Probleme Politice Si Economice cu Impact Asupra Independentei Editoriale

CAPITOLUL III

PROBLEME POLITICE ȘI ECONOMICE CU IMPACT ASUPRA INDEPENDENȚEI EDITORIALE

Problemele politice cu impact asupra independenței editoriale sunt cele care fac referire la gradul de libertate a presei, la anumite constrângeri care pot apărea din partea terților în condițiile existenței unor interese, la influența pe care anumite persoane sau instituții o pot avea asupra unei agenții media sau asupra dreptului jurnaliștilor de a avea acces neîngrădit la libertatea de exprimare. Problemele economice care vizează presa audiovizuală sau presa scrisă se referă la acele obstacole cu care o instituție media se confruntă din punct de vedere financiar, în urma desfășurării activității sale (în cazul audiovizualului vorbim despre rating sau audiență, iar în cazul presei scrise ne raportăm la tiraj sau la numărul exemplarelor tipărite vândute). Capitolul de față își propune să analizeze maniera în care se desfășoară polarizarea politică a mass-media românești, dacă și cum sunt politizate anumite instituții de control (AGERPRES sau Consiliul Național al Audiovizualului), precum și problemele economice ale presei scrise sau ale audiovizualului.

3.1. Polarizarea politică a mass-media românești

Despre influența politicii asupra instituțiilor de presă din România se poate discuta încă din perioada comunistă, atunci când orice activitate întreprinsă de media era guvernată de Partidul Comunist Român, partid al cărui scop era acela de a deține puterea asupra cetățenilor și, totodată, asupra a tot ceea ce implica un contact direct cu aceștia. Indiferent dacă vorbim despre maniera în care presa comunica atunci, despre puterea acesteia sau despre puterea exercitată asupra presei în perioada comunistă, ne referim la o „comunicare ierarhică omogenă și unidirecțională, de sus în jos, menită să inducă structuri mentale și comportamente predeterminate”; acest lucru vrea să reflecte ideea de autoritate supremă a conducătorului, cel care deține puterea în procesul manipulare al presei. Doru Pop amintește în lucrarea sa despre viziunea lui Carl Friedrich asupra presei în societățile autoritare: „presa este în mod perfid integrată în procesul aplicării selective a terorii, în numele ideologiei oficiale, fiind menită să creeze un fluid psihic, o atmosferă cât mai prielnică psihologic pentru dominarea, pedepsirea și recompensarea indivizilor”. Ținând seama de acest punct de vedere, ne putem raporta la realitatea în care se regăsea România sub regim comunist, creând o conexiune cu maniera în care „partidul clasei muncitoare” gestiona acțiunile presei: toate articolele, cu excepția celor culturale trebuiau să venereze regimul și conducătorul, accesul la programele de televiziune era reprezentat de un caracter limitat, iar în scurtele perioade în care exista transmisie, partidul monopolist și situația aparent grozavă a țării erau idolatrizate. În acest fel, observăm discrepanțele care apar între presa din timpul regimului comunist și presa din zilele noastre: atunci nu exista libertatea presei, nici măcar libertatea de exprimare (ea era acceptată doar în condițiile în care un jurnalist ovaționa regimul, președintele sau prima doamnă) sau libertatea de conștiință- acolo exista doar o culoare politică, doar un conducător, deci o opinie potrivnică a jurnalistului nu putea fi luată în calcul.

