Probleme Demografice Si Economice Actuale ALE Romaniei

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1. Probleme economice actuale ale Romaniei

1.1. Probleme ale industriei energetice din Romania

1.1.1. Probleme ale industriei energetice pe baza de carbune

1.1.2. Probleme ale industriei energetice romanesti pe baza de gaze

naturale si petrol

1.1.3. Probleme ale industriei hidro-energetice din Romania

1.1.4. Probleme ale industriei energiei nucleare

1.1.5. Utilizarea eficienta a energiei in Romania

1.2. Probleme actuale ale transporturilor din Romania

1.3. Probleme ale agriculturii romanesti

1.3.1. Probleme legate de culturile agricole din Romania

1.3.2. Probleme ale zootehniei romanesti

1.4. Probleme ale sitemului bancar din Romania

1.4.1. Structura sitemului bancar din Romania

1.4.2. Probleme cu care se confrunta sistemul bancar romanesc

CAPITOLUL 2. Probleme demografice si de mediu actuale ale Romaniei

2.1. Coruptia in Romania

2.1.1. Coruptia politica

2.1.2. Coruptia administrativa

2.1.3. Coruptia economica (profestionala)

2.2. Munca la negru si economia subterana in Romania

2.2.1. Economia subterana in Romania

2.2.2. Munca la negru in Romania

2.3. Migratia fortei de munca din Romania si somajul

2.4. Probleme ale mediului inconjurator

2.4.1.Extreme climatice si manifestari ale schimbarii climatice pe

teritoriului Romaniei

2.4.2. Progrese in implementare prevederilor Protocolului de la

Kyoto si ale Conventiei Natiunilor Unite privind schimbarile

climatice

2.4.3. Situatia padurilor din Romania

2.4.4. Poluarea industrial din Romania

INCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. Probleme economice actuale ale Romaniei

1.1. Probleme ale industriei energetice din Romania

Spre deosebire de alte state membre ale U.E., Romania este o sustinatoare a liberalizarii complete a industriei energetice si a separatiei intre activitatile de productie si cele de distributie.Obiectivul general al dezvoltarii sectorului energetic il constituie acoperirea integrala al consumului intern de energie electrica si termica in conditii de crestere a securitatii energetice a tarii, de dezvoltare durabila si de asigurarea unui nivel corespunzator de competitivitate. Din pacate resursele energetice ale Romaniei sunt intr-o scadere dramatica (petrol, gaze, uraniu), iar resursele regenerabile sunt inca limitate, investitiile in acest domeniu fiind inca nesemnificative.

In aceasta analiza trebuie sa plecam de la structura actuala a productiei energetice din Romania. Cea mai ieftina energie produsa este cea nucleara care are o pondere de 15% din totalul energiei produse in tara noastra dupa punerea in functiune a reactorului doi a Centralei Atomo-electrice de la Cernavoda. In topul preturilor de cost urmeaza energia optinuta in hidrocentrale si apoi cea optinuta in termocentralele ce folosesc: carbunele, pacura si gazele naturale conform Ministeruui Economiei rezervele de hidrocarburi industralizabile ale Romaniei sunt epuizate in proportie de 70%, acestea avand o pondere de 62% din totalul productiei de energie.

Este necesar sa avem in vedere si faptul ca in comparatie cu tarile membre U.E. Romaina are inca un consum energetic mic pe cap de locuitor acesta fiind prognozat sa creasca in urmatorii ani, ajungand la o egalizare cu consumul energetic pe cap de locuitor din statele Uniunii Europene.

1.1.1. Probleme ale industriei energetice pe baza de carbune

Strategia energetica a Romaniei care viziaza perioada 2007-2020 arata ca din anul 2000 productia de carbune a crescut constant ajungand pana in 2006 la o crestere cu aproximativ 15% fata de anul 2000. Documentul mentioneaza faptul ca mai sunt suficiente resurse in acest domeniu si propune (cu respectarea conditiilor de mediu) investitii pentru ca aceste resurse sa fie exploatate si mai mult decat in ziua de azi. De asemenea se propune privatizarea termocentralelor electrice pe carbune datorita nevoiei acute de investitii in retehnologizare pentru a deveni competitive, capabile sa produca energie ieftina. Analistul economic Constantin Rudnitchi avertizeaza ca problema carbunelui in Romania este una complicata, industria extractiva are inca mari probleme, incepand cu tehnologia de extractie si transport a carbunelui care se fac la nivelul anilor 1970 si continuand cu datoriile la buget unde companiile miniere sunt pe locurile fruntase intre datornici, deci avem o problema cu disciplina finanicinara in acest domeniu. Minele si prelucrarea carbunelui prejudiciaza mediul inconjurator ceea ce genereaza costuri suplimentare. “Lignitul din Romania are o putere calorica destul de mica, iar unele termocentrale deja importa carbune din Polonia sau Ucraina. Nu trebuie uitat ca termocentralele electrice de la Turceni si Rovinari au nevoie de investitii de catre 1 miliard de euro fiecare”.1

1.Roxana Petrescu, Ziarul Finanicar Bucuresti, 20 februarie 2007

1.1.2. Probleme ale industriei energetice romanesti pe baza de gaze naturale si petrol

Din acelasi document reiese ca productia anuala de gaz metan acopera de 6 ori necesarul de gaze ce vine din consumul populatiei.

Strategia prevede in mod corect cresterea capacitatii de depozitare pentru a reduce riscul unor intreruperi precum cele din iarna anului 2006, aceste depozite flexibilizeaza politica energetica si consumul pe termen scurt. Ceea ce documentul evita sa ne spuna este care va fi soarta societatii Romgaz. Eu consider ca societetea Romgaz ar trebui privatizata cel putin partial, lucru care ar atrage dupa sine o responsabilizare si o profesionalizare a managementului.

In industria extractiei si prelucrarii petrolului nu sunt prea multe de spus pentru ca aceasta industrie este integrata in economia mondiala si a fost deja privatizata, pachetul majoritar de actiuni al Petrom fiind cumparat de concernul austriac OMV. Din pacate guvernul nu specifica ce va face cu participatia semnificativa din Petrom care apartine statului roman si care este strategia in ceea ce priveste aceasta participatie.

Analizand problemele energetice ale Romaniei trebuie sa plecam de la conjuctura mondiala actuala. Daca in lume exista o piata mondiala reala a petrolului cu mult mai multe alternative de aprovizionare si cumparare, in privinta gazelor naturale nu exista posibilitatea de a organiza o astfel de piata chiar daca se incearca; foarte putine tari dispun de aceasta bogatie, iar tehnologia de transport si stocare este destul de scumpa.

Cel mai mare producator de gaze naturale este Rusia si reprezinta totodata cel mai mare furnizor de gaze naturale pentru Europa. O mare parte a termocentralelor romanesti (20%) functioneaza cu hidrocarburi, de aici rezulta ca politica de productie si de import a gazelor naturale necesita o atentie mai mare a guvenantilor. “Romania consuma aproximativ 17 miliarde m³ de gaze naturale pe an, 60% provenind din productie proprie. Problema este ca statul roman mai administreaza doar 121 de blocuri de productie a gazelor naturale ceea ce reprezinta doar 26% din totalul blocurilor de extractie. Avand in vedere ca cererea de gaze naturale este in continua crestere, estimarile sunt in sensul pastrarii volumului productiei interne si a cresterii importurilor”.1 Pretul de vanzare a Gazprom catre alte firme rusesti care exporta gaze naturale este de 90$/1000m³. pretul mediu cu care Romania importa gaze a oscilat in ultimul an intre (250$-330$)/1000m³. Pretul de productie interna este in jur de 140$/1000m³. Majoritatea centralelor electrice romanesti cumpara gaz metan la un pret mediu de 280$/1000m³ oricare ar fi provenienta acestuia, cu alte cuvinte preturile de productie sunt artificial ridicate de intermediari fiind aproape aduse de preturile de import si astfel se maximizeaza profiturile celor care extrag gaze naturale adica, societatile Petrom si Romgaz care detin 98% din volulmul extractiei din Romania in proportii aproape egale.

Trebuie amintit ca anul trecut vicepresedintele Gazprom Rusia, Dimitri Medvedev s-a aflat intr-o vizita oficiala in Romania si a propus realizarea unui mare depozit de gaze natural provenite din Rusia in zona Roman-Margineni cu o capacitate 2 miliarde m³ si realizarea unei societati mixte cu Romania pentru livrarile de gaze pe piata romaneasca prin acest proiesc putand micsora pretul de achizitie sub 270$ pe mia de metri cubi.

1.Guvernul Romaniei, Strategia energetica a Romaniei pe perioda 2007-2020, Bucuresti 2006

1.1.3. Probleme ale industriei hidro-energetice din Romania

In acest domeniu strategia Romaniei prevede noi proiecte importante Dunare si Tisa. Energia electrica produsa in hidrocentrale reprezinta 27% din totalul energiei electrice produsa la nivel national avand costuri de productie relative reduse. Capacitatile de productie sunt larg raspandite in intreaga tara pe principalele rauri precum si pe fluviul Dunarea. S.C. Hidroelectrica Bucuresti are ca activitate de baza producerea de energie electrica si asigurarea de servicii tehnologice de sistem prin exploatarea in conditii de calitate, siguranta, eficienta si protectie a mediului a portofoliului de hidrocentrale din tara. Acesta societate are in administrare 127 de hidrocentrale si patru statii energetice de pompare construite pe raurile tarii care insumeaza o putere instalata de 5300 MW, realizand o productie de energie electrica de peste 16.000 GW/h.

S.C. Hidroelectrica S.A. este organizata in 10 sucursale regionale ierarhizate in functie de putere instalata astfel:

1. Sucursala Ramnicu Valcea

2. Sucursala Potile de Fier

3. Sucursala Bistrita

4. Sucursala Cluj

5. Sucursala Curtea-de-Arges

6. Sucursala Hateg

7. Sucursala Sebes

8. Sucursala Targu Jiu

9. Sucursala Caransebes

10. Sucursala Buzau

Pentru mentinerea acestor capacitati de productie la un nivel de competitivitate apropiat de cel al tarilor membre U.E. trebuie sa se faca investitii serioase in domeniu, iar cum statul este proprietarul acestora intarzie sa o faca din lipsa fondurilor, Guvernul propune in viitor privatizarea societatii Hidroelectrica S.A. prin listare la Bursa de Valori.

1.1.4. Probleme ale industriei energiei nucleare

Energia nucleara reprezinta cea mai ieftina cale de producere a energiei electrice. In tara noastra exista o singura centrala atomo- electrica cea de la Cernavoda si care este data in functiune partial, astazi functionand doar doua reactoare care produc aproximativ 15% din totalul energiei electrice produsa in tara noastra. Politica Guvernului pe viitor este destul de clara optand pentru parteneriate cu firme private pentru constructia si finalizarea reactoarelor trei si patru. Se prevede insa ca resursele de uraniu se vor epuiza in urmatorii 10-15 ani si ca Romania va trebui sa importe aceasta resursa. De asemene se preconizeaza si privatizarea partiala a S.C. Nuclearelectrica S.A. prin listare la Bursa.

1.1.5. Utilizarea eficienta a energiei in Romania

“La acest capitol Romania are probleme foarte serioase. Intensitatea energetica cosumul de energie necesar pentru a produce o uvede noi proiecte importante Dunare si Tisa. Energia electrica produsa in hidrocentrale reprezinta 27% din totalul energiei electrice produsa la nivel national avand costuri de productie relative reduse. Capacitatile de productie sunt larg raspandite in intreaga tara pe principalele rauri precum si pe fluviul Dunarea. S.C. Hidroelectrica Bucuresti are ca activitate de baza producerea de energie electrica si asigurarea de servicii tehnologice de sistem prin exploatarea in conditii de calitate, siguranta, eficienta si protectie a mediului a portofoliului de hidrocentrale din tara. Acesta societate are in administrare 127 de hidrocentrale si patru statii energetice de pompare construite pe raurile tarii care insumeaza o putere instalata de 5300 MW, realizand o productie de energie electrica de peste 16.000 GW/h.

S.C. Hidroelectrica S.A. este organizata in 10 sucursale regionale ierarhizate in functie de putere instalata astfel:

1. Sucursala Ramnicu Valcea

2. Sucursala Potile de Fier

3. Sucursala Bistrita

4. Sucursala Cluj

5. Sucursala Curtea-de-Arges

6. Sucursala Hateg

7. Sucursala Sebes

8. Sucursala Targu Jiu

9. Sucursala Caransebes

10. Sucursala Buzau

Pentru mentinerea acestor capacitati de productie la un nivel de competitivitate apropiat de cel al tarilor membre U.E. trebuie sa se faca investitii serioase in domeniu, iar cum statul este proprietarul acestora intarzie sa o faca din lipsa fondurilor, Guvernul propune in viitor privatizarea societatii Hidroelectrica S.A. prin listare la Bursa de Valori.

