Probleme contemporane în protecția mediului: [627277]

1

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MEDIULUI

TEZ Ă DE DOCTORAT

Probleme contemporane în protecția mediului:
componente legislative naționale și internaționale, cu
acțiune directă și indirectă în procesul de protecție a
apelor. Aplicații și legislație

Doctorand: [anonimizat]:
Prof. Univ. Dr. DUMITRU RISTOIU

Cluj -Napoca
2018

2

Tabel 2. Caracteristicile coloanelor de separare cromatografică
____________________________________________________________________________ ____ _____
Nr. Denumire
coloană Producător Faza staționară
și suport Lungime și diametru
interior Dimens .
particule
____________________________________________________________________ ________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ _______________________________________________________________________________________________________ ___________________________
1. Synergi Phenomenex Dodecil (C12)
Silicagel 25 cm, 4 mm 4 μm
2. Luna Phenomenex Octadec il (C18)
Silicagel 25 cm, 4 mm 5 μm
3. NovaPak Waters Octadecil (C18)
Silicagel 30 cm, 3.9 mm 4 μm
_______________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ _______________ ________

Tabel 3. Tipurile de faze mobile utilizate pentru optimizarea separării
_________________________________________________________________________________
Faza mobilă Faza organică Faza apoasă Raport faza organică:
faza apoasă ( v/v)
________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ __________ _____
Faza mobilă 1 ACN Apă 55:45
Faza mobilă 2 ACN Tampon fosfat monopotasic 25 mM 55:45
Faza mobilă 3 ACN Tampon fosfat monopotasic 25 mM 60:40
___________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________ _________________________________________________ ____________________________________________________________________________________ __

Pentru optimizarea separării s -a folosit un cromatograf de lichide model Shimad zu,
echipat cu o pompă tip 10 LC, detector UV/Vis 10 LSD și o valvă de injecție model Reodine de
5 51 microlitri. Eluția compușilor s -a făcut izocratic utilizând diverse faze mobile și diverse
debite. Detecția compușilor s -a facut la 220 nm. Fazele mobile utilizate pentru optimizarea
separării sunt prezentate în tabelul 4.2.
Pentru stabilirea condițiilor optime de analiză s -a urmărit timpul de analiză , precum și
separabilitatea compușilor . Cea mai bună separare s -a obținut pe coloana NovaPack, la eluția cu
o faza mobilă ce conține acetonitril: tampon fosfat (60:40, v/v), cu un debit al fazei mobile de 1.2
mL/min. Rezultatele obținute pe coloanele studiate și cu fazele mobile testate sunt p rezentate în
figurile de mai jos.

3

Fig. 1. Coloana Luna C18 (eluție cu faz ă mobilă ACN: Apa (55:45 v/v), F=1mL/min, λ=220 nm )

Fig. 2 . Etalon 10 ppm, eluție ACN: 25 mM KH 2PO 4 (55:45 v/v), F=1 mL/min, λ 220 nm, coloana
Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

4

Fig. 3 . Etalon 10 ppm, faza mobil ă ACN: 25 mM KH2PO4 (55:45 v/v) F=1.5 mL/min, λ 220
nm, coloana Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

Fig. 4. Etalon 10 ppm, faza mobil ă 60% KH2PO4 : 40 % ACN, F=1.5 mL/min,
coloana Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

5

Fig. 5 . Etalon 10 ppm, coloana Synergi C12, F=1.5 mL/min, 60% KH2PO4 : 40% ACN,
15 cm lungime, 4 mm ID

Fig. 6. Coloana Waters, Nova -Pak C18, 30 cm, 3.9 mm ID, 4 um diametru particulelor,
Faza mobilă 60% KH2PO4 : 40 ACN, debit 1.2 mL/min, λ 220 nm

În privința validării metodei de analiză , aceasta reprezintă o parte integrantă a oricărei
bune practici analitice fără de care dezvoltarea unei metode de analiză nu poate fi desăvârșită.
Validarea metodei este procesul aplicat pentru a confirma faptul că procedura analitică
pentru un test specific este adecvată pentru utilizarea prevăzută. Rezultatele validării metodei

6
sunt folosite pentru a evalua calitatea, fiabilitatea și consecvența rezultatelor analit ice. Parametrii
care definesc metod a de validare sunt următorii [ ICH , 2005]:
– exactitatea sau acuratețea ;
– precizia ;
– linearitatea ;
– limita de detecție ;
– limita de cuantificare ;
– robustețea ;
– specificitatea și selectivitatea.
Primul dintre parametr ii reprezintă gradul de concordanță între valoarea care este
acceptată, fie ca o valoare convențională sau o valoare de referință acceptată și valoarea găsită.
Evaluarea acurateții poate fi întreprinsă în mai multe moduri. Una din metode constă în
compararea rezultatelor obținute cu rezultatele unei metode de referință. Această abordare
presupune cunoașterea incertitudinii metodei de referință. O altă metodă prin care acuratețea
poate fi evaluată constă în analiza unei probe de concentrație cunoscută (un etalon sau o probă
martor) și compararea valorii obținute cu cea a etalonului. În cazul în care nu avem disponibil
materialul de referință certificat sau probe martor, avem posibilitatea de a contamina un blank de
probă cu o concentrație cunoscută. Acu ratețea se exprimă prin gradul de recuperare. Astfel
recuperarea poate fi determinată prin compararea rezultatelor extractului cu rezultatele blank –
ului. Gradul de recuperare se raportează în procente și este definit ca fiind diferența dintre medie
și valo area reală acceptată, împreună cu intervalele de încredere.
Un alt factor important în procesul validării este precizia. Precizia este reprezentată ca
fiind gradul de concordanță între o serie de măsurători obținute din prelevarea de probe multiple
dintr -o probă omogenă în condițiile prevăzute. Se exprimă ca: variația, abaterea standard sau
coeficientul de variație a unei serii de măsurători și poate fi subîmpărțită în repetabilitate,
precizie intermediară și reproductibilitate.
Repetabilitatea se obține atunci când analiza este întreprinsă pe un anumit sistem de
către un operator , pe o perioadă scurtă de timp. Se efectuează aproximativ șase injectări , la
concentrații diferite, apoi se calculează DSR (deviația standard relativă). Cât prive sc probele de
mediu, DSR poate avea variații cuprinse între 2 -20%. Aceste deviații sunt influențate în principal
de matricea în care se găsește compusul de interes, concentrația analitului și tehnica de analiză.

7
Precizia intermediară este definită ca fiind variabilitatea (pe termen lung ) procesului de
analiză și se determină prin compararea rezultatelor unei metode pe parcursul unui număr stabilit
de săptămâni. Obiectivul preciziei intermediare este de a demonstra că , odată ce o metodă a fost
dezvoltată, ea va reda aceleași rezultate. Acest tip de precizie relevă existența discrepanțelor din
cadrul metodei care pot fi cauzate de utilizarea diferitor instrumente, utilizarea unor etaloane sau
reactivi care provin de la diferiți producători sau manipularea apara turii de către mai mulți
operatori.
O altă trăsătură a preciziei, astfel cum s -a specificat anterior, este reproductibilitatea .
Obiectivul acesteia constă în asigurarea că rezultatele metodei vor fi aceleași , chiar dacă metoda
va fi aplicată de către dife rite laboratoare. Chiar dacă studiile de intercomparare vor avea condiții
relativ diferite față de condițiile din metoda originală, acestea trebuie să rămână în limita
parametrilor specificați. Apoi, dacă se vor obține aceleași rezultate, validarea reprodu ctibilității
poate fi confirmată.
Linearitatea reprezintă un procedeu analitic prin care , în interiorul unui interval dat se
ajunge la rezultate direct proporționale cu concentrația analitului din probă. Se exprimă cu
ajutorul curbei de calibrare, utilizâ nd analiza regresiei liniare care duce la obținerea unei drepte
ale cărei valori numerice ale pantei și ordonatei vor depinde de răspunsurile măsurătorilor.
Linearitatea este determinată de o serie de trei injectări a câte cinci etaloane de concentrații
diferite , cu o concentrație cuprinsă între 80 -120% din valoarea concentrației preconizate. De cele
mai multe ori, linearitatea este evaluată grafic, ceea ce implică evaluarea ariei peak -ului și a
semnalului ca fiind o funcție a concentrației analitului.
Limita de detecție (LOD) este reprezentată de cantitatea de analit care poate fi detectată
într-o probă dar nu în mod necesar cuantificată ca valoare exactă. În general, se calculează după
metoda semnal/zgomot de fond, ceea ce înseamnă că limita de detecție e ste cantitatea injectată
de două sau trei ori mai mare decât zgomotul de fond. Se calculează pe baza SD și panta curbei
de calibrare S, conform formulei LOD = 3.3(SD/S).
Limita de cuantificare (LOQ) reprezintă cantitatea de analit dintr -o probă care poate fi
determinată din punct de vedere cantitativ cu precizie adecvată și acuratețe. Se calculează
conform formulei: LOQ = 10(SD/S), unde la fel ca la LOD, SD este deviația standard, iar S
reprezintă panta curbei de calibrare.

8
Robustețea examinează efectul p e care parametri i operaționali îl au asupra analizei.
Parametri operaționali, precum pH -ul, debitul fazei mobile, lungimea de undă la care sunt
detectați analiții sau volumul injectării sunt supuși variațiilor într -o anumită limită, apoi influența
cantitat ivă a acestora este determinată. Așadar, robustețea este o măsură a capacității sale de a
rămâne neafectată de variații mici ale parametrilor metodei și oferă o indicație a fiabilității sale
în condiții normale de utilizare.
De asemenea sunt analizate specificitate a și selectivitate a. De cele mai multe ori, acești
termeni sunt considerați a fi interschimbabili. Specificitatea însă reprezintă abilitatea unei
metode de a produce un semnal numai pentru un anumit compus, în timp ce selectivitatea este
definită ca reprezentând capacitatea unei metode de a determina un compus în prezența altor
compuși sau interferențe existente. În cazul cromatografiei, selectivitatea este obținută prin
alegerea unei coloane corespunzătoare, unei faze mobile adecvate și a unei lu ngimi de undă
capabile să detecteze compușii de interes. De asemenea, pe lângă îmbunătățirea separării
cromatografice, selectivitatea mai poate fi îmbunătățită prin optimizarea extracției.
Pentru validarea metodei de analiză , în studiul de față s -au luat în calcul următorii
parametri: precizia exprimată prin repetabilitate, linearitatea, limita de detecție și limita de
cuantificare sau de determinare. Exactitatea metodei a fost studiată pentru fiecare matrice (apă și
sol) luând în calcul gradul de recupera re al analiților din matricile contaminate și extrase prin
protocolul specific fiecărei tip de matrice. Valorile exactităților protocoalelor dezvoltate și
optimizate sunt prezentate în subcapitolole ce urmează .

Date experimentale
Repetabilitatea
Primul parametru verificat, în cazul metodei de analiză dezvoltate, este Repetabilitatea. Pentru
studiul repetabilității s -au făcut cinci injectări , în aceeași zi a unui amestec etalon de concentrație
0.625 ppm. Exprimarea repetabilității metodei s -a făcut prin calcularea deviației standard relative
a ariilor compușilor de interes. Valorile deviațiilor standard relative obținute pentru fiecare
compus în part e sunt prezentate în tabelul 4 .

Tabel 4. Deviația standard și deviația standard relativă pentru șap te erbicide triazinice
_______________________________________________________________________ ______

9
Compus Arie
injectare
1 Arie
injectare
2 Arie
injectare
3 Arie
injectare
4 Arie
injectare
5 Media Dev.
standard DSR
%
_________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________________________________ _________________
Simazina 29980 30488 30695 30850 30578 30503.25 379.0 1.24
Prometon 30142 31035 31407 31080 30241 30916 542.0 1.75
Atrazina 26721 26548 27914 26026 27401 26802.25 797.9 2.98
Ametrina 28629 29693 29417 29182 29753 29230.25 452.0 1.55
Propazina 28748 29602 30111 29817 29985 29569.5 586.1 1.98
Prometrin 25751 26683 26655 26540 26723 26407.25 441.9 1.67
Terbutrin 24725 25862 26293 25368 25854 25562 673.0 2.64
_________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________________________________________ _____________

Limita de detecție
Limita de detecție a metodei s -a determinat utilizând deviația standard a unei soluții
etalon de 1 ppm și panta dreptelor de calibrare conform formulei:
LOD = 3.3 DS/S
unde DS reprezintă deviația standard iar S panta dreptei de calibrare.
Limita de cuan tificare
Limita de detecție a metodei s -a determinat utilizând deviația standard a unei etalon de 1 ppm și
panta dreptelor de calibrare conform formulei:
LOD = 10 DS/S
unde DS reprezintă deviația standard, iar S panta dreptei de calibrare.
Valorile LOD și LOQ pentru compușii studiați sunt prezentate în tabelul 5.

Tabel 5. Limita de detecție și limita de cuantificare a compușilor triazinici
______________________________________________ _______________________________
Compus Ecuație curba
calibrare Panta
dreptei Deviația
standard LOD
(μg/L) LOQ
(μg/L)
___________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________________________________________________________ ___________
Simazina y = 49916x – 3596.3 49916 379 0.023 0.076
Prometon y = 46067x – 782.58 46067 542 0.035 0.118
Atrazina y = 42868x – 3430.5 42868 797.9 0.056 0.186
Ametrina y = 43269x + 1969.7 43269 452 0.031 0.104
Propazina y = 43269x + 1969.7 43269 586.1 0.041 0.135
Prometrin y = 37949x + 2154.8 37949 441.9 0.035 0.116
Terbutrin y = 37711x + 3049.9 37711 673.0 0.054 0.179

În concluzie , luând în considerare valorile parametrilor de validare, putem spune că
metoda optimizată întrunește cerințele de validare având o bună repetabilitate (DSR sub 7%, o

10
bună linearitate R2 > 0.999, LOD și LOQ de ordinul microgramelor/L) și poate fi utilizată în
analiza compușilor luați în studiu.

Studii privind incidența pesticidelor triazinice în ape le de fântână
Beneficiarul principal al utilizării pesticidelor triazinice este agricultura. Acestea sunt
aplicate în special pe culturile de porumb cu scopul de a distruge buruienile. Deoarece aceste
pesticide sunt foarte mobile în mediu, capacitatea lor de a ajunge în acviferele din proximitatea
zonelor agricole este ridicată.
Obiectivul acestui studiu a constat în analiza incidenței pesti cidelor triazinice din apele de
fântână din două zone cu activități agricole diferite, respectiv Turda, județul Cluj și zona
Sighișoara, județul Mureș. Datele obținute pot sta la baza unor programe de evaluare a expunerii
la aceste pesticide a populației c are utilizează această apă în scopuri menajere. Studiul s -a
efectuat în perioada mai – iulie 2011, perioadă în care este recomandată utilizarea acestor
pesticide. Zona luată în studiu și punctele de unde s -au făcut prelevări sunt Turda și Sighișoara.
Parte experimentală
Materiale și solvenți
Pentru studiile efectuate s -a folosit un amestec de patru pesticide triazinice (simazina,
atrazina, propazina, trietazina) care a fost achiziționat de la Supelco, S.U.A. Pentru analize s -a
preparat o soluție etalon de concentrație 2 ppm (μg/mL). Solvenții de extracție (metanol, acetonă
și acetonitril) de puritate HPLC au fost obținuți de la Merck (Darmstad, Germania). Extracția
compușilor din matricea apoasă s -a făcut prin extracție pe fază solidă utilizând un sistem SPE de
fabricație Supelco (S.U.A.) (Fig. 7).

