Problemele Administrarii Taxei PE Valoarea Adaugata In Republica Moldova
PROBLEMELE ADMINISTRĂRII TAXEI PE VALOAREA ADĂUGATĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
CUPRINS:
DECLARAȚIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE
INTRODUCERE
Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ
Impozitele indirecte și locul TVA în componența acestora
Noțiunea privind TVA, istoria și caracteristica acestui impozit
Capitolul II. PARTICULARITĂȚILE IMPUNERII CU TVA, METODE DE DETERMINARE ȘI ADMINISTRARE
2.1. Apariția și stingerea obligației fiscale privind TVA
2.2. Calculul TVA : cotele și termeni de achitare
2.3. Modul de restituire a taxei pe valoarea adăugată
Capitolul III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A ADMINISTRĂRII TVA ÎN REPUBLICA MOLDOVA
3.1 Problemele administrării TVA în Republica Moldova și procedee de îmbunătățire
3.2. Perfecționarea administrării TVA prin prisma principiilor UE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Introducere
“Constituirea statului modern s-a înfăptuit prin implementarea
impozitului, sau mai exact prin reglementările legale privind dreptul de a încasa aceste plăți”
A.Muller
Impozitul este o categorie financiară, avînd un caracter istoric, existența sa fiind strîns legat de existența banilor și a statului. De la început impozitele au fost concepute și aplicate diferit în dependență de dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile publice admise de fiecare stat. Informații cu privire la impozite, taxe și cheltuieli publice își au aparența înca din antichitate, și anume din istoria statelor antice, grec și roman.
Impozitele indirecte, de fapt apar cu prilejul vînzării unor bunuri și prestării de servicii, importului și exportului. Printre cele mai importante impozite indirecte este taxa pe valoare adăugată.
Taxa pe valoare adăugată apare sub forma unui impozit indirect, sau mai bine supus un impozit general de consum care se aplică asupra unor vînzări de bunuri sau prestarea unor servicii, precum și asupra importurilor de bunuri, cu condiția că aceste operațiuni se realizează cu plată.
Taxa pe valoare adaugată, gradează o suită de operațiuni comericiale indicate clar și limitativ de codul fiscal, și anume : livrarea de bunuri, prestări de servicii, schimbul de bunuri sau servicii, importuri de bunuri, achiziții intercomunitare de bunuri. Taxa pe valoare adăugată deține în posesia sa, un mecanism de impunere specific. Cu toate acestea, impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare este obligatorie cu titlul nerambursambil și fără contraprestație direct din partea statului. Pentru a-și desfășura activitățile, statul are nevoie de venituri pe care și le asigură din impozitele prelevate atît de la persoanele fizice, cît și din parte persoanelor juridice. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferențiate în funcție de venitul, averea celor ce cumpară mărfuri sau apelează la serviciile ce fac obiectul impozitelor indirecte. În categoria impozitelor indirecte intră și taxa pe valoare adăugată. Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se aplică asupra cifrei de afacere.
În Republica Moldova, TVA este un impozit general de stat. Prin intermediul TVA, se colectează la buget o parte din valoarea mărfurilor produse (serviciilor prestate, lucrărilor executate) în rebublică sau importate. Taxa pe valoare adăugată exercită o incidență semnificativă asupra proceselor social-economice. TVA reprezintă un exemplu demonstrativ al combinației rezonabile între funcția fiscală a impozitelor și cea de stimulare. Indiferent de faptul că cea mai mare parte a veniturilor bugetare este compusă din încasarile TVA, acest impozit ramîne unul dintre principalele stimulente ale activității de producție. Taxa pe valoare adăugată este impozitul indirect, asupra căruia se concentrează cea mai mare atenție, atît din partea statului, cît și din partea companiilor private. Administrarea acestuia este un lucru anevoios, migălos, deoarece necesită mult timp și efort din partea contribuabililor, cît și din partea serviciului fiscal. Taxa pe valoare adăugată constitui în sine peste 70% din veniturile fiscale din bugetul de stat. Orice abatere a colectării TVA manifestă un impact direct, asupra finanțării cheltuielilor bugetare.
Sistemul fiscal trebuie să avantajeze dezvoltarea concurenței și asigurarea angajării populației în cîmpul muncii, și să elimene factorii care împiedică efectuarea activității de antreprenoriat, atît pentru întreprinderile străine cît și pentru autohtoni, ceea ce cu siguranță ar asigura creșterea economică. Cel mai rezonabil mod de atingere a acestui scop este lărgirea bazei impozabile și micșorarea cotei de impozitare. Orientările de bază a ameliorării sistemului impozitar în Republica Moldova sunt următoarele: asigurarea creșterii economice, simplitatea, echitatea, nivelul veniturilor și stabilitatea lor, administrarea eficientă. În acest context, lucrarea de față încearcă să arate ce sa introdus nou în domeniul taxei pe valoare adăugate în Republica Moldova, aspecte cu privire la modul de aplicare, pesoanele impozabile, cotele utilizate, baza de impozitare. O altă problemă, abordată în lucrarea de față este evoluția în dinamică a taxei pe valoare adăugate pe o perioada cuprinsă între anii 2010- 2015. Astfel, taxa pe valoare adăugată a fost raportată la restituirea taxei pe valoare adăugate, această analiză reflectînd creșterea acestor doi indicatori în raport unul cu celălalt, marcînd unele aspecte atît negative, cît și pozitive. De asemenea, sau analizat comparații cu alte țări europene, în ceea ce privește administrarea taxei pe valoare adăugată. Au fost prezentate de asemenea, apariția obligației fiscale și modul de înregistrare în calitate de plătitor al taxei pe valoare adăugată, condițiile de acordare a restituirii agenților economici și cine sunt aceștia. Pe parcursul lucrării, au fost prezentate și cotele utilizate în alte țări din Uniunea Europeană comparativ cu cotele utilizate de Republica Moldova.
Subiectul cercetării ține de administrarea taxei pe valoare adăugată în Republica Moldova. Sarcina tezei fiind prezentată de apariția și stingerea obligației fiscale, unde mai apoi se face referire și la administrarea restituirii taxei pe valoare adăugată. Respectiv, în conformitate cu scopul propus a fost elaborată următoarea structură a tezei :
În Introducerea unde este se regăsește actualitatea, scopul și obiectivele cercetării.
În capitolul I ,, Abordări teoretice privind conceptul Taxei pe valoare adăugată s-a efectuat o incursiune în prezentarea apariție impozitelor indirecte și locul TVA în componența acestora, precum și unele aspecte ce țin de aparția și carateristica acestui impozit. Făcîndu-se și unele referiri ce ține de importanța taxei pe valoare adăugată, și rolul acesteia la formarea veniturilor bugetare.
În capitolul II ,,Particularitățile impunerii cu TVA, metode de determinare și administrare’’ s-a efectuat o prezentare asupra determinării apariție și metodele stingerii obligației fiscale, precum și modul de calculare și administrare taxei pe valoare adăugate. De asemenea, au fost prezentate cotele actuale în Republica Moldova și domeniile de aplicare.
În capitolul III ,,Direcțiile de perfecționare a administrării TVA în Republica Moldova’’ s-au prezentat problemele ce țin de administrarea TVA atît în Republica Moldova cît și în unele țări din Uniune Europeană, prin urmare fiind prezentate și unele metode de perfecționare a problemelor ce țin de administrarea TVA.
În concluzie s-a efectuat o prezentare concisă ce ține de principalelor aspecte, cu privire la administrarea TVA în Republica Moldova.
Lucrare este elaborată în baza mai multor surse, dar dintre cele mai principale putem menționa Codul Fiscal al Republicii Moldova, Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul Fiscal nr. 1163 din 24.04.1997 . Monitorul oficial, ediție specială din 23.03.2005, Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea regulamentului privind restituirea taxei pe valoare adaugătă : nr 93 din 01.02.2013.Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 08.02.2013, nr 27-23, Instrucțiune cu privre la modul de calculare și plată a taxei pe valoare adaugată: nr10 din 10.03.1995. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.06.1995, nr 29-30, Regulamentul cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la sistemul informațional autorizat de crearea și circulația a facturilor și facturilor fiscal electronice ,,e-factura’’ nr. 562 din 04.04.2014.Monitorul Oficial al Republicii Moldova.25.04.2014, nr.99-102, precum și surse internet, cît și diferite manuale, monografii.
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL TAXEI PE VALORE ADĂUGATĂ
. Impozitele indirecte și locul TVA în componența acestora
Impozitele sunt cunoscute din antichitate și se presupune că au apărut în cadrul primelor formațiuni statale, fiind determinate de necesitățile întreținerii materiale a celor ce exercitau forța publică, îndeplinind atribuțiile autoritare de conducere statală.
De la apariția lor, impozitele au fost concepute și aplicate diferit, condiționat de dezvoltarea economico-socială și de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat. Date despre impozitele și cheltuielile publice din antichitate se cunosc îndeosebi din istoria statelor antice grec și roman.
Cuvîntul ” impozit” a apărut de la cuvîntul latin ” imponere” care în traducere înseamnă impunere, care în acest caz înseamnă ca statul în calitatea de autoritate publică impune supușilor săi obligația de a contribui la acoperirea cheltuielilor publice prin achitarea anumitor sume de bani care sunt numite impozite.
Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului și cea mai veche, în ordinea apariției veniturilor publice. Originile sale aparțin perioadei de statornicire a organizației statale. Inițial, s-a recurs la prelevări asupra bunurilor private, iar odată cu introducerea monedei se practică impozite în bani. Impozitele constituie un element necesar în relațiile economice ale societații chiar din momentul apariției statului. La moment, într-o societate civilizată impozitele constituie pentru stat o sursă importantă de venituri. Însa pe lîngă această funcție pur-financiară, mecanismul fiscal se aplică de către stat pentru a influența procesul de producție, dinamică și structura acestuia, procesul tehnico-știintific. Teoria economică a fiscalității plasează în centrul preocupărilor, studiul efectelor impozitului atît la nivel microeconomic, cît și macroeconomic.
În acest sens, conceptul de bază este influența fiscală: adică cine suportă în final povara impozitului și ce efect are acesta în întreaga economie. În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe noțiuni de impozit, însă din cele mai frecvent întâlnite sunt reflectate mai jos:
Impozitele reprezintă o formă de prelevare obligatorie a unei părți din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice care se află la dispoziția statului cu scopul acoperirii cheltuielilor sale.
,,Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova, este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspîndire a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată’’
Impozitul am putea menționa că reprezintă un izvor principal, realizat cu scopul de formare a veniturilor bugetare pentru finanțarea cheltuielilor statului. Impozitul mai poate fi numit ca un instrument eficient al politicii economice, prin intermediul căruia se împart venituri pentru susținerea investițiilor și pentru dezvoltarea diferitor ramuri ale economiei naționale.
.
Clasificarea impozitelor are loc după mai multe criterii:
Impozite Impozitet, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspîndire a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată’’
Impozitul am putea menționa că reprezintă un izvor principal, realizat cu scopul de formare a veniturilor bugetare pentru finanțarea cheltuielilor statului. Impozitul mai poate fi numit ca un instrument eficient al politicii economice, prin intermediul căruia se împart venituri pentru susținerea investițiilor și pentru dezvoltarea diferitor ramuri ale economiei naționale.
.
Clasificarea impozitelor are loc după mai multe criterii:
Impozite Impozite
Directe Indirecte
Figura 1.1 Clasificarea impozitelor în funcție de fond și formă
Sursa: elaborat de autor în baza datelor SECRIERU, Angela. Finanțe Publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală, Chisinau: Editura Epigraf 2004. 248p.
,,Impozitele directe reprezintă segmentul relaților financiare prin intermediul cărora se prelevează o parte din posesiunile persoanelor fizice și juridice la fondurile de resurse financiare publice, care au ca obiect al impunerii nemijlocit anumite obiecte materiale, genurile de activități, venituri și avere.’’
Impozitele directe reprezintă ansamblul modalităților de extragere a valorilor, prezentînd un ajantaj autorităților publice. Ele alcătuiesc o multitudine de instrumente fiscal fiind bazate pe mecanismul impunerii și anume a materiei impozabile. Dat prin faptul, că materia impozabilă este personalizată, impozitele directe sunt individualizate. Caracterul individual al acestor impozitelor reflectă atît caracteristica definitorie, cît și trăsătura determinată a lor.
Din motive, că se cunoaște cu exacticitate mărimea obiectului impozabil, astfel se poate judeca denspre puteria contributivă a subiectului impozitului, fapt ce admite posibilitatea diferențierii cotelor de impozitare în dependență de venitul, averea sau situația personală a contribuabilului.
Impozitele directe sunt relativ mai costisitoare în asieta lor , un efort suplimentar necesită stabilirea certă a materiei impozabile și a mărimii ei, supravegherea evoluției cantitative și calitative a ei, evidența contribuabililor, lucru individual cu ei. Cu toate acestea, impozitele directe, datorită justeței lor, și-au adjudecat o mai mare preferabilitate, devenind, în final, mai eficiente, atît financiar, cît și moral.
Impozitele directe reprezintă forma cea mai veche de impunere, care s-a ivit și și s-a practicat în perioadele cele mai timpurii de apariție a relațiilor financiare. Pe parcursul dezvoltării istorice, ele au suferit variate modificări, cauzate de condițiile social-economice specifice fiecărei perioade. Inițial aveau o răspîndire largă impozitele asezate pe diferite obiecte materiale și genuri de activități.
În epoca modernă, impozitele directe s-au dovedit a fi cele mai eficace instrumente de promovare a politicii macroeconomice și de influențare asupra comportamentului agenților economici și al cetațenilor, mai ales în context stimulatoriu cu orientare spre creșterea economică’’.
Impozitele directe, potrivit caracterului obiectului impunerii, se împart în două grupe : impozite de tip real si impozite de tip personal.
Clasificarea impozitelor după primul criteriu este reprezentată în tabelul de mai jos:
Figura 1.2 Clasificarea impozitelor directe
Sursa: elaborat de autor în baza datelor SECRIERU, Angela. Finante Publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală, Chișinău: Editura Epigraf 2004. 232p.
Conform schemei de mai sus:
Impozite reale sau obiective se pun în aplicare pentru anumite categorii de obiecte materiale și anume asupra (clădirilor, fabricilor), ținîndu-se cont de situația personală a subiectului impozitului. Ele mai sunt apar și sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se reflectă asupra produsului brut al obiectului impozabil, fără a face careva legături cu situația personală a subiectului impozabil.
Impozitele de tip real se practică pe larg și în zilele noastre, în mare masură imperfecțiunile lor au fost depășite. Ele, fiind atragătoare din punct de vedere al echității fiscale și clarității impunerii, își exercită cu succes rolul lor financiar, economic și social. Cele mai întîlnite în prezent impozite de tip real sunt impozitul funciar, impozitul pe imobil, impozitul pe activități, un exempli ar servi : lecențierea brevetelor.
Impozitele personale sau subiective: sunt acelea care au primordial în vedere persoana contribuabilului (impozitul pe salarii). Impozitele personale au ca obiect al impunerii nemijlocit venitul și averea. Obiectul impunerii în cazul impozitelor personale sunt unele venituri obținute de persoanele fizice și juridice sub diferite forme și anume averea lor, materializată în diverse bunuri.
Apariția impozitelor personale deasemenea a avut loc în antichitate, în condițiile în care s-a consolidat proprietatea privată și a inceput să genereze veniturile însemnate și stabilite. Impozitele personale, fiind solicitate în forma pecuniară, se percepeau foarte fregvent și în forma naturală.
Impozitele indirecte reprezintă impozite care se percep asupra vânzări bunurilor sau a prestării unor servicii, adică asupra cheltuielilor de consum. Ele nu se stabilesc direct și normativ asupra contribuabililor.
Plătitorii impozitelor indirecte sunt toți acei care administrează bunuri din sfera celor impuse, indiferent de veniturile, averea, profesia sau situația personală a acestora. Impozitele indirect reunesc o bună parte din metodele privind mobilizare valorii privitor unitățile publice. Ele reflectă un ansamblu multiplu de instrumente fiscale bazate pe mecanismul impunerii mediate a materiei impozabile. În dependentă de forma pe care o îmbracă, acumulînd totalul sau o parte din cifra de afaceri, anumite produse vîndute și anumite servicii prestate. Impozitele indirecte se regăsesc în cote proporționale asupra valorii mărfurilor vândute, precum și a serviciilor desfășurate ori în sume fixe pe unitate de măsură.
Impozitarea indirectă prezintă un mare avantaj deoarece se impun nu asupra profitului, venitului sau averi dar asupra vînzarii sau cumpărării sau consumului unor produse. Un alt avantaj al impozitelor indirecte îl reprezintă rapiditatea cu care se percepe impozitul și în acel moment consumă mai puține resurse pentru percepere decît impozitarea directă. Totodată, impozitele indirecte posedă un aspect atrăgător în ceea ce privește așezarea și perceperea lor.
Este destul de comod și relativ ieften procedura de încasare a impozitelor în momentul vinderii bunurilor, cea ce își explică preferințele autoritaților de extindere a impunerii indirecte. Impozitele indirecte sunt mai voalate deoarece sunt cuprinse în prețurile produselor și tarifelor serviciilor. Acest fapt conduce la repercutarea nemulțumirii cumpărătorilor asupra agenților economici, care sunt răspunzători de nivelul prețurilor, în anumită măsură cruțînd imaginea autoritaților publice, care sunt direct responsabili de decizia introducerii și majorării impozitelor indirecte.