1.1.4. Probleme ale industriei energiei nucleare

Energia nucleara reprezinta cea mai ieftina cale de producere a energiei electrice. In tara noastra exista o singura centrala atomo- electrica cea de la Cernavoda si care este data in functiune partial, astazi functionand doar doua reactoare care produc aproximativ 15% din totalul energiei electrice produsa in tara noastra. Politica Guvernului pe viitor este destul de clara optand pentru parteneriate cu firme private pentru constructia si finalizarea reactoarelor trei si patru. Se prevede insa ca resursele de uraniu se vor epuiza in urmatorii 10-15 ani si ca Romania va trebui sa importe aceasta resursa. De asemene se preconizeaza si privatizarea partiala a S.C. Nuclearelectrica S.A. prin listare la Bursa.

1.1.5. Utilizarea eficienta a energiei in Romania

“La acest capitol Romania are probleme foarte serioase. Intensitatea energetica cosumul de energie necesar pentru a produce o unitate din PIB este de trei ori mai mare decat in tarile membre U.E.”1

Strategia prevede ca acest coeficient sa scada treptat mai ales datorita unei decuplari a cresterii economice de cresterea de nevoi energetice. Ca o comparatie, Damenarca si-a marit PIB-ul in ultimii 10 ani cu 50%, cu o modificare de 0% in cererea de energie. Un potential de urias de crestere a eficientei energetic exista in domeniul residential (41%) si in cel de transporturi (32%). Cred ca fiecare consumator fie ca este posesor de masina, de casa, etc. trebuie sa-si faca propriul calcul energetic si sa gaseasca modalitati de reducere a acestui consum. De asemenea, investitiile in societatea informatica si reducerea biocratiei ar face ca mediul sa sufere mai putin, cetatenii sa fie mai productivi si consumul energetic sa scada. Pentru a fi in concordanta cu politica energetica a Uniunii Europene trebuie sa se treaca la liberalizarea totala si rapida si la mecanisme transparente de tranzactionare a resurselor enegetice ale Romaniei. Privatizarile partiale din domeniul energetic sunt punctul slab al politicii de liberalizare. Un alt punct slab sunt propunerile de a sterge datoriile la buget ale unor firme de stat din domeniul energetic. Guvernul trebuie sa verifice daca aceste stergeri respecta legile concurentei si prevederile Uniunii Europene.

In concluzie, in urma investitiilor in carbune, in hidroenergie si energia nucleara, Romania tinteste sa devina exportator net de energie intr-o perioda de 5-7 ani. Acesta va fi un avantaj competitiv al Romaniei in regiune.

Ca urmare se pare ca Romania va avea in continuare aceeasi politica energetica cel putin pentru cativa ani, iar siguranta consumatorilor pare asigurata.

“Romania este independenta din punct de vedere al carbunilor, este total autonoma in privinta energiei nucleare si este dependent cam in proportie de 40% de gazele naturale din Rusia. Sa nu uitam ca avem si potential hdroenergetic care prin investitii poate fi extins, deci Romania este intr-o situatie relativ buna privind independenta energetica.”2

1.2. Probleme actuale ale transporturilor din Romania

La ora actuala infrastructura de transporturi din Romania este departe de a fi comparata cu cele ale altor tari membre ale U.E.

Potrivit datelor Ministerului Transporturilor, Romania are in prezent doar 264 km de autostrada, iar in raport cu suprafata tarii are cea mai mica densitate de drumuri dintre toate statele membre U.E. adica 33,5 Km la 1000 Km2. La cei 264 km de autostrada se mai adauga 5.883 km de drumuri europene, 202 km drumuri cu 3 benzi de circulatie si 1.150 km de drumuri cu 4 benzi de circulatie. De asemenea in Romania exista aproximativ 37.400 km de drumuri pietruite si de pamant.

Daca pana in prezent principalele probleme care au stat in calea modernizarii infrastructurii de transporturi din Romania au fost de natura financiara, astazi nu banii sunt problema infrastructurii ci institutiile care trebuie sa gestioneze acesti bani.

1.Guvernul Romaniei, Strategia energetica a Romaniei pe perioada 2007-2020, Bucuresti 2006

2.Idem

Conform raportului Societatii Academice Romane din 2 august 2007 “strategiile de autostrazi si drumuri expres anuntate in ultima vreme pentru perioada 2007-2013 sunt fanteziste. Ele presupun o capacitate de absorptie prin investitii de 2-3 miliarde $/an in acest sector, dar in practica aceasta capacitate nu a depasit niciodata 500 milioane $/an. Intretinerea putinelor investitii nou finalizate deja reprezinta o mare provocare de management si o povara pentru bugetul de operatiuni curente mereu trecut pe planul doi si alimentat insuficient.”1

Aceasta este numai una din concluziile Societatii Academice Romane referitoare la starea infrastrucurii romanesti. “Intre celelalte aspecte grave constatate se numara problema autostrazilor, care nu reprezinta solutia la toate problemele asa cum par sa creada politicienii si comentatorii, la care se adauga costurile de productie pe km de autostrada care in Romania sunt duble fata de Polonia si Ungaria”.2

In raport se arata ca doar cu o fractiune din costurile alocate constructiei de autostrazi ar putea fi refacuta urgent reteaua de drumuri judetene si locale care sa preia mare parte din traficul existent.

Spre deosebire de anii ’90 principala problema cu care se confrunta autoritatile in acest moment este lipsa unor proiescte pe care sa se poata cheltui finantarile existente. Una din cauzele acestei situatii este lipsa unor manageri competenti care sa poata trasa o strategie coerenta de proiecte care sa absoarba aceste fonduri. Solutia propusa de Ministerul Transporturilor o reprezinta externalizarea managementului proiectului de infrastructura.

Probleme deosebite au mai ales institutiile care coordoneaza proiectele din domeniul cailor ferate romane care sunt practic in faliment pe actualele fluxuri financiare. In loc sa functioneze independent ca agentii de furnizare a serviciilor la reteaua de transport, ele sunt anual afectate de schimbarile politice din Ministerul Transporturilor care se reverbereaza si in propria structura de conducere.

O alta problema identificata in acest raport este transferul traficului feroviar catre cel rutier. Daca se mentine acest trend pana in anul 2020 transportul pe caile ferate va disparea complet din Romania. pentru mentinerea traficului feroviar la acest nivel trebuie sa oferim pe caile ferate servicii comparabile cu cele pe transportul rutier si aerian. In prezent nu exista o competitie corecta intre caile de transport feroviar si rutier intrucat pe caile rutiere taxele sunt mai mici si se poate face evaziune fiscala.

Astfel reprezentantii Societatii Academice Romane considera ca autoritatile trebuie sa se concentreze pe problemle care intarzie implementarea marilor proiecte de infrastructuara rutiera si feroviara cum ar fi exproprierile de terenuri si obtinerea avizelor de mediu.

De asemenea o atentie speciala trebuie acordata managementului proiectelor si resurselor umane. In raport se arata ca “avem o criza majora de ingineri in Romania, specialisti in transporturi, statisticile arata ca in fiecare an avem mai putim de 100 de absolventi cu acasta specializare , astfel ca problema nu este numai a secxtirului public ci si a firmelor private din domeniu.”3

1.Raportul Societatii Academice Romane, din 2.08.2007 Bucuresti

2.Idem

3.Idem

1.3. Probleme ale agriculturii romanesti

1.3.1. Probleme legate de culturile agricole din Romania

Romania dispune de aproape 15 milionane hectare de teren agricol din care 9,3 milioane hectare teren arabil; 1.6 milioane hectare plantatii de vii si livezi si 4,8 milioane hectare pajisti naturale, cea mai mare parte a suprafetei avand o fertilitate ridicata.

Potentialul agricol al Romaniei rezulta din structura modului de utilizare a terenurilor in functie de calitatile si pozitia geografica a terenurilor agricole s-au dezvoltat si diferitele sectoare ale agriculturii.O ramura cu vechi traditii a agriculturii romanesti o constituie cultura cerealelor: graul, porumbul, orzul, floarea soarelui si intr-o masura mai mica: sorgul,orezul,ovazul.Principalele regiuni cerealiere sunt: Campia Romana, Campia de Vest, Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Depresiunea Transilvaniei si Podisul Getic.

Este greu de interpretat profunzimea transformarilor din agricultura provocate de restituirea terenurilor in proprietate private.Pe de o parte pentru ca terenurile aflate in proprietatea statului au fost clasificate in terenuri in proprietatea publica a statului, care nu pot fi privatizate si terenuri in proprietatea privata a statului.Terenurile aflate in proprietatea privata a statului sunt cele care pot fi privatizate, dar nu inseamna ca au fost privatizate. De aceea, ponderea proprietatii private in agricultura apare ca deosebit de mare, desi in mare masura proprietar este tot statul si nu s-au produs modificari de substanta in modul de administrare.Pe de alta parte, foarte multi dintre cei care au primit pamanturile inapoi, in conditii restrictive de circulatie a proprietatii, fie din cauza varstei inaintate, fie pentru ca erau deja mutate la oras, fie din alte motive, au preferat sa lase terenurile in administrarea unor ‘‘asociatii‘‘, continuatoare ale vechilor structuri colectiviste.In economie, esentiala nu este dimensiunea proprietatii, ci dimensiunea la care se organizeaza administrarea, dimensiunea exploatarii. “Gospodariile taranesti au in medie 2,4 hectare, ceea ce este insuficient pentru o organizare eficienta a productiei, conducand la randamente scazute la hectar si orientarea preponderent spre autoconsum, iar nu spre piata”.1

Marile transformari produse in agricultura prin restituirea terenurilor in proprietate privata au influentat sensibil gradul de utilizare a terenurilor arabile, astfel de la 9,4 milioane de hectare cultivate in 1990 s-a ajuns la numai 8,4 milioane hectare, in prezent ceea ce inseamna scoaterea din circuitul agricol a circa 1 milion de hectare, adica mai mult de o zecime.

Modificari semnificative nu apar in suprafata cultivate cu cereale, ci reducerea s-a efectuat pe seama altor culturi astfel: leguminoasele pentru boabe (mazare, fasole) si-au redus suprafata de cultura de la 129,5 mii hectare in 1990 la 35.6 mii hectare in prezent. Plantele de nutret si-au redus suprafata de la 1962 mii hectare in 1990 la 1011,4 mii hectare in prezent ceea ce explica in cea mai mare masura reducerea de ansamblu a suprafetelor cultivate este in directa legatura cu reducerea numarului de animale. Plantele pentru alte industrializari au scazut de la 187,5 mii hectare in 1990 la 54 mii hectare in prezent. Reducerea este drastica in cadrul acestei grupe la sfecla de zahar de la 162,7 mii hectare la 39 mii hectare, la tutun de la 16,8 mii hectare la 9,2 mii hectare, la plante medicinale si aromatice de la 27,4 mii hectare la10mii hectare.

1.Mircea Ciumara, Economia Nationala a Romaniei, Editura Independenta Economica, Pitesti 2007, pag.194

Aceasta exprima nu o incapacitate a agriculturii, ci criza industriala care nu a mai oferit piata de desfacere pentru aceste produse agricole. Au cunoscut o modesta crestere suprafetele cultuivate cu plante uleioase (floarea soarelui si rapita).

In ceea ce priveste mecanizarea agriculturii se pot remarca doua tendinte contrare. Este certa cresterea numarului de tractoare, pluguri pentru tractoare si semanatori. Pe de o parte, noile gospodarii au incercat sa compenseze lipsa de brate de munca, si sa reduca preturile de cost.

Pe de alta parte, trecandu-se de la exploatari de mari dimensiuni ale statului si cooperatiei la exploatari taranesti de mici dimensiuni a fost necesar sa se inlocuiasca tractoarele si masinile agricole mari cu altele mai mici adaptate nevoilor si resurselor financiare ale gospodariilor taranesti. Am asistat nu numai la o crestere in numar fizic a dotarii, dar si la o restructurare profunda a ei. In privinta masinilor de imprastiat ingrasaminte chimice si a masinilor de stropit si prafuit, tendinta este certa de reducere a acestora. Nu poate fi vorba de o retinere a gospodariilor taranesti fata de mecanizare ci de o retinere fata de utilizarea substantelor chimice. Utilizarea ingrasamintelor chimice a cunoscut o reducere dramatica. Ingrasamintele azotoase s-au redus de la 656 mii tone in 1990 la numai 268 mii tone in prezent adica la 40,9%.