11

Fig. 7. Sistem extracție în fază solidă SPE, Supelco

Pentru extracții s -au folosit cartușe de extracție pe bază de silicagel de tipul Strata C18
EC (end capping) de producție Phenomenex (S.U.A.). Apa utilizată pentru prepararea fazei
mobile și pentru condiționarea cartușelor de extracție a fost obținută util izând un sistem de
purificare Milli -Q-Plus ultra -pure water de fabricație Millipore (Milford, MA, USA).
Pentru studiu s -a prelevat câte 1 litru de apă din fântânile din zonele de interes, în sticle
de polietilenă și care au fost păstrate la frigider, la o temperatură de 4°C până în momentul
extracției. Înainte de trecerea prin cartușul de extracție, probele de apă au fost fitrate printr -un
filtru de nailon de porozitate 0.45 μm procurat de la Phenomenex (USA).
Determinarea analiților s -a făcut utilizând u n cromatograf de lichide de înaltă
performanță model ABL&E Jasco -980 echipat cu o pompă de înaltă presiune JASCO PU –980,
detector UV -vis JASCO UV –980-975. Separarea compușilor s -a făcut utilizând o coloană
NUCLEOSIL 100 C18 (25 cm x 4 mm ID), iar prelucrar ea datelor a fost făcută cu ajutorul
softului Soft ChromPASS.
Procedura de extracție
Condiționarea cartușelor C18 EC (Phenomenex, S.U.A.) s -a făcut după cum urmează:
– 5 mL apă;
– 5 mL MeOH;
– 5 mL apă.

12

După condiționarea cartușelor, 400 mL probă de apă a fost trecută print cartușul de
extracție la un debit de 2 mL/min. După ce întregul volum de apă a fost trecut prin cartuș, acestea
au fost ucate prin trecerea aerului timp de 10 minute pentru îndepărtarea urmelor de apă. Pentru
eluția compușilor reți nuți pe cartușul de extracție s -au folosit 3 mL acetonă. Eluatul obținut a fost
supus evaporării la sec, după care reziduul a fost reluat cu 200 μL ACN și analizat prin
cromatografie de lichide de înaltă performanță.
Condiții cromatografice
Separarea ana liților s -a făcut în mod izocratic cu un debit de 1 mL/min. Lungimea de
undă a detectorului a fost setată la 220 nm, iar pentru injectarea probelor s -a utilizat o valvă
Reodine de 20 μL. Faza mobilă utilizată a constat dintr -un amestec acetonitril: apă (55 :45, v/v).
Cromatograma amestecului etalon obținută în condițiile de analiză specifi cate este prezentată în
figura 8 .

Fig. 8 Cromatograma amestecului de triazine utilizat în studiul apelor de fântână

Rezultate
În urma analizelor efectuate s -a constat că atrazina a fost compusul predominant regăsit
în probele de apă, cu o concentrație cuprinsă între 3.07 -8.07 μg L -1. Propazina a fost de
asemenea identificată în probele analizate, dar într -o concentrație mult mai scăzută decât atrazina

13
și anume între 0.05 -2.87 μg L -1. Trietazina a fost detectată într -o singură probă de apă, iar
simazina a fost detectată doar în probele din zona Turda cu o concentrație cuprinsă între 0.05 –
0.07 μg L -1. O cromatogramă a unei probe de apă (P5) din care reiese prezența triazinelor este
prezentată în figura 9, iar în tabelul 6 sunt prezentate rezultatele pentru toate probele de apă
analizate.

Fig. 9. Cromatograma unei probe de apă de fântână (P5) și a etalonului

Tabel 6. Conținutul de pesticide triazinice în probele de apă de fântână analizate
_________________________________________________________________________________
Puncte prelevare Simazina
(μg/L) Atrazina
(μg/L) Propazina
(μg/L) Trietazina
(μg/L) Suma
(μg/L)
Turda
P1 0.15 3.07 0.2 nd 3.42
P2 0.1 7.5 2.87 nd 10.47
P3 0.1 6.6 0.22 0.07 6.99
P4 nd 5.8 0.2 nd 6
P5 nd 8.07 nd nd 8.07
Sighișoara
P6 nd 5.2 nd nd 5.2
P7 nd 4.6 nd nd 4.6
P8 nd 5.47 nd nd 5.47
CMA U.S. E.P.A. 3 4 – – –
CMA U.E. 0.1
________________________________________________________________ _____________
nd – sub limita de detecție

14
– limită nestabilită .
Potrivit datelor prezentate în tabelul 5 , în probele de apă de fântână analizate s -au găsit
concentrații care depășesc concentrația maximă admisă conform Directivei nr. 98/83/CE privind
calitatea apei destinată consumului uman, însă România a obținut o perioadă de tranziție (pe
etape) până în 2010, respectiv 2015 pentru anumite zone.
Atrazina a fost detectată în toate probele analizate, în timp ce propazina a fost detectată în
50% din probe, simazina în 37% iar trietazina s -a regăsit într -un procentaj de 12%. Se poate
observa din tabe lul 5 faptul că , în zona cu o activitate agricolă ridicată – zona Turda, pesticidele
triazinice s -au regăsit într -un procentaj mai mare, în timp ce în zona cu activitate agricolă scăzută
– zona Sighișoara, procentajul este mult mai mic. În Sighișoara, atra zina a fost singurul compus
detectat, în timp ce restul triazinelor au fost sub limita de detecție. Acest aspect scoate în
evidență faptul că acviferele au fost contaminate prin percolare de la stropire, circumstanță
evidențiată și în literatură [Nordmark et al. , 2008 ].
Concluzii
Procedura de analiză și extracție a unor compuși ce aparțin clasei de erbicide triazinice a
fost aplicată cu succes în cazul unor probe de apă subterană din zone ale Transilvaniei cu
acvitități agricole diferite. Prezența agrochi micalelor a fost detectată conform așteptărilor în zona
unde activitatea agricolă este predominantă. Pentru comunitățile rurale unde rețelele de apă
potabilă lipsesc, iar concentrațiile depășesc 0.1 μg/L, activitățile de investigare trebuie
completate cu a ctivități de monitorizare.

Studii privind incidența pesticidelor triazinice în ape de suprafață
Studiul de față s -a axat pe analiza pesticidelor triazinice în probe de apă de suprafață
prelevate din bazinul Someșului Mic și din bazinul superior al Tisei. Alegerea s -a făcut cu scopul
de a vedea dacă există diferențe între zone cu activități agricole diferite și dacă utilizarea
pesticidelor în agricultură este o sursă de poluare difuză a cursurilor de ape de suprafață.
În cazul bazinului Someșul Mic s -au prelevat 5 probe de apă și anume: după Apahida, după
Răscruci, după Gherla, în amonte de Dej și din Dej după vărsare a în Someșul Mare.
În cazul bazinului superior al Tisei s -au făcut 5 prelevări de probe și anume: Râul Vișeul
aval Vișeul de Jos, Râul Vișeu l la Valea Vișeului, Râul Iza după confluență cu Mara la Vadul
Izei, Râ ul Iza după Sighetul Marmației și din Râul Tisa la Sarasău.
Zonele luate în studiul și punctele de prelevare sunt prezentate în figurile (Fig. 10 și Fig. 11).

15

Fig. 10. Zona și punctele de prelevare a probelor de apă Someș

Fig. 11. Zona și punctele de prelevare a probelor de apă Tisa

Parte a experimental ă și rezultate

16
Extracția pesticidelor triazinice din probele de apă s -a efectuat conform protocolului
descris la ana liza apelor de fântână cu mențiunea că pe cartușele de extracție s -a utilizat
acetonitrilul. În vederea verificării exactității metodei de extracție, o probă de 400 de mililitri de
apă a fost contaminată cu 500 nanograme și extrasă conform procedurii descr ise anterior.
Gradele de recuperare a pesticidelor triazinice se situează peste valoarea considerată a fi
acceptabilă de metodologia validării fiind peste 80% pentru toți compușii. Valorile gradelor de
recuperare obținute sunt prezentate în tabelul 7.

Tabel 7. Grad recuperare compuși
Compuși Grad de recuperare (%)
Simazina 93.67
Prometon 96.62
Atrazina 103.48
Ametrina 93.35
Propazina 97.21
Prometrin 96.70
Terbutrin 99.17

Analiza pesticidelor triazinice în probele de apă de suprafață s-a efectuat prin
cromatografie de lichide de înaltă performanță, utilizând aparatura și metodologia descris e în
capitolul privind v alidarea metodei de analiză.
Rezultatele analizelor efectuate pe apele de suprafață indică faptul că, în cazul probelor
din bazinul Tisa, prezența triazinelor nu a fost detectată, acest aspect datorându -se rarității
culturilor agricole din proximitatea punctelor de prelevare. Însă, în bazinul Someșului Mic,
culturile agricole, în special de porumb, se sit uează extrem de aproape de cursul de apă.
Concentrațiile găsite sunt cuprinse între 0.08 – 5.29 μg/L (tabelul 8).

Tabel 8. Prezența erbicidelor triazinice în probe de apă de suprafață – bazinul Someșului Mic
______________________________________________ ________________________________
Punct
prelevare Simazina
(μg/L) Prometon
(μg/L) Atrazina
(μg/L) Ametrina
(μg/L) Propazina
(μg/L) Prometrin
(μg/L) Terbutrin
(μg/L)
_____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ __________________________________________________________________________________________________________________________

Apahida 0.09 nd nd nd nd Nd nd
Răscruci 0.09 nd 0.15 nd 0.18 Nd nd
Gherla 0.17 nd 0.27 nd 0.41 Nd nd
Dej 0.08 nd nd nd 0.12 Nd nd
Dej vărsare 0.52 nd 5.29 1.86 nd Nd nd

_____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ _____________________________________________________________________________________________________________________

17
nd- not detected

Conform datelor din tabelul 8, compusul predominant care se regăsește în toate probele
este simazina cu concentrații cuprinse între 0.08 – 0.52 μg/L. Atrazina și propazina au fost
detectate în 60% din probe, în timp ce prometonul, prometrinul și terbutrinul nu au fost detectați.

Concluzii
Atrazina, simazina și terbutrinul fac parte din categoria substanțelor prioritare din
domeniul politicii apei care se regăsesc în cadrul Directivei 2013/39/UE care modifică
Directivele 2000/60/CE și 2008/105/CE. Concentrația maximă admisă (CMA) î n cazul atrazinei
este de 2 μg/L, CMA pentru simazina este de 4 μg/L, iar pentru terbutrin avem o CMA de 0.34
μg/L. Conform acestor date, rezultatele obținute în activitatea de cercetare dedicată tezei nu
înregistrează depășiri, cu excepția atrazinei în zo na Dej vărsare. Această situație s -ar putea
explica prin faptul că se aduc de pe cursurile afluenților reziduuri de pesticide care se
acumulează la confluența Someșului Mare cu Someșul Mic.

Concluzii finale ale studiului
Compușii triazinici fac parte din marea clasă a pesticidelor, subclasa erbicidelor. În
Uniunea Europeană, majoritatea reprezentanților acestei clase au fost interziși, însă terbutilazinul
este aprobat până în anul 2021, în timp ce situația prometonului nu este specificată în cazul
aprobării substanțelor active. Însă, compușii din clasa triazinelor fac parte din cea mai utilizată
categorie de erbicide de pe continentul american și asiatic. Având în vedere toxicitatea acestor
agrochimicale și mobilitatea lor în factorii de mediu, analizele privind incidența triazinelor atât în
mediu, cât și în lanțul trofic asigură echilibrul ecosistemelor și siguranța alimentară.
Studiile științifice de pe mapamond au detectat prezența pesticidelor triazinice în surse de
apă (de suprafață și subterane), în diferite tipuri de sol, în varii legume și alimente. Aceste
contaminări pot produce dezechilibre ale ecosistemelor, efecte care ulterior prezintă mari
dificultăți de remediere. În ceea ce privește sănătatea umană, studiile toxicologice arată că
triazinele pot acționa ca perturbatori endocrini, pot cauza probleme la nivelul sistemului
reproducător și probleme de dezvoltare.

18
În acest context, lucrarea de față a urmărit incidența a șapte pesticide triazinice (atrazina,
simazin a, prometrina, prometon, ametrin, terbutrin și propazina) în factorii majori de mediu,
precum apa, atât de suprafață cât și subterană.
Cuantificarea pesticidelor s -a realizat prin cromatografie de lichide de înaltă performanță
cuplată cu detector UV/Vis. O ptimizarea metodei de analiză a constat în investigarea unor tipuri
diferite de coloane cromatografice și varii faze mobile. Datele experimentale au demonstrat că,
cele mai bune rezultate s -au obținut cu ajutorul coloanei NovaPak C18 (30 cm x 3.9 mm, 4 μm) ,
detecția corespunzătoare la lungimea de undă de 220 nm, iar fază mobilă fiind un amestec de
acetonitril: tampon fosfat (60:40, v/v). Pentru validarea metodei de analiză s -au luat în studiu
parametri precum: repetabilitatea, linearitatea, limita de detecție (LOD), limita de cuantificare
(LOQ). Metoda validată a redat o repetabilitate și o linearitate bună, cu limite de detecție și
cuantificare de ordinul μg/L, așadar îndeplinind cerințele de validare.
Cât privesc apele de fântână , datele experimentale au demonstrat prezența erbicidelor
triazinice în probele prelevate , cu concentrații cuprinse între 3.07 -8.07 μg L -1. Conform
Directivei 98/83/CE privind calitatea apei pentru consumul uman, concentrațiile înregistrate
depășesc limita maximă admisă. Comunitățile din mediul rural care consumă aceste ape , pe o
perioadă îndelungată ar putea fi expuse anumitor riscuri, așadar modernizarea surs elor de apă
potabilă reprezintă o acțiune care se impune în mod imperios.
În cazul apelor de suprafață prelevate din bazinul Someșului Mic și bazinul superior al
Tisei, probele investigate au relevat prezența triazinelor doar în bazinul Someșului Mic,
concentrațiile situându -se între 0.08 – 5.29 μg/L. Conform Directivei 2013/39/UE, unde se
menționează concentrația maximă admisă pentru atrazina, simazină și terbutrin (2 μg/L, 4μg/L,
respectiv 0.34 μg/L), concentrațiile detectate nu depășesc acest prag, cu e xcepția atrazinei la
confluența Someșului Mic cu Someșul Mare, unde s -a înregistrat o concentrație de 5.29 μg/L.
Deoarece în punctul de prelevare (Dej vărsare) aportul hidrografic este semnificativ, acesta
atrage după sine reziduurile de pesticide colectat e de pe afluenți, astfel încât prezența
agrochimicalelor în punctul menționat mai sus nu este surprinzătoare.
Studiile prezente în această lucrare ar putea sta la baza unor studii viitoare pentru a
investiga expunerea comunităților rurale din zonele sensib ile, unde rețelele centralizate de apă
potabilă încă nu există, iar consumul zilnic de apă din punctele unde prezența pesticidelor
triazinice a fost detectată poate duce la varii efecte cronice pe termen lung. De asemenea, lipsa

19
de informare a agri cultoril or în ceea ce privește utilizarea corectă a pesticidelor , crește riscul
detect ării de compuși triazinici și în alte matrici, precum legumele. Prin urmare, investigarea
concentrațiilor acestor substanțe în diferite legume susceptibile de contamin are, ar put ea sta la
baza unor studii viitoare.

