Probleme contemporane în protecția mediului: [627274]

1

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MEDIULUI

TEZ Ă DE DOCTORAT

Probleme contemporane în protecția mediului:
componente legislative naționale și internaționale, cu
acțiune directă și indirectă în procesul de protecție a
apelor. Aplicații și legislație

Doctorand: [anonimizat]:
Prof. Univ. Dr. DUMITRU RISTOIU

Cluj -Napoca
2018

2

Mulțumiri

Îmi e xprim gratitudinea față de conducătorul științific al tezei, Domnul Prof. Univ. Dr.
Dumitru Ristoiu , profesor al Universității Babeș -Bolyai, Facultate a de Știința și Ingineria
Mediului, pentru șansa de a urma un program doctoral în domeniul Știința Mediului și pentru
permane nta îndruma re științifică pe care mi -a oferit -o cu căldură și distins profesionalism, pe
parcursul anilor de doctorat .
Mulțumesc distinșilor referenți din Comisia de îndrumare a tezei pentru sprijinul deose bit
acordat și pentru îndrumare: Domnul Prof. Univ. Dr. Dumitru Ristoiu , Domnul Prof. Univ. Dr.
…(comisia) , pentru răbdare și observații constructive.

Îmi exprim considerația și adresez multe mulțumiri Domnului Director General al
INCDTIM Cluj-Napoca, Dr. Ing. ADRIAN BOT , ca de altfel întregii conduceri a INCDTIM,
pentru suportul tehnic și financiar oferit și colaborarea în realizarea acestei teze.

Recunoștința mea se adresează, de asemenea colegilor de la INCDTIM Cluj-Napoca și
Facultatea de Știința și Ingineria Mediului , din cadrul Universității Babeș -Bolyai, Cluj -Napoca,
pentru susținerea acordată pe parcursul anilor de pregătire.
Doresc să aduc sincere mulțumiri și aleasă recunoștință familiei mele și copiilor mei , Paul
și Beatrice, pentru sprijinul moral acordat, creându -mi condițiile nece sare elaborării prezentei
teze.

3

INTRODUCERE

Apa reprezintă un element indispensabil pentru via ță, individ și societate, sursă de
energie , materie prim ă pentru activit ăți productive și cale de transport. Apa este unul din
elementele componente ale mediului natural, un lichid transparent și incolor, o combinatie de
oxigen și hidrogen, fiind o surs ă natural ă vulnerabil ă, regenerabil ă și limitat ă, factor determinant
în men ținerea echilibrului ecologic.
97% d in apa existent ă pe glob se afl ă în mări și oceane, din care 2% este conținută de
calotele de ghea ță ale polilor iar fluviile, râurile, lacurile, p ânzele subterane de ap ă și atmosfera
abia 1%, ceea ce reprezintă un procent i nfim , care constituie în mod obi șnuit sursa aprovizion ării
cu ap ă a omului.
Aceasta se dovedește a nu fi totuși, în anumite perioade și în anumite regiuni, disponibilă
în cantități suficiente și de calitate corespunzătoare nevoilor de folosire, deși multă vreme a fost
considerată ca sursă inepuizabilă a naturii [Ernest Lupan , 2001] .
Astfel, disponibilitatea apei și, în special a celei potabile este una dintre cele mai mari
probleme cu care se confruntă omenirea, datorită creșterii populatiei și, în consecin ță, a
necesarului de apă pentru consum, procesele agricole și industriale. Ca urmare, sursele de apă
necesită o preocup are constantă în ceea ce privește cantitatea și calitatea lor, fapt ce duce la
dezvoltarea cercetărilor în domeniul hidrologiei.
Consumu l de ap ă nu mai poate fi satisfacut întotdeauna în regimul natural al surselor de
apă, urmare a creșterii continue a c erințelor firești și permanente de ap ă, impun ându-se realizarea
de baraje, lacuri de acumulare, deriva ții și canale magistrale [Ștefan Tarca , 2005] .
Creșterea volumului de ape uzate conduce de asemenea, la necesitatea dezvolt ării
lucrărilor de epurare a apelor și la luarea m ăsurilor de protec ție a calit ății acestora. În acela și
timp se remarcă o crestere a valorii pagubelor produse de inu ndații, fiind necesar ă executarea de
lacuri de acumulare pentru atenuarea viiturilor, regulariz ări de albii, efectuarea de lucrări de
întreținere a albiilor .

4
Motivația/interesul temei:
Protec ția apelor împotriva polu ării reprezint ă o component ă socio -economic ă important ă,
care contribuie la starea de s ănătate a popula ției și dezvoltarea corespunz ătoare a plantelor și
animalelor. Pentru asigurarea protec ției apelor împotriva polu ării, legisla ția are un rol
determinant. O legisla ție adecvat ă trebu ie să fie suficient de restrictiv ă pentru protec ția apelor și,
în acela și timp suficient de permisiv ă, fără însă a îngrădi activit ățile economice.
Motiva ția alegerii acestei teme pentru teza de doctorat rezult ă din importan ța legisla ției
privind protec ția apelor împotriva polu ării pentru s ănătatea popula ției și pentru economia
național ă.
Obiectivele tezei de doctorat sunt urm ătoarele:
– Identificarea tipurilor de poluare și a factorilor care contribuie la poluarea apei , precum
și a ponderii acestora la poluare;
– Compararea gradului de poluare a apei din Rom ânia cu alte state din U.E., precum și
din alte țări, pentru diferi ți factori care contribuie la poluare;
– Compararea legisla ției din Rom ânia cu legisla ția din alte state din zona euro, referitoare
la protec ția apelor î mpotriva polu ării;
– Corela ția dintre nivelul de poluare în diferite state și legisla ția referitoare la protec ția
apelor din țările respective;
– Identificarea legilor care contribuie cel mai mult la stoparea polu ării prin
compararea/corelarea dintre poluare și legisla ția din diferite țări;
– Eventuale propuneri pentru proiecte de acte normative în domeniul protec ției apelor;
 Studii de caz privind reziduurile miniere și identificarea diferi ților poluan ți pentru
anumite zone din Rom ânia. Acestea se vor finaliza cu comunicare și lucrare
științifică (poster ELSEDIMA 2014 );
 Determinarea structurii cristaline și moleculare pentru o pesticid ă și finaliza rea cu
o comunicare științifică (poster CEECHE 2014 );
Obiectivele menționate mai sus vor fi îndeplinite printr -o temeinic ă documentare privind
factorii care contribuie la poluarea apei în diferite țări, gradul de poluare și legisla ția din aceste
țări privind poluarea apei.
Pe baza datelor ob ținute din documentarea men ționat ă se vor încerca diferite corela ții
între aspectele legate de poluare și cele legate de legisla ție.

5
S-au realizat colabor ări cu institu ții de gospod ărire a apelor din Rom ânia, Compania de
Apă Some ș S.A., Regia Autonom ă Apele Rom âne – Filiala Cluj, INS – Directia Jude țeană de
Statistic ă Cluj.
Lucrarea a fost structurată pe optsprezece capitole , după cum urmează:
Primul capitol abord ează schimbărilor climatice și impactul lor asupra poluării, aceasta
fiind una din prioritățile agendei UE în privința mediului, precum și obiectiv al politicii UE
privind mediul.
În primă fază este prezentat contextul general privind schimbărilor climatice și încălzirea
globală, apoi realizări le în domeniu, politica internațională în domeniul climei (Protocolul de la
Kyoto), precum și e forturile UE pentru combaterea schimbărilor climatice .
Al doilea capitol vizează principiile generale și cadrul de bază privind politica de mediu.
Astfel sunt abordate principiile teoretice ce stau la baza politicii de mediu, o rigini și evoluție .
Apoi sunt analizate p rogramele de acțiune pentru mediu , evaluarea impactului asupra mediului și
participarea publicului , cooperarea internațională în domeniul mediului , precum și
implementarea, punerea în aplicare și monitorizarea stării mediului , cât și a nivelului de aplicare
a legislației UE în domeniul mediului .
Al treilea capitol vizează aspectele privind protecția apelor și legislația specifică. Sunt
dezbătute modalitățile în care Autoritățile de mediu, de ape, de sănătate și alte autorităț i
organizează și exercită controlul, în vederea asigurării respect ării reglement ărilor de protec ție a
apelor , în limitele și potrivit competen țelor legale. Acest capitol abordează de asemenea, modul
în care sunt îndeplinite obligațiile legale privind protecția apelor , a ecosistemelor acvatice și
respect area interdicțiil or stabilite de lege , în acest domeniu.
Paragraful trei tratează r egimul juridic al apelor în România , proprietatea asupra apelor ,
legislația UE în sectorul apei, transpunerea ei în România și abordează tangențial Directiva –
Cadru privind Apa (DCA) .
Cel de -al patrulea capitol tratează tipologia apelor și a poluării, metodele de tratare a
apelor urbane reziduale, diversele strategii adoptate împotriva poluării c himice a apelor de
suprafață, p olitica marină și de coastă a UE. În cadrul acesteia din urmă s -a avut în vedere
Directiva privind mediul marin, p oluarea marină și m anagementul integrat al zonelor costiere
(MIZC). Au fost dezbătute apoi Acordurile internaționale privind apele regionale și r olul
Parlamentului European în acest domeniu.

6
Capitolul cinci vizează poluarea apei ca fenomen general , definită ca fiind ori ce alterare
fizică, chimică, biologică sau bacteriologică , peste o limită admisibilă stabilită prin lege, inclusiv
depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activități umane, care
o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care aceast ă folosire era posibil ă înainte
de a interveni alterarea. Poluarea apelor poate fi întâlnită oriunde pe Terra, nefiind specific ă unei
anumite zone, a pele de orice fel fiind expuse în mod permanent poluării, c are afectează calitatea
acestora . Sunt analizați apoi, factorii poluanți și t ipuri le de poluare . În ce privește e xprimarea
toxicității sunt aborda te aspectele privind: e utrofizarea apelor de suprafață , poluarea apelor
subterane , autoepurarea și epurarea apelor .
Al șaselea capitol analizează substanțele chimice poluatoare și anume aspect privind
înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH),
clasificarea, ambalarea și etichetarea, e xportul și importul acestor substanțe, accidentele majore,
utilizarea durabilă a pesticidelor, p rodusele biocide, p oluanții organici persistenți (POP), a zbestul
și detergenții.
Capitolul șapte tratează poluarea cu metale grele și monitorizarea magnetică a poluării
și, de asemenea t oxicitatea metalelor grele.
Cel de-al optulea c apitolul vizează aspectele referitoare la problema consumului și
producției durabile , planul de acțiune privind consumul și producția durabile , etichetarea
ecologică și etichetarea energetic, p roiectarea ecologică , sistemul de management de mediu și
audit (EMAS) și planul de acțiune privind ecoinovarea .
Al nouălea capitol este dedicat managementului intern al apelor și, în special stadiul ui
implementării Directivei Cadru Apa 2000/60/CE în România , fiind analizate măsurile luate de
țara noastr ă în acest sens, până în anul 2020 .
Cel de -al zecelea capitol cuprinde referințe în ce privește compararea gradului de poluare
al apei din România cu alte state U.E. și din alte țări, pentru diferiți factori de poluare. În cadrul
acestei teme sunt abordate aspect referitoare la resursele de apă teoretice și tehnic u tilizabile,
starea calit ății apelor de suprafață, râurile interioare și starea ecologică și chimică a cursurilor de
apă, b azinele hidrografice Someș și Tisa ș.a.
Capitolul unsprezece cuprinde noțiuni privind răspunderea juridică în domeniul poluării
apelor (răspunderea contravențională, penală și civilă), precum și sancțiunile aplicabile în cazul
încălcării dispozițiilor legale.

7
În capitolul doisprezece este trat at Impactul poluării apelor cu metale datorită deșeurilor
miniere și sunt prezentate rezultatele experimentale obținute (analiza sedimentelor de steril de la
minele Săsar -Baia Mare, Certej – Deva , Județul Hunedoara și Valea Arieșului ), incluzând și
metodologia de prelevare, preparare și analiză a probelor (procedura de extracție secvențială
Tessier ), rezultatele obținute în urma analizei sedimentelor de steril de mină , împreună cu
informații despre asigurarea calității rezultatelor.
Partea practică cuprinde și capitolul treisprezece , care analizează situația apelor uzate în
România.
Capitolul paisp rezece este dedicat studiului poluanților din atmosferă și biosferă în zona
Transilvaniei, fiind evaluate nivelel e de poluare atmosferică în bazinul Someș -Tisa și platoul
Transilvan prin metode de supraveghere spațială și aeriană ; metode Spectometrice , metode de
teledetecție satelitare , metode de teledetecție LIDAR și metode spectrometrice .
Capitolol cincisprezece vizează activitatea de inspecți e a apelor și rezultatele vizate .
Capitolol șaisprezece este dedicat hidrologiei izotopice.
Partea finală a tezei , capitolul șaisprezece , se constituie din concluziile formulate pe baza
tuturor rezultatelor obținute și contribuțiile personale aduse . Cea mai importantă contribuție
originală a tezei de doctorat este caracterizarea rețelei hidrografice din bazinul Someș -Tisa (și în
special a râului Someș ). Trebuie menționat, de asemenea, că determinarea stadiului
implementării Directivei -Cadru privind apa și a legislației europene privind protecția juridică
împotriva poluării apei, reprezintă unul din prime le studi i de acest fel din România.
Capitolul șaptesprezece cuprinde studiu l bibliografic efectuat în redactarea tezei.
Capitolul optsprezece cuprinde studiul bibliografic efectuat în redactarea tezei.

__________________________
*Datele știintifice arată că la fiecare 15 ani consumul de ap ă se dubleaz ă. Solicit ările cresc ânde de ap ă reclam ă o nou ă
abordare a utiliz ării resurselor de ap ă dulce de care se dispune pe glob.

8

CUPRINS

l. CAPITOLUL I. SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI IMPACTUL LOR ASUPRA
MEDIULUI

1.l. Subcapitolul Contextul general. Încălzirea global ă
1.2. Subcapitolul Impactul schimbărilor climatice
1.3. Subcapitolul Costul acțiunii versus costul inacțiunii
1.4. Subcapitolul Adaptarea la schimbările climatice

1.5. Subcapitolul Realizări . Politica int ernațională în domeniul climei ( Protocolul de
la Kyoto )
1.6. Subcapitolul Eforturile depuse în cadrul UE pentru combaterea schimbărilor
climatice

2. CAPITOLUL II . PRINCIPIILE GENERALE ȘI CADRUL DE BAZĂ PRIVIND
POLITICA DE MEDIU

2.l. Subcapitolul Origini și evoluție

2.2. Subcapitolul Programele de acțiune pentru mediu

2.3. Subcapitolul Evaluarea impactului asupra mediului și participarea publicului

2.4. Subcapitolul Cooperarea internațională în domeniul mediului

2.5. Subcapitolul Implementarea, punerea în aplicare și monitorizarea

3. CAPITOLUL III. PROTECȚIA APELOR. LEGISLAȚIE

9
3.1. Subcapitolul Protecția juridică a apelor

3.2. Subcapitolul Protecția apelor și ecosistemelor acvatice

3.3. Subcapitolul Regimu l juridic al apelor în România

3.4. Subcapitolul Proprietatea asupra apelor
3.5. Subcapitolul Directiva -cadru privind Apa (DCA)
3.6. Subcapitolul LegislațiaUE în sectorul apei și transpunerea ei în România

4. CAPITOLUL IV. TIPURI DE APE ȘI TIPURI DE POLUARE

4.1. Subcapitolul Tratarea apelor urbane reziduale
4.2. Subcapitolul Strategii împotriva poluării chimice a apelor de suprafață
4.3. Subcapitolul Politica marină și de coastă a UE

4.3.1. Paragraful 1. Directiva privind mediul marin
4.3.2. Paragraful 2. Poluarea marină
4.3.3. Paragraful 3. Managementul integrat al zonelor costiere (MIZC)
4.4. Subcapitolul Acordurile internaționale privind apele regionale
4.5. Subcapitolul Rolul Parlamentului European

5. CAPITOLUL V. POLUAREA APELOR

5.1. Subcapitolul Factorii poluanți și tipuri de poluare

10
5.2. Subcapitolul Exprimarea toxicității

5.2.1. Paragraful 1. Eutrofizarea apelor de suprafață
5.2.2. Paragraful 2. Poluarea apelor subterane
5.2.3. Paragraful 3. Autoepurarea apelor
5.2.4. Paragraful 4. Epurarea apelor

5.3. Subcapitolul Obiective și măsuri privind aspectul poluării apelor
6. CAPITOLUL VI. SUBSTANȚE CHIMICE POLUATOARE
6.1. Subcapitolul Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor
chimice: REACH
6.2. Subcapitolul Clasificare, ambalare și etichetare

6.3. Subcapitolul Exportul și importul de substanțe periculoase

6.4. Subcapitolul Accidente majore

6.5. Subcapitolul Utilizarea durabilă a pesticidelor

6.6. Subcapitolul Produsele biocide

6.7. Subcapitolul Poluanții organici persistenți (POP)

6.8. Subcapitolul Azbestul

6.9. Subcapitolul Detergen ții

11
7. CAPITOLUL V II. POLUAREA CU METALE GRELE ȘI MONITORIZAREA
MAGNETICĂ A POLUĂRII

7.1. Subcapitolul Monitorizarea magnetic ă a poluării

7.2. Subcapitolul Toxicitatea metalelor grele

8. CAPITOLUL VIII. CONSUMUL ȘI PRODUCȚIA DURABILE

8.1. Subcapitolul Planul de acțiune privind consumul și producția durabile
8.2. Subcapitolul Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al
utilizării resurselor
8.3. Subcapitolul Etichetarea ecologică și etichetarea energetică
8.4. Subcapitolul Proiectarea ecologică
8.5. Subcapitolul Sistemul de management de mediu și audit (EMAS)

8.6. Subcapitolul Planul de acțiune privind ecoinovarea

9. CAPITOLUL IX. MANAGEMENTUL INTERN AL APELOR
Stadiul implementării Directivei Cadru Ap a 2000/60/CE în România

10. CAPITOLUL X. COMPARAREA GRADULUI DE POLUARE A APEI DIN
ROMÂNIA CU ALTE STATE DIN U.E., PRECUM ȘI DIN ALTE ȚĂRI, PENTRU
DIFERIȚI FACTORI CARE CONTRIBUIE LA POLUARE

10.1. Subcapitolul Resursele de apă teoretice și tehnic utilizabile

12
10.2. Subcapitolul Starea calit ății apelor de suprafață

10.3. Subcapitolul Râuril e interioare . Starea ecologică și chimică a cursurilor de apă

10.4. Subcapitolul Bazinul hidrografic Someș -Tisa
10.4.1. Paragraful 1 Bazinul hidrografic Someș
10.4.2. Paragraful 2 Bazinul hidrografic Tisa

10.5. Subcapitolul Ape uzate generate pe sectoare de activitate . Definiții

11. CAPITOLUL XI. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DOMENIUL POLUĂRII APELOR

11.1. Subcapitolul Răspunderi și sanc țiuni

11.1.1. Paragraful 1 Răspunderea contravențională
11.1.2. Paragraful 2 Răspunderea penală
11.1.3. Paragraful 3 Răspunderea civilă

12. CAPITOLUL XI I. PARTEA PRACTICĂ

12.1. Subcapitolul Impactul poluării apelor cu metale datorită deșeurilor
miniere
12.1.1. Paragraful 1 Introducere
12.1.2. Paragraful 2 Proce dura de extrac ție secven țială Tessier
12.1.3. Paragraful 3 Investigarea polu ării unor sedimente miniere din
România, utiliz ând procedeul de extrac ție Tessier

12.2. Subcapitolul Analiza sedimentelor de steril de la minele Săsar -Baia Mare
12.3. Subcapitolul Analiza sedimentelor de steril de la minele Certej – Deva Jude țul

13
Hunedoara
12.4. Subcapitolul Analiza sedimentelor de steril de la minele din zona Valea
Arie șului
12.5. Subcapitolul Poluare accidentală gravă în Apuseni, la iazul decantare de la
Valea Șesii. Sterilul toxic a ajuns în râul Arieș
12.6. Subcapitolu l Un râu din România s -a colorat în roșu (Săsar, 9 ianuarie 2018)

13. CAPITOLUL XIII . SITUAȚIA APELOR UZATE ÎN ROMÂNIA

14. CAPITOLUL XIV. STUDIUL POLUANȚILOR DIN ATMOSFERĂ ȘI BIOSFERĂ ÎN
ZONA TRANSILVANIEI

14.1. Subcapitolul Studiul nivelelor de poluare atmosferic ă în bazinul Some ș-Tisa și
platoul Transilvan prin metode de supraveghere spa țială și aerian ă și
metode Spectometrice
14.2. Subcapitolul Metode de teledetec ție satelitare

14.3. Subcapitolul Metode de teledetec ție LIDAR

14.4. Subcapitolul Metode spectrometrice

15. CAPITOLUL XV. INSPECȚIA APELOR

16. CAPITOLUL XVI. HIDROLOGIA IZOTOPICĂ

17. CAPITOLUL XV II. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE

18. CAPITOLUL XVI II. BIBLIOGRAFIE

14
LISTA CU ABREVIERI ȘI SIMBOLURI

Administrația Națională "Apele Române " (ANAR)
Administrația bazinală de apă (ABA)
Certificatede emisii (ETS)
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
Grup interguvernamental privind schimbă rile climatice (IPCC )
Gaze cu efect de seră (GES)
Captarea și stocarea carbonului (CSC)
Adun area Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI)
Sistem de monitorizare, raportare și verificare (MRV)
Cloroflorocarburilor (CFC)
Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DRM)
Programe de acțiune pentru mediu (PAM)
Evaluarea a impactului asupra mediului (EIM)
Evaluare strategică de mediu (SEA )
Convenția -cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC)
Rețeaua Uniunii Europene pentru punerea în aplicare și
respectarea legislației din domeniul mediului (IMPEL )
Agenția Europeană de Mediu (AEM )
Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați (EPRTR )
Comisia și Agenția Europeană de Mediu (AEM)
Zone desemnate vulnerabile la nitrați (ZVN)
Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA)

15
Managementul integrat al zonelor costiere (MIZC)
Convenția OSPAR pentru Atlanticul de Nord -Est (OSPAR )
Convenția de la Helsinki privind zona Mării Baltice (HELCOM)
Convenția de la Barcelona (UNEP -MAP) pentru Mediterana (UNEP -MAP)
Regulamentul 1907/2006/CE privind înregistrarea, evaluarea,
autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)
Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA)
Sistemul Global Armonizat (GHS)
Poluanți organici persistenți (POP)
Autoritatea Europeana pentru Siguranța Alimentară (EFSA)
Consumul și producția durabile (CPD )
Politica industrială durabilă (PID)
Politica integrată a produselor (PIP)
Strategie de dezvoltare durabilă (SDD)
Comitetul pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene (CEEUE)
Sistemul de management de mediu și audit (EMAS)
Planul de acțiune pentru tehnologii ecologice 2004 (ETAP)
European Fish Index (EFI)
Materii î n suspensie (MTS )
Consumul biochimic de oxigen (CBO 5)
Consum chimic de oxigen (CCO)
Deviația standard relativă (DSR)
Limita de detecție (LOD)
Limita de cuantificare (LOQ)

16

CAPITOLUL I
SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI IMPACTUL LOR ASUPRA MEDIULUI

Una din prioritățile UE privind mediul , o reprez intă abordarea schimbărilor climatice , din
ce în ce mai importantă și pentru alte domenii, ca agricultura , transporturile, energia și
dezvoltarea regională. Obiectivul politicii UE în domeniul mediului este limitarea la 2°C a
încălzirii globale , deasupra nivel elor medii de temperatură din perioada preindustrială. Până în
anul 2020 , UE s -a angajat să-și reducă emisiile cu cel puțin 20% față de nivel ele din anii 1990,
îmbunătățind astfel eficiența energetică cu 20% din consumul final, crescând astfel la 20% ,
procentul energiei din surse regenerabile . Pentru anul 2030 s -au stabilit al te obiective ambițioase.
Sistemul (ETS) al UE de comercializare a certificatelor de emisii reprez entând un mecanism
cheie p entru combaterea schimbărilor climatice .
Temei juridic și obiective : Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) , la a rt.
191 stabilește drept obiectiv explicit al politicii de mediu a UE , lupta împotriva schimbărilor
climatice.
1.1. Context ul general . Încălzirea globală
În cursul acestui secol , în absența unor politici supli mentare de reducere a emisiilor, se
preconizează o cre ștere a temperaturii m edii globale de 1,1ș C – 6,4ș C. Încălzirea globală se
datore ază în mare măsură , influenței umane , conform celui de -al 5-lea raport publicat recent, al
Grup ului interguvernamental privind schimbă rile climatice – IPCC . Arderea de combustibili
fosili, despăduririle și agricultura, reprezintă o parte din a ctivitățile umane care contribuie la
schimbările climatice , prin emisii le de dioxid de carbon (CO 2), metan (CH 4), protoxid de azot
(N2O) și fluorocarburi , pe care le provoacă . Încălzirea globală este cauzată de as tfel de gaze cu
efect de seră (GES) , care împiedică să se elibereze în spațiu și înmagazinează căldura radiată de
suprafața terestră .

17
1.2. Impactul schimbărilor climatice
Riscurile de schi mbări ireversibile și catastrofice ar crește semnificativ , pentru depășirea
cu 2° C a nivel elor preindustriale (există dovezi științifice în acest sens) . Încălzirea globală poate
provoc a și provo acă un mare număr de evenimente climatice extreme ( de ex. precipitații
extreme, secet ă, inundații, valuri de căldură și incendii forestiere), probleme legate de
disponibilitatea apei, penurii alimentare și de apă dulce, creșterea nivelului mărilor urmare
dispariți ei ghețarilor, dispariția unei părți a faunei și a florei sau modificare a distribuirii lor, boli
vegetale și infestări parazitar e, smog fotochimic intensificat cu probleme de sănătate adiacente ,
precum și migrația populațiilor , în încearc area de a scăpa de aceste pericole.
1.3. Costul acțiunii versus costul inacțiunii
Lupta împotriva încălzirii globale ar costa PIB -ul mondial , în jur de 1% , din fiecare an,
conform raportului Stern, publicat în anul 2006, de guvernul U.K., în timp ce lipsa de acțiune
poate costa cel puțin 5%, până la 20% din PIB -ul mondial (în cel mai rău caz) . Ar fi nevoie de o
mică parte din PIB mondial , pentru a investi într -o economie cu emisii scăzute de carbon, iar
combaterea schimbărilor climatice ar genera beneficii la nivelul sănătății , o siguranță energetică
sporită și ar reduce alte daune . [Tina Ohliger , 9/2016 ]
1.4. Adaptarea la schimbările climatice
Începând cu raționalizarea apei, rotația culturilor, utilizarea de culturi rezistente la secetă,
planificarea publică și sensibilizarea populației , până la măsuri costisitoare de protecție și
strămutare , cum sunt creșterea înălțimii digurilor, relocarea porturilor, a industriei și a populației
din zone de coastă joase sau din câmpii inundabile , reprezintă măsuri mai ușor sau mai greu de
realizat de adaptare la schimbările climatice. Pentru a în curaja integrarea provocărilor actuale în
politicile relevante ale UE, a fost lansată , în aprilie 2013 , o strategie a UE privind adaptarea la
schimbările climatice (COM(2013)0216) . Această strategie urmărește creșterea nivelului de
schimb de informații și de coordonare între statele membre.

18
1.5. Realizări . Politica int ernațională în domeniul climei ( Protocolul de la Kyoto )
În cadrul Convenției C adru a Organizației Națiunilor Unite asupra s chimbărilor climatice
din 1997, prin Protocolul de la Kyoto, părțile contractante s -au angajat să reducă emisiile a șase
gaze dăunăto are cu efect de seră: metanul, dioxidul de carbon, protoxidul de azot,
hidrofluorocarburile (HFCs), hexafluorura de sulf (SF 6) și perfluoricarburile (PFCs). Protocolul
de la Kyoto a fost prelungit până în anul 2020 (părțile au căzut de acord în acest sens, în 2011 la
Durban ) și au început să elaboreze un nou acord internațional, în vederea limit ării încălzir ii
globale la 2°C deasupra nivel elor medii de temperatură , din perioada preindustrială. Tot î n cadrul
Protocolul ui de la Kyoto , prin „Amendament ul de la Doha”, din anul 2012, UE s -a angajat să
reducă emisiile cu cel puțin 20% față de anii 1990 , în cea de -a doua perioadă de angajament din
cadrul Protocolului de la Kyoto, misiune aproape îndeplinită (fiind atinsă în 2013 , o reducere de
19%). În 2014 , prin Apelul de la Lima pentru acțiuni în domeniul climei , s-a solicit at crearea
unui acord internațional ambițios, cu caracter juridic obligatoriu din 2015 , care să abordeze în
mod echilibrat, printre altele atenuarea, adaptarea, finanțarea, dezvoltarea și trans ferul de
tehnologie și consolidarea capacității și transparența acțiunilor și a sprijinului . Acesta a cuprins,
în primă fază, cele 195 de țări , părți ale Convenți ei ONU pentru schimbări climatice, reflectând
principiul fiecărei națiuni în privința „respons abilităților comune dar diferențiate și al
capacităților aferente”. În cadrul negocierilor internaționale , în domeniul climei , principalel e
aspecte urmărite de UE sunt: obiective ambițioase și cu caracter juridic obligatoriu,
multilateralismul și utilizare a dovezilor științifice , precum și mecanisme eficiente de asigu rare a
respectării obiectivelor [Tina Ohliger , 07/2015 ].
1.6. Eforturile depuse de UE pentru combaterea schimbărilor climatice
Până în 2030 , în cadrul politici lor privind clima și energia , UE s -a angajat să atingă
următoarele obiective: reducerea cu cel puțin 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră , față de
nivel ele din 1990, îmbunătățirea cu 27% a eficienței energetice (obiectiv care ar urma să fie
revizuit în 2020 , fiind doar orientativ ) și creșterea la 27% din consumul final , a procentului
energiei din surse regenerabile. Pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon , foaia
de parcurs a UE stabilește un obiectiv pe termen lung (până în 2050) de reduce re cu 80%
emisiil or de gaze cu efect de seră. „ Obiectivele 20 -20-20” hotărâte în 2007 de liderii UE pentru

19
2020 , constituie cadrul urmat și pentru 2030, respectiv reducere a cu 20% a emisiilor de GES,
creșterea cu 20% în consumul final de energie , a ponderii energiei din surse reg enerabile și
reducerea consumului de energie primară al UE , cu 20% , în comparație cu 1990. Inițiativa –
pachetul energie și climă – astfel cum a devenit cunoscută , a generat patru măsuri legislative cu
caracter juridic obligatoriu: Directiva privind energia din surse regenerabile , sistemul revizuit al
UE, de comercializare a certificatelor de emisii, Decizia privind partajarea eforturilor și Directiva
privind captar ea și stocarea carbonului (CSC). Directiva 2009/29/CE privind modificare a
Directivei 2003/87 /CE care reglementează s istemul UE de comercializare a certificatelor de
emisii (ETS) și reprezintă prima și cea mai mare piață internațională a carbonului , fiind de
asemen ea, principalul instrument de politică în combaterea schimbărilor climatice , al UE .
Sistem ul introdus în 2005 permite îndeplinirea de către UE a angajamentelor din cadrul
Protocolului de la Kyoto și a suferit reforme importante între timp. Principiul pe care se bazează
este cel de „plafonare și comercializare”, stabil indu-se astfel un plafon pentru volumul total de
emisii de GES , de la cele peste 11. 000 de instalații (uzine, centrale electrice etc.) incluse în
sistem. Statele membre scot la licitație „certificate de emisii” , ce trebuie cumpăr ate sau sunt
prim ite pentru f iecare insta lație. Aceste credite corespund la o tonă de CO 2 fiecare și pot fi
tranzacționate cu alte instalații , dacă n u sunt folosite . Cantitatea totală de certificate va fi redusă
în mod progresiv , de-a lungul timpului . UE a luat măsuri de corectare a sistemului E TS deoarece,
în prezent, prețul carbonului este prea redus pentru a stimula investițiile în inovați e, în favoare a
reducerii nivelului de carbon . Comisia a propus constituirea unei „rezerve pentru stabilitatea
pieței” , urma re suspendări i temporare a licitaț iilor pentru o parte din certificatele de CO 2, prin
adaptarea automată a ofertei de certificate licitate. Sistemul ETS se aplică inclusiv aviației ,
începând din 2012 . UE a suspendat inițial , timp de un an (până la sfârșitul lunii aprilie 2014) , ca
urmare a unei opoziții internaționale masive, punerea în aplicare a sistemului în ceea ce privește
zborurile intercontinentale. Cu ocazia Adunării Organizației Aviației Civile Internaționale
(OACI) , în cadrul celei de -a 38-a sesiuni , s-a convenit asupra elaborării unui mecanism de piață
mondial pentru aviația internațională, care ar putea fi pus în aplicare începând din 2020 .
Parlamentul și Consiliul au ajuns , în urma unor negocieri dificile, la un compromis privind
prelungirea măsurii de suspendare „stop the clock” până la sfârșitul anului 2016. În sectoare
precum transportul rutier, deșeurile, agricultura și clădirile, care nu fac obiectul sistemului ETS,
emisiile intră sub incidența Deciziei 406/2009/CE privind partajarea eforturilor. În vederea unei

20
reducer i medi i a GES , cu 10% în aceste sectoare, au fost stabilite obiective obligatorii pentru
fiecare stat membru , de reducere anuală a emisiilor până în 2020.
Directiva 2009/28/EC privind energia din surse regenerabile are ca obiectiv garant area ca,
energia din surse regenerabile (eoliană , solară , biomasa, hidroenergia ) să reprezi nte, până în
2020, cel puțin 20% din consumul total de energie al UE pentru producerea de energie electrică,
transport, încălzire și răcire. Astfel , a fost stabilit un obiectiv minim obligatoriu pentru fiecare
stat membru , în cadrul obiectivulu i general, privind consumul energetic pentru transport , astfel
că proporția de energie regenerabilă tre buie să ajungă la cel puțin 10% ; obiectiv obligatoriu sub
rezerva „durabilității producției” și a „disponibilității comerciale a biocombustibililor de a doua
generație”.
Comercializ area și subvențion area t ehnologi ei de captare și de stocare a carbonului , care
separă CO 2 din emisiile în atmosferă, rez ultat din procesele industriale (c onform Directivei
2009/31/CE ), îl comprimă și îl transportă într -o locație pentru stoca re, fac obiectul unui cadru
normativ stabilit de UE . O astfel de tehnologie ar putea conduce l a eliminarea emisiil or de CO 2
prove nite de la centralele electrice (pe combustibili fosili ), în proporție de 80-90%. Cu toate
acestea, implementarea proiectelor demonstrative în Europa s -a dovedit mult mai complicată
decât s-a prevăzut inițial , datorită costurilor ridicate pe care le implică .
Standardele de performanță privind emisiile de CO 2 pentru autoturismele noi sunt
stabilite prin Regulamentul nr. 443/2009 al CE . Până în 2015 , trebui a atins obiectivul de 130g de
CO 2/km în medie pentru fiecare mașină din parcul auto, urmând ca, începând din 2021, aceste
emisii să fie reduse la 95g/km. Regulamentul introduce așa -numitele „credite suplimentare”,
pentru a stimula industria auto să investească în noi tehnologii, prin care cele mai ecologice
autovehicule din fiecare categorie a fabricantului contează mai mult decât o singură mașină la
calcul ul emisiilor medii specifice de CO 2. În ce privește vehiculele uti litare ușoare este
actualmente în vigoare un regulament similar și recent revizuit. De asemenea, există o strategie
pentru combaterea emisiilor de CO 2 provenind de la vehiculele grele. Directiva 1999/94/CE
pentru a sprijini politica de reducere a emisiilor de CO 2, prevede punerea la dispoziția
consumatorilor, a informațiilor privind economia de carburant și, prin urmare, a informațiilor

21
privind emisiile de CO 2 pentru autoturisme le noi, puse în vânzare sau oferite spre închiriere în
UE, astfel încât, un autoturism să poată fi achiziționat în cunoștință de cauză.
Singurul mijloc de transport care încă nu este inclus în eforturile UE de a reduce emisiile
de GES este t ransp ortul maritim internațional . La nivelul UE , el reprezintă , cu toate acestea 4%
din emisiile totale de GES, având o tendință de creștere considerabilă. Sunt în dezbatere în
prezent, ca prim pas către reducerea emisiilor , regulile de stabilire a unui sistem de raportare ,
monitorizare și verificare (MRV) a emisiilor de CO 2 generate de transportul maritim . În privința
cloroflorocarburil or (CFC) , în urma inter dicțiilor aplicate în anii 1980, pentru a opri reducerea
stratului de ozon, acestea sunt f olosite în unele aplicații industriale (gaze fluorurate , ca aerul
condiționat și refrigerarea, întrucât acestea nu dăunează stratului de ozon ). Aceste gaze ar putea
avea, în schimb, un potențial de în călzire climatică de până la 23. 000 de ori mai mare decât CO 2.
UE a deschi s astfel calea către eliminarea mondială treptată a acestora , luând măsuri de control a
utilizării gazelor fluorurate și interzi cerea folosir ii lor, până în 2022 -2025, în dispozitive le noi de
aer condiționat și refrigerare .
În urma pr opunerii privind cadru l de politici privind clima și energia pentru 2030, la 5
februarie 2014, Parlamentul European a dat un semnal puternic și a solicit at în acest sens,
stabilirea a trei obiective obligatorii , mai ambițioase decât cele adoptate în final, astfel : o
reducere cu cel p uțin 40 % a emisiilor naționale de GES în raport cu nivelurile din 1990; creșterea
ponderii energiei din surse regenerabile în cadrul consumului fin al de energie la 30% din acesta
și creșterea cu 40% a eficienței energetice.
Parlamentul , în rezoluția sa dinaintea conferinței ONU privind clima, care a avut loc la
Varșovia în 2013, și -a exprimat dorința ca , acordul de după 2020 care urmează să fie stabilit „să
vizeze eliminarea treptată a emisiilor de carbon până în 2050” și să reunească „mixul” actual de
măsuri cu caracter obligatoriu și neobligatoriu privind schimbările climatice prevăzute de
Convenția Națiunilor Unite și de Protocolul de la Kyoto în cadrul unui regim unic, cuprinzător și
coerent, având caracter obligatoriu pen tru toate părțile, bazat pe principiul „responsabilităților
comune, dar diferențiate”. PE a solicitat eliminarea treptată a subvențiilor publice pentru
dezvoltarea de combustibili fosili neconvenționali în general , în cadrul acestei rezoluții și a
criticat cu tărie „dezvoltarea de combustibili fosili neconvenționali cu emisii intensive de gaze cu

22
efect de seră, precum nisipurile bituminoase” . Acesta a solicitat din nou instituirea unui
instrument prin care să se stabilească obiective globale de reducere a e misiilor în sectorul
transportului maritim, declarându -se în favoarea fixării unui preț pentru emisiile de carbon
provenite din aviația internațională și transportul maritim.
De precizat că, Parlamentul a reușit să scurteze în mod semnificativ perioada de
excludere temporară a zborurilor intercontinentale din sistemul ETS , defini nd în mod clar
criteriile ce trebuie sc îndeplinite pentru un regim internațional acceptabil (cum sunt reducerea de
facto a emisiilor de GES, respectiv o abordare nediscriminatorie etc.). În plus, statele membre ale
UE trebuie să ex plice cum anume cheltuie banii proveniți din licita rea de certificate în sistemul
ETS. Parlamentul a solicitat impunerea unei limite la 6% , până în 2020 , din consumul final de
energie din sectorul transpor tului (pentru biocarburanți i de primă generație din surse tradiționale
derivate din alimente ), față de 10% în momentul de față și totodată trecerea la biocarburanți
avansați proveniți din alge sau din anumite tipuri de deșeuri. În cadrul negocierilor cu Consiliul
privind gazele fluorurate , Parlamentul a susținut eliminarea treptată și completă a acelor gaze
fluorurate cu efecte dăunătoare asupra climei (în sectoare le unde sunt disponibile alternative
sigure și rentabile ). De asemenea, începând cu 2022 este prevăzută interzicerea utilizării în noile
dispozitive comerciale de refrigerare , a gazelor fluorurate .

