Problemei Deseurilor Refolosire, Reciclare, Recuperare

Capitolul I

I.1. INTRODUCERE

Dezvoltarea tot mai progresiva a vietii urbane si diversificarea activitatilor antropice determina producerea unor cantitati din ce in ce mai mari de deseuri care in conditiile gestionarii incorecte determina o poluare complexa si periculoasa. Adesea aceasta forma de poluare este un factor de agresiune a starii de sanatate a populatiei.

Cunoasterea calitatii de ansamblu, a ambiantei si a situatiei deseurilor in ariile locuite, raporturile existente intre deseuri si efectele asupra sanatatii si confortului populatiei expuse reprezinta conditii esentiale ale gestionarii corecte a deseurilor si ale progreselor social – economice. Teoria celor 3R (refolosire, reciclare, recuperare).

Ingeneral, in lume incercarile de rezolvare a problemelor legate de managementul deseurilor sunt timide, razlete si nu sunt sprijinite de o legislatie adecvata. Este necesar sa se adopte strategii nationale privitoare la aceste probleme, strategii correlate cu legislatia internationala.

Unul dintre capitolele de negociere a Romaniei privind aderarea la Uniunea Europeana se refera la rezolvarea problemelor de protectia mediului. In acestea sunt incluse si cele referitoare la managementul deseurilor, problema pentru a caror rezolvare Romania a cerut o perioada de gratie de 11 ani. Aceasta perioada mare de timp reflecta problemele grave cu care se confrunta tara noastra in privinta deseurilor, iar rezolvarea acestora cade atat in grija celor direct implicati in gestionarea deseurilor, protectia mediului si a sanatatii populatiei cat si in grija cetatenilor care ar trebui sad ea dovada de spirit civic si ecologic.

I.2 SCOPUL LUCRARII

Lucrarea de fata incearca o abordare obiectiva a problemei deseurilor in intrega lume, in tara si in municipiul Botosani. Analiza problematicii deseurilor din municipiul Botosani s-a facut prin colectarea de date de Inspectoratul de Mediu, deplasari de teren, discutii de teren,monitorizarea presei scrise si audio-vizuale locale.

I.3. ISTORICUL CERCETARILOE DE SPECIALITATE

Evolutia societatii omenesti si progresul civilizatiei pe baza desvoltarii economiei au relevant un adevar dur: cu cat creste gradul de civilizatie cu atat cantitatea de deseuri este mai mare. Cand problemele ridicate de aceste deseuri s-au acutizat, s-a constatat ca ele se implica in producerea unor boli ale mizeriei si s-a constientizat pericolele la care este expusa sanatatea umana, gestionarea corelata a deseurilor devenind o conditie esentiala. Tot acum au inceput sa apara si lucrari de specialitate privitoare la deseuri, metode de tratare si depozitare a acestora, iar cand s-a constata ca deseurile pot deveni adevarate mine de aur au aparut si idei privitoare la reciclarea si valorificarea acestora.

In Romania gravitatea problemelor induse de gestionarea incorecta a deseurilor au fost observate mult mai tarziu si in special dupa anul 1990. in perioada anterioara desi s-au tras unele semnale de alarma falsul adevar oficial, politica de sistematica de dezinformare si nepasarea deliberata fata de calitatea reala a vietii au facut ca populatia san u cunoasca niciodata riscurile la care este supusa. Lucrari care au atins si problema deseurilor au aparut inca inanite de 1990. Institutul de Igiena Publica Bucuresti: “Pastrand ccuratenia orasului ne aparam sanatatea” (Bucuresti 1961); Manescu S, Dumitrache S –“Igiena mediului inconjurator” Bucuresti 1981, vvvvvv – “Mediul inconjurator – ocrotire si conservarea lui” (Bucuresti 1981) Manescu S. – “Tratat de igiena” (Bucuresti 1984).

Dupa 1990 s-a inregistrat inca o crestere atat in ceea ce priveste numarul lucrarilor cat si calitatea acestora. Una dintre primele lucrari aparute a fost semnata de Bularda Gh., Bularda D, Catrinescu T. – “ Reziduuri menajere, stradale si industriale – colectari, depozitare si valorificarea materialelor refolosibile” (Bucuresti 1982). Au urmat apoi si alte lucrari din care amintim Cantineanu V. – “Colectarea, prelucrearea si valorificarea deseurilor” (Bucuresti 1993), Apostol T. – “Gestiunea si impactul deseurilor menajere asupra mediului inconjurator” ( Bucuresti 1998) Sofronie D – “Conceptii si solutii de depozitare a deseurilor" (Bucuresti 2000), Wehry A , Orlescu M. – " Reciclarea si depozitarea ecologica a deseurilor” (Timis 2000).

Capitolul II

II. 1. Definitia Deseurilor

Notiunea de “deseu” este definita diferit pe plan mondial, de catre diverse organisme internationale in momentul in care acestea au realizat gravitatea problemelor determinate de tot ceea ce reprezinta deseu. Astfel, O.M.S. considera deseu “ceea ce nu mai este dorit de proprietar, pe un loc sau intr-un anumit moment si care nu are valoare comerciala in mod current”. La Conventia de la Basel din 1989 a fost emisa, poate cea mai adecvata definitie a deseurilor: “ substante sau obiecte care sunt eliminate sau care urmeaza ori este necesar sa fie eliminate, in conformitate cu legislatia nationala.

In acelasi timp fiecare tara in parte si-a definit deseurile in functie de caracteristicile sale economice, cultural-sociale, geografice. Legea din 15 iulie 1975 din Franta a denumit deseuri orice reziduu al proceselor de productie, de transformare sau utilizare toate substantele materiale, produsele si mai general tot ce a fost abandonat sau este destinat abandonului. In Romania s-au formulat mai multe definitii ale deseurilor, fiecare incercand sa exprime mai exact ce anume reprezinta un deseu. In “Dictionarul ecologic” ( Neacsu si Apostolache 1982), deseul este definit ca fiind un material aparut in urma unui proces biologic (defecatie, excretie, respiratie, caderea frunzelor, etc.) sau tehnologic (fabricarea unor piese, prepararea cimentului, a negrului de fum, etc.) numai poate fi utilizat ca atare. " Dictionarul enciclopedic al limbii romane" defineste deseul ca fiind o " parte dintr-o materie prima sau dintr-un material ce ramane in urma unui process tehnologic de relizare a unui anumit produs sau semifabricat, neputand fi utilizat in cursul aceluiasi process tehnologic ( deseuri industriale ), sau care rezulta din activitati umane, cosmice, menajere, ( deseuri neindustriale).

Ambele definitii au meritul lor, insa niciuna nu poate fi considerate ca fiind completa, cea mai completa definitie ar rezulta di imbinarea celor doua: prima definitie propane clasificarea deseurilor dupa provenienta lor, iar cea de-a doua detaliaza clasificarea desurilor ( din activitatea menajera si industriala).

In general insa, fiecare autor a incercat sa defineasca notiunea de desu intr-o maniera zzzzzzzz considerate de el ca fiind cea mai adecvata, astfel incat sa rezulte o definitie cat mai completa, dar definitia care sta la baza tuturor activitatilor ce privesc deseurile este cea din " Legea Protectiei Mediului" nr. 137/1995 . conform acesteia deseurile reprezinta " sumbstantele rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai poate fi folosite ca atare dintre care unele sunt refolosibile".

Tot in Legea nr. 137/1995 este definite si notiunea de substante periculoase: " orice substanta sau proces, care, folosit in cantitati, concentratii sau conditii apparent periculoase prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale si care pot fi: explosive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corozive, iritante) neutogene, radioactive, etc ". Asa cum se poate observa in aceasta categorie a substantelor periculoase sunt incluse si deseurile periculoase.

Conventia de la Basel prevede categoriile de deseuri considerate periculoase ce urmeaza a fi supuse controlului in cazul transportului peste frontiera cum sunt cele de natura chimica provenite din spitale, deseuri petroliere dein produse farmaceutice, de natura exploziva. De aici rezulta clar ca deseurile periculoase provin numai din activitati umane, fiind deseuri tehnologice care produse sau mentinute in mediul pot dauna acestuia, plantatiilor, animalelor sau omului.

Sinonim cu ceea ce reprezinta deseul este considerat reziduul, desi asa cum sunt ele definite nu se suprapun in totalitate. Astfel daca in sens larg deseurile reprezinta orice substanta, material sau obiect in general care a pierdut orice finalitate economica sip e care posesorul il destineaza abandonarii, reziduul este definit ca fiind un rest ramas in urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut". Aceasta nu inseamna ca toate reziduurile sunt destinate abandonarii, unele putand fi refolosite, deci nu pot fi considerate deseuri.

La fel au stat lucrurile acum cativa ani si cu subprodusele, intre acestea si deseuri fiind pus semnul de egalitate. Ulterior s-e emis o definitie clara si concreta a subproduselor, in care se specifica faptul ca: " subprodusul este considerat deseu numai daca a pierdut orice finalitate economica". Un exemplu de subprodus care nu este deseu il reprezinta pacura, care desi subprodus, nu este si deseu pentru ca are multiple alte utilizari.

Deseul nu poate definit tot de contextual social-economic din care provine. Astfel ceea ce este considerat deseu intr-o tara cu un anumit grad de dezvoltare, poate avea o finalitate economica intr-o alta tara cu un alt grad de dezvoltare.

II.2. Caracterizarea Deseurilor

Calitatea deseurilor depinde de numerosi factori dintre care:

nivelul de dezvoltare ( industrial si tehnologic) atins de comunitatea umana care le produce;

nivelul de trai si civilizatie al populatiei, cantitatea de deseuri crescand paralel cu acesta;

noile metode de conditionare a marfurilor ( modul de ambalare si livrare catre consumatorii finali crescand nivelul de conditionare creste si calitatea deseurilor);

climat specific (si anotimpuri);

miscarea sezoniera si ocazionala a populatiei in perioadele de vacanta, concediu, sarbatori si week-end-uri;

miscarea permanenta a populatiei.

Caracterizarea deseurilor se face in principal pe baza a doua criterii mai importante: al utilitatii pentru om (indirect pentru geosistem) si al periculozitatii pentru sanatatea omului si vietuitoarelor si pentru echilibrul geosistemului.

Notiunea de deseu nu se suprapune perfect celei de poluant, prin administrarea corecta, unele pot deveni excelente materii prime. Adeseori deseuri nepericuloase pot deveni periculoase prin modul de prelucrare, tratare sau conservare, de exemplu, rumegusul si alte reziduuri celulozice pot fi combinate, inchegate cu uleiuri toxice, impregnate cu pesticide, conservanti, pot fi folosite la confectionarea mobilierului pentru copii, la fabricarea unor jucarii, substantele afectand sanatatea copiilor.

Deseurile materiale sunt considerate de om ca atare atunci cand interfereaza cu activitatea umana sau il deranjeaza in vre-un fel sau altul. Un exemplu in acest sens este dat de frunzele care atunci cand cad in padure constituie unelement normal, ele avand o contributie importanta la formarea litierei si a solului, in timp ce frunzele cazute din arbori situati pe marginea strazilor sau in parcuri sunt percepute ca deseuri naturale, maturate, adunate si eliminate prin ardere, compostare sau depozitare.

Parametrii de baza luati in calcul pentru determinarea calitatii deseurilor sunt:

compozitia structurala;

greutatea specifica;

umiditatea;

puterea calorica;

raport C/N.

II. 2.1. Componenta structurala a deseurilor

II. 2.1.1. Deseurile menajere; deseuri urbane

In componenta deseurilor urbane intra deseurile menajere, stradale, namol, de la statii de epurare orasenesti si alte deseuri.

Deseurile menajere: principala lor caracteristica este marea heterogenitate cu variatii mari de la o localitate la alta, dar si o varietate in timp.

Deseurile menajere se considera a fi:

marunte < 20 mm;

resturi alimentare (fermentabile);

hartie si carton;

textile;

lemn;

plastic si cauciuc;

oase;

sticla si ceramica;

pamant, cenusa, zgura si moloz.

Materiale componente ale deseurilor menajere sunt grupate de obicei, dupa caracteristicile sale principale astfel:

materiale in special combustibile ( hartie, carton, textile, lemn, oase, plastic, etc.);

material in special fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume);

material inerte ( metale, sticla, ceramica);

material fine (cenusa, zgura, pamant);

material a carui ardere este interzisa.

Compozitia medie a deseurilor menajere in lume (%)

(Dupa Apostol Tiberiu 1998)

Compozitia medie a deseurilor menajere in Romania

Se mai fac analize ale compozitiei sip e grupe de substante chimice, pe elemente chimice, identificandu-se astfel formulele chimice ale componentelor principale ale deseurilor menajere.

Compozitia deseurilor menajere pe grupe de substante

(dupa GH. Bularda 1992)

Compozitia deseurilor menajere pe elemente chimice

(dupa Gh. Bularda 1992)

Formula chimica a componentei deseurilor menajere

(dupa Apostol Tiberiu 1998)

Deseurile stradale depind in special dupa tipul de imbracaminte al strazilor:

Strazi cu imbracaminte impermeabila (asfalt, pavele cu bitum);

Strazi cu imbracaminte permeabila (pavele cu nisip, pavaje din bolovani);

Strazi cu imbracaminte provizorie.

Deseuri comerciale: reprezentate in special de ambalaje dar si produse cu termen de valabilitate expirat. Deseurile acestea au o compozitie diferita in functie de unitatea care le produce. Cele provenite din unitatile de alimentatie publica (cantine,restaurante) vor avea in componenta o mare varietate de materii organice putrescibile, alaturi de acestea se intalnesc cantitati relative mici de hartie, sticla, portelan, plastice.

Compozitia deseurilor provenite de la unitatile de vanzare depinde de specificitatile unitatii (carmangerii, metalo-chimice, produse de panificatie), insa predomina ambalaje din diferite materiale (plastic, hartie, lemn, metal)

Deseurile provenite de la unitatile de cazare turistica (hoteluri, moteluri) sunt asimilabile cu cele menajere, avand in componenta resturi fermentabile, hartie si plastic, textile si recipiente din sticla si plastic.

II. 2. 1.2. Deseuri industriale

Acestea au caracter specific, aceeasi natura cu materiile prime, produsele prelucrate si realizate in cadrul industriei respective.deseurile industriale pot fi identificate cu mai multa usurinta, precizie si regulariate. Ele acopera un spectru larg, de la deseuri nepericuloase sau asimilabile cu cele menajere pana la deseuri toxice si periculoase.

Deseurile periculoase pot fi colectate,tratate si depozitate impreuna cu deseurile menajere. Tipul si cantitatea de deseuri nepericuloase depend de natura industriei si de procedeele tehnologice folosite. De o importanta deosebita sunt deseurile periculoase, toxice, cu impact puternic negative asupra geosistemului daca exista brese in gestionarea lor.

O lista a deseurilor periculoase a fost facuta pentru prima data in Europa de catre "Departament of the environment" din Marea Britanie in 1976 .

Clasificarea deseurilor periculoase

In scopul colectarii deseurilor periculoase in vederea reciclarii, EPA (Environmental Protection Agency – U.S.A.), a propus o noua denumire, cea de "deseuri universale" care contin substante periculoase si care sunt si cele mai des intalnite: baterii si acumulatori, pesticide, termometre, termostate, diferite lampicu mercur sau litiu.

II. 2.1.3 Deseuri din constructii

Deseurile rezultate in urma constructiilor, renovarilor si reparatiilor diferitelor de tipuri de cladiri civile si industriale sunt denumite deseuri din constructii. Aceste deseuri dunt diferite din punct de vedere cantitativ si sunt variabile in ceea ce priveste compozitia putand include pamnt, piatra , ciment, caramizi, gips, cherestea, lemn, hartie, plastice, componente electrice.

Intarile dezvoltate deseurile din constructie sunt utilizate pentru acoperirea straturilor de deseuri menajere, in cadrul depozitelor ecologice.

II. 2.1.4. Deseuri agro-zootehnice

Aceste deseuri cuprind resturi menajere provenite de la recoltarea diferitelor culture, balegar, resturi animaliere, resturi de furaje, ingrasaminte, pesticide, etc.

Cea mai mare parte a acestor deseuri sunt de origine organica, deci biodegradabile si redica probleme uneori de depozitare avand un volum mare si o concentrare importanta de substante toxice.

In prezent in Romania cantitatea dedeseuri agro-zootehnice e apreciata la circa e apreciata la circa 1,5 mil. t/an, din care deseuri provenite din cultura plantelor 0,95mil tone.

II. 2.2 greutatea specifica a deseurilor

Greutatea specifica a deseurilor reprezinta greutatea unitatii de volum in starea in care se gasesc acestea depuse. Este foarte important ca in cazul deseurilor menajere, acest parametru sa fie cunoscut (masurat), la fel casi umiditatea si puterea calorica.

Greutatea specifica a deseurilor afanate se determina cu relatia:

Formula

Unde : V = greutatea specifica a deseurilor menajere;

G1= greutatea vehicului plin in tone;

G2= greutatea vehicului gol in tone;

V = volumul deseurilor menajere in m3 calculat conform dimensiunii vehiculului. Greutatea specifica a deseurilor menajere este destul de ridicata, prezentand doua limite, una minima vara si una maxima iarna. G variaza cu umiditatea, deoarece deseurile menajere, prin natural lor, sunt higroscopice ceea ce face ca in zone mai umede, greutatea specifica sa fie mai mare. Tab 2.9.

In Europa greutatea specifica variaza intre 250 si 350kg/m3 sau chiar mai putin (Paris 100kg/m3) cu tendinta de crestere datorita colectarii diferentiate a hartiei, a cartoanelor, etc. (tab 2.10).

In Romania valoarea medie a greutatii specifice a deseurilor menajere este relativ mare datorita procentului ridicat de resturi vegetale, ea variind intre 300 si 305kg/m3 . In perspective se asteapta ca si la noi in tara greutatea sa scada pana la 250-280kg/m3.

Greutatea medie a componentelor menajere (kg/m3)

( dupa Apostol Tiberiu, 1998)

Greutatea specifica medie a deseurilor menajere din unele tari (kg/m3)

( dupa Apostol Tiberiu, 1998)

Greutatea deseurilor compactate este in functie de gradul de compactare a deseurilor; acesta este cuprins intre 2 si 5. greutatea specifica a deseurilor compactate fata de cea a deseurilor in stare afanata este de atatea ori mai mare cat indica gradul de compactare.

II.2.3. Umiditatea deseurilor

Acest parametru influenteaza greutatea specifica, puterea calorifica, procesele de fermentatie si este influentat direct de climat, fiind diferit de la un timp la altul.

Umiditatea totala se calculeaza mathematic cu formula:

Formula

Unde: Wt= umiditatea totala a deseurilor(%);

Wr= umiditatea relativa(%);

Wh= umiditatea higroscopica(%).

Umiditatea relative reprezinta continutul de apa ce se poate indeparta prin evaporare in aer liber la temperatura de 16-20°C si cu o umiditate relativa a aerului de 50%.

Umiditatea higroscopica reprezinta continutul de apa ce nu poate fi indepartat decat prin uscare in etuva de laborator la temperature de 105°C

Umiditatea totala variaza intre 25 si 60%, fiind mai mare vara, datorita procentului mai mare de vegetale.in Romania umiditatea totala variaza intre 55 si 60%; in Europa de Vest intre 25 si 30%. Ca o tendinta generala se constata o scadere generala a umiditatii deseurilor cu 0,25% pe an.

II. 2.4. Puterea calorifica a deseurilor

Puterea calorifica reprezinta cantitatea de caldura degajata prin arderea deseurilor brute, exprimata in kj/kg sau kcal/kg. puterea calorifica are o importanta deosebita atunci cand se pune problema recuperarii caldurii degajate prin incinerarea deseurilor.

Ca orice material combustibil deseurile au o putere calorifica superioara (Hs) si o putere calorifica inferioara (Hi). puterea calorifica superioara presupune ca vaporii de apa au fost condensati si au restituit caldura de evaporare. Deoarece prin tehnologia de incinerare vaporii de apa formati sunt evacuate la cos impreuna cu gazele de ardere, fara a restitui caldura respective de evaporare, rezulta ca ceea ce caracterizeaza de fapt deseurile este puterea calorifica inferioara. (tab 2.11).

Determinarea puterii calorifice inferioare se face destul de greu din cauza eterogenitatii deseurilor, pentru determinarea acesteia se folosesc mai multe metode, dintre care cele mai des utilizate sunt: masurarea directa a puterii calorifice cu ajutorul calorimetrului si calculul puterii calorifice pe baza puterii calorifice a componentelor deseurilor.

Deseurile menajere din tara noastra sunt constituite in principal din resturi vegetale cu mare umiditate, puterea calorifica a acestora fiind scazuta, in timp ce in tarile dezvoltate deseurile au in componenta preponderant ambalaje (hartie, plastic, lemn) cu o putere calorifica ridicata. Puterea calorifica a deseurilor autohtone este situate sub limita de 900kcal/kg ( 3700 kj/kg ) considerata ca prag inferior de ardere.

Puterea calorifica a componentelor deseurilor menajere ( kcal/kg )

II.2.5. Raportul Carbon / Azot ( C / N )

Determinarea acestui raport este necesara in special pentru cunoasterea stadiului de fermentare a deseurilor si de transformare a acestora in compost. Determinarea se face in laborator, in special prin metoda Kjeldahl.

