societățile de asigurare la finele anului 2013 profitul net (pierderi) a fost înregistrat în valoarea globală de 42,2 mil. lei.

Valoarea cumulată a profitului perioadei raportate înregistrată de către 9 societăți de asigurare a constituit 78,6 mil. lei, ceea ce constituie o creștere cu 5,2 mil. lei față de nivelul anului precedent.

Pierderile financiare suportate de către 8 societăți de asigurare constituie un volum de 36,4 mil. lei, cu o majorare a valorii pierderilor cu 21,1 mil. lei față de nivelul anului precedent.

3.2 Problemele supravegherei de stat în domeniul asigurărilor și căile de

rezolvare a lor

Efectuînd o analiză de bază a asigurărilor din Republica Moldova, apreciind rezultatele activității de asigurare și reeșind din practica și experiența internațională, constatăm că există multiple abateri de la principiile pe care se bazează piața de asigurări și multiple probleme existente pe această piață.

Criza economică existentă în țară foarte mult a influiențat asupra pieții asigurărilor. Ca rezultat a acestei crize sau redus veniturile populației. Între asigurați sa produs “panica” și ei au început să anuleze contractele de asigurare de lungă durată, ceea ce a dus la plata sumelor mari de despăgubiri și sume asigurate în perioada anilor 1998 – 2000 pentru asigurările de persoane.

Pe piața de asigurare există așa companii de asigurare care încalcă legislația în vigoare și nu ating obiectivele puse și nu obțin rezultate financiare pozitive.

O problemă esențială pe piața asigurărilor o constituie tendința asigurătorilor, în primul rînd, de a obține profit și nu satisfacerea necesităților cumpărătorilor de polițe de asigurare.

Între companiile mari de asigurare din Republica Moldova s-a desfășurat o luptă concurențială pentru deservirea întreprinderilor agricole și industriale. Tendințele și interesele principale a companiilor de asigurare sunt orientate spre prestarea serviciilor de asigurare persoanelor juridice defavorizînd în așa mod persoanele fizice (populația).

O altă problemă constă în aceea că pentru a fi inclusă în lista asigurătorilor, compania trebuie să dispună de un capital social minim necesar de 300000 lei și orice agent economic care dispune de așa sumă are posibilitatea să desfășoare activitatea de asigurare. Din punct de vedere a stabilității pe piața asigurărilor, suma dată este foarte mică, deoarece pentru a desfășura o activitate de asigurare destul de stabilă și pentru a propune o gamă largă de servicii de asigurare, compania trebuie să dispună de mijloace financiare esențiale. În țările dezvoltate această sumă alcătuiește zeci de milioane de dolari, mărci, lire sterline, etc. deci nu fiecare agent economic poate activa în domeniul asigurărilor.

Pe piața asigurărilor se observă dezvoltarea accelerată a asigurării facultative. Cauzele principale ale renunțului de la asigurarea obligatorie sunt: necointeresarea companiilor de asigurare în dezvoltarea de tipuri legate de riscuri mari, lipsa mijloacelor bănești în gospodării (mai ales cele din agricultură) și neînțelegerea unor conducători de întreprinderi a importanței și necesității asigurării averii în întregime (deci cultura joasă în domeniul asigurărilor), care constituie partea principală a avuției naționale a Republicii Moldova.

Cauzele principale a dezvoltării slabe a pieții asigurărilor din Republica Moldova sunt următoarele:

Lipsa legislației perfecte a asigurărilor;

Politica fiscală care împiedică dezvoltarea pieții asigurărilor,

Lipsa condițiilor favorabile pentru desfășurarea asigurărilor de bunuri, viață, asigurărilor de răspundere civilă etc;

Calificarea necorespunzătoare a specialiștilor în asigurări;

Micșorarea veniturilor de la plasarea rezervelor și fondurilor de asigurare;

O acută problemă în domeniul asigurărilor prezintă și cea legată de “Fondurile nestatale de pensii” (în continuare FNP).