CAP ITOLUL II
PRINCIPIILE GENERALE ȘI CADRUL DE BAZĂ PRIVIND POLITICA DE MEDIU
Principiul „poluatorul plătește” reprezintă unul din principiile pe care se bazează politica
de mediu europeană, la fel ca principiile precauției, prevenirii , corectării poluării la sursă . Cadrul
pentru viitoarele acțiuni în toate domeniile politicii de mediu este stabilit de p rogramele
multianuale de acțiun e pentru mediu. În cadrul negocierilor internaționale în materie de mediu ,
acestea sunt luate în considerare , fiind integrate î n strategiile orizontale iar implementarea lor
este fundamentală. Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) , art. 11 și art. 191 –
193, reprezintă t emei ul juridic în materie . În domeniile politicii de mediu, competența de a
acționa revine UE (poluarea apei și a aerului , gestionarea deșeurilor și schimbările climatice ).

23
Aspecte de natură fiscală, utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului, gestionarea cantitativă
a resurselor de apă, alegerea surselor și structura aprovizionării cu energie , precum și principiul
subsidiarității , limitează s fera de aplicare a competenței Consiliului, datorită c erinței unanimității
în Consiliu , în ceea ce le privește .
2.1. Origini și evoluție
Șefii de stat și de guvern europeni , în cadrul Consiliului European de la Paris din 1972 , în
urma primei conferințe ONU privind mediul (când a fost adoptată politica de mediu europ eană),
au solicitat un program de acțiune și necesitatea unei politic i de mediu comunitar e. În 1987 a fost
introdus un nou titlu „Mediul”, prin Actul Unic European , care a furnizat p rimul temei juridic
pentru o politică de mediu comună , având ca obiective protejarea sănătății umane , conservarea
calității mediului și utiliz area rațional ă a resurselor naturale . Prin r evizuirile ulterioare ale
tratatului au fost consolidate a ngajamentul Europei față de protecția mediului și rolul
Parlamentului European în dezv oltarea acesteia . Procedura de codecizie s-a introdus în 1993 ,
prin intermediul Tratatului de la Maastricht. Cu această ocazie , votul în Consiliu cu majoritate
calificată , a devenit regulă general ă, mediul deveni nd un dom eniu oficial de politică a UE .
Obligația de integrare a protecției mediului în cadrul tuturo r politicilor sectoriale ale UE a fost
stabilită, de asemenea, în 1999 prin T ratatul de la Amsterdam , pentru promova rea dezvoltării
durabile . În relațiile cu țările terțe , combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea durabilă au
devenit , din 2009, p rin intermediul Tratatului de la Lisabona , obiective specific e, astfel că o nouă
personalitate juridică a permis UE să încheie acorduri internaționale.
Cât privește principiul precauției , acesta poate fi invocat în cazul în care există o
incertitudine științifică cu privire la un posibil risc la adresa sănătății umane sau a mediului, risc
proveni nd de la o anumită acțiune sau politică, fiind un instrument de gestionare a riscurilor. Cea
care pune în aplicare principiul „poluatorul plătește” , este Directiv a DRM privind răspunderea
pentru mediul înconjurător . Această directivă vizează prevenirea sau remedierea daunelor aduse
mediului , speciilor și habitatelor nat urale protejate, apei și solului . Operatorii care desfășoară
activități care presupun evacuări în apă sau activități de transport substanțe periculoase, trebuie
să ia măsuri preventive , în cazul unei amenințări iminente la adresa mediului . Astfel, operatorii
sunt obligați să adopte măsurile adecvate în vederea remedierii pagubelor produse și suportarea

24
cheltuielil or aferente . Pentru a include cât mai multe activități, d omeniul de aplicare al directivei
a fost extins de trei ori , cuprinzând gestionarea deșeurilor extractive, siguranța activit ăților
petroliere și gaziere offshore , precum și funcționarea siturilor geologice de stocare.
În 1998 , a apărut pentru prima dată , un concept important la nivelul politicilor europene ,
în urma unei inițiative a Consiliului European de la Cardiff , concept consacrat în prezent în
TFUE , art. 11 și anume integrarea preocupărilor legate de mediu în cadrul domenii lor de politică
ale UE . Cu scopul promov ării unei economii europene mai favorabile climei și cu un consum de
energie mai scăzut , au fost analizate o serie de modalități rentabile , în Foaia de parcurs pentru
trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 . De
asemenea, integrarea politicii de mediu a înregistrat progrese semnificative în ultimii ani , în
domeniul politicii energetice, progrese care s-au reflectat în dezvoltarea în paralel a pachetului
energie/climă al UE. Aceasta indic ă totodată, cum se poate realiza trecerea la o e conomie cu
emisii reduse de carbon , în cursul deceniilor următoare , pentru sectoarele responsabile de
emisiile Europei (industria, transporturile, generarea de electricitate, sectorul clădirilor și
constr ucțiilor, precum și agricultura ). [Tina Ohliger , 2016]
2.2. Programele de acțiune pentru mediu
Stabilirea viitoarelor propuneri legislative și a viitoarel or obiective pentru politica de
mediu a UE s-a realizat de către Comisie, încă din 1973, prin inițierea unor programe de acțiune
pentru mediu (PAM) mul tianuale ; ulterior fiind adoptate separat măsurile concrete. Cel de -al
șaselea PAM, care a stabilit politica în domeniul mediului pentru perioada 2002 -2012 , a pus
accentul pe patru priorități , respectiv schimbările climatice, biodiversitatea, mediul și săn ătatea și
resursele naturale și deșeurile . Șapte „strategii tematice” concentrate mai mult asupra unor teme
de mediu transversal și nu atât asupra unor poluanți sau activități economice specifice, au detaliat
măsurile aferente acestor priorități. Pentru pe rioada 2013 -2020 , Consiliul și Parlamentul
European au adoptat al șaptelea PAM , denumit „o viață bună, în limitele planetei noastre” .
Acesta stabil ește nouă obiective prioritare , prin Foaia de parcurs privind eficiența utilizării
resurselor, Strategia în domeniul biodiversității 2020 și Foaia de parcurs pentru trecerea la o
economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon , până în 2050 . Enumerăm dintre
obiective : “protejarea naturii, o reziliență ecologică sporită, o creștere durabilă, eficientă din

25
punctul de vedere al resurselor și cu emisii reduse de dioxid de carbon, precum și combaterea
amenințărilor la adresa sănătății legate de mediu ”. Cu această ocazie, se subliniază nevoia
integrării aspectelor legate de mediu în cadrul altor politici și o mai bună aplic are a legislației UE
în domeniul mediului, a cunoștințelor științifi ce de vârf și investițiilor . [Tina Ohliger , 08/2015 ]
În 2000, la Lisabona a fost elaborată Strategia pentru transformarea economiei UE , în
„cea mai dinamică și mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din lume”, concentrată pe
promovarea creșterii economice și a locurilor de muncă, în principal, prin sporirea
competitivității din cadrul UE. Î n cadrul acestei strategii, la Göteborg, un an mai târziu, a fos t
inclusă dimensiunea ecologică reînnoită în 2006, ceea ce a condus la Strategia de dezvoltare
durabilă a Uniunii Europene (SDD), pentru a combina dimensiunea internă a dezvoltării durabile
cu cea internațională. Un obiectiv principal stabilit de s trategia Europa 2020 , privește clima și
energia, aceasta fiind cea mai nouă strategie a UE în domeniul creșterii economice, care vizează
conturarea unei „creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii”. Sub egida acestei
strategii, prin inițiativa emblematică „o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării
resurselor” s-a realizat pregătirea terenului pentru o creștere durabilă și sprijinirea trecerii la o
economi e eficientă sub aspectul utilizării resurselor și cu emisii scăzute de carbon .
2.3. Evaluarea impactului asupra mediului și participarea publicului
Proiecte individuale (private sau publice) , precum c onstruirea unei autostrăzi sau a unui
aeroport , care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, fac obiectul unei „evaluări a
impactului asupra mediului” ( EIM). Pot face, d e asemenea, obiectul unui proces similar care
poartă denumirea de „evaluare strategică de mediu” ( SEA ), o serie de planuri și programe
publice ( ex: privind destinația terenurilor, transportul, energia , deșeurile sau agricultura) . În
cadrul acesteia, pentru asigur area unui nivel sporit de protecție a mediului , se iau în considerare
posibilele consecințe înainte de aprobar ea sau autorizarea unui proiec t. Consultarea publicului
reprezintă un aspect fundamental , datorită Convenției de la Aarhus , semnată sub auspiciile
UNECE (Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite) de către UE , în 1998 și
ratificată ulterior. Unul dintre cele trei drepturi gara ntate publicului în domeniul mediului , în
temeiul acestei convenții, îl reprezintă p articipa rea publicului la luarea decizi ilor. În cazul
încălcării drepturi lor, dreptul de acces l a justiție și dreptul de acces la informațiile referitoare la

26
mediu deținute de autoritățile publice , reprezintă celelalte două drepturi (de exemplu, privind
starea mediului sau starea sănătății oamenilor , în cazul în care aceasta din urmă este afectată de
starea mediului) .
2.4. Cooperarea internațională în domeniul mediului
UE a avut o importantă contribuție l a Convenția privind diversitatea biologică organizată
în 2010, la Nagoya – Japonia (a zecea Conferință ) prin stabilirea unui acord pe următorii zece
ani, privind o strategie globală pentru stoparea pierderii biodiversității. La Conferinț a „RIO+20”
privind dezvoltarea durabilă, din 2012, a fost adoptată decizia privind elaborarea unor obiective
globale de dezvoltare durabilă pentru toate statele, la care a participat de asemenea, UE . În cadrul
negocierilor internaționale în dom eniul climei, la Convenția -cadru a Națiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice (CCONUSC), UE a stabilit în mod tradițional standarde, prin asumarea de
angajamente unilaterale pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). În chestiuni
legate de mediu (care intervin la frontierele externe ale UE) , precum calitatea apei, gestionarea
deșeurilor, poluarea aerului sau deșertificarea, p e lângă negocierile globale, UE menține acorduri
de parteneriat și strategii de cooperar e cu o serie de țări și re giuni (în cadrul politicii europene de
vecinătate , de ex. țările din Europa de Est și țările mediteraneene) . [Tina Ohliger , 2016]
2.5. Implementarea, punerea în aplicare și monitorizarea
Legislația UE în domeniul mediului a fost elaborată începând cu anii 1970 , astfel că, în
acest domeniu , există în prezent în vigoare, câteva sute de directive, regulamente și decizii . Cu
toate acestea punerea în aplicare a acesteia la nivel național, regional și local reprezintă, în mare
parte , eficacitatea politicii euro pene de mediu . Și totuși , punerea în aplicare și executarea
defectuoasă rămân o problemă majoră . Este fundamentală, de asemenea, monitorizarea, atât a
stării mediului, cât și a nivelului de aplicare a legislației UE în domeniul mediului.
Prin Recomandarea 2001/331/CE , adoptată de Parlamentul și Consiliul European au fost
stabilite criterii minime (neobligatorii) pentru inspecțiile de mediu, cu scopul a contracara
diferențele mari dintre statele membre în ce privește implementarea. În vederea îmbunătățirii
aplicării legi slației UE în domeniul mediului , se solicită statelor membre, prin Directiva
2008/99/CE privind protecția mediului , ca prin intermediul dreptului penal să prevadă sancțiuni

27
penale eficace, proporționale și cu efect de descurajare pentru cele mai grave infracțiuni în
domeniul mediului . Enumer ăm între activitățile sancționate : eliberarea sau evacuarea ilegală de
substanțe în apă, sol sau aer, comerțul ilegal cu specii sălbatice ale faunei și florei , transportul
illicit sau deversarea ilicită de deșeuri , comerțul ilegal cu substanțe ca re afectea ză stratul de ozon
etc. Pentru stimularea punerii în aplicare și respectarea legislației din domeniul mediului , a fost
înființată o rețea internațională a auto rităților din domeniul mediului (IMPEL ), creată prin
furnizarea unei platforme care facilitează schimbul de idei și de bune practici între factorii de
decizie, inspectorii din domeniul mediului și executorii judecătorești .
În 1990, la Copenhaga a fost înființată Agenția Europeană de Mediu (AEM ) pentru
sprijinirea dezvoltării, implementării și evaluării politicii de mediu și pentru informarea
publicului larg . Aceasta era responsabilă cu furnizarea de informații independente și fiabile,
privitoare la star ea și perspectivele mediului , fiind deschisă statelor care non-membre UE .
Agenția colectează, gestionează și analizează astfel de date și coordon ează Rețeaua europeană
(Eionet ), de informare și observare pentru mediu. UE desfășoară Programul european de
monitorizare a Pământului ( Copernicus ) cu scopul de a sprijini factorii de decizie în luarea unor
decizii informate și în elaborarea legi slației și politicilor de mediu, program care abordează,
printre altele, probleme legate de sol, mediul marin, atmosferă și schimbările climatice . EPRTR –
Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați furni zează date fundamentale refe ritoare la
mediu , adunate de la peste 30. 000 de instalații industriale din UE, precum și din Norvegia,
Serbia , Elveția , Islanda, Liechtenstein , în privința poluanți lor eliberați în aer, apă sau sol, precum
și transferurile de de șeuri în afara amplasamentului și a poluanți lor în apele uzate . Registrul
aplică protocolul semnat de Comunitatea Europeană în mai 2003, la Convenția de la Aarhus
(Protocolul CEE -ONU privind PRTR ) și este disponibil p ublicului pe internet.
Întrucât s-a considerat că aspectele privind mediul din cadrul Strategiei UE 2020 sunt în
general prea slabe și trebuie consolid ate, într-o rezoluție din 2010 , a fost solicitată de
Parlamentul European „Integrarea unor obiective de mediu clare și măsurabile în obiectivele
principale ale strategiei, punându -se accentul pe stop area reducerii biodiversității”.
Parlamentul a aprobat recent o actualizare a Directivei privind evalu area impactului
asupra mediului , în vederea clarificării textului, a includerii chestiunilor legate de biodiversitate

28
și de schimbările climatice și a asigurării faptului că nu fac obiectul unor conflicte de i nterese
autorizațiile pentru proiecte . Parlamentul a trebuit să cedeze , în timpul negocierilor cu Consiliul,
problema evaluăril or de impact asupra mediului (care erau obligatorii pentru extracția și
explorarea gazelor de șist ), riscurile la adresa sănătăți i oamenilor și a mediului , aspect e ce vor
trebui luate în considerare în cazul noil or proiecte în domeniul gazului, dar a reușit să crească
standardele de calitate pentru protejarea săn ătății oamenilor și a mediului [ Tina Ohliger ,
08/2015 ].
CAPITOLUL III
PROTECȚIA APELOR. LEGISLAȚIE

Apa reprezintă o resursă indispensabilă pentru economie fiind, în același timp, esențială
pentru viața oamenilor, a animalelor și a plantelor iar gestionarea ei depășește frontierele
naționale. Importanța apei este vizibilă și în plan economic, nu doar în procesele geochimice și
geofizice. Unul dintre criteriile după care se preciază gradul de civilizație al unei țări, la nivel
mondial, este consumul de apă pe cap de locuitor. Relația apă -om este foarte strănsă. Producerea
hranei totalizează în jur de 2000 l apă/zi. Specialiștii apreciază global , că 70% din consumul de
apă este destinat agriculturii, 20% este utilizat în industrie iar 10% consumului din gospodări i
[Negucioiu &Petrescu , 2007 ].
Oamenii de știință se întreabă când scăderea rezervelor de apă se va transforma în penurie
de hrană . La cea de a doua Conferință a Națiunilor Unite, pe tema „Așezările umane” (Habitat II,
Istanbul, 1996) a fost evidențiată necesitatea de a avea informații precise cu privire la
disponibilitatea, calitatea și modul de gospodărire a resurselor de apă pentru orașe, unde în
secolul al XXI-lea vor locui aproximativ ½ din populația globului. L ansarea Programului de
Evaluare Completă a Resurse lor de Apă a Terrei a avut un rol important (sesiunea specială a
ONU din 1997, Agenda 21 a Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare). 88% din
cantitățile prelevate pentru consum este dirijat spre zonele urbane, creionându -se dezechilibre
între acestea și zonele rurale care se confruntă cu o criză acută de apă. [Angelescu&Viman ,
2006]

29
3.1. Protecția juridică a apelor

Apar dou ă probleme fundamentale în ce privește protectia apelor: asigurarea cantităților
de apă necesare consumului uman, animal, agricol, industrial și luarea măsurilor corespunzătoare
pentru respectarea calității științific fundamentate a apelor.
Statul este chem at să urmărească, prin organele sale competente, dacă persoanele vizate
își îndeplinesc obligațiile legale privind protecția apelor și respectă interdicțiile stabilite în acest
domeniu, de lege. Autoritățile de mediu, de ape, de sănătate și alte autorități organizează și
exercită controlul în vederea asigurării respect ării reglement ărilor de protec ție a apelor , potrivit
competen țelor legale. Aceste organe sunt chemate , în limitele competen ței lor legale , să ia cele
mai eficiente m ăsuri pentru protec ția apelor, potrivit posibilit ăților economico -financiare ale
statutului și societ ății.
Legea î ncuraj ează aceste comportamente prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv
pentru cei ce manifest ă o preocupare constant ă în protejarea cantit ății și calit ății ap ei,
reglement ând un mecanism economic pentru conservarea, refolosirea și economisirea apei,
precum și prin aplicarea de penalit ăți celor care risipiesc sau polueaz ă resursele de ap ă.
Utilizatorilor de ap ă care demonstreaz ă constant o grij ă deosebit ă pentru folosirea ra țional ă și
pentru protec ția calit ății apelor, evacu ând, o dat ă cu apele uzate epurate, substan țe
impurificatoare cu concentra ții și în cantit ăți mai mici decat cele înscrise în autoriza ția de
gospod ărire a apelo r, li se acordă b onifica ții.

3.2. Protecția apelor și ecosistemelor acvatice

Apa reprezintă componentul esențial al materiei vii (65 -80% din biomasă) , ca factor
ecologic, participând la toate procesele fiziologice și biochimice. Având o distribuție diferită în
timp și spațiu , acest f apt creează condiții foarte diverse. În emisfera sudică suprafața oceanului
depășește de 4,28 ori suprafața uscatului, în timp ce în emisfera nordică suprafața oceanului este
cu 54 milioane km2 mai mare decât cea a uscatului (1,53%).
Conform datelor UNESCO, r ezerva mondială de apă este de aprox imativ 1.386 milioane
km3, din care apa sărată reprezintă peste 97%. Din totalul de apă dulce , peste 68% este blocată în

30
gheață/ghețari, în timp ce 30% se găsește în subteran iar râurile și lacurile (surse de ap ă dulce de
suprafață ), însumează 93.100 km3.
Apa contribuie la împărțirea zonelor mari în subzone și la zonarea latitudinală și
altitudinală a vegetației. Caracterul general al ecosistemului este determinat de cantitatea totală
anuală de apă din precipita ții, astfel: o cantitate de 0 – 250 mm precipitații anual este
caracteri stică zon ei de deșert, 250 – 750 mm – stepa, savana, 750 – 1250 mm – pădurile din
zonele umede, > 1250 mm – pădurile ecuatoriale . Alterarea calităților fi zice, chimice și
biologice ale apei , produsă direct sau indirect de activități umane sau de procesele natural e, în
urma cărora devine improprie pentru folosirea normală, în scopu l în care această folosire era
posibilă înainte de a interveni alterarea , reprezintă poluarea apelor .
Este necesară aplicarea unui set de măsuri specifice referitoare la protecția rezervelor de
apă și a ecosistemelor acvatice , având în vedere importanța apei ca resursă naturală. Există
măsuri pentru protecția apelor de suprafață, a apelor subterane, precum ș i a apelor marine și
oceanice. În scopul evi tării unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și bunurilor
materiale este necesară menținerea și îmbunătățirea calității și productivității biolog ice a apelor,
urmăr indu-se totodată reducerea progre sivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe
prioritare/prioritar periculoase , în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate de diverse
reglementări internaționale și naționale.
Menținerea unui echilibru durabil în ceea ce privește diversele aspecte referitoare la apă
reprezintă obiectivul Directivei -cadru privind apa, adoptată în 2000 , care pune astfel bazele unei
politici moderne și holistice în domeniul apei pentru UE. Factori i care exercită presiuni
importante precum poluarea dator ată evacuării apelor urbane uzate, nutrienții proveniți din
agricultură, emisiile industriale și evacuarea substanțelor periculoase , precum și anumite direcții
neacoperite până acum: apele subterane, substanțele prioritare, evaluarea și gest ionarea
inundațiilor și strategia maritimă, sunt abordați de UE în politica din domeniul apei .
Pentru menținerea durabilă a acestei resurse sunt necesare acțiuni ce vizează: realizarea
unui complex de lucrări de amenajare a teritoriului; utilizarea într -o manieră integrată a
cercetărilor științifice; aplicarea reglementărilor privind calitatea apelor naturale și a efluenților;
sensibilizarea opiniei publice etc.
Clasif icarea apelor supuse protecției:
– Administrativ:

31
a. apele internaționale – apele cu privire la care statul nostru este riveran cu alte state, cele care
intră sau trec prin granițe le naționale și cele cu privire la care interesele unor state străine au fost
recunoscute prin tratate și convenții internaționale;
b. ape le maritime interioare (ape teritoriale) – apele cuprinse între porțiunea țărmului țării spre
larg, a căror întindere și delimitare este stabilită prin legea națională;
c. apele naționale – râurile, fluviile, canalele și lacurile navigabile interioare, precum și apele
râurilor și fluviilor de frontieră de la malul român până la linia de frontieră stabilită prin tratate și
convenții internaționale.
– Situarea obiectiv ă și destinaț ie:
– resurse de apă dulce (cele de suprafață și subterane );
– apa pentru populație;
– apa potabilă (apa de suprafață sau subterană, care poate fi băută , după tratare fizico -chimică și/
sau microbiologică ori natural) ;
– ape uzate menajer e;
– ape pentru industrie;
– ape uzate industrial;
– ape de desecare.
Pe baza indicatorilor de calitate corelați cu diferitele utilizări ale apei, se stabilește starea
calității pentru diferitel e categorii de ape .
Caracteristici le apelor uzate
Apele uzate reprezintă a pele evacuate după utilizare , încărcate cu o mare cantitate de
reziduuri suspendate sau dizolvate , din zone le urbane, rurale, industrial e, zone agricole sau
zootehnice .
Clasific area apelor uzate , după caracteristicile fizico -chimice :
– apele cu conținut predominant de materii organice (menajere și unele ape industriale) ;
– apele cu conținut pr edominant de materii anorganice (majoritatea apelor industrial e);
– apele orășenești, cu conținut predomin ant de substanțe organice sau anorganice.
Cu ajutorul analize lor de laborator , prin care se determină cantitatea și starea materiilor în
suspensie, azot, grăsimi, cloruri etc., se stabilește c ompoziția apelor de suprafață și a celor
reziduale. P rin determinarea CBO 5, pH, O 2 etc., compoziția ajută la urmărirea procesului de

32
descompunere și stabil ește prezența și felul organismelor din apă și la stabilirea caracteristicilor
apelor uzate , necesare pentru proiectarea stațiilor de epurare.
Caracteristici fizice analizate: culoarea apelor uzate proaspete este cenușiu deschis;
culoarea a pelor uzate dev ine mai închisă în urma ferment ării materiilor organice din apă ;
turbiditatea apelor uzate și a emisarilor; mirosul apelor uzate (de ouă clocite, în funcție de stadiul
de fermentare în care se găsesc ); temperatura apelor uzate orășenești (cu 2 – 3°C mai ri dicată
decât cea a apelor de alimentare ).
Caracteristici chimice : – în apele uzate proaspete și după epurarea biologic ă se găse sc
cantități mici (1-2 mgf/dm3) de oxygen dizolvat (O2). Cantități mai mari sau mai mici de oxigen
se găsesc în apele de suprafață , în funcție de gradul de poluare . Important este să cunoaștem
conținutul de oxigen al unei ape de suprafață , pentru stabili rea gradul de poluare .
– consumul biochimic de oxigen al apelor uzate (Biochemical oxygen
demand = BOD), este constituit din cantitatea de oxigen consumată pentru descompunerea
biochimică a ma teriilor solide organice totale (în condiții aerobe ), la temperatura standard de –
20°C și timpul de 5 zile. Valoarea obținută se notează cu CBO5 (consumul biochimic de oxige n
la 5 zile ) și reprezintă gradul de impurificare al apei uzate sau de suprafață , cu cât valoarea este
mai mare, cu atât apa este mai poluată.
Descompunerea biochimică a apelor uzate se produce în două faze:
– faza primară , numită și a carbonului, care începe imediat și are o durată de 20 zile, la
temperatura de 20°C (pentru apele uzate menajere ). În această fază oxigenul se consumă pentru
oxidarea substanțelor organice, se formează CO 2 care rămâne sub formă de gaz în soluție sau se
degajă și
– faza sec undară , a azotului , începe după aproximativ 10 zile și durează peste 100 zile , în care
oxigenul se consumă pentru transformarea amoniacului în nitriți și apoi în nitr ați. [Ianculescu O.
și Ianculescu D. , 2002]
Consumul chimic de oxigen (CCO) stabilește indirect cantitatea de oxigen consumat
pentru oxidarea substanțe le organice , degradabile și nedegradabile , prezente în mediu . Raportul
CBO 5/CCO reflectă gradul de biodegradabilitate al unui efluent sau al unei ape reziduale. Acest
raport este apropiat de 0 ,6 pentru apele men ajere uzuale , iar pragul de lipsă de biodegradabilitate
este atins când acest raport este < 0,2.

33
Azotul total este alcătuit din amoniac liber, azot organic, nitriți și nitrați. Amoniacul liber este
rezultatul descompunerii bacteriene a substanțelor organice. Azotul organic și amoniacul liber
sunt luați ca indicatori ai substanțelor organice azotoase, prezente în apa uzată, iar amoniacul
albuminoidal ca indicator al azotului organic, care se poate descompune.
Cea mai stabilă formă a materiilor organice azotoase o reprezintă n itrații iar prezența lor
indică o apă stabilă din punct de vedere al transformării. Nitriții și nitrații sunt în concen trații mai
mici (sub 1/1 mil.) în apa uzată proaspătă.
Sulfurile sunt r ezultatul descompunerii substanțelor organice sau anorganice și provin, de
cele mai multe ori, din apele uzate industriale.
Acizii volatili indică progresul fermentării a naerobe a substanțelor organice iar prin
fermentare, iau naștere CO 2 și CH 4. În cantități mari , grăsimile și uleiurile formează o peliculă pe
suprafața ape i care poate împiedica aerarea, poate colmata filtrele biologice, inhib ă procesele
anaerobe din bazinele de fermentare etc.
Cele mai întâlnite gaze la epurarea apelor sunt hidrogen ul sulfurat, bioxidul de carbon și
metanul. Hidrogenul sulfurat indică o apă uzată ținută un timp mai îndelungat în condiții
anaerobe. Metanul și bioxidul de carbon sunt indicatori ai fermentării anaerobe.
Un indicator al mersului epurării îl reprezintă c oncentrația de ioni de hidrogen (pH) , de el
depinde activitatea microorganismelor, precipitările chimice etc. Valoarea pH -ului trebuie să fie
în jurul valorii 7.
Potențialul de oxidoreducere (potențialul Redox, rH) furnizează informații asupra put erii
de o xidare sau de reducere a apei sau nămolului, în scara Redox. Putrescibilitatea este o
caracteristică a apelor uzate care indică posibilitatea ca o apă să se descompună mai repede sau
mai încet.
Absența bacteriilor dintr -o apă poate fi un indiciu clar al prezenței unor substanțe toxice.
Analizele bacteriologice se fac de obicei în p aralel cu cele chimice. E valuarea elementelor
biologice se face pe baza listei de bioindicatori, î n procesul de stabilire a stării ecologice sau a
potențialului ecologic a ecosi stemelor acv atice, naturale sau artificial.

3.3. Regimu l juridic al apelor în România

34
Legislația UE privind apa a fost transformată profund prin adoptarea , în 2000, a
Directivei -Cadru privind apa (DCA) . Aceasta a introdus o abordare globală privind gestionarea
și protecția apelor de suprafață și subterane din bazinele hidrografic e, fiind completată ulterior
cu acorduri internaționale și dispoziții legislative privind cantitatea, calitatea și poluarea apei.
Prima lege dedicată protecției apelor a fo st adoptată în iunie 1924, Le gea regimului
apelor, potrivit căreia toate apele care produceau forță motrică, ca și cele ce puteau fi folosite în
interes obstesc deveneau bunuri publice. După cel de -al doilea război mondial regimul juridic al
apelor a fost reglementat prin Legea apelor nr. 8/1974, Decretul nr. 39/1956 pentru
reglementarea apelor teritoriale, Legea nr. 5/1989 privind gospodărirea rațională, protecția și
asigurarea calității apelor, Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime
interioare, al mării teritoriale și al zonei contigue ale României etc.
Art. 136, al in. 3 din Constituție stabile ște că „Bogățiile de interes public ale subsolului,
spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea
teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte 182
bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice”. O.U.G. nr.
195/2005 privind protecția mediului dedică Capitolul IX Protecției apelor și a ecosistemelor
acvatice. Art. 55, menționează că protecția apelor de suprafață și subterane și a ecosistemelor
acvatice are ca obiect menținerea și îmbunătățirea calității și productivității biologice ale
acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane si bunurilor
materiale, iar conservarea, protecția și îmbunătățirea calității apelor costiere și maritime
urmăre ște reducerea progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe
prioritare /prioritar periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în Convenția
privind protecția Mării Negre împotriva poluării. Art. 58 cuprinde obligațiile persoanelor
fizice/juridice în acest domeniu:
a) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrării faunei
acvatice și de ameliorare a calității apei, prevăzute cu termen în avizul sau autorizația de
gospodărire a apelor, precum și în autorizația de mediu și să monitorizeze zona de impact;
b) să se doteze, în cazul deținerii de nave, platforme plutitoare sau de foraje marine, cu instalații
de stocare sau de tratarea deșeurilor, instalații de epurarea apelor uzate și racorduri de
descărcarea acestora în instalații de mal sau plutitoare;

35
c) să amenajeze porturile cu instalații de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizarea
deșeurilor petroliere, menajere sau de altă natură, stocate pe navele fluvial ș i maritime ș i să
constituie echipe de intervenție în caz de poluare accidental a apelor și a zonelor de coastă;
d) să nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele natural ș i să nu
arunce de pe acestea nici un fel de deșeuri;
e) să nu spele obiecte, produse, ambalaje, material care pot produce impurificarea apelor des
uprafață;
f) să nu deverseze în apele de suprafață, subterane și maritime ape uzate, substa nțe petroliere,
substanțe prioritare/prioritar periculoase;
g) să nu arunce și să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor și în zonele umede și de coastă
deșeuri de orice fel și să nu introducă în ape substanțe explozive, tensiune electrică, narcotice,
substanțe prioritare/prioritar periculoase.
În prezent, regimul apelor este reglementat de Legea nr. 107/1996 modificată și
completată prin Legea nr. 310/2004 și Legea nr.112/2006 și prin O.U.G. nr. 3/2010 , aprobată
prin Legea 146/2010 art.1 lit.1-5 din Legea nr.107/1996 , modificată în 2010 și stabile ște că:
1) Apele reprezintă o sursă natural ă regenerabilă, vulnerabilă și limitată, element indispensabil
pentru v iață și pentru societate, materie primă pentru activități productive, sursă de energie și
cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic.
(11) Apa nu este un produs comercial oarecare, ci este un patrimoniu natural care trebuie protejat,
tratat și apărat ca atare (art. 80, alin. 1: Apa constituie o resursă naturală cu valoare economic, în
toate formele sale de utilizare. Conservarea, refolosirea și economisirea apei sunt încurajate prin
aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei cemanifestă o preocupare constantă în
protejarea cantității și calității apei, precum și prin aplicarea de penalități celor care r isipesc sau
poluează resursele de apa, în art. 12 se preve de ca până în anul 2010 se va promova o politică de
recuperare a costurilor în domeniul apei care să stimuleze folosințele și să utilizeze în mod
eficient resurse le de apă. Alin. 2 menționează că mecanismul economic specific domeniului
gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă include sistemul de contribuții, plăți,
bonificații și penalități ca parte a modului de finanțarea dezvoltării domeniului și de asigurarea
funcționării Administrației Naționale „Apele Române”).
(2) Apele fac parte din domeniul public al statului. Cunoa șterea, protecția, punerea în valoare și
utilizarea durabilă a resurselor de apă sunt acțiuni de interes general.

36
(3) Dreptul de folosință, ca și obligațiile corespunzătoare rezultate din protecția și conservarea
resurselor de apă vor fi exercitate în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu excepția
apelor geotermale , pentru care se vor adopta reglementări specifice.
(4) Apele, malurile și albiile acest ora, indiferent cine le administrează, sunt supuse dispozițiilor
prezentei legi, precum și dispozițiilor din convențiile internaționale la care România este parte.
(5) De asemenea, sunt supuse dispozițiilor prezentei legi lucrările care se construiesc pe ape sau
au legătură cu apele și prin care, direct ori indirect, se produc modificări temporare sau definitive
asupra calității apelor ori regimului de curgere al acestora.
(6) Conservarea, protecția și îmbunătățirea mediului acvatic, încondițiile utilizării durabile a
resurselor de apă, au la bază principiile precauției, prevenirii, evitării daunelor la sursă și
poluatorul plăte ște și trebuie să țină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în
Delta Dunării ș i în Marea Neagră, deoare ce echilibrul acestora este strâns influențat de calitatea
apelor interioare care se varsă în acestea.
Prevederile legii apelor au ca scop următoarele aspecte :
a) conservarea, dezvoltarea și protecția resurselor de apă, precum și asigurarea unei curgeri libere
a apelor;
b) protecția împotriva oricărei forme de poluare și de modificare a caracteristicilor resurselor de
apă, a malurilor și albiilor sau cuvetelor acestora;
c) refacerea calității apelor de suprafață și subterane;
d) conservarea și protejarea ecosistemelo racvatice;
e) asigurarea alimentării cu apă potabilă a populației și a salubrității publice;
f) gospodărirea durabilă a apei și repartiția rațională și echilibrată a acestei resurse, cu
menținerea și ameliorarea calității și regenerării natura le a apelor;
g) apărarea împotriva inundațiilor și oricăror alte fenomene hidro -meteorologice periculoase;
h) satisfacerea cerințelor de apă pentru agricultur ă, industrie, producer e de energie,
transporturilor, aquaculturii, turismului, agrementului și sporturilor nautice, ca și ale oricăror alte
activități umane;
i) integrarea aspectelor cantitative și calitative atât pentru apele de suprafață, cât și pentru apele
subterane care aparțin aceluia și sistem ecologic, hidrologic și hidrogeologic;
j) asigurar ea protecției ecosistemelor acvatice situate în imediata vecinătate a coastelor, în golfuri
sau aflate în Marea Neagră;

37
k) promovarea utilizării durabile a apelor , pe baza protecției pe termen lung a resurselor
disponibile de apă;
l) conservarea, protecția și îmbunătățirea mediului acvatic prin măsuri specifice pentru reducerea
progresivă a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe prioritare și încetarea sau
eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe prioritar periculoase;
m) reducerea progresivă a poluării apelor subterane și prevenirea poluării ulterioare;
n) atingerea obiectivelor Convenției pentru protecția Mării Negre împotriva poluării , în ceea ce
prive ște încetarea sau eliminarea etap izată a evacuărilor, emisiilor sau pierderilor de substanțe
prioritare pentru atingerea în mediul marin a concentrațiilor acestor substanțe aproape de valorile
fondului natural și aproape de valoarea zero pentru substanțele de sinteză;
o) prevenirea deteriorării ulterioare, protecția și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice și, în
ceea ce prive ște cerințele de apă, a ecosistemelor terestre și a zonelor umede , ce depind în mod
direct de ecosistemele acvatice.

3.4. Proprietatea asupra apelor

Art. 136, al in. 3 din Constituție stabile ște că „Bogățiile de interes public ale subsolului,
spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea
teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoul ui continental, precum și alte
bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice ”. Conform art.
136, alin.1 proprietatea este publică sau privată. Aceste bunuri pot fi date în administrare
Regiilor Autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea,
ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.
În comp letarea textului constituțional, art. 3, al in.1 din Legea nr. 107/1996 modificată și
completată stabile ște că: Aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor
minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depă șesc suprafața de 10 km2,
malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja
mării, cu bogățiile lor naturale și potențialul energetic valorificabil, marea teritorială și fundul
apelor maritime. Codul civil [www.coduri.cjo.ro/codul -civil/ ] art. 579, menționează că „cel c e
are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuințare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul
ce proprietarul fondului inferior are dobândit sau prin vreun titlu sau prin prescripție asupra

38
acelui izvor”. Cu alte cuvinte, proprietarul terenului este și proprietarul izvorului, acesta fiind
parte integrantă din fond.
Cu toate acestea, art. 4 din Legea nr. 107/1996 impune ca resursele de apă, de suprafață și
subterane să fie monopol natural de interes strategic, iar stabilirea regimului de folosire a
resurselor de apă (indiferent de forma de proprietate ) este un drept exclusiv al Guvernului, care
se exercit ă prin autoritatea public ă central ă din domeniul apelor.

Regimul de folosire a apelor:
Dreptul de folosință a apelor de suprafață sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se
stabile ște prin autorizația de gospodărire a apelor și se exercită potrivit prevederilor legale.
Acest drept include și evacuarea, în resursele de apă, a apelor uzate, celor din desecări ori
drenaje, ape meteorice, ape de mină sau de zăcământ, după utilizare. Apele de suprafață sau
subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare și de protecție acalității apelor,
pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat și alte trebuințe gospodăre ști, dacă pentru aceasta nu se
folosesc instalații sau se folosesc instalații de mică capacitate (până la 0,2 litri/secundă ),
destinate exclusiv satisfacerii necesităților gospodăriilor proprii. Orice persoană fizică, pe propria
răspundere, poate utiliza liber pentru îmbăiere ape le marine și apele interioare din afara zonelor
de restricție. Utilizarea apelor subterane se face pe baza rezervelor determinate prin studii
hidrogeologice. Art. 15 din legea apelor interzice poluarea în orice mod a resurselor de apă.
Normele de calitate a resurselor de apă legate de funcțiunile apei se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea autorității publice central din domeniul apelor.
Preocupările pentru protecția apelor a u devenit o constantă la nivel european, fapt relevat
de numărul mare al convențiilor, tratatelor și declarațiilor internaționale din acest sector.
Amintim câteva dintre acestea:
– Convenția asupra mării teritoriale și a zonei contigue, semnată la Geneva în 1958.
– Declarația Adunării Generale ONU asupra principiilor privind fundul mărilor și oceanelor și
subsolul lor, dincolo de limitele jurisdicției naționale, 1971.
– Convenția referitoare la prevenirea poluării marine cauzate de operațiuni de imersare efectuate
de nave și aeronave, Oslo, 1972.

39
– Convenția internațională privind prevenirea poluării de către nave, adoptată în cadrul
Conferinței internaționale privind poluarea marină, convocată de Organizația Maritimă
Internațională la Londra, în 1973, care a fost amendată printr -un protocol din 1978.
– Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării , Montego Bay (Jamaica), 1982.
– Convenția între Guvernul României, Guvernul Republicii Cehia, Guvernul R.R.S. Iugoslavia,
Guvernul URSS și Guvernul Republicii Ungare privind protecția apelor râului Tisa și a
afluenților ei împotriva poluării, Szeged, 1986.
– Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării , semnată la Bucure ști în data de 21
aprilie 1992.
– Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea
(Convenția pentru protecția fluviului Dunărea), semnată la Sofia în data de 29 iunie 1994.
– Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontalieră și a lacurilo r
internaționale, Helsinki 1992.
– Protocolul Apă si Sănătate la Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă
transfrontalieră și a lacurilor internaționale, Londra, 17 iunie 1999.
– Declarația privind protecția apelor, semnată la Bucure ști de 16 tări riverane Dunării și Mării
Negre , la 23 februarie 2007.
Mențiuni :
Proiectul Regional privind Dun ărea (DPR) , elaborat de Programul Națiunilor Unite
pentru Dezvoltare (PNUD/GEF) are ca obiectiv îmbunătățirea calității mediulu i din bazinul
Dunării prin protejarea apelor și gospodărirea durabilă a resurselor naturale. DRP acordă sprijin
tehnic și situația existent ă în Uniunea Europeană.
Începând cu 1995, UE a adoptat o abordare integrată a managementului apelor pentru a
promova o folosire durabilă a resurselor de apă și a asigura coerența politicii în acest domeniu
(Comunicarea Comisiei COM (96)59). Prin această comunicare, Comisia stabile ște abordarea
politicii privind protecția apei, stabilind următoarele obiective [Pascal , 2004] :
– Asigurarea furnizării de apă potabilă;
– Asigurarea furnizării de apă potabilă sau nepotabilă, care să îndeplinească cerințele economice,
altele decât cele necesare consumului uman;
– Protecția și conservarea mediului acvatic;
– Limitarea dezastrelor naturale (secetă, inundații).