Din literatura de specialitate rezulta ca valoarea raportului C / N se situeaza intre urmatoarele limite:

20 – 35 – deseuri menajere proaspete;

10 – 25 – compost;

15 – 18 – un bun compost;

10 – un bun sol de cultura;

II.3. Tipologia deseurilor

Marea varietate a deseurilor poate fi ilustrata, de exemplu prin multitudinea termenilor utilizati in acest sens. In limba engleza exista urmatorii termeni:

garbage = vechituri, gunoi, pleava, rebuturi;

heap = stiva de fier, cupru, sticla;

refuse = rebut, deseu, resturi, ramasita, gunoi, murdarie

waste = rebut, deseu, moloz, daramaturi, reziduuri, halda de steril, maculatura.

Datorita acestei mari diversitati este dificil de realizat o clasificare a lor care sa fie unanim acceptata.

Astfel exista mai multe clasificari, bazate pe criterii diferite: origine si administrare, stare fizica, loc de producere, durata ( timp ) de producere.

dupa origine deseurile sunt de doua tipuri: naturale, rezultatul unor activitati biologice (rezultatul unor faze de vegetatie a plantelor, stadii ale vietii animale, dupa moartea acestora, prin descompunerea indelungata a organismelor, prin fragmentarea si alterarea mediului abiotic sub actiunea diferitilor factori, inclusive cosmici ), si tehnologice, rezultate in urma activitatii umane;

dupa starea fizica a lor, deseurile pot fi: solid, namoluri, lichide si gazoase; acestea din urma nefiind luate in general in considerare pana acum, desi cercetari recente au aratat ca multe gaze rezultate din procese tehnologice, cat si cele produse prin degradarea biologica a unor deseuri organice, pot fi retinute si reciclate, partial sau total;

dupa natura chimica exista: deseuri acide, bazice, saruri residual, metale, deseuri organice, deseuri polimerice, deseuri minerale si mixturi (complexe)

dupa marimea colectivitatii umane care le produce exista deseuri municipale, orasenesti, gospodaresti, individuale;

dupa sursa de producere a rezultat cea mai completa si complexa clasificare a deseurilor. Aceasta cuprinde:

deseuri menajere (gunoiul menajer, deseurile stanjenitoare – mobilier uzat, aparate defecte, etc.,vehicule, cauciucuri uzate);

deseuri provenind din distributia produselorsi din activitatile de intretinere/ reparatie (deseuri comerciale – ambalaje, produse nevandabile si deseuri din spitale – 30% menajere, 70% specifice);

deseuri provenind din activitatile de transformare (deseuri industriale toxice si periculoase, deseuri specifice inerte – zgura, cenusa – sau neinerte cauciuc, plastic, precum si deseurile asimilabile cu / sau gunoiul menajer, deseuri si moloz din industria de constructii si lucrari publice);

deseuri din sectorul primar (deseurile agricole – gunoi, dejectii, cadaver, ingrasaminte, ambalaje, deseuri din industria extractiva – de mina, de cariera );

deseuri provenind din tratarea efluentilor lichizi sau gazosi (namoluri, pulberi si cenusi in suspensie).

a) După durata de producere, deșeurile se găsesc într-un triplu flux:

– de scurtă durată, produse în momentul în care se consumă sau prelucrează materia (deșeurile
menajere de fiecare zi și deșeurile industriale pentru producție sau pentru comercializare);

de durată medie (provenite din obiectele de uz personal sau gospodăresc);

– de lungă durată (care apar în momentul când se elimină, degradează materialul).

b) Cea mai acceptată clasificare a deșeurilor este cea realizată în funcție de natura si locul de producere:

deșeuri urbane;

deșeuri industriale;

deșeuri din constructiv;

deșeuri agro-zootehnice;

deșeuri speciale (periculoase).

Deșeurile urbane cuprind următoarele subcategorii:

• deșeuri menajere – sunt deșeurile rezultate din activitatea zilnică a omului în locuințe și locuri publice (magazine, hoteluri, cantine, unități de alimentație publică, instituții de invățământ, etc.), precum și cele provenite din întreprinderile industriale, ateliere, organizații cooperatiste și obștești, care sunt similare din puct de vedere al compoziției. Nu sunt considerate menajere deșeurile

provenite din procesul tehnologic al întreprinderilor industriei ușoare, resturile din activitatea de construcții, din grădini sau lichide de orice fel.

Producția de deșeuri menajere pe cap de locuitor variază de la o țara la alta,în funcție de nivelul le dezvoltare, poziția geografică, climă, gradul de civilizație și educație, etc. în general cantitatea produsă de un locuitor variază între 0.8 și 1.0 kg loc / zi sau chiar mai mult (in SUA 3 kg loc / zi). în ;eea ce privește cantitățile de deșeuri menajere produse de un locuitor într-un an valorile variază în nedie între 200 și 400 kg loc / an, în fimcție de gradul de dezvoltare al țării respective; în țările ;ubdezvoltate cantitățile se situează in jurul valorii de 100 kg loc / an.

Evoluția indicelui de producere a deșeurilor urbane generate în România

(după M.A.P.N.)

Deșeuri menajere produse de un locuitor in anul 1992

(după Marton Alexandru, 1998)

După datele OMS, cantitatea de deșeuri menajere este în continuă creștere, rata de creștere anuală fiind de 1 – 3%;

deșeuri stradale – sunt deșeurile specifice fluxurilor stradale ale centrelor populate rezultate din activitatea cotidiană a populației, din parcuri, sau din depunerile obișnuite ale suspensiilor solide din atmosferă. Acestea reprezintă 7 – 15% din cantitatea de deșeuri urbane;

deșeuri comerciale – sunt resturi provenite din activitățile comerciale de orice fel (prioritar ambalaje, dar și produse perisabile);

• deșeuri sanitare – provenite din instituțiile de sănătate de stat sau private (spitale, dispensare, cabinete) și sunt considerate apriori ca și contaminate, deci trebuiesc manipulate și tratate in consecință. Aceste deșeuri, la rândul lor, se subîmpart în mai multe categorii în conformitate cu catalogul european al deșeurilor:

deșeuri nepericuloase ( asimilabile cu cele menajere ), cuprind: ambalajele materialelor sterile, flacoane de perfuzie care nu au venit în contact cu sânge sau alte lichide biologice, ghips necontaminat cu produse biologice, hârtie, resturi alimentare (cu excepția celor din secția de boli infecțioase), saci și alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit în contact cu sânge sau alte lichide biologice;

deșeuri periculoase, cuprind deșeurile anatomo – patologice și părți anatomice (părți anatomice, material biopsie rezultat din blocuri operatorii chirurgice și obstretică – fetusi, placente – părți anatomice rezultate din laboratoarele de autopsie, cadavre animale rezultate în urma activităților de cercetare și experimentale), deșeuri infecțioase care conțin sau au venit în contact cu sânge și fluide biologice, virusuri, bacterii, paraziți și / sau toxinele microorganismelor, (seringi, ace, ace cu fir, catetere, perfuzoare cu tubulatură, sonde, recipienți care au în conținut sânge sau alte fluide, câmpuri operatorii, mănuși, comprese, pansamente și alte materiale contaminate), deșeuri înțepătoare – tăietoare (ace, ace cu fir, seringi cu ac, perfuzoare, catetere, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de laborator spartă sau nu
care a venit în contact cu material infectant), deșeuri chimice și farmaceutica (seruri și vaccinuri cu termen de valabilitate depășit, medicamente expirate, reziduuri de substanțe chimioterapice, reactivi și substanțe folosite în laboratoare, substanțe de curățire și dezinfectante deteriorate sau cu valabilitate depășita), deșeuri radioactive- gestionate conform „Normelor Republicane de Securitate Nucleară; regimul de lucru cu surse radioactive”;

materiale folosite în practica medicală care se pretează la recuperare, refolosire și reciclare și care trebuiesc supuse procesului de sterilizare: sticlăria și instrumentele utilizate la efectuarea analizelor coprologice (prin autoclavare).

Deșeurile industriale – provenite din diferite procese tehnologice ale industriei miniere, energetice, chimice, siderurgie, cu o componentă predominant anorganică; din această categorie fac parte diverse resturi de materii prime brute, finite sau intermediare, zguri, steril, șlam, etc.

Deșeuri din construcții- caracteristice acestor activități, adică cele provenite din demolări sau construcții de clădiri civile sau industriale, drumuri, poduri;

Deșeuri agro-zootehnice – provenite din activitatea agricolă de câmp, dar în special de la complexele de creștere a animalelor. Aceste deșeuri sunt întâlnite cu precădere în mediul rural dar și în zone orășenești limitrofe. Deșeurile animaliere sunt estimate cantitativ intre 10-15t/an pentru animale mari și 31 / an pentru animale mici. La nivelul țării noastre cantitatea de deșeuri agrozootehnice este estimată la cea 40001 / zi, respectiv 1,5 mil.t / an

Deșeuri speciale – sunt cele din categoria explozibililor sau cea a substanțelor radioactive, adică diverși izotopi radioactivi rezultați din diverse activități industriale, de cercetare științifică, medicală, agricolă, zootehnică, dar mai ales din centralele atomo-electrice; periculozitatea acestor deșeuri nu este dată de existenta substanțelor radioactive, ci mai ales de natura acestora și de gradul lor de radioactivitate.

II.4.Gestionarea deșeurilor

Prin gestionarea deșeurilor se înțelege executarea operațiunilor de colectare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor, precum și supravegherea zonelor de depozitare, după închiderea acestora.

În epocile istorice când oamenii erau puțini și trăiau în aer liber, într-o deplină comuniune cu natura, valorificând produsele oferite de către aceasta, eliminarea deșeurilor nu era necesară, cantitatea de deșeuri fiind redusă. Aglomerarea oamenilor pe spații restrânse și "îngrădirea" acestora cu ziduri, paralel cu intensificarea activităților umane au dus la apariția primelor probleme induse de acumularea deșeurilor.

În anul 500 î.e.n., la Atena s-a emis primul edict împotriva aruncării gunoaielor în stradă și se impunea organizarea unor depozite de deșeuri la cel puțin o mila de zidurile orașului. Ca multe alte inovații ale grecilor, practica îndepărtării deșeurilor s-a pierdut în Europa medievală. Tot atenienii au fost primii care au identificat "marii poluatori" ai epocii (tăbăcarii, fabricanții de brânzeturi) și i-au îndepărtat în afara orașelor și consemnați în locuri special amenajate.

Marii gânditori ai vremii au fost și ei implicați în protecția naturii; Platon deplângea despăduririle masive ale munților; Hipocrates în lucrarea "Tratat despre Aer, Apă și Locuri" pleda pentru conceptul de "sănătate a mediului", subliniind că bunăstarea omului este puternic dependentă de mediu.

Preocupările privind mediul înconjurător au luat o amploare mai mare după anul 1000 e.n. prin elaborarea unor reglementări privind aerul, pădurile, apa și viețuitoarele acestora. Reglementări în cele ce privesc deșeurile au fost luate mai târziu, asfel că în Paris practica aruncatului gunoiului pe fereastră a continuat până în secolul XIV. Dificultățile reprezentate de acumularea unor cantități prea mari de deșeuri au încercat să fie rezolvate odată cu dezvoltarea marilor orașe din Europa Occidentală și cu dezastrele produse de bolile din acestea, boli ce apăreau din cauza condițiilor de viață insalubre de la oraș.

Asfel în 1681, de pildă, Marea Ordonanța a lui Colbert asupra Marinei interzicea, sub pedeapsa amenzii, ''aruncarea de gunoaie în apele porturilor și dependințele acestora și depunerea lor pe chei ori pe insule". La Paris o decizie a prefectului de Sena, Eugene-Rene Poubelle, din data de 1 martie 1884, impunea obligativitatea utilizării de recipiente pentru depunerea gunoaielor – de la numele acestui prefect provine și denumirea de pubelă din zilele noastre. în anul 1859 tot la Paris a luat ființă serviciul "Voyer de Paris" care răspundea de întreținerea drumurilor și de igiena urbană.

Metoda micșorării volumului deșeurilor prin tasare are o origine inedita: diferitele gunoaie erau depozitate la întâmplare pe drumuri, aceleași drumuri fiind folosite și de călăreți, trăsuri, oameni ce mergeau pe jos și asfel s~a constatat că tasate gunoaiele ocupă mai puțin loc.

încet, încet s-a impus modalitatea de a se colecta gunoiul și de a se depozita la distanță mare față de orașe, în locuri unde nu supără pe nimeni. Frecvența și modalitățile de colectare a deșeurilor s-au schimbat în timp: la Lyon și în țările scandinave deșeurile se colectau săptămânal; în SUA până în anul 1900 colectarea se făcea numai primăvara. Recipientul care s-a impus a fost pubela metalică, aceasta înlocuind lădițele de lemn utilizate pe scară largă. După 1900 la Nancy pubelele pline erau luate și înlocuite cu altele goale și dezinfectate. începând cu secolul XX a apărut un alt recipient, sacul, iar câțiva ani mai târziu una dintre metodele de eliminare a deșeurilor care este foarte larg utilizată și astăzi, incinerarea. Sisteme de colectare continuă a deșeurilor au apărut la Torino și Milano în 1930 sub forma unor "canale de scurgere verticală " în clădirile multietajate.

Începând cu 1932, când în USA, General Electric a creat primele house grinders pentru tocarea resturilor menajere organice și deversarea lor în sistemele de canalizare, iar apoi așa-numitele trash-compactor, pentru reducerea volumului deșeurilor, modalitățile de colectare, tratare și eliminare a deșeurilor s-au modernizat continuu, au apărut autogunoierele, autogunoierele compactoare, culminând cu containerul cu braț colector automat comandat de șofer și curățirea robotizată (a unor stații de metrou în Paris).

II.4.1.Colectarea deșeurilor

Prin colectare se înțelege efectuarea operațiilor necesare de strângere, prelucrare și transport a deșeurilor în vederea valorificării, neutralizării și eliminării lor.

În întreaga lume colectarea deșeurilor se lovește de probleme numeroase, dintre care cea mai acută este reprezentată de volumul în permanentă creștere a deșeurilor, a varietății componentelor acestora, cu cantități mari de resturi organice putrescibile, ce ridică probleme deosebite în ceea ce privește frecvența colectării. Apar totodată probleme legate de proliferarea microorganismelor patogene, rozătoarelor și a altor generatoare de focare de infecții și maladii.

În ceea ce privește deșeurile industriale, producătorii acestora sunt obligați prin lege să realizeze toate operațiunile necesare de colectare, valorificare și eliminare, sau să angajeze alți agenți economici specializați în acest sens; autorităților le revine sarcina de a verifica corectitudinea modului în care se realizează acestea.

Operațiunea de colectare a deșeurilor urbane se realizează de către servicii specializate, organizate în toate localitățile urbane și în stațiunile de odihnă și tratament, servicii care, în general, sunt în subordinea primăriilor. Există însă și operatori particulari – modalitatea cea mai folosită în țările dezvoltate.

II.4.1.1 Precolectarea

Premergător operației de colectare, care se realizează de către firme specializate, mai există o fază care poate fi considerată precolectare. Această fază premergătoare colectării se realizează de către locatari sau personalul de serviciu al instituțiilor publice și unităților industriale.

La rândul ei precolectarea are doua faze:

• precolectarea primară – constă din strângerea deșeurilor și depozitarea lor în recipienți mici, construiți special sau improvizați (cutii, găleți) la locul de producere. Precolectarea deșeurilor menajere se realizează în pubele (găleți) metalice sau din material plastic, saci de hârtie sau plastic.

Containerele de metal (pubele, găleți) sunt utilizate la scară mare în nordul Europei, fiind realizate din oțel galvanizat. Au o varietate de forme, iar din punct de vedere al capacității cele mai răspândite au volume de 921 (aproximativ 12,7 kg goale și 28 kg pline) sau de 711. în Franța, dar și în alte țări, se folosesc pubele de 112 1.

Dezavantajele acestor pubele constau în greutatea destul de mare atunci când sunt goale, dificultatea de manipulare și zgomotul produs în timpul manipulării.

b) Pubelele de plastic, făcute din polietilenă de mare densitate sau din polipropilenă, ridică mai mult probleme de design, în timp ce zgomotul la manipulare este practic eliminat. Prezintă marele avantaj că sunt ușor de curățat.

Pubelele mobile (cu roți) reprezintă o variantă a celor doua tipuri de pubele precedente. Volumul acestor pubele mobile poate crește, datorită ușurinței în transport, ajungând până la 120,240 și 360 1. Aceasta reduce și numărul de pubele necesare.

Sacii de hârtie au apărut ca o consecință a problemelor legate de rigiditatea pubelelor; de faptul că acestea trebuiesc curățate după fiecare golire. Dacă sacul nu este prea plin acesta poate fi legat la gură, eliminând astfel răsturnările accidentale de gunoi. în schimb, dacă sacii sunt utilizați în mod abuziv problemele ce pot apărea sunt mult mai mari decât în cazul pubelelor.

Principala grijă asociată sacilor de hârtie este ferirea de umezeală, care duce la pierderea proprietăților mecanice ale sacului. De asemenea, acești saci pot fi rupți cu ușurință de către animale, apărând probleme legate de mirosuri și răsturnări – împrăștieri.

e) Sacii de plastic sunt la modă în ultimii ani, surclasând sacii de hârtie. Prezintă avantajul că nu se deteriorează la umezeală și sunt mai ieftini decât cei din hârtie.

Principala grijă în ceea ce îi privește este ferirea de caldură.Capacitatea lor este identică cu cea a sacilor de hârtie, respectiv 71 și 92 1 și, de asemenea, necesită un suport pentru a sta în poziție verticală.

• precolectarea secundară – se referă la adunarea deșeurilor rezultate din precolectarea primară și depozitarea lor în containere, pubele așezate în camere, platforme, ghene sau alte locuri, în interiorul blocurilor și ansamblurilor de locuințe, sau în curțile unităților industriale. Această etapă a colectării necesită containere de capacitate mai mare (minimum 0,85 mc ), dar pot fi folosite și baterii de pubele cu capacități mai mici. Aceste containere pot fi situate la fiecare etaj al clădirilor, câte unul pentru fiecare clădire, sau unul la mai multe clădiri. Primul caz atrage și prețuri mai ridicate pentru serviciile de salubrizare, însă prezintă marele avantaj că, fiind destinate folosirii de către un număr redus de persoane, pot fi mai ușor întreținute, iar în caz de furt sau deteriorare, pierderile pot fi imputate mai rapid și mai eficient, în majoritatea țărilor, inclusiv în România, sunt preferate containerele situate în afara clădirilor asociate unui număr mai mare de persoane; acestea au capacități de câțiva mc (obișnuit de 1,1 și 2;5 mc). Containerele trebuiesc spălate și dezinfectate cel puțin o dată pe lună.

În cazul deșeurilor stradale precolectarea poate fi manuală, semimecanizată și mecanizată. Precolectarea manuală constă în măturarea manuală a străzilor, trotuarelor și aleilor, urmată de strângerea deșeurilor măturate în diferiți recipienți și transportarea acestora la punctele de precolectare. Precolectarea semimecanizată se realizează pe partea carosabilă cu automăturătoarea cu perie și cisterna cu apa pentru stropit/spălat, iar trotuarele și aleile se mătură manual.

Precolectarea mecanică se realizează cu ajutorul automăturătorilor colectoare și este sistemul cel mai modern și cu cea mai mare eficiența. Reziduurile stradale sunt colectate prin aspirație în cuva automăturătoarei, eliminând complet munca manuală.

Precolectarea deșeurilor patologice cauzează mai multe probleme, datorită conținutului acestora. în acest caz precolectarea se identifică aproape în totalitate cu colectarea și se realizează diferențiat, în funcție de un cod de culori: galben-pentru deșeurile infecțioase înțepătoare-tăietoare; negru-pentru deșeurile asimilabile cu cele menajere; de asemenea se mai folosesc și pictograme adecvate pericolului deșeurilor: "pericol biologic", "inflamabil", "coroziv", "toxic", etc. Deșeurile tăietoare-întepătoare se precolectează în cutii rigide, părțile anatomice destinate incinerării vor fi colectate în saci de polietilenă complet etanși, pentru a nu permite scurgeri de lichid, deșeurile chimice și farmaceutice se colectează în recipiente adecvate stării lor fizice și vor purta marcaje speciale, deșeurile asimilabile celor menajere se colectează în saci transparenți

II.4.1.2 Colectarea propriu – zisă

În final, colectarea propriu-zisă este operația de ridicare a deșeurilor de la punctele de preluare secundară și transportul lor la platformele de depozitare și neutralizare sau la instalațiile de valorificare. Această fază se deosebește net de precolectare, prin faptul că este realizată de către servicii specializate- întreprinderi industriale, direcții subordonate primăriilor.

Colectarea este de mai multe tipuri, în funcție de specificul localității (cu blocuri înalte sau joase, cu locuri virane împrejur, în localități de deal sau de câmpie, etc.), cât și de mentalitatea/conceptul inițial al edililor locali. Aceste sisteme, odată intrate în obișnuință, se schimbă greu, chiar dacă există sisteme mai bune.

În funcție de modul de transport, colectarea se diferențiază în mai multe sisteme:

colectarea deschisă – este cea în care descărcarea deșeurilor se face în autovehicule de transport deschise prin golirea recipienților – în general și aceștia deschiși, sau fără capac. Acest sistem, care se mai practică încă și în România, este foarte poluant și neigienic și trebuie abandonat;

colectarea închisă sau ermetică – se face cu ajutorul recipienților închiși, prevăzuți cu capac, prin descărcare directă în autogunoiere care, la rândul lor, sunt dotate cu sisteme mecanice de ridicare și golire în baze închise. Este sistemul cel mai igienic și mai eficient, cel mai folosit în țările dezvoltate;

colectarea prin schimb de recipienti – constă în schimbarea recipienților plini din punctele de precolectare cu alții goi. Este sistemul cu containere de 3 – 4 mc, utilizat pe scară largă la noi în țară. în multe țări acest sistem a fost abandonat, el fiind neigienic (mai ales în cazul deșeurilor menajere) și neeconomic (implică un consum mare de carburanți);

– colectarea în saci – este tot un schimb de recipienți, cu deosebirea că sacii nu mai sunt recuperați (deci mai igienic și mai economic ), existând posibilitatea ca precolectarea să se facă în mod diferențiat, direct de către producător.