De asemenea, preferința pentru impozitele indirecte este determinată de neregularitatea veniturilor realizate, nivelul redus a acestora, dificultatea cunoașterii mărimii exacte a lor în urma imposibilității ținerii unei evidențe precise a veniturilor și cheltuielilor de către toți întreprinzătorii, faptul că în țările în curs de dezvoltare este jos nivelul veniturilor, averile prsoanelor fizice și juridice sunt neînsemnate.
Grație acestor motive impozitele indirecte sunt mai larg aplicate și au un rol mai important în economile în curs de dezvoltare și tranziție. Impozitele indirecte sunt mai puțin adaptate pentru exercitarea unui rol cu conotație politică. Ele nu pot fi utilizate pentru constrîngerea unor grupuri sociale și facilitarea altor pături sociale. Mai eficiente sunt impozitele indirecte în cazul reglementării consumului anumitor produse și servicii, impozitînd la cote mai înalte produsele cu influență nocivă asupra sănătății sau cu repercusiuni negative asupra spiritualității, sau aplicînd o cotă redusă la produsele de larg consum și la serviciile de importanță socială. Impozitele indirecte au un randament financiar sporit datorită administrării relativ necostisitoare ale lor, cuprinderii unei baze impozabile extinse și aplicării cotelor exagerate. Însă dat prin faptul că, acest tip de impozite nu asigură o clasificare uniformă a sarcinilor fiscale. Indiferent de mărimea veniturilor obținute de consumatori, cota de aplicare a impozitelor este unică. Însă potrivit întregului venit de care dispune cumpărătorul, impozitul indirect dobîndește un caracter regresiv. Prin urmare, cu cît o persoană obține venituri mai mici, cu atât suportă mai greu sarcina fiscală a impozitelor indirecte, revenită în posesia lor. Aceste impozite afectează puterea de cumpărare a consumatorilor, cît și nivelul de trai al populației.
Dacă facem o generalizare, atunci impozitele indirecte reflectă un șir de avantaje și dezavantaje:
necesită o perioada scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a impozitelor;
reclamă cheltuieli modice de așezare, percepere și urmărire;
sunt mai voalante, fiind cuprinse în prețul de vînzare al produselor sau tariful seriviilor prestate;
cotele sunt diferențiate în funcție de mărimea venitului sau averea contribuabililor și nici în funcție de situația personală a acestora afectează, în mod deosebit, pe cei cu venituri mici;
nu afecteză în mod direct venitul disponibil, ci puteria de cumparare a contribuabililor;
impozitul pe consum nu ține cont de principiul echității ficale;
au incidență asupra prețurilor, produselor.
Impozitele indirecte manifestă o sensibilitate față de conjuctură economică. În perioada de scadență economică ele au un randament fiscal sporit, iar în perioadele de scadență și depresiune, ca rezultat al reducerii producției și consumului, încasarile din impozitele indirecte scad.
Datorită caracterului său regresiv și lipsa legăturii cu puterea contributivă a suportatorului, mai puțin corespund principiului de impunere numit echitate fiscală. Acest fap, motivează ponderea scazută și rolul redus al acestora în formarea veniturilor publice în țările cu economia dezvoltată.
Din cele menționate anterior, sintetizăm faptul că în unele sisteme fiscale sunt reflectate impozitele directe, în timp ce în altele predominante sunt cele indirecte. Este destul de complicat să fie grupat unul sau altul din cele două tipuri de impozite la gradul de dezvoltare economică a țării. Cunoscut este faptul că, orice stat aflat în impas în ceea ce privește veniturile fiscale apelează la așa numita: anestezie’’ a impozitelor indirecte, în atfel de situații majorîndu-se ponderea acestor impozite.
Potrivit unor studii efectuate recent se remarcă faptul că în perioadele de ascensiune economică, cînd producția și consumul sunt în declin, încasările din impozitele indirecte înregistrează o evoluție descrescătoare. Impozitele indirecte avînd un caracter benevol, se renunță la consumul de bunuri și servicii impozitate, astfel există posibilitatea evitări acestor impozite. Însă, în dependență de modul în care impozitele se percep, la vînzarea bunurilor de lard consum, această informație ramîne fără acoperire. Dacă aceste impozite ar fi fost percepute, spre de exemplu, doar la vînzarea obiectelor de lux, atunci s-ar fi putut vorbi de caracterul lor voluntar, din cauza că astfel de bunuri nu sunt indispensabile vieții.
În Republica Moldova ponderea impozitelor indirecte este majoritară, cunoscînd o tendință de creștere permanentă, atfel încît în anii precedenți impozitele indirecte asigurau veniturile bugetare în proporție de 55,8%.
Sistemul impozitelor indirecte înglobează următoarele categorii: taxele de consumație, monopoluri fiscale, taxele vamale, taxele de înregistrare și de timbru.
Figura 1.3 Clasificarea impozitelor indirecte
Sursa: elaborat de autor în baza datelor SECRIERU, Angela. Finanțe Publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală, Chișinău: Editura Epigraf 2004. 283p.
Plătitorii impozitelor indirecte sunt toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse, indiferent de veniturile averea, profesia sau situația personală a acestora. Impozitele indirecte sunt prevazute în cote proporționale asupra valorii mărfurilor vîndute și a serviciilor prestate ori în sume fixe pe unitate de masură. Acest tip de impozite nu asigură o repartiție echilibrată a sarcinilor fiscale. Indiferent de mărimea veniturilor obținute de consumatori, cota de aplicarea a impozitelor este unică.
Din categoria impozitelor indirecte fac parte: taxele de consumație, monopolurile fiscale, taxele vamale, taxele de timbru și de înregistrare.
Taxele de consumație sunt impozitele indirecte cuprinse în prețul de vînzare al mărfurilor produse și realizate în interiorul țării. Mărfurile asupra cărora se percep taxele pe consumație sunt, în general, cele de larg consum (zaharul, pâinea, uleiul, berea). Taxele de consumație îmbracă foarmă taxelor pe anumite produse, denumite accize, fie în forma unor taxe generale pe vînzari, cînd se percep la vinzarea tuturor marfurilor.
Accizele sînt așezate asupra unor produse care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de cumpărătorii cu altele. Astfel, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică cum sînt : vinul, berea, țigările, produsele petroliere. Taxele de consumație pe produs se calculează fie în sumă fixă pe unitate de masură, fie în baza unor cote procentuale aplicate asupra prețului de vînzare. Produsele provenite din impozit trebuie sa fie impuse cu aceleași taxe ca și produsele indigene, iar cele destinate exportului sînt, de regulă, scutite de impozit. Nivelul cotelor utilizate pentru calcularea accizelor diferă de la o țară la alta și de la un produs la altul. Accizele sînt deseori utilizate ca instrumente pentru înfăptuirea unor efecte sociale (reducerea consumului de alcool, a produselor din tutun).
Taxa pe valoare adăugată, conform titlului III al Codului Fiscal al Republicii Moldova, este un impozit general de stat, care reprezintă o formă de colectare la buget a unei parți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe tot teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei parți din valoarea mărfurilor, serviilor impozabile importate în Republica Moldova. Subiecții impozabili sînt persoanele fizice și juridice care sunt înregistrate sau trebuie sa fie înregistrate ca plătitori de TVA, inclusiv acele persoane ce importă mărfuri de uz sau consum personal, al căror valoare nu depășeste limita stabilită în legea bugetului pe anul respectiv.
Astfel, obiectele impozabile le constituie :
livrarea mărfurilor și serviciilor de către subiecții impozabili, reflectînd rezultatul activității lor de întreprinzator în Republica Moldova ;
importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepția mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoanele fizice, a căror valoare nu trebuie să depășescă limita prevăzută de legislația în vigoare, importate de către persoanele fizice ;
precum și importul serviciilor în Republica Moldova, cu excepția serviciilor importate aferente produselor compensatoare rezultate din regimul de perfecționare pasivă.
Privitor, la monopolurile fiscale ele sunt reglementate de stat asupra producției și vînzării
unor mărfuri cum ar fi : alcool, cărți de joc și alte produse specifice. Monopolurile fiscale în dependență de sfera lor de cuprindere pot fi depline sau parțiale. Monopolurile fiscale depline se foloște de către stat asupra producției dar și asupra comerțului cu ridicata și cu amanuntul a unor mărfuri. În schimb, monopolurile parțiale se insituie fie asupra producției și comerțul cu ridicata, fie numai asupra comerțului cu amanunul. Veniturile efectuate de stat, datorită monopolurilor fiscale sunt formate atît din profitul creat în procesul de producere a acestor mărfuri, cît și din impozitul indirect cuprins în preț, care se percepute de la consumatorii mărfurilor respective. Deoarece doar statul are menirea de-a vinde astfel de mărfuri, deasemenea el poate stabili un preț în care să fie inclus și un asemenea impozit.
Dacă ne referim la taxele vamale atunci ele fac parte din impozitele indirecte percepute
de stat asupra mărfurilor, în momentul în care acestea trec granițele vamale ale țării potrivit importului, exportului sau tranzitului. Spre deosebire de celelalte impozite și taxe, instituite ca sursă de venituri bugetare, taxele vamale nu pot fi considerate ca simple venituri fiscale. Așezarea și aplicarea acestor impozite pot influența fie relațiile economice și diplomatice cu alte țări, fie comerțul sau starea economiei naționale. Taxele pot aparea sub foarma unor bariere în fața liberei circulației a mărfurilor persoanelor. La momentul actual, însă, importanța lor este în scădere, deoarece guvernele preferă să aplice măsuri netarifare în locul taxelor vamale, în scopul protejării economia de concurența straină.
Dupa natura lor taxele pot fi :
– taxe judecătorești, încasate de instanțele jurisdictionale pentru acțiunile introduse spre judecarea de către diferite persoane fizice și juridice ;
– taxe de notariat, care se plătesc pentru eliberarea, legalizarea sau autentificarea de acte, copii, încasate de notariate ;
– taxe de consulare, care sînt încasate de consulate pentru eliberarea certificatelor de origine, acordarea de vize.
– taxe de administrație, care se încasează de diferite organe ale administrației de stat pentru eliberări de permise, autorizați, legitimații, la cererea anumitelor persoane.
Dupa operațiunea care se efectuiază și urmează a fi taxată, taxele pot fi : de timbru și de înregistrare:
Taxele de timbru se percep la efectuarea de către instituțiile publice a unor operațiuni, cum sunt : autentificarea de acte, eliberarea unor documente, legalizări de acte, respectiv încasarea acestor taxe se face prin aplicarea de timbre fiscal.
Taxele de înregistrare se percep la vînzarea de imobile, la constituirea, fuzionarea sau lichidarea societaților de capital. Aceste taxe se percep și asupra fiecărei operații de vînzare și, respectiv cumpărarea la bursă.
Atît taxele de timbru, cît și cele de înregistrare pot fi ad valorem (atunci cînd acțiunile sau faptele supuse taxării sînt evaluate în forma monetară și cînd taxa se calculează prin aplicarea unor cote procentuale la valoarea respectivă), fie în sume fixe, în toate celelalte cazuri, încasarea se face în numerar.
Analizînd fiecare impozit, din categoria celor indirecte constatăm că fiecare din ele contribuie atît pozitiv, cît și negativ asupra societații, fiecare avînd o importanță semnificativă, însa dacă să ne referim la impozitele cu care ne ciocnim mai fregvent, atunci locul de frunte l-am oferi taxei pe valoare adaugată. Deoarece, se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adăugate realizată de producatori, inclusiv asupra distribuției către consumatorul final.
. Noțiunea privind TVA, istoria și caracteristica acestui impozit
Ca o categorie a impozitelor de consumație, impozitele generale pe vînzari au un rol și forme diferite de la o țara la alta, în contrast cu impozitele generale de consumație – cum este TVA-ul care au multiple trăsaturi și reglementări comune în statele în care se aplică. Istoria aplicării plăților indrecte își are începutul încă din antichitate.
Dacă introducerea taxei pe valoarea adăugată ține de secolul XX, apoi taxele pe valoare adaugată au fost cunoscute încă în vremea antică.Impozitul este cea mai importantă si totodată cea mai veche resursă financiară, originile sale fiind legate de existența statului și banilor. Etimologic, cuvîntul “impozit” provine din limba latină de la “impositum” care prezintă obligație publică.
În sec. a XX- lea impunerea indirectă a cunoscut un nou impuls, sondat cu apariția a noi impozite și tehnici de impunere indirectă, printre care se evidențiază taxa pe valoare adăugată. Pîna la introducerea lui impozitele indirecte înglobau accizele, impozitul pe vînzari și impozitul pe circulația mărfurilor. Necesitatea majorării veniturilor publice prin extinderea bazei impozabile și eliminări deformărilor proporțiilor economico-financiare cauzate de aplicarea arbitrară a impozitelor indirecte a impulsionat căutarea alternativelor.
Ideea taxei pe valoare adăugată ii aparține întreprinzătorului german von Simens sugerată în a. 1920.16 Pentru instituirea și perfecționarea unui sistem fiscal care să corespundă principiilor generale ale impunerii, cum ar fi echitate fiscală, randament fiscal, satisfacerea unor cerințe economice, precum și obiectivele pe care le urmărește statul cu ajutorul unor clase de impozite, manifestă un proces de durată, care prevede experimentare și deasemenea universalizarea, în dependeță de rezultatele obținute. Aceste obiective avînd o tangnță cu Franța.
După primul razboi mondial Franța a trecut la impunerea indirectă (asupra cheltuielilor). La inceput s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere generală asupra cheltuielilor, care sa manifestat prin introducerea, în 1917, a taxei proporționale asupra plătitorilor prin aplicarea de timbre pe facturi, înlocuită în 1920 prin impozitul pe cifra de afacere (asupra nivelului vînzarilor totale). În perioada 1925-1936 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse (așezate fie în faza de producție, fie în faza comercializării), ajungîndu-se la peste 30 de taxe unice pentru diferite produse.
Din anul 1937 s-a instituit taxa unică asupra producției (aplicabilă tuturor produselor în faza de producție) urmată de o taxă asupra prestațiilor în 1948 se trece la sistemul plaților fracționale (fiecare producator își plătește taxa asupra vînzărilor sale totale, fiind autorizat să deducă taxa pe care o achită pentru cumpărăturile sale, pentru care impozitul nu mai avea caracter cumulativ, iar prin perfecționarea taxei de producție se instituie impozitul indirect fundamental.
Această evoluție este coniderată în doctrină drept o etapă premergătoare introducerii TVA în Franța, care a pregătit terenul pentru instituirea noului impozit. Abia în perioada 1954-1955 se trece, pentru prima dată în Franța, la instituirea taxei pe valoare adăugată, pentru a se înlocui taxele asupra cifrei de afacere printr-o taxă unică de cifra de afacere plătită în diferite stadii ale producției de către diferiți producători, fără a fi însă un impozit cumulat. Astfel, fiecare producator avea dreptul să deducă taxele pe valoare adaugată suportate anterior proceselor de producție. Față de sistemul din 1948, TVA permite a se deduce nu numai cheltuielile cu materiile prime introduse în produse, ci și cheltuielilor de investiții’’.
Din perspectiva lui M. Laure ,, taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect nou pe plan modial, adoptat inițial în Franta în anul 1954. În anii următori, aceată taxa sa extins în mai multe țări din Europa, America Latina,Africa, însa Statele Unite ale Americii și Australia nu aplică taxa pe valoare adaugată. La propunerea Comisiei Financiare a Comunității Europene, taxa pe valoare adăugată a fost adoptată la 1 ianuarie 1970 de către toate țările Pieții Comune, înlocuind impozitul pe circulația mărfurilor.
Acest impozit este destul de răspîndit la nivelul global, potrivit unor constatări apariția acestui impozit deține amprente încă din Franța, unde și a apărut pentru prima dată, din aceste considerente tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui în sistemul fiscal propriu.
La baza apariției taxei pe valoare adaugată stă impozitul pe circulația mărfurilor. Cu ajutorul trecerea la taxa pe valoare adăugată a fost admisibilă ocolirea impozitării în cascadă a circulației mărfurilor.
Prin impozitare în cascada, care era caracteristică impozitului pe circulația mărfurilor, avea loc o impunere a unei materii impozabile care conținea impozitul pe circulația mărfurilor datorate anterior, ajungîndu-se astfel la a calcula impozitul aferent unui venit impozabil în cadrul căruia era cuprins impozitul datorat anterior. În sfera de acțiune a taxei pe valoare adăugată au fost incluse serviciile și comerțul cu ridicatul. Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată a fot majorată și asupra altor activități, și anume aupra comerțului cu amănuntul.
Concomitent cu Franța și alte state ale lumii au introdus taxa pe valoare adăugată, iar în Uniunea Europeană organele de decizie au declarat acest impozit ca impozit general pentru state, mergînd ulterior pe linia armonizării legislației țărilor comunitare. O cotă prelevată din taxa pe valoare adăugată colectată de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.
Din cele menționate mai sus TVA apare sub forma unui impozit indirect deoarece se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, aupra valorii adăugate realizată de producători, inclusiv asupra distribuției către consumatorul final.