40
Această abordare a fost completată cu Directiva -Cadru în domeniul politicii privind
protecția apei (Directiva nr. 2000/60/CE), care stabile ște cadrul de protecție a apelor interioare
de suprafață, a celor de adâncime și de coastă, având ca obiective prevenirea și reducerea
poluării, promovarea folosirii apelor durabile, protejarea mediului acvatic, îmbunătățirea
statutului ecosistemelor acvatice și diminuarea efectelor produse de secetă și inundații. O serie de
directive (a se vedea tabelul nr. 2) au fost adoptate pentru introducerea unor standard de calitate a
apei potabile (Directiva nr. 98/83/CE), a apelor de suprafață (Directiva nr. 75/440/CEE) sau a
unor standarde de măsurare si analiză a poluării apelor de suprafață (Directiva nr. 79/869/CEE).
Au fost stabiliți parametrii minimi ai apelor destinate îmbăierii (Directiva nr. 76/160/CEE), ai
apelor uzate (Directiva nr. 91/271/CEE), ai apelor din crescătoriile piscicole (Directivele
nr.79/923/CEE si 78/659/CEE) și s-au limitat emisiile unor substanțe pericu loase în apele de
adâncime (Directiva nr. 80/68/CEE). Pentru reducerea poluării a fost întocmită o listă a
substanțelor pentru care se vor lua măsuri de control al emisiilor și de stabilirea unor limite
admisibile (Directiva nr. 2001/2455CE). În ceea ce privește poluarea apelor maritime, a fost
formulată o strategie de promovare a folosirii durabile a mărilor și oceanelor și de conservare a
ecosistemelor marine (COM (2002)539), întocmindu -se un cadru de cooperare între statele
membre (Decizia nr. 2850/2000/CE).
Comunitatea Europeană este parte în diferite convenții internaționale, cum ar fi
Convenția de la Barcelona privind protejarea Mării Mediterane (Deciziile nr. 77/585/CEE,
81/420/CEE, 83/101/CEE și 84/132/CEE), Convenția de la Helsinki de prot ejarea Mării Baltice
(Deciziile nr. 94/156/CEE și 94/157/CEE) sau de protejare a apelor transfrontaliere și a lacurilor
internaționale (Decizia nr. 95/308/CE), Convenția de la Paris de protejare a apelor Atlanticului
de Nord -Est (Decizia nr. 98/249/CE), Co nvențiaprivind cooperarea pentru protecția și folosirea
durabilă a Dunării și a Mării Negre (COM(2001)615) ca și Convenția privind protejarea Rinului
(Decizia nr. 2000/706/CE). Măsurilede prevenire a poluării maritime au constat și în limitarea
emisiilor u nor substanțe în mediul marin (Directiva nr. 76/464/CEE).
3.5. Directiva -cadru privind Apa (DCA)
Politica europeană privind apa a cunoscut un proces de restructurare odată cu adoptarea
DCA 2000/60/EC . Directiva -cadru privind apa stabilește un cadru pentru protecția apelor de
toate felur ile, pentru a preveni și reduce poluarea, pentru a pro mova utilizarea durabilă a apei și a

41
proteja mediul acvatic, dar și pentru a îmbunătăți starea ecosistemelor acvatice și atenua efectele
inundațiilor și secetelor. Excep tând cazurilor în c are se aplică derogări special, p rin utilizarea
planurilor de gestionare a bazinului hidrografic , toate apele trebuie să obțină o stare ecologică
bună . În cazul unui număr important de corpuri de apă până la termenul vizat, și anume 2015 , s-
au înregistrat progrese semnificative în realizarea acestui obiectiv , fapt indicat de c ele trei
rapoarte privind punerea în aplicare a directive, publicate până în prezent ( COM (2007)0128 ,
COM(2009)0156 și COM(2012)0670 ). Un instrument de cole ctare și schimb de informații și
date, a fost lansat de către Comisie în 2007, la nivelul UE și de monitorizare a agenților poluanți
eliberați în apele de suprafață sau în mediul acvatic (Water Information System for Europe –
Sistemul de informare privind apa pentru Europa ) WISE .
Comunicarea Comisiei „Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea
Europeană” (COM(2007)0414) a avut loc în 2007, ocazie cu care au fost i dentificate , în
continuare , obstacole care împiedică o mai bună protecție a resurselor de apă din Europa . În
2012, în vederea asigur ării disponibilit ății apei de calitate pentru toți utilizatorii legitimi, Comisi a
a lansat Planul de salvgardare a resurselor de apă ale Europei (COM(2012)0673) , printr -o mai
bună aplicare a pol iticii actuale a UE privind apa și integrarea obiectivelor acestei politici în alte
domenii , ca și prin remedierea lacunelor existente în cadrul actual. Astfel statele membre trebuie
să-și stabilească obiective privind utilizarea eficientă a apei și să elaboreze standarde privind
reutiliza rea apei .

Scurte considerații cu privire la Directiva -Cadru Apa (DCA) nr. 2000/60/CE :
Directiva -Cadru Apa propusă în 1997 a primit forma finală, în decembrie 2000. Pentru a pune
bazele unui control eficient al poluării apelor, DCA prevede un obiectiv comun pentru toate
statele care implementează: „atingerea calității ecologice și chimice bune” a apelor până în anul
2015. Așadar, DCA stabile ște clar termenul limită până la care apele trebuie să atingă un prag
minim al calității, prin reducerea emisiilor provenite din activitatea umană, industrială ș i
agricolă.
Scopul directivei : stabilirea unui cadru privind protecția apelor desuprafață interioare, a
apelor tranzitorii, a apelor de coastă și subterane.
Astfel, se urmăre ște:

42
– Prevenirea deteriorării ulterioare, protejarea și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice
ținând cont și de cerințele de apă, ecosistemele terestre și zonele umede direct dependente de
ecosistemele acvatice;
– Promovarea utilizării durabile a apelor pe bazaunei protecții pe termen lung a resurselor
disponibile de apă;
– Asigurarea reducerii progresive a poluării apelor subterane și prevenirea poluării ulterioare;
– Diminuarea efectelor inundațiilor și a secetei.
Directiva -Cadru Apa este una din primele directive europene în domeniul politicilor de
mediu care integrează, în mod explicit, aspectele economice în cadrul proceselor de atingere a
obiectivelor.
Principiile care stau la baza mecanismului economic în domeniul gospodăririi apelor sunt:
-Apa nu este un produs comercial ca oricare altul, ci o moștenire care trebuie apărată, protejată și
tratată ca atare.
-Drepturi egale de acces la sursele de apă pentru toate folosințele.
-Utilizatorul plăte ște pentru serviciul prestat.
-Acordarea de bonificații pentru utilizatorii de apă care demonstrează constant o grijă deosebită
pentru folosirea rațională și protecția calității apei.
-Poluatorul plăte ște (penalitățile sunt aplicate utilizatorilor pentru depă șirea concentrațiilor
maxime admise la poluanți din apele uzate evacuate, înscrise în autorizațiile de gospodărirea
apelor.
Cuantumul acestor penalități este stabilit în cadrul O.U.G. nr.107/2002, modificată și
completată ulterior, în 2003, 2005, 2008 și 2010).
Elemente de noutate :
• gospodărirea apelor în Europa se va realiz a la nivel bazinal;
• gospodărire integrată apa de suprafață -ape subterane -zone umede și alte tipuri de ecosisteme
dependente de ecosistemele acvatice;
• stabilirea obiectivului comun de „stare bună”, ce trebuie atins după implementarea măsurilor
cuprinse în Planul de gospodărire a apelor;
• caracterizarea stării apelor în 5 categorii de calitate în funcție de elementele biologice, având în
vedere că aceste elemente integrează și reflectă sinergic toate tipurile de impact și condițiile de

43
mediu pe o perioadă mai lungă de timp. Elementele fizicochimice, hidrologice și morfologice
sunt elemente ajutătoare pentru caracterizarea stării apelor;
• definirea stării de referință pentru apele de suprafață;
• definirea categoriei de „corpuri de apă puternic modificate” și „corpuri de apă artificiale”;
• recuperarea costurilor pentru serviciile de apă;
• participarea publicului la elaborarea Planului de Management al Apelor.
[http://www.mmediu.ro/articol/stadiul -implementarii -directivelor -europene/388
http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/11_P.M.R.I.%20Somes%20Tisa%20draft.pdf ]
Așa cum precizam anterior, este introdus un nou concept în managementul resurselor de
apă „corpul de apă”.
Corpul de apă este unitatea care se va utiliza pentru rapo rtarea și verificarea modului de
atingere a obiectivelor țintă ale directivei.
Corpul de apă de suprafață reprezintă un element discret și semnificativ al apelor de
suprafață ca: râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal, ape de tranziție, o parte din apele
marine litorale (art. 2.10 din DCA).
Corpul de apă subteran reprezintă un volum distinct (singular) de apă subterană dintr -un
acvifer sau mai multe acvifere (art.2.12). Corpul de apă de suprafață este format din: apă, patul
albiei, zona riverană a râului care este relevant pentru flora și fauna acvatică. Corpurile de apă de
suprafață trebuie să fie alcătuite din elemente continue ale apelor de suprafață și să nu se
suprapună unele cu altele. Criteriile de bază pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață
sunt prezentate în directivă.
Caracterizarea calității apei conform directivei se face prin încadrarea în cinci categorii
de calitate, având ca factor de referință elemente biologice. Ca elemente suplimentare de
determinarea calității se apelează la elemente fizico -chimice, elemente hidrologice și
morfologice.
Agenda DCA [www. mmediu.ro ]:
2003 – Identificarea bazinelor hidrografie ale râurilor de pe teritoriul național al fiecărui SM,
atribuirea lor Districtelor de Bazin și identificarea autorităților competente.
2004 – Caracterizarea Districtelor de Bazin în funcție de presiunile și impactul folosințelor de
apă, inclus iv înregistrarea ariilor protejate.

44
2006 – Efectuarea, în colaborare cu Comisia Europeană, a intercalibrării sistemelor de clasificare
a stării ecologice.
2006 – Aducerea în stare operațională a sistemelor de monitoring.
2009 – Elaborarea Programelor de măsuri pentru atingerea obiectivelor de mediu în condiții cost-
efect acceptabile.
2009 – Elaborarea și publicarea planurilor de management al bazinului hidrografic pentru fiecare
district de bazin, incluzând desemnarea corpurilor de apă puternic modificate.
2010 – Implementarea politicilor economice de cre ștere a sustenabilității resurselor de apă.
2012 – Aducerea în stare opera țională a Programelor de Măsuri.
2015 – Implementarea Programelor de Măsuri și realizarea obiectivelor de mediu.
Directiva -Cadru privind Apa a fost transpusă în legislația națională prin Legea nr.
310/2004 pentru modificarea și completarea Legea apelor nr. 107/1996.
Directiva nr. 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate modificată prin Directiva nr.
98/15/CE:
Obiectivul directivei este de a proteja mediul de efectele adverse ale descărcărilo r de ape
uzate orășenești și ale descărcărilor provenind din anumite sectoare industriale, în principa l
industria alimentară și prelucrătoare. Directiva stabilește o serie de cerințe eferitoare la sistemele
de colectare, epurarea și evacuarea apelor uzate din aglomer ările urbane, precum și a celor
biodegradabi le pro venite de la anumite sectoare industriale.
Plan pentru îndeplinirea cerințelor directivei:
A. Principalele cerințe ale Directivei sunt:
1. Desemnarea întregului teritoriu al României ca zonă sensibilă (art. 5(8)).
2. Asigurarea că toate aglomerările mai mari de 2.000 l.e. (locuitori echivalenți) sunt prevăzute
cu sisteme de colectarea apei uzate orășenești (art.3).
3. Asigurarea că apele uzate orășenești care intră în sistemele de colectare ale aglomerărilor cu
mai mult de 2.000 l.e., sunt subiectul unei epurări secundare sau echivalente înainte de
descărcare (art. 4).
4. Asigurarea că apele uzate orăsenesti care intră în sistemele de colectare ale aglomerărilor cu
mai mult de 10.000 l.e., situate în zonele sensibile, sunt supuse unei epurări mai stringent înainte
de descărcare, iar apa descărcată satisface standardele de emisii relevante pentru azot și fosfor
(Anexa I, tabel 2, art. 5 alin. 2, 3, 4).

45
5. Asigurarea că apele uzate oră șenești colectate din aglomerările cu mai mult de 2.000 l.e. și
descărcate în cursuri de apă curgătoare ș i cele provenite din aglomerări cu mai puțin de 10.000
l.e. care descarcă în apele costiere, sunt epurate corespunzător înainte de descărcare (art.7).
6. Asigurarea că, atunci când apele din jurisdicția unui SM sunt afectate de evacuări de ape uzate
din alt SM, statul afectat notifică celuilalt stat și Comisiei faptele relevante (art.9).
7. Asigurarea că stațiile de epurarea apelor uzate orășenești sunt proiectate, construite, exploatate
și întreținute pentru a asigu ra performanțe suficiente în condiții climatice normale (art.10).
8. Asigurarea că descărcările de ape uzate industriale care intră în sistemele de colectare și în
stațiile de epurare oră șenești (art. 11), descărcările din stațiile de epurarea apei uzate orășenești
(art. 12) și depozitarea nămolului rezultat din stațiile epurare a apei uzate oră șenești, sunt supuse
unor reglementări prealabile și/sau unor autorizări specific de către autoritatea competentă.
9. Asigurarea că apele uzate industriale biodegra dabile care nu intră în stațiile de epurare a apei
uzate orășenești, respecta condițiile de descărcare stabilite în reglementările prealabile și/sau
autorizările specifice emise de către autoritatea competent (art.13).
10. Asigurarea monitorizării apelor uzate descărcate, a monitorizării apelor receptoare relevante
și a monitorizării procedurilor de depozitare a nămolului provenit din epurarea apei uzate
orășenești (art. 14, 15).
11. Cerințe orizontale (de exemplu: determinarea responsabilităților, raporta rea – art.16).
B. Plan pentru implementarea cerințelor:
1. Decizia declarării întregului teritoriu al României ca zonă sensibilă.
2. Asigurarea că toate aglomerările vor fi dotate cu sisteme de colectarea apelor uzate orăsenesti,
respectiv aglomerările cumaimult de 10.000 l.e. până cel mai târziu la 31 decembrie 2000 și
aglomerările între 2.000 și 10.000 l.e. până cel mai târziu la 31 decembrie 2005.
3. Asigurarea că apele uzate orăsenesti care intră în sistemele de colectare ale aglomerărilor sunt
supuse unei epurări secundare sau unei epurări echivalente înainte de descărcare, respective
pentru aglomerările cu mai mult de 10.000 l.e. până cel mai târziu la 31 decembrie2000 și pentru
aglomerările cu 2.000 – 10.000 l.e., până cel mai târziu la 31 dec embrie 2005.
4. Asigurarea că apele uzate orăsenesti care intră în sistemele de colectare ale aglomerărilor cu
mai mult de 10.000 l.e. Și situate în zone sensibile sunt supuse unei epurări stringente înainte de
a fi descărcate, iar descărcările satisfac standardele relevante de emisie pentru azot și fosfor.

46
5. Asigurarea că acele ape uzate oră șenești care intră în sistemele de colectare ale aglomerărilor
cu mai puțin de 2.000 l.e. sunt supuse, înainte de a fi descărcate, unei epurări adecvate până cel
mai târziu la 31 decembrie 2005.
6. Asigurarea că, atunci când apele aflate în jurisdicția unui SM sunt afectate de descărcările de
ape uzate provenite de la un alt SM, SM afectat notifică celuilalt stat și Comisiei asupra faptelor
relevante.
7. Asigurarea că stațiile de epurare a apelor uzate orășenești sunt proiectate, construite,
exploatate și întreținute pentru a asigura o performanță suficientă în condiții climatice locale
normale și că sistemele de colectare satisfac cerințele stabilite de directivă.
8. Asigurarea că, descărcările apelor uzate industriale în sistemele de colectare și în stațiile de
epurarea apelor uzate orășenești, descărcările din stațiile de epurarea apelor uzate orășenești și
depozitarea nămolurilor din stațiile de epurare a apelor uzate oră șenești sunt supuse reglementării
anterioare și/sau autorizărilor specifice de către autoritatea competentă.
9. Asigurarea că apele uzate industriale biodegradabile din unitățile care aparțin sectoarelor
industrial specificate, care nu intră în st ațiile de epurare a apelor uzate orășenești, înainte de
descărcarea lor în apele receptoare, respectă condițiile stabilite în reglementările prealabile și/sau
autorizațiile specific date de autoritatea competentă.
10. Asigurarea monitorizării apelor uzate epurate evacuate, a apelor receptoare relevante și a
procedeelor de depozitarea nămolurilor provenite din stațiile de epurarea apelor oră șenești uzate.
Exemplificări referitoare la perioadele de tranziție obținute:
Termenele limită pentru implementarea dir ectivei variază în funcție de mărime a
aglomerărilor umane și de caracteristicile receptorilor naturali.
Pentru colectarea apelor uzate:
– Până la 31 decembrie 2015, pentru 263 de aglomerări cu mai mult de 10.000 l.e. reprezentând
61,9% din încărcarea biodegradabilă totală; Până la 31 decembrie 2018, pentru 2346 de
aglomerări cu mai puțin de 10 .000 l.e., reprezentând 38,1% din încărcarea biodegradabilă totală.
Pentru epurarea apelor uzate:
– Până la 31 decembrie 2015, pentru 263 de aglomerări cu mai mul t de 10.000 l.e., reprezentând
61,9% din încărcarea biodegradabilă totală; Până la 31 decembrie 2018, pentru 2.346 de
aglomerări cu mai puțin de 10.000 l.e., reprezentând 38,1% din încărcarea biodegradabilă totală.
Motivația solicitării acestor perioade de tranziție este determinată de următoarele aspecte:

47
-Situația existentă a infrastructurii din domeniul colectării și epurării apelor uzate orășenești, în
special în mediul rural, necesită un mare volum de lucrări edilitare;
-Costurile de implementare sunt foarte mari;
-Capacitatea României de a asigura finanțarea acestor lucrări este limitată, ceea ce va face
imposibilă realizarea acestor lucrări într-un termen scurt; este necesară o eșalonare în timp a
investițiilor care vor corespunde cu perioadele de tranziție obținute la negocierile cu Comisia
Uniunii Europene; Comunitățile mici nu au în prezent o capacitate de proiectare, finanțare și
executare a unor proiecte mari de investiții.
Faze ale implementării Directivei nr. 91/271/CEE modificată, în România:
Faza 1:
-Identificarea aglomerărilor umane care au mai mult de 2.000 l.e. și a celor mai mari de15.000
l.e, care necesită extinderea sistemelor de colectare a apelor uzate. De asemenea, vor fi
identificate aglomerările cu mai mult de 2.000 l.e. sau /și a celor cu mai mult de 15.000 l.e., care
necesită îmbunătățirea epurării apelor uzate;
-Identificarea zonelor sensibile;
-Identificarea infrastructurii (rețelele de canalizare și stațiile de epurare) și evaluarea necesarului
pentru îmbunătățirea acestora;
-Evaluarea sistemului de monitoring existent și a sistemului de inspecție.
Faza 2:
-Stabilirea programelor de realizare a rețelelor de canalizare și a stațiilor de epurare conform
Planului de acțiune pentru colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești în care sunt
prevăzute termene pentru fiecare din activitățile de implementare;
-Pregătirea planurilor de investiții;
-Asigurarea unui sistem de recuperare a costurilor.
Faza 3:
-Continuarea construirii unor noi stații de epurare a apelor uzate urbane în aglomerările umane,
modernizarea stațiilor de epurare a apelor uzate urbane; modernizarea stațiilor de epurare a
apelor uzate în industria agroalimentară; reabilitarea sistemelor de canalizare existente;
construirea și/sau extinderea sistemelor d e canalizare urbană.
România a realizat o serie de acțiuni prevăzute pentru implementarea Directivei nr.
91/271/ CEE, dintre care amintim :

48
-Identificarea apelor natural e (lacuri sau sectoare de cursuri de apă) afectate de concentrații mari
de azot;
-Metodo logie pentru identificarea zonelor sensibile;
-Identificarea zonelor sensibile;
-Situația canalizării si epurării apeloruzate în localitățile României;
-Evaluarea lucrărilor necesare pentru implementarea directivei.
Costurile tehnice (construirea unor noi stații de epurare a apelor uzate urbane,
modernizarea stațiilor existente de epurare a apelor uzate urbane, modernizarea stațiilor existente
de epurare a apelor uzate din industria agroalimentară, reabilitarea sistemelor de canalizare
existente, construcți a și/sau extinderea sistemelor de canalizare urbană) estimate
pentruimplementarea Directivei nr. 91/271/EEC sunt de circa 9,5 miliarde euro pentru investiții,
din care 5,7 miliarde euro pentru stațiile de epurare și 3,8 miliarde euro pentru sistemele de
canalizare.
Costuri administrative: se estimează că vor fi necesari 50.000 euro/an pentru activitățile
de autorizare și pentru cheltuielile de personal, va fi necesară și instruirea personalului, ceea ce
presupune aproximativ 100.000 euro anual.
Sub aspect practic, directiva solicit ă un domeniu mai amplu de instrumente pentru
monitorizarea și clasificarea apelor, în scopul de a evalua starea lor ecologică și, de asemenea, un
sistem de autorizare și înregistrare a prelevărilor și acumulărilor de apă pentru protej area stării
ecologice.
Etapele principale de implementare ale DCA sunt următoarele:
Acțiuni Articolul din
Directiva -Cadru
2000/60/EC Termene
Cadru l legislativ
 adoptarea prevederilor legale
 identificarea auto rității competente
 notificarea c ătre Comisia European ă a
autorit ăților competente
2 (4)
3 (7)
3 (8)
Decembrie 2003
Decembrie 2003
Iunie 2004
Caracterizarea bazinului hidrografic
 Analiza caracteristicilor bazinului
hidrografic
 Registrul ariilor protejate
 Evaluarea presiunilor semnificative și
5 (1)

6 (1)
5 (1)
Decembrie 2004

Decembrie 2004
Decembrie 2004

49
a impactului acestora
 Analiza economic ă a utiliz ării apei
 Revizuirea și analiza
5 (1)
5 (2)
Decembrie 2004
Dec. 2013 / Dec. 2019
Programele de monitoring
 Stabilirea re țelelor de monitorizare și
punerea în func țiune a sistemelor de
monitoring
8
Decembrie 2006
Informarea și consultarea publicului
 Publicarea calendarului și a
programului de lucru
 Publicarea celor mai importante
probleme de gospod ărirea apelor î n
bazinul hidrografic
 Publicarea draft -ului Planului de
management
14 (1a)
14 (1b)

14 (1c)
Decembrie 2006
Decembrie 2007

Decembrie 2008
Planul de Management
 elaborarea și publicarea Planului de
management
 evaluarea implement ării si revizuirea
programului de m ăsuri
 reactualizarea Planului de
management
13 (6)
11(7)
13 (7)
Decembrie 2009
Decembrie 2012
Decembrie 2015
Atingerea obiectivelor de mediu
 starea bun ă a apelor de suprafa ță
 starea bun ă a apelor subterane
 conformarea cu obiectivele pentru
ariile protejate
 revizuirea programului de m ăsuri
 derog ări pentru atingerea
obiectivelor
4 (1a)
4 (1b)
4 (1c)

11(8)
4 (4)
Decembrie 2015
Decembrie 2015
Decembrie 2015

Decembrie 2018
Dec. 2021/2027

3.6. LegislațiaUE în sectorul apei și transpunerea ei în România

Denumirea Directivei Transpunere
Directiva nr. 75/440 EEC privind calitatea apelor de
suprafață destinate prelevării de apă potabilă.
Decizia nr. 77/795/EEC privind procedura comună pentru
schimbul de informații asupra calității apelor dulci de
suprafață (aceste prevederi sunt inc luse în Directiva nr.
2000/60) H.G. nr. 100/2002, M. Of. nr.
130/19.02.2002, modificată prin
H.G. nr. 567/2006, M.Of. nr.
417/15.05.2006
Directiva nr. 76/160/EEC privind H.G. nr. 459/2002, M.
Of. nr. calitatea apei de îmbăiere, abrogată prin Directiva HG nr. 459/2002, M Of nr.
350/27.05.2002, H.G 88/2004,

50
nr. 2006/7/EC privind managementul calității apelor de
îmbăiere M.Of. nr. 133/13.02.2004, H.G nr.
836/2007, M.Of. nr. 836 din
25.07.2007, H.G. nr. 546/2008,
M.Of. nr. 404 din 29/05/2008
Directiva nr. 76/464/EEC privind descărc area substanțe –
lor periculoase (standardele de calitate sunt incluse în
Directiva -Cadru nr. 2000/60) și 7 directive fiice: D.82/176
și D.84/156 – mercur, D.83/513 -cadmiu și D.84/491 – HCH
(hexaclorhexan), D. 86/280 –tetraclorură de carbon, DDT
(Diclor -Difenil – Tricloretan), PCP (Phencicl idine), D.
88/347 – drinuri (aldrin, die ldrin, endrin, isodrin), HCB
(Hexaclorbenzen), HCBD (Hexaclorbuta dienă), CHCl3 –
cloroform, D.90/415 –EDC (Endocrine Disrupting
Chemicals –substanțe care distrug sistemul endocrin), TRI
Tricloret ilena), PER (Tetracloretilena), TCB (Triclorbenz n) H.G. nr. 118/2002, M.Of. nr.
132/20.02.2002, abrogată prin H.G.
nr. 351 din 21 /04/2005, M.Of. nr.
428 din 20/052005 , H.G. nr.
783/2006, M.Of.nr. 562 din
29/06/2006, H.G. nr . 210/2007, M.
Of. nr. 187 din19/03/2007
Directiva nr. 78/659/EEC asupra calității apelor dulci
care necesită protecție sau îmbunătățire pentru asusține
viața pe știlor (prevederile sunt incluse în DCA nr.2000/60) H.G. nr. 202/2002, M. Of. nr. 196/
22.03.2002, H.G. 563/2006, M. Of.
nr.406/10.05.2006, H.G. nr. 210/
2007, M. Of. 187 din 19/03/2007
Directiva nr.79/923/EEC asupra calității apelor pentru
molu ște (prev ederile sunt incluse în DCA nr. 2000/60) H.G. nr.201/2002, M. Of. nr.196/
22.03.2002
Directiva nr.79/869/EEC privind metodele de prelevare și
analiză a apelor desuprafață destinate producerii apei
potabile H.G. nr. 100/2002, M. Of. nr.130/
19.02.2002, H.G. nr. 662/2005, M.
Of. nr.616/15.07. 2005, H.G. nr.
567/2006, H.G., M. Of nr. 417/
15.05.2006, H.G. nr. 210/2007, M.
Of. 187 din 19/03/2007
Directiva nr. 80/68/EEC privind protecția apei subterane
împotriva poluării cauzate de anumite subs tanțe
periculoase (prevederile sunt incluse în DCA nr. 2000/60 ) H.G. nr. 118/2002, M. O f. nr. 132/
20.02.2002, abrogată prin H.G. nr.
351 din 21/04/2005 M. Of. nr. 428
din 20/05 /2005 H.G. nr. 783/ 2006,
M.Of. nr. 562 din29/06/2006 H.G.
nr. 210/2007, M. Of. nr. 187 /2007
Directiva nr. 91/676/EEC privind protecția apelor
împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole H.G. nr. 964/2000, M. Of. nr.
526/25.10.2000 H.G. nr. 1360 din
10/11/2005, M.Of. nr. 1061 din
28/11/2005
Directiv a nr. 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate
urbane și Decizia nr. 93/48/EEC , amendată de Directiva
nr. 98/15/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 H.G. nr. 188/2002, M. Of. nr.
187/20.03.2002, modificată prin
H.G. nr. 352/2005, M. Of. nr. 398
din 11/05/2005, H.G. nr. 210/2007,
M.Of. nr. 187 din 19/03/2007
Directivele nr. 98/83/EC și 80/923/EEC privind calitatea Legea nr. 458/2002, M.Of. nr.
552/29.07.2002, Legea nr. 311/

51
apei destinate consumului uman, amendată de
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 2004, M. Of. nr.582/30/06/ 2004,
O.G. nr. 11/2010, M. Of. nr. 69 din
29/01/2010
Dire ctiva Cadru privind Apa nr. 2000/60/CE Armonizarea Legii nr.107/1996, M.
Of. nr.244/08.10.1996, Legea nr.
112/2006 și Legea nr.310/2004
pentru completarea și modificarea
Legii nr.107/1996 și H.G. nr.
1854/2006, O.U.G. nr. 3/2010
aprobată pri n Legea nr. 146/2010,
M. Of . nr. 497 din 19/07/2010
Directiva nr. 2006/11/CE privind poluarea cauzată de
anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic
al Comun ității H.G. nr. 351/2005, M.Of. nr. 428/
20.05.2005, H.G. nr.
783/2006, M. Of. H.G. nr. 210/
2007, M. Of. nr. 187/19.03.2007,
Legea Apei nr. 107/1996 cu
modificări până în 2010, H.G. nr.
585/2002, M. Of. nr.485/
05.07.2002, O.U.G. nr. 12/2007,
M. Of. nr. 153/02.03.2007
Directiva nr. 2006/44/CE privind calitatea apelor dulci
care necesită protecție sau îmbunătățiri în vederea
întreținerii vieții piscicole (versiune codificată) H.G. nr. 202/2002, M.Of. nr.
196/22.03.2002, H.G. nr. 563/2006,
M. Of. nr. 406/1 0.05.2006, H.G.nr.
210/2007, M. Of. nr. 87/19.03.2007
Directiva nr. 2006/113/CE privind calitatea apelor
conchilicole (versiune codificată) H.G. nr. 201/2002, M.Of. nr.
196/22.03.2002, H.G. nr. 467/2006,
M. Of. nr. 349/18.04.2006, H.G. nr.
210/2007, M. Of. nr.87/19.03.2007,
H.G. nr. 859/2007, M. Of. nr. 535/
07.08.2007, aborgată prin H.G. nr.
1.408/2008, M.Of. nr. 813/ 2008
Directiva nr. 2006/118/CE privind protecți a apelor
subterane împotriva poluării și a deteriorării H.G nr. 53/2009, M. Of. nr. 96/
18.02.2009,O.M. nr. 137/2009,
M.Of. nr. 170/18.03.2009
Directiva nr. 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea
riscurilor de inundații O.U.G nr. 3/2010, M. Of. nr. 114/
19.02.2010, H.G. nr. 846/2010, M.
Of. nr. 626/06.09.2010
Directiva nr. 2008/105/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de
calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de
abrogare a Directivelor 82/176/CEE 83/513/CEE,
84/156/CEE, 84/491/CEE 86/280/CEE ale Consiliului și
de modif icare a Directivei nr. 2000/60/CE H.G. nr. 351/2005, M.Of. nr. 428
din 20/05/2005, H.G. nr . 1038 din
13 octombrie 2010 M.Of. nr. 746
din 9 noiembrie 2010

52
Directiva nr. 2008/56/CE de instituire a unui cadru de
acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul
marin (Directiva -cadru „Strategia pentru mediul marin”) O.U.G nr. 71/2010, M.Of. nr.
452/02.07.2010
Directiva 2009/90/CE din 31 iulie 2009 de stabilire, în
temeiul Directivei nr. 2000/60/CE a Parlamentului
European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru
analiza chimică și monitorizarea stării apelor . H.G. nr. 351/2005, M.Of. nr. 428
din 20/05/2005 H.G. nr. 1038 din
13 octombrie 2010, M.Of. nr. 746
din 9 noiembrie 2010 .

CAP ITOLUL IV
TIPURI DE APE ȘI TIPURI DE POLUARE
România este înzestrată cu toate tipurile de resurse de apă dulce (râuri, lacuri naturale s i
artificiale, fluviul Dunărea și apele subterane). Cea mai importantă resursă de apă dulce o
constituie fluviul Dunărea și alte râuri. Volumul resurselor de apă utilizabile este de 2.660
m3/locuitor/an, în comparație cu media europeană de 4.000 m3/locuitor/an. Aceasta se datorează
în principal contaminării resurselor; dacă sunt luate în considerare numai resursele de suprafață,
acestea sunt de circa 1.770 m3/locuitor/an, ceea ce plasează România printre statele cu resurse de
apă relative scăzute, situându -se pe locul nouă [Ruxandra -Mălina Petrescu -Mag , 2011] .
Ape subterane . Având în vedere că 75% din apa potabilă a UE , este reprezentată de apele
subterane , poluarea cauzată de industrie, gropile de gunoi și agricultură prezintă un risc
considerabil pentru sănătate . DCA stabil ește rețele de monitorizare a apelor subterane și
contribuie la protecția apelor subterane împotriva tuturor formelor de contaminare. În Directiva
2006/118/CE privind protecția apelor subterane sunt prevăzute criterii specifice pentr u evaluarea
stării chimice bune a apelor . Limitele pentru agenții poluanți sunt stabilite de s tatele membre , iar
pentru nitrați și pesticide sunt stabilite în legislația UE.
Apa potabilă . Standardele de calitate esențiale pentru apa destinată consumului uman , sunt
definite în Directiva 98/83/CE, care cere statelor membre să elaboreze programe de monitorizare ,
iar prin utilizarea metodei punctelor de prelevare să monitorizeze periodic calitatea apei destinate
consumului uman . Statele membre pot include cerințe specifice suplimentare , pe teritoriul lor ,
pentru stabilirea unor standarde mai ridicate . Furnizarea regulată de informații consumatorilor

53
este impusă de ac eastă directivă, la fel ca prezenta rea de rapoarte privind calitatea apei potabile ,
Comisiei Europene din trei în trei ani. Pentru substanțele radioactive din apa destinată
consumului uman , începând cu 2013, cerințele sunt stabilite de Directiva 2013/51/Euratom a
Consiliului , pentru armonizarea dispozițiilor cu Tratatul Euratom.
Apa pentru scăldat. Stabilirea de dispoziții privind moni torizarea și clasificarea apei pentru
scăldat , care vizează îmbunătățirea sănăt ății public e și protecția mediului s-a realizat prin
adopta rea în februarie 2006 , de către Comisie a Directiv ei 2006/7/CE (Directiva privind apa
pentru scăldat) . Comisia a adoptat în 2011, decizi a de stabilire a unui simbol destinat informării
publicului cu privire la clasificarea apei pentru scăldat și la orice interzicere a scăldatului
(2011/321/UE) , precum și participarea pe scară largă a publicului. Anual, Comisia și Agenția
Europea nă de Mediu (AEM) publică un raport de sinteză privind calitatea apei pentru scăldat.
4.1. Tratarea apelor urbane reziduale
Prin Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor reziduale urbane a fost reglementată
protejarea mediului împotriva efectelor negative ale deversărilor de ape reziduale urbane și a
deversărilor din industrie , fiind modificată de Directiva 98/15/CE . Directiva stabilește calendare
și standarde minime pentru colectarea, tratarea și evacuarea apelor reziduale urbane și introduce
controale privind el iminarea nămolului de epurare , solicit ând în acest sens, să se elimine practica
descărcării în mare a acestuia . În cel de -al șaptelea raport privind punerea în aplicare a Directivei
privind tratarea apelor urbane reziduale din 2013 , s-a concluzionat faptul că au fost obținute
progrese semnificative în dire cția aplicării integrale până în 2010, dar a constatat că există încă
diferențe considerabile în performanța statelor membre, între rata medie de respectare în UE -15
și cea a statelor membre care au aderat la UE începând cu 2004. Planul pentru garantarea
resursel or de apă ale Europei , ca și c el de -al șaptelea Prog ram de acțiune privind mediul,
subliniază i mportanța colectării și tratării apelor reziduale urbane este subliniată.
4.2. Strategii împotriva poluării chimice a apelor de suprafață
La sfârșitul anu lui 2012 a expirat legislația din anii 1970 și 1980, care prevedea măsuri
împotriva poluări i chimice a apelor de suprafață și a fost înlocuită cu dispozițiile DCA.
Legislația prevedea un set de substanțe prioritare periculoase și stabilea o listă de substanțe

54
prioritare care prezintă un risc semnificativ la nivelul UE, pentru mediul acvatic sau prin
intermediul acestuia . Directiva privind standardele de calitate a mediului 2008/105/CE înlocuiește
Decizia 2455/2001/CE a Comisiei și stabil ește limitele concentrațiilor în apele de suprafață ,
pentru 33 de substanțe prioritare și alți 8 agenți poluanți. Pentru a sprijini revizuiri viitoare ale
listei de substanțe prioritare s-a introdus obligația Comisiei de a stabili o listă suplimentară de
substanțe care să fie monitorizate în toate statele membre (listă de supraveghere) , precum și 12
noi substanțe pe lista actual ă (prin Directiva 2013/39/UE) .
Directiva privind nitrații nr. 91/676 /CEE reglementează p rotecția apelor împotriva
poluării cauzate de nitraț ii proveniți din surse agricole , la fel și Regulamentul (CE) nr.
1882/2003 , prin care se cere statelor membre să prezinte un raport, din patru în patru ani
Comisiei , cu informații leg ate de codurile de bună practică agricolă, rezultatele monitorizării
apelor , zonele desemna te vulnerabile la nitrați (ZVN) și rezumate ale programelor de acțiune.
Regulamentul 2004/648/CE privind utilizarea fosfaților în detergenți stabilește restricții ș i
limitează extinderea daunelor ecologice provenite din eutrofizare , aceasta și protejarea rezervelor
de apă potabilă fiind și s copul directivei și al regulamentului. Directiva privind nitrații este
identificată, în planul din 2012, ca fiind una din măsuri le-cheie pentru atingerea obiectivelor
DCA , cu toate că ultimul raport de punere în aplicare ( COM/2013/0683 ) indică faptul că
presiune a dinspre agricultură a scăzut .
Reducerea și gestionarea riscurilor pe care inundațiile le comportă asupra sănătății
umane, mediului, infrastructurii și proprietății este reglementată prin Directiva privind
inundațiile 2007/60/CE. Evaluări preliminare pentru identificarea bazinelor hidrografice și
zonele costiere aferente care prezintă riscuri , trebuiau să fie realizate de statele membre, până în
2011 și ulterior , până în 2015 , să elaboreze hărți privind riscul de inundații și planuri de
gestionare a ri scului de inundații axate pe pr evenire, protecție și pregătire . Conform DCA și
planurilor de gestionare ale bazinelor hidrografice vor fi realizate toate acțiunile de mai sus .
4.3. Politica marină și de coastă a UE
4.3.1. Directiva privind mediul marin. Primul instrument legislativ al UE referitor la protecția
biodiversității marine îl reprezintă Directiva -cadru Strategia pentru mediul marin, denumită

55
Directiva pentru mediul marin (2008/56/CE ). Obiectivele vizate de aceasta sunt o bținerea până
în 2020, a unei stări ecologice bune a apelor marine , prevenirea deteriorării lor și protecția și
conservarea acestora . Conceptele de protecție a mediului și de utilizare durabilă sunt integrate în
directiv ă. Aceasta înscrie într -un cadru legislativ , abordare a bazată pe noțiunea de ecosistem .
Directiva identifică , în cadrul frontierelor geografice stabilite de convențiile privind mările
regionale , regiunile și subregiunile marine europene . Fiecare stat membru va elabora (din șase în
șase ani ) o strategie pentru evaluarea apelor marine , pentru a obține până în 2020, o stare
ecologică bună. Decizia Comisiei 2010/477/UE privind criteriile și standardele metodologice
pentru re cunoașterea unei bune stări ecologice a apelor marine cuprinde c riterii le și indicatori i
asociați pentru evaluarea stării ecologice bune .
4.3.2. Poluarea marină. Prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 de instituire a
Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA) , UE și -a consolid at rolul în domeniul
siguranței maritime și a poluării maritime , fapt determinat și de s curgerile de hidrocarburi
provocate de accidentul petrolieru lui Erika din 2000 . Responsabil ilor de scurgeri poluante în
mare li se administrează sancțiuni efective și descurajante, care pot fi penale sau administrative ,
obiectiv asigurat de Directiva 2005/35/CE , modificată de Directiva 2009/123/CE privind
poluarea cauzată de nave , care introduce astfel de sancțiuni. Dacă are ca rezultat deteriorarea
gravă a calității apei și a fost comisă cu intenție, din imprudență sau dintr -o neglijență gravă,
evacuarea substanțelor poluante provenite din nave trebuie considerată infracțiune penală.
Pilonul ecologic al politicii maritime integrate generale , care vizează să exploateze întregul
potențial econo mic al mărilor fără a compromite mediul înconjurător , îl reprezintă Directiva
privi nd mediul marin (COM(2007)0575 ). Comunicarea Comisiei (COM(2012)0494 ) „Creșterea
albastră: oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim” a definit
contribuția politicii maritime integrate la realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 .
4.3.3. Managementul integrat al zonelor costiere (MIZC). Recomandarea 2002/413/CE
privind MIZC , care definește principiile bunei planificări și managementului zonelor costiere ,
trebuie luată în calcul de s tatele membre , în elaborarea strategiilor lor naționale .
4.4. Acordurile internaționale privind apele regionale

56
Convenția OSPAR , din 1992 (bazată pe convențiile anterioare de la Oslo și Paris pentru
Atlanticul de Nord -Est); Convenția de la Barcelona (UNEP -MAP) din 1995 pentru Mediterana;
Convenția de la Helsinki (HELCOM) din 1992 priv ind zona Mării Baltice (HELCOM) și
Convenția de la București din 1992 , privind Marea Neagră , reprezintă cele patru structuri de
cooperare (conve nțiile privind mările regionale) dintre statele membre și țări le vecine cu care au
ape co mune, care guvernează p rotecția apelor marine în Europa. Râurile din UE sunt protejate
conform Convenți a pentru protecția Dunării din 1996 și Convenția pentru protecția Rinului
din 2009. Strategia pentru regiunea adriatică din 2011 și Strategia pentru regiunea
adriatico -ionică (Consiliul a cerut să fie prezentată de către Comisie înainte de sfârșitul anului
2014) , Strategia pentru regiunea Mării Baltice din 2009 (prima strategie globală a UE
concepută pentru o macroregiune), reprezintă strategii le macroregionale în UE create urmare
cooper ării de mediu interregional e axate pe apele marine sau bazinele hidrografice.
4.5. Rolul Parlamentului European
Inițiat ive în domeniul protecției apei sunt luate în mod regulat de Parlament ul European .
Acesta a solicitat , în ianuarie 2000, punerea în aplicare a unei politici europene de transport
durabile și pe termen lung, cu scopul de a preveni dezastre le constând în poluarea cu
hidrocarburi , cum a fost cazul naufragiul ui navei Erika . Parlamentul a subliniat importanța
obiectivului de a atinge o stare ecologică bună , în privința strategiei maritim e, a biodiversității
și a inovațiilor ecologice, a efectelor schimbărilor climatice asupra mediului marin .
În iunie 2008 au fost susținute de Parlament cu o largă majoritate , noile Norme ale UE
privind calitatea apei . Parlamentul a asigurat posibilitatea de a extinde lista substanțelor toxice
solicitând revizuirea unei liste de substanțe prioritate care să fie realizată în termen de doi ani de
la intrarea în vigoare a Directivei privind standardele ecologi ce de calitate în domeniul apei .
Pentru 13 substanțe per iculoase prioritare , a consolidat obiectivul de eliminare completă a
emisiilor , în termen de 20 de ani. În raportul Parlamentul ui din 2012 , privind aplicarea legislației
UE în domeniul apei , acesta a solicitat să se pună mai mult ac centul pe dimensiunea regional ă și
a subliniat necesitatea de a dispune de date viabile și de a acorda un loc important aspectelor
legate de apă, a sprijinit o abordare globală a protecției apei și a pledat în favoarea promovării
cercetării și inovării în acest domeniu . De asem enea, a contribuit la actualizarea directive, prin

57
includerea noilor substanțe prioritare . Cel de -al șaptelea Program de acțiune privind mediul și
Planul de salvgardare a resurselor de apă ale Europei a fost salutat și sprijinit de Parlament.
„Right2Water ” a fost o audiere publică, di n februarie 2014 , privind prima inițiativă
cetățenească în acest domeniu, găzduită de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță
alimentară a Parlamentului , care a invitat Comisia să propună un act legislativ pentru aplicarea
dreptul ui omului la apă și salubritate , recunoscut de ONU . În contextul acestei inițiative , statele
membre și i nstituțiile europene sunt îndemnate să se asigure în special , că aprovizionarea cu apă
și gestionarea resurselor de apă nu sunt supuse normelor pieței interne , că toți cetățenii se bucură
de dreptul la apă și salubritate și că serviciile legate de apă sunt exclu se din măsurile de
liberalizare . [Dagmara Stoerring 08/2015 ]
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.4.html .