Astăzi, dacă politica ar influența fățiș instituțiile mass-media, s-ar crea o revoltă în primul rând din partea jurnaliștilor, iar mai apoi din partea cetățenilor, cei care au nevoie de garanția existenței unei informații tratate în mod obiectiv, distanțat, neutru. Cu toate acestea, influența politică în instituțiile de presă există, dar nu fățiș, deoarece reprezintă un fapt ilicit descurajat de codurile deontologice și etice ale celor care practică jurnalismul profesionist. Responsabilitatea jurnalismuluivde a rămâne corect, imparțial, dar mai ales apolitic, este pe cale să dispară din mass-media din România, întrucât tot mai multe evenimente sau situații ce au avut loc până în prezent duc la deznodământul existenței unei puternice influențe politice care se răsfrânge asupra acestora. A practica jurnalismul independent, neutru, obiectiv, presupune ca agențiile media, în primul rând, să colaboreze cu jurnaliștii a căror conștiință să nu poată fi pătată, iar mai apoi, să se asigure de faptul că activitatea pe care o desfășoară are ca fundament principii etice și morale imposibil de influențat. Instituțiile de presă românești au ca obiectiv general informarea corectă a cetățenilor prin diferite mijloace. Aceste mijloace de comunicare în masă prin care informațiile ajung în atenția publicurilor relevante iau forma presei scrise sau a presei audiovizuale, prima categorie cuprinzând ziarele, revistele sau publicațiile de orice fel (fie ele tipărite sau generate în format electronic), iar cea de-a doua, făcând referire la radiouri și televiziune. Influențele pe care politica le-ar putea avea asupra instituțiilor mass-media românești sunt cele care, de obicei, vin din partea persoanelor care manifestă un interes ascuns sau vădit, interes ce poate fi fructificat prin intermediul acțiunii de persuadare a maselor. Existența unor astfel de circumstanțe periclitează caracterul liber al presei și, totodată, demontează ideea conform căreia libertatea de exprimare sau libertatea de conștiință a agenților media este neîngrădită. Libertatea presei presupune existența unor instituții care, în raport cu normele deontologice cărora se supun, desfășoară o activitate legală, care prin intermediul anumitor libertăți ale jurnaliștilor este menită să informeze corect, eficient și într-un mod transparent masele. În România, „libertatea presei este însoțită de o protecție corespunzătoare a instituțiilor și a drepturilor fundamentale ale persoanelor”, așadar, avem o premisă pe baza căreia conchidem că pe fundamentul drepturilor persoanelor, în cazul de față ale jurnaliștilor, se fabrică presa românească.

În ceea ce privește procesul de polarizare politică a mass-media românești, avem în vedere comportamentul adoptat de agențiile media vis-a-vis de politica pe care statul o practică, indiferent de forma sau persoanele care o reprezintă. În acest fel, se poate determina gradul de rezistență al agenției media la presiunile politice. Aceste presiuni despre care vorbesc sunt descrise de specialiști ca fiind „presiuni asupra jurnaliștilor și a instituțiilor de presă, venite din partea unor oameni politici sau a unor partide (presiuni organizate, făcute cu scopul de a proteja interesele politice sau de altă ale unor partide sau ale unor oameni politici”; ele „includ folosirea instituțiilor statului în acest scop, de către partide sau de oamenii politici”. Presiunile politice stau la baza acelui tip de comportament care tinde spre a fi ilicit și care urmărește păstrarea sau recondiționarea imaginii publice a unei persoane cu activitate politică în desfășurare. Astfel de presiuni au loc și în cazul activității pe care o desfășoară agențiile media românești. Confirmarea acestor comportamente neregulamentare stă în declarația unui fost jurnalist al ziarului Curentul, cel care afirmă că „a scris peste 300 de articole la comandă”. Dan Badea este jurnalistul care acuză conducerea cotidianului la care a lucrat mai bine de doi ani că l-a obligat a scrie ceea ce lui nu i se părea moral și care îi limita dreptul la libertatea de exprimare. Astfel, „Dan Badea, fostul redactor șef adjunct al cotidianului online Curentul, a recunoscut că, în cei doi ani în care a lucrat acolo, nu a avut libertate editorială și a scris peste 300 de anchete la comandă. Jurnalistul a acuzat patronatul că limitează libertatea de exprimare în funcție de interesele sale economice și politice”; 1 octombrie 2012 este data la care Dan Badea a încetat să mai lucreze, imediat după ce patronii de la ziarul Curentul i-au confiscat laptop-ul și telefoanele de serviciu. Deși concediat din funcție în urma unei propuneri de anchetă care contravenea intereselor politice ale patronilor, lui Badea a continuat să-i apară numele în rubrica angajaților instituției de presă, pentru ca în acest fel, orice acuză ulterioară adusă de jurnalist patronilor publicației, să nu poată fi pe deplin probată: „[m]i s-a interzis, într-un mod brutal, să mai scriu la ziarul lui Vasile Blaga și al portocaliilor angrenați în afaceri dubioase (…). Până azi – 25 noiembrie 2012 – n-am primit încă decizia de concediere, dar cârnățarii [n.n.: Mihai și Maria Iacob] m-au păstrat în caseta de redacție pentru că asta le dă credibilitate”. Luat i-a fost și apelativul din fața numelui, căci, din „jurnalistul Dan Badea”, acesta a rămas „Dan Badea”. Ulterior evenimentului, Badea a început să scrie pe blogul personal despre experiența prin care a trecut lucrând la ziarul „Curentul”, spunând că politica a influențat întrutotul activitatea pe care redacția o desfășura, articolele erau scrise la comandă, pentru a favoriza sau defavoriza, după caz, un personaj politic. Vizibil frustrate de faptul că patronii îi telefonau zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi pentru a-l înștiința ce, cum, când, dar mai ales despre cine să scrie, acesta s-a adresat public prin intermediul blogului său și a afirmat că „nu există libertate de exprimare la Curentul, sau ea a fost/este strict controlată când este vorba despre interesele politico-financiare sau private ale patronatului”.