Stadiu al circuitului economic al unei mărfi trebuie înțeles ca intervalul de timp dintre momentul cumpărării și momentul vînzării aceleiași mărfi, în cadrul aceluiași agent economic, care se poate întinde într-o lună, pe mai multe luni sau pe mai mulți ani.
În Republica Moldova taxele pe valoare adăugată au fost introduse pentru prima dată prin Decretul Președintelului Republicii Moldova începînd cu 02.01.1992, evidențiindu-se în așa mod, impozitul pe circulația mărfurilor. În scopul de a stabiliza acest impozit, a fost adoptat un nou conținut al legislației fiscale și integrarea acestuia în Codul Fiscal al Republicii Moldova. În prezent cadrul juridic al impunerii cu taxa pe valoare adăugată servește Titlu III al Codului Fiscal Taxa pe valoare adăugată’’ aprobat prin legea nr. 1415- XIII la 17 decembrie 1997.
Conform articolului 93 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, taxa pe valoare adăugată este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare a unei parți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe tot teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
În prezent taxa pe valoarea adăugată există în 123 țări în care locuiesc 4 mld. oameni, veniturile bugetare din taxa pe valoare adăugată alcatuiesc $18 miliarde pe an, ceea ce este echivalent cu 27,0% din veniturile publice mondiale si peste 5,0% din PIB-ul mondial.
Valoarea adăugată este egală cu diferența dintre sumele obținute din vînzarea bunurilor sau prestarea serviciilor și plăților realizate pentru serviciile și bunurile procurate cu scopul obținerii celor al căror valoare a fost încasată în aceeași perioada de timp.
De regulă, taxa pe valoare adăugată apre sub forma unei cote procentuale proporționale unice, astfel încît pentru un anumit produs să se perceapă același impozit, indiferent de mărimea circuitului pe care îl parcurge acesta. Taxa percepută este în final, egală cu cea rezultată prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii finale pe care o capătă produsul în faza transmiterii sale în proprietatea utilizatorului final.
Cuantumul final al taxei pe valoare adăugată se percepe în ultima fază pe care un produs sau serviciu o parcurge de la apariția sa și pînă la intrarea sau trecerea lui în folosința consumatorului final. Perceperea taxei însă se face parțial în fiecare fază a circuitului economic, corespunzator cu valoarea ce se adaugă treptat produsului sau serviciului respectiv.
Printre avantajele introducerii taxei în cauza se enumeră următoarele: reducerea costului investițiilor și a prețului de export, ca și intrarea mai rapidă a sumelor respective în contul bugetului de stat, prin instituirea impozitului în toate fazele circuitului economic al produselor și serviciilor.
Prin mecanismul de percepere a taxei se creează posibilitatea limitării cazurilor de evaziune fiscală, prin ceea că neplata în fazele anterioare atrage de la sine sporirea taxei de plată în fazele ulterioare ale circuitului economic. Datorită acestui fapt agenții economici beneficiari ai produselor sau serviciilor sînt interesați să se asigure ca, furnizorul de produse sau prestatorul de servicii a achitat partea de taxa ce ii revenea.
O definiție a acestui impozit, care este foarte aproape de a deveni unul mondial, o prezintă prof. Gh. D. Bistriceanu: ,,TVA este un impozit pe cifra de afacere netă, un impozit multistadial, colectat asupra vînzărilor în faza de producție, în comerț, precum și asupra importurilor’’, suprizînd sintetic statutul și sfera de acțiune a acestui impozit. Pe de altă parte, taxa pe valoare adăugată are un randament ridicat, fiind relativ simplu de gestionat și compatibilă cu integrarea internațională în creștere. În această perioadă, marcată de accentuarea integrării internaționale și creșterea mobilității factorilor, TVA prezintă avantaje cum sunt:
faptul că este mai puțin supus fenomenelor legate de mobilitatea asietei și de concurența fiscală între state;
are același impact asupra prețurilor produselor importate și prosuselor naționale, spre deosebire de impozitele asupra factorilor de producție folosiți în producția națională;
așezarea asupra consumului, atît a persoanelor rezidente, cît și a persoanelor nerezidente, impozitarea consumului acestor persoane avantajînd țările cu un potențial turistic destul de important.
Teoretic, taxa pe valoare adăugată se prestează mai puțin, exercitînd evaziuni fiscale, administrarea eficientă a taxelor și moralitatea plătitorilor fiind factorii primordiali în acestă direcție. Ca forme de evaziune fiscală, în sistemul TVA se poate înregistra: efectuarea de tranzacții pe piața neagră, neraportarea tranzacțiilor de către angajați în sectorul serviciilor, dacă plata se face în numerar, agenții economici pot cere reducerii de taxă pentru cumpărăturile neefectuate. Din cele specificate anterior taxa pe valoare adaugată este un impozit indirect, un impozit general pe consum, care se instituie asupra operațiunilor privitor la transferul de bunuri și prestărilor de servicii, doar in cazul în care acestea sunt cu plată. Taxa pe valoare adăugată se aplică numai în țara în care produsul se produce și sau se consumă de consumatori.
Sistemul de funcționare al taxei pe valoare adăugată are la bază principiul fundamental care constă în aceea ca din taxa facturată pentru bunurile livrate și serviciile prestate se scade taxa aferentă bunurilor sau serviciilor achizitionate sau executate în unități proprii destinate realizării de operații impozabile. Taxa pe valoare adăugată darorată bugetului de stat se plătește de către contribuabilii :
înregistrați la organele fiscale competente ca plătitori de taxă pe valoare adăugată pentru livrarile de bunuri mobile, transferul proprietăților imobiliare și prestărilor de servicii supuse TVA-ului ;
titularilor ce efectuiază operațiuni de impor de bunuri, direct, prin comisionării în vamă au terții persoane juridice care acționează în numele și din ordinul titularilor operațiunilor de import ;
persoanelor fizice, pentru bunurile introduse în țara potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora.
Modul de așezare și percepere a taxei pe valoare adăugate se axează pe dreptul de deducere, fiind principiu fundamental al respectivei taxe. Administrarea acestui depinde în mare măsură de anumite condiții care îl limitează, dar, de regulă generală, taxa pe valoare adăugată este recuperabilă în toate stadiile de producție și distribuție. Potrivit bugetului, taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect stabilit și perceput asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al producției și al distribuției, și nu asupra întregii valori a produsului sau serviciului.
Valoarea adăugată se manifestă ca o diferență dintre încasarile obținute din vînzarea bunurilor sau prestarea serviciilor și plăților efectuate pentru bunurile și serviciile aferente aceluiași stadiu al circuitului ecoomic. Potrivit reglementărilor ce țin de taxa pe valore adăugată, înregistrările repetate ale consumatorilor externe ale întreprinderilor productive se exclud. În general, aceasta cuprinde marja comercială din revînzarea mărfurilor și aportul industrial propriu din activitatea de exploatare.
În raport cu alte impozite indirecte, taxa pe valoare adăugată prezintă următoarele caracteristici :
are un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor operațiunilor privind transferul bunurilor și prestărilor de servicii cu plată sau asimilate acestora ;
asigură neutralitate în interiorul țării, între fazele circuitului economic al produselor, însă nivelul cotei fiind același indiferent de întinderea circuitului economic. Cu toate acestea, taxa pe valoare adăugată asigură neutralitatea externă, în sensul că aceeași taxă se aplică atît produselor importate, cît și produselor interne similare ;
Este un impozit unic, cu plată fracțională, întrucît se calculează și se datorează în fiecare stadiu care intervine în realizarea și valorificarea produsului. Fiecare agent economic din cadrul aceluiași circuit economic percepe taxa asupra vînzărilor sale, achită taxa asupra cumpărărilor și varsă bugetului (TVA de plată) diferența dintre taxa percepută (TVA colectat) și cea plătită (TVA deductibil). Cuantumul final al taxei, stabilit în ultima fază a circuitului economic pe care îl parcurge un produs, reprezintă practic taxa pe valoare adăugată cumulată de la toți agenții economici participanți la realizarea produsului respectiv, perceperea acesteia realizîndu-se fragmentar în fiecare fază a circuitului economic corespunzător valorii adăugate. În realitate, taxa este reportată de la un stadiu la altul al procesului de producție și distribuție pentru a afecta, la încheierea circuitului economic, consumatorul final. În fapt, producatorul care a achizitionat materiile prime, materialelel semifabricate de la furnizori, deși o dată cu livrarea lor plătește și taxa pe valoare adăugată în cota aferentă, nu suferă o pagubă bănească, ci înregistrează doar decalaje de încasări și plăți cu efect asupra trezorerie, deoarece la vînzarea bunului acesta va încasa suma respectivă, fiind ,, creditat’’ de către stat, la nivelul taxei pe valoarea adăugată plătite furnizorilor săi. Consumatorul final însă nu este creditat de către stat, astfel el va suporta integral taxa pe valoarea adăugată aferentă produsului final. Din această cauză, taxa pe valoare adăugată este considerată un impozit pe consum, suportat de către consumatorul final și datorat bugetului de statului.
CAPITOLUL II. PARTICULARITĂȚILE IMPUNERII CU TVA, METODE DE DETERMINARE ȘI ADMINISTRARE
2.1. Apariția și stingerea obligației fiscale privind TVA
Potrivit prevederilor art. 112 din Codul Fiscal obligațiunea privind înregistrarea în calitate de plătitor al TVA apare doar la momentul atingerii de facto a plafonului de înregistrare, astfel spus numai în cazul în care livrarile au fost efectuate. Potrivit prevederilor articolului 112 al Codului Fiscal, obligațiunea privind înregistrarea în calitate de contribuabil al TVA se referă la subiecții care desfășoară activitatea de întreprinzator și pe parcursul a 12 luni consecutive au efectuat livrari de mărfuri, servicii în sumă ce depășeste 600000 lei, cu excepția livrărilor scutite de TVA. Prin urmare, valoarea livrarilor scutite de TVA nu se va lua în calcul la aprecierea plafonului de înregistrare în calitate de contribuabil TVA. Înregistrarea în calitate de plătitor TVA se efectuiază conform (anexei 1)
Prin urmare, subiectul care desfășoară activitatea de întreprinzator, cu excepția autorităților publice, instituțiilor publice, specificate la art.51, instituțiilor medico-sanitare publice și private specificate la art.51, și deținătorilor patentei de întreprinzator, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al TVA dacă el, într-o oarecare perioada de 12 luni consecutive, a efectuat livari de mărfuri și servicii în sumă ce depășește de 600000, cu excepția livrărilor scutite de TVA .
La înregistrarea obligatorie în calitate de plătitor al TVA, una din condiții constituie efectuarea livrărilor de mărfuri, servicii cu excepția celor scutite, valoarea cărora depășește pragul de înregistrare obligatorie (alin.(1) al art 112 din Codul Fiscal , iar la înregistrarea benevolă- efectuarea livrărilor impozabile, valoarea cărora depășeste pragul de 100.000 lei (alin.(2) al art 112 din Codul Fiscal). Astfel, reeșind din prevederile articolelor menționate mai sus, obligația de înregistrare ca plătitor al TVA lipsește pe livrarile care sunt scutite – în cazul înregistrarii obligatorii sau nu sînt impozabile – în cazul înregistrarii benevole.
Totodată, potrivit prevederilor art.5 pct.16 din Codului Fiscal, prin activitatea de întreprinzator, se subînțelege orice activitate conform legislației, cu excepția muncii efectuate în baza contractului de muncă, desfășurată de către o persoană, avînd drept scop obținerea venitului, sau, în urma desfășurării căreia, indiferent de scopul activității, se obține venit. Prin urmare, dacă în cadrul activității organizației necomerciale se obține venit, subiectul este obligat de a se înregistra în calitate de contribuabil al TVA în conformitate cu prevederile art.112 din Codul Fiscal.
Subiectul impozabil, la înregistrare, primește certificatul de înregistrare ca platitor de TVA în care se indică, conforma anexei (2).
Denumirea și adresa juridică a subiectului impozabil
Codul fiscal al contribuabilului
Data înregistrării
În cazul suspendării livrarilor supuse TVA, subiectul impozabil este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat este obligat să anuleze înregistrarea contribuabilului TVA.În cazul în care subiectul impozabil nu va efectua livrări impozabile și nu va dori să rămînă înregistrat, el este obligat să informeze Serviciul Fiscal de Stat precum că, în ultimele 12 luni, volumul livrarilor nu a depășit plafonul stabilit pentru înregistrare.
Dacă subiectul impozabil dorește să anuleze actul de înregistrare și înștiintează denspre aceasta Serviciul Fiscal de Stat, el trebuie sa dovedească că, în viitor, volumul livrărilor impozabile nu va depăși plafonul stabilit pentru înregistrare. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat anulează înregistrare.
Serviciului Fiscal de Stat îi revine dreptul individual să anuleze înregistrarea contribuabilului TVA în condițiile în care:
valoarea totală a livrărilor impozabile într-o oarecare perioada de 12 luni consecutive nu a depășit plafonul stabilit în valoare de 100.000 lei;
în cazul în care subiectul impunerii nu a prezentat o oarecare declarație privitor la taxa pe valoare adăugată pentru fiecare perioadă fisală ;
În momentul anulării înregistrării contribuabilului TVA, el se consideră ca subiect care a efectuat o livrare impozabilă a stocurilor sale de mărfuri și a mijloacelor fixe pentru care, la momentul procurării lor, TVA a fost trecut în cont și trebuie să achite datoria la TVA, pentru această livrare, cu excepția cazurilor prevăzute la art 107. Valoarea impozabilă a livrărilor respective se consideră valoarea ei de piață. Data anulării înregistrarii ca contribuabil a TVA se consideră data întocmirii actului de control în a cărui bază este emisă decizia șefului al organului fiscal privind anularea înregistrării
Obligația fiscală, stabilită de către stat în sarcina persoanelor fizice și juridice, cu scopul de a plăti o anumită sumă de bani, la termenul stabilit în cadrul bugetului de stat, reprezintă în sine conținutul fundamental al raportului juridic.
Suma de bani pe care contribuabilul este datorat să o achite reprezintă un venit la bugetul de stat și concomitent este o obligație juridică din motiv că definește conținutul unui raport juridic avînd o legătură între stat și persoanele determinate de lege. Obligația bănească percepută în posesia contribuabilului este o obligație bugetară deaorece apare în relațiilor de constituire a fodurilor bănești necesare finanțării obiectivelor și acțiunilor cu scopul de-a conduce la dezvoltare societății.
Pentru determinarea taxei pe valoare adăugată ce trebuie vărsată la buget pentru fiecare perioadă fiscală, trebuie de calculat:
TVA – achitată sau care urmează a fi achitată de către consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate lor – TVA colectată;
TVA achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor la procurarea bunurilor materiale și la prestarea serviciilor – T.V.A. deductibilă.
Obligația fiscală privind T.V.A. (T.V.A. ce trebuie achitată la buget) se determină în felul următor:
= +
TVA colectată și TVAdeductibilă se calculează în baza Registrului de evidență a livrărilor și registrului de evidență a procurărilor (care sunt completate în baza facturilor fiscale).
În cazul în care suma taxei pe valoare adăugată, achitată sau care urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor depășeste TVA primită sau care urmează a fi primită de la consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate în perioada respectivă, adică TVA deductibil > TVA colectată, atunci diferența se referă la ulterioara perioada fiscală, devenind o parte a sumei TVA ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în aceasta perioadă.
În continuare, autorul propune un exemplu de determinare a obligației fiscale privind TVA, pentru fiecare perioadă fiscală și termenele de plată.
Fabrica ’’ Max’’ aefectuat urmatoarele operțiuni:
Rezolvare:
Septembrie :
TVAcol
TVAded
TVAbug= 50000- 11393,33= 63393,33 (obligația fiscală privind TVA, pentru luna septembrie)
Astfel, această suma va trece în cont pentru luna viitoare.
Octombrie :
TVAcol
TVAded
TVAbug= TVAcolc – TVAded – trecerea în cont =93333,33- 63393,33= 35940
Noiembrie :
TVAcol
TVAded
TVAbug = 76000- 56666,67=19333,33
Rezultatul obținut este indicat spre plată, astfel pentru determinarea sumelor obligațiilor fiscale se calculează pentru fiecare perioadă fiscală. Astfel, se află dacă sumele indică o supraplată sau sunt trecute în cont.
Obligația fiscală apare în cazul apariție unor circumstanțelor, percepute de legislația fiscală, cu privire la stingerea ei. În dependență de tipul obligației fiscale, responsabilitatea stingerii acesteia poate reveni diferitor persoane fizice sau juridice.
Există cazuri în care apariția obligației fiscale are loc la subiectului impunerii, iar responsabilitatea stingerii acestei obligații revine altui contribuabil. La acest capitol, sunt prevăzute două cazuri de trecere a stingerii obligației fiscale de la o persoană la alta :
Cazul obligației fiscale a contribuabilului, ce urmează sa fie stinsă de către o persoană terță, care devine responsabil de stingerea acestuia în momentul reținerii sau perceperii sumelor ce constituie obligația fiscală. Drept exemplu servește obligația fiscală a contribuabilului angajat, unde responsabilitatea de reținere și stingere a obligației fiscale revine patronului.