În iunie 1999 existau în România un număr de peste 480000 recipienți de diferite tipuri, conform situației următoare:

-europubele 143 720

-pubele metalice 112 862

-containere 29 914

-saci 149 872

-alți recipienți 47 480

În 1999 firmele de salubritate erau dotate cu peste 1990 vehicule transportoare ca: autogunoiere compactoare, autotransportoare cu container, tractoare, autobasculante, autocamioane.

Deșeurile stradale sunt colectate în cea mai mare parte manual, ponderea colectării mecanizate (automături colectoare, autostropitori cu plug și mături penttru carosabil) fiind încă modestă.

II.4.2.Transportul

Una dintre operațiile din activitatea de colectare – poate cea mai importantă – este reprezentată de transportul deșeurilor de la locul de colectare la platformele de depozitare. Transportul trebuie să țină seama atât de condițiile impuse de protecția mediului înconjurător, cât și de aspectul economic al acestuia, consumul de carburanți reflectându-se într-un procent semificativ în costurile serviciilor de salubrizare.

Pentru transportul deșeurilor menajere s-au folosit și se mai folosesc încă o gamă foarte largă de vehicule și autovehicule, începând cu căruțele cu cai și terminând cu autogunoierele compactoare de mare capacitate.

Deșeurile periculoase necesită pentru transport vehicule speciale, securizate, pentru a preîntâmpina orice poluare accidentală a mediului care ar putea periclita și sănătatea populației.

II.4.3 Valorificarea deșeurilor

Valorificarea deșeurilor reprezintă parcurgerea oricărei operațiuni (dezmembrare, sortare, tăiere, mărunțire, presare, balotare, topire – turnare, etc.) efectuată asupra unui deșeu prin procedee industriale, în vederea transformării sale într-o materie primă secundară sau sursă de energie.

II.43.1 Reciclarea

Prin cantitățile imense și prin calitățile lor, deșeurile reprezintă o adevărată "mină de aur" pentru cei care știu cum să le gestioneze corect, printr-o selecție utilă încă din momentul precolectării. De exemplu, în Germania se folosesc pubele de culoare maro pentru deșeuri biodegradabile, verde pentru deșeuri de hârtie / cartoane, galben pentru pubelele destinate deșeurilor din plastic și metalice și gri pentru alte categorii de deșeuri, cu precădere cele incinerabile (igienă intima, pampers, etc.); dacă sortarea nu este posibilă încă din timpul precolectării, atunci ea se poate realiza într-o zonă adiacentă a platformei de depozitare.

La baza gestionării deșeurilor reciclabile stau următoarele principii generale:

principiul utilizării numai a acelor procedee de gestionare a deșeurilor (inclusiv industriale)
reciclabile care nu constituie un risc pentru sănătatea populației și pentru echilibrul geosistemului;

principiul "poluatorul plătește";

principiul responsabilității producătorului;

principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără a antrena costuri excesive.
Aceste principii sunt valabile și în România, prin Ordonanța de urgență 16/26 ianuarie 2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile. Tot aici se specifică faptul că persoanele juridice deținătoare de deșeuri industriale reciclabile sunt obligate să reutilizeze aceste deșeuri în propriile procese de producție, să Ie valorifice cu respectarea legislației în vigoare și să predea deșeurile finale numai unor agenți economici specializați, autorizați pentru valorificarea deșeurilor; nerespectarea acestora se sancționează cu amenda de la 25 la 50 milioane lei. Persoanele fizice sunt obligate să nu depoziteze deșeurile industriale reciclabile în condiții ce contravin normelor de protecție a mediului și sănătății populației și să depună separat deșeurile industriale reciclabile, acolo unde există recipiente sau incinte special destinate acestui scop; nerespectarea acestora atrage o amendă în valoare de la 5 la l0 miloanelei.

Grupa de deșeuri industriale reciclabile este prezentata în Anexa 1 a acestei ordonanțe:

deșeuri metalice feroase (fier vechi);

deșeuri metalice neferoase;

deșeuri de hârtii – cartoane;

deșeuri de sticlă (spărturi de sticlă);

deșeuri de mase plastice;

deșeuri de cauciuc (anvelope uzate, camere de aer și articole de cauciuc uzate);

deșeuri textile.

Reciclarea reprezintă operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor, pentru scopul inițial sau pentru alte scopuri.

Deșeurile refolosibile sunt definite ca fiind " substanțe, materiale sau produse provenite din activitățile industriale, agricole, din construcții, transporturi, prestări servicii și alte domenii de activitate, precum și din consumul populației, ale căror caracteristici și proprietăți permit reintroducerea lor ca atare sau ca materii prime secundare în circuitul productiv, fără risc pentru mediul înconjurător și / sau sănătatea populației".

O încercare estimativă referitoare la posibilele economii realizabile prin activitatea de reciclare aferentă energiei recuperate, a reducerii procentuale a poluării aerului, apei și cantității de deșeuri miniere, este prezentata în tabelul 2.14

Economii rezultate în urma reciclării unor materiale

(după Andrei Wehry, 2000)

Deșeurile menajere sunt în cea mai mare parte reciclabile: în 1990 în Franța se reciclau hârtie și cartoane în proporție de 32%, material organic 24%, cenuși 14%, sticlă 10%.

Deșeurile sanitare (patologice) și cele speciale (periculoase) este mai bine să fie neutralizate și depozitate / incinerate decât reciclate, datorită faptului ca prin reciclare se pot introduce în circuitul productiv substanțe agresive / nocive.

În SUA, în 1987, masele plastice reprezentau cca. 25 – 30% din volumul deșeurilor municipale solide, iar pentru anul 2000 era preconizat un volum de 50%. Două materiale plastice domină piața ambalajelor: PET (polietilentereftalatul) și HDPE (polietilenă de mare densitate). Primul este utilizat pentru producerea de butelii pentru apă, sucuri, ș.a. iar din HDPE se produc butelii pentru lapte. în 1987, în SUA, deșeurile PET erau reciclate în proporție de 20%, iar cele HDPE în proporție de 2%.

Reciclarea anumitor materiale ridică unele probleme destul de mari, care impun limite în refolosirea acelor materiale. De exemplu, plasticul ridică unele probleme privind reducerea calității și flexibilității prin încălziri repetate. De asemenea, există așa – numitele "sandwich-uri" pentru ambalaje alcătuite din plastic, aluminiu, carton a căror separare în vederea reutilizării este foarte dificilă, presupune un consum ridicat de energie, ceea ce face ca reciclarea lor să nu fie rentabilă.

În același timp, apariția unor tehnologii noi de reciclare, coroborată cu o scumpire a unor materii prime, de exemplu etilena, vine în sprijinul programelor de reciclare.

Anual, în România, se valorifică între 10 și 15% din deșeurile industriale produse. Cea mai mare parte a deșeurilor se reciclează în cadrul unităților generatoare (cea. 55%); 5% prin intermediul unităților de tip Remat; 34% prin vânzare către alte întreprinderi; peste 6% au fost vândute către populație (în special cele lemnoase). Principalele grupe de deșeuri industriale valorificate în România sunt redate în tabelul 2.15

Principalele deșeuri valorificate în România în 1999

(dupăMAPM)

Unitățile de tip Remat au raportat la începutul anului 1999 un stoc de 183,5 mii t deșeuri. Pe parcursul anului au fost colectate 5238,5 mii t deșeuri reciclabile, iar la finele anului stocul era de 1337,3 mii t. Rezultă astfel o eficiență de reciclare de cea. 75% (4085 mii t deșeuri reciclate în 1999 ). Prin unitățile de tip Remat se reciclează deșeuri atât de la persoane fizice, cât și juridice. Principalele tipuri de deșeuri reciclate sunt:

deșeuri feroase;

deșeuri neferoase;

deșeuri de hârtie și carton;

deșeuri de sticlă;

deșeuri de cauciuc;

echipamente, vehicule casate, baterii uzate etc.

II.4.3.2 Compostarea

Compostarea este metoda de tratare a deșeurilor solide biodegradabile cu scopul îndepărtării substanțelor organice, rezultând în final un material care poate folosit pentru îmbunătățirea calității solurilor.

Din punct de vedere al protecției mediului această variantă este cea mai atractivă deoarece se realizează integrarea materialelor în circuitul natural. în țări în care densitatea populației este foarte mare (China, India, Japonia) compostarea reziduurilor solide este practicată pe scară mare.

Există mai multe variante de compostare a deșeurilor:

– compostarea în grămadă – constă în depozitarea materialelor în grămezi cu grosimi de L20 m și lungimi de 2,4 m. Umiditatea materialului se reglează în jurul valoriii de 60%. După câteva zile căldura dezvoltată prin reacțiile biologice va începe să se degaje în interiorul materialului. Populația microbiană își va transfera reacțiile de la faza mezofîlă la cea termofilă, temperatura ajungând până la cea. 70°C. înainte ca temperatura să atingă valori prea mari grămada se răstoarnă, ajustându-se cu această ocazie și umiditatea, se realizează răcirea materialului și aerarea necesară întreținerii metabolismului bacteriilor. Temperatura în grămadă se va ridica din nou spre 70°C, iar grămada va trebui să fie răsturnată din nou. După câteva astfel de răsturnări, temperatura materialului va înceta să mai crească, marcând stabilizarea acestuia. Procesul de compostare în grămadă durează între 6 și 10 săptămâni;

compostarea cu sistem mecanic – constă în realizarea răsturnării continue a materialului prin mijloace mecanice, determinând reducerea timpului necesar procesului la 3 – 6 zile;

compostarea în spații închise – prevăzute cu sisteme de circulare a aerului care este ușor încălzit, temperatura materialului ridicându-se până la 80°C. Timpul de mineralizare este de 20 – 30 zile, iar efectele asupra florei microbiene se repercutează și asupra germenilor sporulați, îndeplinindu-se atât premisele sanitare cât și cele economice.

II.4.3.3 Incinerarea

Aceasta este o metodă relativ nouă de procesare a deșeurilor, nefiind aplicată la scară mare decât în țările dezvoltate. Eficacitatea metodei este influențată de compoziția deșeurilor, fiind posibilă dacă partea combustibilă reprezintă cel puțin 60% din cantitate, dacă puterea calorifică depășește 1400 kcal, dacă umiditatea este sub 40% și dacă se poate asigura la incinerator o cantitate minimă de 50 -100 t/zi.

Chiar dacă are marele avantaj al reducerii semnificative a volumelor depozitate (doar cenușa rezultată în urma arderii este depozitată), sau al recuperării energiei, în țările OECD rata medie de incinerare a deșeurilor urbane este doar de 19%, iar a celor întâmplătoare de 8% (Tab.2.16).

În prezent în România incinerarea nu reprezintă o practică pentru eliminarea deșeurilor Au existat instalații pilot în câteva orașe mari (București, Craiova, Iași, Timișoara, Constanța) realizate în anii '80. Astăzi, doar în cartierul bucureștean Militari mai funcționează, arzând produse cu valabilitate depășită.

11.4.3.4 Piroliza (degazarea)

Piroliza, ca și incinerarea, reprezintă un proces termic de tratare a deșeurilor menajere. în ultimii ani acest procedeu este tot mai mult experimentat, obținându-se rezultate bune și în unele aplicări experimentale pe deșeuri industriale.

Incinerarea deșeurilor în câteva țări din Europa

(după Andrei Wehry, 2000)

Prin piroliza se produce o descompunere termică a produșilor chimici și în special a produșilor organici, la o temperatură ridicată și în absența oxigenului, realizându-se o sciziune și o restructurare diferită a moleculelor organice, ceea ce face ca, după piroliza, să rezulte o mare cantitate de substanțe combustibile gazoase, lichide și solide.

Dintre componenții principali ai gazelor de piroliza fac parte: CO2, H2, H2O și CH4, la care se adaugă alți componenți în cantități mai mici.

Avantajele pirolizei sunt următoarele:

reduce volumul deșeurilor la 40%, față de 10 – 30% în cazul incinerării;

proporția gazelor de piroliză este de numai 10 – 20% din cantitatea gazelor care rezultă la incinerare;

din capacitatea energetică a deșeurilor tratate (cea. 2000 kcal / kg), 40 – 50% se regăsește în gazele rezultate.

II.4.3.5 Instalații de valorificare complexă a deșeurilor

Preocupările pentru valorificarea cât mai complexă a deșeurilor fac să apară mereu diferite tehnologii și instalații complexe care separă și pregătesc aproape toate componentele și energia potențială existentă în aceste deșeuri, pentru a fi valorificate sub diverse forme. Astfel de instalații s-au realizat în SUA, Suedia, Franța, Spania, Italia ș.a. (Fig.2.1)

II.4.4 Depozitarea

Depozitele de deșeuri în general sunt spații de cantonare igienică și ecologică definitivă a deșeurilor finale, care nu mai pot fi reciclate sau incinerate, deci spații nepoluante pentru comunitățile umane adiacente și pentru componentele geosisternului. în consecință, orice depozit de deșeuri trebuie să asigure:

fluxuri tehnologice igienice și bine organizate, atât în interior cât și în afara amplasamentului;

intercepția (colectarea) și evacuarea la nivelul acoperișului a precipitațiilor atmosferice pentru a opri eventualele infiltrații către corpul depozitului;

colectarea și arderea gazelor rezultate din procesul de descompunere a deșeurilor;

colectarea / drenarea infiltrațiilor provenite din umiditatea proprie a deșeurilor (levigatului) pentru a împiedica fluxul acestora spre subteran;

încadrarea civilizată în contextul general al mediului ambiant.

Aceste funcțiuni se pot obține doar prin adoptarea unei scheme funcționale corespunzătoare a depozitului și prin folosirea la execuția acestora a unor materiale speciale, ușor adaptabile și rezistente în fața unor condiții specifice (agresivitate chimică, umiditate, temperaturi variabile, procese anaerobe, tasări inegale, etc.). Aceste materiale sunt, cu precădere, cele geosintetice și granulate. Conform legislației românești, aliniată normelor C.E., clasificarea depozitelor se face pe baza mai multor criterii astfel:

a) după natura deșeurilor depozitate:

depozite de deșeuri menajere sau asimilabile acestora;

depozite de deșeuri speciale;

depozite de deșeuri inerte;

monodeponie.

b) După conținutul în substanțe organice:

depozite de clasa I, când deșeurile depozitate sunt de natură exclusiv minerală sau cu un conținut foarte redus de materii organice;

depozite de clasa n, când deșeurile depozitate sunt cu conținut majoritar în substanțe organice și care în procesul de descompunere generează cantități apreciabile de substanțe poluante (nocive) pentru factorii de mediu; în consecință aceste depozite necesită măsuri speciale de izolare / etanșare.

c) după permeabilitatea stratului superficial ( acoperișului):

– depozite deschise, dacă stratul de acoperire este pe toată suprafața sau pe anumite porțiuni permeabil pentru apele meteorice și gazele emanate din corpul acestora;

– depozite închise, dacă a fost asigurată etanșarea față de precipitații și gaze.

Părțile componente ale oricărui depozit de deșeuri sunt următoarele – fîg. 2.2:

radierul, realizat obligatoriu cu taluze pentru sporirea stabilității; din punct de vedere funcțional radierul trebuie să asigure stabilitatea constructivă a întregului ansamblu și etanșarea prin impermeabilizare și drenaj față de substanțele poluante pentru stratul acvifer;

corpul, adică spațiul propriu-zis de depozitare pentru deșeuri; din rațiuni tehnico-economice și protective este recomandabil a fi executat în semirambleu;

acoperișul, deci partea superficială, supraterană, realizată de asemenea în taluze, cu banchete și coronament pentru asigurarea stabilității corpului; funcțional acoperișul trebuie să asigure (atunci când este cazul) oprirea infiltrației precipitațiilor spre corpul depozitului și, concomitent, oprirea fluxului către atmosferă a gazelor provenite din procesul descompunerii deșeurilor, deci intercepția și colectarea / arderea acestora; de asemenea acoperișul trebuie să mai asigure o încadrare ecologică (aspect civilizat) în contextul natural al zonei;

digurile compartimentare, cu rol funcțional de izolare și sporire suplimentară a stabilității și înălțimii depozitului.

Un depozit ecologic de deșeuri urbane / menajere trebuie să mai conțină, pe lângă cele prezentate și următoarele – fig. 2.3:

rețea de drumuri de acces și manevră, punct de control-cântărire-înxegistrare, platformă tehnologică și rampă de spălare auto;

corp de clădiri administrative, stație de sortare, magazie pentru materialele colectate selectiv;

grup și rețea proprie de alimentare cu apă și canalizare cu racord spre stația de epurare, platformă de compostare, punct TRAFO pentru alimentare cu energie electrică;

sistem de monitorizare aferent protecției calității geosistemului și activității din depozit;

teritoriu (zonă) carieră de imprumut pentru strate de acoperire și lucrări de terasamente;

plantație de protecție și izolare (mascare ecologică ).

Fig. 2.3 – Schema generală de amenajare a unui depozit de deșeuri

(după Andrei Wehry, 2000)

Legenda:

1. Clădire administrativă

Magazie

Stație de sortare

Stație de biogaz

Stație de epurare

6. Bazin colector pentru levigat

Parcare

Zonă de împrumut pentru strate de acoperire

Platformă tehnologică

Iaz de mineralizare

Cabină poartă și platforme pentru cântărire

PostTRAFO

Plantații de protecție

Împrejmuire

Depozitarea deșeurilor rămâne principala modalitate de eliminare a deșeurilor în întreaga lume. în țările Europei de Vest sunt depozitate curent mai mult de 60% din deșeurile municipale; aproximativ 19% din acestea sunt incinerate; 4% transformate în compost și 3% reciclate. Din totalitatea deșeurilor industriale mai mult de 70% sunt depozitate, 20% incinerate și 10% recuperate ca material secundar.

Cel mai mare depozit deschis de pe Glob este la New York, unde zilnic se adună 271 deșeuri urbane. în Franța legea din 13 iulie 1992 încurajează producerea de noi tehnologii și construirea de depozite ecologice urmărindu-se dispariția celor tradiționale – cu toate acestea în 1997 mai existau încă 6400 depozite nelegale.

în România peste 90% din deșeurile urbane sunt depozitate în depozite orășenești, pentru fiecare centru urban existând cel puțin un depozit orășenesc. în 1999 erau 303 depozite de deșeuri urbane, reprezentând 25% din totalul depozitelor din România, ocupând o suprafață de 1236 ha, ceea ce reprezintă doar 9% din totalul suprafețelor afectate de depozite de deșeuri. Dintre acestea, 60% sunt mixte, 30% sunt depozite menajere simple și 10% depozite speciale pentru nămolul orășenesc. Peste 80% din depozite au suprafețe mici (0,5-5 ha), restul de 20% fiind depozite mari (5 – 20 și peste 20 ha). în București există 110 ha afectate de depozite, din care 40 ha aparțin depozitului Glina. Peste 40% din depozite nu beneficiază de nici un fel de protecție, iar 45% au doar împrejmuire cu gard. în multe dintre aceste depozite sunt acceptate și deșeuri industriale periculoase fâră a se lua măsuri speciale suplimentare de protecție. Cele mai mari suprafețe ocupate de deșeuri le au județele Gorj, Hunedoara, Vâlcea, Suceava, Caras – Severin, Dolj, Alba și Teleorman.

II.5.Aspecte ale politicii deșeurilor în câteva țări din lume

a .Politica deșeurilor în Germania- în 1989 în RFG se produceau 380 kg/locuitor deșeuri menajere, iar în RDG 180 kg. în centrul preocupărilor actuale stau procedeele de triere, preparare și recuperare a deșeurilor, aceasta și pe fondul înăspririi legislației internaționale privind exportul și importul deșeurilor. în 1972, deșeurille erau depozitate în circa 50000 de depozite necontrolate. în 1987, 30% din deșeuri erau incinerate, în 47 de uzine, iar în 1989 12% erau compostate.

b. Politica deșeurilor în Franța este asemănătoare îm linii mari cu cea din Germania, axându-se în special pe reciclare. Și aici s-a înregistarat o explozie a deșeurilor: de la 220 kg/locuitor/ în 1960 la 327 kg/locuitor în 1989. Aici acționează o mișcare ecologică foarte puternică; un sondaj IFOP din 1991 indica un procent de 35 % din alegători care ar vota cu un președinte ecologist, la aceasta contribuind și importurile de deșeuri făcute de Franța, fapt ce a sensibilizat puternic populația. Cifra de afaceri a industriei de reciclare din Franța a fost în 1992 de 30 miliarde de franci, prezentând o creștere anuală de 6 % . în august 1991 s-a creat prima societate de valorificare a ambalajelor din Europa, ECO -EMBALLAGES, ulterior s-a creat și un colegiu pentru prevenirea riscurilor tehnologice, iar legea din 13 iulie 1992 sprijină societățile care reciclează deșeurile sau construiesc depozite ecologice.

c. Legislația referitoare la deșeuri în România a cunoscut o dezvoltare timpurie, începând cu HG 196/1951 privind Colectarea și achiziționarea plăcilor de acumulatori uzați. Au urmat apoi alte hotărâri guvernamentale: HG 1991/1952 privind Colectarea oaselor de animale, HG 1817/1954 -Achiziționarea de la populație a obiectelor uzate în vederea recondiționării și comercializării lor prin cooperația meșteșugărească; HG 2951/1955 – Colectarea subproduselor și deșeurilor de origine animală necesare industriei chimio-farmaceutice; HG 73/1956 – Introducerea în circuitul economic a unor materiale ce ieșeau din dotarea armatei; Dispoziția nr. 141/1960 privind Folosirea sumelor rezultate din activitatea de reciclare cu ajutorul cetățenilor; HG 695/1962 – Regulamentul de predare, preluare, achiziționare și valorificare a deșeurilor metalice și a metalelor vechi; HG 1436/1970 -Măsuri pentru îmbunătățirea colectării obiectelor textile scoase din uz, a deșeurilor textile și valorificarea rațională a acestora; HG 1558/1970 – Colectarea și valorificarea uleiurilor minerale uzate și a altor produse petroliere degradate; HG 290/1971- Reglementarea organizării colectării sacilor uzați proveniți din activitatea de ambalare a îngrășămintelor chimice.