CAPITOLUL V
POLUAREA APELOR

Definiție – orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a acesteia peste o
limită admisibilă stabilită prin lege, inclusiv depășirea nivelului natural de radioactivitate
produsă direct sau indirect de activități umane, care o fac improprie pentru o folosirea normală în
scopurile în care aceast ă folosire era posibil ă înainte de a interveni alterarea.
Poluarea apelor este un fenomen general care poate fi întâlnit oriunde pe Terra, nefiind specific
unei anumite zone. Apele de orice fel sunt expuse permanent polu ării, ce afecteaz ă calitatea
acestora, iar folosirea necorespunz ătoare și risipirea lor în domeniul economic și social reduce
cantitatea de ap ă ce ne st ă la dispozi ție.
Creșterea activităților umane a dus la încărcarea rețelei hidrografice cu o cantitate mare
de poluanți (compuși cu azot, fosfor, metale grele, agrochimicale etc.) fapt ce a produs o
deteriorare rapidă a calității apelor. Sursele de apă necesită astfel, o monitorizare constantă în
privința calitatea lor și identificarea surselor de contaminare, pentru instituirea unor măsuri de
reducere a poluării.

58
Poluarea apei este produs ă de cel pu țin cinci categorii de poluan ți: de natur ă fizică,
chimic ă, biologic ă, bacteriologic ă și radioactiv ă. Principalii agen ți fizici cu rol în poluarea a pelor
sunt substanțele radioactive ( depunerile radioactive care ajung în ape cu ploaia, apele folosite în
uzinele atomice, deșeurile radioactive) și apele termale (d eversarea în apă a lichidelor calde ce au
servit la r ăcirea instala țiilor industriale). Pol uarea chimic ă a apelor se produce prin infectarea cu
plumb, mercur, azot, fosfat, hidrocarburi, detergen ți, pesticide etc.

5.1. Factorii poluanți și tipuri de poluare

Clasificarea factorilor poluanți :
1. după origine (proveniența): naturali, antropogeni;
2. după natur a lor pot fi: fizici (particule solide, zgomote, emisiuni m asive de energie, radiații
ionizante, etc.), chimici (derivați din diverse elemente chimice, respectiv substanțe chimice de
sinteză) sau biologici ( microorganism, unele speci i de plante, animale ș.a. );
3. după starea de agregare pot fi lichizi, gazoși ori solizi;
4. după posibilitatea de neutraliza re în timp, sub acțiunea microorganismelor existente în mediu ,
poluanții pot fi biodegradabili sau nebiodegradabili.
Se distin g mai multe tipuri de poluare , în funcție de această grupare a factorilor poluanți:
1. După originea poluanților , după natura lor și după starea de agregare , astfel avem:
1. Poluarea natural ă – are importan ță secundară în condiț iile în care aportul antropic de poluanț i
devine tot mai grav:
a) erup țiile vulcanice elimin ă gaze, vapori, particule solide, care sunt transportate pe mari
distan țe de v ânt și curen ți de aer;
b) eroziunea solului, eolian ă sau cauzat ă de ploi, este cu at ât mai intens ă cu cât solul este lipsit de
vegeta ție, în pant ă sau într-o zon ă cu re țea hidografic ă bogat ă;
c) reziduurile vegetale și animale degaj ă, în urma descompunerii o serie de substan țe gazoase
poluante. Polenul sau fungii pot constitui a erosoli naturali care s ă influen țeze negativ s ănătatea
populaț iei umane.
2. Poluarea artificial ă
Inițial produsele poluante erau de natur ă organic ă și ușor biodegradate de bacterii și ciuperci. Pe
măsura dezvolt ării industriale ș i exploziei demografice au ap ărut de șeuri nebiodegradabile,

59
pentru care nu exist ă în natur ă enzime capabile s ă le descompun ă. Poluarea artificial ă este de
natur ă: fizic ă (sonor ă, radioactiv ă, termic ă), chimic ă, biologic ă (agen ți patogeni -virusuri,
bacterii, fungi).
După mediul în care acți onează poluarea poate fi a aerului, solului, apei:
a) poluarea aerului a cunoscut o mare amploare odată cu creșterea producț iei industriale,
intensificarea circulaț iei rutiere, inciner ării de șeurilor menajere. Un fenomen foarte grav îl
reprezint ă ploile acide cauzate de combinarea apei cu oxizi de S și N ce se transform ă în acizi
puternic corozivi. Astfel de ploi, înregistrate în anii 1980 au avut efecte dramatice asupra
pădurilor din Europa Occidentală (în Elveția 1/3 din păduri sunt afectate, iar în Olanda 4 0%).
Respirarea particulelor minerale conduce la serioase probleme de sănătate. De aceea, calitatea
aerului a devenit o mare preocupare pentru toți, iar programele de monitorizare au devenit
obișnuite în multe țări. Primele studii au arătat că particulele purtate de aer provenind de la
diferite surse, pot fi identificate după proprietățile lor magnetice. De asemenea, studiile au arătat
că praful captat în orice eșantion , din orice zi, depinde de condițiile meteorologice, în particular,
de viteza și direcția vântului. Poluarea aerului duce la schimb ări climatice. Studiul polu ării
atmosferice implic ă descrierea, explicarea și prognoza comportamentului substan țelor emise în
atmosfer ă. Aceste substan țe sunt transportate de v ânt, amestecate în atmosfer ă prin fenomene de
turbulen ță și, uneori, antrenate și depuse la suprafa ța terestr ă cu ajutorul precipita țiilor. Prognoza
poluării aerului se refer ă la determinarea concentra ției de poluan ți în jurul unei surse de poluare
antropice. Acest lucru se realizeaz ă prin rez olvarea ecuaț iei de difuzie pentru un component
minor al atmosferei (care are o concentra ție foarte mic ă). O metod ă empiric ă de determinare a
stabilit ății atmosferei este dat ă de analiza penei de poluant (adic ă forma fumului ce iese dintr -un
coș).
b) poluarea solului – caracteristicile solului s unt legate direct de productivitatea agricol ă.
Chimizarea în exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca și la acumularea în
sol și în apă freatic ă a unor substan țe minerale (ex.: nitri ți car e au efect methemoglobinizant
pentru om și animale și distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic) . Pesticidele, nebiodegra –
dabile în majoritatea lor, se concentreaz ă de-a lungul lanț urilo r trofice, fiind toxice pentru plante
si animale. De asemenea, d ăună torii devin rezistenți la pesticide și este necesar ă crearea de noi
substan țe de sintez ă, eficiente dar mai toxice pentru mediu. Combaterea biologic ă a dăunătorilor
e o soluț ie pentru reduc erea polu ării solului.

60
Capac itatea de a capta și reține particule din atmosferă depinde foarte mult de natura
suprafeței implicate. De exemplu, scoarța copacilor este de două ori mai efic ientă decât fr unzele,
aparent datorită dife renței de ru gozitate. Cercetările au arătat că materialele folosite la tapițarea
mobilierului, pămătuful de praf și chiar pânzele de păianjen colectează eficient praful.

5.2. Exprimarea toxicității

Organismele prezintă limite de toleranță diferite față de poluanți.
Caracteri sticile poluanților sunt:
– limita concentrație i la care se face resimțit efectul pol uant, aceasta impune stabilirea
concentrației maxime admise la un moment dat (CMA (mg/kg, mg/m3, ppm.) , prin metode
biologice, fizico -chimice și biochimice complexe ;
– grad de persistență, care depinde de: biodegradabilitatea poluanților ; reactivitatea lor
chimică ( cei mai reactivi au persistenț ă mai mică); condițiile climatice (persistă mai mult î n
regiunile cu climat rece );
– influența reciprocă (în cazul prezenței s imultane a mai multor poluanți ).
Toxicitatea se manifestă prin:
– efecte le acute , de scurtă durată , exprim ate prin: doz a letală, concentrație letală (CL );
– Indic area ml/L sau g/L toxic în soluție apoasă care poate provoca moartea a 50% din
efectivul populației acvatice imersate după 24 -96 ore), concentrația medie admisă (CMA), timp
letal (TL 50);
– timpul (exprimat în ore) în care toxicul, la o concentrație dată este letal pentru 50% din
efectivul unei populații imersate);
– efecte le cronice -efecte pe o perioadă lungă de timp, pe mai multe cicluri de viață; sunt
de regul ă ireversibile .
Factorii de care depind efectele toxice sunt:
– elemente le poluante (toxicitate, concentrație, timpul de acțiune etc.);
– componentele biocenozei și caracteristicile acestora (speciile componente, numărul lor,
vârstă, sex, starea de sănătate etc .);
– condițiile în care are loc poluarea (temperatură, umiditate, substanțe nutritive ).

61
Urmare încălzirii apelor are loc creșterea producției primare ce favorizează fenomenul de
eutrofizare și scăderea O 2 din apă; schimbarea dimensiunilor indivizilor și a structurii pe vârste ,
ca și accelerare a parcurgerii ciclurilor de viață ; schimbarea dimensiuni i populațiilor, prin
creșterea sensibilității or ganismelor la poluanții din ape și neadaptarea viețuitoarelor acvatice cu
sânge rece la temperaturi ridicate (crustaceele, planctonul, peștii).
5.2.1. Eutrofizarea apelor de suprafață
Eutrofizarea reprezintă un proces natural de evoluție a unui lac. Descris ă mai întâi pentru
lacuri, mări, oceane, eutrofizarea a fost mai apot extins ă și la alte ecosisteme acvatice: fluvii și
canale, lagune, intrânduri marine.
Din momentul “ap ariției”, bazinul acvatic trece prin câteva stadi i de dezvoltare (în
condiții natural e): ultraoligotrofic, oligotrofic, mezotrofic, iar în final bazinul acvatic devine
eutrofic și hipereutrofic (are loc “îmbătrânirea” și pieirea acestuia ). Eutrofizarea antropogenă
este con siderată o poluare nutrițională și constă în îmbogățirea apelor cu s ubstanțe nutritive,
îndeosebi cu azot șifosfor, în mod direct sau prin acumularea de substanțe organice din care
rezultă substanțe nutritive pentru plante. Proliferarea algelor și cianobacteriilor , care își obțin
nutrienții direct din apă , este favorizată de concentrații le ridicate de compuși cu azot solubili în
apă, situație care duce la eutrofizarea lacurilor. Ciclul de viață al acestor organisme este scurt ,
constitui nd sursă de hrană pentru bacteriile aerobe.
Concentrați a de oxigen dizolvat în apă scade ca urmare a d ezvolt ării bacteriilor aerobe ,
provocând moartea peștilor. Unele alge și cianobacterii produc toxine , la densități mari . Lacurile
eutrofizate au apa anoxică și rata de sedimentare crește (apa este mai tulbure datorită cantități i
mari de materii organice prezente în suspensie ). Consecința imediată a eutrofizării este
“înflorirea apelor ” (creșterea luxuriantă a plantelor de apă). Degradarea ecosistemului bazinului
acvatic are un caracter progresiv și se produce în decurs de câțiva zeci de ani.
5.2.2. Poluarea apelor subterane
Apele subterane sunt reprezentate de apele stătătoare sau curgătoare aflate sub scoarța
terestră și reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce a Globului.
Poluarea poate fi provocată în general de aceleași surse pe care le întâlnim la poluarea
apelor de suprafață, diferența fiind dată de condițiile diferite de contact cu acestea. Categorii de
poluatori majori care afectează calitatea apei subterane: produse le petroliere, cele rezultate din

62
procesele industriale, produse chimice utilizate în agricultură, produse menajere și rezultate din
zootehnie, poluarea cu metale grele.
Spălarea permanentă a solului impregnat cu oxizi de azot de către precipitațiile
atmos ferice și apa de la irigații și apa de suprafață (râuri, lacuri) în care s -au evacuat ape uzate
încărcate cu azotați, reprezintă c ele două surse majore, cu pondere importantă în contaminarea cu
azotați , la care se adaugă surse cu caracter cvasi permanent sau aleator , generate de aplicarea
îngrășămintelor chimice pe anumite categorii de terenuri arabile.
5.2.3. Autoepurarea apelor
Autoepurarea este fenomenul prin care, datorită unui ansamblu de procese de natură
fizică, chimică și biologic, apa din emisar se debarasează de poluanții pe care îi conține. Pentru
cursuril e de apă , autoepurarea se realizează în mod natural, fără a folosi instalații sau construcții
speciale.
Procesul de autoepurare este influențat de factorii de mediu , astfel : factori fizici
(sedimentarea poluanților; lumina, temperatura, mișcarea apei etc. ), chimici: O 2, CO 2, Fe, Mn, P,
K etc., biologici: organismele acvatice, bacteriile etc.
În timpul autoepurării apelor intervin fenomene precum : diluția, amestecul,
mineralizarea. Întregul pr oces de mineralizare a materiei organice este realizat eficient de
microorganisme aerobe. Temperatura, lumin a, pH -ul, oxigenul sunt f actori care acționează și
influențează transfo rmările biologice din apă.
În activitatea de gospodărire a resurselor de ap ă de suprafață este necesară c unoașterea
capacității de autoepurare a unui curs de apă .
5.2.4. Epurarea apelor
Intervenția omului este necesară pentru prevenirea și combaterea poluării, atunci c ând
capacitatea naturală de autoepurare a cursurilor de apă este depășită cu mult de intensitatea
proceselor de poluare . Supraveghere a și control ul reprezintă măsuri de prevenire a poluării , iar
combaterea ei se realizează prin construcții, instalații, echipamente etc. (stații de epurare a
apelor).
Epurarea const ă în totalitatea tratamentelor aplicate apelor uzate în vederea diminu ării
conținutului de poluanți, astfel ca cantitățile rămase în urma tratamentelor, să determine
concentrații mici în apele receptoare, ce nu produc dezechilibre ecologice și nu stânjen esc
utilizările ulterioare.

63
În vederea epurării apelor uzate se aplică tratamente de natură mecanică (decant area
apelor uzate ), chimică (în timpul clorin ării sau coagulării materialelor solide în suspensie),
biochimică (mineralizarea materiilor organice d in ape uzate ).
În cadrul procesel or biologice aerobe se produce combinarea substanțelor organice cu
oxigenul și se elimină căldură. În bazinele cu nămol activ are loc o xidarea substanțelor organice .
Principale le produse rezultate î n urma aplicării acestor procese sunt:
– ape epurate (efluentul ), sunt evacuate în receptor sau valorificate pentru irigații ș.a.;
– nămol , îndepărtat din stație și valorificat.
Procedeele de epurare sunt mecanic e, mecano -chimic e și mecano -biologic e.
a. Procedeele de epurare mecanică au ca scop:
– reținerea corpurilor și suspensiilor mari, operație realizată în instalații ca grătare (rețin corpurile
și murdăriile plutitoare aflate în suspensie în apele uzate (cârpe, hârtii, cutii, fibre etc).,
cominutoare (mărunțirea material ului în curentul apei) și dezintegratoare;
– separarea grăsimilor și uleiurilor în separatoare de grăsimi și în decantoare, cu dispozitive de
reținere a grăsimilor și uleiurilor , procedeu numit flotare . Aceasta este folosită înaintea epurării
biologice , drept treaptă suplimentară de epurare .
– sedimentarea sau decantarea prin instalații de deznisipare, decantare, fose septice și decantoare
cu etaj , pentru separarea materiilor so lide în suspensie din apa uzată ;
– prelucrarea nămolurilor.
b. Procedeele de epurare mecano -chimică bazate, în special, pe acțiunea substanțelor chimice
asupra apelor uzate ; coagularea suspensiilor din apă și dezinfectarea apelor uzate, realizată în
bazinele de contact și stațiile de clorinare .
c. Procedeele de epurare mecano -biologică se bazează pe acțiunea comună a proceselor
mecanice și biologice, realizată pe câmpuri de irigare și filtrare, iazuri biologice etc. pentru apele
uzate (epurarea naturală ) și în bazine deschise, de fer mentare natur ală a nămolurilor, epurarea
artificială a apelor uzate și a nămolurilor, realizată în filtre biologice, bazine cu nămol activ,
aerofiltre, filtre biologice scufundate și turn etc. (pentru apele uzate), respective în fose septice,
concentratoare sau îngroșă toare de nămol, platforme pentru uscarea nămolului, filtre vacuum și
presă, incineratoare etc. (pentru nămoluri).
În funcți e de: gradul de epurare necesar, spațiul disponibil, modul de tratare al nămolului,
felul utilajelor și condițiile locale etc. se al eg schemele de epurare.

64
Epurarea avansată a apei uzate este o denumire generală, care acoperă toate formele de
epurare suplimentare aplicate după treapta de oxidare biologic a substanței organice. Poate
cuprinde procese și procedee precum clorarea, filtrar ea, precip itarea chimică, adsorbția și
oxidarea chimică, osmoza inversă etc.
Impactul descărcării apelor uzate epurate mecano -biologic în emisarii naturali se
manifestă atât asupra sănătății omului cât și asupra problemelor complexe de natură ecologică,
economică și tehnică (tabelul 1) .

Tabelul 1. Poluanții caracteristici apelor uzate epurate mecano -biologic și efectele lor [după
Ianculescu și colab., 2001 ].
Poluant Efecte
Suspensii solide Depuneri de nămol, interacțiune cu apa emisarului
Compuși organici biodegradabili Sărăcirea resurselor de oxigen ale emisarului
Metale, nemetale, compuși
organici, halogenați, pesticide,
erbicide Cancerigeni, toxici pentru mediul acvatic
COV
Nutrienți
Amoniac Crește consumul de clor, poate sărăci resursele de oxigen,
toxic pentru pești
Nitrați Stimulează dezvoltarea algelor și a culturilor acvatice.
Pot cauza methemoglobina la copii.
Fosfor Stimulează dezvoltarea algelor și a culturilor acvatice.
Interfere ază cu coagularea.
Alte substanțe anorganice
Calciu și magneziu Crește duritatea apei
Cloruri Gust sărat. Interferă cu procesele agricole și industriale
Sulfati Acțiune catartică
Alte substanțe organice
Surfactanți Cauzează spuma rea și interferă cu coagularea

65
Înaintea epurării biologice este obligatorie e purarea mecanică, având ca scop îndepărtarea
materiilor solide în suspensie, decantabile, întrucât treapta a doua de epurare are ca sarcină
îndepărtarea materiilor dizolvate și coloi dale.
Procesul de epurare biologică este unul foarte complex, în dezvoltarea lui interv enind o
serie de factori. Impuritățile organice din apele uzate sunt transformate, de către o cultură de
microorganisme, în produși de degradare (CO 2, H 2O, alte produse) și în masă celulară nouă
(biomasă). Cultura de microorganisme denumită generic „nămol activ" , poate fi dispersată în
volumul de reacție al instalațiilor de epurare sau poat e fi fixată pe un suport inert . Rolul principal
în epurarea bio logică este deținut de bacteria, alături de microflor ă (fungi, alge albastre,
protozoare, metazoare ).
În cazul filtrelor biologice, cultura de microorganisme este depusă pe un suport inert din
punct de vedere biologic. Astfel, filtrele biologice sunt construcț ii de epurare, constituite de cuve
de beton, care conțin un material granular de umplutură (pietriș, zgură, cocs, material ceramic,
material plastic etc.) pe care se formează pelicula biologică care contribuie la biooxidarea
impurităților din apa uzată. Pr ocesele prin care impuritățile sunt transformate în biomasă sunt
similare celor care au loc la epurarea cu nămol activ.

CAPITOLUL VI
SUBSTANȚE CHIMICE POLUATOARE
Legislația UE în domeniul substanțelor chimice cuprinde norme care reglementează
comercializarea și utilizarea anumitor categorii de produse chimice, precum și restricții
armonizate privind introducerea pe piață și utilizarea anumitor preparate sau substan țe specifice
periculoase și norme care reglementează accidentele majore și exportul de substanțe periculoase,
având scopul de a proteja sănătatea umană și mediul și de a preveni obstacolele din calea
comerțului. Înregistrarea, evaluarea și autorizarea unor astfel de substanțe, precum și restricțiile
aplicabile acestora sunt reglementate prin Regulamentul REACH, cea mai importantă realizare la
nivelul UE.
6.1. Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice: REACH

66
Politica UE p rivind substanțele chimice a suferit modificări radical e, în 2006, prin
introducerea Regulamentului 1907/2006/CE privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și
restricționarea substanțelor chimice (REACH) . A fost stabili t un nou cadru juridic pentru
reglementarea dezvoltării și testării, producției, introducerii pe piață și utilizării substanțelor
chimice și a înlocuit în jur de 40 de acte legislative anterioare , odată cu intrarea în vigoare a
Regulamentului, la 1 iunie 20 07, ce are ca obiectiv principal o mai bună protecție a oamenilor și
a mediului înconjurător împotriva posibilelor riscuri chimice și promovarea dezvoltării durabile.
În anul 1981 a fost introdusă obligativitatea testării și notificării substanțelor noi , chiar dacă nu
au existat suficiente informații cu privire la efectele a numeroase substan țe introduse pe piață iar
legislația anterioară a UE interzicea deja unele substanțe ch imice dăunătoare, cum era azbestul .
Astfel s -a eliminat distincția dintre substan țele „existente” , catalogate înainte de 1981 și cele
chimice „noi”, introduse pe piață în 1981 sau mai târziu , prin REACH , care a introdus un sistem
unic pentru toate substanțele chimice . Sarcina probei privind evaluarea de risc a substanțelor a
fost transferat ă de la autoritățile publice , la întreprinderi. Se solicită d e asemenea, în regulament ,
înlocui rea cu alternative corespunzătoare a celor mai periculoase substanțe chimice.
Pentru gestionarea aspectelor tehnice, științifice și administrative ale REACH și
asigurarea aplicării consecvente a regulamentului s-a înființat, prin acest regulament Agenția
Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), având sediul la Helsinki , cu sarcina inițială de a
gestiona un exercițiu de preînregistrare de șase luni ( în ca re întreprinderile trebuiau să trimit ă
detalii și informații despre substanțele de bază utilizate în producție și datele calendaristice de
înregistrare preconizate ). A rezultat o listă cu aproximativ 143. 000 de substanțe, publicată de
ECHA, preînregistrate de către 65.000 de întreprinderi, i nformații folosite pentru lansa rea, până
în 2018 , a etapei de înregistrare. Primul termen de înregistr are a datelor , a fost n oiembrie 2010 ,
astfel : (i) substanțele în cantități mai mari de 1000 de tone pe an; (ii) cantit ățile mai mari de 100
de tone pe an de substanțele foarte toxice pentru mediul acvatic și (iii) cele mai periculoase
substanțe: produse sau importa te în cantități ce depășesc o tonă pe an , cancerigene, mutagene sau
toxice pentru reproducere – CMR .
Pentru înregistrarea tuturor substanțelor fabricate sau importate , în cantități de 100 – 1000
de tone pe an , termenul -limită a fost iunie 2013 . Procesul de î nregistrare a substanțelor introduse
pe piață în cantități între 1 și 100 de tone /an urmează a se încheia în iunie 2018.

67
6.2. Clasificare, ambalare și etichetare
Ar trebui să se aplice în toată lumea și întreaga UE , criterii similare de identificare a
pericolelor chimice și descrierea lor pe etichetă , pentru crește rea nivelului de protecție a sănătății
umane și a mediului . În 2008, Regulamentul 1272/2008/CE privind clasificarea, etichetarea și
ambalarea substanțelor și a amestecurilor a fost abrogat iar în iunie 2015 au fost abrogate
directivele anterioare ce reglementau acest domeniu .
6.3. Exportul și importul de substanțe periculoase
În 1988 , în legislația UE a fost introdusă reglementarea exportului și importului de
substanțe chimice periculoase , fiind revizuită în 1992 și 2003 , iar Regulamentul UE
649/2012/UE a definit , într-un final , dispozițiile UE în domeniu. Schimbul de informații cu
privire la substanțele chimice toxice și așteptarea acordului expres al țării înainte de exportarea
produsului în cauză definesc p rocedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză ,
introdusă de noile reglement ări.
6.4. Accidente majore
Directiva Seveso (82/501/CEE) a urmărit prevenirea unor accidente de amploare , precum
incendii și explozii și limitarea consecințelor accidentelor , prin impunerea existenței unor
rapoarte de siguranță și planuri de urgență și a furnizării de informații către public . A fost
denumită astfel după localitatea italiană afectată de eliberarea accidentală a dioxinei de la o zonă
industrială aflată în apropiere , în anul 1976 . În 1996 au fost consolidat e dispozițiile privind
inspecțiile e fectuate de statele memb re, prin Directiva Seveso II (96/82/CE) , care a introdus
cerințe noi legate de sistemele de management al siguranței, planurile de urgență și planificarea
urbană. A u fost transpus e astfel, obligațiile ce revin Comunității asupra efectelor transfrontaliere
ale accidentelor industrial, în temeiul Convenției Espoo. Pe baza studiilor privind agenții
cancerigeni și subst anțele periculoase pentru mediu și în urma unor accidente industriale grave:
la Toulouse (Franța), Baia Mare (România) și Enschede (Țările de Jos) , domeniul de aplicare al
Directivei Seveso II a fost extins , prin Directiva 2003/105/CE. Prin această directivă, s tatele
membre sunt obligate să acopere riscurile care decurg din depozi tarea substanțelor pirotehnice și
explozibile, precum și cele rezultate din activitățile de depozitare și pre lucrare din industria

68
minieră . Directiva Seveso III (2012/18/UE) a fost publicată în iulie 2012. Se ține seama , astfel
cum s -a convenit în cadrul ONU , de noua clasificare internațională a substanțelor, pentru o mai
bună evaluare a riscurilor.
6.5. Utilizarea durabilă a pesticidelor
Un pachet legislativ privind pesticidele a fost adoptat în 2009, astfel: Directiva
2009/128/CE privind uti lizarea durabilă a pesticidelor ; Regulamentul (CE) nr. 1185/2009 privind
statist icile referitoare la pesticide și Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe
piață a produselor fitosanitare .
Statele membre au fost obligate prin Directiva 2009/1 28/CE , să adopte planuri naționale
de acțiune , destinate reducerii riscurilor și impactului utilizării pesticidelor asupra mediului și
sănătății umane . Nu este permisă stropirea de niciun fel , în imediata apropiere a zonelor
rezidențiale iar stropirea din aer a culturilor este interzisă .
O listă pozitivă a „substanțelor active” aprobat ă (ingredientele chimice ale pesticidelor),
elaborată la nivelul UE , este cuprinsă în Regulamentul care reglementează producția și
autorizarea pesticidelor Pe baza acestei lis te, pesticidele sunt apoi autorizate la nivel național.
Regula UE privind recunoașterea reciprocă e obligatorie în fiecare din cele trei zone (nord,
centru și sud), fiindu -le mai simplu astfel producătorilor să obțină autorizarea produselor lor într –
o anum ită zonă , în afara frontierelor.
6.6. Produsele biocide
Pentru a simplifica mecanismele de autorizare la revizuirea dosarelor de aprobare , pe
baza unor condiții mai stricte și pentru a consolida rolul Agenției Europene pentru Produse
Chimice , în 2013 , a intrat în vigoare un nou Regulament UE nr. 528/2012 . Conținutul legislației
reflect, p e lângă aceste aspecte, ceea ce s -a stabilit în cadrul regimului anterior, fiind prevăzute
controale pentru utilizarea și comercializarea pesticide lor neagricole cum ar f i dezinfectanții
antibacterieni și spray -urile de insect ( biocidelor ), cu scopul de a gestiona riscurile conexe la
adresa sănătății umane , a animalelor și mediului . O interdicție se aplică celor mai toxice
substanțe chimice – în special cele care sunt cancerigene, dăunează fertilității sau interferează cu

69
genele sau hormonii , substanțe care afectează sistemul endocrine, a ceste substanțe fiind
autorizate numai dacă figu rează î ntr-o listă pozitivă . O substanță autorizată într -un stat membru ,
conform principiul ui recunoașterii reciproce, poate fi utilizată pe teritoriul întregii UE [Ștefan
Tarca, 2005] .
6.7. Poluanții organici persistenți (POP)
Datorită rezistenței lor la diferite forme de degradare chimică, biologică etc. , POP sunt
substanțe chimice care persistă în mediu și se bioacumulează în cadrul lanțului alimentar și pot
provoca efecte adverse asupra sănătății umane și a mediului. În cadrul acesto r substanțe poluante
prioritare se regăsesc substanțele chimice industriale (cum ar fi bifenilii policlorurați sau PCB) ,
pesticidele ( de ex. DDT) și produse secundare ce rezultă din procesele industriale.
6.8. Azbestul
Azbestul este periculos dacă este inhalat , fiind o substanță m inerală cu o structură
fibroasă, ce a fost utilizat , datorită rezistenței sale la foc și căldură , pe scară largă în trecut ,
pentru izol ații și în alte scopuri . Controale în privința poluării aerului, apei și terenurilor cu
azbes t sunt stabilite prin Directiva 87/217/CEE privind prevenirea și reducerea poluării mediului
cu azbest. În 1983, a fost introdusă o legislație specifică pentru a -i proteja mai ales pe lucrătorii
care sunt expuși (Directiva 83/477/CE), modificată substanțial în repetate rânduri (de ex. prin
Directiva 2009/148/CE care raționalizează și clarifică legislația privind protecția lucrătorilor ). A
fost introdusă o interdicție de utilizare a azbestului în UE, de la 1 ianuarie 2005 , urmare
Directivei 1999/77 /CE.
6.9. Detergenții
În ce privește biodegradabilitatea surfactanților, restricțiile și interdicțiile privind
surfactanții, informațiile pe care trebuie să le furnizeze producătorii și indicarea pe etichetă a
ingredientelor detergenților , Regulamentul 648 /2004/CE stabilește norme armonizate pentru
acestea . În vederea introducerii unor noi teste de biodegradabilitate cu scopul de a oferi un nivel
de protecție mai ridicat pentru mediul acvatic , acest regulament a fost modificat în 2006
(Regulamentul nr. 907/ 2006/CE), 2009 Regulamentul CE nr. 551/2009 și 2012 Regulamentul

70
UE nr. 259/2012. A fost inclu s în felul acesta , procentul de 10% de surfactanți care nu erau
acoperiți de legislație , domeniul de aplicare al testelor fiind extins astfel încât să cuprin dă toate
clasele de surfactanți . Regulamentul 907/2006/CE extinde normele în ce privește etichetarea,
astfel încât să se includă ingredientele de parfumare care ar putea cauza alergii, producătorii fiind
obligați să divulge lista completă a ingrediente lor către medicii generaliști care tratează pacienți
suferinzi de alergii. Utilizarea fosfaților în detergenții de rufe este interzisă începând de la 30
iunie 2013 , iar conținutul de alți compuși ce conțin fosfor este limitat.
În elaborarea regulamentului REA CH, Parlamentul a jucat un rol esențial. Acesta a
urmărit prin amendamentele sale, atât inovarea prin autorizații limitate în timp pe perioade de
cinci ani, cât și certitudinea printr -o listă a celor mai periculoase substanțe. Amendamentele
Parlamentului a u asigurat , în cursul dezbaterilor din 2008 , pe marginea pachetului privind
pesticidele , crearea unor zone -tampon de dimensiuni adecvate pentru protecția organismelor
acvatice , precum și introducerea unor măsuri de protecție vizând cele mai vulnerabile gru puri,
inclusiv interzicerea utilizării pesticidelor în grădinile publice, pe terenurile de sport, în curțile
școlilor și la locurile de joacă, precum și în imediata apropiere a cent relor de îngrijire a sănătății,
precum și unele măsuri ferme pentru a asig ura conservarea populațiilor de albine . Și în cazul
azbestului se aplică un angajament similar , adoptată de Parlament, în martie 2013 [ Lorenzo
Vicario , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.8.html
6.10. Studiul privind incidența pesticidelor în probele de apă
Pesticidele triazinice sunt o categorie de pesticide care conțin în formula structurală trei
atomi de azot. În funcție de aranjamentul atomilor de azot, toxicitatea compușilor formați poate
fi mai ridicată sau mai scăzută. Din acest motiv, triazinele se încadrează at ât în categoria
pesticidelor selective, cât și în categoria pesticidelor neselective. De exemplu, reprezentanții
principali ai grupei triazine lor – atrazina și simazina, intră în categoria pesticidelor selective, în
schimb, un alt reprezentant – prometonul , face parte din cadrul pesticidelor cu acțiune totală.
Triazinele pot fi utilizate în combinație cu alte ingrediente active pentru a crește spectrul
de aplicare al acestora iar în ceea ce privește modul lor de acțiune, erbicidele în cauză fac parte

71
din c ategoria inhibitorilor de fotosinteză. Din cauza toxicității lor și a mobilității în mediu, modul
lor de acțiune este extrem de studiat [Ashton și Crafts , 1973 ].
După cum am arătat mai sus , triazinele acționează inhibând procese primare din cadrul
fotosin tezei, legându -se de proteina D -1 în transportul electronilor. Pentru ca procesele de
inhibare să fie cât mai eficiente este nevoie ca prezența luminii și a transpirației să fie
maximizate, astfel încât transportul produsului agrochimic prin plantă să fie înlesnit; de exemplu,
factorii care pot crește rata transpirației sunt umiditatea solului și temperatura, aceste
caracteristici crescând eficacitatea triazinelor.
Dintre reprezentanții cei mai utilizați ai triazinelor fac parte: atrazina, simazina și
terbu trinul. Culturile pe care se aplică aceste chimicale sunt , în special cele de porumb, sorg și
trestie de zahăr. Prometrinul se aplică și pe culturile de bumbac, țelină iar simazina este aplicată
pe culturile de citrice.
Cât privește capacitatea de adsorbție a triazinelor, ca regulă generală, aceasta crește o
dată cu descreșterea pH -ului din sol. Parametri precum, ionizarea, solubilitatea apei și sorbția
materiei organice din sol sunt dependente de pH. Materia organică poate susține activitatea
microbiană, aspect care influențează în mare măsură biodisponibilitatea și sorbția compușilor
triazinici [Ma& Selim , 1996 ]. Biodegradarea analiților țintă din lucrarea de față a fost
demonstrată în studii care precizează că triazinele po t fi utilizate de către microorganismele din
sol drept sursă de hrană [Gunther & Gunther , 1970 și Hernandez et al. , 2008 ]. Anumite
bacterii au abilitatea de a metaboliza compușii s-triazinici prin hidroliza catalizată de enzime.
Aceste enzime fac parte din familia amidohidrolazelor, acidul cianuric (2,4,6 -triamino -1,3,5 –
triazina) fiind unul dintre produșii intermediari rezultați în urma acestui proces. Acidul cianuric
este moderat biodegradabil, studiile demonstrând că acesta se transformă în uree și amoni ac
[Cook et al. , 1985 ].
În ce privește incidența pesticidelor în probele de apă , în cadrul activității de cercetare
realizate în vederea elaborării tezei de doctorat s -au efectuat studii privind:
– Incidența pesticidelor triazinice în probe de apă de fântână, prelevate din două regiuni
din Transilvania, Turda (jud. Cluj) și Sighișoara (jud. Mureș );
– Incidența pesticidelor triazinice în probe de apă de suprafață, prelevate din bazinul
Someșului Mi c și cel superior al Tisei.

72
Este de menționat faptul că , în acest studiu s -au folosit cele mai recente tehnici de
extracție, cum sunt extracția pe fază solidă, microextracția în fază lichidă etc., rezultate
prezentate mai jos.
În concordanță cu cele prez entate anterior, pentru realizarea studiil or din prezenta lucrare
s-a ales cromatografia de lichide de înaltă performanță , ca metodă de analiză a pesticidelor
triazinice.
Primul pas a constat în optimizarea metodei de analiză. Pentru aceasta s -au luat în studiu
diferite coloane cromatografice cu faza inversă și diferite faze mobile cu scopul de a stabilii
condițiile optime de separare a tuturor compușilor luați în studiu. În Tabelul 2 sunt prezentate
caracteristicile coloanelor folosite pentru separare.