CAPITOLUL VII
POLUAREA CU METALE GRELE ȘI MONITORIZAREA MAGNETICĂ A POLUĂRII

Poluanții toxici sistemici, cum sunt metalele grele, produc efecte specifice în diferite
organe și sisteme ale organismului . Răspândirea lor în mediu prezintă pericol pentru că, acestea
se acumulează în mediu și organismul uman și pot provoca modificări patologice severe . Astfel
au fost realizate numeroase studii care subliniază creșterea alarmantă a gradului de poluare, în
special cu metale g rele și efectele dezastruoase asupra mediului și sănătății umane [Camelia
Popescu , 2010 ].
Odat ă cu apari ția civiliza ției umane a ap ărut și interven ția brutal ă a omului prin
exploatarea nera țional ă a naturii și alterarea mediului prin poluarea produs ă de activita țile
industriale, agricole, menajere. Efectul de ser ă, ca si distrugerea stratului de ozon si ploile acide,
au avut consecin țe dramatice . În literatura de specialitate se întâlnesc din ce in ce mai multe
cercetări privind poluarea mediului ambiant (apă , sol, plante) si urmările lor.

7.1. Monitorizarea magnetică a poluării

Tot mai des în ultimul timp, problemele de poluare a solurilor constituie una din
aplicațiile magnetismului ambiental. Prin magnetism ambiental se înțelege aplicarea metodelor
de studiu a proprietăților magnetice ale materialelor pentru caracterizarea ambianțelor naturale
sau antropice de sedimentare [ Maher B.A. , 1986].
Măsurătorile magnetice au fost utilizate pentru identificarea particulelor derivate din
combustii , legate de activitatea industrială sau casnică, gaze de eșapament, materiale de
construcție. Cele mai răspândite part icule po luante pr ovin di n ce nușa rezult ată din arderea
cărbunilor. Această cenușă conține aproximativ 1% magnetit sub formă de granule sferi ce cu

20
diametru l cuprins între 1 -10 μ. As tfel de pa rticule pot contamina so lurile și se dime ntele lacus tre
[Michael E. Evans si Friedrich Heller, 2003 ].
În continu ă creștere, consumul de energie determin ă preocuparea permanent ă pentru
descoperirea de noi surse , identificare a modalit ăților de protejare a surselor natural si control al
emisiilor de CO 2. Cărbunele, țițeiul și gazele naturale reprezint ă surse de energie neregenerabile
sau conven ționale. Creșterea produc ției ș i consumului de energie au efecte negativ e asupra
mediului și sănătății umane.
Multe procese industriale, cum ar fi producția de ciment și oțel, generează substanțe
magnetice ce sunt purtate de aer, dar centralele electrice în care se arde cărbune sunt de departe
cele mai importante surse de poluare. Înainte de afi ars, cărbunele este non -magnetic. Procesul de
ardere conduce la disocierea piritei (FeS 2) și formarea pirotitei (Fe 7S8) și a sulfului gazos. La
aproximativ 1.350 K, pirotita se de scompune în fier și sulf. Se formează particule sferice de fier,
în mod obișnuit având aproximativ 20 μm, pe urmă oxidează în magnetită (Fe 3O4).
Arderea combustibililor solizi contribuie esen țial la poluarea atmosferic ă prin degajarea
de oxizi de sulf și azotați, metale grele, monoxid de carbon și alte elemente d ăunătoare s ănătății
umane.
Poluarea cre ște continuu și datorit ă autovehiculelor , in mediul urban mai ales și datorita
consumului casnic. Foarte periculos pentru sanatate este plumbul degajat prin procesul de
combustie provenit de la a utovehicule .
Acidificarea este “procesul prin care suprafa ța pământului este "s ărăcită" în baze și suferă
continuu o cre ștere a acidit ății, duc ând la degradarea solului și a apelor precum și la deteriorarea
ecosisteme lor aferente ”, proces care produce importante daune , în special asupra agriculturii iar
costurile pentru combatere a efectelor acesteia sunt foarte ridicat e. Impactul cel mai puternic se
rasfrange asupra agriculturii, afect and în special , popula ția săracă.
Industriile metalurgic ă și siderurgic ă, unde se elibereaz ă în atmosfer ă cantit ăți însemnate
de pulberi, fabricile de ciment, transporturile, haldele de steril sunt doar o parte din poluatorii cu
pulberi. Acestia contin fie oxizi de fier, fie metale grele. Poluarea chimic ă cea mai extins ă este
poluarea cu metale grele și dioxid de sulf din zona Cop șa Mic ă. Chiar și la ora actual ă cantitatea
de metale grele din sol se reg ăsește în concentratii peste limita pragului de alert ă, suprafa ța de
terene agricol afectată este de 18.630 și peste 3.245 ha fond forestier.

21
Poluarea apei. Substanțele poluante din aer pot să ajungă nu numai pe sol, ci chiar direct
în apă. Sau pot să cadă întâi pe pământ, iar apoi să fie spălate, ajungând într -un râu și depozitate
în sedimentele râului sau, purtate de râu, să ajungă în mare. În alte cazuri, substanțele poluante
pot să nu urmeze calea aerului, fiind deversate direct într -o apă din apropiere, așa cum este în
cazul complexului grec de prelucrare a fierului și oțelului car e deversează în apele de coastă
mediteraneene. Granulele magnetice cu dimensiuni mai mari de 10μ decantate într -o coloană de
apă, sunt supuse mai mult forțelor hidrodinamice și gravitaționale decât celor magnetice [Lisa
Tauxe , 2002] .
Metale grele au invadat Delta Dun ării. Cercet ătorii Institutului Naț ional de Cercetare –
Dezvoltare Delta Dun ării au dat publicit ății concluziile unei investiga ții efectuate pe parcursul
întregului an 2000 , pentru cuantificar ea impactului polu ării în Delta Dun ării, obiect ivul a fost
determinarea prezen ței metalelor grele în apa Deltei Dun ării ș i din sedimentele depuse pe canale ,
lacuri, bălți. S-au făcut cercet ări în privin ța determin ării existen ței metalelor grele în țesuturile
peștilor și ale molu ștelor din zona delt ei. O concluzie a studiu lui este aceea c ă în apa din Delt ă,
aproape toate metalele grele înregistreaz ă depășiri ale valorilor maxime admise de legisla ția din
țara noastr ă iar respectivele metale se reg ăsesc deja și în sedimentele de pe fundul lacurilor din
Deltă.

7.2. Toxicitatea metalelor grele

Poluanții cu metale grele au efecte asupra diferitelor organe ș i sisteme ale organismului
uman iar răspândirea lor în mediu este din ce în ce mai mare . Cele mai cunoscute a fecțiuni la om,
în urma intoxicării cu plumb sunt: anemie, afectar ea vaselor creierului, hipertensiune arterială,
scăderea capacitați i de învățare la copiilor, schimbări de comportament la vârst e mici
(manifestate in principal prin hiperactivitate) . Intoxicarea cronică cu plumb duce la îmbolnăv ire
și la afect area nervilor motorii ai terminaț iilor. [EMEP CORINAIR 5 Goyer, R.A ., NCBI,
1995 ].
Prezența metalelor grele a fost depistată și pe râurile austriece, existând suspiciunea ca
apele poluate să se înfiltreze în alimentarea cu apă. S-au facut măsurători pe râ ul Mur din
provincia Styria, Austria, un afluent al Dravei, care este la rândul lui, un afluent al Dunării.
Astfel , Scholger (1998) a investigat pericolul potențial magnetic prin intermediul probelor de

22
sediment , pe o întindere 190 km de râu, între Judenburg și Spielfeld. El consideră că
susceptibilitatea magnetică este determinată de prezența la scară mare a fierului, care rezultă din
procesele de temperatură înaltă (ex. f orjare și laminare ). Aceasta ia forma de fulgi mici de metal
care re ușesc să treacă de tancuril e de decantare concepute pentru a le re ține. S-au depistat, de
asemenea crom, nichel, cupru (care sunt utilizate ca elemente de aliere) sau plumb și zinc
(provenind din producția de oțel). Astfel s -au depistat contaminări cu meta le grele în
eșantio anele de sedimente studiate .
Un studiu similar, în Republica Cehă a fost raportat de către Petrovsky (2000) ,
[Petrovsky , 2000] .
Probele de sol recoltate de -a lungul malului stâng al râului Litavka arată o creștere
abruptă în susceptibilități magnetice, imediat în aval de la o topitorie de plumb din orașul
Pribram (lângă Praga) [E. Petrovsky, B. B. Ellwood , 1999].
Concluzii: Studiul polu ării atmosferice im plică descrierea, expl icarea și prog noza
comportamentului substan țelor emise în atmosfer ă. Aceste substan țe sunt transportate de v ânt,
amestecate în atmosfer ă prin fenomenele de turbulent ă și uneori antrenate și depuse la suprafa ța
terestr ă cu ajutoru l precipita țiilor. Turbulen ța este de fapt responsabil ă de dispersia po luanților în
spațiu în jurul unei direc ții med ii de pro paga re. În difuzia atmosferic ă, factorii meteorologici
care au o influen ță direct ă sunt v ântul, structura vertical ă a temperaturii și umezelii și
precipita țiile. To ți factorii care genereaz ă o bun ă turbulen ță contribuie la reducerea consecin țelor
asupra me diului înconju rător, amest ecând pol uantul în atmosfer ă [Gustav R., 1974 ].
Astfel degradarea mediului afectează viețile a milioane de oameni și întârzie dezvoltarea
multor țări iar in mediul urban , emisiile de metale grele sunt de 1 .000 de ori mai mari. [Panaiotu
Cristina , 2000].

CAP ITOLUL VIII
CONSUMUL ȘI PRODUCȚIA DURABILE
Creșterea durabilă reprezintă u nul dintre principalele obiective ale UE. Pentru
producători și consumatori principala provocare este „să realizeze mai mult consumând mai
puține resurse” , având în vedere penuria resurse lor naturale . Pentru abordarea aceastei provocări,

23
care ar trebui să stimuleze cererea de produse și tehnologii de producție mai bune , UE a inițiat
diver se politici și inițiative avand ca obiectiv consumul și producția durabile .
Temei juridic : Articolele 191 – 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene .
[Dagmara Stoerring , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.7.html
8.1. Plan de acțiune în vederea consumul ui și producți ei durabile
Comisia a propus , înca din 2008, un pachet de acțiuni privind consumul și producția
durabile – CPD și politica industrială durabilă – PID COM(2008)0397 , în vederea îmbunătățir ii
performanței de mediu a produselor pe parcursul ciclului lor de viață, îmbunătățir ii cunoștințelor
consumatorilor în domeniu, stimul ării cererii de bunuri și tehnologii de producție durabile și
promov ării inovării în industri ile UE și abord ării aspectelor int ernaționale . Prima politică
europeana care a introdus oficial abordarea bazată pe ciclul de viață (LCT) a fost politi ca
integratăa produselor (PIP), care consolidează și completează politicile în vigoare ale UE.
Rezultatul p lanul ui de acțiune îl reprezintă inițiative le în domeniul extinderii Directivei pentru
proiectarea ecologică, revizuirea Regulamentului privind eticheta UE ecologică, revizuirea
Regulamentului EMAS, legislația privind achizițiile publice ecologice, ca si ecoinovarea .
Aceste instrumente c onsolid ează angajamentul pe termen lung al UE de a soluționa
problemele privind dezvoltarea durabilă și recuno aște cooperării cu partenerii din afara UE.
8.2. Foaie de parcurs privind utilizarea eficientă a resurselor
Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor , a
urmat inițiativei emblematice Europa 2020 privind utilizarea eficientă a resurselor, fiind lansată
în 2011 și subliniază necesitatea unei strategii pentru defini rea obiectivel or pe termen mediu și
lung, pentru eficientizarea resurselor. Su nt propu se modalități de a decupla creșterea economică
de utilizarea resurselor și impactul asupra mediului și de a spo ri productivitatea resurselor .

24
8.3. Etichetarea ecologică și etichetarea energetică
Consumator ii sunt ajutați să facă alegeri în cunoștință de cauză prin etichetare , care oferă
informații cruciale. Înființat ă în 1992 , eticheta ecologică are scopul de “a încuraja întreprinderile
să comercializeze produse și servicii care respectă anumite criterii de mediu “ (publicate în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ), stabilite de Comitetul pentru etichetare ecologică al UE
(CEEUE), responsabil cu evaluare a și verific ările aferente. Produsele și serviciile care poartă
eticheta ecologică au un logo în formă de floare , pentru a fi identifica te cu ușurință de
consumatori . Eticheta s -a acordat , până în prezent, unor produse de curățat, aparate
electrocasnice, produse din hârtie, haine și produse de grădinărit, lubrifianți și servicii turistice.
Criteriile de acorda re a etichet ei ecologic e se bazează pe studii ce vizează impactul asupra
mediului a unui produs sau serviciu . În 2008 a fost revizuit Regulamentul nr. 66/2010 privind
eticheta ecologică , în vederea promov ării utilizării sistemului voluntar de etichetare ec ologică si
reducerea costurilor .
Etichetarea consumului de energie a fost introdusă în UE prin Directiva 92/75/CEE ,
pentru aparatel e de uz casnic și a devenit un ghid recunoscut și respectat la scară largă de
producători și consumatori . Cu ajutorul acestui sistem potențialii consumatori se pot informa cu
ajutorul etichetelor și informațiilor incluse în broșurile despre produs , cu pr ivire la consumul de
energie pentru toate modele le de produse disponibile. Directiva privind etichetarea energetică
(2010/30/UE) a fost revizui tă, în iunie 2010, în scopul extinder ii domeniului său de aplicare la o
gamă mai largă de produse (inclusiv energetice ).
8.4. Proiectarea ecologică
Reglementată prin Directiva 2005/32/CE , privind proiectarea ecologică , aceasta “ asigură
îmbunătățirea tehni că a produselor și instituie un cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de
proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie ”. Aceasta modific ă
directivel e privind cerințele de eficiență energetică pentru p roduse 92/42/CEE, 96/57/CE și
2000/55/CE (boilere, televizoare , computere) . Directiva 2009/125/CE de revizuire a directivei
din 2005, extinde domeniul de aplicare la alte produse energetice, respectiv la produse cu impact
indire ct asupra consumului ( dispoz itive ce utilizează apă, ferestrele sau materialul izolant ).