Cazul stingerii obligației fiscale de către instituția financiară care deservește contribuabilul. Din momentul în care instituția financiară (sucursala, filiala) primește de la contribuabil, pentru transfer de mijloace bănești în contul stingerii obligației fiscale, dispoziții de plată trezoriale sau de la organul fiscal dispoziții, incaso trezoriale, instituția financiară este responsabilă de obligația fiscală în limitele mijloacelor disponibile în contul bancar al contribuabilului. Trebuie de menționat că, dacă în contul bancar sunt mijloace suficiente pentru stingerea obligației fiscale, instituția financiară este responsabilă numai de mărimea mijloacelor disponibile. În acest caz, contribuabilul este considerat responsabil de obligația fiscală în limita mijloacelor insuficiente pentru stingerea integrală obligației fiscale. Stingerea obligației fiscale se face prin : achitare, anulare, prescripție, scădere, compensare sau executare silită. Stingerea obligatiei fiscale este mai clar prezentată în figura (2.4)
Figura 2.4 Modalitățile și termenele de stingere obligației fiscale
Sursa: elaborat de autor în baza datelor :COBZARI, Ludmila; KUZMINA, Olga; MORARU Tatiana. Administrarea Fiscală: curs universitar.Chișinău 2007.201-204p. ISBN 978-9975-75-228-2
Stingerea obligației fiscale prin achitare se efectuează în monedă națională și poate avea loc prin plată directă sau prin reținerea la sursă. Plata directă se face prin virament, prin intermediul instituțiilor financiare, inclusiv prin intermediul cardurilor bancare, sau în numerar.
Stingerea obligației fiscale prin anulare reprezintă scoaterea din evidență a plăților compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă.
Dacă nu a fost exercitată în termenele prevăzute de Codul Fiscal, dreptul statului de a determina obligația fiscală sau de a o executa silit se stinge prin prescripție. Concomitent, se stinge și obligația fiscală a contribuabilului.
Stingerea obligației fiscale prin scădere are loc în situațiile în care contribuabilul persoana fizică: a decedat, este declarat mort, este declarat dispus făra veste, este declarat lipsit de capacitatea de exercițiu sau cu capacitatea de exercițiu restrînsă. Stingerea obligației fiscale prin scadere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului fiscal, inclusiv în cazul cînd stingerea ei prin executarea silită este imposibilă.
Subiectul impozabil care desfășoară o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuiază la momentul apariției obligației fiscale, stabilit prin art.108, cu excepția cazurilor prevăzute de prezentul cod. Factura fiscală nu se eliberează pentru livrările impozitate art.104 lit.a).
Factura fiscală este un formular tipizat de documente primar cu regim special, prezentat cumpărătorului de către subiectul impozabil, înregistrat în modul stabilit, la efectuarea livrărilor impozabile.
Există însă cazuri speciale de eliberare a facturilor fiscale cum ar fi:
la efectuarea livrarilor de mărfuri, în cazul în care acestea se transportă, data eliberării facturii este data în care începe transportul lor;
la efectuarea livrărilor regulate de mărfuri, servicii (energie electrică, termică, apă, gaz) pe parcursul unei perioade, furnizorii eliberează facturi fiscale pentru perioada în care a fost efectuată livrarea, odată cu prezentarea către cumpărator a contului.
subiecții impozabili cu TVA (întreprinderile producatoare de pîine și de produse de panificație, precum și întreprinderile de prelucrare a laptelui și a cărnii) care, pe parcursul unei zile, efectuiază în adresa unuia și aceluiași cumpărator cîteva livrări de mărfuri impozabile cu TVA au dreptul la eliberarea unei singure facturi fiscale în asortimentul mărfurilor livrate pentru fiecare consumator și pentru volumul total de livrări efectuate pe parcursul unei zile, cu reflectarea în factura fiscală a numerelor și a seriilor facturilor, a informației pe livrări.
În prezent pe lîngă facturile fiscale pe format de hîrtie se practică și facturi fiscale generate în Sistemul informațional automatizat de creare și circulație a facturilor și facturilor fiscale electronice ,,e-Factura’’ între participanții la tranzacțiile documentate prin acestea.
Platforma ,,e-Factura’’ este Sistemul informațional prin intermediul căruia sunt create, expediate și recepționate facturile fiscale generate în acest sistem utilizate la documentarea tranzacțiilor. Pot opta pentru utilizarea Sistemului ,,e- Factura’’ doar acei subiecți care sunt sau devin utilizatori ai serviciilor fiscale electronice ce dețin semnăturile digitale s-au electronice de autentificare eliberate în modul stabilit de legislație. Conectarea la Sistemul informațional „e-Factura” se realizează prin accesarea serviciului respectiv în cadrul biroului virtual al contribuabilului, prin care se asigură utilizarea serviciilor fiscale electronice. La exprimarea acordului de a obține calitatea de utilizator al sistemului “e-Factura”, contribuabilii sunt înregistrați într-un registru special de evidență al emitenților facturilor/facturilor fiscale electronice.
Contribuabilul este obligat să se pună la evidență la organul fiscal în a cărui rază își are sediul și prin urmare să primească certificatul de atribuire a codului fiscal, să prezinte informațiile principale ce țin amplasarea sediul său, sediul subdiviziunilor sale, precum și cu privire la sistarea temporară a activității subdiviziunilor, precum și informații cu privire la denumirea și sediul instituțiilor financiare din străinătate în care sînt deschise conturi. Urmărirea evidenței contribuabililor se efectuează prin atribuirea codului fiscal, evidența subdiviziunilor fără statut de persoană juridică amplasate în altă parte decît sediul contribuabilului, care se află în posesia inspectoratul fiscal de stat teritorial unde persoana este înregistrată, prin atribuirea fiecărei subdiviziuni a codului acesteia. Subdiviziunile respective, se utilizează de codul fiscal al contribuabilului care a înființat-o, codul fiscal se oferă doar o singură dată, indiferent de dispozițiile legislației fiscale privind stabilirea și stingerea obligațiilor fiscale.
Persoana căreia nu i s-a atribuit cod fiscal, nu poate fi înregistrată ca plătitor pe tipuri de impozite și taxe, respectiv codul fiscal reprezintă numărul personal de identificare al contribuabilului. Respectiv, codurile fiscal sunt înscrise în Registrul fiscal de stat care este constituit și administrat de organul fiscal. Trecerea codurilor fiscale în registrul fiscal de stat confirmă actul luării persoanei la evidență fiscală. Codurile fiscale ale persoanelor indicate anterior sînt trecute în Registrul fiscal de stat la data atribuirii.
2.2 Calculul Taxei pe Valoare Adăugată : cotele și termenii de achitare
Subiecții impozabili stipulați la art.94 lit.a) sînt obligați să declare, conform art.115, și să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art.114, suma TVA, care se determină ca diferența dintre sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate de către consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv TVA la valorile materiale importate) folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținîndu-se cont de dreptul de trecere în cont conform art.102.
Dacă suma TVA achitată ce urmează a fi achitat furnizorilor la procurarea valorilor materiale, serviciilor depășeste suma TVA primită sau care urmează să fie primită de la consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate, diferența se reportează în următoarea perioadă fiscală și devine o parte a sumei TVA ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile procurate în această perioadă.
Dacă suma taxei pe valoare adăugată la valorile materiale și la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc pîine și produse de panificație și întreprinderile ce prelucrează lapte și produc produse lactate depășesc suma TVA a livrarilor de pîine, produse de panificație, lapte și produse lactate, diferența se restituie din buget la limitele cotei standart a Taxei pe valoare adăugată, înmulțite cu valoarea livrarilor ce se impozitează la cota redusă. Taxa pe valoare adăugată se restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu trece de 45 zile.
Dacă depășirea sumei TVA la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiecții impozabili au efectuat o livrare care se importă la cota zero, acesta are dreptul la restituirea sumei cu care a fost depășită TVA la valorile materiale, serviciile procurate achitată prin intermediul contului bancar și/sau al stingerii sumelor din contul restituirii impozitelor, în conformitate cu prevederile prezentului articol, ale art 103 alin(3) și ale art. 125, în limitele cotei standard a TVA, înmulțite cu valoarea livrării, ce se impozitează la cota zero.
Conform art.96 potrivit Titlului III al Codului Fiscal, cotele de impunere cu TVA sunt prevăzute în două acte normative respectiv :
Cota-standard- în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor și serviciilor importate și a livrărilor efectuate pe teritoriul Republicii Moldova.
Cota redusă în mărime de 8% :
pîine și produsele de panificație, la lapte și produsele lactate, livrate pe teritoriul Republicii Moldova cu excepția produselor alimentare pentru copii care sunt scutite de TVA, în conformitate cu art.103 alin.(1)pct2) ;
la medicamente de la dispozițiile tarifare atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît și autorizate de Ministerul Sanatații importate sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, precum și medicamentele preparate în farmacii conform prescripțiilor magistrale, cu conținut de ingrediente autorizate ;
pentru unele mărfuri importate sau livrate pe teritoriul Republicii și anume vată, tifon și alte articole similare pentru vînzarea cu amanuntul în scopuri medicale, chirurgicale, stomatologice sau veterinare, preparate chimic pentru utilizări fotografice, dezinfectanții, ambalați pentru vînzarea cu amanuntul, atrticole de uz casnic cu ar fi: șervețele, hîrtie igienică, fețe de masă, lengerie de pat, lentile pentru ochelari și alte mărfuri specificate în articolul96 al Codului Fiscal.
la gazele naturale și gazele lichefiate de la poziția tarifară 2711, atît la cele importate, cît și la cele livrate pe teritoriul Republicii Moldova.
la producția de fitotehnie și horticultură în formă naturală și masă vie și sacrificată, produsă, importată sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova.
la zahărul din sfecla de zahăr produs, importat sau livrat pe teritoriul Republici Moldova.
Cota zero se aplică la :
mărfurile și serviciile exportate ;
toate tipurile de transport internațional de mărfuri și pasageri ;
energie electrică destinată populației livrată de către întreprinderile rețelelor de distribuție, precum și energie electrică livrată populației de către rețelele de distribuție ; energie termică și apă caldă destinate populației, livrate de către întreprinderile producătoare rețelelor de distribuție, precum și energia termică și apa caldă destinată populației livrate de către întreprinderile producătoare și rețelele de distribuție, cazangerii, stații termice și stații-grup ;
mărfuri și servicii destinate folosinței oficiale a misiunilor diplomatice și a altor misiuni asimilate lor în R.M, precum și a uzului sau consumului personal al membrilor personalului diplomatic și administrativ tehnic al acestor misiuni și al membrilor familiei care locuiesc împreuna cu ei, pe bază de reciprocitate, în modul stabilit de Guvern ;
mărfurile și serviciile organizațiilor internaționale în limitele acordurilor la care Republica Moldova este parte. Lista organizațiilor internaționale se stabilește în legea bugetului pe anul fiscal respectiv ;
lucrările de construcție a locuințelor efectuate prin metoda ipotecară ;
mărfurile (serviciile) livrate în zona economică liberă în afara teritoriulului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în interiorul zonei economice libere, precum și cele livrate între rezidenții diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova. Mărfurile livrate din zona economică liberă pe restul teritoriul vamal al Republicii Moldova. se impun cu TVA. conform legislației fiscale’’.
Pentru o vizualizare mai clar a situația plătirorilor a taxei valoare adaugată, și respectiv încasările efectuate în baza informației din cadrul Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, autorul propune analiza următorilor indicatori privind statistica TVA. (tabelul 2.1)
Tabelul 2.1
Indicatorii statistici privind taxa pe valoare adaugată
mil.lei
Sursa: elaborat de autor în baza Dării de seamă privind încasările la Bugetul Public Național pe perioada de gestiune 2013-2014 (administrate de Serviciul Fiscal de Stat)
Analizele efectuate au demonstrat faptul că în 2014 numărul plătitorilor TVA la buget s-a majorat comparativ cu anul 2013. Însă gradul de prezentare a dărilor de seamă în 2014 a înregistrat o scadere de 12,14% față de 2013 care a înregistrat 13,35 %. Prin urmare, planul încasarilor ocupă o poziție inferioară față de încasarile făcute pentru anul 2014, cu toate acestea, nivelul de îndeplinire a planului are o imagine pozitivă pe parcursul anilor întrucît în 2014 ajunge la o valoare de 100,9% .
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit ce se prezintă drept o formă de impozit indirect, ce se percepe din valoarea sporită a mărfurilor la fiecare etapă de procedură și comercializarea lor, de executare a lucrărilor și de prestare a serviciilor, precum și din mărfurile importate.
Prin urmare bază de impozitare este echivalentă cu valoarea bunurilor livrate și serviciilor livrate, în care nu se include taxa pe valoare adăugată. Deobicei, ea este egală cu sumele încasate, cu valoarea bunurilor sau serviciilor efectuate de furnizori sau prestator, ulterior urmează sa fie primite de aceștia în contrapartidă, pentru lucrările și prestările efectuate, exclusive taxei pe valoare adăugată.
Baza de impozitare se determină complect la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor și doar în momentul cînd în contract se reflectă plata în rate sau prin decontări succesive. Ceva mai concret, se pote enumera elementele ce alcătuiesc baza impozibilă în anumite situații date, după cum urmează: prețurile negociabile incluzînd și accizele stabilite de lege, inclusiv unele cheltuieli necuprinse în preț, valoarea în vama, la care se adaugă taxa vamală, accizele și alte taxe prevazute de lege. În cazul cînd unele elemente ale prețului nu au fost aflate în momentul desfacerii mărfurilor, toate sumele percepute ulterior livrării bunurilor dau loc de impozitare din momentul facturării lor. Drept exemplu ne pot servi: comisioanele, chletuielile de ambalare, de transport, de asigurare, și altele de acest fel datorate de cumpărător, în masură în care nu au fost cuprinse în baza de impozitare.
Prin urmare, constatăm faptul că taxa pe valoare adăugată nu se include în prețurile și tarifele negociabile în relațiile dintre agenții economici, dar se înscrie distinct în factură și celelalte documente.
,,Exemplu: Un producător vinde unui angrosist un produs la prețul negociat de 500000 lei. În factură el va cuprinde prețul de 500000 lei și separate taxa pe valoare adăugată de 20% respective 90000. Beneficiarul angrosist va plăti producătorului 590000 lei. El va include în factură prețurile respective și separate, taxa pe valoare adaugată de 99000 lei (550000×20%).
Prin excepția de la regula aratată mai înainte cu privire la determinarea bazei impozabile a taxei pe valoare adaugată în cazul livrărilor de prestări de servicii către populație ori către alți consumatori finali de către unități de comerț cu amănuntul, de cooperație de alimentație publică ori altele ce au relație directă cu populația, prețul cu amanuntul și tarifele practicate cuprind și taxele pe valaoare adăugată.
Ținînd seama de această situație, taxa pe valoare adaugată trebuie calculată în cazul vînzărilor de mărfuri sau prestațiilor de servicii către populație, folosind o cotă procentuală axată pe baza formulei, după cum urmează :
Cota % (2.1.)
Exemplu de calcul cînd TVA este inclus în valoare :
Firma ABS a livrat în luna septembrie către fabrica de zahăr saci pentru ambalarea zahărului în valoare de 120.000 lei, inclusiv TVA. În aceeași perioadă a primit ca plată pentru saci 150 tone zahăr cu prețul de 8.000 lei/tona, inclusiv TVA.
TVA de plată la buget pentru luna septembrie:
Rezolvare :
TVAcolectat
TVAdeductibil
TVAbuget = TVAcolectat –TVAdeductibil = 200000- 88888,89= 111111,11 (spre plată)
Exemplu :
Fluturaș SRL a vîndut marfă de 493000lei (inclus TVA) la prețuri mai mici decît costuri. Costul mărfii livrate constituie 514000 lei. A procurat materie primă și servicii de 320000 lei. A primit avans în sumă de 72000 de la un agent economic rezident pentru marfa ce va fi livrată în luna următoare.
TVA de plată la buget pentru luna curentă.
TVAcolectat =
TVAdeductibil
TVAbuget = TVAcolectat – TVAdeductibil = 97666,67- 5333,3= 92333,37
În conformitate cu articolul 101 al Codului Fiscal , subiecți impozabili sînt obligați să declare și să achite la buget suma taxei pe valoare adăugată spre plată pentru fiecare perioadă fiscală. Însă. peroanele fizice și juridice care importă mărfuri în Republica Moldova sunt obligate să achite TVA pîna la momentul trecerii mărfurilor prin vamă.
În conformitate cu articolul 115(2) al Codului Fiscal, subiecții impozabili trebuie să achită TVA pînă la data stabilită, nedepăsind acest termen, cu scopul prezentarea declarației privind TVA, complectată conform anexei (3)
Plățile se execută prin intermediul instituției finaciare pe contul bancar corespunzător, cu excepția cazurilor, cînd sunt alte prevederi în legislație, instrucțiuni ale Băncii Naționale din Moldova sau Ministerul Finanțelor .
2.3. Modul de restituire a taxei pe valoare adăugată
Conform Instrucțiunea privind restituirea sumelor taxei pe valoare adăugată nr. 188 din 17.11.2005, contribuabilii înregistrați ca plătitori de TVA beneficiază de restituirea efectivă a sumelor TVA în următoarele cazuri :
impozitării mărfurilor (serviciilor) cu TVA la cota zero stabilită la livrările de mărfuri, servicii pentru export și toate tipurile de transporturi internaționale de mărfuri și pasageri ;
impozitării mărfurilor cu TVA la cota zero, stabilită prin art.104 (b) al Titlului III al Codului Fiscal ;
impozitării mărfurilor la cota 8% stabilită de art.96 (b) al Codului Fiscal pentru care se prevede restituirea TVA în conformitate cu art. 101(3) din Codul Fiscal ;
scoaterea mărfurilor straine de pe teritoriul vamal, plasate în regimul vamal de reexport.