Legea “Cu privire la FNP” nr. 392–IV a fost adoptată de Parlament la 25 martie 1999. La elaborarea proiectului în cauză au fost incluse ministerele de resort: Ministerul Economiei și Reformelor, Ministerul Finanțelor și Banca Națională, precum și un expert internațional din partea Băncii Mondiale, dat fiind faptul că proiectul în cauză a fost inclus în progranul SAL-II ca unul din componentele obligatorii pentru obținerea creditului preconizat pentru referința sistemului în întregime.

Scopul principal urmărit de grupul de lucru a ținut de determinarea structurii organizatorice și administrative a fondurilor nestatale de pensii și mecanismelor de executare a controlului și supravegherii asupra activității acestora.

Ținînd cont de faptul că fondul este o organizațier necomercială, care se ocupă cu colectarea și evidența contribuțiilor financiare depuse binevol de persoane fizice sau juridice a fost susținută propunerea experților Băncii Mondiale de a efectua controlul și supravegherea de stat asupra activității fondurilor de către structura care dispune de personal competent în domeniul financiar și evidenței contabile.

Sa convenit pentru executarea acestor cerințe corespunde Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în persoana Serviciului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor, care prin Legea inițială a fost prevăzut spre reorganizare în Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor și FNP.

În acest context începînd cu luna iunie fost elaborat, avizat și reavizat de ultimele două Guverne “Proiectul de Lege privind modificarea Legii organice Cu privire la asigurări” care, la ședința Guvernului din 12 aprilie fost aprobat, însă pînă astăzi nu este emisă respectiva hotărîre.

De către Ministerul Finațelor au fost elaborate și sunt date pentru publicare conturile evidenței financiare (contabile) pentru activitatea FNP.

Vedem rolul Inspectoratului nu numai în control și supraveghere ci și în faptul de a purta răspundere privind selectarea managerului pentru gestionarea mijloacelor fondului, precum și coordonarea sferei de aplicare a investițiilor și stabilirea cuantumului concret al acestor investiții, ținînd cont de situația economică a țării.

Referitor la aprobarea regulamentului cu privire la modul de eliberare a licenței de gestionare a activelor FNP, se poate expune că legea cu privire la FNP a fost adoptată pînă la adoptarea Legii cu privire la licențierea unor genuri de activitate, prevederile primei legi vin în contradicție cu prevederile celei de a doua. În acest caz este necesar de a prezenta Parlamentului republicii Moldova modificările respective cu privire la FNP, inclusiv și a prevederilor ce țin de licențierea activității de gestiune a activelor fondului.

Deoarece pînă în prezent nu este instituit Inspectoratul de Stat pentru supravegherea asigurărilor și FNP nu este posibilă aprobarea Hotărîrii date.

În contextul celor expuse concluzionăm:

Guvernul este abilitat cu stabilirea modului de înregistrare de stat și a modului de eliberare a licențelor;

Este necesar de a perfecta urgent proiectul modificărilor respective în Legea cu privire la licențiere și în Legea cu privire la FNP pentru a înainta Parlamentului spre aprobare;

De a prezenta Parlamentului propuneri privind stabilirea modului de înregistrare a FNP, întru cît este prevăzut ca organizație necomercială cu statut special ce diferă de celelalte organizații necomerciale, iar înregistrarea de stat nu are cadru legal adecvat;

De a institui Inspectoratul de Stat pentru supravegherea asigurărilor și FNP – de prezentat urgent în Parlament proiectul Legii de modificare a Legii cu privire la asigurări, ce ar prevedea substituirea Serviciului de Stat de asigurări prin Inspectoratul de Stat pentru supravegherea asigurărilor și FNP;

Crearea Inspectoratului sus numit este strict necesar, întrucît este instituția care trebuie să-și expună în primul rînd viziunea asupra problemelor ce urmează a-și găsi soluția prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova.