Cele fosfatice s-au redus de la 313 mii tone la 87 mii tone, adica la 27,8%, iar ingrasamintele potasice de la 134 mii tone la 14 mii tone ceea ce reprezinta numai 10,45%. Renuntarea la utilizarea ingrasamintelor chimice explica diminuarea parcului de masini agricole necesare imprastierii acestora. Situatia este similara si in cazul insecticidelor si insectofungicidelor.

Fenomenul se explica prin evolutia preturilor, care a facut ca produsele chimice sa nu mai fie accesibile agricultorilor. Absenta substantelor chimice reduce randamentul la hectar si explica invazia din ultimii ani de insecte incomode care ataca plantele agricole. In acelasi timp, producem alimente ecologice chiar fara voia noastra. Din pacate nu stim sa plasam la export in calitate de produse ecologice marfurile romanesti, ceea ce ar asigura preturi de cateva ori mai mari. Se constata si o reducere a ingrasamintelor naturale folosite in agricultura de la 24,8 milioane tone in 1990 la 15,3 milioane tone in prezent. Evolutia este cauzata de reducerea drastica a numarului de animale. Modificarea relatiei dintre productia vegetala si cea animaliera a avut consecinte asupra randamentelor din productia vegetala prin diminuarea cantitatii de ingrasaminte naturale utilizata.

1.3.2. Probleme ale zootehniei romanesti

Zootehnia a cunsoscut reduceri dramatice. Evolutia nu poate fi explicate prin lipsa de furaje ci, din contra, aceasta evolutie explica reducerea suprafetelor cultivate cu plante de nutret.

Fenomenul poate fi explicat numai prin lipsa de motivare a agricultorilor sa cresca animale datorita preturilor de valorificare si a politicii guvernamentale de subventionare. Numarul de bovine a scazut la 44,5%, de la 6291 mii capete in 1990 la numai 2800 mii capete in prezent.

Numarul de porcine a scazut in aceeasi perioada de la 11671 mii capete la 4447 mii capete, adica la 38,1%. Numarul de ovine a scazut de la 15435 mii capete la 7251 mii capete, ceea ce inseamna 47%. Singura crestere se remarca la cabaline cu 29,7% de la 663 mii capete la 860 mii capete. Datorita dificultatilor financiare, gospodariile taranesti au compensate lipsa de forta de tractiune mecanica prin inmultirea cabalinelor folosind forta cailor, lucru care este interzis prin lege in multe tari din Europa. Numarul de pasari a scazut in 2004 comparativ cu 1990 la 62,7%,fenomenul ar putea fi explicat prin colapsul crescatoriilor de stat.

Dar, reducerea numarului de familii de albine de la 1201 mii la 745 mii, adica la 62% nu mai poate fi explicata astfel deoarece in covarsitoare masura albinele au fost si inainte in proprietate private. De aceea, dezastrul zootehniei, dincolo de unele justificari particulare, poate fi explicat numai printr-un dezinteres guvernamental si printr-o evolutie a preturilor de livrare a productiei dezavantajoasa.

In prezent, Romania este a 7-a tara din Uniunea Europeana ca suprafata Agricola si a 9-a ca productie agricola. Astfel Romania poate deveni un puternic competitor pe piata unica a Europei daca va fi suficient de inteligenta sa foloseasca in mod corespunzator fondurile europene. Populatia rurala a Romaniei este de aproximativ 10 milioane lucuitori din care 3,3 milioane sunt active in agricultura ceea ce ne situeaza pe locul 2 in Europa. Populatia activa agricola la noi este de 6 ori mai mare decat media europeana, iar ponderea agriculturii in PIB este de 11 ori mai mare in Romania decat in Uniunea Europeana. “Surplusul semnificativ de forta de munca impreuna cu lipsa cronica a capitalului reprezinta una din principalele probleme cu care se confrunta agricultura romaneasca in momentul de fata. Romania este inca in faza de restructurare a pietei agricole, produsele noastre nefiind competitive inca pe piata europeana”.1

Ponderea detinuta de agricultura in anul 2007 in formarea PIB este de 7,5%, avand cea mai slaba performanta dintre ramurile economiei romanesti inregistrand un declin 18,3% in primele 9 luni ale anului 2007 fata de 2006, asta si datorita secetei prelungite si a temperaturilor foarte ridicate din aceasta vara.

Potrivit studiului “Sectorul agroalimentar din Romania intr-o perspective europeana” dat recent publicitatii de Banca Mondiala se afirma ca “Romania este afectata de randamentele scazute ale productiei agricole atat vegetale cat si animale, la acestea adaugandu-se si productivitatea muncii in agricultura care este de departe cea mai scazuta din regiune”2. Astfel capacitatea productiva a terenului exprimata prin productia agricola bruta la hectar, in Romania este de 500-700 euro ceea ce reprezinta mai putin de 30% din nivelul productivitatii tarilor europene care este de 2200 euro/ha. Aceasta capacitate scazuta este combinata si cu un nivel extreme de redus al productivitatii muncii (1600 euro/lucrator) care inseamna 7% din nivelul productivitatii muncii din tarile Uniunii Europene (care este de 22600 euro/lucrator). Potrivit specialistilor Bancii Mondiale, in 2007 acordarea de subventii de la Uniunea Europeana nu va duce imediat la cresterea generala a veniturilor producatorilor agricoli, iar nivelul de eligibilitate pentru platile directe va decide care agricultori vor primi mai multi bani. In perioada 2007-2009 vor fi alocate Romaniei de la bugetul comunitar 4 miliarde euro, iar statul roman are posibilitatea suplimentarii acestor fonduri cu bani de la buget. Producatorii agricoli foarte mari vor avea de castigat in orice situatii in timp ce agricultorii mijlocii care au suprafete de teren intre 5 si 20 hectare vor fi usor dezavantajati. Important este ca si taranii cu teren putin care reprezinta peste 60% din totalitatea agricultorilor vor primi mai multi bani incepand cu anul 2008.

1.Florin Georgescu,Starea Economico-Sociala a Romaniei, Editura Expert, Bucuresti 2002, pag.147

2.Ziarul Financiar Bucuresti, 15 august 2007, pagina 5

Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, Romania poate accesa programele de finantare destinate agriculturii prin intermediul a doua fonduri structurale:

-Fondul European de Garantare Agricola ( FEGA )

-Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala (FEADR) , acesta venind in continuarea programului SAPARD derulat in anii anteriori. Pachetul financiar destinat acestui sector se ridica la valoarea de 12 miliarde euro pentru perioada 2007-2013 si va fi destinat investitiilor in cresterea competitivitatii sectorului agricol si forestier, gospodaririi agricole si forestiere, imbunatatirii calitatii vietii in mediul rural si sustinerii mecanismelor de piata. Folosirea banilor din cele doua fonduri constituite in cadrul Politicii Agrare Comune, se va realize prin intermediul a doua agentii de plati in agricultura, ce au dept scop facilitarea accesului fermierilor la orice forma de sprijin financiar, fie intern sau exter. Aceste agentii sunt:

-Agentia de Plati si Interventii in Agricultura (APIA ) si care se va ocupa de gestionarea fondurilor FEGA

-Agentia de Plati pentru Devoltare Rurala si Pescuit (ADPRP) care se va ocupa de fondurile FEADR.

Din pacate, in prezent s-a demonstrat ca activitatea acestor agentii lasa de dorit, Romania nu a reusit sa atraga pana acum niciun ban din aceste fonduri, chiar mai mult risca si alte sanctiuni din partea Uniunii Europene din care poate pierde o parte din banii alocati agriculturii aproximativ 110 milioane euro.

In zootehnie, Romania trebuie sa faca fata unor provocari deosebite care apar in contextul aderarii la Uniunea Europeana. In primul rand va trebui sa faca fata unei concurente intr-o economie caracterizata de supraproductie de marfuri inclusiv alimentare, astfel ca preocuparile pentru calitatea si sanatatea produselor agricole romanesti sa treaca in prim plan. Siguranta alimentelor a devenit un obiectiv strategic fundamental al societatii actuale, al lumii contemporane si viitoare. In acest context al integrarii europene si al economiei de piata crescatorii romani de animale trebuie sa-si stabileasca strategia in sensul valorificarii valentelor pozitive si al diminuarii sau eliminarii contradictiilor care apar intre sistemul de crestere a animalelor din Romania si exigentele cerintelor europene.

1.4. Probleme ale sitemului bancar din Romania

1.4.1. Structura sitemului bancar din Romania

“Sistemul bancar din Romania este un sistem structurat pe doua nivele, cuprinzand Banca Nationala a Romaniei si institutiile de credit. Acest sistem a fost introdus in decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reforma bancara in Romania”.1

Sistemul bancar ronanesc cuprinde 40 de institutii de credit dintre care

-39 de banci (2 cu capital majoritar de stat, 3 cu capital majoritar romanesc, 26 cu capital majoritar strain si 8 sucursale ale unor banci straine)

-o casa centrala a cooperativelor de credit (Creditcoop)

Totalul activelor bancare este de peste 51 miliarde euro. Peste 60% din activele bancare sunt concentrate in primele cinci banci din sistem. Indicatorul de solvabilitate al sitemului este de 17,8%.Actionariatul este reprezentat in majoritate de entitati straine.

1.Prof.univ.dr. Alexandru Puiu, Strategiile Bancare- Una din cauzele crizei actuale ale economiei romanesti,Editura Independenta Economica, Pitesti 2001

“Pe piata romaneasca opereaza de aemenea si instituriii financiare nebancare precum fonduri de asistenta mutala, case de amanet, societati de leasing financiar, societati de credite pentru persoane fizice, societati de credit ipotecar, societati care ofera operatiuni de factoring, societati specializate in finantarea tranzactiilor comerciale”.1

Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata in anul 1880 si este Banca Centrala a Romaniei.

Conform prevederilor legii nr.312/2004 privind statutul BNR, principalele atributiii ale Bancii Nationale a Romaniei sunt:
-elaborarea si aplicare politicii monetare si de curs de schimb;

-autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de decontari si plati pentru asigurarea stabilitatii financiare;

-emiterea bancnoteler si a monedelor ca mijloace legale de plata pe teritorilul Romaniei;

-stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia;

-adiministrarea rezervelor internationale ale Romaniei;

Fondul de Garantare a Depozitelor in sitemul national romanesc a fost infiintat in anul 1996 prin Ordonanta Guvernului nr.39/1996 fiind constituit ca persoana juridica de drept public. Obiectivul principal al fondului este garantarea rambursarii depozitelor constituite la institutiile de credit de catre persoane fizice, persoane juridice ori entitati fara personalitate juridica, precum si desfasurarea activitatii de administrator special ori ca lichidator al institutiilor de credit.

Biroul de Credit a fost infiintat la initiativa comunitatii bancare din Romania si are ca membrii fondatori 24 de banci iar in prezent are ca actionari 27 de banci. Biroul de credit administreaza in prezent date negative si pozitive provenite din surse bancare si nonbancare. Scopul crearii Biroului de Credit a fost acela de a furniza participantilor din sitemul bancar informatii reale, actualizate si consitente referitoare la persoane fizice care au contracte de credite la banci sau societati financiare.

Institutul Bancar Roman are ca principal obiectiv perfectionarea profesionala, pregatirea si specializarea pesonalului bancar in conformitate cu cerintele institutiilor de credit si ale bancii nationale in cooperare cu asociatia romana a bancilor si cu regelmentarile Uniunii Europene in domeniu.

Centrala Incidentelor de Plati a fost infiintata in anul 1997 in cadrul Bancii Nationale a Romaniei si este un centru de intermediere care gestioneza informatia specifica incidentelor cu instrumente de plata (cecuri, cambii, bilete la ordin) atat din punct de vedere bancar cat si social. Transmiterea informatiei la Centrala Incidentelor de Plati se face pe cale electronica prin utilizarea retelei de comunicatii interbancare intre centrala Bancii Nationale si centralele tuturor bancilor din sistem.

Centrala Riscurilor Bancare a fost infiintata in anul 2000 in cadrul Bancii Nationale a Romaniei si reprezinta o structura specializata in colectarea, stocarea si centralizarea informatiilor privind expunerea fiecarei institutii de credit din sitemul bancar romanesc fata de acei debitori care au beneficiat de credite al caror nivel depaseste suma limita de raportare sau care inregistreaza intarzieri in efectuarea platilor, precum si a informatiilor referitoare la fraudele cu carduri.

1.Prof.univ.dr. Alexandru Puiu, Strategiile Bancare- Una din cauzele crizei actuale ale economiei romanesti, Editura Independenta Economica, Pitesti 2001

ROMCARD este o societate comerciala pe actiuni infiintata in anul 1994 de catre cele mai importante banci din Romania, avand ca obiect de activitate procesarea tranzactiilor cu carduri bancare. Sistemul de procesare al ROMCARD este realizat si certificat conform stadardelor intenationale.