În conformitate cu art. 102 (8) din Codul Fiscal la livrarea mărfurilor (serviciilor) pentru export, inclusiv pentru toate tipurile de transporturi internaționale de mărfuri și pasageri, se permite restituirea TVA pe valorile materiale, serviciile procurate dacă există confimarea organului vamal privind livrarea de mărfuri pentru export, confirmarea destinatarului străin privind livrarea serviciilor, inclusiv a celor de transport.
Determinarea sumelor TVA spre restituire se efectuiază pentru fieacare perioadă fiscală separat. Daca subiectul impozabil are datorii la buget la compartimentul TVA, alte impozite, plăți, amenzi, penalități, atunci suma TVA admisă spre restituire se trece în contul achitării TVA și altor plăți.
Restituirea TVA este efectuată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Însă reglementate de Codul Fiscal, Legile anuale ale bugetului de stat, hotărîri de guvern, instrucțiuni și scrisori ale Ministerului Finantelor și ale Inspectoratului Fiscal Principal de stat.
Restuirea TVA se efectuiază în contul stingerii datoriilor agenților economici față de bugetul public național, cu excepția obligațiilor fiscale administrate de organele vamale, iar în lipsa datoriilor – la contul bancar al agenților economici. Pentru o vizualizare mai clară a modului de calcul a taxei pe valoare adăugată spre restituire sunt propuse următoarele exemple:
Exemplu 1. În luna iunie fabrica de pîine a livrat produse la cota redusă de 8% în sumă de 460000lei. TVA aferent acestor livrari (TVAcolectat ) constituie : TVAcol x 8% =36800 lei. TVA aferentă valorilor materialelor procurate (TVAded) în luna iunie a constituit 140000 lei. Limita maximă pentru restituire TVA va constitui : 460000 x 20%=92000 lei. Însa, datorită faptului că depășirea sumei TVA deductibil supra TVA colectat este de 103200 lei = ( 140000-36800) spre restituire se va accepta limita maximă posibilă 9200 lei și nu 103200 lei. Dacă depășirea sumei TVA la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului ca subiectul impozabil a efectuat o livrare ce se impozitează la cota ,,zero’’, acesta are dreptul la restituirea sumei (achitată prin intermediul contului de decontare) cu care a fost depășită TVA la valorile materiale, serviciile procurate în limitele cotei standart a TVA, înmulțită cu valoarea livrarii, ce se impoziteaza la cota zero.
Exemplu 2. În luna august SRL ,,Codru’’ a efectuat livrări de mărfuri : pe piața internă de 115000 lei, la export- 210000 lei. Achiziții de materie primă și materiale au constituit 194000 (fără TVA). Deci, :
TVAcol= 115000 x 210000 x 0%= 23000 lei
TVAded =194000 x 20% /100%= 38800 lei
TVAbug =23000- 38800 = -15800 lei.
Calculăm limita maximă pentru restituire : 210000 x 20% = 42000 lei. În acest caz bugetul va restitui agentului suma TVA = 15800 lei, deoarece ea nu depășeste limita calculată. Astfel, determinarea sumelor spre restituire se efectuiază pentru fiecare perioadă fiscală iar restituirea sumelor TVA se permite numai în urma unui control rematic, organizat în baza cerererii contribuabilului depuse la serviciul fiscal.
Exemplu 3. În luna iunie fabrica de pîine a livrat produse la cota redusă de 8 % în sumă de 460000 lei. TVA aferentă acestor livrări (TVAcol) constituie: TVAcol = 460000 x 8% = 36800 lei. TVA aferentă valorilor materiale procurate (TVAded ) în luna iunie a constituit 850000 lei. Limita maximă pentru restituire taxei pe valoare adăutată va constitui: 460000 x 20% = 92000 lei. Însă, din cauza că depășirea sumei TVA deductibile supra TVA colectată este de numai48200 lei = (85000-36800) spre restituire se va accepta suma de 48200 lei și nu 92000 lei.
Solicitarea restituirii TVA se efectuiază prin depunerea la inspectoratele fiscale teritoriale de la locul de deservire a cererii privind modelul conform (anexei 4). În cererea de restituire se indică, în mod obligatoriu, suma TVA solicitată spre restituire, dacă nu se indică suma spre restituire, cererea nu se examinează. Suma TVA solicitată spre restituire trebuie sa corespundă cu suma reflectată în Declarația privind TVA conforma (anexei 3). Dacă după emiterea deciziei de restituire a TVA contribuabilul nu a depus cererea privind stingerea obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea mijloacelor, curgerea termenului aprobat pentru efectuarea restituirii TVA se suspendă din data emiterii deciziei pîna la data depunerii cererii privind stingerea obligației fiscale prin compensare și/sau restituirea mijloacelor. Determinarea sumelor spre restituire se realizează pentru fiecare perioadă fiscală însă pentru restituirea sumelor taxei pe valoare adăugate se permite numai după efectuarea controlului tematic, organizat în baza cererii contribuabilului depuse la serviciul fiscal.Pentru determinarea sumelor TVA spre restituire se verifică sumele TVA aferente livrarilor și procurărilor, în momentul în care persită unele dubiilor în partea ce ține de autenticitatea raporturilor economice, financiare, la decizia sefului al organului fiscal, se va efectua verificarea prin contrapunere la furnizorii de marfă și servicii, potrivit principiului pînă la producator sau importator. Însă în momentul în care se solicită rstituirea Taxei pe valoare adăugată pentru perioadele fiscale anterioare, se verifică sumele taxei pe valoare adăugate aferente livrarilor sau procurărilor pentru perioadele fiscale începînd cu prima perioada fiscala care nu a fost executat controlului pînă în ultima perioadă fiscală pentru care sa prezentat declarația privind TVA în care se regăseste suma solicitat
Subiectul impozabil are dreptul la restituirea sumei TVA, solicitată suplimentar pentru perioadele fiscale pentru care anterior s-a efectuat restituirea TVA, la îndeplinirea următoarelor condiții :
TVA aferent procurărilor, efectuate în perioadele indicate, este achitat furnizorilor prin intermediul contului bancar la momentul inițierii controlului tematic pe marginea cererii suplimentarea depuse;
suma solicitată suplimentar spre restituirea este în limita valorii minime a depășirii TVA aferente procurărilor față de TVA aferentă livrărilor, înregistrată în perioadele fiscale, începind cu perioada fiscală pentru care se solicită suplimentar restituirea pîna la ultima perioada fiscală, pentru care este prezentată ultima declarație TVA ;
lipește obligația de achitarea a TVA la buget, începînd cu perioada fiscală pentru care se solicită restituirea TVA.
Subiecții impozabili ce solicită restituirea în baza articolului 101 din Codul Fiscal urmează să prezinte funcționarilor fiscali următoarele documente :
copia declarației fiscale privind TVA, din care rezultă suma TVA ce urmează a fi plătită la buget pentru perioada fiscală respectivă.
copiile registrelor de evidență a livrarilor și a procurărilor, în care sînt înregistrate operațiunile de vînzare-cumpărare.
copiile documentelor de plată în care este indicată suma TVA platită în buget și perioada fiscală pentru care s-a efectuat plata.
În cadrul bugetului de stat taxa pe valoare adăugată ocupă un loc important și contribuie semnificativ prin intermediul mărfurilor produse, serviciilor prestate, importului de mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova respectiv parte componentă fiind și restituirea TVA-ului.
Tabelul.2.2
Evoluția Taxei pe valoarea adăugată pentru anii 2010-2015 mil.lei
* – date previzionate
Sursa : elaborat în baza raportului ,, privind executarea bugetului de stat pe toate componentele’’ www.minfin.md (anexa 5-10)
Pentru a vizualiza mai bine mărimea sumelor încasate la buget, analizăm diagramele de mai jos :
* – date previzionate
Figura 2.5 Dinamica Taxei pe valoare adăugată și restituirii TVA pentru perioadele 2010-2015 (mil.lei)
Sursa : elaborat de autor în baza raportului ,, privind executarea bugetului de stat pe toate componentele’’ www.minfin.md (anexa 5-10)
Conform datelor analizate în fig. (2.5) este evidențiat faptul că odată cu creșterea TVA, cresc și restituirile TVA. Perioadele 2010-2015 înregistrează, o creștere de la 15,57% în 2010, pînă la 16,67% în 2015. Cu mici abateri în 2011, unde se înregistrează un minim de 11,65 acesta scădere este cauzată de lipsa prezentărilor declarațiilor privind TVA, precum și de diminuarea exporturilor.
Mai jos se prezintă evoluția celorlalți indicatori specificați în tabelul de mai sus.
* – date previzionate
Figura 2.6 Dinamica încasarilor la TVA a mărfurilor produse și la serviciile prestate pe teritoriu Republicii Moldova și TVA la mărfurile importate (mil.lei)
Sursa : elaborat de autor în baza raportului ,, privind executarea bugetului de stat pe toate componentele’’ www.minfin.md(anexa 5-10)
Din figura de mai sus putem vizualiza cum se modifică pe parcursul anilor TVA a mărfurile produse și la servicile prestate pe teritoriul Republicii Moldova și respectiv la mărfurile importate. Se observă clar o creștere neîntreruptă a mijloacelor bănești care provin din contul TVA la marfurile importate. O majorare mai putin vizibilă se înregistrează la celălalt indicator analizat, care în 2010 s-a indentificat o valoare de 3421,5 mil.lei, astfel pe parcursul anilor s-a aflat în continuă creștere, ajungînd la valoarea de 4497,7 în 2015.
Dacă facem referire la determinarea sumei TVA spre restituire la livrările de mărfuri și servicii, impozitarea la cota zero se determină în modul următor :
Suma TVA trecută în cont în fiecare perioadă fiscală se formează din sumele TVA indirecte în facturile fiscale primite, precum și sumele TVA achitate la importul mărfurilor (serviciilor) ;
Se determină suma TVA, trecută în cont care este achitată la momentul controlului nemijlocit prin intermediul conturilor bancare. În suma TVA achitat prin intermediul conturilor bancare se includ și sumele transferate în contul stingerii datoriilor creditorilor fată de bugetul de stat, bugetele unităților administrativ-teritoriale, bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și în contul stingerii plăților administrative de organele vamale din sumele TVA anterioare restituite ;
Se determină suma TVA aferentă valorii mărfurilor (servicilor) livrate la cota 0, prin îmulțirea cotei standart a TVA în mărime de 20% cu valoarea acestei livrări. Pentru livrările impozabile la cota zero a TVA a mărfurilor nominalizate la lit.b) art96 din Codul Fiscal, efectuate începînd cu 22 octombrie 2010, se determină suma TVA aferentă acestor livrări prin îmulțirea valorii lor la cota stabilită la lit.b) art.96 din Codul Fiscal.
Pentru livrările efectuate de către producatorii de pîine și produse de panificație, precum și de către întreprinderile ce prelucrează laptele și produc produse lactate, determinarea sumei TVA spre restituire se face în modul următor :
se determina limita sumei TVA spre restituire prin înmulțirea cotei standart la TVA în marime de 20% cu valoarea livrărilor ce se impune cu TVA la cota redusă de 8% ;
se acceptă spre restituire numai suma TVA determinată ca diferența între suma TVA trecută în cont, inclusiv din perioada precedentă, și suma TVA calculată pentru livrările efectuate, dar nu mai mare decît suma specificată în subpunctul 1) al prezentului punct.
Responsabilitatea pentru încalcarea termenelor de restituire taxei pe valoare adăugată, stabilite conform Codul fiscal și prezentul Regulament cu privire la procedurile administrative, implimentate de Serviciul Fiscal de Stat, se pune pe seama șefilor, șefilor adjuncți ai Inspectoratului Fiscal de Stat și pe seama inspectorilor fiscali implicați în procedura de restituire TVA.
Pentru încalcarea termenelor de restituire a TVA, față de persoanele cu funcții cu răspundere din organul cu atribuții de administrare fiscală se aplică sancțiunea stabilită în art.331 din Codul contravențional nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, în mărime de pîna la 500 unității convenționale. Conform art.402 din Codul contravențional nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, sînt în drept să examineze cazurile de încalcare a termenului de restituire a TVA și să aplice sancțiunea prevazute de art.311 al Codului contravențional : ministrul și viciminiștrii finanțelor, șefii inspectoratelor fiscale de stat de toate nivelurile și adjuncții lor.La momentul actual a fost lansăt un produs informațional, care este instituit cu menirea antreprenorilor, care vor fi în viitor deranjați mai puțin de către organele fiscale. Declarațiile date au fost declarate de către Ion Prisăcaru, șeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat în cadrul unei conferințe de presă, privitor la lansarea sistemului informațional automatizat „Registrul electronic al cererilor și deciziilor privind restituirea TVA,,
Beneficiile noului sistem sunt:
– Sistemul a fost creat pentru a asigura o evidență mai concisă a procesului de restituire a TVA.
Prin intermediul acestuia vor fi generate și anumite rapoarte de totalizare, necesare Serviciului Fiscal pentru o analiză de ansamblu a situației în domeniul.
– Introducerea noului sistem va economisi timpul contabililor, care nu vor mai fi obligați să se deplaseze către Organele Teritoriale Fiscale.
Potrivit șefului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat introducerea noului sistem va exclude în totalitate cazurile de corupție și mituire. Vor fi vizibile controalele inițiate la agentul economic, sau dacă cererea a fost acceptată fără verificări adăugătoare. Din motivul că anume inspectorul ia decizie dacă agentul economic va fi supus controlului sau nu.”, a menționat Ion Prisăcaru.
Pentru implementare eficientă a politicii fiscal și ajustarea cadrului instituțional și legislative la dinamica încasărilor fiscal este necesar de cuantificat discrepanța fiscală pe economie, precum și pe fiecare tip de taxă în parte. Totodată, există dificultăți metodologice privind calcularea mărimii date și doar foarte puține autorități fiscal (Marea Britaniei, SUA, Suedia, Danemarca, Australia) dispun de estimari a descrepantei fiscale.
Neavînd posibilitatea de estimare a tuturor categoriilor de taxe din Republica Moldova în baza unei astfel de metodologii, s-au estimat doar cuantumul general al discrepanței fiscale în baza metodei elaborate de Cobham și discrepanței fiscale pentru TVA în baza metodei indirecte folosită de mai multe țări, și Comisia Europeană, folosind datele agregate din Conturile Naționale.
Pentru implementarea eficientă a politicilor anti-evaziune fiscală, este important de cunoscut pe lângă cuantumul general al discrepanței fiscale, structura necolectărilor pe fiecare tip de impozit. Însă, metodologiile de estimare în acest domeniu sunt relativ noi și în curs de perfecționare, chiar și în țările care au elaborat primele estimări și studii de acest gen. În prezent, doar pentru TVA este posibil de estimat aproximativ cuantumul discrepanței și gradul de eficiență a colectării pentru această taxă.
Figura 2.7 Evoluția discrpanței fiscale pe TVA în Republica Moldova (mil.lei)
Sursa : elaborat de autor în baza datelor BNS si Ministerul Finantelor.
În figura este prezentată dinamica discrepanței fiscale pentru TVA. Astfel, observăm o creștere a evaziunii fiscale pe această taxă în ultimii ani, atingînd cele mai mari valori în anul 2010, cînd cuantumul evaziunii fiscal se estimează la 4,18% din PIB sau 26,67% din colectările potențiale de taxa pe valoare adăugată, cu o ușoară redresare în ultimii ani. Din punct de vedere cantitativ al evaziunii fiscale pe TVA, Republica Moldova se află la un nivel de Republică Slovacă și Serbia, unde discrepanța pe taxă pe valoare adăugată se estimează în ultimii ani în jurul de 3-4% din PIB.
CAPITOLUL III. DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A ADMINISTRĂRII TVA ÎN REPUBLICA MOLDOVA
3.1 Problemele administrării TVA în Republica Moldova și procedeele de îmbunătățire
Conform art.9 al Codului Fiscal, administrarea fiscală apare sub forma unei activității efectuate de către organelor de stat împuternicite și responsabile de asigurarea colectării depline și la termen a impozitelor și taxelor, a penalităților și amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum și de efectuare a acțiunilor de urmărire penală în caz de existență a unor circumstanțe ce atestă comiterea infracțiunilor fiscale.
Administrarea fiscală presupune o activitate foarte vastă, care cuprinde o multitudine de acțiunile desfășurate cu scopul aplicării legislației fiscale, în urma adoptării acesteia. Scopul de bază al administrației fiscale este colectarea sumei corecte a impozitelor datorate bugetului public cu minimum de cheltuieli atât pentru administrație, cât și pentru contribuabili.
Pe de o parte, funcțiile aministrării fiscale urmărește unele funcții, facîndu-și aparența și scopul de-a stabili obiectivelor fiscale, alegerea mijloacelor de realizare a acestor obiective, motivarea, coordonarea și controlul activității organelor cu atribuții de administrare fiscală.