În perioada 1975 – 1977 s-au pus bazele legislative ale activității de reciclare la nivelul întregii economii naționale – Decretul Consiliului de Stat 106/1975 se referea la Colectare, predarea, gospodărirea și valorificarea deșeurilor și altor resurse secundare de materii prime și materiale; Decretul 332/1977 se referea la Modul de stabilire a prețurilor de achiziție. în perioada 1979 – 1982 s-a reglementat, s-au stabilit atribuții, competențe și răspunderi pentru toți factorii implicați în activitatea de reciclare (prin Decretul 10/1980 se organiza și înființa Centrala pentru Recuperare și Valorificare a Materialelor Refolosibile).

În 31.08.1995 guvernul condus de NicolaeVăcăroiu emite o ordonanță privind măsurile pentru colectarea, reciclarea și reintroducerea în circuitul productiv a deșeurilor refolosibile de orice fel. A urmat apoi în: 30.12.1995 Legea 137/1995 – Legea protecției mediului; Codul silvic, pe 08.05.1996; Legea apelor 08.10.1996 (art. 87.4… "este considerată infracțiune evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum și descărcarea de reziduuri de orice alte materiale în resursele de apă fără respectarea avizului sau a autorizației de gospodărire a apelor), în 06.11.1995 Ordinul 756 privind aprobarea procedurii de realizare a bilanțurilor de mediu, Ordinul Ministerului Sănătății nr. 768/2000 privind evaluarea modului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile de îngrijire medicală; OUG nr. 11/26.01.2001 privind unele măsuri pentru achiziționarea metalelor neferoase, a aliajelor acestora și a deșeurilor neferoase reciclabile: OUG nr. 16/26.01.2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile; Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea OUG nr, 78/2000 privind regimul deșeurilor.

Aceste legi au și neajunsuri, dar cel mai mare neajuns este nepunerea lor în aplicare.

d. Politica deșeurilor în SUA, prima lege referitoare la deșeuri solide nepericuloase a fost cea din 1976 – RCRA (Resource Conservation and Recovery Act), care împuternicea EPA (Environmental Protection Agency) să pună în aplicare proiecte privind depozitarea deșeurilor în vederea protejării apelor subterane. în 1980 Legea CERCLA (Comprehensive Environmental Response Compensation and Liability Act) se referea la obligația curățirii zonelor cu scurgeri de chimicale și alte reziduuri toxice care ar putea periclita sănătatea oamenilor. în 1984 amendamentele HSWA (Hazardous and Solid Waste Amendaments) autorizează EPA să conceapă noi standarde pentru depozitele de deșeuri nepericuloase, în așa fel încât să protejeze sănătatea oamenilor și a apelor subterane. Legea SARA în 1986 (Superfund Amendaments and Reauthorization Act) impunea necesitatea tratării reziduurilor până la limita maximă posibilă și a efectuării unor acțiuni de remediere. Se cerea, de asemenea, raportarea către EPA și ofîcilităților statelor a cantităților de poluanți emiși în aer, apă și sol.

Desigur că există legi emise încă dinainte: Legea aerului curat (CAA – Clean Air Act) promulgată în 1963, Legea apei curate (CWA – Clean Water Act) elaborată în 1972. Nuneroase state avansează sub presiunea populației sau a asociațiilor ecologice multe alte legi: 01.01.1991 deșeurile prevăzute de DEP (Departament of Environmental Protection) ca fiind reciclabile să nu mai fie depozitate sau incinerate. în același timp fiecare oraș și-a elaborat un plan de gospodărire a deșeurilor solide (pionier în acest domeniu este San Francisco, cu planuri realizate încă din 1979). Programe de încurajare a celor ce reciclează deșeurile s-au elaborat încă din 1986 (așa numitele "Recycle for Life"), programe de educație în școli s-au creat din 1987 (School Recyciing Education Coordinator). în 1988 EPA a publicat ° Agenda for Action ce se referea la reciclarea a până la 25% din deșeurile menajere și incinerarea a 20 % din acestea, nivele depășite în multe state. La 01.03.2001 EPA a inițiat un program privind deșeurile periculoase (Universal Waste Rule).

II.6.Consecințe ale formelor de gestionare a deșeurilor

Gestionarea deșeurilor este o problemă deosebit de importantă și complexă, implicând abilități specializate dintr-o multitudine de domenii: administrativ, legislativ, juridic, economic și tehnic.

Sănătatea este o expresie sintetică, condiționarea ei fiind multifactorială; ea este un efect al "sănătății globale a mediului", al activităților social-economice, al modului de viață, al comportamentelor față de sănătatea proprie și a grupului. Adaptarea omului la diferitele schimbări ale mediului este neîndoielnica, dar cu condiția ca schimbările să se producă treptat. O dată cu înmulțirea factorilor nocivi schimbările în mediu se realizează cu rapiditate, depășind capacitatea de adaptare a omului, ceea ce duce la apariția unor riscuri variabile, atât ca intensitate cât și ca natură. Aceste expuneri au o serie de efecte asupra organismului care se pot manifestă de la simple dereglări ale echilibrului homeostatic până la manifestări patologice.

Poluarea mediului este în ansamblul ei o poluare complexă, concomitentă, afectând atât echilibrul factorilor de mediu, cât și sănătatea populației. Poluările masive și bruște dau efecte acute și supraacute, imediat sesizabile, schimbând brusc calitatea factorilor de mediu și secundar sănătatea populației. Poluările în cantități mai reduse, sub sau în jurul concentrației maxime admisibile sunt nesesizabile dar pot deveni periculoase dacă poluantul și acțiunea lui persistă, se cumulează în sol, apă, vegetație, ducând la alterări ireversibile ale populației și animalelor.

Măsurarea efectelor produse de contaminanții de mediu (poluanții de mediu) se realizează cu ajutorul studiilor epidemiologice. Acesta este un proces gradual ce presupune utilizarea diferitelor tipuri de studiu, depinzând de tipul de tulburare a sănătății, de posibilii agenți cauzali luați în calcul, de stadiul cunoștințelor în domeniul cauzalității bolii respective. între factorii care pot determina efecte asupra sănătății și confortului polulației și se pot cunoaște prin metode epidemiologice de mediu se înscriu și deșeurile.

II.6.1 .Impactul deșeurilor asupra geosistemului

Oricare dintre etapele fluxului de gestionare a deșeurilor (colectare, manipulare, transport, presortare, eventual incinerare și până la depozitare) își au importanța lor, iar neglijarea în abordarea oricăreia dintre acestea aduce prejudicii mai mici sau mai mari factorilor de mediu (cu precădere solurilor și apelor subterane). Ca efect sunt compromise atât eforturile generale de întreținere a unui mediu ecologic, sănătos, cât și efîcientizarea activității serviciilor de salubrizare.

Astfel, impactul deșeurilor asupra mediului se poate determina prin două modalități:

fie prin "probleme de mediu" care se bazează pe o lista de efecte (din Tab. 2.18, după Apostol Tiberiu, 1998 ) cu probleme de poluare locală, regională, continentală, și globală.

Tabelul 2.18

b) prin intermediul mediului fizic în care poluanții sunt rejectați, luând astfel în considerare emisiile în aer, apă și refuzurile în sol (Tab. 2.17, după M.B. Pescod, 1993 ).

Alături de acestea mai trebuie adăugat și impactul social ce se manifestă cu precădere prin creșterea accelerată, de la an la an a costurilor unitare de depozitare a deșeurilor, creștere determinată în primul rând de sporurile cantitative ale acestora, de epuizarea spațiilor existente și de dificultățile întâmpinate în găsirea altora noi. în plus, pentru România, plata serviciului de depozitare până în anul 1989 era inclusă în costurile totale de salubrizare, soluție păguboasă pentru eficientizarea acestor servicii. Momentan în foarte puține situații se percep taxe de depozitare (de exemplu în Constanța – 8$ /1, București 5$ /1 și, din octombrie 1999, Giulești – Sârbi 8,5$ /1). Prin alinierea României în totalitate la normele CE. costul de depozitare va crește în funcție de cerințele tot mai severe privind protecția mediului atât în perioada de depozitare cât și după închiderea depozitelor.

II.6.1.1.Depozitele de deșeuri

Impactul negativ al deșeurilor asupra mediului depinde în mare măsură de modalitățile de evacuare / eliminare a acestora. Deșeurile municipale sunt de cele mai multe ori mixte, urbane și industriale, astfel că și depozitele vor fi mixte (doar în localități mai mici și comune haldele sunt exclusiv menajere). Marea majoritate a acestor depozite sunt lipsite de cele mai elementare măsuri de protecție a mediului: împrejmuire, impermeabilizare, sisteme de drenare a apelor ( scurgeri și infiltrații

Tratarea deșeurilor prin incinerare, compostare, îngropare sunt puțin utilizate în România, principala modalitate de tratare a deșeurilor fiind arderea deschisă și acoperirea resturilor cu pământ la diferite perioade de timp.

Impactul depozitelor de deșeuri asupra mediului depinde de numeroși factori:

structura și integritatea zonei de depozitare pentru deșeuri nocive și toxice;

tipul și cantitatea de compuși chimici prezenți în deșeurile depozitate;

metoda de depozitare;

numărul de ani de depozitare continuă;

persistența biologică a unor substanțe chimice recunoscute drept contaminanți de mediu (metale, pesticide, HPA, compuși organici clorurați etc.);

caracteristicile meteorologice și geologige ale zonei de depozitare;

sursele de aprovizionare cu apă a polulației din colectivitățile apropiate.

Amplasate de multe ori în apropierea așezărilor umane și a surselor de apă, depozitele de deșeuri poluează mediul prin: aspect dezolant al zonei, mirosuri pestilențiale uneori insuportabile, antrenări de praf și gaze rezultate prin arderi (controlate sau spontane) și scurgeri ce pot pătrunde în pânza freatică. Aceasta ultimă problemă este foarte importantă prin gravitatea ei, deoarece se pot contamina surse de apă potabilă, ceea ce are drept consecință afectarea sănătății polulației, animalelor și plantelor. în apele de suprafață scurgerile reziduale din depozite duc la creșterea conținutului de săruri minerale (cloruri până la 1418 mg / dm^ față de 300 mg / dm^ CMA) precum și a compușilor organici biodegradabili sau greu biodegradabili în efluentul provenit din scurgerile de pe haldă.

Alături de HPA depozitele de deșeuri mai emit în aer și alți poluanți organici persistenți (POC ). Datorită caracterului lipofil și persistenței, POC se bioacumulează în lanțul trofic. Dintre compușii cu asemena proprietăți se pot cita:

pesticide persistente: dieldrin, DDT, toxafen, clordan, HCH – compuși decelați în deșeurile agricole, industriale și chiar menajere;

numeroși compuși rezultați din industrie: bifenili policlorurati, bifenili polibromati, cloroparafine;

unii produși intermediari rezultați din incineratoare: dioxine policlorurate, bidenzo-furane.

Deși concentrația de substanțe contaminante provenite din diferite surse aflate în deșeuri este în mare parte necunoscută s-a încercat estimarea contribuției emisiilor unor substanțe la poluarea aerului și apei prin depozitarea și prelucrarea acestora (Tab.2.19 ).

Procentul total al emisiilor în aer al flecărei

substanțe provenite din incinerare

(după Gheorghe Bularda, 1992)

II.6.1.2.Caracteristicile substanțelor provenite din deșeuri

Substanțele chimice care pătrund în mediu prin intermediul deșeurilor se pot clasifica în trei categorii:

substanțe ce suferă biodegradări sau mineralizări complete (majoritatea substanțelor chimice naturale);

substanțe (compuși) ce suferă o bioconversie limitată;

substanțe stabile în mediu, cu o nocivitate crescută pentru organismul uman (numeroși compuși rezultați din activități antropice).

Din ultima categorie fac parte solvenți clorinați, bifenili policlorurați, hidrocarburi ploiciclice aronatice (HPA), unele dintre aceste substanțe fiind greu biodegradabile sau prin biodegradare pot genera compuși mai toxici decât produsul inițial (de exemplu HPA produși în timpul combustiei deșeurilor sunt foarte stabili în mediu) (Tab.2.21, Fig.2.4). Prin intermediul cenușii și zgurii rezultate aceste substanțe pot ajunge în sol, ape și atmosferă.

Proprietățile principalilor reprezentanți ai HPA

(săgeata indică sensul de creștere al solubilității)

(după Marieta Vasilov, 2001)

De asemenea, în conținutul deșeurilor intră și o mare cantitate de metale grele, chiar și deșeurile menajere au în mod normal în conținutul lor metale grele ( Tab.2.22, 2.23 ). Nămolurile de la stațiile de epurare conțin cantități ridicate de metale grele, iar utilizarea nesăbuită a acestora în agricultură, pentru fertilizarea solurilor a dus la contaminarea solurilor, îndeosebi cu cadmiu și plumb, metale care s-au găsit la plantele de cultură în cantități ridicate ( ~ 1 µg / g substanță uscată). Alături de acestea s-au mai găsit la nivele toxice și alte metale: Fe, Cr, Zn și Ni (mai mari de 200, 5,100 și 10 mg / kg substanță uscată).

Conținutul în metale din deșeuri menajere ( ppm )

(după Maneta Vasilov, 2001)

Conținutul în metale grele a deșeurilor menajere din Franța (mg / kg)

(după Apostol Tiberiu, 1998)

În România conținutul de metale grele este diminuat cu 30 – 35% față de statele puternic industrializate (după Tiberiu Apostol):

-Zn 250 mg/kg -Ni 35 mg/kg

-Pb 150 mg/kg -As 1,4 mg /kg

-Cu 120mg/kg -Cd 3 mg/kg

-Cr 40mg/kg -Hg 0,7mg/kg

Principalele surse de metale grele sunt:

baterii și acumulatori, care aduc din totalul metalelor grele 90% din Hg, 45% din Zn, 20% din Ni;

diferite metale, care aduc 40% din Pn. 30% din Cu, 10% din Cr;

deșeuri mărunte (< 20 mm), care aduc Cu, Pb, Ni și Zn;

hârtia și cartonul, care aduc 20% din Pb, 10% din Cr.

Principalele metale grele prezente atât în deșeurile menajere, industriale cât și în produsele rezultate din incinerarea acestora sunt Cd, Pb și Hg,

Cadmiu (Cd) – se găsește în natură atât în stare naturală cât și sub forma unor compuși chimici. Este conținut în noroiul apelor uzate, îngrășăminte fosfatice s.a. Se depune mai ales în ficat și rinichi unde se acumulează cu vârsta producând disfuncționalități renale și afectând țesutul osos. În deșeurile menajere se găsește ca un component neorganic, în special în deșeurile din plastic, în aliaje, în acumulatori și, într-o mai mica măsură, în sticlă;

Plumbul (Pb) – este utilizat la fabricarea bateriilor, coloranților, cablurilor și aditivilor din carburanți. Provoacă numeroase afecțiuni biologice, mai importantă fiind perturbarea sintezei hemoglobinei și alte efecte asupra sângelui. Simptomele clinice ale intoxicării cu Pb sunt: colici abdominale, anemii, afecțiuni renale și ale sistemului nervos și, mai rar, encefalite. Pb afectează și glandele endocrine (suprarenală și gonade) determinând mașteri premature, feți morți, tulburări de ovulație, la femei, și de spermatogeneză, la bărbați. De asemenea, Pb are efecte cancerigene, teratogene și mutagene. în deșeurile menajere Pb se găsește ca component neorganic în special în acumulatori, cabluri, etc. Arderea deșeurilor menajere solide în incineratoare elimină în aer o mare cantitate de Pb prin intermediul gazelor emanate.

Mercurul (Hg) – se găsește în natura sub forma organică și anorganică. Este utilizat la fabricarea clorului și sodei, a echipamemtelor de laborator, coloranților, produselor agrochimice și catalizatorilor. La fabricarea hârtiei se folosește Hg organic. în deșeurile menajere se găsește în bateriile de la autovehicule, alături de Cd și Pb. Hg are proprietatea de a traversa bariera placentară, iar compușii organici cu mercur (metil mercurul) trece și bariera hemocerebrală. Intoxicațiile produse de Hg sunt rare și se manifestă prin grave tulburări digestive și cerebrale.

II.6.2.Efectele deșeurilor asupra sănătății umane

Deșeurile provenite din diferite surse pot constitui sursa unei game largi de poluanți cu efecte nocive asupra sănătății polulației.

S-au stabilit asocieri între morbiditatea prin unele boli și expunerea la diferite combinații de substanțe chimice care pot proveni din deșeuri. Astfel, afecțiuni ale pielii și ale sistemului nervos pot fi declanșate de contactul direct cu substanțele toxice, în timp ce afecțiuni ale ficatului și organelor de reproducere pot fi determinate de expunerile cronice.

Principalele trei tipuri de afecțiuni care sunt considerate de numeroși cecetători ca fiind indicatorii cei mai sensibili și semnificativi pentru evaluarea asocierii" expunere la deșeuri – boală " sunt: cancerul, afectarea sistemului imunitar și efecte asupra stării de sănătate a copiilor.

II.6.2.1 Cancerul

Unul din efectele nocive datorat poluării cu substanțe chimice este cancerul. Acesta a înregistrat o incidență crescută în ultimile decenii, având cele mai diverse localizări și fiind determinat de o varietate largă de substanțe cancerigene (Tab. 2.24).

Cancerigeni decelați în deșeuri solide

(după Marieta Vasilov, 2001)

Acest tabel cuprinde numai substanțele chimice cu efect cancerigen. în mod real, în cazul expunerii la poluanți proveniți din deșeuri, populația este expusă la agresiunea unui cumul de substanțe cu efect nociv, fiind astfel dificilă cuantificarea contribuției nesanogene a fiecărei substanțe. S-a înregistrat astfel o incidență crescută a 13 tipuri de cancere ( ficat, plămân, stomac, rect pentru bărbați; plămân, sân, vezică urinară, stomac, rect pentru femei albe) în unele studii din USA în ceea ce privește efectul poluanților determinați de depozitele de deșeuri asupra sănătății polulației în zonele învecinate.

II.6.2.2.Afectări ale sistemului imunitar

Unul dintre cele mai importante dar și mai greu de demonstrat efect al expunerii la deșeuri nocive este modificarea fiincțiilor sistemului imunitar.

Exista mai mult de 100 de substanțe cu proprietăți imunotoxice aparținând diferitelor clase de compuși chimici, metale, solvenți clorurări, hidrocarburi clorurate, pesticide, etc. Toate aceste substanțe se găsesc în componența deșeurilor provenite din diferite surse. Fig. 2.5 relevă faptul că imunotoxicitatea poate fi rezultatul atât al inhibării cât și al stimulării sistemului imunitar.

Afectarea funcțiilor sistemului imunitar și bolile umane

(după Marieta Vasilov, 2001)

Imunostimularea este responsabilă de apariția afecțiunilor alergice, a urticariei etc3 pe când imunosupresia crește susceptibilitatea la boli infecțioase, cancere etc. Imunosupresia poate fi responsabilă și de evoluția rapidă a tumorilor precum și de creșterea incidenței bolilor infecțioase, reflectată în creșterea morbidității, mai ales prin infecții de tip respirator.

Cele mai implicate substanțe în determinarea răspunsului autoimun sunt mercurul, metilmercurul și dieldrinul.

II.6.2.3. Efecte asupra stării de sănătate a copiilor

Cel mai sensibil indicator al modificării stării de sănătate în cazul expunerii la diferiți poluanți este sănătatea copiilor. Astfel, efectul toxic se manifestă mai puternic în cazul fătului și al copilului, dar afectează grav și capacitatea intelectuală și stabilitatea emoțională. Nu trebuie neglijat nici faptul că aceste efecte au și o importanță particulară din punct de vedere social.

Lista principalilor poluanți cu efecte fetotoxice sau care interfera în procesul creșterii și dezvoltării normale a copilului este prezentată în tabelul următor (Tab.2.25 ).

Substanțe nocive cu efecte asupra fătului și copilului

(după Oana Drug, 2001)

În cazul expunerii la nitrați, fenoli, bromați. hidrocarburi clorurate, metale ( As, Cr) s-au raportat malformații musculo – scheletice și ale sistemului nervos.

Femeile care trăiesc în apropierea locului de depozitare a deșeurilor nocive au cu 12% mai multe “șanse” de a naște copii cu malformații, în comparație cu femeile neexpuse. De asemenea se înregistrează în aceste cazuri nașteri de copii cu o greutate mică sau o rată ridicată a mortalității la naștere.