1.4.2. Probleme cu care se confrunta sistemul bancar romanesc

In prezent atat populatia cat si institutiile bancare de credit pot fi in pericol din cauza escaladarii procesului de creditare. Tendinta de a consuma mereu mai mult decat producem poate duce la falimentarea clientilor fie persoane fizice fie persoane juridice. Consecintele se vor restrange apoi asupra institutiilor creditoare care se vor vedea in imposibilitatea recuperarii creantelor sau in cel mai bun caz o recuperare a acestora cu costuri mult mai mari.

Banca Nationala a Romaniei a tras semnalul de alarma de multa vreme iar masurile de franare a procesului de creditare s-au tot inmultit. Chiar daca este acuzata de multi de restrictionarea creditarii, Banca Nationala a Romaniei va aplica conform spuselor guvernatorului Mugur Isarescu “masuri de politica monetara cat mai adecvate astfel incat sa nu mai asistam niciodata la falimente bancare, iar ponderea creditelor neperformante sa se mentina in limite rezonabile”.

In afara de aceste probleme, Banca Nationala a Romaniei mai este alarmata si de procesul de refinantare perpetua a creditelor, de expunerea prea mare a bancilor pe anumiti clienti si de introducerea in portofoliul insitutiilor de credit a unor clienti cu bonitate indoielnica.

Principalele motive ale supracreditarii identificate de Banca Centrala Europeana sunt: imbunatatirea increderii consumatorilor, cresterea economica semnificativa din ultimii ani si stabilitatea situatiei macroeconomice prin scaderea inflatiei sub 10%.

Daca pana nu demult problema principala o reprezenta creditele in valuta, mai nou si creditele in lei au tras semnalul de alarma al Bancii Nationale care s-a vazut obligata sa ia masuri de restrictionare a acestui tip de imprumut impunanad marimea rezervelor minime obligatorii in lei ale institutiilor de creditare si cresterea dobanzii de referinta. Conform statisticilor Bancii Nationale in Romania, anul trecut, 54% din creditele acordate au fost in valuta in timp ce in Bulgaria 47%, Turcia 16%, Croatia 10%. Diferentele de curs valutar pot avea un rol important in exacerbarea crizelor financiare si pot determina cresterea semnificativa a costurilor necesare pentru rezolvarea lor, cea mai mare parte a acestor costuri fiind suportate de contribuabili. Banca Nationala a Romaniei a identificat o serie de deficiente in ceea ce priveste managementul riscurilor la banci, precum si aplicarea defectuasa a metodologiei de clasificare a creditelor, extinderea repetata a liniilor de credit si reesalonarea detoriilor, gradul ridicat de expunere fata de un numar relativ redus de clienti sau acordarea de imprumuturi preferentiale.

Totodata Banca Centrala Europeana remarca si ca majorarea ponderii bancilor cu capital strain in sistemul bancar romanesc ar putea contribui la elasticitatea acestuia intrucat poate conduce la imbunatatirea calitatii creditelor si poate contribui la aportul de cunostinte in ceea ce priveste administrarea riscurilor si creditelor.

In ceea ce priveste sistemul de plati si decontari institutiile bancare romanesti au serioase ramaneri in urma fata de cele similare in Uniunea Europeana. Activitatile economice presupun fluxuri financiare intre agentii economici. Aceste fluxuri se realizeaza sub forma de numerar sau prin alte mijloace de plata. Deficientele Sistemului de Plati si Decontari din tara noastra au determinat ca fluxurile financiare sub forma de numerar sa aiba o pondere insemnata. In prezent platile in economia romaneasca sunt realizate intr-o proportie covarsitoare prin mijloace de plata pe suport de hartie. Este vorba in primul rand de ordine de plata si cecuri mai putin cambii sau alte mijloace de decontare pe suport de hartie. Decontarile in cazul folosirii acestor mijloace de plata sun greoaie si necesita timp. In tarile europene avansate mijloacele de plata moderne electronice detin ponderea cea mai importanta. Principalele metode de plata moderne sunt: plata cu cardul, schimbul electronic de date financiare, home banking, internetul. Din pacate aceste mijloace de plata sunt inca putin implementate in Romania fata de alte tari ale Uniunii Europene.

La sfarsitul lunii septembrie 2007 in coditiile in care Sitemul Bancar Romanesc s-a dezvoltat foarte mult, in acest sistem lucrau peste 73.000 de persoane cu 17% mai mult decat in septembrie 2006. La ora actual Sitemul Bancar Romanesc este controlat 90% de grupuri financiare din strainatare, exceptiile sunt putine si se numesc: Banca Transivania, Banca Carpatica, C.E.C. si Eximbank.

Banca Comeciala Romana si BRD Groupe Societe Generale sunt liderii sistemului bancar romanesc in functie de profiturile nete pe care le-au inregistrat in primele 9 luni ale acestui an. Astfel BCR a avut un profit net de 219,6 milioane euro, iar BNR 217 miloane euro. Potrivit raportului pe 2007 privind tarile in tranzitie efectuat de Banca Europena de Reconstructie si Dezvoltare se arata ca progresul in sectorul bancar este motivat de expansiunea rapida a creditelor catre sectorul privat si de imbunatatire a sistemului de reglementare. Astfel BERD a urcat coeficientele acordate Romaniei pentru sistemul bancar de la “3” la “3+” si pentru piata de capital si institutiile finanicare nonbancare de la”2+” la “3-“.

Potrivit raportului, reformele si privatizarile din domeniul bancar au condus in Romania la accentuarea competitiei care a alimentat creditele catre sectorul privat, inclusiv pe segmentul ipotecar si imobiliar. Dupa cum arata agentia de evaluare financiara Fitch Ratings “bancile romanesti isi mentin in continuare ritmul rapid de crestere a creditarii, dar reducerea marjelor si cheltuielile mai mari legate de extindera retelelor exercita presiuni asupra profitabilitatii. Este important ca bancile sa isi formeze o baza solida a depozitelor si sa isi reduca dependenta de actionari pentru a putea mentine o baza de finantare relativ stabila pentru o crestere sanatoasa”.1

1.Ziarul Financiar Bucuresti, 17 octombrie 2007, pagina 2

CAPITOLUL 2. Probleme demografice si de mediu actuale ale Romaniei

2.1. Coruptia in Romania

Coruptia reprezinta unul dintre cele mai grave fenomene si patologii sociale – exista in toate tarile, indifferent de oranduirea politica ori nivelul dezvoltarii economice, prin urmare nu putea sa ocoleasca nici societatea romaneasca.

Unii autori afirma pe nedrept ca fenomenul coruptiei ar fi specific doar zonei orientale, balcanice sau, mai grav, ca ar fi o chestiune specific romaneasca, o fatalitate a perioadei de tranzitie iar altii considera ca fenomenul este specific doar tarilor inapoiate, fara o adminstratie puternica sau este determinata in principal de regimul politic permisiv, lipsit de autoritate. Realitatesa insa, demonstreaza ca aceste teorii nu reusesc sa surprinda complexitatea fenomenului. Nu cu multa vreme in urma coruptia a inflorit in tarile pe care noi le numim dezvoltate si exista dovezi ca unele forme ale coruptiei se manifesta astazi in cfele mai multe din tarile avansate din punct de vedere economic si politic. De altfel, la Forumul Global Anticoruptie de la Washington din 1998, insusi vicepresedintele SUA, Al Gore, spunea ca “nici o natiune nu are monopolul virtutii. Niciuna nu este ocolita de coruptie. Si nici o natiune nu are dreptul sa dea lectii alteia.”

Coruptia este la fel de veche ca si statul, fiind unul dintre cele mai grave si raspandite comportamente ale functionarilor publici. Economistii, in special cei din occident, unde fenomenul a fost analizat mai mult, considera ca in sens general, coruptia reprezinta abuzul unei puteri publice in scopuri private.In acest sens, Robert Klitgaard, autor al mai multor studii in domeniu, considera ca forme de abuz urmatoarele: mituirea, extorsiunea, traficul de influenta, nepotismul, frauda, plicurile date functionarilor publici pentru a grabi tratamentul unor dosare din competenta lor si deturnarea de fonduri. In sens general, coruptia consta in utilizarea functiei publice in scopul unui profit personal.

Coruptia este prietena discreta a puterii. Dincolo de acuzele reciproce ale puterii si opozitiei este evident ca in Romania post decembrista marile hotii s-au facut cu sprijinul unor oameni din structurile puterii, spre beneficiul personal sau al partidului care i-a numit in functie. Unii autori din Romania considera ca insasi tranzitia in sine, trecerea de la un sistem social economic bazat pe proprietatea de stat si conducere centralizata, la un nou sistem economic de piata, bazat pe democratie si proprietate private, constituie o cauza majora a coruptiei. Principalele forme de manifestare a coruptiei din Romania sunt: coruptia politica, coruptia administrative si coruptia economica.

2.1.1. Coruptia politica

Ea se manifesta sub forma presiunii si a a santajului exercitate asupra functionarilor publici pentru a-I determina sa adopte anumite decizii, de multe ori ilegale, menite sa avantajeze anumite interese. In principal, coruptia politica este determinata de nevoia de fonduri, avand in vedere multitudinea de partide politice existente in Romania in aceasta perioada si faptul ca acestea cheltuie mai multi bani decat au, in acest sens corupt putand fi un politician oarecare, dar si un intreg partid politic. De regula un politician se afla inconjurat de un numar de corupatori, deoarece acestia doresc sa-si asigure prin coruptie o sursa cat mai intinsa de castiguri, aproape intotdeauna existand mai multi corupatori decat coruptibili. In decembrie 2001, presedintele Romaniei de atunci spunea ca “la fel de grava este complicitatea factorului politic cu elementele corupte din societate. S-a creat un sentiment de imunitate si de impunitate in randul celor care cred ca banii le dau inclusive puterea de a fi mai presus de lege si morala. Coruptia nu are culoare politica. Atunci cand este vorba de afaceri oneroase, nu mai exista putere si opozitie, nu exista coruptii nostrii si coruptii lor. Coruptii si corupatorii se situeaza in afara legii si a moralei.”

2.1.2. Coruptia administrativa

Aceasta este cea mai raspandita si se intinde de la fapta reprobabila a functionarului public care primeste “o atentie“ pentru efectuarea unui serviciu care intra in sfera indatoririlor sale, pana la deturnarea in interes personal a averii publice, savarsita de persoanele aflate in functiile inalte ale administratiei de stat. In sfera institutiilor bugetare si financiar bancare (sanatate, invatamant, cultura, banci,etc.) actele de coruptie se comit indeosebi in legatura cu admiterea si promovarea unor examene, eliberarea certificatelor medicale, intocmirea documentelor de pensionare si somaj, efectuarea de expertiza si constatari medico-legale, distrubuirea de medicamente, acordarea preferentiala de credite, folosirea unor fonduri bugetare in alte scopuri decat cele destinate initial, neaplicarea regimului vamal, etc.

2.1.3. Coruptia economica (profestionala)

Cuprinde un spectru foarte larg. In mod concret, in diversele ramuri ale economiei nationale, regii autonome sau societati comerciale, actele de coruptie din acest domeniu se comit, de regula, cu prilejul derularii contractelor de aprovizionare tehnico-materiala, organizarii licitatiilor, inchirierii si darii in locatie de gestiune a spatiilor comerciale, intocmirii documentelor de vanzare cumparare prin diminuarea valorii activelor si se materializeaza prin conditionarea livrarilor de materii prime, materiale, acceptarea la livrare a unor produse de slaba calitate, promiterea de comisioane substantiale la licitatii sau privatizare, primirea de foloase materiale sau bani pentru eliberarea preferential a unor licente de import-export . Alte modalitati de manifestare sunt: aruncarea in costurile intreprinderii a furturilor din aceasta, crearea de intreprinderi-capusa pe langa intreprinderile de stat, crearea de firme fantoma pentru diverse operatiuni economice. In domeniul privat aceasta mai poate imbraca forma determinarii functionarilor unei intreprinderi concurente de a trada interesele propriului patron.