Tabel 2. Caracteristicile coloanelor de separare cromatografică
____________________________________________________________________________ ____ _____
Nr. Denumire
coloană Producător Faza staționară
și suport Lungime și diametru
interior Dimens .
particule
____________________________________________________________________ ________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ___________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________ ___________________________
1. Synergi Phenomenex Dodecil (C12)
Silicagel 25 cm, 4 mm 4 μm
2. Luna Phenomenex Octadec il (C18)
Silicagel 25 cm, 4 mm 5 μm
3. NovaPak Waters Octadecil (C18)
Silicagel 30 cm, 3.9 mm 4 μm
_______________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ________

Tabel 3. Tipurile de faze mobile utilizate pentru optimizarea separării
_________________________________________________________________________________
Faza mobilă Faza organică Faza apoasă Raport faza organică:
faza apoasă (v/v)
________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ __________ _____
Faza mobilă 1 ACN Apă 55:45
Faza mobilă 2 ACN Tampon fosfat monopotasic 25 mM 55:45
Faza mobilă 3 ACN Tampon fosfat monopotasic 25 mM 60:40
___________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________ _________________________________________________ ____________________________________________________________________________________ __

Pentru optimizarea separării s -a folosit un cromatograf de lichide model Shimad zu,
echipat cu o pompă tip 10 LC, detector UV/Vis 10 LSD și o valvă de injecție model Reodine de
5 51 microlitri. Eluția compușilor s -a făcut izocratic utilizând diverse faze mobile și diverse

73
debite. Detecția compușilor s -a facut la 220 nm. Fazele mobile utilizate pentru optimizarea
separării sunt prezentate în tabelul 4.2.
Pentru stabilirea condițiilor optime de analiză s -a urmărit timpul de analiză , precum și
separabilitatea compușilor. Cea mai bună separare s -a obținut pe coloana NovaPack, la eluția cu
o faza mobilă ce conține acetonitril: tampon fosfat (60:40, v/v), cu un debit al fazei mobile de 1.2
mL/min. Rezultatele obținute pe coloanele studiate și cu fazele mobile testate sunt prezentate în
figurile de mai jos.

Fig. 1. Coloana Luna C18 (eluție cu faz ă mobilă ACN: Apa (55:45 v/v), F=1mL/min, λ=220 nm )

74

Fig. 2 . Etalon 10 ppm, eluție ACN: 25 mM KH 2PO 4 (55:45 v/v), F=1 mL/min, λ 220 nm, coloana
Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

Fig. 3 . Etalon 10 ppm, faza mobil ă ACN: 25 mM KH2PO4 (55:45 v/v) F=1.5 mL/min, λ 220
nm, coloana Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

75

Fig. 4. Etalon 10 ppm, faza mobil ă 60% KH2PO4 : 40 % ACN, F=1.5 mL/min,
coloana Luna C18, 25 cm, 4 mm ID

Fig. 5 . Etalon 10 ppm, coloana Synergi C12, F=1.5 mL/min, 60% KH2PO4 : 40% ACN,
15 cm lungime, 4 mm ID

76

Fig. 6. Coloana Waters, Nova -Pak C18, 30 cm, 3.9 mm ID, 4 um diametru particulelor,
Faza mobilă 60% KH2PO4 : 40 ACN, debit 1.2 mL/min, λ 220 nm

În privința validării metodei de analiză , aceasta reprezintă o parte integrantă a oricărei
bune practici analitice fără de care dezvoltarea unei metode de analiză nu poate fi desăvârșită.
Validarea metodei este procesul aplicat pentru a confirma faptul că procedura analitică
pentru un test specific este adecvată pentru utilizarea prevăzută. Rezultatele validării metodei
sunt folosite pentru a evalua calitatea, fiabilitatea și consecvența rezultatelor analit ice. Parametrii
care definesc metod a de validare sunt următorii [ ICH , 2005]:
– exactitatea sau acuratețea ;
– precizia ;
– linearitatea ;
– limita de detecție ;
– limita de cuantificare ;
– robustețea ;
– specificitatea și selectivitatea.
Primul dintre parametr ii reprezintă gradul de concordanță între valoarea care este
acceptată, fie ca o valoare convențională sau o valoare de referință acceptată și valoarea găsită.
Evaluarea acurateții poate fi întreprinsă în mai multe moduri. Una din metode constă în
compararea rezultatelor obținute cu rezultatele unei metode de referință. Această abordare

77
presupune cunoașterea incertitudinii metodei de referință. O altă metodă prin care acuratețea
poate fi evaluată constă în analiza unei probe de concentrație cunoscută (un etalon sau o probă
martor) și compararea valorii obținute cu cea a etalonului. În cazul în care nu avem disponibil
materialul de referință certificat sau probe martor, avem posibilitatea de a contamina un blank de
probă cu o concentrație cunoscută. Acu ratețea se exprimă prin gradul de recuperare. Astfel
recuperarea poate fi determinată prin compararea rezultatelor extractului cu rezultatele blank –
ului. Gradul de recuperare se raportează în procente și este definit ca fiind diferența dintre medie
și valo area reală acceptată, împreună cu intervalele de încredere.
Un alt factor important în procesul validării este precizia. Precizia este reprezentată ca
fiind gradul de concordanță între o serie de măsurători obținute din prelevarea de probe multiple
dintr -o probă omogenă în condițiile prevăzute. Se exprimă ca: variația, abaterea standard sau
coeficientul de variație a unei serii de măsurători și poate fi subîmpărțită în repetabilitate,
precizie intermediară și reproductibilitate.
Repetabilitatea se obține atunci când analiza este întreprinsă pe un anumit sistem de
către un operator , pe o perioadă scurtă de timp. Se efectuează aproximativ șase injectări , la
concentrații diferite, apoi se calculează DSR (deviația standard relativă). Cât prive sc probele de
mediu, DSR poate avea variații cuprinse între 2 -20%. Aceste deviații sunt influențate în principal
de matricea în care se găsește compusul de interes, concentrația analitului și tehnica de analiză.
Precizia intermediară este definită ca fiind variabilitatea (pe termen lung ) procesului de
analiză și se determină prin compararea rezultatelor unei metode pe parcursul unui număr stabilit
de săptămâni. Obiectivul preciziei intermediare este de a demonstra că , odată ce o metodă a fost
dezvoltată, ea va reda acelea și rezultate. Acest tip de precizie relevă existența discrepanțelor din
cadrul metodei care pot fi cauzate de utilizarea diferitor instrumente, utilizarea unor etaloane sau
reactivi care provin de la diferiți producători sau manipularea aparaturii de către mai mulți
operatori.
O altă trăsătură a preciziei, astfel cum s -a specificat anterior, este reproductibilitatea .
Obiectivul acesteia constă în asigurarea că rezultatele metodei vor fi aceleași , chiar dacă metoda
va fi aplicată de către diferite laboratoa re. Chiar dacă studiile de intercomparare vor avea condiții
relativ diferite față de condițiile din metoda originală, acestea trebuie să rămână în limita
parametrilor specificați. Apoi, dacă se vor obține aceleași rezultate, validarea reproductibilității
poate fi confirmată.

78
Linearitatea reprezintă un procedeu analitic prin care , în interiorul unui interval dat se
ajunge la rezultate direct proporționale cu concentrația analitului din probă. Se exprimă cu
ajutorul curbei de calibrare, utilizând analiza reg resiei liniare care duce la obținerea unei drepte
ale cărei valori numerice ale pantei și ordonatei vor depinde de răspunsurile măsurătorilor.
Linearitatea este determinată de o serie de trei injectări a câte cinci etaloane de concentrații
diferite , cu o c oncentrație cuprinsă între 80 -120% din valoarea concentrației preconizate. De cele
mai multe ori, linearitatea este evaluată grafic, ceea ce implică evaluarea ariei peak -ului și a
semnalului ca fiind o funcție a concentrației analitului.
Limita de detecți e (LOD) este reprezentată de cantitatea de analit care poate fi detectată
într-o probă dar nu în mod necesar cuantificată ca valoare exactă. În general, se calculează după
metoda semnal/zgomot de fond, ceea ce înseamnă că limita de detecție este cantitatea injectată
de două sau trei ori mai mare decât zgomotul de fond. Se calculează pe baza SD și panta curbei
de calibrare S, conform formulei LOD = 3.3(SD/S).
Limita de cuantificare (LOQ) reprezintă cantitatea de analit dintr -o probă care poate fi
determinat ă din punct de vedere cantitativ cu precizie adecvată și acuratețe. Se calculează
conform formulei: LOQ = 10(SD/S), unde la fel ca la LOD, SD este deviația standard, iar S
reprezintă panta curbei de calibrare.
Robustețea examinează efectul pe care paramet rii operaționali îl au asupra analizei.
Parametri operaționali, precum pH -ul, debitul fazei mobile, lungimea de undă la care sunt
detectați analiții sau volumul injectării sunt supuși variațiilor într -o anumită limită, apoi influența
cantitativă a acestora este determinată. Așadar, robustețea este o măsură a capacității sale de a
rămâne neafectată de variații mici ale parametrilor metodei și oferă o indicație a fiabilității sale
în condiții normale de utilizare.
De asemenea sunt analizate specificitate a și selectivitate a. De cele mai multe ori, acești
termeni sunt considerați a fi interschimbabili. Specificitatea însă reprezintă abilitatea unei
metode de a produce un semnal numai pentru un anumit compus, în timp ce selectivitatea este
definită ca reprezentâ nd capacitatea unei metode de a determina un compus în prezența altor
compuși sau interferențe existente. În cazul cromatografiei, selectivitatea este obținută prin
alegerea unei coloane corespunzătoare, unei faze mobile adecvate și a unei lungimi de undă
capabile să detecteze compușii de interes. De asemenea, pe lângă îmbunătățirea separării
cromatografice, selectivitatea mai poate fi îmbunătățită prin optimizarea extracției.

79
Pentru validarea metodei de analiză , în studiul de față s -au luat în calcul urmă torii
parametri: precizia exprimată prin repetabilitate, linearitatea, limita de detecție și limita de
cuantificare sau de determinare. Exactitatea metodei a fost studiată pentru fiecare matrice (apă și
sol) luând în calcul gradul de recuperare al analițil or din matricile contaminate și extrase prin
protocolul specific fiecărei tip de matrice. Valorile exactităților protocoalelor dezvoltate și
optimizate sunt prezentate în subcapitolole ce urmează .

Date experimentale
Repetabilitatea
Primul parametru verificat, în cazul metodei de analiză dezvoltate, este Repetabilitatea. Pentru
studiul repetabilității s -au făcut cinci injectări , în aceeași zi a unui amestec etalon de concentrație
0.625 ppm. Exprimarea repetabilității metodei s -a făcut prin calcularea deviației standard relative
a ariilor compușilor de interes. Valorile deviațiilor standard relative obținute pentru fiecare
compus în part e sunt prezentate în tabelul 4 .

Tabel 4. Deviația standard și deviația standard relativă pentru șap te erbicide triazinice
_______________________________________________________________________ ______
Compus Arie
injectare
1 Arie
injectare
2 Arie
injectare
3 Arie
injectare
4 Arie
injectare
5 Media Dev.
standard DSR
%
_________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________________________________ _________________
Simazina 29980 30488 30695 30850 30578 30503.25 379.0 1.24
Prometon 30142 31035 31407 31080 30241 30916 542.0 1.75
Atrazina 26721 26548 27914 26026 27401 26802.25 797.9 2.98
Ametrina 28629 29693 29417 29182 29753 29230.25 452.0 1.55
Propazina 28748 29602 30111 29817 29985 29569.5 586.1 1.98
Prometrin 25751 26683 26655 26540 26723 26407.25 441.9 1.67
Terbutrin 24725 25862 26293 25368 25854 25562 673.0 2.64
_________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________________________________________ _____________

Limita de detecție
Limita de detecție a metodei s -a determinat utilizând deviația standard a unei soluții
etalon de 1 ppm și panta dreptelor de calibrare conform formulei:
LOD = 3.3 DS/S
unde DS reprezintă deviația standard iar S panta dreptei de calibrare.
Limita de cuan tificare

80
Limita de detecție a metodei s -a determinat utilizând deviația standard a unei etalon de 1 ppm și
panta dreptelor de calibrare conform formulei:
LOD = 10 DS/S
unde DS reprezintă deviația standard, iar S panta dreptei de calibrare.
Valorile LOD și LOQ pentru compușii studiați sunt prezentate în tabelul 5.

Tabel 5. Limita de detecție și limita de cuantificare a compușilor triazinici
______________________________________________ _______________________________
Compus Ecuație curba
calibrare Panta
dreptei Deviația
standard LOD
(μg/L) LOQ
(μg/L)
___________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ ________________________________________________________________________________________ ___________
Simazina y = 49916x – 3596.3 49916 379 0.023 0.076
Prometon y = 46067x – 782.58 46067 542 0.035 0.118
Atrazina y = 42868x – 3430.5 42868 797.9 0.056 0.186
Ametrina y = 43269x + 1969.7 43269 452 0.031 0.104
Propazina y = 43269x + 1969.7 43269 586.1 0.041 0.135
Prometrin y = 37949x + 2154.8 37949 441.9 0.035 0.116
Terbutrin y = 37711x + 3049.9 37711 673.0 0.054 0.179

În concluzie , luând în considerare valorile parametrilor de validare, putem spune că
metoda optimizată întrunește cerințele de validare având o bună repetabilitate (DSR sub 7%, o
bună linearitate R2 > 0.999, LOD și LOQ de ordinul microgramelor/L) și poate fi utilizată în
analiza compușilor luați în studiu.

Studii privind incidența pesticidelor triazinice în ape le de fântână
Beneficiarul principal al utilizării pesticidelor triazinice este agricultura. Acestea sunt
aplicate în special pe culturile de porumb cu scopul de a distruge buruienile. Deoarece aceste
pesticide sunt foarte mobile în mediu, capacitatea lor de a ajunge în acviferele din proximitatea
zonelor agricole este ridicată.
Obiectivul acestui studiu a constat în analiza incidenței pesti cidelor triazinice din apele de
fântână din două zone cu activități agricole diferite, respectiv Turda, județul Cluj și zona
Sighișoara, județul Mureș. Datele obținute pot sta la baza unor programe de evaluare a expunerii
la aceste pesticide a populației c are utilizează această apă în scopuri menajere. Studiul s -a
efectuat în perioada mai – iulie 2011, perioadă în care este recomandată utilizarea acestor
pesticide. Zona luată în studiu și punctele de unde s -au făcut prelevări sunt Turda și Sighișoara.

81
Parte experimentală
Materiale și solvenți
Pentru studiile efectuate s -a folosit un amestec de patru pesticide triazinice (simazina,
atrazina, propazina, trietazina) care a fost achiziționat de la Supelco, S.U.A. Pentru analize s -a
preparat o soluție etalon de concentrație 2 ppm (μg/mL). Solvenții de extracție (metanol, acetonă
și acetonitril) de puritate HPLC au fost obținuți de la Merck (Darmstad, Germania). Extracția
compușilor din matricea apoasă s -a făcut prin extracție pe fază solidă utilizând un sistem SPE de
fabricație Supelco (S.U.A.) (Fig. 7).

Fig. 7. Sistem extracție în fază solidă SPE, Supelco

Pentru extracții s -au folosit cartușe de extracție pe bază de silicagel de tipul Strata C18
EC (end capping) de producție Phenomenex (S.U.A.). Apa utilizată pentru prepararea fazei
mobile și pentru condiționarea cartușelor de extracție a fost obținută util izând un sistem de
purificare Milli -Q-Plus ultra -pure water de fabricație Millipore (Milford, MA, USA).
Pentru studiu s -a prelevat câte 1 litru de apă din fântânile din zonele de interes, în sticle
de polietilenă și care au fost păstrate la frigider, la o temperatură de 4°C până în momentul
extracției. Înainte de trecerea prin cartușul de extracție, probele de apă au fost fitrate printr -un
filtru de nailon de porozitate 0.45 μm procurat de la Phenomenex (USA).
Determinarea analiților s -a făcut utilizând u n cromatograf de lichide de înaltă
performanță model ABL&E Jasco -980 echipat cu o pompă de înaltă presiune JASCO PU –980,

82
detector UV -vis JASCO UV –980-975. Separarea compușilor s -a făcut utilizând o coloană
NUCLEOSIL 100 C18 (25 cm x 4 mm ID), iar prelucrar ea datelor a fost făcută cu ajutorul
softului Soft ChromPASS.
Procedura de extracție
Condiționarea cartușelor C18 EC (Phenomenex, S.U.A.) s -a făcut după cum urmează:
– 5 mL apă;
– 5 mL MeOH;
– 5 mL apă.

După condiționarea cartușelor, 400 mL probă de apă a fost trecută print cartușul de
extracție la un debit de 2 mL/min. După ce întregul volum de apă a fost trecut prin cartuș, acestea
au fost ucate prin trecerea aerului timp de 10 minute pentru îndepărtarea urmelor de apă. Pentru
eluția compușilor reți nuți pe cartușul de extracție s -au folosit 3 mL acetonă. Eluatul obținut a fost
supus evaporării la sec, după care reziduul a fost reluat cu 200 μL ACN și analizat prin
cromatografie de lichide de înaltă performanță.
Condiții cromatografice
Separarea ana liților s -a făcut în mod izocratic cu un debit de 1 mL/min. Lungimea de
undă a detectorului a fost setată la 220 nm, iar pentru injectarea probelor s -a utilizat o valvă
Reodine de 20 μL. Faza mobilă utilizată a constat dintr -un amestec acetonitril: apă (55 :45, v/v).
Cromatograma amestecului etalon obținută în condițiile de analiză specifi cate este prezentată în
figura 8 .

83

Fig. 8 Cromatograma amestecului de triazine utilizat în studiul apelor de fântână

Rezultate
În urma analizelor efectuate s -a constat că atrazina a fost compusul predominant regăsit
în probele de apă, cu o concentrație cuprinsă între 3.07 -8.07 μg L -1. Propazina a fost de
asemenea identificată în probele analizate, dar într -o concentrație mult mai scăzută decât atrazina
și anume între 0.05 -2.87 μg L -1. Trietazina a fost detectată într -o singură probă de apă, iar
simazina a fost detectată doar în probele din zona Turda cu o concentrație cuprinsă între 0.05 –
0.07 μg L -1. O cromatogramă a unei probe de apă (P5) din care reiese prezența triazinelor este
prezentată în figura 9, iar în tabelul 6 sunt prezentate rezultatele pentru toate probele de apă
analizate.

84

Fig. 9. Cromatograma unei probe de apă de fântână (P5) și a etalonului

Tabel 6. Conținutul de pesticide triazinice în probele de apă de fântână analizate
_________________________________________________________________________________
Puncte prelevare Simazina
(μg/L) Atrazina
(μg/L) Propazina
(μg/L) Trietazina
(μg/L) Suma
(μg/L)
Turda
P1 0.15 3.07 0.2 nd 3.42
P2 0.1 7.5 2.87 nd 10.47
P3 0.1 6.6 0.22 0.07 6.99
P4 nd 5.8 0.2 nd 6
P5 nd 8.07 nd nd 8.07
Sighișoara
P6 nd 5.2 nd nd 5.2
P7 nd 4.6 nd nd 4.6
P8 nd 5.47 nd nd 5.47
CMA U.S. E.P.A. 3 4 – – –
CMA U.E. 0.1
________________________________________________________________ _____________
nd – sub limita de detecție
– limită nestabilită .
Potrivit datelor prezentate în tabelul 5 în probele de apă de fântână analizate s -au găsit
concentrații care depășesc concentrația maximă admisă conform Directivei nr. 98/83/CE privind
calitatea apei destinată consumului uman, însă România a obținut o perioadă de tranziție
etapizată până în 2010, respectiv 2015 pent ru anumite zone.

85
Atrazina a fost detectată în toate probele analizate, în timp ce propazina a fost detectată în
50% din probe, simazina în 37% iar trietazina s -a regăsit într -un procentaj de 12%. Se poate
observa din tabelul 5 faptul că , în zona cu o acti vitate agricolă ridicată – zona Turda, pesticidele
triazinice s -au regăsit într -un procentaj mai mare, în timp ce în zona cu activitate agricolă scăzută
– zona Sighișoara, procentajul este mult mai mic. În Sighișoara, atrazina a fost singurul compus
detect at, în timp ce restul triazinelor au fost sub limita de detecție. Acest aspect scoate în
evidență faptul că acviferele au fost contaminate prin percolare de la stropire, circumstanță
evidențiată și în literatură [Nordmark et al. , 2008 ].
Concluzii
Procedura de analiză și extracție a unor compuși ce aparțin clasei de erbicide triazinice a
fost aplicată cu succes în cazul unor probe de apă subterană din zone ale Transilvaniei cu
acvitități agricole diferite. Prezența agrochimicalelor a fost detectată conform așteptărilor în zona
unde activitatea agricolă este predominantă. Pentru comunitățile rurale unde rețelele de apă
potabilă lipsesc, iar concentrațiile depășesc 0.1 μg/L, activitățile de investigare trebuie
completate cu activități de monitorizare.

Studii privind incidența pesticidelor triazinice în ape de suprafață
Studiul de față s -a axat pe analiza pesticidelor triazinice în probe de apă de suprafață
prelevate din bazinul Someșului Mic și din bazinul superior al Tisei. Alegerea s -a făcut cu scop ul
de a vedea dacă există diferențe între zone cu activități agricole diferite și dacă utilizarea
pesticidelor în agricultură constituie o sursă de poluare difuză a cursurilor de ape de suprafață.
În cazul bazinului Someșul Mic s -au prelevat 5 probe de ap ă și anume: după Apahida, după
Răscruci, după Gherla, în amonte de Dej și din Dej după vărsare a în Someșul Mare.
În cazul bazinului superior al Tisei s -au făcut 5 prelevări de probe și anume: Râul Vișeul
aval Vișeul de Jos, Râul Vișeul la Valea Vișeului, Râul Iza după confluență cu Mara la Vadul
Izei, Râ ul Iza după Sighetul Marmației și din Râul Tisa la Sarasău.
Zonele luate în studiul și punctele de prelevare sunt prezentate în figurile (Fig. 10 și Fig.
11).

86

Fig. 10. Zona și punctele de prelevare a probelor de apă Someș

Fig. 11. Zona și punctele de prelevare a probelor de apă Tisa

Parte a experimental ă și rezultate

87
Extracția pesticidelor triazinice din probele de apă s -a efectuat conform protocolului
descris la ana liza apelor de fântână cu mențiunea că pe cartușele de extracție s -a utilizat
acetonitrilul. În vederea verificării exactității metodei de extracție, o probă de 400 de mililitri de
apă a fost contaminată cu 500 nanograme și extrasă conform procedurii descr ise anterior.
Gradele de recuperare a pesticidelor triazinice se situează peste valoarea considerată a fi
acceptabilă de metodologia validării fiind peste 80% pentru toți compușii. Valorile gradelor de
recuperare obținute sunt prezentate în tabelul 7.

Tabel 7. Grad recuperare compuși
Compuși Grad de recuperare (%)
Simazina 93.67
Prometon 96.62
Atrazina 103.48
Ametrina 93.35
Propazina 97.21
Prometrin 96.70
Terbutrin 99.17

Analiza pesticidelor triazinice în probele de apă de suprafață s-a efectuat prin
cromatografie de lichide de înaltă performanță, utilizând aparatura și metodologia descris e în
capitolul privind v alidarea metodei de analiză.
Rezultatele analizelor efectuate pe apele de suprafață indică faptul că, în cazul probelor
din bazinul Tisa, prezența triazinelor nu a fost detectată, acest aspect datorându -se rarității
culturilor agricole din proximitatea punctelor de prelevare. Însă, în bazinul Someșului Mic,
culturile agricole, în special de porumb, se sit uează extrem de aproape de cursul de apă.
Concentrațiile găsite sunt cuprinse între 0.08 – 5.29 μg/L (tabelul 8).

Tabel 8. Prezența erbicidelor triazinice în probe de apă de suprafață – bazinul Someșului Mic
______________________________________________ ________________________________
Punct
prelevare Simazina
(μg/L) Prometon
(μg/L) Atrazina
(μg/L) Ametrina
(μg/L) Propazina
(μg/L) Prometrin
(μg/L) Terbutrin
(μg/L)
_____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ __________________________________________________________________________________________________________________________

Apahida 0.09 nd nd nd nd Nd nd
Răscruci 0.09 nd 0.15 nd 0.18 Nd nd
Gherla 0.17 nd 0.27 nd 0.41 Nd nd
Dej 0.08 nd nd nd 0.12 Nd nd
Dej vărsare 0.52 nd 5.29 1.86 nd Nd nd

_____________________________________________________________________________________________________________________________ _____________________________________________________________________________________________________________________________ ______ _____________________________________________________________________________________________________________________

88
nd- not detected

Conform datelor din tabelul 8, compusul predominant care se regăsește în toate probele
este simazina cu concentrații cuprinse între 0.08 – 0.52 μg/L. Atrazina și propazina au fost
detectate în 60% din probe, în timp ce prometonul, prometrinul și terbutrinul nu au fost detectați.

Concluzii
Atrazina, simazina și terbutrinul fac parte din categoria substanțelor prioritare din
domeniul politicii apei care se regăsesc în cadrul Directivei 2013/39/UE care modifică
Directivele 2000/60/CE și 2008/105/CE. Concentrația maximă admisă (CMA) î n cazul atrazinei
este de 2 μg/L, CMA pentru simazina este de 4 μg/L, iar pentru terbutrin avem o CMA de 0.34
μg/L. Conform acestor date, rezultatele obținute în activitatea de cercetare dedicată tezei nu
înregistrează depășiri, cu excepția atrazinei în zo na Dej vărsare. Această situație s -ar putea
explica prin faptul că se aduc de pe cursurile afluenților reziduuri de pesticide care se
acumulează la confluența Someșului Mare cu Someșul Mic.

Concluzii finale ale studiului
Compușii triazinici fac parte din marea clasă a pesticidelor, subclasa erbicidelor. În
Uniunea Europeană, majoritatea reprezentanților acestei clase au fost interziși, însă terbutilazinul
este aprobat până în anul 2021, în timp ce situația prometonului nu este specificată în cazul
aprobării substanțelor active. Însă, compușii din clasa triazinelor fac parte din cea mai utilizată
categorie de erbicide de pe continentul american și asiatic. Având în vedere toxicitatea acestor
agrochimicale și mobilitatea lor în factorii de mediu, analizele privind incidența triazinelor atât în
mediu, cât și în lanțul trofic asigură echilibrul ecosistemelor și siguranța alimentară.
Studiile științifice de pe mapamond au detectat prezența pesticidelor triazinice în surse de
apă (de suprafață și subterane), în diferite tipuri de sol, în varii legume și alimente. Aceste
contaminări pot produce dezechilibre ale ecosistemelor, efecte care ulterior prezintă mari
dificultăți de remediere. În ceea ce privește sănătatea umană, studiile toxicologice arată că
triazinele pot acționa ca perturbatori endocrini, pot cauza probleme la nivelul sistemului
reproducător și probleme de dezvoltare.

89
În acest context, lucrarea de față a urmărit incidența a șapte pesticide triazinice (atrazina,
simazin a, prometrina, prometon, ametrin, terbutrin și propazina) în factorii majori de mediu,
precum apa, atât de suprafață cât și subterană.
Cuantificarea pesticidelor s -a realizat prin cromatografie de lichide de înaltă performanță
cuplată cu detector UV/Vis. O ptimizarea metodei de analiză a constat în investigarea unor tipuri
diferite de coloane cromatografice și varii faze mobile. Datele experimentale au demonstrat că,
cele mai bune rezultate s -au obținut cu ajutorul coloanei NovaPak C18 (30 cm x 3.9 mm, 4 μm) ,
detecția corespunzătoare la lungimea de undă de 220 nm, iar fază mobilă fiind un amestec de
acetonitril: tampon fosfat (60:40, v/v). Pentru validarea metodei de analiză s -au luat în studiu
parametri precum: repetabilitatea, linearitatea, limita de detecție (LOD), limita de cuantificare
(LOQ). Metoda validată a redat o repetabilitate și o linearitate bună, cu limite de detecție și
cuantificare de ordinul μg/L, așadar îndeplinind cerințele de validare.
Cât privesc apele de fântână , datele experimentale au demonstrat prezența erbicidelor
triazinice în probele prelevate , cu concentrații cuprinse între 3.07 -8.07 μg L -1. Conform
Directivei 98/83/CE privind calitatea apei pentru consumul uman, concentrațiile înregistrate
depășesc limita maximă admisă. Comunitățile din mediul rural care consumă aceste ape , pe o
perioadă îndelungată ar putea fi expuse anumitor riscuri, așadar modernizarea surs elor de apă
potabilă reprezintă o acțiune care se impune în mod imperios.
În cazul apelor de suprafață prelevate din bazinul Someșului Mic și bazinul superior al
Tisei, probele investigate au relevat prezența triazinelor doar în bazinul Someșului Mic,
concentrațiile situându -se între 0.08 – 5.29 μg/L. Conform Directivei 2013/39/UE, unde se
menționează concentrația maximă admisă pentru atrazina, simazină și terbutrin (2 μg/L, 4μg/L,
respectiv 0.34 μg/L), concentrațiile detectate nu depășesc acest prag, cu e xcepția atrazinei la
confluența Someșului Mic cu Someșul Mare, unde s -a înregistrat o concentrație de 5.29 μg/L.
Deoarece în punctul de prelevare (Dej vărsare) aportul hidrografic este semnificativ, acesta
atrage după sine reziduurile de pesticide colectat e de pe afluenți, astfel încât prezența
agrochimicalelor în punctul menționat mai sus nu este surprinzătoare.
Studiile prezente în această lucrare ar putea sta la baza unor studii viitoare pentru a
investiga expunerea comunităților rurale din zonele sensib ile, unde rețelele centralizate de apă
potabilă încă nu există, iar consumul zilnic de apă din punctele unde prezența pesticidelor
triazinice a fost detectată poate duce la varii efecte cronice pe termen lung. De asemenea, lipsa

90
de informare a agri cultoril or în ceea ce privește utilizarea corectă a pesticidelor , crește riscul
detect ării de compuși triazinici și în alte matrici, precum legumele. Prin urmare, investigarea
concentrațiilor acestor substanțe în diferite legume susceptibile de contamin are, ar put ea sta la
baza unor studii viitoare.

CAPITOLUL VII
POLUAREA CU METALE GRELE ȘI MONITORIZAREA MAGNETICĂ A POLUĂRII

Poluanții toxici sistemici, cum sunt metalele grele, produc efecte specifice în diferite
organe și sisteme ale organismului . Răspândirea lor în mediu prezintă pericol pentru faptul că
acestea se acumulează în mediu și organismul uman și pot provoca modificări patologice severe .
Astfel au fost realizate numeroase studii care subliniază creșterea alarmantă a gradului de
poluare, în special cu me tale grele și efectele dezastruoase asupra mediului și sănătății umane
[Camelia P opescu , 2010 ].
Omul a început s ă înțeleag ă mai ales î n ultimele decenii c ă progresul societ ății umane s -a
transformat treptat în instrument de distrugere, cu efecte dezastruoase asupra naturii. Odat ă cu
apari ția civiliza ției umane a ap ărut și interven ția brutal ă a omului prin exploatarea nera țional ă a
naturii și alterarea mediului prin poluarea produs ă de activita țile industriale, agricole, menajere.
Astfel , în toate țările industrializate problema poluării a devenit o preocupare majoră cu
importante implicații social -politice, fiind considerată o barieră în calea dezvoltă rii economico –
sociale, atrăgându -se atenția că resursele naturale, materiale și energetice nu sun t inepuizabile.
Efectul de ser ă, distrugerea stratului de ozon, ploile acide, au avut consecin țe din ce în ce mai
dramatice în ultimii ani.
În literatura de specialitate se întâlnesc numeroase cercetări privind poluarea mediului
ambiant (apă , sol, plante) corelate sau nu cu urmările asupra animalelor și a produselor
alimentare de origine animală.
În ultimul timp poluarea mediului înconjurător cu metale grele a atras atenția din cauza
problematicii deosebit de complexe , ridicate de acest fenomen deoarece maj oritatea metalelor
grele nu se găsesc sub formă solubilă în apă sau, dacă într -adevăr există, speciile chimice

91
respective sunt complexate cu liganzi organici sau anorganici, fapt care influențează radical
toxicitatea acestora.

7.1. Monitorizarea magnetică a poluării

Tot mai des în ultimul timp, problemele de poluare a solurilor constituie una din
aplicațiile magnetismului ambiental. Prin magnetism ambiental se înțelege aplicarea metodelor
de studiu a proprietăților magnetice ale materialelor pentru caracterizarea ambianțelor naturale
sau antropice de sedimentare [ Maher B.A. , 1986].
Măsurătorile magnetice au fost utilizate pentru identificarea particulelor derivate din
combustii , legate de activitatea industrială sau casnică, gaze de eșapament, materiale de
construcție. Cele mai răspândite part icule po luante pr ovin di n ce nușa rezult ată din arderea
cărbunilor. Această cenușă conține aproximativ 1% magnetit sub formă de granule sferi ce cu
diametru l cuprins între 1 -10 μ. As tfel de pa rticule pot contamina so lurile și se dime ntele lacus tre
[Michael E. Evans si Friedrich Heller, 2003 ].
În natur ă energia exist ă sub diferite forme: mecanic ă, termic ă, chimic ă, electric ă,
nuclear ă. Acoperirea consumului de energie în continu ă creștere determin ă preocuparea
permanent ă pentru descoperirea de noi surse de energie, de identificare a modalit ăților pentru
protejarea surselor neregenerabile, a surselor naturale, de control al emisiilor de CO 2.
Cărbunele, țițeiul și gazele naturale reprezint ă surse de energie neregenerabile sau
conven ționale. Efectele energiei s -au facut sim țite datorit ă creșterii sporite a produc ției ș i
consumului de energie, urmate totdeauna de efecte adverse asupra mediului și sănătății umane.
Multe procese industriale, cum ar fi producția de ciment și oțel, generează substanțe
magnetice ce sunt purtate de aer, dar centralele electrice în care se arde cărbune sunt de departe
cele mai importante surse de poluare. Înainte de afi ars, cărbunele este non -magnetic. Procesul de
ardere conduce la disocierea piritei (FeS 2) și formarea pirotitei (Fe 7S8) și a sulfului gazos. La
aproximativ 1.350 K, pirotita se descompune în fier și sulf. Se formează particule sferice de fier,
în mod obișnuit având aproximativ 20 μm, pe urmă oxidează în magnetită (Fe 3O4).
Arderea combustibililor solizi contribuie esen țial la poluarea atmosferic ă prin aportul de
oxizi de sulf și azota ți, metale grele, monoxid de carbon și suspensii care se degaj ă alături de alte
elemente d ăunătoare s ănătății umane.

92
Poluarea cre ște continuu nu numai datorit ă arderii combustibilului s olid în centralele
termice sau industrie câ t și datorit ă autovehiculelor și consumului casnic de energie al popula ției.
În mediul urban, transportul este una din principalele cauze de cont aminare a aerului cu gaze
poluante și particule ultrafine produse de motoarele pe benzin ă sau motorin ă. De asemenea foarte
periculos pentru sanatate este plumbul degajat în urma procesului de combustie de la
autovehiculele ce utilizeaz ă combustibil cu plum b.
Acidificarea este procesul prin care suprafa ța pământului este "s ărăcită" în baze și suferă
continuu o cre ștere a acidit ății, duc ând la degradarea solului și a apelor precum și la deteriorarea
ecosistemelor aferente.
Emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot si amoniac provenite din depozitele de minereuri,
de la sp ălarea combustibililor solizi, reac țiile chimice și transport sunt principalele surse de
acidificare.
Prognozele arat ă că acidificarea solului produce importante daune , în special asupra
agriculturii. Metode de combatere a efectelor acesteia exist ă, dar costurile sunt foarte ridicate.
Impactul cel mai puternic se face simtit asupra agriculturii, ceea ce afecteaz ă în mod special
popula ția săracă. Statisticile indic ă o degradare global ă de 2.000 milioane de hectare de p ământ,
o suprafa ță echivalent ă cu o treime din suprafa ța agricol ă global ă și suprafa ța ocupat ă de pădure.
Peste 300 de milioane de hectare se g ăsesc la un nivel de degradare astfel încât se consider ă că
fenomenul este ireversib il.
Poluarea atmosferei cu pulberi în suspensie are multe s urse. Î n primul r ând, industriile
metalurgic ă și siderurgic ă, care elibereaz ă în atmosfer ă cantit ăți însemnate de pulberi, fabricile
de ciment, transporturile rutiere, haldele și depozitele de ster il etc.
Natura acestor pulberi este foarte diversificat ă. Ele con țin fie oxizi de fier, în cazul
pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), în
cazul întreprinderilor de metale neferoase etc. Poluarea chimic ă cea mai extins ă este poluarea cu
metale grele (plumb, zinc, cadmiu) și dioxid de sulf din zona Cop șa Mic ă. Chiar și la ora actual ă
cantitatea de metale grele din sol se reg ăsește în concentratii peste limita pragului de alert ă.
Poluarea solurilor d in zona Cop șa Mi că afecteaz ă ecosistemele agricole și forestiere.
Astfel, solurile au fertilitate sc ăzută, încadrându -se în clase inferioare de fertilitate. Suprafa ța
afectat ă însumeaz ă 18.630 ha teren agricol și peste 3.245 ha fond forestier.

93
Poluarea apei. Substanțele poluante din aer pot să ajungă nu numai pe sol, ci chiar direct
în apă. Sau pot să cadă întâi pe pământ, iar apoi să fie spălate, ajungând într -un râu și depozitate
în sedimentele râului sau, purtate de râu, să ajungă în mare. În alte caz uri, substanțele poluante
pot să nu urmeze calea aerului, fiind deversate direct într -o apă din apropiere, așa cum este în
cazul complexului grec de prelucrare a fierului și oțelului care deversează în apele de coastă
mediteraneene. Granulele magnetice cu dimensiuni mai mari de 10μ decantate într -o coloană de
apă, sunt supuse mai mult forțelor hidrodinamice și gravitaționale decât celor magnetice [Lisa
Tauxe , 2002] .
Metale grele au invadat Delta Dun ării. În primele zile ale acestui an, cercet ătorii
Institut ului Naț ional de Cercetare – Dezvoltare Delta Dun ării au dat publicit ății concluziile unei
investiga ții efectuate pe parcursul întregului an 2000 , pentru cuantificar ea impactului polu ării în
Delta Dun ării. Studiul întreprins de cercet ătorii de la institutul tulcean a avut ca obiectiv și
determinarea prezen ței metalelor grele în apa Deltei Dun ării ș i din sedimentele depuse pe canale ,
lacuri, bălți. S-au făcut cercet ări în privin ța determin ării existen ței metalelor grele în țesuturile
peștilor și ale molu ștelor din zona delt ei. Trebuie spus ca speciali știi de la Institutul din Tulcea
efectueaza astfel cercet ări la solicitarea Ministerului Apelor, P ădurilor și Protec ției Mediului încă
din anul 1997. O concluzie alarmant ă a studiu lui este ac eea c ă în apa din Delt ă, aproape toate
metalele grele înregistreaz ă depășiri ale valorilor maxime admise de legisla ția din țara noastr ă.
Manganul este singurul metal greu din zonele acvatice din Delt ă, sub nivelul maxim admis. Însa
metalele rare nu înregistreaz ă concentra ții foarte mari în toate zonele din Delt ă. Concluzia
speciali știlor tulceni este c ă aceast ă poluare masiv ă cu metale grele, cu toate c ă a fost semnalat ă
mai demult , s-a accentuat brusc în urma r ăzboiului din Iugoslavia și, mai ales ca urmare a
bombardamentelor uzinelor chimice de pe malul Dun ării în zona iugoslav ă. Grav este c ă
respectivele metale se reg ăsesc deja și în sedimentele de pe fundul lacurilor din Delt ă.