Numeroase substanțe pot afecta dezvoltarea fătului. Astfel, estrogenii de mediu și antiestrogenii au capacitatea de a traversa bariera placentară, influențând atât sistemul nervos cât și pe cel de reproducere al fătului. Un efect greu de controlat al acestor substanțe estrogene ( ca pesticidele organoclorurate și organofosforice ) este feminizarea fătului de sex masculin precum și creșterea incidenței de cancer testicular.

Nu sunt de neglijat nici efectele acestor substanțe toxice asupra sănătății mintale, semnalându-se scăderea potențialului cognitiv și tulburări de comportament. De asemenea, retardarea mintală poate fi o consecință a expunerii prenatale la o serie de compuși cum sunt: mercur, metilmercur,PBC etc.

Reprezentarea generală a județului Botoșani

1. Caracterizarea generală a județului

Județul Botoșani este situat în extremitatea N-E a țării, între râurile Siret și Prut, învecinându-se cu județul Iași la Sud, la vest cu județul Suceava, iar la Nord și Est, limita este marcata de granițele cu Republica Moldova, pe râul Prut și Ucraina.

1.1. Suprafața totala: 498.569 ha (4985,7 Kmp) din care :

– teren agricol – 392728 ha (78,77%)

– Păduri – 57215 ha (11,48%)

– Suprafața locuita – 475,1 ha (0,10%)

– Albii minore – 6223 (1,25%).

– Lungimea totala a cursurilor de apa (codificate) – 2054 km.

1.2. Caracterizarea geografică

Geomorgologie

Privit în ansamblu, relieful județului prezintă un aspect vălurit, cu interfluvii colinare, deluroase sau sub forma de platouri joase, fiind reprezentat de două subunități principale: Câmpia Moldovei, care ocupa cea mai mare parte a teritoriului (79%) cu altitudini ce nu depășesc 150 m și Dealurile Siretului, localizate în partea vestică, cu înălțimi medii de 400m.

În partea vestica apare o zona deluroase, cu înălțimi cuprinse intre 587 m, Dealul Mare – Tudora), 428 m (D. Rosca-Dorohoi), 339 m (Dealul Bour-Adoseni) și 56 m la confluența Boseului cu Prutul.

Catena dealurilor vestice este formată din Dealul Ibanesei (184-385m), Dealul Bour (318-426m), Saua Cozoncea-Guronda (264).

Paralel cu catena dealurilor vestice se desfășoară depresiunea Botoșani-Dorohoi cu înălțimi intre 160 și 200 m.

Geologie

Sub aspect geostructural, Județul Botoșani este amplasat în întregime pe unitatea Platformei Moldovenești, formata din 2 etaje: unul inferior precambrian constituit din roci cristaline cutate și etaj superior sedimentar, constituit din formațiuni necutate condiției meteorologice locale.

Sub aspect climateric județul Botoșani se încadrează zonei de climă temperat-continentala, cu roci relativ călduroase și ierni reci.

Regimul precipitațiilor este neuniform, variind intre 450 mm, în extremitatea sud estica și 600 mm în S-V și N-V.

Vanturile sunt caracterizate prin variații mari atât ale vitezei cât și ale direcției, fiind ???? atât ale vitezei cât și ale direcției, fiind influențat de orientarea reliefului și circulația masei de aer. Direcțiile predominante sunt N-V, mai frecvente vara și primăvara (30-40%) urmate de cele de S-E, cu valori cuprinse între 8,7 și 26,4% (noiembrie).

Hidrologie

Densitatea medie a rețelei hidrografice permanente este destul de redusă 0,41 /km/kmp.

Principalele surse de apa subterana se găsesc în stratul freatic al râurilor Prut și Siret.

Calitatea apelor subterane se urmărește prin 27 foraje în regim staționar din rețeaua hidrometrica, stabilindu-se gata de condițiile prevăzute în STAS 1342/1991.

Pânza freatica de mică adâncime, interceptată între 2 și 15 m, are un potențial destul de scăzut, datorita structurii litologice. La nivelul anului 1997, rezerva totală a fost evaluata la 1,780 mc/sec. iar din 2000 calitatv analizele indică situarea la limită sau sub limita potabilității.

Freaticul interceptat în forajele hidrologice din N județului (Rădăuți Prut, Mitoc, Liveni) la adâncimi de peste 100m, prezintă caracteristicile unei ape bicarbonatato-mono-sodico-magneziu și concentrații admisibile de NO3.

Lungimea cailor de comunicații.

Drumurile publice din Județul Botoșani ocupa o suprafața totală de 1883 km, din care drumurile naționale – 416,262 km, drumurile județene – 763,440km și drumurile comunale 730,600 km.

Rețeaua feroviara este slab dezvoltat, lungimea totală fiind de 159 km, liniile nefiind electrificate.

Municipiul Botoșani număra 126,259 locuitori

Structura economica

Numărul total de agenți economici existenți în județul Botoșani la data de 31-08-2001 a fost de 15878.

Capitolul 2. Situația existenta în gospodărirea deșeurilor pe teritoriul administrativ al județului Botoșani

Generarea deșeurilor

2.1.1. Evoluția cantității de deșeuri (mc. to) generate în perioada 1995-20, pe tip de D și origine.

Nota:

1 mc deșeuri menajere = 0,5 to

1 mc deșeuri din servicii = 0,3 to

1 mc deșeuri spitalicești = 0,5 to

1 mc deșeuri epurare = 1,25 to

1 mc deșeuri construcții = 2 to

Costurile gospodăririi deșeurilor

a) în mediul urban, la nivelul anului 2001 pentru colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor s-au realizat următoarele costuri:

– colectarea și transportului – 130000 lei / mc.

– valorificare

– selectare

– depozitare 17000 lei / mc.

– închidere și monitorizare după închidere

– acțiuni de promovare a miniruiyarii cantităților de deșeuri și valoarea populatiei

Costuri totale 147000 lei / mc.

Resursele naturale

Se poate afirma ca județul Botoșani dispune de un potențial agricol bun, circa 77,5 % din suprafața agricola fiind încadrata ca teren arabil. Din resursele subsolului, identificate pe teritoriul județului putem enumera:

-nisipurile glauconitice, prezente în zona Rădăuți Prut – Crainiceni, gipsuri în nord , în perimetrul delimitat de localitățile Crasnaleuca, Mirocani, Radauti Prut, Horodistea, Cuzlau, Păltiniș, Concesii, Hudesti, Suharau, Dersca, cu rentabilitate economica, în perspectiva unei exploatării în caiera, la Ivancauti-Cuzlau, argile betonitice la Crasnaleuca.

Dintre rocile utile si mineralele exploatate menționam :

nisipurile cuartoase, unice în tara sub aspectul purității, exploatate odată cu
bilele de silex, prin lucrări miniere clasice la Miorcani și de foraj -extracție la Hudesti;

calcare recifale – exploatate prin lucrări de cariera la Ripiceni, Miorcani și Stinca,

pietrișuri – exploatate în balastiere pe râurile Șiret și Prut.

gresii – exploatate în carierele de la Ivancauti (Păltiniș) și Oneaga (Cristesti);

argile comune, larg răspândite, cu exploatări mai însemnate la Bajura –
Cuzalu, Mitoc, zona Darabani, Iezer-Dorohoi, Albești, Ungureni, Săveni,
Botoșani, Suharau, Bucecea, Mihaileni, Leorda.

turba – Dersca

Resursele de vegetație și faună sunt cele specifice zonelor de silvostepa și lunca. Din fondul forestier, consituit prepoderent din foioase se exploatează anual cea 120-130 mii mc.

Lungimea cailor de comunicații

Drumurile publice din județul Botoșani ocupa o suprafața totala de 1883 km, din care: drumuri naționale ~ 416,262 km, drumuri județene – 736,440 km și drumuri comunale – 730,600 km.

Rețeaua feroviara este slab dezvoltata, lungimea totala fiind de 159 km, liniile nefiind electrificate.

Zone protejate

Conform Hotărârii nr. 5/1995 a Consiliului Județean Botoșani, pe teritoriul județului Botoșani exista un un număr de 31 arii protejate, având o suprafața totala de 5402,5 ha (1,09 % din suprafața totala a județului ). Dintre acestea, opt arii protejate, având o suprafața totala de 275 ha, au fost incluse în Rețeaua Naționala de Arii Protejate (RNAP), fiind nominalizate în Legea nr. 5/2000, cu privire la "Planul de amenajare a teritoriului național", secțiunea III- "zone protejate".

Cele 8 (opt) arii protejate recunoscute pe plan național sunt:

Cele 31 arii naționale protejate formează o rețea care s-a constituit de-a lungul timpului, prin selectarea celor mai reprezentative situri din punct de vedere al diversității biologice, sau a valorii științifice pe care o reprezintă unele specii din flora și fauna sălbatica.

În rezervațiile forestiere naționale de pe teritoriul județului Botoșani, cu o suprafața totala de 261 ha, se urmărește conservarea ecosistemului forestier, care s-a degradat în ultimul timp datorita exploatării intensive a masei lemnoase pentru asigurarea materiei prime în industria lemnului.

Rezervația Ciornohal, com. Călărași, cu o suprafață de 76,5 ha, reprezintă limita nordică a arealului național de raspindire a arbustului cotinus coggygrice (scumpie), este situata în unitatea de producție UPT Rauseni și este administrata de Ocolul Silvic TrusestL

Rezervația " Pădurea de tisa Tudora ", com. Tudora, are suprafața de 119 ha și a fost constituita în vederea conservării arborelui de tisa (taxus baccata), și este administrata de Ocolul Silvic Mihai Eminescu.

Rezervația naturala "Arinis Horlaceni ", com. Sendriceni, are o suprafața de 5 ha, este situata în UP III Sendriceni și este administrata de Ocolul Silvic Dorohoi.

Rezervația a fost constituita pentru protecția arinului negru (Alnus glutinosa).

Făgetul secular Stuhoasa , com. Suharau, are o suprafața de 60,5 ha, este situata în UP III Suharau, fiind administrata de Ocolul Silvic Dorohoi. Rezervația cuprinde unele exemplare de fagi seculari, alături de alte specii lemnoase.

Rezervațiile floristice, din județul Botoșani, incluse în RNAP, au o suprafața totala de 14 ha și constituie eșantioane reprezentative pentru flora județului.

Rezervatia de la Stânca Stefănești cu suprafața de 1 ha, este unica stațiune floristica din România, în care vegetează planta termofila Schiwereckia podolica, rezervația reprezintă limita vestica a arealului de răspândire a plantei, fiind în atenția Academiei Romane.

Rezervația floristica de la Ripiceni cu suprafața de 1 ha, a fost constituită prin transplantarea speciei Schiwereckia podolica de la Stânca Stefănești, unde a fost amenințată cu dispariția, odată cu începerea lucrărilor la barajul Stinca Costesti, în timpul construcției au fost distruse o parte a rocilor calcaroase ce constituie mediul de viață al plantei.

Rezervația floristica complexa " Bălțile Șiretului ", corn. Bucecea, cu o suprafață de 2 ha, conserva numeroase specii de flora și fauna caracteristice zonelor umede.

"Turbaria de la Dersca ", corn. Dersca are o suprafața de 10 ha, fiind reprezentata de o vegetație bogata și o fauna caracteristice luncilor și zăvoaielor.

Amenajarea acestor rezervații va permite practicarea unui turism ecologic, cu valențe educative.

Restul de 23 rezervații, recunoscute pe plan local, cuprind păduri cu funcții speciale de recreere situate în jurul unor obiective turistice (6), păduri cu funcții de recreere (12), perimetre forestiere pentru protecția solului și consolidări de mal (2) și păduri cu funcții de protecție a malurilor râurilor (3).

În ceea ce privește situația monumentelor naturii, menționam ca prin Hotarirea nr 5/1995 a Consiliului Județean Botoșani, sunt declarați un număr de 81 arbori ca monumente ale naturii, dintre care cei mai reprezentativi sint: stejari seculari, salcimi japonezi, magnolii, zambru secular, panlonia, pin roșu, plopi albi, molizi argintii, alte specii seculare (peri, goruni, castani, etc.)

Fauna ocrotită în județul Botoșani este reprezentata de vidra, pisica sălbatica, cerbul comun, jderul de copac, jderul de piatra, fazani.

Animalele sălbatice care practic au dispărut de pe teritoriul județului Botoșani sunt: lupul, elanul, vipera.

Zone care necesita protecție speciala

În afara arealelor enumerate, pe întreg teritoriul județului au fost identificate obiective care necesita, în contextul diferitelor acte normative, masuri speciale de protecție. În Planul de Amenajare a Teritoriului Județului Botoșani, întocmit de S.C. HABITAT PROIECT SA, acestea sunt:

a) Zone și situri construite protejate, cu o mare densitate și o deosebită valoare pentru patrimoniul național, răspândite, practic, pe întreg arealul județului, cu excepția a 8 comune. Pentru protecția și conservarea tuturor valorilor de patrimoniu în P.A.T.J., se recomanda delimitarea zonelor care circumscriu monumentele pe o raza de 100 m în localitățile urbane, 200 m în cele rurale și 500 m în afara localităților.

b)Zone de protecție sanitara , pentru așezări umane, cursuri de apa, pentru surse de alimentare cu apă, etc.

Zone poluate datorita depozitarii deșeurilor

1. Municipiul Botoșani – 4,85 ha (din cele 13,75 ha aferente rampei de salubrizare) –

deșeuri menajere și industriale

2. Comuna Bucecea – 3 ha – depozitare deșeuri

3. Municipiul Dorohoi – 3 ha – deșeuri menajere și industriale

SC MINDO SA Dorohoi- 7,55 ha (2 iazuri pentru decantarea și stocarea sterilului)

Orașul Darabani – 2 ha – reziduuri menajere și industriale

1.4. Evoluția populației la nivelul județului Botoșani în ultimii 5 ani și prognoza acesteia pentru viitorii 10 ani

2. Utilități

2.1.Situația existenta și prognoza modului de alimentare cu apa potabila în anul 2000

2.2 Prognoza racordării la sisteme de canalizare cu instalații de epurare

Cantitate de nămoluri rezultata: 10.095 to cu umiditate 70 %

Cantitate de nămoluri valorificata: nu se valorifica.

Nămolurile de la stațiile de epurare funcționale (Botoșani, Dorohoi, Saveni, și a

comunei Bucecea), după o prealabila deshidratare, simt transportate la rampele de salubritate orasenesti/comunala.

2.3. Sisteme de incalzire

2.4. Racordarea la sisteme de destribuție gaze naturale

3. Aspecte economice 3.1. Balanța forței de munca aferenta județului Botoșani în anul 2000

3.2. Rata șomajului (%) pe ultimi 6 ani (1995 – 2000)

3.3. Structura economică

Numărul total de agenți economici existenți în județul Botoșani la data de 31.08.2001 a fost de 15.878.

Capitolul 2. SITUAȚIA EXISTENTA în GOSPODĂRIREA DEȘEURILOR PE TERITORIUL ADMINISTRATIV AL JUDEȚULUI BOTOȘANI

2.1. Generarea deșeurilor

2.1.1. Evoluția cantităților de deșeuri (mc, to) generate în perioada 1995 -2000, pe tipuri de deșeuri și origine

Nota : 1 mc deșeuri menajere = 0,5 to

1 mc deșeuri din servicii = 0,3 to

1 mc deșeuri spitalicești = 0,5 to

1 mc nămol epurare = 1,25 to

1 mc deșeuri construcții = 2 to

Cartierele botoșănene si problema deșeurilor.

III.6. Daca in tarile dezvoltate se incearca, pe cat este posibil sa se reduca consecintele nefaste pe care le au deșeurile asupra mediului inconjurator si inevitabil asupra sanatatii umane, prin diferitele programe de educatie a populatiei, dar si prin folosirea unor tehnologii de inalta performanta pentru anihilarea cantitatilor uimitoare de gunoi, in Romania. Deșeurile reprezinta o serioasa problema, rezolvata doar in mica parte.

Municipiul Botoșani se confrunta cu existenta unei cantitati relativ mare de gunoi, insa proasta gestionare a acestora determina serioase dezechilibre.

Desi suntem in 2004 in privinta deșeurilor, problemele sunt aproape aceleasi pentru toate cartierele orasului nr. insuficient de pubele, ritm de ridicare a containerelor nesatisfacator, lipsa lucrarilor de salubrizare (maturat, spalat, adunat gunoiul de pe strazi), cantitati mari de gunoaie pe spatii verzi, dintre blocuri, si din parcuri.

Putem insa spune ca problema deșeurilor este diferit abordata in zonele Botosaniului.

Normal in cartierele centrale, sau cele in care sunt amplasate institutii oficiale (primaria, prefectura, bancile, Casa Pensiilor) se bucura de mai multa atentie in ceea ce priveste colectyarea si ridicarea gunoaielor.

Cartierul „Al. Donici” – cartier marginas situta pe strada „Imparat Traian” arata adeseori de parca ar fi avut loc un razboi cu hartii si sticle.

Cosurile de gunoi sunt uneori sparte si de oricata bunavointa ar da dovada trecatorii, gunoiul ajunga in final pe jos.

Se intampla insa ca aceste containere sa fie amplasate la numai cateva zeci de metri fata de institutiile de invatamant cum este cazul scolii nr. 8 situata in cartierul Donici.

Nu pot fi ignorate nici tonetele care sunt pe trotuar si de unde provin destul de multe gunoaie. Aici comerciantii de tigari manaca seminte, iar cojile si pachetele goale de tutun zac pe caldaram.

Gunoaiele mai provin si de la legumele vandute in strada: coji de banane, frunze de salate, ciorchini de struguri.

Mai grav este insa atunci cand cosurile de funoi lipsesc cu desavarsire asa cum se intampla pe strada Vichinei, insa paradoxul este una dintre cele mai curate.

Centrul orasului nu este insa si cel mai curat.

Centrul vechi al orasului este locuit in exclusivitate de persoane de etnie rroma, cladirile arata ca dupa un bombardament insa aici este un ciudat melanj de moderinsm luxos si traditionalism marcat de saracie. Daca balcoanele acestor imobile par pe punctul de a se prabusi, la parterul acestora sunt amplasate cele mai luxoase magazine de imbracaminte.

La numai cativa metri de sediul societatii de salubrizare URBAN SERV in locul unde trebuie turnata fundatia unui bloc, sunt depozitate mormane de gunoaie: pungi, hartii, sticle din plastic.

La fel arata si parculetul din apropierea societatii cu profil textil „Gheya SA” pe acest spastiu verde zac tot felul de deșeuri de la pachetele de tigai, bucati de materiale, sticle goale, gunoaie menajere.

SUCEVEI – in acest cartier parcurile pentru copii apar ca niste mormane de fiare in zac mormane de gunoaie.

O problema a acestui cartier este existenta aleeilor inguste ce impiedica o colectare eficienta a resturilor menajere.

Pietonalul Unirii: aceasta zona este curata mai ales din cauza faptului ca aici sunt amplasate 2 hoteluri (Unirii, Rapsodia), o biserica un cinematograf, Teatrul M. Eminescu.

Bulevardul M. Eminescu nu se confrunta cu o mare problema in ceea ce priveste colectarea deșeurilor. Frecventa mare a pubelelor faciliteaza ridicarea eficienta a gunoiului si mentinerea strazii curata

Primaverii: prezintă unele discrepante intre diferitele sale sectoare. Blocurile din zona Aleea Rozelor beneficiaza in schimb cele din aceasta zona Noua Aleea Viilor. Locuitorii au uitat cand a trecut ultima data o masina pentru colectat gunoiul.

Piata Mare: se incearca pe cat posibil sa fie mentinuta cat mai curata. Aici exista numeroase cosuri de gunoi, iar din containere sunt ridicate o data pe zi. Singurul impediment este faptul ca aceste containere sunt prea aproape amplasate de tarabele cu produse alimentare, iar vara mirosul devine uneori greu de suportat.

Piata in care se gasesc atat alimente cat si fructele nu este insa un exemplu de curatenie, pe jos se pot vedea hartii, cartoane, fucte stricate.

Piata mica a orasului prezintă si ea riscuri pentru sanatate ca si celelalte mai mici ca suprafata si importanta, aici problema este lipsa containerelor.

Masinile speciale apartinand firmei de salubrizare URBAN SERS isi fac cat de cat datoria si ridica din aceste piete gunoiul nu insa la fel de frecvent ca in piata mare a orasului.

Cutiile de carton sunt partial stranse de comercianti si valorificate la unitati speciale.

Bariera Lulita este relativ curata, nu pentru ca ar exista multe cosuri de gunoi ci din simplul motiv ca oamenii locuiesc in case proprietate personala, ca aceasta zona este mai putin circulata de pietoni, oamenii ajungand aici cu mijloace de transport in comun deoarece este un sector periferic al orasului.

Calea Nationala – se bucura de un nr. mare de cosuri de gunoi intretinuta deoarece aceasta strada traverseaza centra orasul dar mai ales pentru ca aici se gasesc institutii de mare importanta pentru municipiu:

Directia Fortelor de Munca, BancPost, Agentia CFR, Serviciul de Evidenta a Populatiei.

Spatiile verzi recreative de la periferia orasului au cel mai mult de suferit in timpul verii cand locuitorii ies la iarba verde. Panourile de avertizare nu sunt suficiente pentru a-i face sa renunte la obiceiul aruncarii deșeurilor la intamplare, insa chiar daca locuitorii ar incerca sa arunce deșeuri alimentare ambalaje sau diferite alte gunoaie la un cos de gunoi, acestea nu exista.

Singura posibilitate decenta da nu si comoda este de a duce aceste resturi pana la un container situat in drumul spre casa.