25
8.5. Sistemul de audit și a management ului de mediu (EMAS)
Un instrument de gestionare (disponibil la această oră pentru toate sectoarele economice,
publice și private ) care permite evaluarea, raportarea și îmbunătățirea performanței de mediu a
întreprinderilor și nu numai, este sistemul UE EMAS – management de mediu și audit , disponibil
din 1995 pentru întreprinderi deși, inițial fusese limitat la întreprinderile din sectorul indust rial.
Pentru a încuraja organizațiile să se înregistreze în sistemul EMAS , în 2009, Regulamentul
EMAS (CE nr. 1221/2009) a fost modificat , fiind astfel consolidat ă vizibi litatea și
disponibilitatea sa.
8.6. Planul de acțiune privind ecoinovarea
Obiectivul Planului de acțiune pentru tehnologii ecologice 2004 (ETAP) era stimularea
utilizării și dezvoltării de tehnologii de mediu și îmbunătățirea competitivi tății, fiind lansat de
Comisie în decembrie 2011.
Scopul acestuia este să extindă domeniul de aplicare al politicilor de inovare și să
evidențieze rolul politicii de mediu ca factor de creștere economic, fiind legat în principal de
inițiativa emblematică O Uniune a inovării și poate fi finanțat din diferite surse (Orizont 2020,
programul Life etc. ).
În 2009, l a revizuirea Directivei privind proiectarea ecologică Parlamentul European și-a
exprimat , în repetate rânduri , sprijinul pentru Planul de acțiune privind consumul și producția
durabile și a solicitat creșterea următorului buget pe termen lung al Uniunii pentru perioada
2014 -2020, în vederea realizarii obiectivelor din Strategia Europa 2020 pentru o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziun ii, ecoinovarea fiind inclusă printre prioritățile de
investiții eligibile pentru finanțare di n FEDR – Fondul eu ropean de dezvoltare regional
[Dagmara Stoerring , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.7.html

CAP ITOLUL IX

26
MANAGEMENTUL INTERN AL APELOR
-Stadiul implementării Directivei Cadru Ap a 2000/60/CE în România –

Legea nr. 310/2004 de modificare și completare a Legii apelor nr. 107/1996 conține
dispozi ții juridice cu caracter managerial iar la art. 1 alin . (6) prevede următoarele : „Conservarea,
protec ția și îmbun ătățirea mediului acvatic, în condi țiile utiliz ării durabile a resurselor de ap ă, au
la baz ă princip iile precau ției, prevenirii, evit ării daunelor la surs ă și poluatorul pl ătește și trebuie
să țină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta Dun ării și Marea Neagr ă,
deoarece echilibrul acestora este str âns influen țat de calitatea apelor interioare care se vars ă în
acestea ”.
Toate corpurile de ap ă folosite pentru captarea apei destinate consumului uman sunt
identificate î n cadrul districtelor hidrografice . Obiectivele managementului de protec ție a apelor
și mediului acvatic, p otrivi t articolului 23 , sunt :
a) “Prevenirea deterior ării tuturor corpurilor de ape de suprafață ;
b) Protec ția, îmbun ătățirea și refacerea corpurilor de ap ă de suprafață , în totakitatea lor, pentru
atingerea stării bune a acestora, p ână la data de 22 decembrie 2015;
c) Protecția și îmbunătățirea tuturor corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate în scopul
realizării unui potențial ecologic bun sau a unei stări chimice bune a acestora, până la data de 22
decembrie 2015;
d) Reducerea progresivă a poluă rii datorate substanțelor prioritare și încetarea sau eliminarea
treptată a evacuărilor și a pierderilor de substanțe prioritar periculoase;
e) Prevenirea sau limitarea aportului de poluanți în apele subterane și prevenirea deteriorării
stării tuturor corp urilor de ape subterane;
f) Protecția, îmbunătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ape subterane și asigurarea unui
echilibru între debitul prelevat și reîncărcarea apelor subterane, cu scopul realizării unei stări
bune a apelor subterane, până la dat a de 22 decembrie 2015;
g) Inversarea oric ărei tendin țe semnificative și durabile de cre ștere a concentra ției oric ărui
poluant rezultate din impactul activit ății umane, pentru a reduce în mod progresiv poluarea apei
subterane. ”
________________
Legea nr. 310/2004 p rivind modificarea Legii apelor nr. 107/1996

27

Planul Na țional de Management 2016 -2021
Planul Național de Management (cel de -al doilea) actualizat aferent bazinul ui hidrografic
al Dunăr ii (porțiunea aferent ă teritoriul ui României), precum și Planurile de Management
actualizate la nivel de bazine hidrografice/spații hidrografice au fost adoptate în ședință de
Guvern, prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2011. Potrivit DCA 2000/60/CE privind apa, statele
membre elaborează Planu ri de management ale bazinelor hidrografice, actualizate la fiecare 6
ani, începând din 2009.
Planul adoptat prin această hotărâre este elaborat pentru perioada 2016 -2021 și are la
bază monitorizarea implementării măsurilor din Planul Național de Managemen t aprobat în 2011
și, totodată, reprezintă o actualizare a măsurilor din acest Plan, având în vedere îmbunătățirea
metodologiilor utilizate, date noi de monitorizare, precum și rezultatele studiilor de cercetare și
ale proiectelor implementate.
Bazinele/sp ațiile hidrografice pentru care s -au elaborat Planurile de management sunt
Someș -Tisa, Crișuri, Mureș, Jiu, Olt, Banat, Argeș -Vedea, Buzău -Ialomița, Siret, Prut –Bârlad,
precum și fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spațiul Hidrografic Dobrogea și Apele Costiere.
Planurile de Management cuprind o prezentare a categoriilor și a corpurilor de apă de
suprafață (3.027 corpuri), identificarea presiunilor semnificative și a celor potențial
semnificative, reprezentate de sursele punctiforme și difuze de poluare (aglomerări urbane,
agricole, industriale), presiunile hidromorfologice (baraje, lacuri de acumulare, etc.) și alte tipuri
de presiuni antropice (activități de acvacultură, surse de poluare accidentală). În cadrul Planului
Național de Management actualiza t a fost identificat un număr total de 8.880 presiuni potențial
semnificative, ponderea cea mai mare a presiunilor fiind reprezentată de presiunile difuze
provenite din aglomerări umane fără sisteme de colectare și din agricultură.
Un alt capitol îl reprezintă corpurile de ape subterane, fiind identificate și delimitate 143
de corpuri de apă subterană, din care 115 sunt de tip freatic și 28 corpuri de apă subterane de
adâncime. Și acestea sunt afectate, în principal, de presiunile difuze datorate aglo merărilor
umane fără sisteme de epurare , respectiv colectare a apelor uzate, precum și presiunilor difuze
cauzate de activitățile agricole. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că dinamica apelor
subterane este mult mai lentă decât cea a apelor de su prafață, astfel încât efectul oricăror măsuri
se face simțit după o lungă perioadă.

28
De asemenea, zonele de protecție identificate sunt împărțite ca zone de protecție pentru
captările de apă destinate potabilizării, zone pentru protecția speciilor acvatice care prezintă
importan ță pentru economi e, zone protejate pentru habitate și specii unde apa este un factor
important, zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți, precum și zone pentru
îmbăiere. Rețeaua de monitorizare și programele de monit orizare ale apelor de suprafață și
subterane au fost actualizate, incluzând un număr de 194 secțiuni noi de monitorizare pentru 184
de corpuri de apă de suprafață. Pentru corpurile de apă subterană a fost extinsă rețeaua de
monitorizare cantitativă cu 95 d e foraje, iar pentru monitorizarea chimică, cu 115 foraje.
Au fost stabilite totodată și obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafață,
corpurile de apă subterană și pentru zonele protejate, precum și excepțiile de la obiectivele de
mediu. Cauz ele principale de neatingere a obiectivelor de mediu sunt legate de fezabilitatea
tehnică, urmată de costurile disproporționate.
Analiza importanț ei economice a utilizării apei indic ă profilul economic al bazinelor
hidrografice , sub aspectul indicatorilor demografici și macroeconomici privind populația și
veniturile populației exprimate prin PIB/spațiu geografic, precum și evoluția lor în timp , pentru a
evidenția tendințele cerinței de apă.
Politica economică și financiară în domeniul apei include două comp onente principale:
serviciile de apă, respectiv serviciile de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate și
activitățile de gestionare a resurselor de apă.
Un alt capitol al planului prezintă programele de măsuri, pentru f iecare bazin hidrografic ,
ținând seama de caracteristicile acestuia, de presiunile generate de activitățile umane, de
impactul asupra mediului și de analiza sub aspect economic a folosințelor de apă.
Actul normativ abordează, de asemenea, aspecte cantitative și elemente privind
schimbările climatice, în vederea coordonării dintre planurile de management bazinale și
managementul riscului la inundații. Astfel, măsurile rezultate din diferite planuri pe termen
mediu și lung includ în evaluare aspecte privind schimbările climatice și ac țiunile necesare
pentru măsurile de atenuare și de adaptare la schimbările climatice, acestea fiind analizate și
luate în considerare, după caz, în programele de măsuri ale Planurilor de Management ale
bazinelor/spațiilor hidrografice actualizate. De aseme nea, pentru majoritatea măsurilor de
construire a infrastructurii de alimentare cu apă și infrastructurii de colectare și epurare a apelor
uzate, proiectarea și planificarea proiectelor țin seama de scenariile actualizate privind

29
schimbările climatice (ex. evenimente de ploi, relevante la data implementării). În cazul
proiectelor mai mici s -a avut în vedere o abordare flexibilă, de la caz la caz, având în vedere
posibilitățile viitoare de adaptare sau extindere.

Programul Național de Reformă (PNR) – Evoluții în îndeplinirea obiectivelor Europa 2020
PNR constituie “platforma -cadru pentru definirea reformelor structurale și a priorităților
de dezvoltare care ghidează evoluția României până în anul 2020, în concordanță cu traiectoria
de atingere a obiect ivelor Strategiei Europa 2020. Programul Național de Reformă 2015 al
României vizează fructificarea potențialului de creștere prin stimularea competitivității și
productivității, consolidarea coeziunii sociale și teritoriale, crearea de noi locuri de muncă – toate
acestea urmărind reducerea decalajelor față de celelalte state membre ale Uniunii
Europene(UE). ”
Îndeplinirea țintelor naționale Europa 2020
În perioada 2010 -2014, criza economică și financiară a avut un impact negativ major
asupra situației econo mice și a limitat evoluția în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 ,
nu doar la nivel național , ci și european, mai puțin în cazul obiectivul ui privind reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră, urmare reducer ii activităților rutiere și de producție .
România se încadrează pe traiectoria de atingere a două ținte naționale Europa 2020
(ambele în cadrul obiectivului „20/20/20”): emisiile de gaze cu efect d e seră (GES) – în
sectoarele non -ETS acestea au crescut cu num ai 7% față de nivelul din 20 05; ponderea energiei
din surse regenerabile de 22,8%, în consumul final brut de energie , fiind superioară celei
stabilite de Directiva privind SRE, aspect care reies din Raportului de țară pentru 2015 .
(http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/nrp2015_romania_ro.pdf
De asemenea, țara noastră a continuat programele de dezvol tare a infrastructurii de
mediu, i nvestițiile în perioada 2007 –2014 se ridică la circa 4.486,851 mil. euro pentru
infrastructura de apă uzată, din care 51,3% pentru reabilitarea și extinderea rețelelor de
canalizare și 48,7% pentru reabilitarea și construirea de noi stații de epurare. Au fost demarate
proiecte de realizare a sistemelor de management i ntegrat al deșeurilor dar și proiecte de
gestionare deșeurilor, inclusiv a celor periculoase , au fost închise 189 de depozite de deșeuri
vechi în zonele rurale și 33 de depozite de deșeuri în zonele urbane.

30
S-au îmbunătățit sistemele de protecție împotriva riscului de inundații, prin
implementarea proiectelor DESWAT – Destructive Water Abatement and Control of Water
Disasters și WATMAN –Sistem informațional pentru managementul integrat al apelor , în timp
ce Guvernul României acordă atenție operaționalizării Strategiei Naționale privind Schimbările
Climatice 2013 -2020 , stabilind obiective și luând măsuri sectoriale ce vor fi integrate în Planul
Național de Acțiune privind Schimbările Climatice. Se urmărește crearea unei baze naționale de
date privind schimbăr ile climatice și creșterea gradul ui de informare și conștientizare a populației.
Se pune, de asemenea, accentul pe îmbunătățirea managementului resurselor de apă și
existența unei politici tarifare și de recuperare a costurilor serviciilor legate de utilizarea apei ,
astfel că, România a elaborat al 2 -lea Plan de Management al Bazinelor Hidrografice ce cuprinde
o analiză internă de identificare a externalităților ca parte componentă a costurilor de mediu și
impac tul asupra resursei de apă, asum ându -și totodată continuarea implementării D CA și
continuarea investițiilor.

Monitorizarea implementării
Procesul de monitorizare a implementării PNR 2015 are două componente: una internă,
asigurată de instituți ile responsabil e și o altă componentă, la nivelul guvernului, asigurată de
coordonator ul național MAE . Implementarea reformelor și a recomandărilor este monitorizată și
evaluat ă periodic de către instituțiile de implementare , întocmind rapoarte în acest sens.
Coordonatorul la nivel național al Strategiei Europa 2020 va elabora raportul de progres (forma
consolidată), care este prezentat guvernului spre aprob are și care cuprinde: stadiul de
implementare, eventuale întârzieri și pr opune măsuri corective .
_________ ____________________
*Raport privind implementarea PNR 2014 –stadiul la 15 martie 2015 și Raport privind implementarea RST 2014 –stadiul la 15
martie 2015

ȚINTE NAȚIONALE EUROPA 2020 (date dispon ibile la 15 martie 2015) Tabel 9

Obiective
Europa 2020 Ținta
2020 PROGRESE
Valoare
inițială/an 2012 2013 2014
Energie și schimbări
climatice (20/20/20) *
Reducere emisii gaze cu
efect de seră față de anul

31
de bază 1990 20% 0/1990 52,04% n.a. n.a.
Pondere energie din
surse regenerabile în
consumul final brut de
energie
24% 17,69% /
2005
22,8%
23,9%
n.a.
Creșterea eficienței
energetic e (exprimată ca
reducere a consumului
de energie primară) 19%
(10 Mtep)
– 16,6%
(7,3 Mtep)
n.a.
n.a.
______________________________________
*Date furnizate de MMAP, conform ultimei versiuni a Inventarului Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES),
elaborată de România în noiembrie 2014, pentru perioada 1989 -2012.