7.2. Toxicitatea metalelor grele

Poluanții toxici sistemici de tipul metalelor grele își exercită acțiunea asupra diferitelor
organe ș i sisteme ale organismului uman . Răspândirea lor în mediu este din ce în ce mai mare și
se acumulează în mediu și organismul uman cu posibilitatea de a produce alterări patologice
grave . Metalele grele se concentrează la nivelul fiecărui nivel trofic datorită slabei lor mobilități ,

94
concentrația cea mai mare fiind atinsă la capetele lanțurilor trofice, respectiv la răpitorii de vârf
și implicit la om. Poluanții de tip metale grele sunt de osebit de periculoși prin remanența de
lungă durată în sol, precum și datorită preluării lor de către plante și animale. Acestor elemente
de toxicitate li se adaugă posibilitatea combinării metalelor grele cu minerale și oligominerale
devenind blocanți ai acestora, frustrând organismele de aceste elemente indispensabile vieții.
Cele mai cunoscute a fecțiuni la om, în urma intoxicării cu plumb sunt: anemie, afecțiunea
vaselor creierului, nefrite cronice, hipertensiune arterială, scăderea capacitaților de învă țare ale
copiilor, schimbări în comportamentul nou -născuților și al copiilor de vârstă mică (agresiune,
impulsivitate, hiperactivitate ). Intoxicarea cronică cu plumb duce la îmbolnăvire și la atacarea
nervilor motorii ai terminaț iilor. Această concluzie es te confirmată de toxicologi ca urmare a
experiențelor asupra animalelor. Plumbul, pătrunzând în organism, este absorbit de către
eritrocite, țesutul osos ș i nervos, rinichi [ EMEP CORINAIR 5 Goyer, R.A ., NCBI, 1995 ].
Prezența metalelor grele a fost depistată și pe râurile austriece, existând suspiciunea ca
apele poluate să se înfiltreze în alimentarea cu apă. S-au facut măsurători pe râ ul Mur din
provincia Styria, Austria, un afluent al Dravei, care este la rândul lui, un afluent al Dunării.
Astfel , Scholger (1998) a investigat pericolul potențial magnetic prin intermediul probelor de
sediment , pe o întindere 190 km de râu, între Judenburg și Spielfeld. El consideră că
susceptibilitatea magnetică este determinată de pr ezența la scară mare a fierului, care rezultă din
procesele de temperatură înaltă (ex. f orjare și laminare ). Aceasta ia forma de fulgi mici de metal
care reușesc să treacă de tancuril e de decantare concepute pentru a le re ține. S-au depistat, de
asemenea c rom, nichel, cupru (care sunt utilizate ca elemente de aliere) sau plumb și zinc
(provenind din producția de oțel). Astfel s -au depistat contaminări cu metale grele în
eșantio anele de sedimente studiate .
Un studiu similar, în Republica Cehă a fost raportat de către Petrovsky (2000) ,
[Petrovsky , 2000] .
Probele de sol recoltate de -a lungul malului stâng al râului Litavka arată o creștere
abruptă în susceptibilități magnetice, imediat în aval de la o topitorie de plumb din orașul
Pribram (lângă Praga) [E. Petrovsky, B. B. Ellwood , 1999].
Concluzii: Studiul polu ării atmosferice im plică descrierea, expl icarea și prog noza
comportamentului substan țelor emise în atmosfer ă. Aceste substan țe sunt transportate de v ânt,
amestecate în atmosfer ă prin fenomenele de turbulent ă și uneori antrenate și depuse la suprafa ța

95
terestr ă cu ajutoru l precipita țiilor. Turbulen ța este de fapt responsabil ă de dispersia poluan ților în
spațiu în jurul unei direc ții med ii de pro paga re. În difuzia atmosferic ă, factorii meteorologici
care au o influen ță direct ă sunt v ântul, structura vertical ă a temperaturii și umezelii și
precipita țiile. To ți factorii care genereaz ă o bun ă turbulen ță contribuie la reducerea consecin țelor
asupra me diului înconju rător, amest ecând pol uantul în atmosfer ă [Gustav R., 1974 ].
Astfel degradarea mediului înconjurător afectează viețile a sute de milioane de oameni și
întârzie dezvoltarea multor țări. În mediul urban emisiile teoretice de metale grele sunt de circa
1.000 de ori mai mari decât în zona rurală [Panaiotu Cristina , 2000].

CAP ITOLUL VIII
CONSUMUL ȘI PRODUCȚIA DURABILE
Creșterea durabilă reprezintă u nul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene .
Pentru producători și consumatori principala provocare este „să realizeze mai mult consumând
mai puține resurse” , având în vedere penuria mondială de resurse naturale . Pentru abordarea
aceastei provocări, care ar trebui să stimuleze cererea de produse și tehnologii de producție mai
bune , să ajute consumatorii să facă alegeri în cunoștin ță de cauză și să ducă la îmbunătățirea
performanței de mediu globale a produselor pe durata ciclului lor de viață , UE a inițiat
numeroase politici și inițiative care au drept obiectiv consumul și producția durabile .
Temei juridic : Articolele 191 – 193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene .
[Dagmara Stoerring , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4 .7.html
8.1. Planul de acțiune privind consumul și producția durabile
Comisia a propus , în iulie 2008, un pachet de acțiuni și propuneri privind consumul și
producția durabile – CPD și politica industrială durabilă – PID COM(2008)0397 , în vederea
îmbunătățir ii performanței de mediu a produselor pe parcursul ciclului lor de viață, îmbunătățir ii
cunoștințelor consumatori lor în domeniu, stimul ării cererii de bunuri și tehnologii de producție

96
durabile și promov ării inovării în cadrul industriei UE și abord ării aspectelor internaționale .
Prima politică care a introdus oficial abordarea bazată pe ciclul de viață (LCT) în politicile
europene , a fost politi ca integrată a produselor (PIP), care consolidează și completează politicile
în vigoare ale UE. Reducerea cantității de resurse utilizate de -a lungul tuturor etapelor ale
ciclului de viață al unui produs sau serviciu (mate rii prime/lanțuri de aprovizionare/utilizarea
produsului/ scoaterea din uz: consecințele eliminării și posibilitățile de refolosire sau reciclare) ,
precum reducer ea efectelor asupra mediului sunt vizate de LCT . Rezultatul p lanul ui de acțiune
privind consum ul și producția durabile îl reprezintă i nițiative le în domeniul extinderii Directivei
privind proiectarea ecologică, revizuirea Regulamentului privind eticheta UE ecologică,
revizuirea Regulamentului EMAS, legislația privind achizițiile publice ecologice, Foaia de
parcurs privind eficiența resurselor și Planul de acțiune privind ecoinovarea .
Aceste instrumente consolid ează angajamentul pe termen lung al UE de a soluționa
problemele legate de dezvoltarea durabilă și recuno aște totodată importanța consolidări i
cooperării cu partenerii din afara UE, de exemplu, prin intermediul Procesului de la Marrakech al
ONU , făcând parte integrantă din noua Strategie de dezvoltare durabilă (SDD ) a Uniunii
Europene, revizuită în 2009.
8.2. Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor
Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor , a
urmat inițiativei emblematice Europa 2020 privind utilizarea eficientă a resurselor, fiind lansată
în 2011 și subliniază necesitatea unei strategii pentru defini rea obiectivel or pe termen mediu și
lung, în ce privește eficiența resurselor și mijloacele de realizare a acestora . Sunt propu se
modalități de a decupla creșterea economică de utilizarea resurselor și de impactul acesteia
asupra mediului și de a spo ri productivitatea resurselor .
8.3. Etichetarea ecologică și etichetarea energetică
Consumatorii sunt ajutați să facă alegeri în cunoștință de cauză prin etichetare , care oferă
informații cruciale. Înființat ă în 1992 , eticheta ecologică are scopul de a încuraja întreprinderile
să comercializeze produse și servicii care respectă anumite criterii de mediu (publicate în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ), stabilite de Comitetul pentru etichetare ecologică al

97
Uniunii Europene (CEEUE), responsabil cu evaluare a și verific ările aferente. Produsele și
serviciile care poartă eticheta ecologică au un logo în formă de floare , cu ajutorul căruia pot fi
identifica te cu ușurință de consumatori . Eticheta s -a acordat , până în prezent, unor produse de
curățat, aparate electrocasnice, produse din hârtie, haine și produse de grădinărit, lubrifianți și
servicii cum ar fi cazările turistice. Criteriile de acordare a etichet ei ecologic e se bazează pe
studii ce vizează impactul asu pra mediului a unui produs sau serviciu . În 2008 a fost revizuit
Regulamentul nr. 66/2010 privind eticheta ecologică , în vederea promov ării utilizării sistemului
voluntar de etichetare ecologică , prin reducerea sarcinilor birocratice impuse de normele în
domeniu și a costurilor .
Etichetarea consumului de energie a fost introdusă în UE prin Directiva 92/75/CEE ,
pentru aparatel e de uz casnic și a devenit un ghid recunoscut și respectat la scară largă pentru
producători și consumatori . Cu ajutorul acestui sistem potențialii consumatori se pot informa cu
ajutorul etichetelor și informațiilor incluse în broșurile despre produs , cu pr ivire la consumul de
energie pentru toate modele le de produse disponibile. Directiva privind etichetarea energetică
(2010/30/UE) a fost revizui tă, în iunie 2010, în scopul extinder ii domeniului său de aplicare la o
gamă mai largă de produse, inclusiv la produsele consumatoare de energie și la alte produse
energetice .
8.4. Proiectarea ecologică
Reglementată prin Directiva 2005/32/CE privind proiectarea ecologică , asigură
îmbunătățirea tehni că a produselor și instituie un cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de
proiectare ecologică aplicabile produselor consumatoare de energie . Aceasta modific ă directivel e
privind cerințele de eficiență energetică pentru produse 92/42/CEE, 96/57/CE și 2000/55/CE
(boilere, televizoare , computere) . Directiva 2009/125/CE de revizuire a directivei din 2005,
extinde domeniul de aplicare la alte produse energetice decât produsele consumatoare de energie,
respectiv la produse cu impact indire ct asupra consumului de energie (dispozitive ce utilizează
apă, ferestrele sau materialul izolant ).

98
8.5. Sistemul de management de mediu și audit (EMAS)
Un instrument de gestionare (disponibil la această oră pentru toate sectoarele economice,
inclusiv pentru serviciile publice și private ) care face posibilă evaluarea, raportarea și
îmbunătățirea performanței de mediu a întreprinderilor și nu numai, este sistemul UE EMAS –
management de mediu și audit , disponibil din 1995 pentru întreprinderi deși, inițial fusese limitat
la întreprinderile din sectorul industrial. Pentru a încuraja organizațiile să se înregistreze în
sistemul EMAS , în 2009, Regulamentul EMAS (CE nr. 1221/20 09) a fost revizuit și modificat ,
fiind astfel consolidat ă vizibi litatea și disponibilitatea sa.
8.6. Planul de acțiune privind ecoinovarea
Obiectivul Planului de acțiune pentru tehnologii ecologice 2004 (ETAP) era stimularea
utilizării și dezvoltării de t ehnologii de mediu și îmbunătățirea competitivi tății europene în acest
domeniu, fiind lansat de Comisie în decembrie 2011.
Scopul acestuia este să extindă domeniul de aplicare al politicilor de inovare pentru a
include tehnologiile ecologice și ecoinovarea și să evidențieze rolul politicii de mediu ca factor
de creștere economic, fiind legat în principal de inițiativa emblematică O Uniune a inovării din
cadrul Strategiei Europa 2020 și poate fi finanțat din diferite surse (Orizont 2020, Fondul
european de d ezvoltare regională, programul LIFE pentru mediu și politici climatice, COSME și
politica agricolă comună ).
În 2009, l a revizuirea Directivei privind proiectarea ecologică Parlamentul European a
consolidat cu succes conceptul de analiză a ciclului de viață, îndeosebi conceptul de eficiență a
resurselor și materialelor și și-a exprimat , în repetate rânduri , sprijinul pentru Planul de acțiune
privind consumul și producția durabile și componentele sale. Parlamentul a reușit , de asemenea,
să adopte dispozi ții detaliate privind întreprinderile mici și mijlocii și informarea consumatorilor.
Extinderea domeniului de aplicare a directivei pentru a include produsele energetice a beneficiat,
de asemenea, de sprijinul Parlamentului.
În cadrul negocierilor privind cadrul financiar multianual pentru 2014 -2020, Parlamentul
a solicitat creșterea următorului buget pe termen lung al Uniunii pentru perioada 2014 -2020, în

99
lumina obiectivelor ambițioase prevăzute de Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă,
durab ilă și favorabilă incluziun ii, ecoinovarea fiind inclusă la negocierea programelor specifice,
printre prioritățile de investiții eligibile pentru finanțare din Fondul eu ropean de dezvoltare
regional [Dagmara Stoerring , 08/2015 ].
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.7.html

CAP ITOLUL IX
MANAGEMENTUL INTERN AL APELOR
-Stadiul implementării Directivei Cadru Ap a 2000/60/CE în România –

Legea nr. 310/2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996 conține
dispozi ții juridice cu caracter managerial iar la art. 1 alin . (6) prevede următoarele : „Conservarea,
protec ția și îmbun ătățirea mediului acvatic, în condi țiile utiliz ării durabile a resurselor de ap ă, au
la baz ă principiile precau ției, prevenirii, evit ării daunelor la surs ă și poluatorul pl ătește și trebuie
să țină seama de vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în De lta Dun ării și Marea Neagr ă,
deoarece echilibrul acestora este str âns influen țat de calitatea apelor interioare care se vars ă în
acestea ”.
Toate corpurile de ap ă folosite pentru captarea apei destinate consumului uman sunt
identificate î n cadrul districtel or hidrografice . Obiectivele managementului de protec ție a apelor
și mediului acvatic, p otrivit articolului 23 , sunt :
a) Prevenirea deterior ării tuturor corpurilor de ape de suprafață ;
b) Protec ția, îmbun ătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ap ă de suprafață în scopul atingerii
stării bune a acestora, p ână la data de 22 decembrie 2015;
c) Protec ția și îmbun ătățirea tuturor corpurilor de ap ă artificiale sau puternic modificate în scopul
realiz ării unui poten țial ecologic bun sau a unei st ări chimice bune a acestora, p ână la data de 22
decembrie 2015;
d) Reducerea progresiv ă a polu ării datorate substan țelor prioritare și încetarea sau eliminarea
treptat ă a evacu ărilor și a pierderilor de substan țe prioritar periculoase;
e) Prevenirea sau limitarea aport ului de poluan ți în apele subterane și prevenirea deterior ării
stării tutu ror corpurilor de ape subterane ;

100
f) Protec ția, îmbun ătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ape subterane și asigurarea unui
echilibru între debitul prelevat și reî ncărcarea apelor subterane, cu scopul realiz ării unei st ări
bune a apelor subterane, p ână la data de 22 decembrie 2015;
g) Inversarea oric ărei tendin țe semnificative și durabile de cre ștere a concentra ției oric ărui
poluant rezultate din impactul activit ății umane, p entru a reduce în mod progresiv poluarea apei
subterane.
________________
Legea Nr. 310/2004 pentru modificarea si completarea Legii apelor Nr. 107/1996

Planul Na țional de Management 2016 -2021
Planul Național de Management (cel de -al doilea) actualizat aferent porțiunii din bazinul
hidrografic al fluviului Dunărea (cuprinsă în teritoriul României), precum și Planurile de
Management actualizate la nivel de bazine hidrografice/spații hidrografice au fost adoptate în
ședință de Guvern, prin Hotă rârea Guvernului nr. 80/2011. Potrivit DCA 2000/60/CE privind
apa, statele membre elaborează Planuri de management ale bazinelor hidrografice, actualizate la
fiecare 6 ani, începând din 2009.
Planul adoptat prin această hotărâre este elaborat pentru perioa da 2016 -2021 și are la
bază monitorizarea implementării măsurilor din Planul Național de Management aprobat în 2011
și, totodată, reprezintă o actualizare a măsurilor din acest Plan, având în vedere îmbunătățirea
metodologiilor utilizate, date noi de monit orizare, precum și rezultatele studiilor de cercetare și
ale proiectelor implementate.
Bazinele/spațiile hidrografice pentru care s -au elaborat Planurile de management sunt
Someș -Tisa, Crișuri, Mureș, Banat, Jiu, Olt, Argeș -Vedea, Buzău -Ialomița, Siret, Pr ut–Bârlad,
precum și fluviul Dunărea, Delta Dunării, Spațiul Hidrografic Dobrogea și Apele Costiere.
Planurile de Management cuprind o prezentare a categoriilor și a corpurilor de apă de
suprafață (3.027 corpuri), identificarea presiunilor semnificative și a celor potențial
semnificative, reprezentate de sursele punctiforme și difuze de poluare (aglomeră ri urbane,
agricole, industriale), presiunile hidromorfologice (baraje, lacuri de acumulare, etc.) și alte tipuri
de presiuni antropice (activități de acvacultură, surse de poluare accidentală). În cadrul Planului
Național de Management actualizat a fost i dentificat un număr total de 8.880 presiuni potențial

101
semnificative, ponderea cea mai mare a presiunilor fiind reprezentată de presiunile difuze
provenite din aglomerări umane fără sisteme de colectare și din agricultură.
Un alt capitol îl reprezintă corpu rile de ape subterane, fiind identificate și delimitate 143
de corpuri de apă subterană, din care 115 sunt de tip freatic și 28 corpuri de apă subterane de
adâncime. Și acestea sunt afectate, în principal, de presiunile difuze datorate aglomerărilor
umane fără sisteme de colectare și epurare a apelor uzate, precum și presiunilor difuze cauzate de
activitățile agricole. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că dinamica apelor subterane este
mult mai lentă decât cea a apelor de suprafață, astfel încât ef ectul oricăror măsuri se face simțit
după o perioadă mai lungă de timp.
De asemenea, zonele de protecție identificate sunt împărțite ca zone de protecție pentru
captările de apă destinate potabilizării, zone pentru protecția speciilor acvatice importante d in
punct de vedere economic, zone protejate pentru habitate și specii unde apa este un factor
important, zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți, precum și zone pentru
îmbăiere. Rețeaua de monitorizare și programele de monitorizare pentr u apele de suprafață și
subterane au fost actualizate, incluzând un număr de 194 secțiuni noi de monitorizare pentru 184
de corpuri de apă de suprafață. Pentru corpurile de apă subterană a fost extinsă rețeaua de
monitorizare cantitativă cu 95 de foraje, i ar pentru monitorizarea chimică, cu 115 foraje.
Au fost stabilite totodată și obiectivele de mediu pentru corpurile de apă de suprafață,
corpurile de apă subterană și pentru zonele protejate, precum și excepțiile de la obiectivele de
mediu. Cauzele princip ale de neatingere a obiectivelor de mediu sunt legate de fezabilitatea
tehnică, urmată de costurile disproporționate.
Analiza importanței economice a utilizării apei furnizează profilul economic al bazinelor
hidrografice din punct de vedere al indicatorilo r demografici și macroeconomici privind
populația și veniturile populației exprimate prin PIB/spațiu geografic, precum și evoluția în timp
a acestora pentru a putea evidenția tendințele cerinței de apă.
Politica economică și financiară în domeniul apei inc lude două componente principale:
serviciile de apă, respectiv serviciile de alimentare cu apă, canalizare și epurare ape uzate și
activitățile de gestionare a resurselor de apă.
Un alt capitol al planului prezintă programele de măsuri, pentru f iecare bazin hidrografic ,
ținând seama de caracteristicile acestuia, de presiunile generate de activitățile umane, de
impactul acestora asupra mediului și de analiza economică a folosințelor de apă.

102
Actul normativ abordează, de asemenea, aspecte cantitative și element e privind
schimbările climatice, în vederea coordonării dintre planurile de management bazinale și
managementul riscului la inundații. Astfel, măsurile rezultate din diferite planuri pe termen
mediu și lung includ în evaluare aspecte privind schimbările cl imatice și acțiunile necesare
pentru măsurile de atenuare și de adaptare la schimbările climatice, acestea fiind analizate și
luate în considerare, după caz, în programele de măsuri ale Planurilor de Management ale
bazinelor/spațiilor hidrografice actualiz ate. De asemenea, pentru majoritatea măsurilor de
construire a infrastructurii de alimentare cu apă și infrastructurii de colectare și epurare a apelor
uzate, proiectarea și planificarea proiectelor țin seama de scenariile actualizate privind
schimbările c limatice (ex. evenimente de ploi, relevante la data implementării). În cazul
proiectelor mai mici s -a avut în vedere o abordare flexibilă, de la caz la caz, având în vedere
posibilitățile viitoare de adaptare sau extindere.

Programul Național de Reformă ( PNR) – Evoluții în îndeplinirea obiectivelor Europa 2020
PNR constituie platforma -cadru pentru definirea reformelor structurale și a priorităților
de dezvoltare care ghidează evoluția României până în anul 2020, în concordanță cu traiectoria
de atingere a obiectivelor Strategiei Europa 2020.
Programul Național de Reformă 2015 al României vizează fructificarea potențialului de
creștere prin stimularea competitivității și productivității, consolidarea coeziunii sociale și
teritoriale, crearea de noi locuri de muncă – toate acestea urmărind reducerea decalajelor față de
celelalte state membre ale Uniunii Europene(UE).
Îndeplinirea țintelor naționale Europa 2020
În perioada 2010 -2014, atât la nivel european, cât și național, evoluția în atingerea
țintelor Europa 2020 a fost influențată de criza economică și financiară, care a avut un impact
negativ major asupra situației economice și a limitat evoluțiile în ceea ce privește restul
obiectivelor Strategiei Europa 2020. Face excepție obiectivul de reducere a emisiil or de gaze cu
efect de seră, unde criza economică a avut un impact pozitiv, determinat îndeosebi de reducerea
activităților de producție și de transport.
Conform Raportului de țară pentru 2015, la nivel național, progresele înregistrate în
atingere țintelo r Europa 2020, România se încadrează pe traiectoria de atingere a două ținte
naționale Europa 2020 (ambele în cadrul obiectivului „20/20/20”): în ceea ce privește emisiile de

103
gaze cu efect de seră (GES), pentru anul 2020, previziunile naționale indică o cr eștere a emisiilor
de GES din sectoarele non -ETS cu numai 7% față de nivelul din 2005 (rămâne o marjă de 12
puncte procentuale în care aceste emisii pot crește, fără a depăși ținta asumată); ponderea
energiei din surse regenerabile în consumul final brut d e energieera de 22,8%, superioară celei
stabilite pentru 2011 -2012 de Directiva privind SRE.
În perioada 2011 -2014, instituțiile competente au aplicat cu consecvență un set de măsuri
care vizează, pe termen lung, atingerea țintelor naționale asumate de Rom ânia în contextul
Strategiei Europa 2020.
(http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/nrp2015_romania_ro.pdf
Pentru susținerea dezvoltării durabile și îmbunătățirea calității mediului, România a
continuat programele de dezvoltare a infrastructurii de mediu. Astfel, gradul de acoperire cu
sisteme de colectare a apelor uzate corespunde unei încărcări biologice de cca. 63% locuitori
echivalenți, iar gradul de acoperire cu stații de epurare a apelor uzate corespunde unei încărcări
biologice de circa 57,4% locuitori echivalenți. Investițiile realizate în perioada 2007 –2014
pentru infrastructura de apă uzată se ridică la circa 4.486,851 mil. euro, din care 51,3% pentru
reabilitarea și extinderea rețelelor de canalizare și 48,7% pentru reabilitarea și construirea de noi
stații de epurare. Proiectele în domeniul apei/apei uzate, derulate prin POS Mediu, vizează
reabilitarea/ extinderea rețelelor de canalizare și de distribuție și trans port a apei potabile, dar și
realizarea de stații noi de epurare, de clorinare și tratare a apei, care vor deservi circa 10.558.687
locuitori echivalenți. În ceea ce privește managementul deșeurilor, au fost demarate proiecte de
realizare a sistemelor de m anagement integrat al deșeurilor (de care vor beneficia 16.127.778
locuitori), dar și proiecte de gestionare deșeurilor, inclusiv a celor periculoase. Până la sfârșitul
trim. I/2015 au fost închise 189 de depozite de deșeuri vechi în zonele rurale și 33 de depozite de
deșeuri municipale vechi, în zonele urbane.
Pentru operaționalizarea Strategiei Naționale privind Schimbările Climatice 2013 -2020,
se lucrează la stabilirea obiectivelor strategice și selectarea măsurilor sectoriale ce urmează a fi
integrate î n Planul Național de Acțiune privind Schimbările Climatice. La sfârșitul anului 2014 s –
a finalizat studiul inițiat de MMAP în vederea creării cadrului instituțional privind aplicarea
prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE (Effort Sharing Decision), urmând c a actul normativ ce
conține prevederi privind crearea cadrului instituțional, procedural și legal pentru aplicarea

104
Deciziei nr. 406/2009/CE să fie transmis în avizare interministerială și supus aprobării
Guvernului în cel mai scurt timp.
În anul 2014, în R omânia s -au îmbunătățit sistemele de protecție împotriva riscului de
inundații, prin implementarea proiectelor DESWAT – Destructive Water Abatement and Control
of Water Disasters și WATMAN –Sistem informațional pentru managementul integrat al apelor.
Studi ile de fezabilitate pentru executarea lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundațiilor sunt
în curs de finalizare.
Guvernul României acordă o atenție specială operaționalizării Strategiei Naționale
privind Schimbările Climatice 2013 -2020. În acest scop, se vor stabili obiectivele strategice și se
vor selecta măsurile sectoriale ce urmează a fi integrate în Planul Național de Acțiune privind
Schimbările Climatice. În plus, MMAP va demara, în cel mai scurt timp, crearea unei baze
naționale de date pri vind schimbările climatice, crescând totodată gradul de informare și
conștientizare a populației în privința adaptării și atenuării efectelor schimbărilor climatice.
Pentru realizarea sistemului integrat de protecție împotr iva riscului de inundații sunt în
curs de aprobare studiile de fezabilitate pentru executarea lucrărilor cu rol de apărare împotriva
inundațiilor. Pe termen scurt, se vor organiza mese rotunde și seminarii la nivel regional și local
pentru propunerea de soluții privind problema riscului d e inundații și schimburi de informații
privind elaborarea celor mai bune practici pentru gestionarea schimbărilor climatice.
O serie de priorități avute în vedere atât în AP (Acordul de Parteneriat), cât și în PNR pun
accentul pe îmbunătățirea managementul ui resurselor de apă, inclusiv prin existența unei politici
tarifare privind apa și prin recuperarea costurilor serviciilor legate de utilizarea apei. Astfel, în
cadrul procesului de implementare a Directivei Cadru Apă 2000/60/CE, până la sfârșitul lui
2015, România a elaborat al 2 -lea Plan de Management al Bazinelor Hidrografice (menționat mai
sus), prilej cu care s -a realizatat și o analiză internă privind identificarea externalităților ca parte
componentă a costurilor de mediu precum și impactul asupra r esursei de apă. În AP, România și –
a asumat continuarea implementării Directivei Cadru a Apei și a directivelor subsecvente prin
continuarea investițiilor în sistemele regionale de management al apei și apei uzate.

Monitorizarea implementării
PNR 2015* a fost elaborat sub coordonarea MAE, pe baza contribuțiilor ministerelor și
instituțiilor componente ale Grupului de lucru pentru Strategia Europa 2020. La baza PNR au

105
stat cele două rapoarte de implementare adoptate în ședința de guvern din data de 2 aprili e 2015
și propunerile de noi măsuri de reformă elaborate în cadrul a șapte grupuri de lucru sectoriale
(câte unul pentru fiecare obiectiv Europa 2020, un grup pentru administrație public și unul pentru
mediul de afaceri) coordonate de către MAE.
De asemen ea, PNR a inclus rezultatele analizei Raportul de țară al României pentru 2015,
care a evidențiat principalele deficiențe și provocări semnalate de COM și măsurile identificate
de grupurile de lucru mai sus menționate.
Implementarea PNR se bazează pe un pl an de acțiune elaborat anual, care detaliază
măsurile de implementare și definește responsabilități, indicatori de realizare și bugete necesare.
Planul include și acțiuni pentru punerea în aplicare a recomandărilor specifice de țară, motiv
pentru care apro barea planului se face în cursul lunii iulie, după andosarea recomandărilor de
către Consiliul European.
Procesul de monitorizare a implementării PNR 2015 are două componente: una internă,
asigurată de fiecare instituție responsabilă pentru realizarea măsu rilor din domeniul său de
competență și o altă componentă, la nivelul guvernului, asigurată de MAE, în calitate de
coordonator național.
Progresele înregistrate în implementarea reformelor și a recomandărilor specifice de țară
sunt examinate și evaluate p eriodic pe baza rapoartelor pe care instituțiile implementatoare le
transmit coordonatorului național al Strategiei Europa 2020. Acesta va elabora forma consolidată
a raportului de progres, care conține evaluarea stadiului de implementare, semnalează
event ualele întârzieri sau derapaje în aplicarea măsurilor programate și propune măsuri corective.
Raportul este prezentat guvernului în vederea aprobării.
_____________________________
*Raport privind implementarea PNR 2014 –stadiul la 15 martie 2015 și Rapor t privind implementarea RST 2014 –stadiul la 15
martie 2015

ȚINTE NAȚIONALE EUROPA 2020 (date dispon ibile la 15 martie 2015) Tabel 9

Obiective
Europa 2020 Ținta
2020 PROGRESE
Valoare
inițială/an 2012 2013 2014
Energie și schimbări
climatice (20/20/20) *
Reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră

106
față de anul de bază
1990 20% 0/1990 52,04% n.a. n.a.
Ponderea energiei din
surse regenerabile în
consumul final brut de
energie
24% 17,69% /
2005
22,8%
23,9%
n.a.
Creșterea eficienței
energetic (exprimată ca
reducere a consumului
de energie primară) 19%
(10 Mtep)
– 16,6%
(7,3 Mtep)
n.a.
n.a.
______________________________________
*Date furnizate de MMAP, conform ultimei versiuni a Inventarului Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră (INEGES),
elaborată de România în noiembrie 2014, pentru perioada 1989 -2012.

Principalele angajamente pe termen scurt și mediu – Ținte naționale Europa 2020

Principalele angajamente (noi sau
actuali zate) din cadrul programului
național de reformă Principalele măsuri preconizate și
precizarea dacă acestea sunt
relevante pentru recomandările
specifice fiecărei țări Efectele estimate ale măsurilor
(calitative și/sau cantitative)
Operaționalizarea Strategiei Naționale
privind Schimbările Climatice 2013 -2020 Elaborarea Planului Național de Acțiune
privind Schimbările Climatice, pentru
transpunerea Strategiei Naționale privind
Schimbările Climatice 2013 -2020 Identificarea și implementarea măsurilor și
politicilor la nivel sectorial, vizează trecerea
la o creștere economică bazată pe emisii
reduse de CO2. Planul permite prioritizarea
masurilor din punct de vedere al costurilor și
beneficiilor. De asemenea, permite mai buna
evaluare a rezultatelor pentru măsurile
propuse, la nivel sectorial și macroeconomic,
prin stabilirea unor indicatori relevanți.
Creșterea gradului de informare și
conștientizare a populației privind modul de
adaptare ș i atenuare a efectelor schimbărilor
climatice Reducerea semnificativa a pierderilor
economice provocate de schimbările
climatice; îmbunătățirea comunicării,
informării, educației și conștientizării
populației asupra riscului pe care îl prezintă
schimbările climatice.
Crearea unei baze naționale de date privin d
schimbările climatice și posibilitatea
gestionării electronice a datelo r Îmbunătățirea prognozelor privind evoluția
factorilor climatici precum temperatura,
regimul precipitațiilor și alții asemenea,
inclusiv variabilitatea lor și apariția
evenimentelor meteorologice extreme. Va
crește astfel viteza de răspuns a autorităților
centrale și locale, dar și a populației la
fenomenele meteorologice extreme și se vor
putea eficientiza măsurile de prevenire a
schimbărilor climatice în ariile de intere s.

Îmbună tățirea sistemelor de protecție
împotriva riscului de inundatii Realizarea exercițiilor de simulare privind
apărarea împotriva inundațiilor Îmbunătățirea comunicării, informării,
educației și conștientizării populației asupra
riscului pe care îl prezintă inundațiile
Extinderea și modernizarea sistemelor de
protecție împotriva riscului de inundații Refacerea și întreținerea infrastructurii are rol
de apărare împotriva inundațiilor; realizarea
de noi lucrări hidrotehnice pentru protecția
împotriva inundați ilor în zonele localităților
cu risc ridicat la inundații reducerea
pierderilor directe și indirecte de natură
socială și economică, precum și a nevoii de
sprijin extern; modernizarea sistemului de
comandă a incidentelor și a sistemelor IT
asociate pentru îmbunătățirea capacității de
răspuns și a coordonării în caz de incidente

107
majore; creșterea gradului de protecție a
populației.
Îmbunătățirea prognozelor hidrologice Creșterea eficacității prognozelor și
avertizărilor hidrologice în caz de inundații.
prin mai buna utilizare a sistemelor de
monitorizare și avertizare timpurie, pentru
informarea promptă a autorităților locale care
de țin esponsabilitatea legală pentru
informarea și protejarea populației
Organizarea de mese rotunde/ seminarii la
nivel regi onal și local pentru propunerea de
soluții privind problema riscului de inundații
și schimb de informații privind elaborarea
celor mai bune practici pentru gestionarea
schimbărilor climatice Facilitarea tranziției necesare în atitudini și
comportament și î mbunătățirea capacității
generale de atenuare a efectelor generate de
schimbările climatice.
Instruirea personalului implicat în aplicarea
efectivă a legislației de mediu a UE
referitoare la evaluarea strategică de mediu
(SEA) și la evaluarea impactului asupra
mediului (EIA ) Formarea profesională a personalului
autorităților competente pentru protecția
mediului privind evaluarea impactului asupra
mediului și evaluarea de mediu pentru
perioada 2014 -2020 Formarea unui număr de 400 de persoane din
cadrul aut orităților de protecție a mediului
și Autorităților de Management implicate în
accesarea fondurilor europene va avea ca
efect creșterea gradului de absorbție a
fondurilor europene.

CAPITOLUL X
COMPARAREA GRADULUI DE POLUARE A APEI DIN ROMÂNIA CU ALTE S TATE
DIN U.E., PRECUM ȘI DIN ALTE ȚĂRI, PENTRU DIFERIȚI FACTORI CARE
CONTRIBUIE LA POLUARE

Disponibilitatea apei și, în special a celei potabile este una din cele mai mari probleme cu
care se confruntă omenirea, urmare a creșterii populației și, în consecință, a necesarului pentru
consum, procesele agricole și industriale. Astfel resursele de apă trebuie foarte bine administrate
în ce privește calitatea și cantitatea necesară, fapt ce determină dezvoltarea cercetărilor în
domeniul hidrologiei.
Creșt erea activităților umane a dus la încărcarea rețelei hidrografice cu o cantitate mare
de poluanți (compuși cu azot, fosfor, metale grele, agrochimicale etc .) fapt ce a produs o
deteriorare rapidă a calității apelor. Astfel că sursele de apă necesită o moni torizare constantă în
privința calit ății lor și identificarea surselor de contaminare, pentru instituirea unor măsuri de
reducere a poluării.
Poluarea apei este produsă de cel puțin cinci categorii de poluanți: de natură fizică,
chimică, biologică, bacteri ologică și radioactivă. Principalii agenți fizici cu rol în poluarea apelor
sunt substanțele radioactive (depunerile radioactive care ajung în ape odată cu ploaia, apele
folosite în uzinele atomice, deșeurile radioactive) și apele termale (deversarea în ap ă a lichidelor

108
calde ce au servit la răcirea instalațiilor industriale). Poluarea chimică a apelor se produce prin
infectarea cu plumb, mercur, azot, fosfat, hidrocarburi, detergenți, pesticide etc.
Menținerea unui echilibru durabil în ceea ce privește di versele aspecte referitoare la apă
constituie obiectivul Directivei -Cadru privind Apa, adoptată în 2000. Aceasta pune bazele unei
politici moderne și holistice în domeniul apei pentru Uniunea Europeană. Politica UE în
domeniul apei a abordat de asemenea , anumiți factori care exercită presiuni importante, cum ar
fi: poluarea dator ată evacuării apelor urbane uzate, nutrienții proveniți din agricultură, emisiile
industriale și evacuarea substanțelor periculoase și anumite direcții neacoperite până acum: apele
subterane, substanțele prioritare, evaluarea și gestionarea inundațiilor și strategia maritimă.
Acțiunile necesare pentru menținerea durabilă a acestei resurse vizează:
– realizarea unor lucrări de amenajare a teritoriului;
– aplicarea dispoziți ilor priv ind calitatea apelor naturale și a efluenților;
– utilizarea integrată a cercetărilor științifice;
– sensibilizarea opiniei publice.
În Rom ânia, Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați
proveniți din surse agricole este documentul legal care includ e toate cerințele Directivei
91/676/EEC privind poluarea cu azotați din surse agricole. Țara noastră se afl ă încă într-o
situație de declin , în privința agriculturii, determinat ă de fragm entarea excesiva a proprietății,
fiind pr edominante gospodăriile de subzisten ță, situația precara a infrastructurii rurale, dotarea
slabă cu mașini si utilaje, folosirea redus ă a îngrășămintelor chimice (la ¼ fa ță de 1989) și a
pesticidelor, reducerea dramatic ă a suprafețelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de
resurse de finanțare, lipsa unui sistem funcțional de credit agricol. Principalele îngrășăminte
folosite au devenit î ngrășămintele naturale (băl egarul de la animale) .
Sintez a calității apelor din România este elaborată pe baza prelucr ării unui volum mare
de informații , date analitice primare, obținute în activitatea de cunoaștere a calității apelor
desfășurate de unitățile teritoriale ale Administrației Naționale Apele Rom âne, în raport c u
specificul fiecărui subsistem .
Lucrar ea anual ă de sintez ă cuprinde, în primul rând, o caracterizare a calității apelor, care
se efectuează în funcție de specificul fiecărei formații hidrologice. Directiv a-Cadru 60/2000/CEE
în domeniul apei și celelalte Directive UE în domeniul apelor , cum sunt: Directiva 75/440/EEC
privind apa de suprafaț ă destinat ă potabilizării, Directiva 76/464/EEC privind eliminarea treptată

109
a substanțelor prioritare/prioritar periculoase, Directiva 78/659/EEC privind calitatea apelor dulci
ce necesit ă protecție sau îmb unătățire pentru a susține viața peștilor, Directiva 91/676/EEC
privind poluarea cu azotați din surse agricole, Directiva 91/271/EEC a Tratării Apelor Uzate
Orășenești etc, reglementează a ctivitatea de gospodărire a apelor iar, în Rom ânia, această
activita te se conformează cerințelor acestora. O abordare nou ă în domeni ul gospodăririi apelor
care se bazează pe principiul bazinal și impun e termene stricte pentru realizarea programului de
măsuri, o reprezintă Directiva Cadru privind Apa – 2000/60EC . Participar ea publicului în
managementul apelor și integrarea aspectelor economice , reprezintă unele dintre principii le
integratoare în domeniul gospodăririi apelor stabilite de această directivă . Statele membre din
Uniunea European ă trebui au să asigure atingerea stării bune a tuturor apelor de suprafaț ă până în
anul 2015 , conform directivei . Principalul instrument de implementare al Directivei Cadru, îl
reprezintă Planul de Management al Bazinelor Hidrografice (11 bazine pentru Rom ânia), care a
fost finalizat la sfârșitul anului 2009. El conține programele de m ăsuri, cerute conform art. 11 din
Directiv ă, măsuri care a veau în vedere atingerea progresiv ă a stării bune a tuturor apelor de
suprafața până în anul 2015, motivele pentru orice întârziere pentru ca aceste m ăsuri s ă devin ă
operaționale, precum și calendarul preconizat pentru implementarea programelor de m ăsuri.
Referitor la implementarea Directivei 91/271/EEC privind tratarea apelor u zate orășenești
pe întreg teritoriul României este o problemă sensibil ă, necesitând o lung ă perioad ă de tranziție,
12 ani mai exact . În special în zonele rurale, situația existent ă a lucrărilor de infrastructur ă a
sistemelor de colectare și tratare (epurare) a apelor uzate, necesit ă un volum mare de investiții ,
aceasta implicând costuri foarte ridicate.
Planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse
agricole reprezintă d ocumentul legal în Rom ânia care include toate cerințele Directivei
91/676/EEC . Rom ânia se afl ă încă într-o situație de declin în ce privește agricultur a, determinat ă
de fragmentarea excesiv ă a proprietății (gospodăriile de subzisten ță fiind predominante), dotarea
slabă cu mașini și utilaje, situația precar ă a infrastructurii rurale, folosirea redus ă a
îngrășămintelor chimice (la ¼ fata de 1989) și a pesticidelor, reducerea dramatic ă a suprafețelor
irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finanțare, lipsa unui sistem funcțional de
credit agricol.

10.1. Resursele de apă teoretice și teh nic utilizabile

110

În Români a aceste resurse sunt constituite din apele de suprafață : râuri, lacuri, fluviul
Dunărea și din ape subterane.
Râurile interioare reprezintă p rincipala resursă de apă a României iar v ariabilitatea foarte
mare în spațiu este o caracteristică de bază a acestei categorii de resurs e:
– zona montană aduce jumătate din volumul scurs;
– variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s și km2 în zonele joase, până la 40 l/s și
km2 în zonele înalte).
Variabilitatea foarte pronunțată în ti mp constituie o altă caracteristică , astfel încât
primăvara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite.