Zona Nicolae Iorga – este o zona curata cu mult spatiu verde bine intretinut, aici existand aproape in exclusivitate institutii (Liceul A.T. Laurian, Biserica Catolica, Cantina-Restaurant a liceului Laurian, o biserica ortodoxa, Casa Sindicatelor, sediul casei de Sanatate. Categoriile sociale ce tranziteaza aceasta zona nu creeaza totusi grave probleme in ceea ce priveste situatia gunoaielor.

III – 7. Zonarea gradului de salubritate.

Marimea gradului de salubritate exprima calitatea serviciilor de salubrizare si gradul de educatie al cetatenilor. Pentru calcularea acestuia s-au avut in vedere toate etapele din cadrul fluxului de gestionare a deșeurilor, fiecare etapa predandu-se de la 1 – 10, in functie de calitatea si modul de rezolvare a acestora

a) precolectarea primara

– in locuinte comune precolectarea primara se face in general, in galeti sau roci (7p)

– in locuintele individuale, in afara de galeti si saci se mai folosesc diferite cutii, pungi deteriorate, insa trebuie avut in vedere faptul ca gunoiul menajer este dus la punctul de colectare secundara imediat ce a fost produs.

b) precolectarea secundara

– pentru realizarea acestei etape, in cadrul zonelor cu locuinte comune se folosesc in special, containere de 4m3

– in locuintele individuale precolectarea secundara se face mai igienic, in pubele si butoaie din metal sau material plastic, de obicei acoperite (6p)

c) colectarea propriu-zisa si transportul

– pentru locuintele comune, colectarea si transportul deșeurilor menajere spre platforma intermediara se face cu autospeciale cu container pentru containerele de 4 m3 si cu autoguierele compactoare pentru containere de 2 m3.

– locuintele individuale beneficiaza de servicii de colectare si transport mai salubre, folosindu-se numai autogunoierele compactoare (5p)

d) transportul deșeurilor spre depozit

– in cazul locuintelor comune, din autospeciale cu container deseiro;e se tramsbordeaza prin intermediul rampelor, in tractoare cu remorca, acestea asigurand transportul deșeurilor spre depozit

– in cazul locuintelor individuale, transportul deșeurilor spre depozit se face cu autogunoierile compactoare, in care s-a facut colectarea (6p).

calculand punctele specifice fiecarei etape de gestionare a deșeurilor pentru locuintele individuale rezulta un nr. de 24 de p din 40 posibile (gradul II de salubritate). Zonele cu locuinte individuale nedeservite de catre URBAN SERV SA au fost incadrate in gradul VII de salubritate deoarece cetatenii „scapa” de deșeuri intr-un mod mai mult sau mai putin salubru.

Pentru ariile cu locuinte comune, baza de calcul e reprezentata de 15 p., la care se adauga cate un p petnru fiecare punct de precolectare existent, a carui arie de acoperire o intersecteaza pe cea a unui alt punct de precolectare, realizandu-se astfel un nr. variabil de puncte. Sectoarele de blocuri care nu intra in aria de acoperire a nici unui punta de precolectare au fost introduse in gradul VII de salubritate.

Cele mai mari grade de salubrizare sunt in zona strazii M. Eminescu unde saptamanal se colecteaza deseurile de la locuintele existente – reultand 25 de p: gradul II de salubritate; cu 26 de puncte „Calea Nationala” si zona Nicolae Iorga si 27 de puncte pietonalul Unirii dovedindu-se a fi cele mai curate sectoare din Botoșani.

Capitolul III. 2

Populația municipiului BOTOȘANI

Municipiul BOTOȘANI este din partea de vedere al locuitorilor un oraș relativ mic, dacă în anul 2001 acesta număra 126.259 de persopane, până în 2004 populația a scăzut cu aproximativ 5000 indivizi ajungând la numai 121.000 oameni.

Dacă am încerca să repartizăm această pop. Pe cartiere situația ar fi următoarea:

cartierul Primăverii: 15.609 locuitori

zona centrală: 9870 locuitori

cartierul Griviței: 10.938 locuitori

Calea Națională: 18.395 locuitori

Bulevardul Mihai Eminescu: 12.450 locuitori

Cartierul Sucevei: 7390 locuitori

Zona periferică „Bariera Sulița” 5000 locuitori

Zona periferică Răchiti 3580 locuitori

Cartierul Bucovina 7530 locuitori

Cartierul Împărat 4091 locuitori

Cartierul Parcul Tineretului 3589 locuitori

Zona Nicolae Iorga 1700 locuitori (elevi ce merg zilnic la liceul (A.T. Laurian) și la școlile din acest perimetru

Orașul BOTOȘANI nu are o importanță funcție industrială, multe dintre fabrici fie s-au indus integral, fie funcționează parțial așa cum este cazul IUPS-ului (Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb – actuala Mecanex SA, Întreprinderea Mecanică + intrată în conservare, Uzinele Textile Moldova – funcționează la capacitate redusă, Integrată de In și Cânepă: momentan aici se află un depozit en gros. Excepție face Melona – ce are capital străin activitățile desfășurate în cadrul acestei fabrici de textile obțin profit bucurându-se astfel de tehnologie performantă.

Toate aceste schimbări negative ce au avut loc de-a lungul timpului (mai ales după anul 1989) au avut drept consecință un impresionant nuimăr de șpmeri în acest oraș, determinați astfel să fie să se recalficie fie să se mute în satele din apropierea orașului.

Pentru municipiul BOTOȘANI mișcarea naturală nu a avut un rol important deoarece în profida faptului că natalitatea este mare, mortalitatea infantilă este relativ mare ca rezultat al unei asistențe sanitare deficitare, al lipsei de educația sanitar, a sărăciei și mai ales a unei mentalități preconcepute.

Cea de-a două componentă a dinamicii mișcarea migrativă a avut valori mici. Lipsa locurilor de muncă, închiderea parțială a unor fabrici a determinat plecarea unui număr mare de oameni, compensată în mică măsură de tinerii ce vin la studiu (mai ales la licee cu o gamă variată de profiluri(economie, industrie ușoară, profil real, pedagogic, seminar teologic, liceul de artă, sportiv, liceul de informatică).

CAP III 3. Activitățile și zonarea funcțională a municipiului BOTOȘANI

III. 3.1. Activitățile economice

În anul 1960-1965 municipiul BOTOȘANI a cunoscut o dezvoltare industrială rapidă și de proporții, populația tânără de la sate migrând, atrași de oferta locurilor de muncă mai tentante la acea vreme decât cele din agricultură. Au luat astfel ființă Fabrica de Cauciuc, Integrata (apărută mai târziu 1975), Întreprinderea de Utilaje și Piese de Schimb (IUPS), Electro-Contact.

Lipsa comenzilor prin pierderea piețelor de desfacere în anii 1990, închiderea unor mine a dus la declinul încet dar sigur al fabricii de cauciuc care avea contracte cu unele dintre aceste mine și nu numai Electro-Contact producând piese pentru industria minieră.

Lista exemplelor nefericite poate continua. Fabrica de mobilă de la Cătănărăști Ded ce exporta cantități importante de mobilă nu mai este astăzi decât un depozit pentru piese de schimb de mobilier. Fabrica de izolatori electrici era una dintre cele mai moderne însă ca multe altele s-a închis.

Mai grav este însă faptul că o parte dintre aceste întreprinderi nu funcționeau pe deplin în conformitate cu normele legale de protecție a mediului, unele neavând tehnologia peformantă necesară unei bune desfășurări ale activităților industriale.

III 3.1.1. INDUSTRIA

Ramurile industriei municipiului BOTOȘANI

Industria energiei electrice și termice este reprezentată printr-o întreprindere S.C. Terminca SA – BOTOȘANI

Combustibilul folosit este gazul metan vara și combinând gaz metan cu păcura iarna.

Industria prelucrării metalelor este reprezentată de Mecanex SA fostă IUPS Mecanica SA, Coop SOCOM. Tehnometal cu turnătorie de oțel și fontă, turnătorie de metale neferoase și secție de forjă grea.

Înd. Materialelor de construcții având ca principali reprezentanți: Promixt SA: produce teracote, Becona SA – fabrică de boltari, SC Conrec SA, SC Arca SA firme de construcții

Industria de exploatare și prelucrare a lemnului: reprezentanți: SA Alcos SA – prelucrează lemnul

Industria textilă și a confecțiilor – o ramură tradițională cu o pondere însemnată în ec. Orașului

Reprezentanți: Civas SRL, SC Firmelbo SA – produce și comercializează fibre acrelice tip lână și în amestecuri cu lână sau bumbac într-o gamă diversă de culori și fineți. Jatex SA – produce îmbrăcămite, Serconf cu același profil.

Industria Alimentară cu unități de prelucrare a cărnii, laptelui, legumelor și fructelor; de fabricare a uleiurilor, băuturilor alcoolice și produselor de morărit și panficație.

Unitățile specializate în industrializarea cărnii: SC Ancal SRL, Avicola SA, Bold Impex SRL; industrializarea laptelui. Rrolocom SRL, producție de ulei de floarea soarelui se realizează în cadrul unității Besta SRL băuturi alcoolice se produc la Niko Prod 200, ETA SRL, SC Vinalcool SA, NIKO Impex SRL, băuturile răcoritoare se produc și se îmbuteliază la BRITAS SRL.

Celelalte ramuri ale industriei dețin unități mai mici, atât din punct de vedere al capacității de producție cât și cel al spațiului ocupat însă nu și în ceea ce privește impactul asupra mediului.

III.3.1.2. Transporturile

În mod fundamental necesare transporturile s-au diversificat o dată cu evoluția orașului, rețeaua actuală de comunicații feroviere și rutiere urmează de regulă traseele văilor.

Construirea căilor ferate a început în a II-a jumătate a secolului al 19-lea, însă din păcate deși a fost electrificate acestea nu au fost modernizate. În prezent transportul feroviar constituie forma principală de legătură pentru mărfuri și călători pe distanțe mari fiind însă corelat cu cel rutier. Șoselele au trasee mai numeroase și densitate mai mare. Transporturile rutiere au unu volum și o frecvență mai mare în zona preorăsenească BOTOȘANI-ului și în intravilan. Principalele unități specializate iar transporturile sunt SC Eltrans SA, SC Transport Auto SA, SC Transport Călători SA, Transbus-Transport internațional și SNCFR –Botoșani. Transporturi speciale sunt asigurate de SC Termica SA ocupându-se cu producerea, transportul, distribuția și permizarea energiei termice.

III 3.1.3. Serviciile

Sunt cele ce determină creșterea economică de după 1990 când producția industrială a intrat în declin. În orașul BOTOȘANI există numeroase unități specializate în servicii de diferite tipuri începând cu comerțul și continuând cu serviciile municipiale de alimentare cu apă, gaz, reparații, străzi și salubrizare și terminând cu sectorul de bănci-finanțe.

În cadrul comerțului cele mai vechi tradiții le au piețele agroalimentare. În municipiul BOTOȘANI numai Piața Principală este modernizată, celelalte se află într-o stare relativ avansată de degradare, consecință directă a lipsei de fonduri și a unui management deficitor. La acestea se mai adaugă numeroase unități de desfacere a produselor cu amănuntul engros-uri, minimarketuri, unități specializate în distribuția anumitor produse: ex: materiale de construcții.

În cadrul serviciilor municipiale de o importanță deosebită pentru aspectul general al orașului îl are URBANSERV SRL ce se ocupă cu colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor. La fel de necesară este și Regia Autonomă Juedețeană Apa-Botoșani ce se ocupă cu gospodărirea resurselor, salubritate, producția de energie electrică și producția și distribuția gazelor.

Reparațiile diferitelor aparate electrice și electrocasnice, autoturism etc. sunt asigurate de firme specializate. Iată câteva ex.: Autoservice SRL – reparații auto, B.D.-Electro-Service: se ocupă de reparația instalațiilor termice.

Serviciile financiare-bancare sunt asigurate de filiale ale băncilor centrale, cele mai importante fiind: Banc Post SA, Banca Comercială Ion Țiriac, Banca Comercială Română, Banca Română Pentru Dezvoltare, Casa de Economii și Consemnațiuni.

Centrele culturale ale municipiului BOTOȘANI sunt Casa de Cultură a Sindicatelor, Centrul de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare, Muzeul de istorie, Casa memorială Nicolae Iorga.

Instituții de mare însemnătate pentru pregătirea elevilor sunt: Liceul A.T. Laurian, Colegiul Mihai Eminescu, seminarul Teologic, Liceul Pedagogic, Liceul Sportiv etc.

Serviciile sanitare sunt asigurate de spitalele: „Spitalul de Boli Dermato-Venerice-BOTOȘANI”, Spitalul de Boli Infecțioase, Spitalul de copii „Sf. Parascheva”, Spitalul de Psihiatrie, Spitalul Județean Mavromate. În orașul BOTOȘANI funcționând azi 8 spitale.

Deși în acest județ s-au născut personalități marcate ale culturii românești, orașul BT nu este un punct de atracție turistică din acest punct de vedere. Aici se află casa memorială „Nicolae Iorga” ce cuprinde manuscrise, fotografii, obiecte personale ale marelui istoric român. Mai sunt de asemenea muzee: Muzeul de Etnografie BT, Muzeul Județului BT cu toate acestea orașul este vizitat de un număr extrem de restrâns de turiști.

III 3.1.4 Agricultura

Această activitate este mai bine reprezentată în zona periferică a municipiului astfel: Avicola SA: (Cătămărești Deal, Abatorul de la Tulburenii de Zăicești, SC Ancal SRL).

III.3.2. Zonarea funcțională

Prezența diferitelor funcții în aceiați așezare este o caracteristică a orașului. Fiecare dintre aceste funcții tinde să se invidualizeze, să se concentreze spațial pentru o cât mai mai bună desfășurare.

Zonarea funcțională a orașului influențează în mod direct celelalte aspecte ale vieții urbane, repartiția populației, mobilitatea zilnică a acesteia și direcțiile majore ale serviciilor municipiale. În municipiul BT conducându-se astfel următoarele zone funcționale:

a) zona comercial meșteșugărească: este cel mai vechi element constitutiv al orașului fiind nucleul comercial-meșteșugăresc, apărut odată cu orașul, păstrându-se până azi într-o poziție centrală, caracterizându-se printr-o mare stabilitate în timp.

Pe măsură ce orașul se dezvoltă spațial, dinspre centru spre periferie se dezvoltă noi artere comerciale-meșteșugărești cu aspect radiar încercând să surprindă fluxul din ce în ce mai mare de mărfuri ce intrau sau ieșeau din oraș. Acestea se suprapun principalelor axe de legătură cu exteriorul: Șoseaua Iașilor aici se află un bazar; pe șoseaua pe care se vine dinspre SV se află un mare depozit comercial PARS; pe șoseaua dinspre Dorohoi se află depozite de materiale de construcții.

Aceeași funcție este exercitabilă și de vadurile comerciale din cartierele de locuințe dezvoltate pe măsura extinderii zonelor periferice ale orașului la mare distanță de centru. Însă nucleul comercial-meșteșugăresc, arterele și vadruile comerciale au suferit restructurări importante, determinate de concentrarea comerțului și a meșteșugurilor dar și de reierarhizare și reorientarea unor căi de pătrundere în oraș.

b) zonele administrativ-cultural-sanitare.

Deși teritorial municipiul BT s-a extins de-a lungul timpului, instituțiile cu funcții administrative au rămas concentrate în centrul orașului. Astfel Consiliul Județean BT, Consiliul Local BT se alfă în Piața Revoluției nr.1, Primăria BT, Prefectura au sediile în aceeași piață.

Cu trecerea vremii însă nu s-a mai putut vorbi de o zonă sanitară relativ delimitată spațial, exemplele fiind elocvente: Spitalul de Psihiatrie BT se află pe șoseaua ce vine dinspre Sulița, la intrare în oraș, pe când Spitalul Județean Maromati este situat în centru pe strada Marchian iar Spitalul de Boli Contagioase se află pe celălalt capăt al orașului, la ieșirea din municipiu, pe șoseaua ce duce spre Dorohoi. Maternitatea este amplasată pe Strada. Capătul pe când Spitalul de copii „Sf. Parascheva” este la o distanță apreciabilă de acesta pe bulevardul Mihai Eminescu.

Nu se poate vorbi nici de o zonă școlară: atât școlile cât și liceele sunt disipate în tot orașul. Ex. Colegiul Național A.T. Laurian este situat pe strada Nicolae Iorga iar Liceul Pedagogic are clădirea amplasată la intrarea în oraș pe șoseaua dinspre Sulița iar Colegiul Mihai Eminescu pe Bulevardul Mihai Eminescu la câțiva kilometri de cealaltă zonă.

c) Centrul vechi al orașului se găsește într-un avansat grad de degradare fiind locuit în exclusivitate de entia rromă, existând un bizar, melanj de sărăcie și lux la patrerul acestor clădiri deteriorate existând magazine de lux.

d) zonele de transport.

Sunt destul de diferențiate. În municipiul BT există o singură statție CFR BT ce face legătura cu celelalte teritorii. Aceasta se află în partea de NV a orașului. Deși acesta s-a extins zona feroviară nu este decât in mică măsură cuprinsă în intravitan stânjenind ușor legătura dintre orașul propriu zis și satele ce se află dincolo de calea ferată.

Zonele de transport auto au tendința de largă dispersie în comparație cu cea feroviară care are un grad de concentrare mult mai mare .

e) zonele industriale.

Zona industrială a municipiului BT se află la ieșirea din oraș pe calea Națională spre Cătămărăști Deal în partea de NV:

Aici au fost concentrate aproape toate întreprinderile care funcționau în perioada de dinainte de ’89, excepție făcând SC Jatex SA ce este amplasată în centrul vechi al orașului.

În perioada contemporană există aceeași zonă industrială însă activitățile industriale se desfășoară incomparabil la un nivel mult redus.

f) zona agricolă.

Deși agriculutra nu a fost și nici nu este o funcție specifică orașului BT, necesitatea aprovizionării a dus la concentrarea în oraș a sediilor unor întreprinderi specializate în agriculutră, dându-ne astfel posibilitatea identificării unor zone agricole SC Avicola, SA Cătămărăști produce pui de o zi de rasă pentru comercializare, cătră populație în vederea creșterii în gospodărie da și pui pe care îl abatorizează în unitatea proprie.

În al doilea rând se pot distinge o serie de cartiere cu caracter rezidențial-agricol cu trăsături tradiționale în care cel puțin o parte a familiei sau chiar cei care lucrează în industrie sau servicii practică agriculutra pe terenul afectat gospodăriei.

Această situație este caracteristică vechilor sate înglobate în oraș prin extinderea sa teritorială: Cămărești Deal, Răchiti, bariera Sulița; Popăuți însă astfel de gospodării există și în intrarlan: Pe Bulevardul Mihai Eminescu.

III.4 Producerea și distribuția spațială a deșeurilor.

În profida faptului că în municipiul BT activitățile industriale economice nu se desfășoară la o intensitate ridicată deșeuri existp și acestea sunt din ce în ce mai numeroase, motiv pentru care sunt necesare măsuri rapide pentru o cât mai eficientă gestionare a acestora.

III 4.1. Funcțiile urbane în producția de deșeuri

Urmărind funcțiile urbane și zonarea funcțională a municipiului BT se disting areale cu deșeuri specifice, industriale, menajere, agricole.

III 4.1.1. Funcția industrială

Industria energiei electrice și termice produce o gamă diferită de deșeuri. La SC Termica SA funcționarea se face pe baza gazului metan, în procesul de ardere în timpul verii, atunci când presiunea gazului scade și se limitează distribuția lui către agenții economici se trece la folosirea păcurii drept combustibil principal și automat la apariția unei mari cantități de zgură și cenușă. Conținutul în sulf al zgurii și cenușei rezultate depinde de conținutul în sulf al păcurii, de temperatura de încălzire a păcurii și de calitatea instalației de ardere.

Alte deșeuri ce provin de la centralele electrotermice sunt: nămoluri de spălare, deșeuri de fier rezultate în urma reparațiilor și deșeuri asimilabile cu cele menajere.

De mare importanță în cazul tuturor agenților economici sunt deșeurile periculoase. În cazul acestei unități deșeurile ce intră în această categorie sunt: uleiurile uzate cu conținut de compuși organici, policiclici și heterociclici, toate aceste componente fiind doarte dăunătoare sănătății.

Tratarea unor deșeuri include trierea manuală cum este cazul deșeurilor solide destinate valorificării: deșeuri metalice și nemetalice lemnoase, cauciuc și cele deshidratate: deșeuri de ulei uzat.

Industria de construcții.

Societățile din municipiul BT care se ocupă cu construcțiile civile industriale, agricole, lucrări de instalații, renovări sunt: SC Doc Dova SA, SC Delta CO, SC Rotconi SRL, SC Conrec SA.

Deșeurile care provin de la aceste firme de construcții sunt folosite de către cei de le Urban Serv SA pentru acoperirea deșeurilor menajere. Pământul, cărămizile, resturile de material de construcții sunt aduse la groapa de gunoi a orașului fiind astfel depozitate un strat de deșeuri, un strat de pământ.

Industria chimică

SNP Petrom Buc – sucursala Peco BT, produce deșeuri prin diferite casări de autovehicule și utilaje, curățiri ale decontoarelor și rezervoarelor. Este necesară precizarea faptului că această societate preia de la alți agenți economici uleiurile uzate în vederea rafinării și reutilizării acestora. Din curățirea rezervoarelor rezultă alam și rugină iar aceste cantități sunt monitorizate de către agenția de mediu. Reziduurile din carburanți sunt folosite în centrale termice pe post de combustibil. Cantitățile de deșeuri rezultate de la această unitate nu sunt mari, iar când aceste cantități creșteau erau trimise da Dărmănești-Bacău. Populația este interesată de uleiurile uzate, rezultate de la utilaje, autoturisme (ulei de motor, de transmisie). Există în cadrul acestei unități instalații de separare a apei de produsele deja folosite, acestea trecând în rezervoare subterane apoi uleiul se trimite la Râmnicu Sărat, aici existând o instalație de recuperare transformându-l în combustibil de tip CLU (combustibil lichid ușor).