Intre coruptie si cresterea nivelului economiei subterane exista evident o legatura directa si puternica. Gravitatea acestei probleme a ajuns sa fie subliniata in tara noastra la cel mai inalt nivel. In ce priveste aceasta relatie un studiu recent al Bancii Mondiale realizat pe un esantion de 41 tari din America Latina si estul Europei concluzioneaza ca o diminuare cu un procent al indicelui coruptiei ar avea ca efect o reducere a economiei subterane cu 8-10%

In Romania coruptia este in continuare perceputa ca fiind cea mai importanta problema cu care se confrunta tara, alaturi de problema saraciei.Dintr-un sondaj Gallup efectuat la inceputul anului 2007 reiese ca 60% dintre romani mentioneaza coruptia intre primele 3 probleme grave ale tarii. Doi romani din trei, adica aproape 70% dintre cei chestionati apreciaza ca aproape toti functionarii publici sunt implicati in acte de coruptie, iar factorii principali care influenteaza acest fenomen sunt salariile mici ale functionarilor publici si dorinta de imbogatire rapida a celor aflati la putere. Conform aceluiasi sondaj, 55 % dintre romanii intervievati considera ca cei mai multi corupti se gasesc printre politisti, lucratorii vamali, medici, in justitie, in parlament si guvern. Cel mai putin corupti sunt vazuti ziaristii, profesorii si reprezentantii organizatiilor nonguvernamentale. Ca institutii justitia este considerate printre cele mai corupte urmata de politie si sanatate. Institutiile cu rata scazuta a coruptiei sunt considerate armata si biserica.

Coruptia are efect dezastruos si asupra implementarii programelor europene in economie.

“Firmele mici si mijlocii sunt pregatite pentru a putea accesa fondurile europene, insa mai exista inca foarte multa birocratie si coruptie in Romania. Autoritatile ar trebui sa se ocupe mai intai de acest lucru si apoi vom putea accesa si banii europeni. Romania nu va putea sa absoarba nici jumatate din fondurile europene, daca nu se vor reduce birocratia si coruptia din administratia publica”, a declarat Ovidiu Nicolescu, presedintele Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania.

Transparency International considera ca raspandirea coruptiei in Romania a luat amploare in ultimul an, starea de sanatate a “bolnavului de coruptie” Romania, inrautatindu-se pe fondul luptei politice in care au fost implicate si institutiile cu atributii in combaterea fenomenului.

Prestigioasa revista The Economist face o analiza extreme de dura a situatiei politice si economice din Romania. Ziaristii britanici apreciaza ca dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana s-a inregistrat o crestere semnificativa a coruptiei in Romania si aminteste ca potrivit ultimului studiu efectuat de Transparency International perceptia coruptiei este la cel mai ridicat nivel din toate tarile membre ale uniunii. Tot aceasta revista afirma ca 33% dintre romani au dat mita in ultimul an pentru obtinerea unor servicii publice si considera ca acest procent este deja unul alarmant. In acest clasament rusinos Romania este urmata de Lituania cu 28% si Grecia cu 27%. Dintre cele 60 de state studiate de Transparecy International mai corupte decat Romania sunt tari precum Albania, majoritatea tarilor africane precum Camerun, Congo, Gabon, Maroc, Nigeria si cateva dintre tarile latino-americane: Bolivia, Mexic, Praguay, Peru, Venezuela.

In concluzie, este important ca lupta anticoruptie sa continue. Coruptia ii loveste intotdeauna pe cei saraci dintr-o societate, pe cei care nu-si permit sa dea bani pentru diferite servicii, de la o simpla vizita la doctor, la fapte grave de coruptie cum ar fi decizii importante ale functionarilor publici. Din perspectiva statului de drept, a justitiei si a democratiei este foarte important sa fie luate toate masurile necesare pentru combaterea coruptiei. Daca nu se combate coruptia se poate pune intrebarea in ce masura mai putem vorbi de un stat de drept.

2.2. Munca la negru si economia subterana in Romania

2.2.1.Economia subterana in Romania

Reprezinta ansamblul activitatilor economice desfasurate organizat cu incalcarea normelor sociale si a legilor economice, avand drept scop obtinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. In sfera de cuprindere a economiei subterane sunt incluse practici foarte variate, cum ar fi: frauda fiscala, munca clandestina, traficul de droguri, traficul de arme, coruptia, prostitutia, comertul complementar, traficul de frontiera cu bunuri de larg consum, dar si o serie de activitati casnice care sunt aducatoare de venituri neinregistrate.

In ceea ce priveste participantii la activitatile economiei subterane pot fi identificate doua categorii de persoane:

– cele care lucreaza si obtin venituri exclusiv din economia subterana

– cele care obtin venituri atat din surse legale cat si din economia subterana

Factorii esentiali care au permis dezvoltarea exarcerbata a economiei subterane pot fi in principal urmatorii:

– incertitudinile legislative ce au insotit mutatiile economice

– divizarea economica necontrolata

– aparitia unor intreprinderi cu o activitate temporara speculativa

– descentralizarea, divizarea puterii prin distribuirea responsabilitatilor crescand astfel numarul indivizilor coruptibili

– atitudinea toleranta atat a autoritatilor cat si a populatiei fata de incalcarea reglementarilor

– o oarecare reticenta fata de disciplina.

Sfera activitatilor pe care le poate include economia subterana este deosebit de cuprinzatoare dar sunt acceptate si analizate drept componente ale economiei subterane: frauda fiscala, munca la negru si activitatile criminale.

Frauda fiscala reprezinta ansamblul practicilor care urmaresc eludarea in totalitate sau in parte a impozitului datorat statului.

In functie de locul de manifestare, intensitate, metodele folosite in antiteza cu legislatia economica fiscala, dar si cu morala si toleranta societatii frauda poate imbraca anumite forme precum: evaziunea fiscala, contrabanda, inselaciunea dar si forme nesesizabile sau speculative, interpretari particulare ale unor prevederi legale in scopul sustragerii sau evitarii impozitarii.

In activitatea practica, incadrarea fraudei, in formele dure de manifestare sau in cele speculative este determinata de legislatia statelor si de momentul desfasurarii unei anumite activitati. Astfel, functie de politica economica adoptata la un moment dat operatiunile de import pot fi purtatoare ale unor impozite foarte mari sau dupa caz, ale unor taxe conventionale justificate de costurile unor servicii vamale.

Declararea veniturilor si, in consecinta stabilirea impozitului aferent acestora pot fi operatiuni simple daca sursele sunt bine delimitate si tehnica de calcul se bazeaza pe un sistem logic, dar complexitatea operatiunii creste, iar siguranta unor corecte determinari ale impozitelor scade accentuat in cazul existentei unei multitudini de surse de venit concomitente pentru acelasi subiect.

In practica se intalnesc foarte des situatiile cand contribuabili cu venituri mici sunt riguros impozitati, in timp ce posesorii unor surse multiple de venituri beneficiaza de o sumedenie de circumstante care in final conduc la o impozitare ce contravine evident principiilor de echitate fiscala

Conform studiului “Paying taxes 2008″ elaborat de PricewaterhouseCoopers, România se află pe locul patru în lume la numărul de impozite și taxe pe care o companie trebuie să le plătească anual – nu mai puțin de 98, fiind devansată din cele 178 de țări incluse în raport de Belarus (124), Uzbekistan (118) și Ucraina (99). În celelalte țări ale Uniunii Europene acestea sunt între 2 (Suedia) și 30 (Slovacia).

Este recunoscut faptul că un stat în care sistemul de impunere eficient are un număr redus de taxe și impozite care prezintă un grad scăzut de complexitate. Corectitudinea determinării impozitelor scade accentuat în cazul existenței unei multitudini de surse de venit ale unui agent economic, de altfel în practică apar des situații în care contribuabilii mici sunt impozitați scrupulos, în timp ce contribuabilii mari beneficiază de o serie întreagă de circumstanțe care îi încurajează, contrazicând orice principiu de echitate fiscală. În aceste condiții fiscale devine evident că însuși statul este generator de economie subterană, descurajând IMM-urile și implicit formarea clasei de mijloc.

Cota unică sigur a scos din economia subterană o mulțime de firme, estimările vorbesc de peste 100.000 salarii ieșite la lumină, ceea ce înseamnă că micile firme nu mai sunt acolo, ci cele mari.

Cota unică nu a adus succesul scontat. Explicația este simplă: deși impozitul pe profit a scăzut cu 9%, recunoașterea unor activități ar conduce la plata altor impozite, ori în condițiile unei fiscalități ridicate, s-a preferat menținerea acestora în subteranele economiei. Nici asupra veniturilor salariale nu a fost o schimbare spectaculoasă, era imposibil având în vedere nivelul taxelor plătite de angajatori!, diminuarea muncii la negru fiind cauzată mai mult de presiunea venită din salariaților ca urmare a evoluției cererii pe piața muncii.

Mai mult, repetatele modificări din Codul Fiscal nu fac decât să încurajeze creșterea economiei subterane. În ultimii 3 ani s-a introdus si modificat impozitul pe tranzacțiile imobiliare între persoane fizice, plata TVA la tranzacțiile imobiliare între persoane juridice, modificarea procedurii de calcul pentru cheltuielile deductibile la impozitul pe profit cu privire la transport, cazare și locuințe de serviciu, majorarea impozitării pentru proprietarii care au mai mult de 5 contracte de închiriere, eliminarea scutirilor sau reducerilor la impozitul pe terenuri și clădiri pentru investițiile de peste 500.000 euro și lista ar putea continua…

Observăm așadar că guvernul și-a îndreptat atenția spre una din zonele cele mai lejere din punct de vedere fiscal: afacerile imobiliare și din construcții, adică sectoarele cu “boom-ul” cel mai spectaculos. Numărul blocurilor de locuințe și de birouri construite pe “persoană fizică” în 2007 nu lasă loc de interpretări.

Se urmărește taxarea echitabilă și scăderea tranzacțiilor speculative, dar printr-o abordare legislativă inadecvată se comite o mare eroare. Mai cu seamă în economiile în curs de dezvoltare, unde construcțiile sunt deținute în proporție covârștoare de economia subterană, circa 80%, la fel ca și industria textilă și comerțul cu amănuntul, fiscalizarea corectă reprezintă mai mult un deziderat decât o realitate.

În fapt, nu nivelul economiei subterane este îngrijorător, ci faptul că ea înghite sectoare întregi aflate în plin avânt, ceea ce îi imprimă trend crescător. Există multe țări în Uniunea Europeană care se află în situații mult mai grave decât România, precum Grecia sau Belgia cu rate de 20%, Spania 24% și “campioana europeană” Italia cu 35% (totuși la jumătate față de Georgia și Bolivia!). La polul opus se află Danemarca cu 3,8% și Olanda cu doar 1,6%.

Spre deosebire de ceilalți membrii ai U.E., România se confruntă și cu alte probleme cu grad ridicat de similitudine. Este vorba în primul rând de agricultura neimpozitată, ramură asupra căreia nimeni nu a îndrăznit să se îndrepte având în vedere complexitatea problematicii sociale. Lucrurile nu pot persista de această manieră, fiind necesar a se trece întâi la fapte și abia ulterior la impozitare.

O altă problemă este cea a economiei de suprafață, dar care prezintă un comportament subteran, am numit aici așa numita “economia arieratelor”, adică societățile care își asumă obligațiile financiare – inclusiv pe cele de natură fiscală -, dar nu le achită. Deși în continuă scădere, acestea crează importante disfuncționalități economico-financiare atât la nivelul agenților economici, cât și la bugetul de stat.

Lupta cu economia subterană trebuie dusă până ce aceasta ajunge la un nivel decent, pentru că de dispărut complet – nu va dispărea niciodată. Este o poveste fără sfârșit, să ne amintim că nu a dispărut nici măcar în anii comunismului.

Există o singură parte bună aici, recunoscută și la nivelul Uniunii Europene: scăderea șomajului, pentru că ponderea operațiunilor economice legale, dar neînregistrate este mult mai mare decât cea a celor ilicite provenite din trafic cu arme, droguri sau persoane.

Pentru Romania, economia subterana care cuprinde toate elementele este estimata de Curtea de conturi la aproximativ 24% din PIB, din care 1% reprezinta activitatile complet ilegale, precum traficul de droguri, jocuri de noroc, trafic de persoane. Insa estimarile institutiilor internationale o situeaza la nivelul de 30%, valori discutabile datorita metodologiilor diferite de calcul.

2.2.2. Munca la negru in Romania

Munca la negru in Romania asigura veniturile necesare traiului la peste un milion de persoane. Guvernul, prin Comisia Nationala de Prognoza, spune ca economia a raspuns favorabil la masurile de relaxare fiscala, imediat dupa introducerea cotei unice de impozitare. Specialistii in prognoza recunosc insa existenta in economie a unei ponderi mai mari decat se anticipase a salariilor negociate net sau in valuta.