10.2. Starea calit ății apelor de suprafață

Totalul cursurilor de apă codificate este de 78 .905 km. În anul 2009 a fost organizată
activitatea de supraveghere a calității apelor (pe o lungime de 26.367 km), în principal pe
cursurile mijlocii și inferioare ale cursurilor de apă , unde se manifestă impactul acțiunilor umane
asupra mediului, respectiv asupra calității ap elor. Î n secțiuni d e referință ale cursurilor de apă s –
au realizat de asemenea, măsurători , secțiuni situate în special în zonele superioare, unde acest
impact este minim.

10.3. Râuril e interioare . Starea ecologică și chimică a cursurilor de apă

Pentru e valuarea calității globale a apei, din punct de vedere fizico -chimic , în fiecare
secțiune de supraveghere, au fost calculate pentru fiecare indicator în parte, valorile cu asigurare
de 90%, respectiv 10% în cazul oxigenului dizolvat sau valori le medii și au fost comparate cu
valorile limită ale claselor de calitate prevăzute de normativul cu cinci clase de calitate, rezultând
astfel încadrarea într -una din cele cinci clase de calitate. Ordinul nr. 161/2006 a împărțit
indicatorii în 5 grupe principale: gru pa “regim de oxigen” ce cuprinde oxigenul dizolvat, CBO 5,
CCO -Mn, CCO -Cr; grupa “nutrien ți” ce cuprinde: amoniu, azotiți, azotați, azot total, orto –
fosfați, fosfor total, clorofila a; grupa “ioni generali, salinitate” ce cuprinde reziduu filtrabil
uscat, s odiu, calciu, magneziu, fier total, mangan total, cloruri, sulfați; grupa “metale” ce

111
cuprinde zinc, cupru, crom total, arsen. Substanțe le prioritare sunt considerate m etalele : plumb,
cadmiu, mercur, nichel; grupa “micro -poluanți organici și anorganici” cuprinde: fenoli,
detergenț i, AOX, hidrocarburi petroliere iar altele precum PAH -uri, PCB -uri, lindan, DDT,
atrazin, triclormetan, tetraclormetan, tricloretan, tetracloretan, au fost încadrate și ele la grupa
substanțelor prioritare. Prelucrarea datelor de calitate a apelor , fiind variabile aleatoare , afectate
de o mulțime de cauze, aceasta se face cu ajutorul unor proceduri statistico -matematice. Astfel
că, pe bazine hidrografice și la nivel național, caracterizarea calității apei din punct de vedere
chimic rezultă din estimarea numeric ă și procentuală a cazurilor înregistrate, relativ la încadrarea
secțiunilor de supraveghere pe categorii de calitate și din r epartiția lungimii cursurilor de apă pe
categorii de calitate . Pentru anul 2009 , elaborarea sintezei calității apelor curgătoare de suprafață
s-a bazat pe prelucrarea datelor primare privind analizele fizico -chimice a apelor, date obținute în
peste 818 de secțiuni de monitorizare, amplasate astfel: 24 în b.h. Tisa; 66 în b.h. Someș; 90 în
b.h. Crișuri; 79 în b.h.Mureș; 43 în b.h. Bega -Timiș; 12 în b.h. Nera -Cerna; 53 în b.h. Jiu; 127 în
b.h. Olt; 17 în b.h. Vedea; 79 în b.h. Argeș; 45 în b.h. Ialomița; 122 în b.h. Siret; 33 în b.h. Prut;
28 în b.h. Dunăre.
În anul 2009 s -a redefinit noua tipologie a cur surilor de ap ă din Rom ânia. În vederea
stabilirii c alității din punct de vedere biologic a cursurilor de ap ă, în cele 11 bazine hidrografice
s-au monitoriz at următoarelor elemente : macronevertebrate, fitobentos și fitoplancton.
S-a realizat de asemenea, e valuarea calității apelor prin monitorizarea ihtiofaunei și
macrofitelor acvatice cu ajutorul metodei EFI+ (European Fish Index) , conform cerințelor
Normativului 161/2006 .

10.4 Bazinul hidrografic Someș -Tisa

Situat în partea de nord -vest a României, spațiul hidrografic Someș -Tisa ocup ă o
suprafață de 22.380 km² reprezentând 9,4% din teritoriul național.
Relieful este variat ca morfologie și complex din punct de vedere geologic fiind
reprezentat prin munți (20%), dealuri, podișuri (55%) și câmpii (25%).
Având altitudini ce nu depășesc 1.800 m, Munții Apuseni se caracterizează prin culmi
domoale și platouri largi. Cele mai importante vârfuri sunt Dealul Meltișului (1.69 9 m), Coasta
Brăiesei (1.677 m) ș.a.

112
Lanțul vulcanic Gutâi -Țibleș se află î n partea nor dică a bazinului, având înălțimi cuprinse
între 900 -1.840 m și masive puternic fragmentate permițând astfel dezvoltarea a numeroase văi
depresionare. Lanțul vulcanic, bazinul este dominat de masivul cristalin al Masivului Rodnei , la
est, având forme ondula te și văi adânci (cel mai înalt pisc Pietrosul, de 2.303 m).
Munții Maramureșului având altitudini ridicate (vârful Farcău 1.956 m) , se încadrează în
categoria munților mijlocii cu pante abrupte și văi adânci.
Bazinul Someșului Mare este trăjuit de Munții Bârgău, care au un relie f vulcanic cu
aspect de conuri și ating altitudini maxim e de 1.611 m (vârful Heniul Mare). În sudul acestora se
găsesc Munții Călimani cu vârful Pietrosul 2.102 m.
Forma dominantă de relief o constituie d ealurile și podișurile , ace stea ocupă suprafețe
întinse în bazinul Someșului și mai reduse în cel al Tisei.
Podișul Someșan are altitudini medii de 600 m și se caracterizează printr -un complex de
forme domoale , având înfățișarea unor platforme vălurite, cu frecvente forme de structu ri
monoclinale. Amintim depresiunile mai importante , și anume: Depresiunea Lăpuș, Depresiunea
Baia Mare, Depresiunea Copalnicului și Depresiunea Maramureșului.
Câmpia Transilvaniei se caracterizează prin altitudini ce depășesc rar eori valori de 500 m
și ocupă estul bazinului, situându -se între valea Someșului Mic la vest, Valea Somesului Mare la
nord și Valea Dipsei la est. Aceasta este amplasată în vest ul spațiului hidrografic și are o
înclinare ușoară de la sud -est la nord -vest; are o porțiune mai înaltă (180-200 m), de fapt o
câmpie piemontană cu interfluvii largi și terase în evantai și o porțiune mai joasă (115 -125 m),
reprezentată printr -o câmpie eluvială, inundabilă, cu văi puțin adânci și albii părăsite.
Geologic vorbind , spațiul hidrografic Someș -Tisa înglobează nordul și nord -vestul
bazinului transilvănean, masivele nordice și estice ale Munților Apuseni, precum și părți ale
Carpaților Orientali și Depresiunii Panonice , are structur ă predominant silicioasă și cuprind e o
gamă largă de roci: eruptive , metamorfice, sedimentare (argile, gresii, nisipuri, pietrișuri, etc).
Origine a tectonică a bazinul ui transilvănean încep e în Cretacicul superior și continu ă cu
Oligocen și finalizându -se la începutul Miocenului. Geologia bazinului prezintă succesiunea
sedimentară a stratului de tuf vulcanic, prezența depozitelor de sare și a domurilor gazeifere.
Sectorul Carpaților Orientali se caracterizează prin dezvoltarea flișului pe flancul estic și
magmatismul subsecvent pe flancul vestic.

113
Lanțul munt os Oaș -Gutâi -Țibleș -Călimani -Harghita a luat naștere l a marginea internă a
Carpaților Orientali , unde a avut loc , începând cu Neogenul, o intensă activitate vulcanică
(vulcanii fiind activi până în Cuaternarul inferior ). Munții Rodnei fac parte din zona cristalino –
mezozoică a Carpaților Orientali. Munții Țibleș -Bîrgău sunt constituiți din formațiuni
mezozoice cutate, străbătute parțial de roci vulcanice.
Masivele Gilău -Muntele Mare și Bihor -Vlădeasa reprezintă parte din Munții Apuseni ,
constituit ă predominant din șisturi cristaline, granite și formațiuni sedimentare (grabenul calcaros
din regiunea izvoarelor Someșului Cald ).
În est, p e o mică zonă este prezentă Depresiunea Panonică . Stratigrafia acesteia este
simplă , compusă din formațiuni ce aparțin Sarmatianului (nisipuri, marno -argile și
conglomerate), Panonianului (nisipuri și pietrișuri) și Cuaternarului (depozite de pietrișuri și
nisipuri în lunci și terase ).
Clima – spațiul hidrografic Someș -Tisa prezintă un climat temperat continental moderat
cu nuanțe oceanice, fără variații exagerate de temperatură și precipitații [Ministerul Mediului,
Apelor și Pădurilor , 2012 ].
Precipitațiile înregistrează valori cuprinse între 1 .000 – 1.400 mm pe culmile munților
înalți (Masivul Rodnei, Munții Gutâi , Munții Tibleș, Munții Suhard, Bîrgău și Călimani); între
1.200 -800 mm în zona Munților Apuseni de la vest la est; mai mari de 800 mm în culmile
Codru, Prișnel, Preluca și Breaza și între 600 -700 mm în re giunea de deal, podiș și câmpie .
Temperatur a medie anuală variază de la 0° C în zona montană , la peste 9°C în zona de câmpie .
Resurse de apă – în rețeaua hidrografică a spațiului Someș –Tisa s unt identific ate un
număr de 580 cursu ri de apă cadastrate , totalizând o lungime de 8.423 km, cu densitatea medie
de 0,376km/km2.
Râul Tisa , cu o lungime de 1.592 km , își are izvoarele în Carpații Păduroși pe teritoriul
de vest al Ucrainei și se varsă în Dunăre. Pe teritoriul românesc, bazinul Tisa are o suprafață de
4.540 km2, cu pant ă medie de 2 ‰, și adun ă apele a 123 cursuri de apă.
Afluenții Tisei sunt Vișeu (L = 82 km , S = 1.581 km2), Iza (L = 80 km , S = 1.293 km2),
Săpânța, Baia, Valea lui Francisc și râurile care intră în Tisa peste gra niță sunt Batarci cu Tarna
Mare, Egher cu Hodoș și Turul.
Râul Tur (S = 1.008 km2, L = 66 km) aparține cursului mijlociu al Tisei, ca dealtfel și
Someșul, însa pe teritoriul țării noastre el intră în grupa râurilor nordice, drenând versanții vestici

114
ai gru pului vulcanic Oaș -Gutâi. Izvor ăște de la o altitudine de cca. 950 m. panta cursului de apă
în sectorul montan atinge 20 m/km, scăzând la valorile de 2 -8 m/km în fundul depresiunii și sub
1 m/km în sectorul de câmpie.
La nord de Remetea Oașului, Turul pr imește din dreapta pe cel mai mare afluent al său
Lechincioara (S = 286 km2, L = 29 km), cu afluneții săi Valea Rea și Valea Alb ă, iar la stânga pe
Slatina sau Strâmba. Următorul afluent ca mărime este Talna (S = 186 km2, L=35 km) care
străbate regiunea sud -vestica a Depersiunii Oașului.
Râul Someș (cod cadastral II.1) are o lungime de 376 km și drenează un bazin hidrografic
cu o suprafață de 15.740 km2, panta generală de 3 ‰, adunând apele unui număr de 403 cursuri
de ap ă cadastrate. Someșul traversează spre N -V Podișul Someșan, între Dealurile Clujului și
Dealurile Ciceului, prin unirea Someșului Mare cu Someșul Mic în amonte de Dej , primind
simetric o serie de afluenți din ambele p ărți. Afluenții importanți ai Someșulu i sunt Almașul (S =
810 km2, L = 65,4 km) și Lăpușul (S = 1.820 km2, L = 114,6 km).
Someșul Mare are izvoarele în extremitatea vestică a Munților Rodnei, sub vârful Omul
(1.931 m), din unirea mai multor pâraie având lungimea de 130 km, drenează un bazin
hidrografic cu o suprafață de 5.033 km2. Șieul este c el mai mar e afluent al Someșului Mare .
Someșul Mic cu o suprafață a bazinului de 3.773 km2 și lungimea de 178 km , se formează
din două pâraie de munte: Someșul Cald și Someșul Rece, care se unesc la poalele estice ale
Munților Gilău, în localitatea Someșul Rece. Someșul Cald este consider at ca izvor al Someșului
Mic, datorită dimensiunil or mari ale acestuia . Fizeșul este c el mai mare afluent al So meșului
Mic, ca mărime .
Someșul Cald (S = 526 km2, L = 66,5 km) izvorăște de sub vârful Piatra Arsă 1.550 m,
din masivul central al Bihariei -Vlădeasa. Cel mai mare afluent al său este Belișul.
Someșul Rece (S = 331 km2, L = 45,6 km) își are obârșia în apropierea Muntelui Mare
(de sub vf. Runcului –1.609 m) , drenează prin afluenții săi pe partea centrală a Munțil or Gilăului .
Cel mai mare afluent este Răcătău.
Râul Crasna (cod cadastral II.2) are o suprafață de 1.931 km2 și lungimea de 134 k m,
adunând apele a 54 cursuri de apă. Are a fluenții principali: Zalău, Maja și Maria, cu lungimi ce
nu depășesc 38 km.
În tabelul 1 0 se prezintă principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici
caracteristici.

115
Tabel 1 0. Principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici
Nr.
crt.

Râul

Stația
hidrometrică
F

(km2) Hmed

(m) Parametri hidrologici
Qmma Qmax1% R
(m3/s) (m3/s) kg/s
Bazinul hidrografic TISA SUPERIOARĂ
1. Vișeu Bistra 1.557 1.020 34,60 1.155 14,30
2. Iza Vadul Izei 1.128 713 16,90 775 9,78
Bazinul hidrografic SOMEȘ – CRASNA
1. Someșul Mare Beclean 4.363 711 48,03 2.105 31,90
2. Someșul Mic Salatiu 3.587 604 21,80 750 8,09
3. Someș Dej 8.856 648 75,70 2.360 41,60
4. Someș Satu Mare 15.385 537 126,00 3.190 131,00
5. Crasna Domanesti 1.705 261 5,70 595 3,89

În ce privesc lacurile, în spațiul hidrografic Someș -Tisa sunt identificate nouă lacuri de
acumulare importante (cu suprafața mai mare de 0,5 km2), cu o folosință complex ă, ce
însumează un volum util de 291,3 mil.m3 și mai multe lacuri naturale cu suprafețe mai mici de 50
ha (Lacul Știucilor, Lacul Buh ăescu, Lacul Bodi -Mogo șa etc ). Stocul mediu teoretic multianual
însumează 6.593 mil.m3, din care resursa tehnic utilizabilă reprezintă 20%, fiind de 1.316 mil.m3.
Resursele de apă subterană inventariate la nivel bazinal se cifrează la 483 mil.m3 cele
teoretice și 345 mil.m3 cele utilizabile (de calcul), fiind constituite în proporție de 62.3% din
acvifere freatice și 37.7% cele de adâncime.
[Planul de Management al Riscului la Inundații – Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa
Pag. 4- 8].
10.4. 1. Bazinul hidrografic Someș
Față de totalul investigat pe bazin de 1 .818 de km, pe tronsoane caracteristice, 284 km
(15.6 %) s -au încadrat în clasa I de calitate, 970 km (53.4 %) s -au încadrat în clasa II de calitate,
365 de km (20.1 %) în clasa a III -a, 122 de km (6.7 %) în clasa a IV -a și 77 km (4.2 %) în clasa
V. Înafara rezultatel or caracterizării globale sunt de relevat secțiunile în care s-au înregistrat
depășiri (individuale), la unul sau mai mulți parametrii, ale limitelor admisibile ale categoriei a
V-a: amonte cfl. Nadăș (Pt, PO 4) pe râul Popești; cfl. Someș ul Mic ( CBO 5, CCO -Cr, NH 4, NO 2,
Nt, Rez.Fix, Cl, Mn, Fe) pe râul Zăpodie; Bușag (Cu, Cd, Mn) pe r âul Lăpuș; am onte cfl. Someș
(SO 4, Fe, Mn, Cd, Cu, Zn) pe râul Ilba; Berveni (NO 2) pe râul Crasna; Borla (PO 4, NO 2) pe râul

116
Zalău; Copalnic (Cd) pe râul Cavnic; Baia Mare ( Mn, Cd, Cu, Zn) pe râul Săsar; am onte cfl.
Săsar (Zn, Mn, Cd) pe râul Firiza .
Calitatea apei din b azinul hidrografic Someș a fost necorespunzătoare, în legătur ă cu
evaluarea indicatorilor din categoria substanțelor prioritare/priorita r periculoase, referitor la
indicatorii Cr, Cu și Ni, în majoritatea secțiunilor unde au fost monitorizare aceste substanțe , în
bazinul hidrografic Someș ul Mare, referitor la indicatorii Pb, Cu si Ni , în majoritatea secțiunilor
unde au fost monitorizare aceste substanțe în bazinul hidrografic Someș ul Mic și referitor la
indicatorul Cu, în majoritatea secțiunilor unde au fost monitorizare acesta în bazinul hidrografic
Someș, aval Dej și în bazinul hidrogr afic Crasna. Î n afar ă de cauze naturale și poluări difuze,
poluările menționate provin din activități din industria chimic ă (Someș -Dej), industria extractiv ă
(E.M. Baia Sprie, E.M. Herja, E.M. Cavnic) , industria metalurgic ă (Romplumb Baia Mare) și
zootehni e (Ferma de porci Moftin) .

10.4.2. Bazinul hidrografic Tisa
S-a constatat c ă, din punct de vedere al repartiției râurilor pe t ronsoane caracteristice, din
lungimea total ă de 548 de km investigat ă pe ansamblul bazinului, 238 km (43.4 %) s -au încadrat
în clas a I de calitate, 224 km (40.9%) în clasa a II -a, 77 km (14.1 %) în clasa a III -a și 9 km
(1.6%) în clasa V. Unele depășiri ale limitelor admisibile pentru clasa a V -a s-au înregistrat la o
serie de indicatori , în secțiunea: av. Baia Borșa (Cd, Cu) pe râul Cisla. În legătur ă cu evaluarea
indicatorilor din categoria substanțelor prioritare/prioritar periculoase, calitatea apei din b.h. Tisa
a fost necorespunzătoare, referitor la indicatorii Cu, Pb, Cd și Ni in 42 % din secțiunile
monitorizate.
În legătur ă cu indicatorul Cu , calitatea apei din bazinul hidrografic Tisa a fost
necorespunzătoare în majoritatea secțiunilor. În afară de cauze naturale și poluări difuze,
poluările menționate provin din activități din industria extractiv ă: E.M. Baia Borșa, E.M. Turt
etc. Din punct de vedere biologic , caracterizarea calității apei în bazinul hidrografic Tisa s -a
efectuat pe o lungime total ă de 548 km , cuprinzând 14 cursuri de ap ă și 14 secțiuni de
monitorizare. Di n totalul de 548 km de râuri monitorizați s-au încadrat în clasa I de calitate 148
km (27,01%) – starea ecologic ă foarte bun ă, 359 km (65,51%) s -au încadrat în clasa a II -a de
calitate – starea ecologica bun ă, 12 km (2,19%) s -au încadra t în clasa a III -a de calitate – starea

117
ecologic ă moderat ă, 20 km (3,65%) s-au încadrat în clasa a IV -a de calitate – starea ecologic ă
slabă, 9 km (1,64%) s -au încadrat î n clasa a V -a de calitate – starea ecologic ă proast ă.
Sub aspectul stării ecologice , zonele critice care necesit ă îmbunătățirea calității apei
reprezintă 41 km, din care: clasa a III -a de calitate – stare ecologic ă moderat ă: 12 km râul Tur ,
secțiunea aval Negrești Oaș – amonte acumulare Călinești: 12 km; clasa a IV -a de calitate – stare
ecologic ă slabă: 20 km ; râul Turț secțiunea aval Mina Turț – confluența: 20 km; clasa a V -a de
calitate – stare ecologic ă slabă: 9 km ; râul Cisla secțiunea aval Baia -Borșa – confluen ța: 9 km.

10.5. Ape uzate generate pe sectoare de activitate . Definiții

Apele uzate reprezint ă apele folosite în procese industriale de produc ție sau în
gospod ăriile popula ției, poluate cu diferite substan țe, evacuate prin intermediul sistemului de
canalizare în receptori naturali (r âuri, lacuri, Marea Neagr ă) sau pe diferite terenuri, cu sau f ără
epurare prealabil ă.
Apele uzate menajere reprezint ă apele uzate din gospod ăriile popula ției, provenite de la
grupurile sanitare, g ătit, sp ălat etc.
Ape uzate industriale reprezint ă apele uzate provenite din diferite procese industriale.
Apele uzate orășenești reprezintă apele uzate menajere sau un amestec de ape uzate
menajere cu ape uzate industriale și/sau ape meteorice.
Sistemul de canalizare este un sistem de canale și conducte care adun ă apele uzate din
mai multe surse pentru a le evacua împreun ă și poate fi conectat sau nu la o sta ție de epurare.
Stația de epurare este o instala ție sau un grup de instala ții construite sau adaptate pentru
diminuarea cantit ății de poluan ți din a pele uzate.
Stația de epurare orășenească îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate or ășenești compuse
dintr -un amestec de ape uzate menajere și industriale. Sta țiile de epurare or ășenești sunt operate
de către administra ția public ă a localit ăților sau de c ătre companii private aflate în subordinea
autorit ăților publice.
Stațiile de epurare industrială îndep ărteaz ă poluan ții din apele uzate industrial, fiind
operate de c ătre unit ățile economice.

118
Stația de epurare independentă este o minista ție de epurare a ap elor uzate provenite de la
zone reziden țiale sau mici unit ăți sociale și/sau comerciale (spitale, școli, unit ăți militare,
hoteluri, magazine).
Influentul reprezint ă apele uzate intrate în stația de epurare.
Efluentul reprezint ă apa uzat ă epurat ă evacuat ă de sta ția de epurare sau de o treapt ă de
epurare.
Consumul biochimic de oxigen CBO 5 reprezint ă cantitatea de oxigen care se consum ă
pentru degradarea oxidativ ă de c ătre microorganisme a substan țelor organice con ținute, la
temperatura standard (20oC) și timpul standard (5 zile).
Consum chimic de oxigen CCO -Cr (metoda cu bicromat de potasiu) reprezint ă
concentra ția masic ă de oxigen echivalent ă cu cantitatea de bicromat de potasiu consumat ă pentru
oxidarea în mediu acid a materiilor organice dizolvate și în suspensie prezente în apele uzate.
Materii î n suspensie MTS reprezint ă substan țele insolubile din apa uzat ă, care se pot separa prin
filtrare, centrifugare sau sedimentar e (cu dimensiuni de max. 2 mm).

Tabel 11 – Cantitatea de azot din apele uzate :

Cantitatea de Azot
din apele uzate Sectoare de activitate Unit ăți de m ăsură Ani
Tone/zi 2012 2013 2014
Agricultura, silvicultura și
pescuit 0,19 0,57 0,27
Industria minier ă Tone/zi 0,01 0,1 0,17

Tabel 12 – Ape uzate generate pe sectoare de activitate :

Volumul apelor
uzate și cantitățile
de poluanți Sectoare de activitate Unități de măsură Ani
Milioane metri cubi/ an 2012 2013 2014
Agricultura, silvicultura si
pescuit Milioane metri cubi/ an 2,51 2,23 1,82
Industria miniera Milioane metri cubi/ an 52,96 58,89 54,84
Industria alimentara Milioane metri cubi/ an 23,41 24,1 25,27
Industria metalurgica Milioane metri cubi/ an 114,72 100,8 106
Transporturi Milioane metri cubi/ an 2,73 6,34 6,26
Textile Milioane metri cubi/ an 5,49 3,19 6,86
Celuloza si hartie Milioane metri cubi/ an 2,71 2,98 3,19
Industria chimica si
petrochimica Milioane metri cubi/ an 86,67 78,18 75,51
Productia si distributia de
energie electrica Milioane metri cubi/ an 3466,15 516,93 580,2
Constructii Milioane metri cubi/ an 2,87 4,67 6,74
Ape uzate industriale – Total Milioane metri cubi/ an 4000,01 999,67 1066,99

119

Fig. 12. Grafic conținând volumul apelor uzate pe anii 2012 -2014 [http://statistici.insse.ro/shop/ ]

CAPITOLUL XI
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DOMENIUL POLUĂRII APELOR

În scopul protec ției și conserv ării mediului acvatic, printre mijloacele utilizate, al ături de
gospod ărirea complexă și rațional ă a acestuia, un rol deosebit de important și eficient revine
instrumentelor juridice utilizate pentru combaterea faptelor de încalcare a regimului legal de
ocrotire a mediului acvatic.
Pentru to ți utilizatorii apelor și resurselor lor naturale, Legea nr. 137/1995 și Legea nr.
107/1996, stabile ște obliga ții și răspunderi în scopul asigur ării protec ției acestor elemente
naturale ale mediului împotriva polu ării.
Nerespectarea acestor obliga ții atrage r ăspunderea civil ă, penal ă sau contraven țional ă,
după caz și aplicarea sanc țiunilor legale corespunz ătoare. Men ționăm că cea mai utilizat ă form ă
de r ăspundere juridic ă pentru poluarea apelor este r ăspunderea contraven țional ă.
Legea nr. 107/1996, grupeaz ă faptele ilicite s ăvârșite în leg ătură cu protec ția apelor în două
categorii, acord ând prioritate r ăspunderii contraven ționale și penale . 4982,9 2007,18 1974,7ANI
2012, 2013, 2014Volumul apelor uzate și cantit ățile de poluan ți
(Milioane metrii cubi/ani)

120
În cele mai multe situa ții, infrac țiunile stabilite sunt infrac țiuni de pericol, fiind
considerat de leg iuitor pericol semnificativ ce trebuie sanc ționat penal , simpla nerespectare a
unor restric ții și măsuri stipulate. Infrac țiunile prev ăzute de Legea nr. 107/1996, se constat ă de
către organele abilitate în acest sens și de c ătre personalul competent s ă constate contraven țiile.
Subiecte ale r ăspunderii juridice în acest domeniu la nivel interna țional, sunt statele și
organiza țiile guvernamentale sau organiza țiile nonguvernamentale. R ăspunderea juridic ă a
subiectelor de drept pe plan interna țional îmbrac ă, de regul ă, forma r ăspunderii civile, iar
sancțiunile ce se aplic ă statelor în situa ția în care se împotrivesc m ăsurilor de protec ție sau le
încalc ă pe cele instituite, sunt de ordin politico -economic.

11.1. Răspunderi și sanc țiuni

11.1. 1. Răspunderea contravențională
Sunt considerate contravenții în domeniul apelor, conform art. 87 din Legea apelor nr.
107/1996 (unde sunt enumerate 53 de fapte) dintre care cele mai semnificative sunt:
– executarea sau punerea în func țiune de lucr ări construite pe ape sau care au legatur ă cu apele,
precum și modificarea sau ex tinderea acestora, f ără respectarea avizului sau autor izației de
gospodărire a apelor ;
– folosirea resurselor de ap ă de suprafa ță sau subterane în diferite scopuri, f ără respectarea
prevederilor autoriza ției de gospod ărire a apelor, cu excep ția satisfacerii necesit ăților gospod ăriei
proprii;
– evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum și desc ărcarea de reziduuri și orice alte materiale
în resursele de ap ă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autoriza ției de gospod ărire a
apelor;
– nerespectarea de c ătre agen ții economici a obliga ției de a solicita autoriza ția de gospod ărire a
apelor, la termenele stabilite;
– neîntreținerea corespunz ătoare a malurilor sau albiilor în zonele stabilite, de c ătre cei c ărora li
s-a recunoscut un drept de folosin ță a apei sau de c ătre de ținătorii de lucr ări;
– practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru aliment ări cu ap ă potabil ă, a
pisciculturii în regim de furajare a peștilor ;

121
– vărsarea sau aruncarea în instala ții sanitare sau în rețele de canalizare a reziduurilor petroliere
sau a substanțelor periculoase ;
– inexisten ța, la utilizatorii de ap ă, a planurilor proprii de prevenire și combatere a polu ării
accidentale sau neaplicarea acestora;
– inexisten ța dispozitivelor sau a aparaturii de m ăsură și control al debitelor de ap ă captate sau
evacuate ;
– neparticiparea la ac țiunile de ap ărare împotriva inunda țiilor, de combatere a secetei sau a altor
calamit ăți natural [ Ernest Lupan , 2000] .
11.1. 2. Răspunderea penală
Înafara faptelor care, deși sunt contraven ții, pot fi s ăvârșite în anumite condi ții când sunt
considerate infrac țiuni, în art . 92 din Legea apelor nr. 107/1996 sunt reglementate mai multe
infracț iuni în domeniul apelor. Astfel, evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de sup rafață
sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele m ării teritoriale de ape uzate, de șeuri,
reziduuri sau produse de orice fel, care con țin substan țe în stare solid ă, lichid ă sau gazoas ă,
bacterii sau microbi, în cantit ăți sau concentra ții car e pot schimba caracteristicile apei, f ăcând-o
astfel dăunătoare pentru s ănătatea și integritatea corporal ă a persoanelor, pentru via ța animalelor
și mediul de via ță, pentru produc ția agricol ă sau industrial ă ori pentru fondul piscicol constituie
infrac țiuni și se pedepse ște cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Utilizarea resurselor de ap ă, în diferite scopuri f ără autoriza ția de gospod ărire a apelor ,
constituie infractiune și se pedep șeste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amend ă.
Restr ângerea utiliz ării apei potabile pentru popula ție în folosul altor activit ăți sau dep ășirea
cantit ății de ap ă alocate, dac ă are un caracter sistematic sau a produs o perturbare în activitatea
unor unit ăți de ocrotire social ă ori a creat neajunsuri în alimentarea cu ap ă a popula ției, constituie
tot infrac țiune și se pedepse ște cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend ă.
Poluarea în orice mod a resurselor de apa, dac ă are un caracter sistematic și produce
daune utilizatorilor de ap ă din aval constituie, de asemenea , infrac țiune și se pedepse ște cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend ă.
Fapta s ăvârșită împotriva unei colectivit ăți, prin otr ăvire î n mas ă, provocare de epidemii
sau de alte consecin țe deosebit de grave, ca urmare a otr ăvirii sau a infect ării ap ei, se pedepse ște
potrivit Codului penal.
11.1. 3. Răspunderea civilă

122
Răspunderea civilă în cazul polu ării apelor, intervine ori de c âte ori prin contraven ție sau
infrac țiune s ăvârșite în acest domeniu se cauzeaz ă și un prejudiciu patrimonial. Aceast ă
răspundere are caracter obiectiv, independent de culp ă. În cazul pluralit ății autorilor, r ăspunderea
este solidar ă [Ernest Lupan , 2000] .

CAPITOLUL XII
PARTEA PRACTICĂ

12.1. Impactul poluării apelor cu metale datorită deșeurilor miniere
12.1. 1. Introducere
Apa este elementul geologic comun, prezent în aproape orice structură geologică, în
diferite varietăți de existență și manifestare. Poluarea mediului geologic are ca agent principal de
transport apa, pe întregul circuit global al acesteia: în a tmosferă (vapori și precipitații), la nivelul
suprafeței topografice (curgerea de suprafață), în adâncul hidrostructurilor (curgerea subterană).
Se poate considera c ă toate apele naturale, în diferitele lor stadii sunt de fapt roci formate
de mineralul ap ă, H 2O. Apele naturale nu sunt niciodat ă pure. Ele con țin diferite impurit ăți
gazoase sau dizolvate și macro și microparticule .
Pentru unii poluanți , apa reprezintă un mediu de transport, pentru altii un rezervor.
În ultimii ani au exist at foarte multe pre ocupări legate de influența metalelor și în special
a metalelor grele din haldele de steril, asupra mediului înconjurător și, mai ales a apelor . Asfel de
preocupări există atât la noi în țară, cât și pe plan internațional.
Haldele de steril minier reprez intă o sursă de poluare pe termen lung, deoarece în anumite
condiții de mediu, diferite metale din componen ța mineralelor pot fi eliberate în mediul
înconjurător. Astfel, i dentificarea unor caracteristici mineralogice și geochimice ale produșilor
atmosferici din haldele de steril, rezulta ți în urma lucrărilor de exploatare în cariera de la Negoiul
Românesc (Călimani), precum și impactul acestora asupra mediului a fost abordat ă în lucrarea
[Stumbea D. , J. Earth Environ. Sci., 5(2), p. 9-18, 2010 ]. Prin evaluarea în mod direct , prin
spectrometrie de absorbție atomică a con ținutului de metale grele și conținutul ui de arsenic din
apele naturale , datorit ă activit ăților miniere din zona r âului Arie ș s-a stabilit gradul de poluare de
pe acest r âu [Marin C., Tudorache A. Moldovan Oana Teodora, Povara I. Rasca Geza , J.
Earth Environ. Sci., 5(1), p. 13-24, 2010 ].

123
Compoziția mineralogică a haldelor de steril și influen ța acestora asupra mediului
înconjur ător și, în special asupra plantelor , la minele din zona Baia Mare a fost abordat ă în
lucrarea [ Damian F., Damian, G. , Carpath. J. Earth Environ. Sci., 1(2), p. 63-72, 2006 ]. S-a
constatat c ă, datorită concentra ției mari de Pb, Cu, Zn și Mn din haldele de steril , prin ac țiunea
factorilor de mediu și în special a ploilor sunt contaminate plantele și paji știle din vecin ătatea
deșeurilor miniere.
O alt ă problem ă de importan ță practic ă este legat ă de compu șii de care sunt ata șate
metalele din haldele de steril. Aceast ă proble mă a fost rezolvat ă pentru prima dat ă de către A.
Tessier prin procedura de extrac ție secven țială [Tessier A., Campbell P.G.C., Bisson M ., Anal.
Chem., 5 1 (7), p. 844-851, 1979 ]. Aceast ă procedur ă a fost aplicat ă de diver și autori pentru
analiza diferitelor metale din haldele de steril , precum și a compu șilor de care sunt legate
metalele respective.
Asfel, utiliz ând fluorescen ța de raze X și difrac ția de raze X , au fost identificate metalele
care se g ăsesc în unele mine p ărăsite din Japonia și a compu șilor chimici de care sunt ata șate
aceste metale [ Sasaki K., Haga T., Hirajima T, Kurosawa K., Tsunekawa M. , Materials
Transactions, 43(11), p. 2778 -2783 , 2002 ]. Contaminarea unor iazuri cu Pb și Zn din La
Calamine , situat ă în estul Belgiei a fost ab ordat ă prin analiza elemental ă și difrac ție de raze X ,
utiliz ând tehnica de extrac ție secven țială [Cappuyns V., Swennen R. Niclas M. , Journal of
Geochemical Exploration 93, p. 78-90, 2007 ]. O combina ție de extrac ție chimic ă, difrac ție de
raze X , fluorescen ță de raze X și spectroscopie Raman a fost utilizat ă pentru studiul polu ării
unor mine p ărăsite din zona Arizona (Statele Unite) [ Hayes S.M., White S.A., Thomson T.L.,
Maier R. M. and Chorover J. , Appl. Geochem. 42(12) p. 2234 -2245 , 2009 ].
Calit atea apelor constituie o componentă ecologică și economică a sistemului de
gospodărire a surselor de apă.
Primul document internațional î n materia protecției apelor îl constituie “Carta europeană
a apei” , a fost adoptat de Consiliul Europei în anul 1968 și a cuprins o serie de reguli și principi i
[http://www.mmediu.ro/gospodarirea_apelor/cooperare_internationala/implementarea_DCA.pdf
(implementarea 2000 /60/CE DCA în țara noastră )], care au primi t ulterior consacrare juridică.
Principiile proclamate de acest document , aplicabile protecț iei și managementului apelor au

124
constituit punctul de plecare al altor documente adoptate la nivel internațional în mate rie, care
au adus contribu ții esen țiale cu privire la protec ția apelor.
În România, p rima lege specială în domeniu l apelor a fost Legea regimului apelor din
1924. Numeroase acte normative ulterioare au impus un nou regim utilizării și protecției apelor.
Adoptarea unei legislații moderne, cuplată cu standardele normative europene, adecvată
realităților protecției apelor din România a devenit în ultimii ani o necesitate și chiar o urgență,
transformată în realitate juridică prin adopatrea Directivei -Cadru Eur opene privind Apa
2000/60/CE, reflectată în legislația românească [Legea apelor nr. 107/1996 art. 1, alin. 2 ] prin
Legea nr. 310/2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107 din 1996 (modificată
și ea recent prin Ordonanța de urgență nr. 69/2013).
Cu această ocazie a fost elaborată o nouă strategie și politică în domeniul gospodăririi
apelor “Apa nu este un produs comercial ca oricare altul, ci o moștenire care trebuie păstrată,
protejată și tratată ca atare ”. Directiva 2000/60/CE este pri ma Directivă Europeană care asigură
dezvoltarea durabilă – armonizarea dezvoltării sistemului socio -economic cu capacitatea de
suport a mediului acvatic.
În țara noastră, MANAGEMENTUL RESURSELOR DE APĂ se realizează prin elaborarea
planurilor de managemen t a bazinelor hidrografice, ținând cont de caracteristicile acestora,
calitatea apei potabile și impactul activității omului asupra calității apelor.
Politica în domeniul protecției mediului vizează îmbunătățirea infrastructurii de mediu și
reducerea deca lajului existent față de celelalte țări, membre ale UE, conservarea biodiversității,
reducerea poluării și îmbunătățirea calității apelor și nu în ultimul rând , promovarea producerii
de energie din surse alternative, regenerabile și nepoluante, prin crește rea gradului de absorbție a
fondurilor europene.
Vizează de asemenea – îndeplinirea până în 2020, a angajamentelor asumate de România
pentru implementarea pachetului ”Energie -schimbări climatice”, prin reducerea emisiilor de gaze
cu efect de seră și final izarea Strategiei Nationale privind Schimbarile Climatice pentru perioada
2013 – 2020 (vezi Decizia nr. 406/2009/CE privind efortul statelor membre de a reduce emisiile
de gaze cu efect de seră).
Acquis -ul comunitar în domeniul poluării constă într -o serie de instrumente legislative și
politice, acestea incluzând înțelegeri internaționale, cu privire la managementul deșeurilor
(inclusiv a celor radioactive), piața nucleară comună, siguranța, alimentarea și problemele de

125
sănătate, investițiile, relațiile int ernaționale, promovarea cercetării, protecția împotriva radiațiilor
ș.a.
Direcțiile de acțiune ale Programului de guvernare 2013 -2016 privesc, în principal
următoarele aspecte:
– asigurarea unui management durabil al apelor, pădurilor și faunei cinegetice, prevenirea
riscului și diminuarea efectelor calamităților naturale, respectarea dreptului con stituțional la un
mediu sănătos;
– integrarea măsurilor de protecție a apelor în politicile sectoriale la nivelul UE și
îmbunătățirea infrastructurii de gospodări re a resurselor de apă, pe bazine hidrografice
(amenajarea acestora) ;
– atingerea stării ecologice bune prin îmbunătățirea calității apei, gospodărirea durabilă,
asigurarea monitoringului și perfecționarea cadrului legislativ în domeniul apelor ;
– respecta rea angajamentelor europene prin implementarea directivelor europene în
domeniul apelor și a strategiei naționale de management, realizarea proiectelor de investiții de
alimentare cu apă, canalizare, stați i de epurare a apelor uzate etc;
– elaborarea unui Program național de împădurire.
Responsabilitățile pentru refacerea mediului geologic se stabilesc în conformitate cu
principiul poluatorul plătește.