Din experiența jurnalistului Dan Badea se poate înțelege destul de clar faptul că existența factorului politic în instituțiile de presă este o realitate care conduce la nerespectarea codului deontologic, a libertății de exprimare și de conștiință a jurnalistului. O opinie în conflict cu cea a lui Badea o regăsim la jurnalistul Mălin Bot, cel care este de părere că „de multe ori, șefii redacțiilor care iau decizia de a muta un jurnalist sau de a-l sancționa pentru a face pe plac vreunui președinte, fie că este de filială de partid sau de consiliu județean, nu sunt nici ei încântați de situație. Nu au încotro, iar acest lucru le dă un gust amar”. Privind prin prisma acestui punct de vedere, putem spune că uneori, situația în care politica influențează activitatea jurnalistică are două tăișuri: pe de o parte, poate exista o presiune condamnabilă asupra instituțiilor de presă, iar pe de altă parte, aceasta poate interveni fără ca un interes premeditat să existe. Specialiștii sunt de părere că toate aceste situații de influență politică asupra instituțiilor mass-media există din cauza nevoii accentuate de monedă, întrucât dacă banul nu ar deține puterea supremă, nu s-ar mai crea vreun cerc vicios în jurul acestor părți componente ale sistemului și, astfel, nu s-ar mai ajunge la încălcare principiilor și drepturilor jurnalistice. Deși atacați adesea prin intermediul presei, politicienii nu ar trebui să condamne activitatea pe care o desfășoară instituțiile media, întrucât, „fără o presă agresivă care să le sancționeze greșelile, politicienii ar comite abuzuri. Chiar și abuzul de a dicta unei firme mari la ce ziar să ofere publicitate. Firmele se conformează și, de cele mai multe ori, chiar și presa se transformă din câine de pază al democrației într-un pechinez de amuzament al baronilor zilei”; iată că, în opinia lui Mălin Bot, totul se învârte în jurul banului. Existența unei autonomii financiare depline și a unei surse de autofinanțare pentru instituțiile media ar duce la un control asupra influenței politice și, implicit, la situația în care orice redacție să poată fi liberă de orice imixtiune din partea celor cu putere de decizie politică.