Pe de alta parte, funcțiile administrării fiscale sunt direcționate spre atragerea și stimularea contribuabililor pentru stingerea obligației fiscale și colaborarea continuă cu reprezentanții oficiali.
Actualmente, problema administrării fiscale devine problema de bază a politicii fiscale, deoarece impozitele sunt considerate cel mai important și eficient instrument al reglementării relațiilor economice și sociale în țară. Corelarea și organizarea corectă a administrării fiscale reprezintă un factor decisiv privitor la îmbunătățirea politicii fiscale într-un stat. Administrarea fiscală în sine. reprezintă un compartiment complex, care utilizează impozitele ca obiect al gestiunii și în același timp este folosit ca instrument de reglare a proceselor economice. Conform acestor constatări, sesizăm faptul că administrarea fiscală include atât sfera gestionării relațiilor fiscale, cât și sfera gestionării aparatului fiscal.
Funcțiile de bază ale administrării fiscale presupun înregistrarea și evidența contribuabililor, verificarea fiscală curentă și controlul fiscal. Funcția de înregistrare și evidență reprezintă baza tuturor relațiilor dintre organele fiscale și contribuabili. Prin intermediul acestei funcții, se ține evidența sistematică și completă a tuturor subiecților impunerii și a obligațiilor fiscale achitate sau care urmează a fi achitate de către aceștia. Funcția de verificare curentă determină starea actuală a nivelului de respectare a disciplinei fiscale în vederea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale și prezentării la timp a acestora. Controlul fiscal întrunește toate tipurile de activități, îndreptate spre verificarea corectitudinii calculării și achitării obligațiilor fiscale, depistarea cazurilor de evaziune fiscală, și încălcare disciplinei fiscale cu deplasarea la locul de desfășurare a activității economice a contribuabililor sau la oficiul organului fiscal.
Activitatea aparatului fiscal este orientată spre administrarea relațiilor fiscale la macronivel și la micronivel.
Administrarea fiscală la nivel macroeconomic indică un ansamblu de acțiuni argumentate științific și economic ale organelor abilitate ale puterii de stat, orientate spre asigurarea deplină și la timp a bugetelor de toate nivelele cu venituri fiscale, care presupun nu dor executarea automată a legislației fiscale, dar și perfecționarea ei.
La nivelul economiei naționale, se pot delimita următoarele sarcini ale administrării fiscale:
constituirea fondurilor de resurse financiare ale statului prin intermediul mobilizării încasărilor fiscale;
repartizarea corectaă a resurselor fiscale între verigile sistemului bugetar;
elaborarea unor programe și strategii, pe termen scurt și lung, de asigurare deplină și la timp a bugetului cu venituri fiscale atât planificate, cât și lichidarea restanțelor fiscale existente.
Administrarea fiscală la nivel microeconomic apare sub forma respectării stricte a structurii ierarhice și delimitarea concretă a funcțiilor la diferite nivele ale conducerii în organele cu atribuții de administrare fiscală.
Sarcinile specifice ale administrării fiscale la micronivel sunt:
determinarea gradului de participare a persoanelor fizice și juridice la constituirea resurselor financiare ale statului, pentru a nu afecta simțitor activitatea lor economică și nu a prejudicia bugetul statului;
stabilirea cotelor de impozitare și determinarea bazei impozabile pornind de la argumentări științifice;
efectuarea controlului asupra integralelor încasărilor fiscale și pedepsirea contribuabililor care se eschivează de la plata impozitelor.
În Republica Moldova, instituțiile cu atribuții în reglementarea și administrarea TVA sînt:
Ministerul Finanțelor – exercită dirijarea metodologică a activității IFPS fără ingerinte în activitatea lui, a IFS teritoriale și IFS specializate;
SFS – este un sistem centralizat de organe fiscale, compus din IFPS de pe lîngă Ministerul Finanțelor, 35 IFS teritoriale și 2 IFS specializate în subordinea IFPS de pe lîngă Ministerul Finanțelor, a cărui sarcină de bază constă în exercitarea controlului asupra respectării legislației fiscale în domeniul administrării TVA, calculării corecte, vărsării depline și în termen la buget a sumelor obligațiilor fiscale.
Serviciul Vamal – este responsabil de aplicarea TVA la mărfurile introduse pe teritoriul vamal al țării.
Rolul principal în derularea procesului de administrare a TVA, potrivit cadrului regulator intern, revine grupurilor de lucru privind administrarea TVA, formate în cadrul subdiviziunilor teritoriale în baza ordinelor șefilor IFS teritoriale, al căror scop constă în asigurarea unui nivel maxim al încasărilor la buget la capitolul TVA prin eficientizarea procedurilor de administrare fiscală.
Importanța TVA și impactul deosebit al variațiilor încasărilor din TVA asupra bugetului de stat sînt demonstrate de ponderea majoră pe care TVA o deține în totalul surselor bugetare.
Evoluția încasărilor la capitolul TVA este influențată de aplicarea măsurilor politicii fiscale pentru anul 2013, care se exprimă prin: majorarea cotei de la 8% pînă la 20% la producția agricolă primară și la zahărul din sfecla de zahăr, majorarea cotei de la 6% pînă la 8% la gazele naturale și lichefiate, precum și anularea scutirii de TVA la mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenților economici.
Verificările privind conformitatea formării și raportării supraplăților la capitolul TVA, au relevat unele neconformități exprimate prin monitorizarea insuficientă de către organele SFS, în unele cazuri, a conformității prezentării și anulării de către contribuabili a declarațiilor privind TVA. Astfel, se atestă imperfecțiunea cadrului legal și tărăgănarea întreprinderii măsurilor de rigoare de către IFPS și Ministerul Finanțelor în cazul unor situații specifice, care au condiționat formarea supraplăților nereale.
Lipsa funcționalității unor elemente ale sistemului de management și control intern la capitolul înregistrarea agenților economici în calitate de plătitori de taxă pe valoarea adăugată a determinat:
depășirea termenului legal de înregistrare în calitate de plătitor de taxă pe valoarea adăugată;
diferite modalități de emitere a deciziei privind înregistrarea agentului economic în calitate de plătitor de taxă pe valoarea adăugată;
lipsa anexelor în dosarul contribuabilului a copiei certificatului de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată;
Nerespectarea cerințelor cadrului legal care reglementează procesul de anulare a înregistrării contribuabilului ca plătitor a TVA a cauzat lipsa informării acestora de către organele SFS despre necesitatea calculării taxei pe valoarea adăugată pe stocul de mărfuri și mijloacele fixe, la procurarea cărora taxa pe valoarea adăugată a fost trecută în cont.
Ineficiența controlului intern și imperfecțiunea cadrului legal a condiționat:
abordarea diferită a administrării facturilor fiscale restituite de către agenții economici anulați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată;
eliberarea de către organele SFS a facturilor fiscale agenților economici în data anulării înregistrării în calitate de plătitori de taxă pe valoarea adăugată sau în termeni apropiați datei de anulare, respective anularea înregistrării în calitate de plătitor a taxei pe valoare adăugată.
emiterea facturilor fiscale de către contribuabilii anulați ca plătitori de TVA altor agenți economici plătitor de TVA, ceea ce a permis acestora trecerea în cont a taxei pe valoarea adăugată;
neaplicarea amenzilor agenților economici care nu s-au conformat cadrului legal și nu au înregistrat facturile fiscale eliberate cumpărătorului în Registrul general electronic al facturilor fiscale;
lipsa unei evidențe prompte a tranzacțiilor efectuate de agenții economici plătitori de taxă pe valoarea adăugată în vederea depistării de către organele Serviciului Fiscal de Stat a evaziunii fiscale și pseudo-activității de întreprinzător, care au impact negativ asupra încasărilor la BPN.
Rezervele identificate la monitorizarea activității subiecților înregistrați în calitate de plătitori de TVA sunt exprimate prin:
transmiterea neoperativă a informației de către Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale către IFPS, obținerea cu întîrziere a răspunsurilor de la IFPS referitor la solicitările parvenite din Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale;
efectuarea cu întîrziere a controalelor și vizitelor fiscale, instituirea tardivă a posturilor fiscal, prin urmare controalele fiscal și vizitele fiscale se initiază conform formularelor din (anexa 11, 12)
imperfecțiunea cadrului legislativ și tărăgănările admise de organele SFS la prevenirea desfășurării pseudo-activității de către contribuabilii care prezintă risc, ce a determinat efectuarea tranzacțiilor per ansamblu, nefiind achitată TVA la buget;
Deși, pe parcursul anilor, organele Serviciului Fiscal de Stat au întreprins unele măsuri de îmbunătățire a procesului de restituire a TVA, se mai atestă unele probleme și carențe, exprimate prin:
depășirea termenelor legale privind restituirea taxei pe valoarea adăugată;
neaplicarea corectă a cerințelor cadrului normativ în cazurile specifice a condiționat refuzul neregulamentar a restituirii taxei pe valoarea adăugată;
abordarea neuniformă a cerințelor cadrului normativ la acceptul/refuzul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată.
Se constituie un nivel satisfăcător de executare a Hotărîrii Curții de Conturi anterioare, deși unele probleme semnificative persistă, acestea sînt condiționate, după caz, de insuficiența sau ineficiența măsurilor întreprinse de către organele SFS și de necesitatea unei perioade de timp mai îndelungate în vederea realizării acestora.
În baza activităților desfășurate asupra conformității administrării taxei pe valoarea adăugată de către organele SFS se atestă, că acțiunile acestora au fost conforme cadrului legal, însă unele procese necesită îmbunătățiri în vederea asigurării eliminării deficiențelor identificate. Astfel, se confirmă că:
sunt neregularitățile identificate la formarea și raportarea supraplăților aferente TVA;
existența rezervelor la capitolul înregistrării și anulării agenților economici în calitate de plătitori de TVA;
există carențe în procesul de administrare a facturilor fiscale; deficiențele în procesul de monitorizare a contribuabililor plătitori de TVA;
precum și neconformitățile în procesul de restituire a TVA, au un impact asupra încasărilor la BPN.
Perfecționarea administrării TVA prin prisma principiilor UE
Legislația referitoare la taxa pe valoare adăugată este complex. Principalul izvor de drept îl reprezinta Directiva 77/388/CEE privind sistemul comun de de aplicarea acestei taxe, denumita și ,,Directiva a Șasea referitoate la TVA’’. Directiva se aplică pe teritoriul țarilor ce fac parte din comunitate și cuprinde reglementării privind: persoanele impozabile, tranzacțiile imozabile, cotele standart de impozitare, deducerile și modul de calculare a acestora, persoane responsabile de plata TVA. Directiva s-a aplicat gradual, avînd etape tranzitorii pentru fiecare stat membru, și a condus la simplificarea sistemului de aplicare a TVA, făcînd distincție între vînzările dintre persoanele supuse impozitării vînzării către persoanele fizice sau vînzări către comercianții scutiți de TVA.
Principalele moment ale armonizării TVA în Uniunea Europeană sunt:
introducerea TVA în toate statele membre (pîna în anul 1970);
uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA (începind cu anul 1977) și cotele de TVA;
trecerea de la un sistem tranzitoriu pentru TVA, o dată cu realizarea pieței unice și desființarea frontierelor vamale (1 ianuarie 1993);
simplificarea sistemului TVA și cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei fiscal.
Pîna la începutul anului 1970, toate statele member au fost obligate sa înlocuiască impozitele indirect cu un sistem comun al TVA (prima Directivă a taxei pe valoare adăugată și a Uniunii Europene), avîndu-se în vedere două argument principale: avantajele TVA față de alte forme de impozite indirect generale și, mai ales, față de impozitul pe circulația mărfurilor aplicate în cascadă și transparența operațiunilor de impozitare a importurilor și de exceptare de la impozitarea a exporturilor realizate în comerțul între statele membre. O dată cu instituirea obligației fiscal statele membre de a contribui la bugetul Uniunii Europene cu o parte din taxa pe valoare adăugată încasat, s-a trecut la armonizarea bazei de impozitare pentru TVA, respective fiecare stat membru aplică TVA, în general, la aceeași tranzacție. Dacă în ceea ce privește conținutul bazei de impunere pentru TVA, s-a realizat o omogenitate în statele membre, există însă diferențe importante în nivelul cotelor procentuale de TVA. Perspectiva trecerii la piața unică, ceea ce înseamnă și desființarea controlului la circulația produselor și serviciilor între statele membre, a impus căutarea de soluții pentru a se renunța și la frontierile fiscale în cazul TVA.
Prin Abolirea frontierilor fiscale se subîntelege faptul că un produs (serviciu) adus dintr-un stat membru în alt stat membru își pierde caracterul de ,,exportant’’ sau ,, important’’, după caz, și are exact același ritm fiscal ca și un produs național. Acest obiective ar putea fi atinse dacă statele membre ar agrea două condiții : trecerea de la principiul destinației la principiul originii, în materie de TVA; și adoptarea unui mecanism de corectare (decontare) pentru evitarea recalculărilor importate de Taxă pe valoare adăugată între bugetele diferitelor stat membre.
Adoptarea principiului originii presupune că, pentru produsele și serviciile care circulă într-un stat membru în alt stat membru, TVA se aplică în statul de origine (care face ,,exportul’’), iar statul de destințtie (care face ,,importul’’) nu se mai plătește TVA la produsele și serviciile respective consumate. Corespunzător, TVA se va face venit la bugetul statului de origine, unde are loc produția, și nu la bugetul statului de destinție, unde are loc consumul. Aplicarea acestui principiu ar simplifică administrarea TVA și ar reduce oportunitățile de fraudă fiscală.
În cazul trecerii la principiul originii, cerințele pieței unice și, în primul rind, ale asigurării unei competiții libere, nedistorsionate impun armonizarea cotelor de TVA în cadrul Uniunii Europene, adică să nu se practice niveluri diferite ale cotelor de la un stat membru la alt stat membru. Rațiunea pentru armonizare, provine din niveluri diferite ale cotelor de TVA, aplicate în statele de origine, care distorsionează localizarea investițiilor productive, favorizînd statele membre cu mai mici cote de TVA. Introducerea unui sistem de corecție pentru prevenirea realocărilor semnificative de TVA din bugetele statelor membre de destinație în bugetele statelor membre de origine este necesar întru cît un stat membru de pe teritoriul căruia se consumă produse și servicii produse în alt stat membru nu ar accepta sa piardă din TVA, mai ales în condițiile de disciplină bugetară riguroasă acceptată prin semnarea Pactului de stabilitate și creștere. Un asemenea sistem de corelație ar putea funcționa pe baza datelor privind TVA înscrise în documentele de înregistrare a obligației fiscale sau a calculelor la nivel macroeconomic, folosindu-se de informația din conturile naționale, ajustată cu elemente necuprinse în baza de impozitare pentru TVA. Statele membre însa nu au ajuns la un consens asupra trecerii de la principiul originii în domeniul TVA, dar au fost de acord cu un sistem tranzitoriu, caracterizat de următoarele elemente :
se menține principiul destinației. Trecerea la principiul originii nu este abandonată și ramîne un obiectiv pe termen lung al armonizarii fiscale ;
se renunță la controlul fiscal la frontiera pentru produsele și serviciile venite din statele membre de origine, ci firmelor, în localitățile unde se află, au obligația de a declară TVA datorat și de a varsa la buget. În mod evident, riscul de fraudă fiscală crește, iar, pentru menținerea lui sub control, este necesar un amplu schimb de informații între autoritățile fiscale de stat membre ;
se continuă eforturile pentru armonizarea cotelor TVA. În acest sens, Comisia Europeană a facut propuneri repetate, pentru folosirea numai a două categorii de cote, una standart care sa se situează între 15 și 25% și una redusă. Consiliul Miniștrilor Finanțelor și economiei a fost deacord pentru menținerea minimului cotei standart de TVA la 15%, iar statele membre să facă toate eforturile pentru a nu depăși acest minim cu mai mult de 10 puncte procentuale, atunci cînd își fixează propriile cote standart de TVA. Totodată, statele membre pot opta pentru una sau două cote de TVA reduse, mai mari de 5% în cazul unui număr restrăns de grupe de produse și servicii stabilit prin a șasea Directivă TVA. Cota zero a TVA poate fi, în continuare, menținută în condițiile în care : există argumente sociale clare definite, de aceste cote beneficiază consumatorii finali.
Deci, trecerea la un sistem definit al TVA era prevazută pentru sfîrșitul anului 1996, totuși Uniunea Europeană funcționează și astăzi cu un sistem al TVA considerat tranzitoriu. Uniunea Europeană a facut progrese în armonizarea taxei pe valoare adăugată, dar administrarea TVA continuă să fie complicată, solicitînd mai multe formalități care necesită timp și costuri pentru a fi îndeplinite, în timp ce frudele fiscale sunt în creștere.
Astfel, statele membre recunosc că piața unică ramîne fragmentată fiscal, din aceste considerete se renunță la controlul fiscal. Renunțarea la controlul fiscal al frontierele dintre statele membre, în condițiile menținerii principiului plății TVA la destinație, nu conduce și la înlaturarea conceptului de frontiere fiscale în cadrul circulației produselor și serviciilor între statele membre. Produsele și serviciile care trec dintr-un stat membru în alt stat membru trebuie ,,marcate’’, într-un fel sau altul, avînd un regim fiscalal TVA diferit de cel aferent produselor și serviciilor. Acesta înseamnă costuri importante pentru aplicarea procedurilor fiscale.