Industria prelucrării metalelor

Un exemplu elocvent este pentru acest tup de industrie Mecanex-ului. În cadrul acestei unități se încearcă pe cât posibil o bună gestionre a deșeurilor rezultate din desfășurarea activităților. Tipul și cantitatea de subtanțe toxice și periculoase a deșeurilor rezultate din proceul de producție a SC Mecanex SA-BT sunt astfel structurate.

a) pentru turnătorie de fonte și neferoase deșeurile rezultate sunt: zgură de elaborare a fontei cu conținut SIO 40+45%, FeO – 3-15%, CaO – 15-35%, MaO – 2-10%, S- 0,05-0,3%, AlO – 5-20%.

Din amestecul de formare și miezuri degradat circa 85% este reîntrodus în procesul producției, restul fiind transportat cu mijloace auto la groapa de gunoi a orașului.

Alte deșeuri rezultate din activiățile desfășurate în cadrul acestei unități sunt: zgură de elaborare a fontei, amestec de formare degradat cu conținut de făină, de cuarț, nisip, silicat de siliciu, cuarțită, așchii metalice din oțel, fontă, neferoase: recuperate pentru refolosire slan carbid – se depozitează în loc special amenajat, nămol ce conține hidroacizi de fier și crom – se depozitează la groapa de gunoi a orașului.

De la cantina de autoservire rezultă deșeurile: grăsimi animale și vegetale, resturi menajere (grăsimile sunt reținute și colectate în sparatoare de grăsimi) ce sunt depozitate la groapa de gunoi a orașului. Micile cantități de substanțe petroliere din incinta unității ce ajung accidental în canalizare sunt colectate și preluate din separatoarele de apă și ulei existente pe rețeaua de canalizare uzinală.

Industria de exploatare și prelucrare a lemnului.

Firmele ce reprezintă acest tip de industrie sunt: Staff SA ce produce mobilier pentru parcuri și grădini, Lascar com SRL, furnizează mobilier de bron, comercial, mobilier de bucătărie și cel pentru locuințe.

Deșeurile ce provin de la aceste unități sunt: Deșeurile lemnoase-rumeguș, bucăți de lemn, placaje, praf de lemn.

În mare parte deșeurile sunt valorificate, atât în unități prin arderea resturilor lemnoase pentru încălzire de timp de iarnă, cât și prin intermediul altor agenți economici specializați sau prin vânzarea către populație. Aceste societăți nu posedă un depozit propriu de deșeuri pentru aceasta folosind depozitul municipial de deșeuri. Îndustria materialelor textile e reprezentată de firmele SC Firmelbo SA-BT, SC Rapsodia Cond SA, SC Jatex SA, SC Conf Joy, Salia SRL, Gheya SA. Deșeurile ce provin din aceste unități: deșeuri de fibre textile procesate de origine artificială și sintetică. Resturile menajere sunt depozitate la groapa de gunoi a orașului din cantitatea de 35,5 t deșeuri din plastic produsă în 2001 la SC Firmelbo SA, 34 a fost valorificată prin schimb de deșeuri cu Calex SRL- Baia Mare.

Industria alimentară

Unitățile specializate în industrializarea cărui sunt: Ancal SRL, SC Avicola SA, Bold Impex SRL.

Ancal SRL produce aproximativ 36, 788 tone de deșeuri de țesuturi de natură animală, însă această cantitate este integral valorificată deșeurile fiind reprezentate de oase, grăsimi, dar și ambalaje din carton și plastic.

SC Avicola SA produce în 2002 deșeuri de țesuturi animale (producție primară) aprox 500.000 t însă situația este similara SC Ancal SRL.

Prelucrarea laptelui se realizează în cadrul unității SC Prolocom SRL. Deșeurile generate de activitățile ce se desfășoară aici sunt: cutii de cartoane, ce sunt preluate de J.V.M.R., folii de lapte. Navete PVC deșeuri furajere și zerul.

Inițial între SC Prolocom și MoldoPlast-Iași a existat o înțelegere care ulterior nu a mai fost respectată din cauza faptului că cei de la Moldo-Plast au pretins celor de la Prolocom că foliile ce urmau a fi prelucrate de la unitatea botoșăneană să fie curățate.

Navetele PVC sunt colectate și reintră în circuitul propriu iar zerul este cumpărat de către oamenii ce posedă animale în gospodăriile personale. Apele reziduale sunt preluate de canalizarea orașului iar reactivii folosiți sunt depozitați în unitate.

Uleiul se obține la SC Besta SRL care produce și comercializează uleiuri vegetale. Dintre deșeurile specifice se evidențiază cojile de floarea soarelui, catalizatorii uzați și diferite zațuri cu conținut de compuși organici și proprietăți inflamabile. În urma procesului de îmbuteliere a uleiului, rezultă deșeuri din material plastic și hârtie. Pe lângă acestea se mai întâlnesc și deșeuri rezultate în urma întreținerii utilajelor și autovehiculelor.

Aldi divi SRL produce numeroase deșeuri rezultate din producția de pâine și biscuiți, paste făinoase. Deșeurile sunt în mare parte valorificate prin vânzare către populație.

BRITAS SRL este producător de băuturi răcoritoare. Deșeurile specifice declarate sunt nămolurile rezultate în umra tratării unor afluenți. În urma îmbutelierii băuturilor rezultă o cantitate importantă de sticlă și plastic, iar întreținerea utilajelor de producție și a parcului auto contribuie la producția de anvelope uzate, metale, uleiuri. Dintre deșeurile periculoase se pot aminti uleiurile uzate cu conținut de compuși aromatici, compuși organici policiclici și heterociclici, hidrocarburi și compuși ai acestora cu oxigen, azot sau sulf cu proprietăți dăunătoare și ecotoxice. Valorificarea deșeurilor reciclabile se realizează în special prin intermediul altor agenți economici dar și prin vânzarea către populații.

SV VINALCOOL produce și îmbuteliază vinul având ca deșeuri specifice șlamuri fero-cianurice și deșeuri de distilare. Înainte de depozitare șlamul fero-cianuric cu proprietăți eco-toxice se tratează cu sodă caustică.

III 4.1.2 Funcția de transport

Societățile de transport de mărfuri și persoane produc mari cantități de deșeuri rezultate în urma întreținerii parcului auto sau feroviar însă tot ca deșeuri sunt înregistrate și cele colectate în urma solubrizării mijloacelor de transport.

Stația CFR-Botoșani produce deșeuri rezultate în urma casării utilajelor, însă acesta ca și multe altele (acumulatori, deșeuri de cupru, plumb, zinc) nu sunt valorificate, ele rămânând în stoc.

Transportul în comun pe raza municipiului Botoșani este asigurat de ELTRANS SA și SC TransDor SA

Deșeuri produse la cele 2 unități sunt asemănătoare din punct de vedere sortimental în ceea ce privește transportul auto, în plus ELTRANS SA produce și deșeuri specifice transportului electrificat deținând și tranvaie. La aceste unități se mai produc: ulei uzat, anvelope de acumulatori. Atelierele de Reparații și Întreținere produc și ele o canitate mare de deșeuri: combinate de cupru și bronz și deșeuri de cabluri.

Dintre componenți și proprietățile deșeurile periculoase se pot aminti plumbul și compuși ai plumbului cu proprietăți toxice: din baterii cu plumb, soluții acide în formă soldiă și soluții bazice sau baze în formă solidă, cu proprietăți corozive: electroliți, baterii decaline compuși organici policiclici, heterociclici cu prorpietăți dăunătoare și ecotoxice.

III 4.1.3. Serviciile

Repararea diferitelor obiecte electrice și electrocasnice precum și autoturismelor este asigurată de un număr mare de agenți economici. Însă din păcate o parte dintre aceștia nu sunt autorizați sau autorizația de funcționare și cea sanitară sunt expirate, ceea ce prezintă un grav pericol la adresa societății și a mediului înconjurător. Multe dintre aceste servicii de reparații se realizează în casă sau în alte locuri rezidențiale deseuri rezultate fiind amestecate cu cele menajere, chiar dacă unele dintre acestea conțin substanțe periculoase.

Desfacerea produselor alimentare și nealimentare atât în magazinele specializate cât și în piețe, bazar, colț de stradă, produc o cantitate mare de deșeuri provenite din ambalaje și produse cu valabilitate expirată. Din cauza faptului că aceste deșeuri nu sunt colectate separat nu se cunosc nici măcar cu aproximație cantitățile produse. Aceste deșeuri comerciale sunt cuprinse în cadrul deșeurilor menajere atunci când sunt depuse de către producători în aceleași containere ca și populația sau în cadrul deșeurilor stradale când se folosesc pentru colectare, coșuri stradale. În ceea ce privește municipiul BT cu colectarea și transportul deșeurilor se ocupă SC URBANSERV SA.

În cazul deșeurilor produse de serviciile sanitare se poate constata o creștere semnificativă a cantităților acestora. Unitățile sanitare de pe teritoriul orașului BT sunt Spitalul Județean de Psihiatrie, Spitalul Județean Mavromati, Spitalul Sf. Parascheva, Maternitatea, Spitalul de Boli Contagioase.

În cadrul acestor instituții deșeurile menajere sunt colectate în recipiente acoperite amplasate în spații special amenajate cu sunt transferate la rampa de salubrizare a orașului.

În spitalul Județean „Mavromati” deșeurile înțepătoare-tăietoare se depun în recipiente etanșe și cu pereții rezistenți la perforare, deșeurile infecțioase și părți anatomice se colectează în saci de plastic etanși și rezistenți, deșeurile infecțioase de laborator se pun în cutii de carton căptușite cu poliestilenă. Ambalajele care vin în contact direct cu deșeurile periculoase sunt de unică utilizare și se elimină o dată cu conținutul.

Evacuarea apelor uzate se realizează prin rețeaua de canalizare din incinta dotată cu cămine divizate în rețele de canalizare din str. Transilvania și str. Cuza-Vodă (pentru noua secție de radiologie).

Gazele de ardere sunt dispersate în atmosferă de la centrala termică proprie. Evacuarea gazelor de ardere se realizează printr-un coș de fum cu H=15m (de la cazanele cu aburi) și printr-un coș de fum H=18m (de la cazanele de încalzire)

Toate deșeurile periculoase în cadrul Spitalului Județean „Mavromati”, Spitalul de copii, alte dispensare se distrug în crematoriul de la Spitalul de Boli Infecțioase în proporție de 100%. Crematoriul este însă veche și prezintă un cazan de încălzire adaptat, iar fumul emis în urma arderilor este eliberat în atmosferă printr-un coș, cu o înălțime (H)=20m.

III 4.1.4 Funcția agricolă

Activitățile agricole pe teritoriul municipiului BT și din jurul acestuia sunt dominate de creșterea animalelor, porci și păsări, vite. Deșeurile ce provin din această activitate reprezintă un risc deosebit dacă nu sunt luate măsuri de protecție privind stocarea, tratarea, transportul și depozitarea.

Avicola SA – are ca obiectiv de activitate creșterea și comercializarea păsărilor și produce deșeuri specifice reprezentate de materii fecale, și dejecții, deșeuril de țesuturi de origine animală, precum și deșeuri rezultate în urma acitivităților de reparații și întreținerea utilajelor și din transportul produselor și furajelor. Dintre deșeurile periculoase amintim: uleiul hidraulic cu conținut de hidrocarburi și compuși ai acestora cu oxigen, azot sau sulf cu proprietăți dăunătoare și eco-toxice și bateriile cu plumb cu proprietăți toxice.

Abatoarele Emanuel Exim SRL și Gerom – sucursala Zoicești au un impact negativ asupra mediului prin depozitele pentru dejecții animale. Aceste depozite poluează solul cu substanțe organice și compuși ai azotului, iar impactul asupra aerului se manifestă prin poluare și NH și mirosuri pestilențiale. Alături de gunoi de grajd și nămoluri, deșeurile produse mai cuprind pulberi vegetale, deșeurile de abator și cadavre de animale, anvelope uzate, baterii.

III.5. Gestionarea deșeurilor în municipiul Botoșani

În momentul de față pe rata municipiului BT funcționează o singură unitate prestatoare de servicii de salubrizare SC URBANSERV SA.

În municipiul BT în prezent cantitatea de deșeuri produse de către agenții economici este în contiună scădere față de anul de referință 1995, prin restrângerea activităților la marele unități, desființate prin lichidarea juridică sau administrativă a unui număr de 5 unități industriale (SC Moldova SA, SC Modexim SA, SC Filatura SA, SC Aromania SA, SC Integrata de IN SA)

Însă deșeurile menajere sunt în continuă creștere, URBAN SERV încercând o cât mai eficientă gestionare a acesteia.

III.5.1. Colectarea și depozitarea deșeurilor.

Actualmente, precolectarea deșeurilor menajere se face neselectiv pe categorii sticlă, hârtie, materiale plastice, metale, reziduuri fermentabile, deși s-a încercat în anul 2002prin diferite programe educaționale în (școala nr. 8 de ex) ca elevii să fie instruiți în vederea selectării PET-urilor și a cartoanelor pentru ca aceste deșeuri să nu mai fie amestecate cu cele menajere fără însă prea multe roade. Insuccesul s-a datorat fie lipsei fundamentale de educație fie din cauze tehnice: dimensiunea containelor și culorile folosite pentru atenționarea cetățenilor.

În municipiul BT sunt 38 de pubele plastic (europubele cu o capacitate de 2mc/buc, 390 containere cu o capacitate de 4mc/buc iar altele cu capacități 10 tranzistoare , containere a 5 mc/buc, 3 tractoare cu remorcă 5mc/buc.

Ridicarea de la punctele de precolectare și de la gospodăriile individuale ca și salubritatea stradală, se execută în 5 zile pe săptămână, pe bază de grafice.

De asemenea nu există o evidență strictă a cantităților de deșeuri introduse în depozitul orașului, se realizează doar o evidență aproximativă, prin evaluarea volumului mijloacelor de transport.

Ritmul de producere al gunoiului menajer fermentabil este mult mai mare decât ritmul de producere a deșeurilor de sticlă, lemn, hârtie, în aceste condiții chiar dacă cetățeanul sortează deșeurile în momentul precolectării, containerul destinat gunoiului fermentabil se umple de 4-5 ori mai repede și astfel gunouiul menajer ajunge în containerele destinate celorlalte materiale, deoarece ritmul de colectare este același pentru toate containerele. O problemă de semnalat în această privință este și aceea că în timpul colectării și transportului deșeurile din aceste containere se folosesc autogunoiere compactoare și chiar dacă s-ar face o precolectare selectivă, toate deșeurile se încarcă laolaltă, în aceeași autogunoieră.

În anul 2004 URBAN SERV SA au achiziționat o autogunoieră compactoare performantă în valoare de aproximativ 2 miliarde lei însă faptul că deșeurile nu sunt selectate, iar în containere pe lângă resturi menajere oamenii mai aruncă și bucăți de mobilier, țevi, sârme, această mașină riscă să se defecteze.

O altă problemă este cea a spațiilor înguste unde nu sunt condiții de acces pentru autocompactoare din cauza gabaritului mare, aici zonele sunt dotate cu containere clasice vechi.

Cei de la URBAN SERV SA pretind că nu mai sunt necazuri în ceea ce privește menținerea curățeniei prin ridicarea zilnică a gunoiului și eliminarea mirosurilor pestilențiale a riscurilor de îmbolnăvire și că în toate punctele se execută operațiuni de dezinfecție, dezinsecție, deratizare.

Deșeurile sunt transportate la rampa municipială situată la aproximativ 200 m de oraș, pe șoseaua ce duce spre Stânceni și care funcționează din anii 1982-1983, însă se preconizează că va fi închisă o dată ce se vor găsi fonduri suficiente pentru construirea alteia noi.

Controlul intrării deșeurilor în rampă se face 24/24 de ore zilnic. Rampa este prevăzută cu perdea forestieră de protecție, zidările pe toată lungimea ei și s-a amenajat și un bazin prevăzut cu o pompă cu rezerve suficiente de apă pentru stingerea eventualelor incendii.

Dar și aici sunt probleme în profida faptului că există o perdea de copaci, atunci când bate vântul deșeurile din hârtie și plastic sunt purtate până în curțile oamenilor ce și-au construit case în urmă cu 5-6 ani la o distanță de aproximativ 100 m de groapă aproape de locuințele lor. Nu putem ignora fumul înecăcios și mirosul pestilențial ce însoțesc aceste deșeuri.

Numărul de locuitori deserviți de către serviciile de salubrizare a cunoscut oscilații de la un al la altul, dacă în anul 2001 municipiul BT număra 126.259 de persoane în 2004 numărul acestora a scăzut cu aproximativ 5000 indivizi ajungând la 121.000.

Numărul de puncte de colectare a deșeurilor, puncte cu unul, două sau mai multe containere este de 570, iar frecvența colectării este de 2 ori pe săptămână. În privința acestei frecvențe de colectare nu există un orar strict decât în ceea ce privește colectarea deșeurilor de la case, unde să face numai într-o anumită zi a săptămânii. Este în vigoare o frecvență minimă de ridicare a containelor de gunoi potrivit căreia chiar și cel mai izolat container de gunoi trebuie ridicat pe timp de iarnă cel puțin o dată pe săptămână indiferent dacă e plin sau nu; vara, această frecvență minimă se dublează ceea ce înseamnă că frecvența medie de ridicare a containelor din BT este de fapt frecvența minimă pe timp de vară pentru a împiedica poluarea și răspândirea unor boli infecțioase.

Numărul mediu de curse efectuate de un vehicol pe zi este de 6-7 iar distanța medie de transport este de 5km.

Însă, din păcate, faptul că parcul de mașini este în proporție de 80% depășit fizic și moral, demonstrează că nu pot fi folosite toate vehiculele și că nu este asigurată colectarea eficientă a deșeurilor.

La groapa de gunoi deșeurile sunt transportate în remorci, însă atât remorcile, cât și autospecialele cu container trebuiesc acoperite cu prelate speciale pentru a evita împrăștierea deșeurilor și degajarea mirosurilor neplăcute. Însă aceste prelate de multe ori lipses iar atunci când există sunt rupte fie nu acoperă în totalitate remorca sau containerul. De multe ori aceste prelate nu sunt altceva decât niște simple bucăți de pânză, neimpermeabile sau bucăți de ciolofan fiind o sursă de poluarea a aerului.

Compoziția structurală a deșeurilor menajere din municipiul BT este cea prezentată în tabelul de mai jos, însă trebuie precizat faptul că ea prezintă variații în timp: (anuale și lunare) și spațiu (de la cartier la cartier)

Deșeurile menajere, partea cea mai semnificativă a deșeurilor urbane nu sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice). Astfel se apreciază că doar 1-2% din aceste materiale sunt valorificate prin sortarea efectuată după depozitare de către așa-numiții „recuperatori”, care activează pe groapa pe gunoi.

În anul 2002 municipialitățile au colectat 230878 mc de deșeuri. După proveniența lor deșeurile urbane au inclus:

deșeuri menajere de la populație 91478 mc

deșeuri menajere de la agenți economici 52326 mc

deșeuri stradale 79310 mc

Procentual, ponderea de urbane în totalul deșeurilor genetare în județul BT a crescut în ultimii ani, deoarece cantitățile de deșeuri industriale și agricole au scăzut.

Aproximativ 36% din componentele deșeurilor menajere reprezentând materiale reciclabile (hârtie, carton, sticlă, plastic, metale) nu se recuperează, ci se elimină prin depozitare finală împreună cu celelalte deșeuri urbane.

În municipiul BT, aproape toată de deșeuri urbane colectate este eliminată prin depozitare. Se apreciază că doar un procent de 2-3% din aceste deșeuri este colectat în vederea recuperării sau reciclării. Dintre deșeurile industriale 81% sunt depozitate, doar 15% valorificate, 3% sunt stocate temporar iar 1% sunt incinerate/coincinerate.

Cantitățile de deșeuri periculoase sunt în scădere ca urmare a stingerii activităților, producătoare de astfel de deșeuri (ex. Atelierele de acoperiri metalice) și prin lichidarea unor stocuri de substanțe și deșeurile chimice periculoase de la unitățle aflate în lichidare juridică prin neutralizarea lor sau prin valorificarea la alte unități similare în funcțiune.

În anul 2002 s-au generat 116 t de deșeuri periculoase. Acestea sunt depozitate în magazii închise, asigurându-se paza și supravegherea strictă a acestora.

Însă majoritatea depozitelor industriale funcționează fără autorizație , multe dintre acestea sunt amplasate necorespunzător și nu sunt depozite controlate.

Volumele de deșeuri menajere, industriale și stradale colectate și depozitate la groapa de gunoi a orașului prezintă o creștere din anul 1996 până în anul 2003.