Prin atragerea din economia subterana a unor contribuabili, reforma fiscala din 2005, respectiv de implementare a cotei unice de impozitare de 16%, s-a dovedit a fi un succes privind atragerea de resurse suplimentare la bugetul statului. Astfel, la sfarsitul semestrului I din 2005, efectivul salariatilor din economie a crescut cu aproape 180.000 de salariati fata de sfarsitul anului 2004, pentru ca, la finele anului 2005, majorarea numarului salariatilor angajati cu contract individual de munca sa fie de peste 200.000, conform datelor publicate de Institutul National de Statistica.

Daca tinem cont, pe de o parte, ca aceasta crestere este cea mai mare din perioada 1999-2005, rezulta ca aceasta evolutie poate fi considerata ca fiind efectul masurilor de relaxare fiscala. Din 2006, numarul transferurilor de pe piata neagra pe cea oficiala a muncii a scazut substantial. Majorarea numarului de salariati provine in prezent din infiintarea de noi locuri de munca si are la baza angajarea de personal nou, ceea ce se vede prin reducerea constanta a numarului de someri. “Sigur ca importante sunt si inclinatia contribuabilului spre evaziune fiscala si sustragerea de la plata impozitelor, in acest mod realizand venituri nete mai mari”, afirma Ion Ghizdeanu, presedintele Comisiei Nationale de Prognoza. “In constructii, predomina micile antreprize, ceea ce reprezinta un factor favorizant pentru perpetuarea muncii la negru”1, considera Valentin Daschievici, analist in domeniu. In plus, foarte multi muncitori prefera sa lucreze la negru, fara contract de munca, care impune si obligatii din partea angajatului, ceea ce le permite sa-si schimbe rapid locul de munca daca li se ofera in alta parte mai mult, explica Daschievici.

Tot la acest capitol trebuie inclusi si cei care muncesc in strainatate la negru, estimarea fiind de peste un milion de persoane. Sumele trimise in tara de catre emigrantii romani vor totaliza in acest an 5,5 miliarde euro, mare parte provenind din activitati desfasurate in cadrul economiei informale.Contrafacerile reprezinta unele dintre cele mai profitabile afaceri de pe planeta. Studiile realizate de institutiile internationalearata ca cifra de afaceri a contrafacerilor reprezinta peste un sfert din economia mondiala. Calculele arata ca daca la un kilogram de canabis profitul pe piata neagra este de 2.000 de euro, la un kilogram de CD-uri contrafacute, profitul este de 3.000 de euro. La nivelul Europei Occidentale, o treime din software este piratat, iar companiile producatoare de echipament sportiv declara pierderi anuale in valoare de 7,5 miliarde euro. Potrivit Comisiei Europene, bunurile contrafacute, in principal cele provenite din China, provoaca pierderi anuale de circa 500 miliarde euro. Contrafacerile sunt incurajate indirect prin lipsa de reactie oficiala a statelor la fenomenul privind incalcarea dreptului de proprietate privata. Una dintre principalele probleme o reprezinta dezvoltarea exploziva a tehnologiilor care permit reproducerea la scara industriala a produselor fara licenta. Alti factori care, desi au o influenta mai mica, incurajeaza contrafacerea sunt: imposibilitatea unui control riguros executat in reteaua comerciala, deficiente in personalizarea produsului original prin ambalaj si insemne distinctive, dar si dificultati tehnice de identificare a falsului. Si in Romania contrafacerile reprezinta o afacere profitabila, mai ales comercializarea acestora, tara noastra nefiind o baza de productie. “Contrafacerile au efecte negative, in primul rand, asupra producatorilor, dar si asupra consumatorilor finali, care sunt inselati cand cumpara ceva si platesc altceva. Pentru producatori, efectul este insa mult mai grav, deoarece concurenta neloiala a contrafacerilor importate ii determina sa-si inchida afacerea”, afirma Maria Grapini, presedinta FEPAIUS, organizatia patronala din industria usoara. “Valoarea pierderilor este dificil de stabilit exact, dar in 2006 pagubele s-au ridicat la aproximativ un miliard de euro”, estimeaza presedintele FEPAIUS. Afacerea cu comercializarea marfurilor contrafacute este dublata de subevaluarea importurilor, ceea ce conduce la o alta forma de concurenta neloiala. In estimarile facute de Garda Financiara, numai evaziunea fiscala realizata prin intermediul magazinelor bucurestene se ridica la peste 300 milioane de euro in 2007.Piata imobiliara este imposibil de evaluat din punct de vedere al cifrei de afaceri. “Numai daca ne gandim ca aceasta piata include foarte multe activitati si profesii, precum intermediari imobiliari, constructori, dezvoltatori de proiecte, arhitecti, proiectanti, administratori de proprietati, evaluatori, inspectori, nu putem avansa o cifra de afaceri totala. Insa din moment ce numai cifra de afaceri a constructorilor este de peste zece miliarde euro pe an, valoarea totala reprezinta o cota semnificativa din Produsul Intern Brut”2.

1.Valentin Daschievici, Ziarul Financiar Bucuresti 20 noiembrie 2007

2.Idem

Profiturile foarte mari, realizate din investitiile imobiliare, care pana in urma cu un an erau de 50% sau chiar depaseau aceasta valoare, au atras foarte multi bani. In prezent, mai ales in cazul proiectelor mari, profitul s-a redus la 20-30%, ceea ce nu inseamna ca nu este superior celorlalte activitati economice. De altfel, o mare parte din banii investiti in imobilare reprezinta profiturile obtinute in alte afaceri, pe care patronii ii reorienteaza. Randamentul foarte bun al investitiilor imobilare a atras si sume importante din economia subterana, considera analistul imobiliar. In afara de profitul imediat, plasamentele in imobiliare au avantajele ca-si pastreaza valoarea in timp si sunt sigure.

Constructiile reprezinta, probabil, domeniul in care tendintele evazioniste se manifesta cel mai pregnant in ultimii ani, “regia proprie” si posibilitatea de a ridica blocuri intregi “pe persoana fizica” ajutandu-i pe prestatori, cat si pe investitori. Diminuarea fenomenului evazionist in acest sector va veni odata cu maturizarea pietei si intrarea unor jucatori de talie foarte mare. Dintre acestia, cele mai importante vor fi fondurile de pensii, care de-abia incep sa se formeze. “Caracterul sezonier al activitatii de constructii si fenomenul migrator al fortei de munca pe teritoriul tarii sau peste granite favorizeaza munca la negru”, declara Laurentiu Plosceanu, director general ARACO. De altfel, constructiile sunt activitatea predilecta in care se inregistreaza cele mai multe cazuri de munca la negru si in tarile dezvolate.

  Producatorii ilegali de alcool, fie ca e vorba de fabrici clandestine sau de mici alambicuri, ar trebui, cel putin teoretic, sa isi intrerupa activitatea, avand in vedere ca Uniunea Europeana pune un accent deosebit pe acest domeniu. E greu de crezut, totusi, ca evaziunea fiscala din domeniu va fi eradicata. De cealalta parte, sunt sanse mari sa se inregistreze cresteri considerabile in ceea ce priveste contrabanda cu tutun, pe masura ce preturile tigarilor din Romania vor fi tot mai mari, comparativ cu cele din tarile extracomunitare invecinate.

Presedintele Asociatiei Producatorilor de Alcool si Bauturi Spirtoase GARANT, Romulus Dascalu spune ca pagubele produse de evazionistii din acest domeniu, sunt de aproximativ 600 milioane de euro pe an: “In acest moment, in Romania pe tuica si rachiu si pe distilate de fructe nu plateste nimeni accize, este vorba, in primul rand, de productia de tuica si rachiuri naturale, din cele 30.000 de cazane inventariate de Garant. Pe de alta parte, alcoolul produs in fabrici, dar la negru, produce alte sute de milioane de euro pagube statului”, spune Romulus Dascalu. “Iar aceste firme, de obicei, nu sunt inscrise in nici o asociatie de profil, sau mai grav, nici macar la Fiscul judetean, ceea ce le face extrem de greu de controlat”, adauga presedintele organizatiei patronale de profil.

Productia de bauturi alcoolice este strict reglementata, iar nivelul accizelor se apropie de media europeana, chiar si in cazul gospodariilor populatiei. Astfel, tuica si rachiurile din fructe privind consumul propriu al gospodariilor individuale, in limita unei cantitati de 50 litri de produs pe an, cu concentratie alcoolica de 100%, este accizata, incepand cu anul 2007, prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei, respectiv 375 de euro pe hectolitru alcool pur. Producerea tuicii pentru consumul propriu va putea fi realizata de gospodariile care au in dotare, insa, instalatii corespunzatoare normelor sanitar-veterinare. Astfel, aceste instalatii trebuie sa fie de tip alambic si vor trebui inregistrate la autoritatea fiscala teritoriala, impreuna cu declaratiile aferente.

Serviciile sunt un sector predilect, in care se regasesc foarte multe cazuri de munca la negru sau gri daca ii includem aici si pe cei care lucreaza pe cont propriu in afara orelor de program. “Serviciile au cea mai mare contributie la formarea Produsului Intern Brut. Este normal ca aici sa se concentreze si o mare parte din economia informala”, afirma Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicata. Prestatorii de servicii, de la zugravi si bone la meditatori si medici, sunt cel mai des invocati, cand se discuta despre platile informale.

O contributie insemnata pentru afacerile din economia ascunsa o are si turismul. In sezonul estival, autoritatile au anuntat, in mai multe randuri, ca gradul de ocupare din statiunile de pe litoral depaseste 100%. Explicatia data – au fost luati in calcul si particularii care ofera cazare “la negru”. Intr-adevar, de la malul marii pana la poalele muntelui si din nordul Moldovei pana in satele de pe Clisura Dunarii, sunt mii de localnici care isi pun casele la dispozitia turistilor fara sa plateasca niciun fel de impozite pentru sumele incasate in acest mod.

Eradicarea fenomenului, mai ales in cazul celor care presteaza servicii suplimentare, desi sunt angajati cu contract de munca la o societate comerciala, ar presupune costuri mai mari decat beneficiile. “Nu este rationala crearea unui corp de control hipertrofiat, care ar necesita costuri mai mari decat valoarea sumelor recuperate pentru bugetul de stat. Intensificarea controalelor pentru depistarea tuturor care au un al doilea job nedeclarat la Fisc, i-ar descuraja sa mai munceasca in plus, ceea ce pana la urma ar fi o pierdere pentru economie”, considera Cristian Parvan, secretar general Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania.

Ca urmare a acestui amplu fenomen putem constata si cateva efecte pozitive si anume:

– pierderile din neincasarea integrala a taxelor si impozitelor sunt moderate, pentru ca peste 2/3 din castigurile “la negru” sunt cheltuite in economia oficiala.

– veniturile din activitatile informale imbunatatesc standardul de viata pentru 1/3 din populatia ocupata.

– persoanele angrenate in economia informala au mai putin timp disponibil pentru alte activitati, precum demonstratii sau acte antisociale.

2.3. Migratia fortei de munca din Romania si somajul

Odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cu deschiderea granitelor catre vestul si centrul Europei dar si inainte de aceasta Romania s-a confruntat cu un exod al fortei de munca in strainatate. Autoritatile din tarile bogate au sustinut mult timp migratia libera a fortei de munca in anumite sectoare cheie, dar pe de alta parte au existat multe voci care au combatut aceasta politica de teama efectelor pe care migratia nelimitata a fortei de munca le-ar avea asupra muncitorilor din tarile de destinatie. Migratia fortei de munca din Romania a inceput acum 16 ani prin asa numitul “comert cu valiza” catre Polonia si Iugoslavia dupa care au urmat ofertele de munca din Israel, Germania, Italia si Spania. Potrivit unui sondaj recent peste 7 miliarde de euro intra annual in tara datorita transferurilor de valuta ale muncitorilor romani din strainatate.

Conform datelor sondajului 12% din gospodariile din Romania aveau cel putin un membru plecat la munca inafara tarii cu forme legale sau nu trimitand bani familiilor lor. Cifrele estimate de Oficiul National pentru migratia fortei de munca din Romania arata ca in strainatate muncesc aproximativ 2,5 milioane de romani care reprezinta peste 10% din populatia Romaniei. Cei mai multi dintre ei sunt muncitori fara calificare si fara studii superioare, ceea ce a facut ca Romania la randul ei sa se confrunte cu un deficit de forta de munca pentru posturile unde nu este nevoie de pregatire speciala. Deficitul de forta de munca cel mai mare se afla in domeniul constructiilor, industria textile, zona serviciilor, in mod special serviciile turistice. O solutie posibila pentru suplinirea fortei de munca plecate este absorbtia de forta de munca din alte zone ale lumii cum ar fi China sau India.

Pe fondul climatului economic international instabil care se rasfrange si asupra Romaniei forta de munca va fi din ce in ce mai mobila, iar angajatii vor avea pretentii din ce in ce mai mari in special referitoare la cresterile salariale. Fluctuatia de personal foarte mare, cu care se confrunta angajatorii romani, dar si migratia fortei de munca in strainatate sunt consecintele unei economii cu o “sanatate precara”.