Acest impozit înregistrează o problemă destul de sensibilă, din cauza apariției unor fenomene, destul de complexe care manifestă un impact deosebit asupra economiei Uniunii Europene.
Uniunea Europeană reprezentînd un conglomerat de state, fiecare dintre acestea state administrînd în parte propriul sistem fiscal, cu cote de prelevare a TVA diferite și în plus cu o lipsă cvasi-totală de control al circulației bunurilor la fostele frontiere și o mobilitatea a produselor din comun. Din aceaste motive, toate eforturile sînt orientate către adoptarea principiului originii mărfurilor care au drept obiectiv impunerii bunurilor în care ele se produc. Actualmente, în practica se observă clar defavorizare țăriilor în care sunt produse bunurile, deoarece datorită taxei pe valoare adăugată se face venit în statul unde ele se consumă, luîndu-se în calcul locul de origine a venituri importante. Statele care practică cote mai mici ar putea determina inducerea unui comportament achizitiv și o delocalizare a investițiilor denspre alte țări.
Dar pe de altă parte ele suferă o diminuare a veniturilor bugetare din aceasta cauză, iar deficitul bugetar s-ar putea să nu poată fi acoperit din plusul de venituri generat de alte impozite conexe activității economice. De aceste considerente unele dintre cele mai stringente probleme ale autorităților fiscale se înscrie și cea a principiului originii.Pentru a demonstra afirmațiile făcute vom construi un tabel în care se va evidența modalitatea în care TVA este practicată în diverse țări din UE
Tabelul 3.3 Tabel cu cotele de impunere aferente TVA în țările din UE
Sursa: OECD – Consumption tax trends, OECD Publishing,2014
Un moment pozitv reflectat din partea Uniunii Europene, ar fi că lucrurile ce se petrec într-un mod neutru din cauza că o partea de venituri din taxa pe valoarea adăugată, se încasează fără a avea mare importanță din ce țară provin. Dar pentru a evita orice fel de distorsiune economică ar fi un lucru foarte bun ca aceste cote de prelevare să fie fixate la o valoare unitară pentru toate statele din Uniune. Cu toate că țările membre Uniunii Europene sunt în totalmente deacord cu o astfel de punere a problemei, din rațiuni sociale nu a renunța la practicarea mai multor cote. Reformări se realizează prin intermediul consumului accelerînd astfel o presiune asupra ofertei sau diopotrivă o relaxare, în funcție de necesitățile obiective ale statului respectiv. Necesitățile specificate anterior, sunt de două feluri: finanțarea bugetului, în așa caz avem nevoie de o cotă de prelevare destul de mare, însă la investiții în regiune, sunt binvenite cote mici
În sursele citate mai sus vedem că țările din Uniunii Europene optează pentru o asemenea așezare a cotelor, dar acestea nu se referă la același impozit ci la diferite. În tabelul menționat sus se relevă clar faptul că Germania, are cote mici de prelevare a TVA, în schimb, una dintre cele mai mari cote înregistrîndu-se în Ungaria, avînd cota standart de 27%, apoi fiind urmată de Finlanda, Romania. Dacă ne aruncam o privire asupra tabelului respectiv ajungem la o explicație care denotă din motivul gradului înalt de dezvoltare economică al celor țări cu cote majorate, folosite pentru satisfacerea unui sistem de nevoi foarte complex sau pentru constituirea unor rezerve. Acestă explicație nu poet fi în totalmente cea mai adecvată deoarece orice stat dorește un echilibru bugetar pentru a nu sub-utiliza resursele financiare. O altă explicație posibilă ar fi aceea ca prin aceste cote mari se dorește o frânare a creșterii economice în vederea evitării procesului de supra-încalzire a economiei. În concluzie subliniem faptul că, celelalte țări au un comportament relativ explicabil teoretic, în sensul că veniturile bugetare sunt completate de încasările dintr-un impozit în timp ce celalalt este utilizat pentru a impulsiona activitatea economică.
Pentru o comparație mai vizibilă ce ține de unele aspecte cu privire la administrarea TVA, între Moldova și unele state din Uniunea Europeana cum ar fi: Romania și Bulgaria.
În România pentru a beneficia de înregistre în calitate de plătitor de TVA, este nevoie de atingerea unui plafon ce depășește valoarea 10.000 lei de euro. Prin urmare, firma înregistrată în calitate de plătitor al taxei pe valoare adăugate este obligat să se încrii în registrul operațiilor intracomunitare.
Operațiunile pentru efectuare, ce fac parte din sfera taxei pe valoare adăugată, trebuie să îndeplinească următoarele condiții : sa reprezinte o livrare de bunuri sau o prestare de servicii cu plată sau o operațiune asemănătoare a acestora;se consideră că locul livrării sau prestării de servicii se află în România;este necesar sa fie realizate de persoane impozabile, la fel și, importurile de bunuri, achizițiile intracomunitare și operațiunile asimilate achizițiilor intracomunitare se încadrează în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată.
În Romania, potrivit Codului de procedura fiscală, sunt prevazute cotele de TVA respectiv cota standard de TVA și cotele reduse de taxă pe valoare adăugată Aceste cote de TVA au următoarea aplicabilitate în funcție de baza de impozitare a operațiunilor impozabile:
– Cota standart de 24 % – se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt supuse cotelor reduse sau care nu sunt scutite de taxa pe valoare adăugată
– Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:
serviciile constînd în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, tîrguri, expoziții și evenimente culturale, cinematografe,
livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității;
livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare;
livrarea de produse ortopedice;
livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
– Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței. În sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:
livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni și de pensionari;
livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;
livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenționată unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței.
În România, potrivit Codului de Procedură Fiscală, sunt prevazute cotele de TVA , respectiv cota standard de TVA și cotele reduse de TVA. Aceste cote de TVA au următoarea aplicabilitate în funcție de baza de impozitare a operațiunilor impozabile.
Modul de calculul al taxei pe valoare adăugată în Romania, respectiv și în Moldova au tangențe, deoarece ambele se calculează prin intermediului TVAcolectat și TVAdeductibil.
TVAded – se calculează și înregistrează în contabilitatea firmei ca o creanță asupra bugetului de stat.
TVAcol – se calculează și se înregistrează ca o datorie față de buget statului. În practica se întilnesc două situații: TVAdeductibila aferentă cumpărătorilor > TVAcolectata aferentă vînzărilor. În aceasta situație pentru recuperarea creanței față de bugetul statului intervine cotul 4424 ,,TVA de recuperat’’. TVAded < TVAcol aferentă vînzărilor. În aceasta situație intervine contul 4423,,TVA de plata’’. Un cont distinctive folosit în reflectarea operațiilor taxei pe valoare adăugată este contul 4428 ,,TVA neexigibilă’’. Acest cont intervine în momentul cumpărărilor sau vînzărilor fără a fi întocmită în factură sau a unor cumpărări și vînzari cu plata în rate. Acest cont vine în corespondență, în cazul cumpărărilor, cu creditul contului 408 ‘’Furnizorul facturii nesosite, iar în cazul vînzărilor, intră în corespondență cu debitul contului 418 ,, Clientul facturii de întocmit.
Contrapartida obținută de la furnizori ori prestatori din partea la care se adaugă impozitele, taxele și cheltuielile, precum sunt: comisioanele, transport și asigurare, reprezintă baza de impozitare. Baza de impozitare nu cuprinde remizele, rabaturile, scutirile, sumele reprezentînd daune, interese stabilite prin hotărîrea judecătorească. Sau dobînzile pentru plăți cu întîrziere.
Prin urmare, pentru a beneficia de înregistrare în scopuri TVA, persoanele din România sunt obligați să îndeplinească următoarele condiții:
înregistrarea standard în calitate de plătiror TVA, a societăților stabilite în România;
înregistrarea specială în scopuri TVA pentru achiziții intracomunitare (invetițiile publice);
înregistrarea directă în scopuri de TVA, doar a persoanelor impozabile stabilite în Uniunea Europeană;
înregistrarea în scopuri în scopuri TVA, a persoanelor impozabile stabilite sau nestabilite în Uniunea Europeană prin numirea unui reprezentant fiscal în scopuri de TVA.
Întreprinderile din România pot fi obligate să se înregistreze în scopuri de TVA și în alte state membre a Uniunii Europene în care desfășoară unele operațiuni, precum: deținerea unui stoc de bunuri în alt stat membru, achizițiile intercomunitare de bunuri). Pesoanele impozabile cu reședința în România care primesc sau expediază prelucrarea bunurilor mobile corporale din alt stat membru nu au obligația declarării tranzacțiilor, iar proprietarul din celalalt stat membru nu va avea obligația de a se înregistra în scopuri TVA în România. Persoanele impozabile nestabilite și ne înregistrate în scopuri de taxă pe valoare adăugată în România vor putea solicita înregistrarea pentru importuri de bunuri, precum și în cazul vînzării sau închirierii de bunuri imobile.
Organele fiscale pot să anuleze înregistrarea în scopuri de TVA din oficiu, în cazul în care contribuabilul se află în una din stituații: este declarat inactiv sau intră în inactivitate temporară, administratorii au înscrise anumite încalcări în cazierul fiscal, dacă contribuabilul nu a depus nici un decont pe simestrul calindaristic. Însă cirfa de afaceri anuală de înregistrare în scopuri de taxa pe valoare adăugată este echivalentul în lei al sumei de 65000 euro. Persoana impozabilă, care în cursul unui an calendaristic nu a depășit plafonul de scutire de 65.000 euro poate solicita scoaterea din evidență a persoanelor înregistrate în scopuri de taxa pe valoare adaugata între data de întai și 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale utilizate.
Însă în cazul Bulgariei, TVA este înțeleasă ca o taxă percepută pe creșterea valorii unui produs la fiecare etapă a procesului de fabricație și de distribuție. În Bulgaria cota taxei pe valoare adăugată este de este de 20%. Pe cînd,în turism se aplică o cota redusă de 9%. Pentru livrările intercomunitare de bunuri și servicii și pentru achiziții intercomunitare se aplică cota zero.
Pentru determinarea plafonului de înregistrare în calitate de plătitor TVA în Bulgarea este necesar de atingerea cifrei de afacere de către firme în valoare de 50.000 de leva (25.500 euro) în 12 luni consecutive pot ramîne neplătitoare de TVA. Orice firmă, care a depășit cifra de afacere de 50.000 de leva (25.500 euro) în 12 luni consecutive, este obligat să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la Agenția Națională de Administrare Fiscală din Bulgaria. La fel, orice firmă care face achiziții intracomunitare de bunuri peste 20.000 de leva (10.000 de euro) sau achiziții intracomunitare de mașini noi (pînă la 6 luni si 6.000 de km) sau face sau primește servicii intracomunitare este obligată să solicite înregistrare în scopuri de TVA.
În Bulgaria declarațiile privind TVA se face în aceeași luna pentru toate facturile facturiile de vînzare. Pentru fiecare achiziție intracomunitară se întocmește un Protocol, care trebuie declarat în jurnalele de vînzări și de cumpărări în aceeași lună. Termenele pentru depunere sunt relativ mici. Decontul de TVA trebuie depus lunar pînă la data de 14 a lunii urmatoare. O dată cu decontul de TVA se depun jurnalele de vînzări si de cumpărări. Aceste declarații se depun lunar indiferent dacă firma a desfășurat activitate sau – nu. Dacă firma a facut livrari intracomunitare, se mai depune si declaratia VIES (390), pentru a face o operațiune intracomunitară, firmele trebuie sa fie înregistrate în scopuri de TVA și sa depună declarații VIES.
O achiziție intracomunitară de bunuri este operațiunea în care firma din Bulgaria cumpară marfă de la o alta firmă, înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru, iar marfa intră pe teritoriul Bulgariei.
Pentru a adopta sistemul taxei pe valoare adăugată din Moldova la sistemul TVA din Uniunea Europeană este nevoie de a promova o reformă TVA, ar fi scoase în evidența unele aspecte economice sănătoase și care deasemenea ar respecta principiul echității, care joaca un rol destul de important. Mai apoi, este nevoie de a renunțat la diferențiată abordată a sectoarelor de producere a pîinii și a lactatatelor. La momentul actual, sistemul fiscal contituie un element important în efectuarea tranziției la economia de piață. Unele greșeli au fost făcute chiar de la bun început, asigurîndu-se cu un reper fiscal greșit. Prin urmare, sistemul fiscal al Republicii Moldova a căpătat un caracter confiscător. Din cauza politicilor fiscale necalculate și în același timp nechibzuite, statul a plasat majoritatea întreprinderilor în pragul funcționării în pierdere, a fost pierdută legătura dintre Sistemul Fiscal și dezvoltarea economiei și, ca urmare, sistemul fiscal evoluează în felul său, și respectiv întreprinderile în modul său. În așa mod sesizăm faptul că, sistemul fiscal în vigoare nu este în corelare nici cu interesele contribuabilului, nici pentru serviciul fiscal.
Pentru ocolirea și depășirea constrîngerilor din domeniu administrării fiscale, sunt propuse o suită de propuneri, menite să contribuie la formularea unei politici fiscale veridice și să înlăture neajunsurile actuale de administrare fiscală, printre care:
Elaborarea de către Parlament a unui comentariu oficial al prevederilor normelor Codului Fiscal, pentru a elimina orice alte interpretări și acte emise de diverse organe pentru punerea în aplicare a Codului Fiscal;
Conformarea contribuabililor cu minim jumate de an, privitor la modificările realzate în legi și alte acte normative, în cazul în care aceste norme măresc cuantumul impozitelor, sancțiunile aplicate;
Orientarea schimbării viziunilor asupra priorităților politicii fiscale existente: de la orientarea ei principală pe sarcina fiscală, spre asigurarea colectării benevole a veniturilor în buget și contribuția la dezvoltarea durabilă a economiei, a sectoarelor și a tipurilor de 13 activități prioritare, a regiunilor și a micului business.
Excluderea practicii de aplicare nerezonabilă și în același timp puțin efectivă a amenzilor și sancțiunilor pentru încălcările fiscale;
Elaborarea și punerea în aplicare a unor mecanisme de răspundere instituțională și personală pentru organele și funcționarii fiscali care încalcă prevederile normelor fiscale și exercită o administrare fiscală proastă;
Din aceste considerente, politica fiscală promovată în prezent, trebuie să fie orientată spre crearea unui sistem, care ar asigura simultan, pe de o parte, creșterea economică, iar, pe de altă parte, majorarea veniturilor statului. Acest sistem trebuie să contribuie la redistribuirea echitabilă a poverii fiscale între diferite pături sociale și ar stimula atragerea investițiilor interne și externe în sectorul real al economiei. Pentru evitarea acestor situații, este necesar, după părerea autorului, ca populația să fie informată mai detaliat, să aibă un acces liber la informare legislația fiscală. Aceasta ar fi posibilă prin afișarea publicității vizuale, a spoturilor publicitare TV, mass-media, internet. În general, am observat că aceasta nu e unica problemă a procesului de administrare fiscală.
O altă problemă destul de importantă ar fi eschivarea de la plata impozitelor, cu care colaboratorii fiscali luptă mereu. Fie fraudulaoasă sau legală, eschivarea parțială sau totală de la plata impozitelor devine evaziune fiscală, care se pedepsește conform legislației în vigoare. Pentru că organele de administrare fiscală să funcționeze mai eficient, este necesar de a se înlătura lacunele existente în legislație, dar acest lucru nu e destul de simplu și ușor, din motiv că relațiile sociale se modifică în continuu, iar situația economică a Republicii Moldova nu este suficient de stabilă. Actualmente, serviciul fiscal se confruntă cu un șir de probleme, una dintre acestea probleme usturătoare ar fi lipsa unei baze de date unice și în același timp specifice care ar sta la baza organelor cu funcții de administrare fiscală, care au legături cu persoanele fizice și juridice.
O altă concluzie pe care autorul a dedus-o este ceea că Inspectoratele Fiscale de Stat teritoriale reprezintă celule de bază a sistemului fiscal, că lucrul pe care-l efectuează colaboratorii Inspectoratelor Fiscale este foarte avantajos și util. Astfel, veniturile în vărsate în Bugetul de Stat se bazează, în primul rînd, pe impozite și taxe, de aceea acest sistem trebuie să funcționeze foarte bine. Însă la rindul său și lucrătorii trebuie să-și respecte sărguincios obligațiile ce țin de serviciu.
Concluzii
În urma elaborării aceste teze pe tema ,, Problemele administrării TVA în Republica Moldova, autorul a efectuat următoarele concluzii. Sistemul fiscal al RM este în plină evoluție și perfecționare pe plan economic și social. Trecerea de la economia centralizată la economia de piață, necesită o adaptare a administrării fiscale la noile condiții și impune transformări strategice și organizatorice, în paralel cu desăvîrșirea și stabilizarea legislației fiscale.
Sistemul fiscal reprezintă principala sursă atît pentru Guvern, cît și pentru autoritățile locale, de finanțare a serviciilor publice (deservirea drumurilor, asigurarea apărării, serviciile prestate de poliție, învățămîntul și protecția sănătății) și programelor sociale (plata pensiilor persoanelor în vîrstă). Însă, Sistemul fiscal care a existat în Republica Moldova începînd cu anul 1992 acum nu mai corespunde cerințelor timpului. De aceea este nevoie de efectuat modificări esențiale în Sistemul fiscal actual.