La momentul de față toți agenții economici, care activează în dimeniul asigurărilor, sunt înregistrați la Camera înregistrării de Stat. Registrul de stat nu este dus de Serviciul Supravegherii de Stat a asigurărilor, dar fiecare agent economic care dorește să fie înregistrat la Camera înregistrării de Stat trebuie să obțină avizul Serviciului, în caz contrar va crește brusc numărul companiilor de asigurare de la 45 la cîteva sute.

De o mare importanță în activitatea de asigurare este reducerea plăților de despăgubire. Avînd în vedere faptul că plățile privind despăgubirile dețin ponderea cea mai mare în totalul cheltuielilor legate de asigurările de bunuri, se poate spune că sporirea eficienței acestora depinde, în mare măsură, de găsirea unor posibilități de reducere a volumului despăgubirilor. Practica ne arată însă că volumul despăgubirilor nu poate fi redus decît pînă la o anumită limită, deoarece apariția unor pagube provocate de riscurile asigurate este inevitabilă, iar pe de altă parte, menirea asigurării este tocmai acoperirea unor pagube cu caracter imprevizibil. Deci, problema care apare aici se referă la faptul dacă, în general la toate categoriile de bunuri asigurate, despăgubirile pe care le plătește o societate de asigurare reprezintă sau nu limita care practic nu mai poate fi redusă. Pentru a ne putea convinge de acest lucru, este necesară o analiză minuțioasă a evoluției despăgubirilor pe feluri de bunuri, pe categorii de asigurați și în profil teritorial, deoarece numai în acest mod se poate scoate la iveală eventualele rezerve de reducere a cheltuielelor de acest gen. Practica demonstrează că mai există încă asemenea posibilități. Astfel, de exemplu, la bunuri cum sunt animalele, cauzele de ordin subiectiv joacă de multe ori un rol important în legătură cu volumul pagubelor ce se înregistrează.

Un alt mijloc care poate reduce volumul despăgubirilor este luarea unor măsuri de prevenire a pagubelor de către societățile de asigurare. De exemplu, efectuarea la timp și în bune condiții a inspecției de risc poate contribui la prevenirea producerii unor pagube și implicit la reducerea cheltuielilor cu plata despăgubirilor. Aceasta presupune ca organele asigurătorului, care au dreptul să efectueze această inspecție, să cunoască în permanență situația concretă pe teren în ceea ce privește modul de întreținere, îngrijire și păstrare a bunurilor asigurate pentru a putea interveni la momentul oportun, evitînd astfel înregistrarea unor pagube sau refuzînd plata despăgubirilor atunci cînd asiguratul se face vinovat de neluarea la timp a măsurilor de prevenire la timp a pagubelor.

În direcția creșterii eficienții activității de asigurare, considerăm că poate acționa – în anumite limite – utilizarea mijloacelor moderne de calcul, pentru efectuarea diferitelor operații. Experiența deja acumulată, în unele țări arată că aceste mijloace de calcul pot fi folosite la calculul primelor de asigurare, la contabilizarea acestora, la redactarea polițelor de asigurare, etc. Ca exemplu poate servi programa compiuterizată de evidență a operațiunilor de asigurare, contabilizare a Companiei Internaționale de Asigurări “QBE Asito” SA, “Orateh”.

Creșterea eficienței activității privind asigurările în valută poate fi realizată prin dezvoltarea lor, și prin intensificarea măsurilor, care conduc la prevenirea apariției unor pagube.

Dezvoltarea asigurărilor în valută creează condiții pentru dispersarea mai bună a riscurilor și pentru înregistrarea unui raport mai favorabil între volumul despăgubirilor plătite și volumul primelor incasate.

Prevenirea apariției pagubelor la bunurile care fac obiectul asigurărilor în valută poate juca un rol mai mare în reducerea volumului cheltuielilor cu plata despăgubirilor, mai ales la asigurarea mărfurilor în timpul transportului internațional.