În ceea ce privește gestionarea din punct de vedere politic a situațiilor în care sunt implicate, personajele de la conducerea anumitor instituții reușesc, sau nu, să facă față evenimentelor publice care-i vizează. Așadar, atunci când facem referire la modul în care politicienii intervin asupra activității presei, spunem că există o latură a presei scrise pe care aceștia o urmăresc și, desigur, o alta care include televiziunea. Cert este faptul că „jurnaliștii din presa scrisă sunt cei mai supuși presiunilor” ce vin din partea oamenilor politici, întrucât ceea ce aceștia scriu, rămâne scris și, astfel, informațiile pot fi aprofundate. În cazul televiziunii sau a radioului, informațiile sunt ascultate o dată, cel mult de două ori, dar cu greu pot sta ca dovadă a unor afirmații făcute public de anumiți jurnaliști, în timp ce presa scrisă păstrează în arhive tot ceea ce este adresat opiniei publice.

Pentru a putea explicita mai bine fenomenul care persistă și care se dezvoltă în zilele noastre în ceea ce privește îmbinarea activității politice cu cea a instituțiilor de presă, am decis să prezint opinia ActiveWatch, Agenția de Monitorizare a Presei, referitoare la acest subiect. Problema tratată vizează activitatea anului 2012, atunci când pe scena politică românească defilau președintele de la acel moment, Traian Băsescu și conducerea partidului USL (Uniunea Social Liberală), cea care avea ca principal obiectiv demiterea din funcție a conducătorului țării; pentru a atinge efectul scontat, alianța a consemnat două alegeri și un referendum pentru demiterea acestuia. În acest sens s-a constatat că „ [a]mbele tabere politice s-au aflat succesiv la putere și în opoziție, ceea ce a scos la iveală similaritatea comportamentelor adoptate de întreg mediul politic în raport cu mediile publice (TVR și SRR), cu instituțiile de reglementare și control (CNA), precum și instrumentalizarea instituțiilor media private ca agenți de propagandă politică”, deci, putem conchide că fiecare dintre aceste instituții care ar fi trebuit să își mențină imparțialitatea și poziția neutral față de situație, a părtinit într-un fel sau altul una dintre cele două tabere. Situația se complică din cauza faptului că toate entitățile implicate jucau un rol destinat susținerii uneia dintre formațiunile politice implicate. De pildă, Dan Voiculescu, cel care patronează trustul Intact Media Group (liderul de opinie în materie de știri conform statisticii prezentate de trust pe site-ul său) este fondatorul Partidului Conservator, în timp ce Sebastian Ghiță, senator activ al PSD la acel moment, patrona televiziunea de știri România TV. Tot membru al PSD, Cozmin Gușă deținea procent majoritar al acțiunilor Realitatea TV, post național de știri. Toate aceste persoane susțineau partea USL, atacând fățiș cealaltă tabără, care era dedicată președintelui de la acel moment, Traian Băsescu. În „echipa de susținere” a acestuia activa Dan Andronic, un fost jurnalist care se instrase în politică pe postul de consilier (până a ajunge să fie de partea lui Băsescu, Andronic a fost consilierul adversarilor acestuia, Călin Popescu Tăriceanu și Adrian Năstase), postul de televiziune B1TV și, de asemenea, ziarul Evenimentul Zilei. Este evident faptul că presa românească s-a politizat, iar asta nu în sensul unei colaborări transparente cu puterea sau opoziția, ci sub forma unor comploturi care ulterior s-au reflectat în acțiuni ce au periclitat imaginea celor implicați.

Traseismul politic, dar și acțiunile politicienilor și ale presei conduc la schimbarea mentalității cetățenilor, principalele persoane afectate de incapacitatea instituțiilor de a-și defini rolul în sfera publică. Cu cât transparența, imparțialitatea, obiectivitatea și sinceritatea instituțiilor de presă se trasformă în manipulare și acoperire a informațiilor de interes general, cu atât mai mult dispariția jurnalismului profesionist va lua amploare.