În prezent, problema administrării fiscale devine problema de bază a politicii fiscale, deoarece impozitele sunt considerate cel mai important și eficient instrument al reglementării relațiilor economice și sociale în țară. O altă concluzie referitoare la tema dată este că organizarea corectă a administrării fiscale reprezintă un factor decisiv pentru eficientizarea politicii fiscale într-un stat. Administrarea fiscală constituie o categorie complexă, care utilizează impozitele ca obiect al gestiunii și ca instrument de reglare a proceselor economice.
O problemă destul de importantă ar fi eschivarea de la plata impozitelor, cu care colaboratorii fiscali luptă mereu. Fie fraudulaoasă (ilicită) sau legală, eschivarea parțială sau totală de la plata impozitelor devine evaziune fiscală, care se pedepsește conform legislației în vigoare.
Verificările privind conformitatea formării și raportării supraplăților la capitolul TVA, au relevat unele neconformități exprimate prin monitorizarea insuficientă de către organele SFS, în unele cazuri, a conformității prezentării și anulării de către contribuabili a declarațiilor privind TVA. Astfel se atestă imperfecțiunea cadrului legal și tărăgănarea întreprinderii măsurilor de rigoare de către IFPS și Ministerul Finanțelor în cazul unor situații specifice, care au condiționat formarea supraplăților nereale. Cu privire la problemele aparute în legatură cu taxa pe valoare adăugată ar fi cauzată de lipsa funcționalităților unor aspecte ale sistemului de managment și control intern, referitor la inregistrarea agentilor economici in calitate de platitori deTVA. Fapt ce a determinat, depășirea termenelor de înregistrare în calitate de plătitor al taxei pe valoare adăugată, diferite modalități de emitere a decizie privind înregistrarea agentului economic.
O altă cauză ar apare din cauza insuficienței controlului inter și imperfecțiunea cadrului legal care a condiționat abordarea diferită a administrării facturilor fiscale a agenților economici în data anulării, înregistrării în calitate de plătitor de taxa pe valoare adaugată, neaplicarea amenzilor agenților economici care nu s-au conformat cadrului legal și nu au înregistrat facturile fiscale eliberate cumpărătorului în Registrul general electronic al facturilor fiscale. Unele probleme referitoare la TVA sunt influențate de transmiterea neoperativă a informațiilor de către Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale catre IFPS, obținerea cu întirziere a răspunsurilor de la IFPS referitoare la solicitările parvenite din Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale, sunt clare și unele deficiențe în procesul de monitorizare a contribuțiilor plătitorilor de TVA.
Unele lacune ce țin de probleme administrării TVA apar din cauza depășirii termenelor privind restituirea taxei pe valoare adăugată, abordarea neuniformă a cerințelor cadrului normativ la acceptul sau refuzul privind restituitea taxei pe valoare adăugată, care reflectă un impact negativ asupra încasărilor în Bugetul Public Național. Spre exemplu în condițiile insuficinței de resurse la buget, agenților economici li se restituie TVA din ce în ce mai greu.Este incorect ca unui agenți economici să astepte luni întregi pînă primesc mijloacele restituite, pe cînd altora li se rambursează exact în termenul stabilit. O soluție optimă în acest caz ar fi restituirea TVA pe principiu FIFO , adică primul intrat- primul iesit, ceea ce ar crea un fair play între agenții economici.
Termenul de 45 de zile este exagerat pentru că costul resurselor financiare pentru acoperirea unui decalaj de mijloace bănești este sufiecient de important pntru un agent economic. În cazul depășirii termenului dat, confirmat și în practică, costul dat nu este de loc ignorabil. Un termen rezonabil ar fi de 15 zile lucratoare din data depunerii cererii de restituire TVA.
Pentru ca sistemul fiscal să funcționeze mai bine, este necesar de a se înlătura lacunele existente în legislație, dar acest lucru nu e destul de simplu și ușor, deoarece relațiile sociale se modifică continuu, iar sitauția economică a Republicii Moldova nu este suficient de stabilă.
Respectiv, prin eficientizarea procedurilor de administrare fiscală, se va asigura un nivel maxim de iîncasări la buget la capitolul TVA. Importanța TVA și impactul deosebit al variațiilor încasarilor din TVA asupra bugetului de stat sunt demonstrate de ponderea majoră pe care TVA o deține în totalul surselor bugetare. Evoluția încasărilor la capitolul TVA este influențată de aplicarea măsurilor politicii fiscale pentru anul 2013, care se exprimă prin: majorarea cotei de la 8% pînă la 20% la producția agricolă primară și la zahărul din sfecla de zahăr; majorarea cotei de la 6% pînă la 8% la gazele naturale și lichefiate, precum și anularea scutirii de TVA la mijloacele fixe depuse în capitalul social al agenților economici
Pentru perfecționarea sistemului fiscal din Republica Moldova, autorul recomandă:
întreprinderea unor măsuri ce ar reduce presiunea fiscală pîna la nivelul care va asigura o creștere durabilă a producției și investițiilor;
consolidarea disciplinei fiscale și intensificarea controlului fiscal;
combaterea evaziunilor fiscale și a corupției în organele de control;
implementarea în practica fiscală a tehnologiilor informaționale;
desfășurarea misiunilor de audit și înaintarea propunerilor de redresare a situațiilor problematice;
luarea unor măsuri în ceea ce privește ridicarea nivelului de deservire a contribuabililor;
promovarea unei politici de prevenire a apariției fraudelor fiscale;
neadmiterea modificărilor legislației fiscale pe parcursul anului fiscal în defavoarea contribuabililor;
Ca concluzie finală autorul menționează că sistemul fiscal în vigoare nu este în concordanță nici cu interesele contribuabilului, nici pentru serviciul fiscal.
Din aceste considerente, politica fiscală promovată în prezent, trebuie să fie orientată spre crearea unui sistem, care ar asigura pe de o parte, creșterea economică, iar, pe de altă parte, majorarea veniturilor statului. Acest sistem trebuie să contribuie la redistribuirea echitabilă a poverii fiscale între diferite pături sociale și ar stimula atragerea investițiilor interne și externe în sectorul real al economiei. Pentru evitarea acestor situații, este necesar, după părerea autorului, ca populația să fie informată mai detaliat, să aibă un acces mai liber la schimbările ce intervin în legislația fiscală.
BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE
Hotarire Guvernului cu privire la aprobarea regulamentului privind restituirea taxei pe valoare adăugată : nr 93 din 01.02.2013.Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 08.02.2013, nr 27-23.
Instrucțiune cu privre la modul de calculare și plată a taxei pe valoare adăugată: nr10 din 10.03.1995. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.06.1995, nr 29-30
Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul Fiscal nr. 1163 din 24.04.1997 . Monitorul oficial, ediție special din 23.03.2005.
Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul Fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997. Monitorul Oficial, ediție specială din 08.02.2007 pag 4.
Regulament cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la sistemul informational autorizat de crearea și circulația a facturilor și facturilor fiscal electronice ,,e-factura’’ nr. 562 din 04.04.2014.Monitorul Oficial al Republicii Moldova.25.04.2014, nr.99-102.
MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI
ALEXANDRU, Felicia. Fiscalitatea și preturi în economia de piață. București: Editura economică 2002. 297 p.ISBN 973-590-629-5
BALABAN, Ecaterina. Fiscalitatea agenților economici. Chișinău, 2008. 150 p. ISBN 978-9975-9643-4-0
BREZEANU, Ilie., SMION Ilie., CELEA Sorin. Fiscalitatea europeaăa. București: Editura economică, 2005. 271p. ISBN 973-709-085-3
COBZARI, Ludmila; KUZMINA, Olga; MORARU Tatiana. Administrarea Fiscală: curs universitar. Chișinău 2007. 478 p. ISBN 978-9975
Enciclopedia plătitorului de impozite indirecte, Chișinău 2010. vol 2. ISSN 1857-0216
HINCU, Rodica; CHICU, Nadejda ; KUZMINA, Olga; COVALI, Marina; DANDARA, Marina ; BACIOI; Lilia. Metode și tehnici fiscale, Efitura ASEM. Chisinau 2005. 258p. ISBN 9975-75-315-9
Impozite și taxe, revista lunară editată de Tribuna Economică , Copyright 2007 nr. 4-5(148-149) anul XIII-aprilie –mai 2007. ISSN 1223-5180
IONESCU, Luminița. Controlul și implicațiile economice, financiare și fiscal ale impozitelor indirecte.,Editura Economica . București 2001. 313 p. ISBN 973-590-480-2
SECRIERU, Angela. Finanțe Publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală, Chișinău: Editura Epigraf 2004.423 p. ISBN 9975- 903- 99-1
STRATULAT, Oleg. Impozite indirecte. Chișinău 2009. 110 p. ISBN 978-9975-72-275-9
STRATULAT, Oleg . Impozite directe. Chișinău 2009. 91p. ISBN 9975-942-61-X
TOPCIU, Constantin. Fiscalitatea volumul I. 74 p. București 1993.
ULIAN, Galina; DOGA-MIRZAC, Mariana., ROTARU Lilia. Finanțe Publice. Note de curs și aplicații pentru seminar. Chișinău 2007. 252 p. ISBN 978-9975-70-167-9
VINTILĂ, Georgeta. Fiscalitatea. Metode și tehnici fiscale. București: Editura Economică 2004. 590 p. ISBN 973-709-064-0
RESURSE ELECTRONICE
Cotele de TVA aplicabile în Romania. [online]. [citat 29 mai 2014]. Disponibil: http://www.contzilla.ro/cotele-de-tva-aplicabile-in-romania/
Conformitatea administrării TVA de către Serviciul Fiscal de Stat [online]. [citat 24.07.14]. Disponibil:http://www.ccrm.md/libview.php?l=ro&idc=2&id=5325&t=/Biroul-de-presa/Noutati-si-comunicate/Conformitatea-administrarii-TVA-de-catre-Serviciul-Fiscal-de-Stat
Impozite și taxe- noțiuni generale [online]. [ citat 20 februarie 2015]. Disponibil: http://www.referatele.com/referate/noi/finante/impozite-si-taxenoti1723137616.php
Instrucțiune privind evidența contribuabililor: nr.299 din 2 mai 2012. Disponibil: http://www.fisc.md/Instructiuni.aspx?file=835
TVA :Taxa pe valoare adăugată[online]. [citat 20 februarie]. Disponibil : http://facturis.ro/blog/dictionar/tva-taxa-pe-valoare-adaugata/
TVA- taxa pe valoare adăugată.[online].[citat 22 februarie 2015]. Disponibil: http://www.referat.ro/referate/TVA___Taxa_pe_valoare_adauga_02ea1.html
TVA- locul și rolul în cadrul resurselor financiare publice [online]. [citat 25 februarie 2015]. Disponibil: http://www.referatele.com/referate/economie/online10/TVA–TVA–LOCUL-SI-ROLUL-IN-CADRUL-RESURSELOR-FINANCIARE-PUBLICE-referatele-com.php
Taxa pe valoare adăugată [online]. Disponibil: http://businessportal.md/ro/additional_pages/taxa_pe_valoarea_adaugata.html/?print
Rolul TVA în impulsionarea dezvoltării economice în UE [online]. Disponibil: http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/66.pdf
TVA de recuperate si TVA de plată. [13 ianuarie 2015]. Disponibil: http://www.contzilla.ro/cotele-de-tva-aplicabile-in-romania/
Taxa pe valoare adăugată [online]. Disponibil: http://www.ccib.ro/ro/CCIB/4/48/107/taxa+pe+valoarea+adaugata+%28tva%29.html
Taxa pe valoare adăugată [online]. Disponibil: http://www.contabilitatebulgaria.ro/tva
BIBLIOGRAFIE
ACTE NORMATIVE
Hotarire Guvernului cu privire la aprobarea regulamentului privind restituirea taxei pe valoare adăugată : nr 93 din 01.02.2013.Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 08.02.2013, nr 27-23.
Instrucțiune cu privre la modul de calculare și plată a taxei pe valoare adăugată: nr10 din 10.03.1995. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.06.1995, nr 29-30
Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul Fiscal nr. 1163 din 24.04.1997 . Monitorul oficial, ediție special din 23.03.2005.
Legea pentru punerea în aplicare a titlului III din Codul Fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997. Monitorul Oficial, ediție specială din 08.02.2007 pag 4.
Regulament cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la sistemul informational autorizat de crearea și circulația a facturilor și facturilor fiscal electronice ,,e-factura’’ nr. 562 din 04.04.2014.Monitorul Oficial al Republicii Moldova.25.04.2014, nr.99-102.
MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI
ALEXANDRU, Felicia. Fiscalitatea și preturi în economia de piață. București: Editura economică 2002. 297 p.ISBN 973-590-629-5
BALABAN, Ecaterina. Fiscalitatea agenților economici. Chișinău, 2008. 150 p. ISBN 978-9975-9643-4-0
BREZEANU, Ilie., SMION Ilie., CELEA Sorin. Fiscalitatea europeaăa. București: Editura economică, 2005. 271p. ISBN 973-709-085-3
COBZARI, Ludmila; KUZMINA, Olga; MORARU Tatiana. Administrarea Fiscală: curs universitar. Chișinău 2007. 478 p. ISBN 978-9975
Enciclopedia plătitorului de impozite indirecte, Chișinău 2010. vol 2. ISSN 1857-0216
HINCU, Rodica; CHICU, Nadejda ; KUZMINA, Olga; COVALI, Marina; DANDARA, Marina ; BACIOI; Lilia. Metode și tehnici fiscale, Efitura ASEM. Chisinau 2005. 258p. ISBN 9975-75-315-9
Impozite și taxe, revista lunară editată de Tribuna Economică , Copyright 2007 nr. 4-5(148-149) anul XIII-aprilie –mai 2007. ISSN 1223-5180
IONESCU, Luminița. Controlul și implicațiile economice, financiare și fiscal ale impozitelor indirecte.,Editura Economica . București 2001. 313 p. ISBN 973-590-480-2
SECRIERU, Angela. Finanțe Publice. Instrumente și mecanisme financiare de intervenție guvernamentală, Chișinău: Editura Epigraf 2004.423 p. ISBN 9975- 903- 99-1
STRATULAT, Oleg. Impozite indirecte. Chișinău 2009. 110 p. ISBN 978-9975-72-275-9
STRATULAT, Oleg . Impozite directe. Chișinău 2009. 91p. ISBN 9975-942-61-X
TOPCIU, Constantin. Fiscalitatea volumul I. 74 p. București 1993.
ULIAN, Galina; DOGA-MIRZAC, Mariana., ROTARU Lilia. Finanțe Publice. Note de curs și aplicații pentru seminar. Chișinău 2007. 252 p. ISBN 978-9975-70-167-9
VINTILĂ, Georgeta. Fiscalitatea. Metode și tehnici fiscale. București: Editura Economică 2004. 590 p. ISBN 973-709-064-0
RESURSE ELECTRONICE
Cotele de TVA aplicabile în Romania. [online]. [citat 29 mai 2014]. Disponibil: http://www.contzilla.ro/cotele-de-tva-aplicabile-in-romania/
Conformitatea administrării TVA de către Serviciul Fiscal de Stat [online]. [citat 24.07.14]. Disponibil:http://www.ccrm.md/libview.php?l=ro&idc=2&id=5325&t=/Biroul-de-presa/Noutati-si-comunicate/Conformitatea-administrarii-TVA-de-catre-Serviciul-Fiscal-de-Stat
Impozite și taxe- noțiuni generale [online]. [ citat 20 februarie 2015]. Disponibil: http://www.referatele.com/referate/noi/finante/impozite-si-taxenoti1723137616.php
Instrucțiune privind evidența contribuabililor: nr.299 din 2 mai 2012. Disponibil: http://www.fisc.md/Instructiuni.aspx?file=835
TVA :Taxa pe valoare adăugată[online]. [citat 20 februarie]. Disponibil : http://facturis.ro/blog/dictionar/tva-taxa-pe-valoare-adaugata/
TVA- taxa pe valoare adăugată.[online].[citat 22 februarie 2015]. Disponibil: http://www.referat.ro/referate/TVA___Taxa_pe_valoare_adauga_02ea1.html
TVA- locul și rolul în cadrul resurselor financiare publice [online]. [citat 25 februarie 2015]. Disponibil: http://www.referatele.com/referate/economie/online10/TVA–TVA–LOCUL-SI-ROLUL-IN-CADRUL-RESURSELOR-FINANCIARE-PUBLICE-referatele-com.php
Taxa pe valoare adăugată [online]. Disponibil: http://businessportal.md/ro/additional_pages/taxa_pe_valoarea_adaugata.html/?print
Rolul TVA în impulsionarea dezvoltării economice în UE [online]. Disponibil: http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/66.pdf
TVA de recuperate si TVA de plată. [13 ianuarie 2015]. Disponibil: http://www.contzilla.ro/cotele-de-tva-aplicabile-in-romania/
Taxa pe valoare adăugată [online]. Disponibil: http://www.ccib.ro/ro/CCIB/4/48/107/taxa+pe+valoarea+adaugata+%28tva%29.html
Taxa pe valoare adăugată [online]. Disponibil: http://www.contabilitatebulgaria.ro/tva
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Problemele Administrarii Taxei PE Valoarea Adaugata In Republica Moldova (ID: 145130)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.