CAPITOLUL X
COMPARAREA GRADULUI DE POLUARE A APEI DIN ROMÂNIA CU ALTE STATE
DIN U.E. , PRECUM ȘI DIN ALTE ȚĂRI, PENTRU DIFERIȚI FACTORI CARE
CONTRIBUIE LA POLUARE

Disponibilitatea apei și, în special a celei potabile este una din mari le probleme ale
omenirii , urmare a creșterii populației și, în consecință, a necesarului pentru consum, pr ocesele
agricole și industriale. Astfel resursele de apă trebuie foarte bine administrate în ce privește
calitatea și cantitatea necesară, fapt ce determină dezvoltarea cercetărilor în domeniul
hidrologiei.
Creșterea activităților umane a dus la încărcare a rețelei hidrografice cu o cantitate mare
de poluanți (compuși cu azot, fosfor, metale grele, agrochimicale etc .) fapt ce a produs o
deteriorare rapidă a calității apelor. Astfel că sursele de apă necesită o monitorizare constantă în
privința calit ății lor și identificarea surselor de contaminare, pentru instituirea unor măsuri de
reducere a poluării.
Poluarea apei este produsă de cel puțin cinci categorii de poluanți: de natură fizică,
chimică, biologică, bacteriologică și radioactivă. Principalii agen ți fizici care poluează apele sunt
substanțele radioactiv e, în timp de p oluarea chimică a apelor are loc prin infectarea cu plumb,
mercur, azot, hidrocarburi, detergenți, fosfat, pesticide etc.
Directiv a-Cadru privind Apa, adoptată în 2000 are ca obiectiv “menținerea unui echilibru
durabil în ceea ce privește diversele aspecte referitoare la apă ”. Aceasta “pune bazele unei
politici moderne și holistice în domeniul apei pentru Uniunea Europeană , fiind abordati anumiți

32
factori care exercită presiuni importan te, cum ar fi: poluarea dator ată evacuării apelor urbane
uzate, nutrienții proveniți din agricultură, emisiile industriale și evacuarea substanțelor
periculoase și anumite direcții neacoperite până acum: apele subterane, substanțele prioritare,
evaluarea ș i gestionarea inundațiilor și strategia maritimă.
Acțiunile necesare pentru menținerea durabilă a acestei resurse vizează:
– realizarea unor lucrări de amenajare a teritoriului;
– aplicarea dispoziți ilor privind calitatea apelor naturale și a efluenților;
– utilizarea integrată a cercetărilor științifice;
– sensibilizarea opiniei publice.”
În Rom ânia, Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați
proveniți din surse agricole este documentul legal care includ e toate cerințele Directivei
91/676/EEC privind poluarea cu azotați din surse agricole. Țara noastră se afl ă încă într-o
situație de declin , în privința agriculturii, urmare fragm entării masiv e a proprietății, fiind
predom inante gospodăriile de subzisten ță, situația precara a infrastructurii rurale, dotarea slab ă
cu mașini si utilaje, îngrășăminte chimice utilizate la nivel restrâns (la ¼ fa ță de 1989) și a
pesticidelor, suprafețel e irrigate s -au redus de asemenea , solul s-a degradat , a crescut deficitul de
finanțare, iar un sistem funcțional de credit agricol lipsește . Principalele îngrășăminte folosite au
devenit î ngrășămintele naturale (băl egarul de la animale) .
Sintez a calității apelor din România este elaborată pe baza prelucr ării unui volum mare
de informații și date analitice primare furnizate urmare activității desfășurate de unitățile
teritoriale ale Administrației Naționale Apele Rom âne, în raport c u specificul fiecărui subsistem .
O abordare nou ă în domeni ul gospo dăririi apelor care se bazează pe principiul bazinal și
impun e termene stricte pentru realizarea programului de m ăsuri, o reprezintă Directiva Cadru
privind Apa – 2000/60EC . Participare a publicului în managementul apelor și integrarea
aspectelor economice , reprezintă unele dintre principii le integratoare în domeniul gospodăririi
apelor stabilite de această directivă . Statele membre trebui au să asigure atingerea stării bune p ână
în anul 2015 , conform directivei . Principalul instrument de implementare al Directivei Cadru, îl
reprezintă Planul de Management al Ba zinelor Hidrografice (11 în Rom ânia), finalizat la sfârșitul
anului 2009 și care cuprinde programele de m ăsuri, cerute la art. 11 din Directiv ă.

33
Referitor la implementarea Directivei 91/271/EEC privind tratarea apelor u zate urbane,
pe întreg teritoriul României este o problemă sensibil ă, ce necesit ă o lung ă perioad ă de tranziție,
12 ani mai exact , în special în zonele rurale, investiții le implic ă costuri foarte ridicate.
Planul de acțiune pentru pro tecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse
agricole reprezintă d ocumentul legal în Rom ânia care include toate cerințele Directivei
91/676/EEC . Țara noastră înregistrează o situație precară în ce privește agricultur a, determinat ă
de fragmentarea masivă a proprietății (gospodăriile de subzisten ță fiind predominante), dotarea
slabă cu mașini și utilaje, situația precar ă a infrastructurii rurale, suprafețe irrigate reduse , solul
degradat și deficitul de finanțare crescut .

10.1. Resu rsele de apă teoretice și tehnic utilizabile

În Români a aceste resurse sunt constituite din apele de suprafață : râuri, lacuri, fluviul
Dunărea și din ape subterane.
Râurile interioare reprezintă p rincipala resursă de apă a României iar v ariabilitatea foarte
mare în spațiu este o caracteristică a acestei categorii de resurs e:
– zona montană aduce jumătate din volum;
– variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s și km2 în zonele joase, până la 40 l/s și
km2 în zonele înalte).
Variabilitatea foarte pron unțată în timp constituie o altă caracteristică , astfel încât
primăvara sunt viituri, urmate de secete.

10.2. Starea calit ății apelor de suprafață

Totalul cursurilor de apă codificate este de 78 .905 km. În anul 2009 a fost organizată
activitatea de supraveghere a calității apelor (pe o lungime de 26.367 km), în principal pe
cursurile mijlocii și inferioare ale cursurilor de apă , unde se manifestă impactul ac țiunilor umane
asupra mediului, care afectează calitativ apele. În secțiuni de referință ale c ursurilor de apă s -au
realizat de asemenea, măsurători , secțiuni situate în special în zonele superioare, unde impact ul
este redus .

34
10.3. Râuril e interioare . Starea ecologică a cursurilor de apă

Pentru e valuarea calității globale a apei, din punct de vedere fizico -chimic , în fiecare
secțiune de supraveghere, au fost calculate pentru fiecare indicator în parte, valorile cu asigurare
de 90%, respectiv 10% în cazul oxigenului dizolvat și au fost comparate cu valorile limită ale
claselor de c alitate – cinci clase de calitate și încadrarea în una din cele cinci clase de calitate.
Ordinul nr. 161/2006 a împărțit indicatorii în 5 grupe principale: grupa “regim de oxigen” ; grupa
“nutrien ți”; grupa “ioni generali, salinitate” ; grupa “metale” . Substanțe le prioritare sunt
considerate m etalele : plumb, cadmiu, mercur, nichel; grupa “micro -poluanți organici și
anorganici” : fenoli, detergenț i, hidrocarburi petroliere . Prelucrarea datelor de calitate a apelor ,
fiind variabile aleatoare , afectate de o m ulțime de cauze, aceasta se face cu ajutorul unor
proceduri statistico -matematice. Astfel că, pe bazine hidrografice și la nivel național,
caracterizarea calității apei din punct de vedere chimic rezultă din estimarea numeric ă și
proce ntuală a cazurilor în registrate . Pentru anul 2009 , elaborarea sintezei calității apelor
curgătoare de suprafață s -a bazat pe prelucrarea datelor primare privind analizele fizico -chimice
a apelor din peste 818 de secțiuni de monitorizare de pe Tisa; Someș; Crișuri; Mureș; Beg a-
Timiș; Nera -Cerna; Jiu; Olt; Vedea; Argeș; Ialomița; Siret; Prut; Dunăre.
În anul 2009 s -a definit noua tipologie a cursurilor de ap e din Rom ânia. În vederea
stabilirii c alității din punct de vedere biologic a cursurilor de ap ă, în cele 11 bazine hidrografice
s-au monitoriz at următoarelor elemente : macronevertebrate, fitobentos și fitoplancton.
S-a realizat de asemenea, e valuarea calității apelor prin monitorizarea ihtiofaunei și
macrofitelor acvatice cu ajutorul metodei EFI+ (European Fish Index) , conform cerințelor
Normativului 161/2006 .

10.4 Bazinul hidrografic Someș -Tisa

Situat în partea de nord -vest a României, spațiul hidrografic Someș -Tisa ocup ă o
suprafață de 22.380 km² reprezentând 9,4% din teritoriul național.
Relieful este variat și complex sub aspect geologic fiind format din munți (20%), dealuri,
podișuri (55%) și câmpii (25%).

35
Având altitudini ce nu depășesc 1.800 m, Munții Apuseni se caracterizează prin culmi
domoale și platouri largi. Cele mai importante vârfuri sunt Dealul Meltișului (1.69 9 m), Coasta
Brăiesei (1.677 m) ș.a.
Lanțul vulcanic Gutâi -Țibleș se află î n partea nordică a bazinului, având înălțimi cuprinse
între 900 -1.840 m și masive mai fragmentate permițând formarea de văi depresionare. Lanțul
vulcanic, dominat de Masivul Rodnei , la est, are forme ondulate și văi adânci (cel mai înalt pisc
Pietrosul, de 2.303 m).
Munții Maramureșului având altitudini ridicate (vârful Farcău 1.956 m) , sunt considerați
munți mijlocii , cu pante abrupte și văi adânci.
Bazinul Someșului Mare este trăjuit de Munții Bârgău, care au un relie f vulcanic cu
aspect de conuri și ating altitudini maxim e de 1.611 m (vârful Heniul Mare). În sud sunt Munții
Călimani , cu vârful Pietrosul 2.102 m.
Forma dominantă de relief o constitui e dealurile și podișurile , acestea ocupă o mare
supraf ață în bazinul Someșului și mai redus ă în cel al Tisei.
Podișul Someșan are altitudini medii de 600 m și se caracterizează printr -un complex de
forme domoale , depresiunile mai importante fiind : Depresiu nea Lăpuș, Depresiunea Baia Mare,
Depresiunea Copalnicului și Depresiunea Maramureșului.
Câmpia Transilvaniei se caracterizează prin altitudini rar eori mai mari de 500 m și ocupă
estul bazinului, situându -se între valea Someșului Mic la vest, Valea Somesul ui Mare la nord și
Valea Dipsei la est. Aceasta este amplasată în vest ul spațiului hidrografic și are o înclinare
ușoară la nord -vest, cu o porțiune mai înaltă (180 -200 m), cu interfluvii largi și terase în evantai
și o porțiune mai joasă (115 -125 m), inundabilă, cu văi puțin adânci.
Geologic vorbind , spațiul hidrografic Someș -Tisa a re structur ă predominant silicioasă și
cuprind e o gamă largă de roci: erup tive, metamorfice, sedimentare etc.
Origine a tectonică a bazinul ui transilvănean încep e în Cretacicul superior și continu ă cu
Oligocen , până la începutul Miocenului.
Lanțul munt os Oaș -Gutâi -Țibleș -Călimani -Harghita a luat naștere l a marginea internă a
Carpaților Orientali , unde a avut loc , începând cu Neogenul, o intensă activitate vulcanică .
Masivele Gilău -Muntele Mare și Bihor -Vlădeasa reprezintă parte din Munții Apuseni ,
constituit ă predominant din șisturi cristaline, gr anite și formațiuni sedimentare.
În est, p e o mică zonă este prezentă Depresiunea Panonică , cu o stratigrafi e simplă .

36
Clima – spațiul hidrografic Someș -Tisa prezintă un climat temperat continen tal moderat
cu nuanțe oceanice. [Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor , 2012 ]
Resurse de apă – în rețeaua hidrografică a spațiului Someș –Tisa s unt identific ate un
număr de 580 cursuri de apă cadastrate cu o lungime de 8.423 km și densitatea medie de
0,376km/km2.
În tabelul 1 0 se prezintă principalele stații hidrometrice cu parametri i hidrologici.

Tabel 1 0. Principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici
Nr.
crt.

Râul

Stația
hidrometrică
F

(km2) Hmed

(m) Parametri hidrologici
Qmma Qmax1% R
(m3/s) (m3/s) kg/s
Bazinul hidrografic TISA SUPERIOARĂ
1. Vișeu Bistra 1.557 1.020 34,60 1.155 14,30
2. Iza Vadul Izei 1.128 713 16,90 775 9,78
Bazinul hidrografic SOMEȘ – CRASNA
1. Someșul Mare Beclean 4.363 711 48,03 2.105 31,90
2. Someșul Mic Salatiu 3.587 604 21,80 750 8,09
3. Someș Dej 8.856 648 75,70 2.360 41,60
4. Someș Satu Mare 15.385 537 126,00 3.190 131,00
5. Crasna Domanesti 1.705 261 5,70 595 3,89

În ce privesc lacurile, în spațiul hidrografic Someș -Tisa sunt identificate nouă lacuri de
acumulare importante (cu suprafața mai mare de 0,5 km2), cu o folosință complex și mai multe
lacuri mici (Lacul Știucilor, Lacul Buh ăescu, Lacul Bodi -Mogo șa etc ). Stocul mediu teoretic
multianual însumează 6.593 mil.m3, din care resursa tehnic utilizabilă reprezintă 20%, fiind de
1.316 mil.m3.
[Planul de Management al Riscului la Inundații – Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa
Pag. 4- 8].
10.4. 1. Bazinul hidrografic Someș
Față de totalul investigat pe bazin de 1 .818 de km, pe tronsoane caracteristice, 284 km
(15.6 %) s -au încadrat în clasa I de calitate, 970 km (53.4 %) s -au încadrat în clasa II de calitate,
iar restul în clasele inferioare III -V. Înafara rezultatelor caracterizării globale sunt secțiuni în care
s-au înregistrat depășiri (individuale), la unul sau mai mulți parametrii, ale limitelor admisibile
ale categoriei a V -a: amonte cfl. Nadăș (Pt, PO 4) pe râul Popești; cfl. Someș ul Mic ( CBO 5,

37
CCO -Cr, NH 4, NO 2, Nt, Rez.Fix, Cl, Mn, Fe) pe râul Zăpodie; am onte cfl. Someș (SO 4, Fe, Mn,
Cd, Cu, Zn) pe râul Ilba.
Calitatea apei din bazinul hidrografic Someș a fost necorespunzătoare referitor la
indicatorii Cr, Cu și Ni, în majoritatea secțiunilor unde au fost monitorizare aceste substanțe , în
bazinul hidrografic Someș ul Mare . În afar ă de cauze naturale, poluările provin din activități din
activități industria le (chimice – Someș -Dej, extractiv e – Baia Sprie, Cavnic , metalurgic e –
Romplumb Baia Mare și zootehni ce – Ferma de porci Moftin) .

10.4.2. Bazinul hidrografic Tisa
S-a constatat c ă, din punct de vedere al repartiției râurilor pe t ronsoane, din lungimea
totală de 548 de km investigat ă pe ansamblul bazinului, 238 km (43.4 %) s -au încadrat în clas a I
de calitate, 224 km (40.9%) în clasa a II -a, iar restul în clasele III-V. Depășiri de limite s-au
înregistrat l a o serie de indicatori , în secțiunea av. Baia Borșa (Cd, Cu) , pentru clasa a V -a de
calitate, iar în privința substanțelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din b.h. Tisa a
fost necorespunzătoare, pentru indicatorii Cu, Pb, Cd și Ni in 42 % din zone le monitorizate.
Sub aspectul stării ecologice , zonele critice care necesit ă îmbunătățirea calității apei
reprezintă 41 km, din care 9 km cu stare ecologic ă slabă și se încadrează în clasa a V -a de
calitate, pe râul Cisla , secțiunea aval Baia -Borșa.

10.5. Ape uzate generate pe sectoare de activitate . Definiții

Apele uzate reprezint ă apele folosite în procese industriale de produc ție sau în
gospod ăriile popula ției, poluate cu diferite substan țe, evacuate în receptori naturali prin sistem e
de canalizare sau pe diferite terenuri, epura te sau mai puțin epurate în prealabil .
Apele uzate menajere reprezint ă apele uzate provenite din gospod ăriile popula ției.
Ape uzate industriale reprezint ă apele uzate provenite din diferite procese industriale.
Apele uzate orășenești formate din cele două categorii menționate mai sus, singure sau în
amestec, la care se adaugă apele meteorice.
Sistemul de canalizare este un sistem de canale și conducte care adun ă apele uzate din
surse diverse pentru a le evacua , conectat sau nu la o sta ție de epurare.