Pentru anul 1996: deșeuri municipale totale 96.500 m din care:

menajere de la populație 86.000 m

menajere de la agenți economici 8.220 m

din servicii municipale (din piețe, parcuri) 500 m

Industriale 4000 m

Demolări 5000 m

Pentru anul 1998 deșeuri municipale totale 93.057 m

menajere de la populație 80.500 m

menajere de la agenți economici 2500 m

menajere din spitale 600 m

stradale 7200 m

industriale 2500 m

Pentru anul 1999 deșeuri municipale totale 103.685 m

menajere de la populație 91.906 m

menajere de la agenți economici 13.426 m

menajere stradale 6500 m

industriale 7672 m

Pentru anul 2000 deșeuri municipale totale 116.647 m

menajere de la populație 80.300 m

menajere de la agenți economici 21600 m

deșeuri stradale 5307 m

piețe+grădini 6000 m

Pentru anul 2001 deșeuri municipale totale 120.141 m

menajere de la populație 65.740 m

menajere de la agenți economici 31.490 m

parcuri, grădini, spații verzi 3400 m

deșeuri din materiale de construcții și demolări 5600 m

Pentru anul 2002 deșeuri municipale totale 130.500 m

menajere de la populație 90.502 m

menajere de la agenți economici 39.400 m

parcuri, grădini, spații verzi 4300 m

deșeuri din materiale de construcții și demolări 5500 m

Pentru anul 2003 deșeuri municipale totale 168.007

menajere de la populație 91.608 m

menajere de la agenți economici 46.306 m

parcuri grădini 4700 m

III 5.2 Reciclarea deșeurilor

Până în prezent URBAN SERV SA nu are în derulare nici un program de derulare. Au fost câteva inițiative însă fără succese notabile. Printr-un program educațional s-a încercat în mai multe școli pe raza municipiului BT ca elevii să recicleze și să selecteze pe cât posibil PET-urile și hârtiile. Rezultatele nu au fost însă cele ?????? deoarece lipsea participarea întregii populații dar mai ales mentalitatea cetățenilor și lipsa lor de educație.

Numai un insignifiant procent de 1-2% dintre deșeurile sunt selectate de către cei care caută în gunoi strângând separat plastic sau cartoane pentru a le preda pe o sumă ???????? unor societăți ce primesc acest tip de deșeuri.

O veste îmbucurătoare vine și din partea celor ce muncesc la piață, acești oameni strângând cutiile de carton în același scop.

Momentan nu există nici o formă care să se ocupe de educația populației sau care prin diferite programe desfășurate în școli să se implice tinerii botoșănenim ceea ce are reprezenta începuturile timide ale unui program de reciclare cu ajutorul comunității.

Ar trebui organizarea unor cursuri gratuite, privind valorificarea composturilor, conștientizarea faptului că programele de reciclare, creează locuri de muncă și că nu trebuie încercat să se facă prea mult de la început.

Ceea ce este îmbucurător este faptul că pe raza municipiului BT există câțiva agenți de colectare a deșeurilor.

SC Remat SA: reciclează fier, fontă, oțel, aluminiu, hârtie, carton, cupru, alamă, bronz, iar activitățile desfășurate sunt: tăierea, balotarea, sortarea manuală

SC Goldona SRL colectează fier, fontă, oțel, aluminiu, cupru, hârtie, alamă, bronz, carton, baterii auto cu plumb iar activitățile desfășurate sunt: dezmembrare, denocivizare, mărunțire, tăiere, presare, balotare, sortare manuală.

SC Compil SA și SC Pieta SA Iași punct de lucru BT desfășoară aceleași activități ca primele 2 unități menționate.

Cartierele botoșănene si problema deșeurilor.

III.6. Daca in tarile dezvoltate se incearca, pe cat este posibil sa se reduca consecintele nefaste pe care le au deșeurile asupra mediului inconjurator si inevitabil asupra sanatatii umane, prin diferitele programe de educatie a populatiei, dar si prin folosirea unor tehnologii de inalta performanta pentru anihilarea cantitatilor uimitoare de gunoi, in Romania. Deșeurile reprezinta o serioasa problema, rezolvata doar in mica parte.

Municipiul Botoșani se confrunta cu existenta unei cantitati relativ mare de gunoi, insa proasta gestionare a acestora determina serioase dezechilibre.

Desi suntem in 2004 in privinta deșeurilor, problemele sunt aproape aceleasi pentru toate cartierele orasului nr. insuficient de pubele, ritm de ridicare a containerelor nesatisfacator, lipsa lucrarilor de salubrizare (maturat, spalat, adunat gunoiul de pe strazi), cantitati mari de gunoaie pe spatii verzi, dintre blocuri, si din parcuri.

Putem insa spune ca problema deșeurilor este diferit abordata in zonele Botosaniului.

Normal in cartierele centrale, sau cele in care sunt amplasate institutii oficiale (primaria, prefectura, bancile, Casa Pensiilor) se bucura de mai multa atentie in ceea ce priveste colectyarea si ridicarea gunoaielor.

Cartierul „Al. Donici” – cartier marginas situta pe strada „Imparat Traian” arata adeseori de parca ar fi avut loc un razboi cu hartii si sticle.

Cosurile de gunoi sunt uneori sparte si de oricata bunavointa ar da dovada trecatorii, gunoiul ajunga in final pe jos.

Se intampla insa ca aceste containere sa fie amplasate la numai cateva zeci de metri fata de institutiile de invatamant cum este cazul scolii nr. 8 situata in cartierul Donici.

Nu pot fi ignorate nici tonetele care sunt pe trotuar si de unde provin destul de multe gunoaie. Aici comerciantii de tigari manaca seminte, iar cojile si pachetele goale de tutun zac pe caldaram.

Gunoaiele mai provin si de la legumele vandute in strada: coji de banane, frunze de salate, ciorchini de struguri.

Mai grav este insa atunci cand cosurile de funoi lipsesc cu desavarsire asa cum se intampla pe strada Vichinei, insa paradoxul este una dintre cele mai curate.

Centrul orasului nu este insa si cel mai curat.

Centrul vechi al orasului este locuit in exclusivitate de persoane de etnie rroma, cladirile arata ca dupa un bombardament insa aici este un ciudat melanj de moderinsm luxos si traditionalism marcat de saracie. Daca balcoanele acestor imobile par pe punctul de a se prabusi, la parterul acestora sunt amplasate cele mai luxoase magazine de imbracaminte.

La numai cativa metri de sediul societatii de salubrizare URBAN SERV in locul unde trebuie turnata fundatia unui bloc, sunt depozitate mormane de gunoaie: pungi, hartii, sticle din plastic.

La fel arata si parculetul din apropierea societatii cu profil textil „Gheya SA” pe acest spastiu verde zac tot felul de deșeuri de la pachetele de tigai, bucati de materiale, sticle goale, gunoaie menajere.

SUCEVEI – in acest cartier parcurile pentru copii apar ca niste mormane de fiare in zac mormane de gunoaie.

O problema a acestui cartier este existenta aleeilor inguste ce impiedica o colectare eficienta a resturilor menajere.

Pietonalul Unirii: aceasta zona este curata mai ales din cauza faptului ca aici sunt amplasate 2 hoteluri (Unirii, Rapsodia), o biserica un cinematograf, Teatrul M. Eminescu.

Bulevardul M. Eminescu nu se confrunta cu o mare problema in ceea ce priveste colectarea deșeurilor. Frecventa mare a pubelelor faciliteaza ridicarea eficienta a gunoiului si mentinerea strazii curata

Primaverii: prezintă unele discrepante intre diferitele sale sectoare. Blocurile din zona Aleea Rozelor beneficiaza in schimb cele din aceasta zona Noua Aleea Viilor. Locuitorii au uitat cand a trecut ultima data o masina pentru colectat gunoiul.

Piata Mare: se incearca pe cat posibil sa fie mentinuta cat mai curata. Aici exista numeroase cosuri de gunoi, iar din containere sunt ridicate o data pe zi. Singurul impediment este faptul ca aceste containere sunt prea aproape amplasate de tarabele cu produse alimentare, iar vara mirosul devine uneori greu de suportat.

Piata in care se gasesc atat alimente cat si fructele nu este insa un exemplu de curatenie, pe jos se pot vedea hartii, cartoane, fucte stricate.

Piata mica a orasului prezintă si ea riscuri pentru sanatate ca si celelalte mai mici ca suprafata si importanta, aici problema este lipsa containerelor.

Masinile speciale apartinand firmei de salubrizare URBAN SERS isi fac cat de cat datoria si ridica din aceste piete gunoiul nu insa la fel de frecvent ca in piata mare a orasului.

Cutiile de carton sunt partial stranse de comercianti si valorificate la unitati speciale.

Bariera Lulita este relativ curata, nu pentru ca ar exista multe cosuri de gunoi ci din simplul motiv ca oamenii locuiesc in case proprietate personala, ca aceasta zona este mai putin circulata de pietoni, oamenii ajungand aici cu mijloace de transport in comun deoarece este un sector periferic al orasului.

Calea Nationala – se bucura de un nr. mare de cosuri de gunoi intretinuta deoarece aceasta strada traverseaza centra orasul dar mai ales pentru ca aici se gasesc institutii de mare importanta pentru municipiu:

Directia Fortelor de Munca, BancPost, Agentia CFR, Serviciul de Evidenta a Populatiei.

Spatiile verzi recreative de la periferia orasului au cel mai mult de suferit in timpul verii cand locuitorii ies la iarba verde. Panourile de avertizare nu sunt suficiente pentru a-i face sa renunte la obiceiul aruncarii deșeurilor la intamplare, insa chiar daca locuitorii ar incerca sa arunce deșeuri alimentare ambalaje sau diferite alte gunoaie la un cos de gunoi, acestea nu exista.

Singura posibilitate decenta da nu si comoda este de a duce aceste resturi pana la un container situat in drumul spre casa.

Zona Nicolae Iorga – este o zona curata cu mult spatiu verde bine intretinut, aici existand aproape in exclusivitate institutii (Liceul A.T. Laurian, Biserica Catolica, Cantina-Restaurant a liceului Laurian, o biserica ortodoxa, Casa Sindicatelor, sediul casei de Sanatate. Categoriile sociale ce tranziteaza aceasta zona nu creeaza totusi grave probleme in ceea ce priveste situatia gunoaielor.

III – 7. Zonarea gradului de salubritate.

Marimea gradului de salubritate exprima calitatea serviciilor de salubrizare si gradul de educatie al cetatenilor. Pentru calcularea acestuia s-au avut in vedere toate etapele din cadrul fluxului de gestionare a deșeurilor, fiecare etapa predandu-se de la 1 – 10, in functie de calitatea si modul de rezolvare a acestora

a) precolectarea primara

– in locuinte comune precolectarea primara se face in general, in galeti sau roci (7p)

– in locuintele individuale, in afara de galeti si saci se mai folosesc diferite cutii, pungi deteriorate, insa trebuie avut in vedere faptul ca gunoiul menajer este dus la punctul de colectare secundara imediat ce a fost produs.

b) precolectarea secundara

– pentru realizarea acestei etape, in cadrul zonelor cu locuinte comune se folosesc in special, containere de 4m3

– in locuintele individuale precolectarea secundara se face mai igienic, in pubele si butoaie din metal sau material plastic, de obicei acoperite (6p)

c) colectarea propriu-zisa si transportul

– pentru locuintele comune, colectarea si transportul deșeurilor menajere spre platforma intermediara se face cu autospeciale cu container pentru containerele de 4 m3 si cu autoguierele compactoare pentru containere de 2 m3.

– locuintele individuale beneficiaza de servicii de colectare si transport mai salubre, folosindu-se numai autogunoierele compactoare (5p)

d) transportul deșeurilor spre depozit

– in cazul locuintelor comune, din autospeciale cu container deseiro;e se tramsbordeaza prin intermediul rampelor, in tractoare cu remorca, acestea asigurand transportul deșeurilor spre depozit

– in cazul locuintelor individuale, transportul deșeurilor spre depozit se face cu autogunoierile compactoare, in care s-a facut colectarea (6p).

calculand punctele specifice fiecarei etape de gestionare a deșeurilor pentru locuintele individuale rezulta un nr. de 24 de p din 40 posibile (gradul II de salubritate). Zonele cu locuinte individuale nedeservite de catre URBAN SERV SA au fost incadrate in gradul VII de salubritate deoarece cetatenii „scapa” de deșeuri intr-un mod mai mult sau mai putin salubru.

Pentru ariile cu locuinte comune, baza de calcul e reprezentata de 15 p., la care se adauga cate un p petnru fiecare punct de precolectare existent, a carui arie de acoperire o intersecteaza pe cea a unui alt punct de precolectare, realizandu-se astfel un nr. variabil de puncte. Sectoarele de blocuri care nu intra in aria de acoperire a nici unui punta de precolectare au fost introduse in gradul VII de salubritate.

Cele mai mari grade de salubrizare sunt in zona strazii M. Eminescu unde saptamanal se colecteaza deseurile de la locuintele existente – reultand 25 de p: gradul II de salubritate; cu 26 de puncte „Calea Nationala” si zona Nicolae Iorga si 27 de puncte pietonalul Unirii dovedindu-se a fi cele mai curate sectoare din Botoșani.

Capitolul IV. Concluzii si recomandari.

Avand in vedere cele prezentate pana acum privitor la problemel deșeurilor in municipiul Botoșani se pot trage cateva concluzii, insa trebuie avut in vedere ca, desi la prima vedere fluxul gestionarii deșeurilor pare relativ simplu si usor de realizat, in realitate problema este mult mai complexa si mai dificila datorita implicatiilor multiple si cerintelor crescande ale cetatenilor de servicii de salubrizare de o calitate din ce in ce mai buna.

Concluzii:

In ceea ce priveste serviciile de salubrizare constatam urmatoarele:

In Botoșani exista o singura unitate ce ofera servicii de salubrizare: URBAN SERV SA

Serviciile de salubrizare nu acopera intreg orasul, iar calitatea acestora nu este aceeasi pentru toate zonele deservite

Incepand cu 2002 in cetrul municipiului s-a creat o zona de eurosalubritate dotata cu europubele cu o capacitate de 2mc si containere din metal; frecventa de ridicare a deșeurilor este de 2 ori pe zi.

Numărul de vehicule folosite la colectare este mic ceea ce duce la o frecventa de ridicare a containerelor de 2 ori pe saptamana.

In prezenta maturatul si spalatul strazilor principale se face cu automaturari 1 utilaj iar maturatul trotuarelor si a strazilor secundare se face manual.

Depozitarea deșeurilor menajere se realizeaza in cadrul depozitului municipal, depozit ce reprezinta o importanta sursa de poluare a factorilor de mediu.

In ceea ce priveste agentii industriali de pe teritoriul municipiului Botoșani, principalele probleme pe care le ridica acestia sunt urmatoarele:

Nu ofera catre I.P.M. Botoșani toate datele referitoare la activitatile desfasurate ce pot aduce daune mediului si la tipurile si cantitatile de deșeuri produse.

Depozitele pentru deșeuri industriale sunt putine, iar in cele existente spatiul pentru depzitare este foarte rapid umplut. Multe dintre aceste depozite industriale, care contin in special deșeuri toxice si periculoase nu sunt prevazute cu amenajari pentru protectia mediului si nu sunt autorizate.

Concluzii privind locuitorii municipiului

Nu toti locuitorii municipiului beneficiaza de servicii de salubrizare, iar calitatea acestor servicii nu este aceeasi pentru toti

Tarifele actuale pentru serviciile de salubrizare, platite de populatie se ridica la suma de 19.500 lei/luna)

Nu se colecteaza o precolectare primare si nici secundara a deșeurilor pe categorii: hartie, metal, plastic, sticla, fermentabile si alte materiale.

Cetatenii manifesta liplsa de interes si nu participa la programele de reciclare a deșeurilor

In fine in ceea ce priveste autoritatile care supravegheaza buna desfasurare a fluxului de gestionare a deșeurilor in municipiul Botoșani se pot trage urmatoarele concluzii:

Lipsa de vointa a conducerii locale Primaria si Consiliul local, in rezolvarea deșeurilor.

Multi inspectori si functionari ai I.P.M., ca si ai directiei de specialitate din cadrul primariei, nu isi indeplinesc corect atributiile, din comoditate, din incompetenta sau chiar din rea vointa.

parcurile si spatiile verzi se afla intr-un proces continuu de degradare datorita lipsei de educatie a cetatenilor cat si a lipsei de degradare datorita lipsei de educatie a cetatenilor cat si a lipsei de interes a angajatilor primariei si a URBAN SERV-ului.

Cunoscand problemele deseurilor din municipiul Botosani se pot face cateva recamndari privind buna functionare a fluxului de gestioneare a acestora, atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

Pentru cresterea calitatii serviciilor de salubrizare ar trebui facute urmatoarele:

reducerea frecventei de colectare a deșeurilor din zona de eurosalubritate de la 2 ori pe zi la o singura data pe zi, dupa-amiaza deoarece colectarea deșeurilor dimineata intre orele 6 si 930 nu isi are rostul, cantitatile de deșeuri produse in timpul noptii fiind foarte mici. Aceasta ar reduce consumul de carburanti si numarul de autogunoiere compactoare care actioneaza in zona de eurosalubritate si ar suplimenta numarul de autogunoiere din celelalte zone, mult mai murdare, descriind astfel un numar mult mai mare de la inclusiv pe cei care in prezent nu beneficiaza de aceste servicii/

schimbarea containereler de gunoi deteriorate si suplimentarea acestora, in special in cartierele populate

achizitionarea unor vehicule si utilaje noi, cu o productivitate ridicata. Desi in 2004 s-a cumparat o masina compactoare performanta in valoare de aproximativ 2 miliarde lei aceasta este insuficienta.

Crearea unei gropi ecologice de deșeuri devine o necesitate, deoarece actualul depozit de deșeuri nu este operat corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii si a raspandirii mirosurilor neplacute. Nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs. Mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozit.

Insa momentan nici un proiect nu poate fi demarat din lipsa de fonduri.

Locuitorii municipiului ar trebui sa:

sa constientizeze faptul ca daca arunca deșeuri la intamplare pe spatii verzi, langa containere, la colt de strada, tot ei sunt cei ce vor suporta consecintele, atat d.p.d.v. al sanatatii – pot aparea diferite boli, cat si d.p.d.v. material, deoarece pentru strangerea cestor deșeuri este nevoie de un numar mare de muncitori, care sunt platiti tot din banii populatiei destinati salubrizarii, iar urmarile nu vor fi altele decat cresterea tarifelor acestor servicii.

In eventualitatea existentei unor programe de reciclare sa participe si sa-i implice si pei cei tineri.

Autoritatile implicate in gestionarea deșeurilor ar trebui:

sa asigure o transparenta mai mare in privinta fondurilor utilizate si investitiilor realizate in ceea ce priveste gestionarea deșeurilor mai ales in ceea ce priveste banii publici.

Sa existe un cadru legislativ privitor la normele de gospodarire si intretinere a salubritatii municipiului Botoșani, norme simple care sa formuleze clar obligatiile si responsabilitatile, ata ale cetatenilor cat si ale celor care asigura serviciile de salubrizare/

Inspectoratul pentru Protectia Mediului si Directia de Sanatate Publica ar trebui sa controleze mai des conditiile si eficienta cu care isi desfasoara activitatea URBAN SERV., precum si impactul deficientelor acesteia asupra mediului si sanatatii oamenilor, iar in caz de abateri sa aplice amenzi sau sa anuleze autorizatiile de mediu si sanatate. Acest lucru ar trebui sa se faca si in cazul tuturor agentiilor de pe raza municipiului Botoșani.

Sa se realizeze programe de ????, bogate in primul rand pe sensibilizarea populatiei, sa se atraga stimulente pentru atragerea tinerilor in programele de reciclare eventual prin reducerea taxei percepute in programele de reciclare eventual prin reducerea taxei percepute pentru serviciile de salurizare/

Anexa 1.

Lista agentilor economici care au depus fisa de gestionare a deșeurilor pe anul 2002.

A. Industria energiei electrice si termice

1. SC Termoelectrica SA – productia energiei electrica si termica

B. Industria prelucrarii metalelor

a) Masini unelte si rulmenti

1. Mecanex: productie piese din fonta si hotel turnate si prelucrate

2. SC Mecanica SA: fabrica roti dintate, lagara si contructii metalice.

3. SC Eletrocontact SA: fabrica piese din hotel, fonta turnata si prelucrate.

4. UPSS SA: producator de utilaje pentru prelucrarea lemnului

C. Industria materialelor de constructii

1. Promixt SA: produse teroctote

2. Becona SA: fabrica boltari

D. Industria de exploatare si prelucrare a lemnului

1. Stoff SA: produce mobilier pentru parcuri si gradini.

2. Lascar Com SRL: produce mobilier pentru birourim locuinta bucatarie.

E. Industria textila si a confectiilor

SC Firmelba SA: confectii tricotaje

SC Rapsodia SA: confectii textile

Confectii Joy: imbracaminte din materiale textile

SC Geheya SA: confectii textile

SC Jatex SA: confectii textile

SC Textila SA: confectii, sfori, franghii.

F. Industria alimentara

1. SC Avicola SA produse din carne

2. Acal SRL produse din carne

3. Bold Impex SRL produse din carne

4. SC Prolocom SRL: industrializeaza lapte

5. Besta SRL produce si comercializeaza uleiuri vegetale

6. Aldi Livi SRL panificatie

7. Britas SRL producator de racoritoare

8. SC Vinalcool SA produce si imbuteliaza vin.

II. Transporturi

Regionala CF. Botoșani transport feroviar de marfa si calatori

SCEL Trans SA: transport persoane in comun

Autogara Botoșani: transport rutier in comun județean si intrajudetean

III. Servicii

Regia Autonoma Judeteana Apa Botoșani: alimentare cu apa si epurare ape uzate

SC URBAN SERV: servicii de salubrizare

Drumuri si poduri SA Botoșani constructii drumuri

BDE Electro Service: priectare, executie, reparatie instalatii electrice

IV. Agricultura

SC Avicola SA cresterea pasarilor

SC. Abatorul de la Zaicesti, cresterea porcilor