Politizarea activității instituțiilor de control

Instituțiile de control ale activității realizate de agențiile media din România sunt AGERPRES (Agenția de monitorizare a Presei) și CNA și sunt autoritățile aflate sub controlul Parlamentului în vederea garantării desfășurării unei activități corecte, transparente și obiective în ceea ce privește instituțiile de presă din România. AGERPRES este agenția care s-a numit și ROMPRES și care, conform Legii 19/2003, „asigură culegerea, redactarea și difuzarea informațiilor și fotografiilor de presă pentru informarea în masă, în țară și în străinătate a diferitelor categorii de beneficiari, fără discriminare și cu respectarea deplinei obiectivități, în cadrul general al asigurării dreptului la informare”. De asemenea, această instituție, prin anexa 3/43 la regulamentul desfășurării activității proprii, „își asumă misiunea de a fi o prezență remarcabilă pe piața media prin informarea corectă a opiniei publice, prin transmiterea de informații de presă prompte, în condiții de transparență și deplină obiectivitate”. În domeniul audiovizualului, CNA are rolul de a „detalia obligațiile posturilor de radio și de televiziune licențiate în România în ceea ce privește conținutul editorial, precum informarea corectă, protecția demnității umane, dreptul la replică, protecția minorilor și respectarea regimului publicității”. Deducem, în urma prezentării pe larg, rolul decisiv pe care-l poate avea fiecare dintre cele două instituții de control asupra activității pe care presa, fie ea scrisă, televizată sau bazată pe frecvențe radio, o întreprinde.

Activitatea AGERPRES, a CNA, precum și cea a altor insituții care se află în slujba statului și a cetățenilor, se impune a fi una transparentă și neutră. În acest caz, transparența se referă la garanția oferită de instituție cetățenilor că tot ceea ce se petrece li se va aduce la cunoștință și îi va implica direct din punct de vedere decizițional. Factorii cei mai importanți în consolidarea unei relații transparente cu publicurile sale a unei astfel de instituții de control sunt constituiți de „[r]elația de siguranță reciprocă și încredere creată între cetățeni, politicienii locali și instituție, accesul la informație al cetățenilor, calitatea informației furnizate sau calitatea răspunsurilor oferite de instituții la întrebările adresate de cetățeni”; aceștia asigură manifestarea legală și recomandată a relației dintre instituție și cetățean. Dincolo de transparență, vorbim despre neutralitate sau obiectivitate, aspect ce implică o poziție echidistantă a instituției față de orice altă entitate care ar putea avea vreo influență asupra acesteia (de pildă, partidele sau asociațiile politice, persoanele publice sau instituții cu un interes vădit ce poate fi protejat de ˂în cazul de față˃ AGERPRES sau CNA). Imparțialitatea instituțiilor ar trebui să fie prima regulă după care acestea funcționează.