38
Stația de epurare este o instala ție sau un grup de instala ții construite sau adaptate pentru
diminuarea cantit ății de poluan ți din apele uzate.
Stația de epura re orășenească îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate or ășenești. Sta țiile
de epurare or ășenești sunt operate de c ătre administra ția public ă a localit ăților sau de c ătre
companii private din subordinea autorit ăților publice.
Stațiile de epurare industrială îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate industrial, fiind
operate de c ătre unit ățile economice.
Stația de epurare independentă este o minista ție de epurare a apelor uzate din zone
reziden țiale sau mici unit ăți sociale și/sau comerciale (spitale, școli, uni tăți militare, hotelu ri).
Influentul reprezint ă apele uzate intrate în stația de epurare.
Efluentul reprezint ă apa uzat ă epurat ă evacuat ă de sta ția de epurare.
Consumul biochimic de oxigen CBO 5 reprezint ă cantitatea de oxigen consum ată pentru
degradarea oxidativ ă de către microorganisme a substan țelor organice con ținute, la 20oC și în 5
zile.
Consum chimic de oxigen CCO -Cr (cu bicromat de potasiu) reprezint ă “concentra ția
masic ă de oxigen echivalent ă cu cantitatea de bicromat de potasiu consumat ă pentru oxidarea în
mediu acid a materiilor organice dizolvate și în suspensie prezente în apele uzate.
Materii î n suspensie MTS reprezint ă substan țele insolubile din apa uzat ă, care se pot separa prin
filtrare, centrifugare sau sedimentar e (cu d imensiuni de max. 2 mm). ”

Tabel 11 – Cantitatea de azot din apele uzate :

Cantitatea de Azot
din apele uzate Sectoare de activitate Unit ăți de m ăsură Ani
Tone/zi 2012 2013 2014
Agricultura, silvicultura și
pescuit 0,19 0,57 0,27
Industria minier ă Tone/zi 0,01 0,1 0,17

Tabel 12 – Ape uzate generate pe sectoare de activitate :

Volumul apelor
uzate și cantitățile
de poluanți Sectoare de activitate Unități de măsură Ani
Milioane metri cubi/ an 2012 2013 2014
Agricultura, silvicultura si
pescuit Milioane metri cubi/ an 2,51 2,23 1,82
Industria miniera Milioane metri cubi/ an 52,96 58,89 54,84
Industria alimentara Milioane metri cubi/ an 23,41 24,1 25,27
Industria metalurgica Milioane metri cubi/ an 114,72 100,8 106
Transporturi Milioane metri cubi/ an 2,73 6,34 6,26
Textile Milioane metri cubi/ an 5,49 3,19 6,86

39
Celuloza si hartie Milioane metri cubi/ an 2,71 2,98 3,19
Industria chimica si
petrochimica Milioane metri cubi/ an 86,67 78,18 75,51
Productia si distributia de
energie electrica Milioane metri cubi/ an 3466,15 516,93 580,2
Constructii Milioane metri cubi/ an 2,87 4,67 6,74
Ape uzate industriale – Total Milioane metri cubi/ an 4000,01 999,67 1066,99

Fig. 12. Grafic conținând volumul apelor uzate pe anii 2012 -2014 [http://statistici.insse.ro/shop/ ]

CAPITOLUL XI
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DOMENIUL POLUĂRII APELOR

În scopul protec ției și conserv ării mediului acvatic, printre mijloacele utilizate, al ături de
gospod ărirea complexă și rațional ă a acestuia, un rol deosebit de important și eficient revine
instrumentelor juridice utilizate pentru combaterea faptelor de încalcare a regimului legal de
ocrotire a mediului acvatic.
Pentru to ți utilizatorii apelor și resursel or lor naturale, Legea nr. 137/1995 și Legea nr.
107/1996, stabile ște obliga ții și răspunderi în scopul asigur ării protec ției acestor elemente
naturale ale mediului împotriva polu ării. 4982,9 2007,18 1974,7ANI
2012, 2013, 2014 Volumul apelor uzate și cantit ățile de poluan ți
(Milioane metrii cubi/ani)

40
Nerespectarea acestor obliga ții atrage r ăspunderea civil ă, penal ă sau contraven țional ă,
după caz și aplicarea sanc țiunilor legale corespunz ătoare. Men ționăm că cea mai utilizat ă form ă
de r ăspundere juridic ă pentru poluarea apelor este r ăspunderea contraven țional ă.
Legea nr. 107/1996, grupeaz ă faptele ilicite s ăvârșite în leg ătură cu protec ția apelor în dou ă
categorii, acord ând prioritate r ăspunderii contraven ționale și penale .
În cele mai multe situa ții, infrac țiunile stabilite sunt infrac țiuni de pericol, fiind
considerat de leg iuitor pericol semnificativ ce trebuie sanc ționat penal , simpla nerespectare a
unor restric ții și măsuri stipulate. Infrac țiunile prev ăzute de Legea nr. 107/1996, se constat ă de
către organele abilitate în acest sens și de c ătre personalul competent s ă constate contraven țiile.
Subiecte ale r ăspunderii juridice în acest domeniu la nivel interna țional, sunt statele și
organiza țiile guvernamentale sau organiza țiile nonguvernamentale. R ăspunderea juridic ă a
subiectelor de drept pe plan interna țional îmbrac ă, de regul ă, forma r ăspunderii civ ile, iar
sancțiunile ce se aplic ă statelor în situa ția în care se împotrivesc m ăsurilor de protec ție sau le
încalc ă pe cele instituite, sunt de ordin politico -economic.

11.1. Răspunderi și sanc țiuni

11.1. 1. Răspunderea contravențională
Sunt considerate contravenții în domeniul apelor, conform art. 87 din Legea apelor nr.
107/1996 (unde sunt enumerate 53 de fapte) dintre care cele mai semnificative sunt:
– “executarea sau punerea în func țiune de lucr ări construite pe ape sau care au legatur ă cu apele,
precum și modificarea sau extinderea acestora, f ără respectarea avizului sau autor izației de
gospodărire a apelor ;
– folosirea resurselor de ap ă de suprafa ță sau subterane în diferite scopuri, f ără respectarea
prevederilor autoriza ției de gospod ărire a apelor, cu excep ția satisfacerii necesit ăților gospod ăriei
proprii;
– evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum și desc ărcarea de reziduuri și orice alte materiale
în resursele de ap ă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autoriza ției de gospod ărire a
apelor;
– nerespectarea de c ătre agen ții economici a obliga ției de a solicita autoriza ția de gospod ărire a
apelor, la termenele stabilite;

41
– neîntreținerea corespunz ătoare a malurilor sau albiilor în zonele stabilite, de c ătre cei c ărora li
s-a rec unoscut un drept de folosin ță a apei sau de c ătre de ținătorii de lucr ări;
– practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru aliment ări cu ap ă potabil ă, a
pisciculturii în regim de furajare a peștilor ;
– vărsarea sau aruncarea în instala ții sanitare sau în rețele de canalizare a reziduurilor petroliere
sau a substanțelor periculoase ;
– inexisten ța, la utilizatorii de ap ă, a planurilor proprii de prevenire și combatere a polu ării
accidentale sau neaplicarea acestora;
– inexisten ța dispoziti velor sau a aparaturii de m ăsură și control al debitelor de ap ă captate sau
evacuate ;
– neparticiparea la ac țiunile de ap ărare împotriva inunda țiilor, de combatere a secetei sau a altor
calamit ăți natural.” [Ernest Lupan , 2000]
11.1. 2. Răspunderea penală
Înafara faptelor care, deș i sunt contraven ții, pot fi s ăvârșite în anumite condi ții când sunt
considerate infrac țiuni, în art . 92 din Legea apelor nr. 107/1996 sunt reglementate mai multe
infracț iuni în domeniul apelor. Astfel, “evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafa ță
sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele m ării teritoriale de ape uzate, de șeuri,
reziduuri sau produse de orice fel, care con țin substan țe în stare solid ă, lichid ă sau gazoas ă,
bacterii sau microbi, în cantit ăți sau concentra ții care pot schimba caracteristicile apei, f ăcând-o
astfel dăunătoare pentru s ănătatea și integritatea corporal ă a persoanelor, pentru via ța animalelor
și mediul de via ță, pentru produc ția agricol ă sau industria lă ori pentru fondul piscicol constituie
infrac țiuni și se pedepse ște cu închisoare de la 1 la 5 ani. ”
“Utilizarea resurselor de ap ă, în diferite scopuri f ără autoriza ția de gospod ărire a apelor ,
constituie infractiune și se pedep șeste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amend ă.
Restr ângerea utiliz ării apei potabile pentru popula ție în folosul altor activit ăți sau dep ășirea
cantit ății de ap ă alocate, dac ă are un caracter sistematic sau a produs o perturbare în activitatea
unor unit ăți de ocrotire social ă ori a creat neajunsuri în alimentarea cu ap ă a popula ției, constituie
tot infrac țiune și se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.”
“Poluarea în orice mod a resurselor de apa, dac ă are un caracter sistematic și produce
daune utiliz atorilor de ap ă din aval constituie, de asemenea, infrac țiune și se pedepse ște cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă.”

42
“Fapta s ăvârșită împotriva unei colectivit ăți, prin otr ăvire î n mas ă, provocare de epidemii
sau de alte consecin țe deosebit de grave, ca urmare a otr ăvirii sau a infect ării apei ”, se pedepse ște
potrivit Codului penal.
11.1. 3. Răspunderea civilă
Răspunderea civilă în cazul polu ării apelor, intervine ori de c âte ori prin contraven ție sau
infrac țiune s ăvârșite în acest domeniu se cauzeaz ă și un prejudiciu patrimonial. Aceast ă
răspundere are caracter obiectiv, independent de culp ă. [Ernest Lupan , 2000]

CAPITOLUL XII
PARTEA PRACTICĂ

12.1. Impactul poluării apelor cu metale datorită deșeurilor miniere
12.1. 1. Introducere
Apa este elementul geologic comun, prezent în aproape orice structură geologică, în
diferite varietăți de existență și manifestare. Poluarea mediului geologic are ca agent principal de
transport apa, pe întregul circuit global al acesteia: în atmosferă (va pori și precipitații), la nivelul
suprafeței topografice (curgerea de suprafață), în adâncul hidrostructurilor (curgerea subterană).
Se poate considera c ă toate apele naturale, în diferitele lor stadii sunt de fapt roci formate
de mineralul ap ă, H 2O. Apel e naturale nu sunt niciodat ă pure. Ele con țin diferite impurit ăți
gazoase sau dizolvate și macro și microparticule .
Pentru unii poluanți , apa reprezintă un mediu de transport, pentru altii un rezervor.
În ultimii ani au exist at foarte multe preocupări legate de influența metalelor și în special
a metalelor grele din haldele de steril, asupra mediului înconjurător și, mai ales a apelor . Asfel de
preocupări există atât la noi în țară, cât și pe plan internațional.
Haldele de ste ril minier reprezintă o sursă de poluare pe termen lung, deoarece în anumite
condiții de mediu, diferite metale din componen ța mineralelor pot fi eliberate în mediul
înconjurător. Astfel, i dentificarea unor caracteristici mineralogice și geochimice ale pro dușilor
atmosferici din haldele de steril, rezulta ți în urma lucrărilor de exploatare în cariera de la Negoiul
Românesc (Călimani), precum și impactul acestora asupra mediului a fost abordat ă în lucrarea
[Stumbea D. , J. Earth Environ. Sci., 5(2), p. 9-18, 2010 ]. Prin evaluarea în mod direct , prin
spectrometrie de absorbție atomică a con ținutului de metale grele și conținutul ui de arsenic din

43
apele naturale , datorit ă activit ăților miniere din zona r âului Arie ș s-a stabilit gradul de poluare de
pe acest r âu [Marin C., Tudorache A. Moldovan Oana Teodora, Povara I. Rasca Geza , J.
Earth Environ. Sci., 5(1), p. 13-24, 2010 ].
Compoziția mineralogică a haldelor de steril și influen ța acestora asupra mediului
înconjur ător și, în special asupra plantelor , la minele din zona Baia Mare a fost abordat ă în
lucrarea [ Damian F., Damian, G. , Carpath. J. Earth Environ. Sci., 1(2), p. 63-72, 2006 ]. S-a
constatat c ă, datorită concentra ției mari de Pb, Cu, Zn și Mn din haldele de steril , prin ac țiunea
factorilor de mediu și în special a ploilor sunt contaminate plantele și paji știle din vecin ătatea
deșeurilor miniere.
O alt ă problem ă de importan ță practic ă este legat ă de compu șii de care sunt ata șate
metalele din haldele de steril. Aceast ă problem ă a fost rezolvat ă pentru prima dat ă de către A.
Tessier prin procedura de extrac ție secven țială [Tessier A., Campbell P.G.C., Bisson M ., Anal.
Chem., 5 1 (7), p. 844-851, 1979 ]. Aceast ă procedur ă a fost aplicat ă de diver și autori pentru
analiza dif eritelor metale din haldele de steril , precum și a compu șilor de care sunt legate
metalele respective.
Asfel, utiliz ând fluorescen ța de raze X și difrac ția de raze X , au fost identificate metalele
care se g ăsesc în unele mine p ărăsite din Japonia și a compu șilor chimici de care sunt ata șate
aceste metale [ Sasaki K., Haga T., Hirajima T, Kurosawa K., Tsunekawa M. , Materials
Transactions, 43(11), p. 2778 -2783 , 2002 ]. Contaminarea unor iazuri cu Pb și Zn din La
Calamine , situat ă în estul Belgiei a fost abo rdată prin analiza elemental ă și difrac ție de raze X ,
utiliz ând tehnica de extrac ție secven țială [Cappuyns V., Swennen R. Niclas M. , Journal of
Geochemical Exploration 93, p. 78-90, 2007 ]. O combina ție de extrac ție chimic ă, difrac ție de
raze X , fluorescen ță de raze X și spectroscopie Raman a fost utilizat ă pentru studiul polu ării
unor mine p ărăsite din zona Arizona (Statele Unite) [ Hayes S.M., White S.A., Thomson T.L.,
Maier R. M. and Chorover J. , Appl. Geochem. 42(12) p. 2234 -2245 , 2009 ].
Calitatea apelo r constituie o componentă ecologică și economică a sistemului de
gospodărire a surselor de apă.
Primul document internațional î n materia protecției apelor îl constituie “Carta europeană
a apei” , a fost adoptat de Consiliul Europei în anul 1968 și a cuprins o serie de reguli și principi i

44
[http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/implementarea_DCA.pdf
(implementarea 2000/60/C E DCA în țara noastră )], care au primi t ulterior consacrare juridică.
Principiile proclamate de acest document , aplicabile protecț iei și managementului apelor au
constituit punctul de plecare al altor documente adoptate la nivel internațional în mate rie, care
au adus contribu ții esen țiale cu privire la protec ția apelor.
În România, p rima lege specială în domeniu l apelor a fost Legea regimului apelor din
1924. Numeroase acte normative ulterioare prevad un regim nou utilizării și protecției apelor.
Adoptarea unei legislații moderne, cuplată cu standardele normative europene, adecvată
realităților protecției apelor din România a devenit în ultimii ani o necesitate și chiar o urgență,
transformată în realitate juridică prin adopatrea Directivei -Cadru Europene p rivind Apa
2000/60/CE, reflectată în legislația românească [Legea apelor nr. 107/1996 art. 1, alin. 2 ] prin
Legea nr. 310/2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107 din 1996 (modificată
și ea recent prin Ordonanța de urgență nr. 69/2013).
Cu această ocazie a fost elaborată o nouă strategie și politică în domeniul gospodăririi
apelor “Apa nu este un produs comercial ca oricare altul, ci o moștenire care trebuie păstrată,
protejată și tratată ca atare ”, Directiva 2000/60/CE este astfel, prim a Directivă Europeană care
asigură dezvoltarea durabilă .
În țara noastră, MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APĂ se realizează prin elaborarea
planurilor de management a bazinelor hidrografice, ținând cont de caracteristicile acestora,
calitatea apei potabile și impactul activității omului asupra calității apelor.
Politica în domeniul protecției mediului vizează îmbunătățirea infrastructurii de mediu și
reducerea decalajului existent față de celelalte țări, membre ale UE, îmbunătățirea și conservarea
calității apelor și nu în ultimul rând , promovarea producerii de energie din surse alternative, prin
creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene.
Vizează de asemenea , îndeplinirea angajamentelor asumate de România , până în 2020 și
finalizarea Strategiei Naționale privind Schimb ările Climatice pentru 2013 – 2020 .
Acquis -ul comunitar în domeniul poluării constă într -o serie de instrumente legislative și
politice, acestea incluzând înțelegeri internaționale, cu privire la managementul deșeurilor
(inclusiv a celor radioactive), piața nucleară comună, siguranța, alimentarea și problemele de
sănătate, investițiile, relațiile internaționale, promovarea cercetării, protecția împotriva radiațiilor
ș.a.