Si in anul 2008 se va mentine numarul de lucratori calificati in sectoarele sus amintite mentinandu-se in acelasi timp o anumita presiune pe angajatii existenti pentru ca lipsa personaluilui calificat va duce la folosirea la maximum a celor existenti care vor deveni mai stresati si vor face fata cu greu sarcinilor profesionale.

Desi cresterea economica din ultimii ani a creat locuri de munca rata persoanelor angajate dupa anul 2002 a fost negativa, adica numarul salariatilor care au iesit din piata muncii a fost mai mare decat numarul celor care au intrat in piata muncii.

“Acest fenomen va mai dura inca 3-4 ani dupa care piata muncii se va regla de la sine” afirma un studiu efectuat de Banca Mondiala la sfarsitul anului 2007. Faptul ca salariile vor continua sa creasca, va atrage atentia atat a personaluilui neangajat din mediul rural sau din tarile din jur cat si a romanilor plecati la munca in strainatate si care doresc sa se intoarca langa familiile lor chiar pe un salariu mai mic. In plus va creste fenomenul migratiei dintr-un sector in altul in functie de salariu. Multi angajati din sectorul public vor migra catre cel privat administratia devenind o sursa importanta de personal.

In Romania 65% din banii trimisi de lucratorii din strainatate se regesesc in consum si doar 35% sunt directionati spre investitii sau economii. Pentru economia Romaniei

acesti bani joaca un rol foarte important fiind a doua sursa de finantare externa dupa investitiile straine directe.

Profilul actual al romanului care migreaza pentru munca in strainatate conform oficiului pentru migratia fortei de munca este, muncitor cu un nivel mediu sau scazut de calificare, cu varsta cuprinsa intre 25 si 35 de ani, provenind din centru, vestul, sudul sau sud-estul tarii. 50% dintre romanii care au migrat pentru munca in strainatate provin din mediul rural, iar 21,5% din orasele mici unde dezvoltarea industriala este slaba si cum educatia reprezinta o forma de aparare impotriva saraciei, putem afrima ca o parte importanta dintre acestia sunt persoane provenind din gospodarii sarace.

Potrivit oficiului pentru migratia fortei de munca din Romania 52,5% din cei care migreaza pentru munca in strainatate sunt femei, deci un numar important de copii sunt lasati acasa in grija altor persoane, fapt ce poate avea consecinte negative asupra evolutiei lor ulterioare, in special asupra starii lor de sanatate fizica si psihica.

Migratia pentru munca a peste 2,5 milioane de oameni a influentat indicatorii pietei muncii din Romania prin scaderea ratei somajului si a ratelor de participare la forta de munca.

Migratia fortei de munca inalt calificate afecteaza in mod negativ economia natioanala a Romaniei. In momentul de fata exista o cerere din ce in ce mai mare de personal nalt calificat ca urmare a migratiei acetora din Romania spre alte tari cum sunt S.U.A., Canada, Germania, Franta, Marea Britanie.

Romanii si bulgarii sunt inca priviti ca sperietoarea Europei pe piata muncii. Dispusi sa lucreze cat mai mult pe salarii cat mai mici fata de cele cerute de populatia locala lucratorii din cele doua state proaspat intrate in U.E. sunt priviti cu reticenta si intampina anumite restrictii in tari precum Marea Britanie, Irlanda,Danemarca, Belgia, Germania, Olanda, Franta, Austria, Luxemburg.

Potrivit statisticilor numarul mare de romani plecati la munca in strainatate a lasat un gol pe piata muncii, fapt demonstrat si de rata mica a somajului. Firmele romanesti din constructii, industria textila si turism se confrunta cu probleme mari in ceea ce priveste recrutarea fortei de munca desi ofera conditii de salarizare atractive, iar agentiile de recrutare si reconversie a fortei de munca recunosc si ele faptul ca este din ce in ce mai greu sa fie acoperita cererea mare de personal. Cea mai la indemana solutie pentru rezolvarea acestei situatii este atragerea de muncitori din strainatate dupa cum au recunoscut si oficialitatie romane. In prezent in Romania sunt aproximativ 3.000 de firme care au declarat ca folosesc forta de munca din strainatate. Este insa dificil de apreciat daca aceasta masura este si suficienta.

Rata somajului in al treilea trimestru al anului 2007 a fost de 6% in scadere cu 0,5% fata de trimestrul precedent. Pe sexe rata somajului in randul barbatilor a fost de 6,7% fata de 5,1% in randul femeilor. Datele Institutului National de Statistica arata ca anul trecut cei mai multi someri se gaseau in mediul urban unde rata a fost de 7,8%, cu 3,9% mai mare decat in mediul rural. Rata somajului a atins insa coate alarmante in randul tinerilor intre 15 si 25 de ani, Romania ocupand locul al doilea in Uniunea Europeana cu un procent de 20,7%, dupa Grecia cu 22,6%.

La sfarsitul anului 2007, populatia activa a Romaniei era de 10,305 milioane persoane din care 9,691 milioane erau persoane ocupate si 614.000 erau someri.

2.4. Probleme ale mediului inconjurator

2.4.1.Extreme climatice si manifestari ale schimbarilor climatice pe teritoriul Romaniei.

Chiar si cei mai sceptici specialisti recunosc faptul ca in ultimul secol s-au produs schimbari climatice, suprafata Pamantului s-a incalzit cu 0,3-0,6°, iar ultimii ani au fost cei mai caldurosi din 1860, de cand au inceput sa se inregistreze fenomenele meteorologice. In ultimii ani au fost inregistrate o multime de evenimente meteorologice deosebite in intreaga lume, precum: valuri de caldura, inundatii, uragane, furtuni.

Efectele schimbarilor climatice au fost observate si in Romania, cu precadere in ultimii ani. De asemenea, trecerea de la anotimpul rece la cel cald nu se mai face treptat, ci brusc, cu variatii mari de temperatura, iar in anul care tocmai a trecut s-au inregistrat multe fenomene meteorologice deosebite: inundatii, furtuni, vijelii, seceta puternica.

Temperaturile maxime din acest an au depasit 40°C in sudul tarii, fiind consemnate in zilele de 4-5 iulie si 21-22 august. Temperatura maxima anuala a fost de 43,5°C inregistrata la Giurgiu in ziua de 5 iulie.

Temperaturile minime s-au inregistrat in zilele de 25-26 ianuarie, valorile acestora fiind sub -25°C in zona montana, pe areale restranse din nord-vestul, sud-vestul si sudul tarii, iar in depresiunile din estul Transilvaniei acestea au scazut sub -30°C.

Temperatura minima anuala a fost de -33,1°C semnalata la Miercurea Ciuc in ziua de 26 ianuarie.

Precipitatiile cazute pe intreg teritoriul tarii in anul 2007 (430,7 mm) comparativ cu normala climatologica (647,0 mm) au prezentat un regim deficitar.

Cantitatea anuala de precipitatii cazuta la nivelul intregii tari a fost cu 33,4% mai redusa decat cantitatea medie multianuala, abaterile fata de media multianuala fiind mai reduse cu 20 – 40% in centrul si estul tarii si cu 40 – 60% in vestul si sud-vestul teritoriului. Exceptand lunile ianuarie, martie si septembrie, in care regimul precipitatiilor a fost excedentar, in celelalte luni din an precipitatiile au fost deficitare.

De exemplu: in luna octombrie cantitatea medie de precipitatii pe tara a fost de 3,2 mm. (normala climatologica fiind 38,0 mm). In Oltenia, vestul Munteniei si Carpatii de Curbura precipitatiile au fost inexistente.

2.4.2.Progrese ale Romaniei in implementarea prevederilor Protocolului de la Kyoto si ale Conventiei cadru a Natiunilor Unite privind schimbarile climatice

Romania este semnatara a Conventiei Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice din 5 iunie 1992. Conventia a fost ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea 24 din 1994, care are ca principal obiectiv stabilizarea concentratiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera, la un nivel care sa previna orice dereglare antropogenica a sistemului climatic.

In noiembrie 1996 a fost infiintata Comisia Nationala pentru Schimbari Climatice, care activeaza in cadrul Ministerului Apelor si Protectiei Mediului. Conform conventiei, Romania a hotarat reducerea emisiilor pana in anul 2000 la nivelul anului de referinta 1989.

Romania, ca parte semnatara a conventiei, a fost prezenta la negocierile privind schimbarile climatice astfel: la Berlin in 1995, cand s-a convenit stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de sera, in anul 2000 la nivelul anului 1989 si s-au stabilit obiectivele pe termen mediu si lung, si la Kyoto, in 1997, cand s-au stabilit datele concrete si mijloacele de realizare a obiectivelor.

La Kyoto, in Japonia, 1-11 decembrie 1997, 161 de tari au finalizat un acord, denumit "Protocolul de la Kyoto", care stabileste termenii si regulile de punere sub control a gazelor ce determina efectul de sera al Terrei.

Protocolul de la Kyoto, exprima dorinta ca pana in anul 2012, cantitatea medie de gaze cu efect de sera (principalele sase gaze) sa fie redusa cu 5,2% sub nivelul inregistrat in anul 1990.

Principalele masuri ce trebuie luate pentru atingerea obiectivelor Protocolului de la Kyoto sunt:

– industria va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de energie, trecand de la utilizarea combustibililor fosili bogati in carbon (carbune), la combustibili saraci in carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi;

– industria energetica, de la extractie si pana la consum, trebuie restructurata astfel incat sa devina eficienta si mai putin poluanta;

– transportul trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante si cu consumuri reduse;

– constructiile sa fie eficiente energetic si sa tinda spre utilizarea surselor de energie regenerabila;

– echipamentele si produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;

– padurile vor fi protejate si chiar vor fi extinse.

Statistica apartine Agentiei Europene de Mediu, care a monitorizat emisiile de gaze cu efect de sera de pe continent in perioada 1990 – 2004, iar concluzia privind contributia tarilor membre la distrugerea stratului de ozon a fost facuta publica in ultima saptamana a lunii februarie.

Cea mai rapida crestere a emisiilor de gaze cu efect de sera s-a inregistrat in Luxemburg, 156%. Irlanda, Cehia si Portugalia ocupa pozitiile imediat urmatoare, cu performanta de nedorit a cresterii emisiilor cu 140%, 107%, respectiv 97%. Romania, pe locul al cincilea, a aruncat in atmosfera, in perioada monitorizata, gaze cu efect de sera in crestere cu 95%. La pol opus, Lituania, Bulgaria si Estonia au avut cu adevarat performante pozitive, intre 1990 si 2004, reducandu-si emisiile cu 33%, 32%, respectiv 20%. Germania, Elvetia, Slovacia, Finlanda si Suedia au atacat stratul de ozon al planetei intr-un ritm mult mai lent decat am facut-o noi. In cei 14 ani monitorizati, emisiile de gaze cu efect de sera provenite din aceste tari au crescut cu sub 10%.

Sectorul transporturilor este principalul vinovat in ceea ce priveste evolutia nedorita a emisiilor. Transporturile rutiere sunt, de departe, cele mai periculoase surse de emisii, cu o pondere de 93% in cantitatea de gaze de sera aruncate in atmosfera. Nici una dintre cele doua componente, transportul de calatori si cel de marfuri, nu s-au dovedit a fi “prietenoase” cu mediul. Ambele au emis din ce in ce mai multe gaze de sera. La finalul perioadei de timp monitorizate, s-a constatat ca mijloacele rutiere de transport a pasagerilor au atacat mediul cu 27% mai puternic, iar cele de transport marfuri cu 51%.Pentru reducerea gazelor cu efect de sera Ministerul Mediului a elaborat un plan national multianual de reducere a poluarii.

Bildunterschrift: Planul acesta etapizat de reducere a emisiilor cu efect de seră (Prima etapă a fost 2005 – 2007, a doua este intre 2008 – 2012, iar a treia perioada va incepe din 2013) se referă la instalațiile de ardere, la combinatele producătoare de oțel și materiale feroase, combinatele de ciment, fabricile de ceramică, hartie, sticlă și rafinăriile de petrol. Anii trecuți, de exemplu, autoritățile de mediu au avut serioase probleme cu rafinaria Arpechim Pitesti deținută de Petrom-OMV ca și cu combinatul siderurgic de la Galați. În general e vorba de  investitori puternici de pe piața românească despre care putem presupune că au o oarecare influență asupra politicilor guvernamentale.