Un bun exemplu pentru a decide dacă lucrurile stau așa cum ar trebui îl constituie o situație în care Agenția de Monitorizare a Presei a fost implicată direct, prin intermediul unui jurnalist acreditat de Guvern, Claudiu Zamfir. În virtutea funcției pe care o deținea și pentru a tine cetățenii informații, Zamfir a decis la începutul lunii iulie a anului 2012 să expedieze un set de întrebări lui Andrei Zaharescu, cunoscut om de presă și, totodată purtătorul de cuvânt al Executivului, precum și Ancăi Alexandrescu, șeful Departamentului de Comunicare al instituției. Aceste curiozități ale jurnalistului Zamfir făceau referire la salariul pe care Clark Wesley, proaspăt angajat în funcția de consilier onorific al lui Victor Ponta pe partea de economie și securitate, îl primea. Jurnalistul a adresat întrebările referitoare la acest subiect prin e-mail și în câteva ore a primit un răspuns, dar nu din partea Guvernului, ci din partea superiorilor: din acel moment, Zamfir nu mai era responsabil de Guvern, iar motivul invocat atunci era existența acestor întrebări. Ulterior, atunci când ActiveWatch a contactat directorul AGERPRES, Argentina Traicu, aceasta a negat că e-mail-urile ar fi fost motivul „retrogradării” jurnalistului, susținând că din cauza unei reorganizări interne, Zamfir nu-și mai poate menține poziția avută în cadrul instituției: „[d]omnul Claudiu Zamfir nu este sancționat și decizia de retragere a acreditării nu are conotații politice, ci este doar o măsură de reorganizare internă. Nu am împiedicat difuzarea niciunei informații”. Deși acest lucru ar fi trebuit lăsat să ajungă la cunoștința publicului larg, directorul AGERPRES a refuzat să ofere detalii cu privire la restructurările făcute de instituție. Două săptămâni mai târziu de la acest incident, MediaSind, o Federație a Jurnaliștilor din România, a solicitat, printr-o scrisoare adresată premierului Victor Ponta, să „pună capăt cenzurii politice din AGERPRES” și, de asemenea, să-l demită pe directorul general interimar de la acel moment, Ioan Roșca, care, în opinia MediaSind ocupa funcția ilegal. Federația Jurnaliștilor a fondat cerința pe „politizarea excesivă a Agenției Naționale de Presă Agerpres și nerespectarea Legii nr. 19/2003 prin menținerea ilegală în funcție a actualului director general interimar” și, de asemenea, pe ideea conform căreia se practică „impunerea unui regulament ilegal și inuman față de angajații celei mai mari agenții de presă publice din țară, ANP AGERPRES, cei care sunt transformați în sclavi politici”. În urma acestor întâmplări, la jumătate de an mai târziu, Ioan Roșca a fost înlocuit cu șeful biroului de presă al Partidului Social Democrat, Alex Giboi.

Concluziile care pot fi trase în urma unui astfel de scandal, sunt simple: AGERPRES, instituția care ar trebui să fie obiectivă, transparentă și imparțială, este influențată din punct de vedere politic. Nu am fi putut spune acest lucru dacă directorul instituției nu ar fi făcut restructurări chiar în momentul în care jurnalistul Zamfir a adresat întrebări incomode, sau dacă ar fi făcut-o, ar fi trebuit să accepte detalierea aspectelor cu privire la evenimentul acesta; de asemenea, lipsa unei reacții publice a conducerii, reacție prin care să explice cetățenilor ceea ce s-a întâmplat în acest caz, duce la aceeași idee, cum că instituțiile de control cedează în fața inflenâei politice.

Dacă se întâmplă în cazul AGERPRES, nici Consiliul Național al Audiovizualului nu stă deoparte de acest tip de problemă, întrucât, anul trecut, Laura Georgescu, președintele CNA, a fost pusă sub urmărire de către Direcția Națională Anticorupție în vederea stabilirii gradului de culpabilitate în dosarul privind intervenția unor politicieni în favoarea unui post de televiziune. Așadar, suspectată de abuz de putere, atunci când a fost întrebată dacă a favorizat existența în grilă a unui post de televiziune deținut de edilul din Piatra Neamț, Gheorghe Ștefan, Laura Georgescu a negat, iar același tip de răspuns negativ a fost folosit și în cazul întrebării ce făcea referire la demisia de onoare pe care aceasta ar fi trebuit să și-o prezinte. Printr-un comunicat transmis de Direcția Națională Anticorupție aflăm că Narcisa Iorga, membru al CNA, l-ar fi îndrumat pe primarul din Piatra Neamț să apeleze la cunoștințele sale din mediul politic pentru ca astfel să se poată adresa membrilor CNA ce și-ar putea schimba opinia în ceea ce privește suspendarea propriului post de televiziune. Pentru explicitarea cazului de influență politică, DNA spune că, „la 17 decembrie, la propunerea șefei CNA, Laura Georgescu, a fost retrasă licența unui post TV. Două săptămâni mai târziu, decizia a fost retractată, precizându-se că a fost acceptată contestația, dar fără o analiză tehnică și un punct de vedere al specialiștilor din CNA, susține DNA”. Decizia DNA de a încadra-o pe Laura Georgescu ca suspect la dosar, în temeiul articolului 307 al Codului Penal, spune că influența politică a existat, similar cazului AGERPRES.