45
Direcțiile de acțiune ale Programului de guvernare 2013 -2016 privesc, în principal
următoarele aspecte:
– asigurarea unui management durabil al apelor, pădurilor și faunei cinegetice, prevenirea
riscului și diminuarea efectelor calamităților naturale, respectarea dreptului con stituțional la un
mediu sănătos;
– integr area măsurilor de protecție a apelor în politicile sectoriale la nivelul UE și
îmbunătățirea infrastructurii de gospodărire a resurselor de apă, pe bazine hidrografice
(amenajarea acestora) ;
– atingerea stării ecologice bune prin îmbunătățirea calității ap ei, gospodărirea durabilă,
asigurarea monitoringului și perfecționarea cadrului legislativ în domeniul apelor ;
– respectarea angajamentelor europene prin implementarea directivelor europene în
domeniul apelor și a strategiei naționale de management, realiz area investiții lor de alimentare cu
apă, stați i de epurare a apelor uzate , canalizare etc;
– elaborarea unui Program național de împădurire.
Responsabilitățile pentru refacerea mediului geologic se stabilesc în conformitate cu
principiul poluatorul plătește.

12.1. 2. Proce dura de extrac ție secven țială Tessier
Pentru a evalua mobilitatea metalelor din diferite probe solide, procedura Tessier este una
dintre schemele de extracție mai des utilizate . Procedura de extrac ție secven țială elaborat ă de
Tessier const ă în extrac ția chimic ă secven țială a metalelor din diferite combina ții. Cel mai des se
analizeaz ă următoarele metale: Cd, Co, Cu, Pb, Zn, Fe și Mn. Acestea se extrag în cinci frac ții:
1) metale mobile; 2) legate de carbona ți; 3) legate de oxizi , în special de oxizi de Fe și Mn ; 4)
legate de materie organic ă și 5) reziduale. Extrac țiile se fac cu diver și agen ți chimici iar analiza
elemental ă din extrac ții se face prin diferite metode , ca de exemplu: fluorescen ța de raze X,
spectroscopie de absor ție atomic ă sau spectroscopie de emisie atomic ă.
Fracția notat ă cu F1 este constituit ă din urme de metale care schimb ă în apă, compozi ția
ionic ă și sufer ă diferite procese de absor ție-desorb ție, de aceea se mai numesc și
”exchangeable” . Frac ția care este asociat ă cu sedimente de carbona ți sau legat ă de carbona ți se
noteaz ă cu F2. Frac ția legat ă de oxizi de Fe și Mn se noteaz ă cu F3. Oxizii de Fe și Mn sunt
necrofagi excelen ți pentru urme de metale și sunt termodinamic instabil i, în condi ții anoxice.

46
Fracția F4 corespunde urmelor de metale care sunt legate de materi a organic ă, care provine din
organisme vii, grohoti ș, acid humic și acid fulvic. În condi ții de oxidare , materia organic ă se
degradeaz ă, ducând la eliberarea urmelor de metale. Dup ă ce prime le patru frac ții au fost
îndep ărtate, solidele reziduale con țin minerale în compozi ția cărora se g ăsesc și metale înglobate
în structura lor cristalin ă. Aceste metale nu este de a șteptat s ă se elibereze în solu ții, în condi ții
normale întâlnite în natur ă și într-un timp rezonabil. Pentru extragerea metalelor , în etapele
mentionate se folosesc diferi ți agen ți chimici; în fiecare secven ță de extrac ție se utilizeaz ă altă
categorie de agen ți. Astfel , pentru ob ținerea frac ției F1 se poate folosi solu ție de clorur ă de
magneziu sau solu ție de acetat de sodiu.
Pentru extragerea frac ției F2 , corespunz ătoare metalelor legate de carbona ți se poate
folosi acetat de sodiu , combinat cu acid acetic pentru ajustarea PH -ului. Extragerea frac ției F3 ,
corespunz ătoare oxiz ilor de Fe și Mn se poate face cu Na 2S2O4 combinat cu citrat de Na sau
solutie de NH 2OH.HCl . Dac ă se lucreaz ă cu ultima solu ție, aceasta trebuie încălzită la o
temperatur ă de aproximativ 960C, sub agitare continu ă. În cazul metalelor legate de materie
organic ă, pentru extragerea acestora în cazul frac ției F4 se p oate folosi un amestec de HNO 3,
H2O2 încălzit la aproximativ 850C. Dup ă răcire se folose ște solu ție de acetat de amoniu , pentru a
preveni absor ția metalelor extrase pe sedimente oxidate. Frac ția F4 care este frac ția rezidual ă și
se ob ține cu un amestec de HF -HClO4. Extrac țiile selective se pot colecta prin centrifugare ,
pentru a minimiza pierderile de materiale solide.

12.1. 3. Investigarea polu ării unor sedimente miniere din Rom ânia, utiliz ând procedeul de
extrac ție Tessier
Au fost investigate halde miniere de steril din zonele: S ăsar-Baia Mare, Certej -Deva și
Valea Arie șului. Scopul studiului a fost acela de a determina care sunt metalele r ămase în
sedimentele de steril, în ce compu și se găsesc aceste metale și cum se pot extrage aceste metale
sub in fluența unor factori chimici și intrarea acestor metale în circuitul hidrologic sub form ă de
poluan ți. Pentru analiza elementelor chimice care rezult ă din extragerea acestora prin metoda
Tessier s -a folosit metoda spectrometriei de emisie. Aparatul utilizat a fost un spectrometru de
emisie optic ă cu cuplaj inductiv în plasm de tip Optima DV 3500 , de la firma Perkin Elmer.
Pentru analiza compu șilor solizi r ămași dup ă fiecare extrac ție s-a utilizat un difractometru de
raze X Bruker D8 Advance , cu monocromator în fasciculul incident , cu cristal de Ge (111)

47
pentru ob ținerea de înaltă rezolu ție și a unui detector ultrarapid de tip EyeLynx.
Prezent ăm în continuare , pe scurt principiile metod elor de analiz ă prin spectroscopie de
emisie și difractie de raze X , pe pulberi. Metoda de analiz ă prin spectroscopie de emisie este una
dintre cele mai utilizate metode pentru analiza de metale sub form ă de urme. Tehnica este bazat ă
pe emisia spontan ă a fotonilor din atomi și ioni ce au fost excita ți în desc ărcare de radio –
frecven ță (RF). Proba de analizat tr ebuie s ă se găseasc ă sub form ă de solu ție. Proba sub form ă de
soluție este convertit ă în aerosoli și direc ționat ă spre canalul central unde se produce plasma. În
centrul plasmei , produse prin cuplaj inductiv , temperatura acesteia este de aproximativ 10 000 K ,
astfel încât aerosoli i se evapor ă instantaneu. Elementele de analizat se g ăsesc ini țial ca atomi
liberi , în stare gazoas ă care, imediat se ionizeaz ă prin ciocniri. Se ob țin astfel ioni și atomi în
stare excitat ă, datorit ă ciocnirilor care au loc. Prin de zexcitarea atomilor și ionilor se emit fotoni.
Lungimile de und ă a fotonilor emi și sunt caracteristice pentru e lementele chimice prezente în
plasma de analizat. De asemenea , concentra ția fotonilor emi și este propor țional ă cu concentra ția
elementelor din care au provenit fotonii. Fotonii emi și sunt focaliza ți cu o lentil ă și analiza ți cu
un monocromator pentru deter minarea lungimilor de und ă emise și a intensit ății radia țiilor emise.
De aici rezult ă elementele prezente în proba de analizat și concentra țiile acestor elemente.
Difrac ția razelor X pe pulberi este o metod ă de analiz ă structurală din care se ob țin informa ții
despre compu șii în stare solid ă cristalin ă. În cazul nostru am utilizat difrac ția de raze X pe
pulberi cristaline , pentru identificare compu șilor prezen ți în probele de anailzat , atât înainte de
extrac ții, cât și după fiecare extrac ție.
Principiul met odei este urm ătorul: se știe c ă fiecare compus are o anumit ă structur ă
cristalin ă, adică un sistem cristalografic cu anumi ți parametrii de re țea, un anumit grup spa țial și
o distribu ție bine determinat ă a atomilor în celula elementar ă. Difrac ția razelor X se produce pe
planele cristalografice , fiecare compus are un anumit set de plane cristalografice care produce
difrac ție de intensitate semnificativ ă. Are loc difrac ția razelor X , dacă este îndeplinit ă condi ția
lui Bragg: 2d.sin θ =
. În aceast ă relație d este distan ța interplanar ă, θ este unghiul dintre
direc ția fasciculului incident și planul probei , care este egal cu unghiul dintre planul probei și
direc ția fasciculului difracta iar
 este lungimea de und ă. Lungimea de und ă utilizat ă a fost

=1.54056Å , care provine de la un tub de Cu. Proba sub form ă de pulbere se plaseaz ă într-un
suport de probe care se taseaz ă pentru a avea o planeitate c ât mai bun ă după care se plaseaz ă pe
goniometru. Radia ția X provenit ă de la tubul de raze X trece printr -un sistem de fante , după care

48
cade pe proba unde are loc difrac ția dup ă care tr ece din nou printr -un sistem de fante și cade pe
un detector. Se înregistreaz ă intensitatea difractat ă, în func ție de unghiul de difrac ție 2 θ. Din
pozițiile maximelor de difrac ție se determin ă compu șii care sunt prezen ți în proba de analizat.
Probele colectate de la S ăsar-Baia Mare, Certej -Deva și Valea Arie șului au fost uscate,
măcinate și trecute prin sită, pentru a o bține particule mai mici de 250
 m. În continuare au fost
supuse unui proces de extracție secvențială, după metoda lui Tessier. Schema de extracție Tessier
este prezentată în figura 1 3.

Fig. 1 3. Schema de extracție Tessier

Se observă că fracția F1 a fost extrasă cu MgCl2, având un pH=7, fracția 2 a fost extrasă
cu acetat de Na la pH=5, fracția 3 cu NH2OH.HCl în acid acetic 25% iar fracția 4 cu 0.02M
HNO3 și 30% H2O2 cu pH=2. Pentru extracția fracției 5 s -a folosit 63% HNO3 combinat cu
37% HCl. Atât pe ntru probele inițiale, cât și pentru probele de după fiecare extracție s -au
înregistrat di fractogramele de raze X . Difractogramele de raze X au fost procesate cu programul
de calcul MATCH2 pentru identificarea compu șilor din probe.

1M MgCl
2 (pH=7)
1M NaAc (pH=5)
NH
2OH.HCl in HAc 25
%
0.02M HNO
3, H
2O
2 30% (pH=2.0)
3.2M NH
4Ac
63% HNO
3: 37% HCl
(1:3)

49
12.2. Analiza sedimentelor de steril de la minele Săsar -Baia Mare
Probele au fost colectate din sedimentele de pe râul Săsar – Baia Mare. Sedimentele au
rezultat din procesarea minereurilor explo atate în zona respectivă. În această zonă a fost o mină
din care se exploata Au, Ag, Pb, Zn și Cu. Probele au fost colectate din două zone, ambele
situate în apropierea râului Săsar. În tabelul 1 3 sunt prezentate analizele de elemente pentru zona
1, iar în tabelul 14 sunt prezentate a nalizele de elemente din zona 2, ambele zone fiind situa te în
perimetrul râului Săsar -Baia Mare [ Conferința “Environmental Legislation, Safety Engineering
and Disaster Management” – ELSEDIMA , Ediția a 10 -a din 18 -19 septembrie 2014, Titlu Poster
“Assessment of the dissolved minerals phases in tailings using the Tessier five step extraction
scheme” , 2014].
Pentru probele ini țiale, notate prin total și rezid uul rezultat în urma procesului de
extrac ție Tessier , au fost analizate un num ăr mare de metale dar pentru probele rezultate în urma
extrac țiilor F1 -F4, au fost determinate concentra țiile corespunz ătoare pentru metalele: Cu, Zn,
Cd și Pb. În figura 14 sunt ar ătate difra ctogramele de raze X pentru probele din zona 1 , iar în
figura 15, difractogramele de raze X pentru probele din zona 2 , tot din perimetr ul râului S ăsar-
Baia Mare. Pentru a observa liniile de difrac ție mai pu țin intense , cele foarte intense au fost
trunchiate. Probele notate cu i sunt cele ini țiale, înainte de extrac ții iar cele notate cu Rez.
reprezint ă rezidul ob ținut în urma tuturor ext racțiilor. Pentru analizele de elemente de la Săsar s –
au făcut, în final mediile pentru zona 1 și zona 2. Media conținutului în metale pentru probele
colectate de pe râul Săsar sunt prezentate în Tabelul 3. Pentru Cu și Pb s -au analizat distribuția
acesto r două elemente în diferite fracții care au fost analizate prin metoda Tessier. În figura 16
sunt prezentate distribuția Cu și Pb, calculată în mg/Kg, în cele 5 fracții analizate F1=EXCH,
F2=CARB, F3=OX, F4=ORG si F5=REZ , iar în figura 17 este prezentată distribuția procentuală
pentru Cu și Pb în cele 5 fracții.
Tabel 13. Concentra ția de metale din Halda S ăsar-Baia Mare zona 1
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total (i) 21675 5.8 11.3 7.2 408 888 17.1 552 430 3004 823 3114 1561 10458
F1 0.34 35.8 130 0.64
F2 41.54 192.36 1.00 32.74

50
F3 173 407 2.96 162
F4 97.4 58.8 0.964 1.16
Rez. 14163 0.3 8.5 0.3 69.5 208 10.0 312 2532 820 1689 213 10168

Tabelul 14. Concentra ția de metale din Halda S ăsar-Baia Mare zona 2
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 34382 5.5 40.9 8.7 406 863 22.5 829 229 1983 910 992 651 6822
F1 34.21 20.6 0.30 8.26
F2 20.09 3.31 0.20 5.18
F3 85.8 171 1.04 90.7
F4 62.0 55.8 0.5 3.09
Rez. 25544 2.9 32.0 3.5 186.6 574 18.7 645 1741 875 100 357 6750