Există soluții la problema schimbărilor climatice: energiile regenerabile, eficiența energetică și reducerea utilizării combustibililor fosili (petrol și gaz). Natura ne pune la dispoziție o varietate de alternative pentru producerea energiei. Singura problemă este cum să transformăm lumina solară, vântul, biomasa, energia geotermală sau puterea apei în electricitate sau căldură într-un mod ecologic și cu costuri cât mai mici, astfel reducând emisiile de CO2 și efectul de seră și ajutând la protejarea climei și mediului înconjurător.

2.4.3.Situatia padurilor din Romania

Romania avea in 1800, 8.5 mil. Ha de padure, adica 35-45% din teritoriu, suprafata care s-a redus, continuu, astfel ca in 1974 ajunsese la doar 6.5 mil. Ha (27% din teritoriu), iar acum suprafata impadurita a scazut sub optimul ecologic. Cauzele acestei reduceri drastice presupun poluarea industriala (cca 6-7%), dar, si mai mult, defrisare abuziva, iresponsabila si pasunatul excesiv; situatia produce mari neajunsuri, dat fiind ca posibilitatile de regenerare a padurilor sunt foarte reduse.
De asemenea, un fenomen caracteristic Romaniei este caracterul galopant al uscarii padurilor, datorita depasirii pragului critic al concentratiei de bioxid de sulf pentru ecosistemul forestier. Sursa principala de emisie este activitatea sectorului energetic, cu o pondere de 85%, SO2 prvenind din arderea combustibililor cu un continut ridicat de sulf ; energetica in Romania este profilata pe valorificarea carbunilor inferiori (41.9% la nivelul anului 1991), a pacurii si gazelor naturale (30.6% in 1991), in timp ce energetica din tarile Europei Occidentale se bazeaza pe carbune de tip nesulfuros, in proportie de 20.2%, si deci, emisiile de SO2 sunt de 10-20 de ori mai reduse. Cercetatorii si ecologistii sunt ingrijorati de defrisarile irationale de paduri, ceea ce duce la catastrofe naturale. In ultimii ani, Romania se confrunta cu inundatii din ce in ce mai devastatoare, calduri greu de suportat, grindina, furtuni. Cercetatorii in climatologie sustin teoria schimbarilor climatice generate de activitatile umane. Pe langa poluarea industriala, taierea arborilor reprezinta cauza principala a incalzirii atmosferei, alunecarilor de teren,

2.4.4.Poluarea industriala

Localitatile afectate grav de substantele toxice emise de unele societati comerciale sunt, potrivit Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor: Brasov, Bacau, Turda, Baia Mare, Craiova, Constanta, Cluj-Napoca, Pitesti, Targu Jiu, Braila, Galati, Copsa Mica, Targu Mures. In Capitala exista, potrivit ecologistilor din Asociatia Eco-Europa, mai multe zone cu poluare masiva: in apropierea aeroportului, in vecinatatea firmelor Automatica, Acumulatorul, Faur si Griro, precum si a Platformei chimice Dudesti, a Platformei industriale Pantelimon si a CET-urilor (Centrale Electrice de Termoficare).
Din punct de vedere al poluarii atmosferice, ecologistii au catalogat drept "zone critice" localitatile din apropierea intreprinderilor care ignora sanatatea oamenilor si depasesc frecvent limitele de substante toxice emanate, cum ar fi: metale grele, dioxid de sulf si pulberi provenite din industria metalurgica neferoasa, oxizi de fier, metale neferoase si pulberi provenite din siderurgie, acid clorhidric, clor si gaze provenite din industria chimica si petrochimica, dioxid de sulf, sulfura de carbon si hidrogen sulfurat, din industria de celuloza, hartie si fibre sintetice, precum si amoniac si oxizi de azot proveniti din industria de ingrasaminte chimice.
Pe langa sulfuri, oxizi si alte substante toxice, romanii inhaleaza si praful provenit de la fabricile de ciment. Materialele de baza care intra in fabricarea cimentului sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Insa, in timpul fabricarii cimentului se pierde intre 10 si 45 la suta din materia prima, iar praful rezultat, care este imprastiat pe o raza de peste 3 km, ajunge in plamanii oamenilor.
Potrivit unui studiu al Asociatiei Eco-Europa, Bucurestiul este capiatala poluarii. "Lunar, bucurestenii inhaleaza 166 de mii de tone de substante nocive. Acestora li se adauga alte 273 de tone de praf pe kilometru patrat", a declarat Dragos Stan, presedintele Eco-Europa.
Tot ecologistii precizeaza ca in ultimii 15 ani, din Bucuresti au disparut 20 milioane de metri patrati de spatii verzi. Astfel, unui bucurestean sufocat de praf, de poluarea industriala si a automobilelor ii revin, in medie, 2,5 mp de spatiu verde, fata de 12 mp – norma acceptata la nivel international.

“Cele mai multe instalatii de ardere trebuie redimensionate la nivelul cererii actuale, care nu mai cuprinde nevoile platformelor industriale”, arata Ion Dumitrascu, director de comunicare al COGEN, companie care grupeza 27 de termocentrale.
Colterm, compania care incalzeste Timisoara, este liderul poluarii in zona. Conform directorului Agentiei de Protectie a Mediului Timis, Dan Mircea, societatea timisoreana de termoficare s-a angajat sa puna in aplicare, pana in 2007, un program de investitii pentru rezolvarea problemelor de mediu de 11,5 milioane de euro.
Complexul Energetic Craiova ar mai avea nevoie de investitii de 200 de milioane de euro pentru ca emisiile de noxe sa ajunga la un nivel acceptat in Uniunea Europeana. Complexul produce energie electrica pentru sapte judete si energie termica pentru Craiova, folosind carbune si pacura. si CET Brasov are nevoie de investitii de peste 20 milioane de euro pentru reabilitarea retelelor. Firmele fara petitori vor avea o soarta cruda. Combinatul chimic Nitramonia, uzina speciala de armament Victoria si Colorom Codlea asteapta investitori care sa le salveze de la moarte. Cum acestia nu apar, iar privatizarile intarzie, soarta lor pare pecetluita.
“Numai pentru Petromidia, Rompetrol are angajamente de mediu de 20 de milioane de euro. In cazul Vega, ne-am asumat si cheltuielile aferente poluarii istorice.”afirma Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol.

Pentru industria de rafinare si prelucrarea gazelor sunt necesare investitii de 440 milioane euro pentru un numar de 11 instalatii.
Din cele 12 rafinarii din Romania, una este inchisa in prezent. Unitatile care nu beneficiaza de sprijinul unui investitor care sa-si permita sa cheltuie zeci de milioane de euro pentru protectia mediului, vor fi inchise. Din total, patru rafinarii trebuie sa respecte legislatia europeana pana la1 ianuarie 2007. Poluarea istorica, realizata inainte de privatizarea sectorului, reprezinta cam un sfert din factura totala de plata.

Pentru un numar de 174 instalatii mari de ardere a combustibililor fosili sunt necesare investitii de 457,8 milioane euro.
Termocentralele sunt calcaiul lui Ahile al directivei europene referitoare la poluarea industriala. Deoarece apartin comunitatilor locale sau statului, ele au resurse modeste pentru retehnologizare. Inchiderea unor astfel de instalatii ar insemna nu doar disparitia unor activitati economice ci, mai ales, lipsa caldurii si a apei calde pentru orase intregi. Muntii de deseuri rezultate in urma arderii lignitului reprezinta o problema inca nerezolvata a industriei.

Industria prelucratoare a metalelor are nevoie de investitii de peste 400 de milioane de euro in proiecte de mediu.
Sectorul siderurgic inregistreaza cateva cazuri de privatizari ratate, care au compromis sansele acestor firme de a mai investi in protectia mediului. Din total, 42 de instalatii nu au primit perioada de tranzitie si vor fi nevoite sa cheltuiasca 134 de milioane de euro pana la inceputul anului 2007. Grosul investitiilor va fi realizat pana in 2015.

Cele 65 de instalatii chimice care functioneaza in Romania au nevoie de investitii de 559,6 milioane euro in retehnologizare pentru limitarea poluarii.
Cea mai mare parte a producatorilor, adica 41, nu a primit perioada de tranzitie de la Uniunea Europeana. Producatorii trebuie sa investeasca 31,6 de milioane pana la momentul integrarii, grosul fiind programat pentru perioada postaderare. Pana acum, au fost depuse doar 16 solicitari de acordare a autorizatiei integrate de mediu.

In industria extractive sunt necesare investitii de peste 180 milioane euro.
Investitiile de mediu din acest sector merg mana in mana cu masurile de inchidere a minelor nerentabile. Exploatarea metalelor si a lignitului din mine de adancime va fi mult diminuata. Din total, 38 de instalatii nu au primit perioada de tranzitie si vor fi nevoite sa respecte legislatia europeana de la inceputul lui 2007. Pana atunci, trebuie investite 53,5 milioane de euro. Statul va fi principalul furnizor de fonduri.

In sectorul zootehnic rezervat cresterii industriale a porcilor si pasarilor sunt necesare investitii de 122 de milioane euro.
Fostele complexuri de crestere a porcilor ale statului prezinta inca un risc ridicat pentru mediu si multe dintre ele vor fi inchise din cauza tratarii necorespunzatoare a deseurilor. In cazul cresterii pasarilor, lucrurile stau mai bine, fermele sunt integrate cu producatorii de carne, care au mai multa forta economica pentru a investi in protectia mediului. Din total, 65 de instalatii nu au primit perioada de tranzitie si vor fi nevoite sa investeasca circa 33 de milioande euro pana la inceputul anului 2007.

Infrastructura de mediu din România este insuficient dezvoltata, datorita neglijarii în trecut a aspectelor legate de mediu. România nu dispune înca de sisteme adecvate pentru managementul anumitor factori de mediu (deseuri, apa potabila, apa reziduala) si nici de o abordare sistematica a riscurilor legate de mediu (inundatii, zone contaminate, zone industriale care au un grad mare de risc, etc). Pe de alta parte, zonele necontaminate, peisajele unice si bogata diversitate biologica (parcuri si rezervatii naturale) reprezinta un potential deosebit care poate fi exploatat pentru dezvoltarea turistica a tarii. Aceasta necesita însa un minim de investitii în domeniul protectiei mediului si conservarii naturii.
Obiectivele specifice legate de infrastructura de mediu ce ar trebui urmarite pot fi sintetizate în urmatoarele puncte:
– Construirea de sisteme de management pentru resursele naturale;
– Îmbunatatirea procesului de prevenire a riscurilor de mediu;
– Extinderea actiunilor de conservare a naturii si de protectie a mediului.
Mai concret:
Construirea de sisteme de management pentru resursele naturale trebuie sa aiba ca rezultat o crestere a populatiei cu acces continuu la apa potabila de calitate si o crestere a volumului de apa reziduala tratata înainte de a ajunge în receptorii naturali. Ar trebui de asemenea sa conduca la o crestere a ponderii deseurilor eliminate prin sisteme de management ecologice, sigure din punct de vedere al mediului si la o crestere a cantitatii de deseuri reciclabile.
Îmbunatatirea procesului de prevenire a riscurilor de mediu trebuie sa aiba ca rezultat actiuni preventive întreprinse asupra suprafetei considerata a fi expusa potentialelor riscuri de mediu, reabilitarea zonelor industriale si foste zone militare puternic poluate, precum si masuri luate în întreprinderile industriale si producatorii de energie cu emisii periculoase, pentru a le aduce în limitele prevazute de reglementarile Uniunii Europene.
Extinderea actiunilor de conservare a naturii si de protectie a mediului va avea ca rezultat investitii pentru conservarea naturii în mare parte din cele 1.234.710 ha arii protejate ale României, inclusiv includerii de zone noi si reîmpadurirea unor zone.

Bibliografie

1. Dr. Mircea Ciumara, Economia nationala a Romaniei, Editura Independenta Economica, Pitesti 2004.

2. Dr. Dorel Constantinescu, Dr. Mihai Sporis, Economie Regionala, Economie Locala- Concepte si actiuni practice in viziune europeana, Editura Independenta Economica, Pitesti 2006

3. Florin Georgescu, Starea Economico-sociala a Romaniei in anul 2000, Editura Expert, Bucuresti 2002

4. Maria Muresan, Economia romaneasca de la traditionalism la postmodernism, Editura Economica, Bucuresti 2004

5. Conf. univ. dr. Ion Nita, Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, Editura Independenta Economica, Pitesti 2007

6. Dr.Gheorghe Preda, Dr. Ovidiu Puiu, Economia si managementul resurselor materiale si energetice, Editura Independenta Economica, Pitesti 2000

7.Prof. univ. dr. Alexandru Puiu, Strategiile bancare- una din cauzele crizei actuale a economiei romanesti, Editura Independenta Economica, Pitesti 2001