În ceea ce privește creșterea eficienței activității de reasigurare, este necesar să se țină cont, de faptul că probabilitatea obținerii unor rezultate pozitive din activitatea de primire în reasigurare este mai mare decît în cazul cedării în reasigurare. Pentru aceasta se acordă atenție creșterii volumului acceptărilor în reasigurare, deoarece acționează mai mulți factori care o justifică.

În primul rînd, reasigurătorii au dreptul ca, în anumite limite, să accepte primirea în reasigurare numai a ofertelor care li se par avantajoase atît din punctul de vedere al nivelelor primelor de asigurare, cît și al mărimii gradului de probabilitate a producerii riscului.

În al doilea rînd, fiecare reasigurător are grijă să nu accepte primirea în reasigurare a unor oferte, dacă în prealabil nu s-a putut documenta și n-a putut efectua unele calcule privind volumul primelor de reasigurare pe care le va incasa totalul eventualelor despăgubiri și al comisioanelor pe care va trebui să le plătească și rezultatele finale pe care le va obține. Desigur că și reasigurații se preocupă, de obținerea unor rezultate cît mai bune de pe urma cedărilor în reasigurare. Ei, însă, sunt dezavantajați de faptul că, în general, reasigurătorii acționînd în mod unitar îi determină de cele mai multe ori să accepte condițiile impuse, deoarece n-au altceva de făcut. Dacă reasigurații n-ar accepta condițiile impuse de reasigurători, ar rămîine descoperiți, iar în eventualitatea producerii riscurilor asigurate ar întîmpina dificultăți în achitarea despăgubirilor respective.

Dezvoltarea continuă și creșterea volumului comerțului mondial determină sporirea volumului mărfurilor de import-export care vor fi transportate cu navele noastre sau cu nave aflate sub alte pavilioane. Alături de acestea, creșterea capacității de transport a flotei maritime și a cele aeriene va determina o creștere a volumului asigurărilor în valută și, implicit, sporirea cedărilor în reasigurare, știut fiindcă, în general, nici un asigurător nu-și poate asuma răspunderi nelimitate.

Legat de posibila creștere în perspectivă a volumului cedărilor în reasigurare, se impune o cunoaștere cît mai aprofundată a activității și a rezultatelor financiare ale societăților de asigurare sau reasigurare care le preiau. Acest lucru este necesar din mai multe motive.

În primul rînd, această necesitate este legată de faptul că, dacă vom plasa cedările noastre unor reasigurători care prezintă stabilitate financiară și care abțin, de regulă, profit, vom avea dreptul ca, proporțional cu volumul primelor plătite acestora să participăm în acest profit, iar în final vor putea fi obținute rezultate mai bune.

În al doilea rînd, acest lucru este necesar, deoarece aproximația cu care asigurătorul fixează primele, clauzele și condițiile polițelor de asigurare variază considerabil, în funcție de piață și categoria de asigurări în care acesta lucrează.

În al treilea rînd, reasigurătorii au în permanență în vedere că asigurătorii lucrează în domenii foarte variate și complexe. Drept urmare, condițiile avute în vedere la încheierea asigurării se pot schimba rapid în bine sau rău. Aceasta face ca numai reasigurătorii care cunosc în permanență evoluția de pe piața de asigurări și reasigurări să poată încheia tranzacții ce se vor putea dovedi a fi avantaoase.

Dacă reasigurătorii trec cu vederea aceste lucruri, atunci este puțin probabil că ei vor obține rezultate bune, deoarece rezultatele activității de reasigurare depind nemijlocit de rezultatele activității de asigurare. Astfel, dacă soliditatea activității de asigurare nu apare ca suficient de convingătoare, atunci este greu de prevăzut că reasigurarea va putea să prospere și să progreseze în mod independent de aceste condiții de bază care de fapt au generat-o și o generează.

Reeșind din cele indicate mai sus se poate de menționat că în perspectivă, credem, problemele pieții asigurărilor a Republicii Moldova vor fi soluționate pozitiv.