Fig. 14. Difractogramele de raze X pentru probele din S ăsar-Baia Mare zona 1

51

Fig. 15. Difractogramele de raze X pentru probele din S ăsar-Baia Mare zona 2

Fig. 16. Concentra ția masic ă pentru Cu și Pb, în frac țiile F1 -F5 ob ținute din schema de
extrac ție Tessier

52

Cu Pb

Fig. 17 Concentra ția procentual ă pentru Cu și Pb în frac țiile F1 -F5 ob ținute din schema
de extrac ție Tessier

Tabelul 15. Compoziția mineralogică a sedimentelor din perimetrul minier S ăsar-Baia Mare

În tabelul 15 este prezentat ă compozi ția mineralogic ă a sedimentelor de la minele S ăsar-
Baia Mare. Compozi ția mineralogic ă a sedimentelor indic ă prezen ța silica ților, ca faz ă majoritară
și urme de sulfuri de cupru, zinc și plumb. Nu au fost eviden țiate minerale de sulfa ți (anglesite,
gypsum) și nici carbonat e, prin difractie de raze X în sedimentele analizate. În ciuda faptului c ă

53
siderite și jarosite sunt produ și obi șnuiți obținuți din oxidarea piritei , prezen ța lor nu a fost
confirmat ă prin difrac ție de raze X în sediment.
12.3. Analiza sedimentelor de steril de la minele Certej – Deva Jude țul Hunedoara
Deșeurile minere care au fost analizate provin de la minele din partea de sud a Munților
Apuseni, în ultimul timp existând un mare interes în ceea ce privește potențialul de poluare a
acestor mine [ Levei E., Roman M., Miclean M., Borodi G., Senila M. 2013, Carpathian
Journal of Earth and Environmmental Sciences., 8(3), p. 167 -174, 2013 ].
Pentru o analiză mai completă au fost analizate concentrațiile de metale obținute prin
procedeul de extracție Tessier, d e la două zone diferite din halda Mialu Certej. Rezultatele sunt
prezentate în tabelele 16 și 17. Difractogramele de raze X pentru probele inițiale și cele rezultate
după procedeul de extracție Tessier sunt prezentate în figurile 18 și 19.
În urma anali zelor prin difracție de raze X s -au determinat compușii mineralogici prezenți
în probele de steril de la minele Certej. Cea mai mare cantitate de minerale se găsește sub forma
de cuarț (SiO 2), care este și faza majoritară. Silicații care au fost identifica ți sunt: albite,
(NaAlSi 3O8), muscovite (Kal2(Si 3Al) și K -feldspar (KalSi 3O8). Au fost găsite următoarele
sulfuri: chalcopyrite (CuFeS2), pyrite (FeS 2), arsenopyrite (FeAsS). Dintre sulfați au fost
identificați următorii compuși: jarosite (KFe 3(SO4) 2(OH) 6 și gypsum (CaSO 4). Carbonații
prezenti au fost găsiți sub formă de calcite (CaCO 3) și dolomite CaMg(CO 3)2.
Tabelul 16. Concentra ția de metale din Halda Mialu Certej – Deva Jud ețul
Hunedoara zona 1
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 20211 1.8 11.6 0.9 18 161 14.9 203 28 934 872 6017 115 2611
F1 4.34 46.6 0.37 4.90
F2 0.02 0.98 0.22 2.0
F3 6.30 21.5 0.614 58.1
F4 1.13 14.0 0.300 13.8
Rez. 12338 1.4 5.6 0.2 7.2 66 11.8 107 480 834 98 23 2597

54

Fig. 18. Difractogramele de raze X pentru probele din Mialu Certej – Deva Județul
Hunedoara zona 1
Tabel ul 17 . Concentra ția de metale din Halda Mialu Certej – Deva Jud ețul
Hunedoara zona 2
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 21251 23.3 4.6 5.9 52 907 12.0 793 15 3847 622 10761 1997 1597
F1 0.04 12.39 0.62 7.36
F2 12.97 212.74 0.40 250.44
F3 8.74 210 1.04 305
F4 18.8 63.9 1.69 27.9
Rez. 9548 6.2 1.9 1.9 15.6 457 6.8 113 209 590 91 18 1550

55

Fig. 19. Difractogramele de raze X pentru probele din Mialu Certej – Deva Județul
Hunedoara zona 2

12.4. Analiza sedimentelor de steril de la minele din zona Valea Arie șului
Valea Arieșului este una din zonele cele mai importante de exploatare minieră, de unde
au fost extrase minereuri de metale prețioase dar și alte metale cum ar fi Cu, Cd, Pb și Zn. Dar,
totodată această zonă are și un mare potențial turistic și de aceea est e important să fie
monitorizată din punct de vedere al poluării apelor cu metale rezultate din haldele de steril
rămase dupa exploatările miniere. În ultimul timp au apărut studii referitoare la potențialul de
poluare asupra mediului, datorat reziduurilor miniere din Valea Arieșului [Levei E., Frentiu T.,
Ponta M, Tanaselia C., Borodi G. , Chemistry Central Journal p. 7(5), 2013 ]. S-au recoltat
probe pentru analize din Brăzești și din Săliște. Probele recoltate au fost supuse procedeului de
extracție Tessier, extracțiile respective fiind analizate prin spectroscopie de emisie pentru

56
determinarea de metale în extracțiile respectiv e, precum și pentru probele inițiale. Concentrațiile
de metale provenite din halda Brăzești sunt prezentate în tabelul 18 iar cele provenite din halda
Săliște, în tabelul 19. Difractogramele de raze X pentru probele provenite din Halda Brăzești sunt
prezen tate in figura 8 iar pentru cele din halda Săliște, în figura 20.
Dintre compușii mineralogici identificați în halda Brăzești, cel mai important se remarcă
cuarțul (SiO 2) care constituie faza majoritară. Silicații identificați în faze minoritare și sub formă
de urme sunt: albite (NaAlSi 3O8), muscovite (Kal2(Si 3Al), feldspar (Al 2CaSrO 8Si2). Compușii
din categoria sulfurilor, prezenți sub formă de urme au fost următorii: calcopyryte (CuFeS2),
pyrrhotite (Fe 9S10), galena (PbS). Sub formă de sulfați nu a fo st identificat nici un compus, în
schimb sub formă de carbonați au fost identificate următoarele minerale: eitelite (Na2Mg(CO 3)2),
calcite (CaCO 3), dolomite (CaMg(CO 3)2). De asemenea, au mai apărut și minerale care conțin
arsen sub formă de wilhelmkleinit e (As 2Fe2ZnO 8(OH) 2) și potasium hydroxo pentafluoro
arsenate (AsF 5K(OH)).
Pentru probele din halda Săliște, faza majoritară este cuarțul (SiO 2) iar dintre silicați au
fost puși în evidență: albite (NaAlSi 3O8), orthoclase (AlKSi 3O8), anorthoclase (AlCaKNaO 8Si3).
Dintre sulfuri a fost evidențiată pirita (FeS 2).

Tabelul 18. Concentra ția de metale din Halda Br ăzești Valea Arie șului
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 14861 1.4 2.5 1.4 25 292 17.2 126 16 3036 914 32943 3098 1736
F1 0.05 0.48 0.20 0.07
F2 4.71 70.35 0.10 35.96
F3 4.76 42.1 0.686 63.7
F4 6.4 37.5 2.45 7.28
Rez. 5753 1.1 0.3 0.9 8.2 169 7.8 32 210 885 354 92 1717

57

Fig. 20. Difractogramele de raze X pentru probele din Brăzești Valea Arieșului

Tabelul 20. Concentra ția de metale din Halda S ăliște Valea Arie șului
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 6399 0.8 1.7 1.8 12 162 0.6 63 13 95 941 80 37 1709
F1 3.87 12.05 0.00 2.19
F2 0.75 1.02 0.00 0.62
F3 2.88 5.41 0.00 14.8
F4 4.46 78.4 0.3 2.743
Rez. 1314 0.6 1.5 0.2 0.6 81 0.4 38 92 906 74 23 1393

58

Fig. 21. Difractogramele de raze X pentru probele din Săliște Valea Arieșului

12.5. Poluare accidentală gravă în Apuseni, la iazul decantare de la Valea Șesii. Sterilul
toxic a ajuns în râul Arieș
În data de 3 aprilie 2017 , la iazul de decantare a sterilului de la Valea Șesii, aflat în
administrarea societății Cupru Min S .A. Abrud , a avut loc o poluare accidentală gravă . Potrivit
primelor informații una dintre sondele inverse a cedat, iar sterilul a ieșit în Valea Șesii, apoi în
râul Arieș. De precizat că i azul de steril de la Valea Șesii – Geamăna es te cel mai mare din țară.
Deocamdată nu s -a raportat mortalitate piscicolă dar, având în vedere toxicitatea apelor
din baraj este foarte posibil să existe așa ceva în aval de locul de deversare a văii în râul Arieș.
Aceasta este prima deversare accidentală din baraj după mai mulți ani în care nu au avut loc
astfel de evenimente. Iazul de decantare aparține companiei Cupru Min S .A. Abrud.
Reprezentanții societății, la care acționar unic este Ministerul Economiei, nu au comentat
deocamdată accidentul ecologic. Revărsarea sterilului din baraj a avut loc începând cu ora 12.30.

59
Potrivit reprezentanților Gărzii de Mediu Alba, poluarea accidental ă a avut loc după ce o sondă
inversă a cedat la iazul de steril. La fața locului s -au deplasat, luni seara, mai multe echipe de la
Garda de Mediu, Inspectoratul pentru Situații de Urgență și de la Apele Române care cercetează
incidentul, urmând să stabilea scă și cât de grave sunt efectele poluării și până unde s -au extins.
Specialiștii urmează să stabilească și cât de mult a fost afectată flora și fauna piscicolă de pe râul
Arieș având în vedere faptul că sterilul cu care apele au fost poluate conține subst anțe chimice
toxice.

Fig. 22. Sterilul toxic a curs pe Valea Șesii până în Arieș
Sursa: adev.ro/onugu6
Ministerul Mediului , conform ultimelor evaluări , afirmă că, în zonă ar fi nevoie de mari
investiții de mediu (aprox . 15 milioane Euro). Barajul are o suprafață de aproximativ 130 ha și
sterilul rezultat de la mina de Cu, Roșia Poieni este deversat în Valea Șesii. Compania Cupru
Min S .A. din Abrud a pri mit autorizația de mediu pentru exploatarea metalelor neferoase de la
Roșia Poieni în 23 iulie 2014. Cupru Min Abrud este titularul licenței de exploatare a cuprului
din zăcământul de la Roșia Poieni, estimat la 900 mil . Tone – 60% din rezerva de cupru a
României.

60

Fig. 23. Râul Arieș în aval de locul de vărsare a văii Șesii

”Emiterea autorizației integrate de mediu și stabilirea condițiilor de funcționare era necesară
pentru a se preveni poluarea asupra mediului , în special prin aplicarea celor mai bune tehnici
disponibile și, dacă acest lucru nu este posibil, să se reducă orice impact asupra mediului;
stabilirea condițiilor pentru monitorizarea/supravegherea amplasamentului iazului Valea Șesei
astfel încât să se prevină orice poluare semnificativă și orice incident sau accident, chiar dacă
instalația în ansamblu nu funcționează, potrivit Ministerului Mediului”, se afirmă în
documentația care a stat la baza emiterii documentului.
Barajul de la Valea Șesii este un i az de decantare de vale, deschis, având un singur baraj,
iar cadmiul găsit aici depășește și de zece ori valorile normale.

12.6. Râu colorat în roșu
Râul Săsar, care traversează orașul Baia Mare, s -a colorat în roșu (9 ianuarie 2018).
Potrivit unui comun icat dat de d irectorul Sistemului de Gospodărire a Apelor Maramureș, apele

61
râului Săsar au fost inundate cu “mâl provenit cel mai probabil din prăbușirea tavanului unei
mine închise ”. Fenomenul a fost semnalat pe la ora 15, iar la 18 seara , apa mai era încă roșiatică.

Fig. 24. Râul Săsar s-a colorat în roșu
În urma testelor făcute de specialiști s -a stabilit că nu a fost vorba de poluare. Fosta mină
Baia Sprie , din subordinea Companiei Remin Baia Mare , a fost închisă în 2007 .
“Râul Săsar a fost puternic poluat cu ape industriale rezultate din minerit și metalurgie
timp de peste 50 de ani iar odată cu oprirea activităților industriale, apa râului, dar și ecosistemul
au intrat într -o refacere lentă.
Revenirea rațelor sălbatice pe râul Săsar în urmă cu trei ani a fost interpretată de
specialiștii în domeniul mediului ca un fenomen pozitiv, demonstrând că flora și fauna râului se
reactivează. ”

CAPITOLUL XI II
STUDIUL POLUANȚILOR DIN ATMOSFERĂ ȘI BIOSFERĂ ÎN ZONA
TRANSILVANIEI

62

13.1. Studiul nivelelor de poluare atmosferic ă în bazinul Some ș-Tisa și platoul Transilvan
prin metode de supraveghere spa țială și aerian ă și metode spectometrice

Poluarea atmosferică d ăunează san ătății umane și mediului înconjur ător. După aderarea
la Uniunea Europeană, în Rom ânia, ca urmare a normelor și directivelor impuse la nivel
european, emisiile multor poluan ți atmosferici au scăzut , calitatea aerului fiind î mbunătă țita.
Concentra țiile poluan ților atmosferici continuă să fie mari în special în ora șe, unde s ursele de
polua re atmosferică sunt variate .
În func ție de starea de propagare, poluan ții atmosferici se împart în: gaze (CO, CO2,
SO2, NO, H 2S, Cl2, NH3), solide (praf sau pulberi de metale, oxizi metalici, săruri) și lichide
(hidrocarburi, solven ți organici).
Poluan ții atmosferici sunt dispersa ți în aer sub forma unor particule care -și măresc
volumul ocupat, fenomen care determină o activitate mai intensă și o viteză de sedimentare mai
redusă. Particulele fine dispersate în aer vor avea o stabilitate mai mare și, ca urm are vor persista
un timp mai îndelungat, determin ând astfel cre șterea gradului de poluare [Narashid, R. H. &
Wan Mohd Naim , 2010 ].
Aerosolii sunt o componentă principală a amestecului atmosf eric care inflen țează
varia țiile în echilibrul energetic Pămant – atmosferă. Măsurarea parametrilor optici ai aerosolilor
permite astfel determinarea gradului de poluare a atmosferei. Poluan ții atmosferici primari (de
tip SOx, NOx si NHx) contribuie la formarea ploilor acide care conduc la apari ția unor probleme
în ecosi steme datorate acidific ării și eutrofizării apei și solurilor [Dubovik, O., Smirnov, A.,
Holben, B. , 2000 ].
Pulberile industriale sunt deosebit de toxice atunci c ând con țin compu și de Pb, Cd, P și
nocive dacă con țin particule fine de siliciu, calcar, gips, argila, provoc ând alterări mecanice ale
țesutului aparatului respirator.
Principalele surse de poluare atmosferică în bazinul Some ș – Tisa și în platoul Transilvan
sunt concentrate în jurul oraselor industriale și în fostele perimetrele miniere în curs de
conservare și reabilitare.