12.1. 2. Proce dura de extrac ție secven țială Tessier
Pentru a evalua mobilitatea metalelor din diferite probe solide, procedura Tessier este una
dintre schemele de extracție mai des utilizate . Procedura de extrac ție secven țială elaborat ă de
Tessier const ă în extrac ția chimic ă secven țială a metalelor din diferite combina ții. Cel mai des se
analizeaz ă următoarele metale: Cd, Co, Cu, Pb, Zn, Fe și Mn. Acestea se extrag în cinci frac ții:
1) metale mobile; 2) legate de carbona ți; 3) legate de oxizi , în special de oxizi de Fe și Mn ; 4)
legate de materie organic ă și 5) reziduale. Extrac țiile se fac cu dive rși agen ți chimici iar analiza
elemental ă din extrac ții se face prin diferite metode , ca de exemplu: fluorescen ța de raze X,
spectroscopie de absor ție atomic ă sau spectroscopie de emisie atomic ă.
Fracția notat ă cu F1 este constituit ă din urme de metale ca re schimb ă în apă, compozi ția
ionic ă și sufer ă diferite procese de absor ție-desorb ție, de aceea se mai numesc și
”exchangeable” . Frac ția care este asociat ă cu sedimente de carbona ți sau legat ă de carbona ți se

126
noteaz ă cu F2. Frac ția legat ă de oxizi de Fe și Mn se noteaz ă cu F3. Oxizii de Fe și Mn sunt
necrofagi excelen ți pentru urme de metale și sunt termodinamic instabil i, în condi ții anoxice.
Fracția F4 corespunde urmelor de metale care sunt legate de materi a organic ă, care provine din
organisme vii, groho tiș, acid humic și acid fulvic. În condi ții de oxidare , materia organic ă se
degradeaz ă, ducând la eliberarea urmelor de metale. Dup ă ce primele patru frac ții au fost
îndep ărtate, solidele reziduale con țin minerale în compozi ția cărora se g ăsesc și metale înglobate
în structura lor cristalin ă. Aceste metale nu este de a șteptat s ă se elibereze în solu ții, în condi ții
normale întâlnite în natur ă și într-un timp rezonabil. Pentru extragerea metalelor , în etapele
mentionate se folosesc diferi ți agen ți chimici; în fiecare secven ță de extrac ție se utilizeaz ă altă
categorie de agen ți. Astfel , pentru ob ținerea frac ției F1 se poate folosi solu ție de clorur ă de
magneziu sau solu ție de acetat de sodiu.
Pentru extragerea frac ției F2 , corespunz ătoare metalelor legate de carbona ți se poate
folosi acetat de sodiu , combinat cu acid acetic pentru ajustarea PH -ului. Extragerea frac ției F3 ,
corespunz ătoare oxizilor de Fe și Mn se poate face cu Na 2S2O4 combinat cu citrat de Na sau
solutie de NH 2OH.HCl . Dac ă se lucreaz ă cu ultima solu ție, aceasta trebuie încălzită la o
temperatur ă de aproximativ 960C, sub agitare continu ă. În cazul metalelor legate de materie
organic ă, pentru extragerea acestora în cazul frac ției F4 se p oate folosi un amestec de HNO 3,
H2O2 încălzit la a proximativ 850C. Dup ă răcire se folose ște solu ție de acetat de amoniu , pentru a
preveni absor ția metalelor extrase pe sedimente oxidate. Frac ția F4 care este frac ția rezidual ă și
se ob ține cu un amestec de HF -HClO4. Extrac țiile selective se pot colecta prin centrifugare ,
pentru a minimiza pierderile de materiale solide.

12.1. 3. Investigarea polu ării unor sedimente miniere din Rom ânia, utiliz ând procedeul de
extrac ție Tessier
Au fost investigate halde miniere de steril din zonele: S ăsar-Baia M are, Certej -Deva și
Valea Arie șului. Scopul studiului a fost acela de a determina care sunt metalele r ămase în
sedimentele de steril, în ce compu și se g ăsesc aceste metale și cum se pot extrage aceste metale
sub in fluența unor factori chimici și intrarea acestor metale în circuitul hidrologic sub form ă de
poluan ți. Pentru analiza elementelor chimice care rezult ă din extragerea acestora prin metoda
Tessier s -a folosit metoda spectrometriei de emisie. Aparatul utilizat a fost un spectrometru de
emisie optic ă cu cuplaj inductiv în plasm de tip Optima DV 3500 , de la firma Perkin Elmer.

127
Pentru analiza compu șilor solizi r ămași dup ă fiecare extrac ție s-a utilizat un difractometru de
raze X Bruker D8 Advance , cu monocromator în fasciculul incident , cu cr istal de Ge (111)
pentru ob ținerea de înaltă rezolu ție și a unui detector ultrarapid de tip EyeLynx.
Prezent ăm în continuare , pe scurt principiile metodelor de analiz ă prin spectroscopie de
emisie și difractie de raze X , pe pulberi. Metoda de analiz ă prin spectroscopie de emisie este una
dintre cele mai utilizate metode pentru analiza de metale sub form ă de urme. Tehnica este bazat ă
pe emisia spontan ă a fotonilor din atomi și ioni ce au fost excita ți în desc ărcare de radio –
frecven ță (RF). Proba de analizat tr ebuie s ă se găseasc ă sub form ă de solu ție. Proba sub form ă de
soluție este convertit ă în aerosoli și direc ționat ă spre canalul central unde se produce plasma. În
centrul plasmei , produse prin cuplaj inductiv , temperatura acesteia este de aproximativ 10 000 K ,
astfel încât aerosoli i se evapor ă instantaneu. Elementele de analizat se g ăsesc ini țial ca atomi
liberi , în stare gazoas ă care, imediat se ionizeaz ă prin ciocniri. Se ob țin astfel ioni și atomi în
stare excitat ă, datorit ă ciocnirilor care au loc. Prin de zexcitarea atomilor și ionilor se emit fotoni.
Lungimile de und ă a fotonilor emi și sunt caracteristice pentru elementele chimice prezente în
plasma de analizat. De asemenea , concentra ția fotonilor emi și este propor țional ă cu concentra ția
elementelor din care au provenit fotonii. Fotonii emi și sunt focaliza ți cu o lentil ă și analiza ți cu
un monocromator pentru determinarea lungimilor de und ă emise și a intensit ății radia țiilor emise.
De aici rezult ă elementele prezente în proba de analizat și concentra țiile acestor elemente.
Difrac ția razelor X pe pulberi este o metod ă de analiz ă structurală din care se ob țin informa ții
despre compu șii în stare solid ă cristalin ă. În cazul nostru am utilizat difrac ția de raze X pe
pulberi cri staline , pentru identificare compu șilor prezen ți în probele de anailzat , atât înainte de
extrac ții, cât și după fiecare extrac ție.
Principiul metodei este urm ătorul: se știe c ă fiecare compus are o anumit ă structur ă
cristalin ă, adică un sistem cristalografic cu anumi ți parametrii de re țea, un anumit grup spa țial și
o distribu ție bine determinat ă a atomilor în celula elementar ă. Difrac ția razelor X se produce pe
planele cristalografice , fiecare compus are un anumit set de plane cristal ografice care produce
difrac ție de intensitate semnificativ ă. Are loc difrac ția razelor X , dacă este îndeplinit ă condi ția
lui Bragg: 2d.sin θ =
. În aceast ă relație d este distan ța interplanar ă, θ este unghiul dintre
direc ția fasciculului incident și planul probei , care este egal cu unghiul dintre planul probei și
direc ția fasciculului difracta iar
 este lungimea de und ă. Lungimea de und ă utilizat ă a fost

=1.54056Å , care provine d e la un tub de Cu. Proba sub form ă de pulbere se plaseaz ă într-un

128
suport de probe care se taseaz ă pentru a avea o planeitate c ât mai bun ă după care se plaseaz ă pe
goniometru. Radia ția X provenit ă de la tubul de raze X trece printr -un sistem de fante , după care
cade pe proba unde are loc difrac ția dup ă care tr ece din nou printr -un sistem de fante și cade pe
un detector. Se înregistreaz ă intensitatea difractat ă, în func ție de unghiul de difrac ție 2 θ. Din
pozițiile maximelor de difrac ție se determin ă compu șii care sunt prezen ți în proba de analizat.
Probele colectate de la S ăsar-Baia Mare, Certej -Deva și Valea Arie șului au fost uscate,
măcinate și trecute prin sită, pentru a obține particule mai mici de 250
 m. În continuare au fost
supuse unui proces de extracție secvențială, după metoda lui Tessier. Schema de extracție Tessier
este prezentată în figura 1 3.

Fig. 1 3. Schema de extracție Tessier

Se observă că fracția F1 a fost extrasă cu MgCl2, având un pH=7, fracția 2 a fost extrasă
cu acetat de Na la pH=5, fracția 3 cu NH2OH.HCl în acid acetic 25% iar fracția 4 cu 0.02M
HNO3 și 30% H2O2 cu pH=2. Pentru extracția fracției 5 s -a folosit 63% HNO3 combinat cu
37% HCl. Atât pentru probele inițiale, cât și pentru probele de după fiecare extracție s -au
înregistrat di fractogramele de raze X . Difractogramele de raze X au fost procesate cu programul
de calcul MATCH2 pentru identificarea compu șilor din probe.
1M MgCl2 (pH=7)
1M NaAc (pH=5)
NH2OH.HCl in HAc 25
%
0.02M HNO3, H2O2 30% (pH=2.0)
3.2M NH4Ac
63% HNO3: 37% HCl
(1:3)

129

12.2. Analiza sedimentelor de steril de la minele Săsar -Baia Mare
Probele au fost colectate din sedimentele de pe râul Săsar – Baia Mare. Sedimentele au
rezultat din procesarea minereurilor explo atate în zona respectivă. În această zonă a fost o mină
din care se exploata Au, Ag, Pb, Zn și Cu. Probele au fost colectate di n două zone, ambele
situate în apropierea râului Săsar. În tabelul 1 3 sunt prezentate analizele de elemente pentru zona
1, iar în tabelul 14 sunt prezentate a nalizele de elemente din zona 2, ambele zone fiind situate în
perimetrul râului Săsar -Baia Mare [ Conferința “Environmental Legislation, Safety Engineering
and Disaster Management” – ELSEDIMA , Ediția a 10 -a din 18 -19 septembrie 2014, Titlu Poster
“Assessment of the dissolved minerals phases in tailings using the Tessier five step extraction
scheme” , 2014 ].
Pentru probele ini țiale, notate prin total și rezid uul rezultat în urma procesului de
extrac ție Tessier , au fost analizate un num ăr mare de metale dar pentru probele rezultate în urma
extrac țiilor F1 -F4, au fost determinate concentra țiile corespunz ătoare pentru metalele: Cu, Zn,
Cd și Pb. În figura 14 sunt ar ătate difra ctogramele de raze X pentru probele din zona 1 , iar în
figura 15, difractogramele de raze X pentru probele din zona 2 , tot din perimetrul r âului S ăsar-
Baia Mare. Pentru a observa li niile de difrac ție mai pu țin intense , cele foarte intense au fost
trunchiate. Probele notate cu i sunt cele ini țiale, înainte de extrac ții iar cele notate cu Rez.
reprezint ă rezidul ob ținut în urma tuturor extrac țiilor. Pentru analizele de elemente de la Săsar s –
au făcut, în final mediile pentru zona 1 și zona 2. Media conținutului în metale pentru probele
colectate de pe râul Săsar sunt prezentate în Tabelul 3. Pentru Cu și Pb s -au analizat distribuția
acestor două elemente în diferite fracții care au fost analizate prin metoda Tessier. În figura 16
sunt prezentate distribuția Cu și Pb, calculată în mg/Kg, în cele 5 fracții analizate F1=EXCH,
F2=CARB, F3=OX, F4=ORG si F5=REZ , iar în figura 17 este prezentată distribuția procentuală
pentru Cu și Pb în cele 5 fracții.
Tabel 13. Concentra ția de metale din Halda S ăsar-Baia Mare zona 1
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total (i) 21675 5.8 11.3 7.2 408 888 17.1 552 430 3004 823 3114 1561 10458

130
F1 0.34 35.8 130 0.64
F2 41.54 192.36 1.00 32.74
F3 173 407 2.96 162
F4 97.4 58.8 0.964 1.16
Rez. 14163 0.3 8.5 0.3 69.5 208 10.0 312 2532 820 1689 213 10168

Tabelul 14. Concentra ția de metale din Halda S ăsar-Baia Mare zona 2
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 34382 5.5 40.9 8.7 406 863 22.5 829 229 1983 910 992 651 6822
F1 34.21 20.6 0.30 8.26
F2 20.09 3.31 0.20 5.18
F3 85.8 171 1.04 90.7
F4 62.0 55.8 0.5 3.09
Rez. 25544 2.9 32.0 3.5 186.6 574 18.7 645 1741 875 100 357 6750

Fig. 14. Difractogramele de raze X pentru probele din S ăsar-Baia Mare zona 1

131

Fig. 15. Difractogramele de raze X pentru probele din S ăsar-Baia Mare zona 2

Fig. 16. Concentra ția masic ă pentru Cu și Pb, în frac țiile F1 -F5 ob ținute din schema de
extrac ție Tessier

132

Cu Pb

Fig. 17 Concentra ția procentual ă pentru Cu și Pb în frac țiile F1 -F5 ob ținute din schema
de extrac ție Tessier

Tabelul 15. Compoziția mineralogică a sedimentelor din perimetrul minier S ăsar-Baia Mare

În tabelul 15 este prezentat ă compozi ția mineralogic ă a sedimentelor de la minele S ăsar-
Baia Mare. Compozi ția mineralogic ă a sedimentelor indic ă prezen ța silica ților, ca faz ă majoritară
și urme de sulfuri de cupru, zinc și plumb. Nu au fost eviden țiate minerale de sulfa ți (anglesite,
gypsum) și nici carbonate , prin difractie de raze X în sedimentele analizate. În ciuda faptului c ă

133
siderite și jarosite sunt produ și obi șnuiți obținuți din oxidarea piritei , prezen ța lor nu a fost
confirmat ă prin difrac ție de raze X în sediment.
12.3. Analiza sedimentelor de steril de la minele Certej – Deva Jude țul Hunedoara
Deșeurile minere care au fost analizate provin de la minele din partea de sud a Munților
Apuseni, în ultimul timp existând un mare interes în ceea ce privește potențialul de poluare a
acestor mine [ Levei E., Roman M., Miclean M., Borodi G., Senila M. 2013, Carpathian
Journal of Earth and Environmmental Sciences., 8(3), p. 167 -174, 2013 ].
Pentru o analiză mai completă au fost analizate concentrațiile de metale obținute prin
procedeul de extracție Tessier, de la două zone diferite din halda Mialu Certej. Rezu ltatele sunt
prezentate în tabelele 16 și 17. Difractogramele de raze X pentru probele inițiale și cele rezultate
după procedeul de extracție Tessier sunt prezentate în figurile 18 și 19.
În urma analizelor prin difracție de raze X s -au determinat compușii mineralogici prezenți
în probele de steril de la minele Certej. Cea mai mare cantitate de minerale se găsește sub forma
de cuarț (SiO 2), care este și faza majoritară. Silicații care au fost identificați sunt: albite,
(NaAlSi 3O8), muscovite (Kal2(S i3Al) și K -feldspar (KalSi 3O8). Au fost găsite următoarele
sulfuri: chalcopyrite (CuFeS2), pyrite (FeS 2), arsenopyrite (FeAsS). Dintre sulfați au fost
identificați următorii compuși: jarosite (KFe 3(SO4) 2(OH) 6 și gypsum (CaSO 4). Carbonații
prezenti au fost găsiți sub formă de calcite (CaCO 3) și dolomite CaMg(CO 3)2.
Tabelul 16. Concentra ția de metale din Halda Mialu Certej – Deva Jud ețul
Hunedoara zona 1
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 20211 1.8 11.6 0.9 18 161 14.9 203 28 934 872 6017 115 2611
F1 4.34 46.6 0.37 4.90
F2 0.02 0.98 0.22 2.0
F3 6.30 21.5 0.614 58.1
F4 1.13 14.0 0.300 13.8
Rez. 12338 1.4 5.6 0.2 7.2 66 11.8 107 480 834 98 23 2597

134

Fig. 18. Difractogramele de raze X pentru probele din Mialu Certej – Deva Județul
Hunedoara zona 1
Tabel ul 17 . Concentra ția de metale din Halda Mialu Certej – Deva Jud ețul
Hunedoara zona 2
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 21251 23.3 4.6 5.9 52 907 12.0 793 15 3847 622 10761 1997 1597
F1 0.04 12.39 0.62 7.36
F2 12.97 212.74 0.40 250.44
F3 8.74 210 1.04 305
F4 18.8 63.9 1.69 27.9
Rez. 9548 6.2 1.9 1.9 15.6 457 6.8 113 209 590 91 18 1550

135

Fig. 19. Difractogramele de raze X pentru probele din Mialu Certej – Deva Județul
Hunedoara zona 2

12.4. Analiza sedimentelor de steril de la minele din zona Valea Arie șului
Valea Arieșului este una din zonele cele mai importante de exploatare minier ă, de unde
au fost extrase minereuri de metale prețioase dar și alte metale cum ar fi Cu, Cd, Pb și Zn. Dar,
totodată această zonă are și un mare potențial turistic și de aceea este important să fie
monitorizată din punct de vedere al poluării apelor cu me tale rezultate din haldele de steril
rămase dupa exploatările miniere. În ultimul timp au apărut studii referitoare la potențialul de
poluare asupra mediului, datorat reziduurilor miniere din Valea Arieșului [Levei E., Frentiu T.,
Ponta M, Tanaselia C., Borodi G. , Chemistry Central Journal p. 7(5), 2013 ]. S-au recoltat
probe pentru analize din Brăzești și din Săliște. Probele recoltate au fost supuse procedeului de
extracție Tessier, extracțiile respective fiind analizate prin spectroscopie de emisie pe ntru

136
determinarea de metale în extracțiile respective, precum și pentru probele inițiale. Concentrațiile
de metale provenite din halda Brăzești sunt prezentate în tabelul 18 iar cele provenite din halda
Săliște, în tabelul 19. Difractogramele de raze X pen tru probele provenite din Halda Brăzești sunt
prezentate in figura 8 iar pentru cele din halda Săliște, în figura 20.
Dintre compușii mineralogici identificați în halda Brăzești, cel mai important se remarcă
cuarțul (SiO 2) care constituie faza majorita ră. Silicații identificați în faze minoritare și sub formă
de urme sunt: albite (NaAlSi 3O8), muscovite (Kal2(Si 3Al), feldspar (Al 2CaSrO 8Si2). Compușii
din categoria sulfurilor, prezenți sub formă de urme au fost următorii: calcopyryte (CuFeS2),
pyrrhotite (Fe 9S10), galena (PbS). Sub formă de sulfați nu a fost identificat nici un compus, în
schimb sub formă de carbonați au fost identificate următoarele minerale: eitelite (Na2Mg(CO 3)2),
calcite (CaCO 3), dolomite (CaMg(CO 3)2). De asemenea, au mai apărut și mi nerale care conțin
arsen sub formă de wilhelmkleinite (As 2Fe2ZnO 8(OH) 2) și potasium hydroxo pentafluoro
arsenate (AsF 5K(OH)).
Pentru probele din halda Săliște, faza majoritară este cuarțul (SiO 2) iar dintre silicați au
fost puși în evidență: albite (NaAlSi 3O8), orthoclase (AlKSi 3O8), anorthoclase (AlCaKNaO 8Si3).
Dintre sulfuri a fost evidențiată pirita (FeS 2).

Tabelul 18. Concentra ția de metale din Halda Br ăzești Valea Arie șului
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 14861 1.4 2.5 1.4 25 292 17.2 126 16 3036 914 32943 3098 1736
F1 0.05 0.48 0.20 0.07
F2 4.71 70.35 0.10 35.96
F3 4.76 42.1 0.686 63.7
F4 6.4 37.5 2.45 7.28
Rez. 5753 1.1 0.3 0.9 8.2 169 7.8 32 210 885 354 92 1717

137

Fig. 20. Difractogramele de raze X pentru probele din Brăzești Valea Arieșului

Tabelul 20. Concentra ția de metale din Halda S ăliște Valea Arie șului
Element
mg/Kg Fe Ni Cr Co Cu Zn Cd Pb Na Mg K Ca Mn Al
Total 6399 0.8 1.7 1.8 12 162 0.6 63 13 95 941 80 37 1709
F1 3.87 12.05 0.00 2.19
F2 0.75 1.02 0.00 0.62
F3 2.88 5.41 0.00 14.8
F4 4.46 78.4 0.3 2.743
Rez. 1314 0.6 1.5 0.2 0.6 81 0.4 38 92 906 74 23 1393

138

Fig. 21. Difractogramele de raze X pentru probele din Săliște Valea Arieșului

12.5. Poluare accidentală gravă în Apuseni, la iazul decantare de la Valea Șesii. Sterilul
toxic a ajuns în râul Arieș
În data de 3 aprilie 2017 , la iazul de decantare a sterilului de la Valea Șesii, aflat în
administrarea societății Cupru Min S .A. Abrud , a avut loc o poluare accidentală gravă . Potrivit
primelor informații una dintre sondele inverse a cedat, iar sterilul a ieșit în Valea Șesii, apoi în
râul Arieș. De precizat că i azul de steril de la Valea Șesi i – Geamăna este cel mai mare din țară.
Deocamdată nu s -a raportat mortalitate piscicolă dar, având în vedere toxicitatea apelor
din baraj este foarte posibil să existe așa ceva în aval de locul de deversare a văii în râul Arieș.
Aceasta este prima deversa re accidentală din baraj după mai mulți ani în care nu au avut loc
astfel de evenimente. Iazul de decantare aparține companiei Cupru Min S .A. Abrud.
Reprezentanții societății, la care acționar unic este Ministerul Economiei, nu au comentat
deocamdată accidentul ecologic. Revărsarea sterilului din baraj a avut loc începând cu ora 12.30.

139
Potrivit reprezentanților Gărzii de Mediu Alba, poluarea accidental ă a avut loc după ce o sondă
inversă a cedat la iazul de steril. La fața locului s -au deplasat, luni seara, mai multe echipe de la
Garda de Mediu, Inspectoratul pentru Situații de Urgență și de la Apele Române care cercetează
incidentul, urmând să stabilea scă și cât de grave sunt efectele poluării și până unde s -au extins.
Specialiștii urmează să stabilească și cât de mult a fost afectată flora și fauna piscicolă de pe râul
Arieș având în vedere faptul că sterilul cu care apele au fost poluate conține subst anțe chimice
toxice.

Fig. 22. Sterilul toxic a curs pe Valea Șesii până în Arieș
Sursa: adev.ro/onugu6
Cele mai recente evaluarări ale Ministerului Me diului arată că în zonă ar fi nevoie de
investiții de mediu în valoare de aproximativ 15 milioane de euro. Barajul are o suprafață de
aproximativ 130 ha. Sterilul rezultat de la mina de cupru de la Roșia Poieni este deversat în
Valea Șesii, unde odată era satul Geamăna. Compania Cupru Min S .A. din Abrud a primit
autorizația de mediu pentru exploatarea metalelor neferoase de la Roșia Poieni în 23 iulie 2014.
Cupru Min Abrud este titularul licenței de exploatare a cuprului din zăcământul de la Roșia

140
Poieni, e stimat la 900 de milioane de tone, reprezentând 60% din rezerva de cupru României.

Fig. 23. Râul Arieș în aval de locul de vărsare a văii Șesii

”Emiterea autorizației integrate de mediu și stabilirea condițiilor de funcționare era necesară
pentru a se p reveni poluarea asupra mediului , în special prin aplicarea celor mai bune tehnici
disponibile și, dacă acest lucru nu este posibil, să se reducă orice impact asupra mediului;
stabilirea condițiilor pentru monitorizarea/supravegherea amplasamentului iazului Valea Șesei
astfel încât să se prevină orice poluare semnificativă și orice incident sau accident, chiar dacă
instalația în ansamblu nu funcționează, potrivit Ministerului Mediului”, se afirmă în
documentația care a stat la baza emiterii documentului.
Barajul de la Valea Șesii este un i az de decantare de vale, deschis, având un singur baraj
construit din anrocamente. Apa care trece pe sub haldă și ajunge în iaz are pH între 1,5 – 2, iar
culorile sunt de la metale (Cu, Fe, Cr, Zn, As, Mn etc.). O substanță toxică gasită în barajul de
decantare de la Valea Șesii este cadmiul care depășește și de zece ori valorile normale.
12.6. Un râu din România s -a colorat în roșu
Râul Săsar, care traversează orașul Baia Mare, s -a colorat în roșu (9 ianuarie 2018).
Potrivit Directorului Sistemului de Gosp odărire a Apelor Maramureș, dl. Stelian Ivașcu, apele

141
râului Săsar au fost inundate cu mâl provenit cel mai probabil din prăbușirea tavanului unei mine
închise. Fenomenul a fost semnalat pe la ora 15, iar la 18 seara , apa mai era încă roșiatică.

Fig. 24. Râul Săsar s-a colorat în roșu
În urma testelor făcute de specialiști s -a stabilit că nu a fost vorba de poluare. Fosta mină
Baia Sprie a fost închisă în anul 2007 și se afla în subordinea Companiei Remin Baia Mare .
Râul Săsar a fost puternic poluat cu a pe industriale rezultate din minerit și metalurgie
timp de peste 50 de ani iar odată cu oprirea activităților industriale, apa râului, dar și ecosistemul
au intrat într -o refacere lentă.
Revenirea rațelor sălbatice pe râul Săsar în urmă cu trei ani a fost interpretată de
specialiștii în domeniul mediului ca un fenomen pozitiv, demonstrând că flora și fauna râului se
reactivează.

CAP ITOLUL XIII
SITUAȚIA APELOR UZATE ÎN ROMÂNIA

142
În procesul de negociere, România trebuie să se conformeze , conform obligațiilor
asumate , cu prevederile Directivei nr. 91/271/CE privind epurarea apelor uzate urbane până în
anul 2018, iar costurile estimate pentru implementare sunt de circa 9,5 miliarde euro pentru
investiții, din care 5,7 miliarde euro pentru stațiile de epurare și 3,8 miliarde euro pentru
sistemele de canalizare [date POS Mediu, p. 13-15, 2007 -2013 ]. România a declarat prin H.G.
nr. 352/2005 întregul său teritoriu drept zonă sensibilă, ținând cont de aspectele privind protecția
mediului și de asezarea sa geografică în bazinul Dunării și Mării Negre, acest aspect
presupunând obligația ca toate aglomerările umane cu mai mult de 10.000 locuitori echivalenți să
fie prevăzute cu stații de epurare cu nivel avansat de epurare, respectiv treaptă terțiară
(eliminarea azotulu i și fosforului). În anul 2005, în jur de 79% din apele uzate, provenite de la
principalele surse depoluare, au ajuns în receptorii naturali, în special râuri neepurate sau
insuficient epurate.
Situația critică a stațiilor de epurare este generată de vechimea rețelelor de canalizare și a
instalațiilor de epurare, de modificarea capacității de epurare, fără adaptarea acesteia la
parametrii constructivi, de slaba capacitate managerială și de situația financiară precară a
operatorilor de utilități publice .
Calitatea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare [date POS Mediu 2007 -2013,
p.15-16]:
În ultimii 25 de ani în România s-a realiza t o creștere a numărului de utilizatori racordați
la rețele de apă curentă de la 29% din populația țării, la 65% în condițiile în care, în acela și
interval de timp s-au produs mutații majore și în raportul dintre populația urbană și cea rurală.
Doar 73% din lungimea totală a străzilor sunt dotate cu rețele de canalizare în mediul urban.
Populația care beneficiază de serviciul de canalizare este de aproximativ 11,5 milioane de
locuitori, din care 10,3 millioane trăiesc în mediul urban (reprezentând 90% din populația
urbană), respectiv 1,15 milioane de locuitori în mediul rural (10% din populația rurală).

Tabel 21
Date privind starea rețelei hidrografi ce din România [Sursa: Ministerul Mediului si
Dezvoltării Durabile, Programul Operațional Sectorial de Mediu ( POS Mediu ) 2007 –2013,
p.12-13, versiunea finală 2007] .
– 97,8 % din rețeaua hidrografică a României este cuprins ă în bazinul fluviului Dunărea;

143
– Aproximativ 38% din lungimea Dunării se află pe teritoriul României;
– Cu o medie de numai 2660 m3 de apă/loc/an, față de media de 4000 m3 de apă/loc/an în Europa,
România se situează în categoria țărilor relativ sărace în resurse de apă;
– 79% din apele uzate ajung neepurate sau insuficient epurate în receptorii naturali;
– Numai 52% din populația României beneficiază atât de servicii de alimentare cu apă, cât și de
canalizare.

CAPITOLUL XIV
STUDIUL POLUANȚILOR DIN ATMOSFERĂ ȘI BIOSFERĂ ÎN ZONA
TRANSILVANIEI

14.1. Studiul nivelelor de poluare atmosferic ă în bazinul Some ș-Tisa și platoul Transilvan
prin metode de supraveghere spa țială și aerian ă și metode spectometrice

Poluarea atmosferică d ăunează san ătății umane și mediului înconjur ător. După aderarea
la Uniunea Europeană, în Rom ânia, ca urmare a normelor și directivelor impuse la nivel
european, emisiile multor poluan ți atmosferici au scăzut substan țial, determin ând o îmbunătă țire
a calită ții aerului. Concentra țiile poluan ților atmosferici continuă să fie mari in special in orase
unde apar depă șiri ale standardelor de calitate a aerului: poluare cu ozon, dioxid de azot și
pulberi în suspensie (PM).
Sursele de poluare atmosferică sunt variate și pot fi antropice, precum: arderea
combustibililor fosili în producerea de energie electric ă, transport, industrie și gospodării;
procese industriale; agricultură; tratarea de șeurilor și naturale, precum erup țiile vulcanice, praful
aeropurtat, dispersia sării marine și emisi ile de compu și organici volatili din plante. În func ție de
starea de propagare, poluan ții atmosferici se împart în: gaze (CO, CO2, SO2, NO, H 2S, Cl2,
NH3), solide (praf sau pulberi de metale, oxizi metalici, săruri) și lichide (hidrocarburi, solven ți
organici).
Poluan ții atmosferici sunt dispersa ți în aer sub forma unor particule care -și măresc
volumul ocupat, fenomen care determină o activitate mai intensă și o viteză de sedimentare mai
redusă. Particulele fine dispersate în aer vor avea o stabilitate mai mare și, ca urmare vor persista

144
un timp mai îndelungat, determin ând astfel cre șterea gradului de poluare [Narashid, R. H. &
Wan Mohd Naim , 2010 ].
Aerosolii sunt o componentă principală a amestecului atmosf eric care inflen țează
varia țiile în echilibrul energetic Pămant – atmosferă. Măsurarea parametrilor optici ai aerosolilor
permite astfel determinarea gradului de poluare a atmosferei. Poluan ții atmosferici primari (de
tip SOx, NOx si NHx) contribuie la formarea ploilor aci de care conduc la apari ția unor probleme
în ecosisteme datorate acidific ării și eutrofizării apei și solurilor [Dubovik, O., Smirnov, A.,
Holben, B. , 2000 ].
Pulberile industriale sunt deosebit de toxice atunci c ând con țin compu și de Pb, Cd, P și
nocive dacă con țin particule fine de siliciu, calcar, gips, argila, provoc ând alterări mecanice ale
țesutului aparatului respirator.
Principalele surse de poluare atmosferică în bazinul Some ș – Tisa și în platoul Transilvan
sunt concentrate în jurul oraselor industriale și în fostele perimetrele miniere în curs de
conservare și reabilitare.
Interac țiunea radia ției electromagnetice cu moleculele și cu aerosolii rezultă într-o serie
de fenomene cum ar fi: împră știere (Mie – aerosoli, Rayleigh – molecule, Raman), difrac ție,
refracție și reflexie. Baz ându-se pe interac ția radia ției electromagnetice pe molecule /aerosoli din
atmosferă și suprafa ța terestră monitorizată, poluarea atmosferică poate fi monitorizată cu
ajutorul metodelor de supraveghere spațială (date achizi ționate de sateli ți plasa ți pe orbite LEO
precum Landsat, ASTER, MODIS, Hyperion, Sentinel -2) și aeriană (LIDAR, AVIRIS), corelate
cu măsurători in -situ.
Utilizarea metodelor de teledetec ție în monitorizarea calită ții aerului prezintă următoarele
avantaje: ofer ă o supraveghere completă a arealului monitorizat, localizează sursele importante
de poluare și distribu ția lor spa țială, punctează loca ția în care trebuie concentrat efortul pentru
reducerea nivelului poluării și determină rela ția dintre trăsăturile zonelor urbane/industriale și
distribu ția poluării aerului.
Sistemele informa ționale geografice sunt , de asemenea utilizate în inventarierea,
analizarea, modelarea și managementul resurselor naturale care pot estima poluan ții prin meto de
statistice de interpolare.

14.2. Metode de teledetec ție satelitare

145

Pentru supravegherea spa țială a poluării atmosferice se descrie mai jos metoda prin care
se pot estima poluan ții din atmosferă din date multispectrale Landsat 8 , ale cărui caracteristici
sunt descrise în tabelul de mai jos . În analizele de teledetec ție se utilizează combina ții standard
de benzi spectral e adaptate tematicii urmărite , astfel :
– Benzile Ro șu, Verde și Albastru pentru a crea o compozi ție în culori naturale, î n care obiectele
au culorile pe care ochiul uman le percepe (similar unei fotografii color) ;
– Benzile Infraro șu apropiat, Ro șu și Verde pentru a crea o compozi ție în culori false, similare
unei fotografii în infraro șu în care obiectele nu au acelea și culori ca în cazul percep ției umane,
vegeta ția fiind vizualizată î n culoare ro șie, apa în albastru închis etc;
– Benzile Infraro șu mediu, Infraro șu apropiat și Roșu pentru eviden țierea mai accentuată a stării
de vegeta ție, aceasta fiind vizualizată în verde.
Banda
spectrală Domeniul spectral Interval spectral Rezoluție
geometrică
(m)
1 Costier / aerosoli 0.433 – 0.453 μm 30
2 Vizibil (Albastru) 0.450 – 0.515 μm 30
3 Vizibil (Verde) 0.525 – 0.600 μm 30
4 Vizibil (Rosu) 0.630 – 0.680 μm 30
5 Infrarosu apropiat 0.845 – 0.885 μm 30
6 Infrarosu mediu 1 (SWIR 1) 1.560 – 1.660 μm 30
7 Infrarosu mediu 2 (SWIR 2) 2.100 – 2.300 μm 30
8 Pancromatic 0.500 – 0.680 μm 15
9 Infrarosu mediu (CIRRUS) 1.360 – 1.390 μm 30
10 Infrarosu termal (TIRS 1) 10.60 – 11.19 μm 100
11 Infrarosu termal (TIRS 2) 11.5 – 12.51 μm 100

Tabel . Caracteristicile spe ctral e ale satelitului Landsat 8

Detectorii satelitari afi șează un răspuns liniar la radia ția primită de receptori, indifirent
dacă este radian ță suprafe ței terestre sau provine de la sursele interne de calibrare. Acest răspuns
este cuantizat în valori de 8 bi ți sub formă de valori de luminozitate numite numere digitale
(DN).
Transformarea numerelor digitale în radian ță presupune redimensionarea valorilor de
căștig și distorsiunilor antenei î n func ție de limitele domeniului dinamic al antenei.

146
Radianța, L (λ) = Bias (λ) + [ Gai|n (λ) x DN (λ)] (1)

Unde: λ – numărul benzii
L – radian ța exprimată în Wm-2sr-1μm-1.
Radin ța spectrală poate fi convertită în valori de reflectan ță prin aplicarea următoarei formule:
p*= πL(𝜆)𝑑2
E0(λ)cosθ (2)
Unde: p*- reflectan ța senzorului
L(λ) – radian ța aparentă la senzor
D – distan ța Soare – Pământ exprimată în unită ți astronomice
E0(λ) – radian ța extraatmosferică solară medie
θ – Zenit (grade).
Datele Landsat 8 sunt rectificate geometric și se aplică tehnici de regresie pentru
calibrarea lor în Reflectan ță. Trebuie precizat că valorile în reflectan ță din atmosfera superioară
reprezintă suma reflectan țelor de la suprafa ța terestră și din atmosferă. Semnalele măsurate în
orice bandă din vizibil reprezintă o combina ție a efectelor atmosferice și de terestre, în propor ții
diferite, în funcție de condi țiile atmosferice. De aceea este important să se determine contribu ția
suprafe ței terestre din reflectan ța totală recep ționată de sensor. Deoarece reflectan ța de suprafa ță
din diferitele benzi spectrale sunt corelate unele cu altele pană la un anumit prag, prezentul
studio propune calcularea reflectan ței spectrale din banda infrarosu – mediu, concomitent cu
analiza amprentei spectrale în vizibil. Pentru un corp negru (Quaidrari & Vermonte, 1999)
reflecta nța atmosferică este suma dintre reflectan ța aerosolilor și contribu țiile Rayleigh (ec.3).
Această simplificare nu este însă valabilă pe ntru lungimi de undă scurte sau la unghiuri de zenit
mari și de aceea se aplică ec. 4.

Rs – TRr = Ratm (3)
Rs – Rr = Ratm (4)
Unde: Rs – reflectan ța înregistrată de satelitul senzorului
Rr – reflectan ța suprafe ței
Ratm – reflectan ța provenită de la componentele atmosferice (aerosoli si molecule)
T – transmitan ța.

147
După calibrarea imaginii în reflectan ță de suprafa ță, din reflectan ța totală înregistrată de
senzor se extrage reflectan ța provenită de la componentele atmosferice și se împarte pe categorie
de poluant (unde este cazul). Concomitent, la sol se realizează măsurători spectrometrice in -situ
pentru ca metoda aplicată (amprenta spectrală a sentorului Landsat) să fie validată. Un algoritm
de regresie se utilizează in estimarea co mpusilor atmosferici. Pentru aceasta, s -au utilizat ferestre
de dimensiuni 1 x 1, 3 x 3, 5 x 5, 7 x 7, 9 x 9 și 11 x 11. Se iau în considerare acele valori ale
reflectan ței atmosferice care sunt corelate cu măsurătorile in -situ. Din regresia reflectan ță
atmosferică estimată și măsurătorile in -situ se ob țin coeficien ți ale componentei atmosferice.
Pentru reducerea zgomotului, datele imagine Landsat sunt filtrate cu un filtru de netezire de
dimensiuni 3×3. Următoarea etapă de estimare a compu șilor atmosferici constă în aplicarea unui
algoritm de calibrare a datelor.

14.3. Metode de teledetec ție LIDAR

Principiul LIDAR se bazează pe emiterea unui puls electromagnetic, captarea și
analizarea luminii retro -împrăș tiate spre un detector de către aerosoli sau molecule. Această
tehnică se utilizează în evaluarea distribu ției unui strat de aerosoli în coloana atmosferică, a
concentra țiilor acestora dar și în măsurarea emisiilor de poluan ți în scopul de a determina cu
exactitate hazardul asociat cu diferite tipuri de aerosoli și poluan ți [Valeriu Filip, 2015 ].
Sistemele LIDAR au ca și sursă de radia ție electromagnetic ă, lasere cu grad ridicat de
monocromaticitate, cu polarizare controlată și cu o densitate mare de energie pe unitatea de
frecven ță.
Sistemul Micro -LIDAR este folosit pentru măsurători tridimensionale de înaltă rezolu ție
a parametrilor atmosferici relevan ți pentru poluarea regională precum:
– înălțimea și dinamica stratului de amestec al poluan ților gazosi și aerosoli;
– încărcătura cu aerosoli (particule, polen, praf, nisip, fluxuri incendii) și dinamic ă;
– parametrii meteorologici și optici ai norilor, con ținutul apă / ghea ță, dimensiuni geometrice.
Sistemul LIDAR utilizeaz ă un laser pulsat care emite semnale scurte de lumin ă către
atmosfer ă, iar lumina reflectat ă este detectat ă cu o anumit ă întarziere într-un receptor plasat
foarte aproape de laser și parelel cu acesta. Atunci c ând un obiect intercepteaz ă fascicolul laser el
genereaz ă un fascicol reflectat. Acesta poate fi un semnal f ără specificație (semn ătură) chimic ă

148
(împrăștiere Rayleigh sau Mie de c ătre aerosoli în atmosfera, caz în care lungimile de und ă emise
și reflectate sunt acelea și) sau cu specifica ție chimic ă (împrăștiere Raman sau fluorescent indus ă
prin iradiere laser, cazuri în care lungimea de und ă reflectat ă este diferit ă față de cea a
fascicolului emis). Semnalul reflectat con ține întotdeauna informa ții despre obiectul împrăștietor,
permi țând astfel analizarea fizic ă și chimic ă a obiectului de la distan ță.
În Rom ânia, în peri oada 2009 -2011 s -a elaborat și implementat conceptul RADO
(Observatorul Atmosferic 3D Roman), un proiect interna țional al c ărui obiectiv principal const ă
în formarea unei re țele na ționale de monitorizare și protec ție contra agen ților poluan ți. Aceast ă
rețea reune ște principalele centre universitare din țară (Iași, Bucure ști, Cluj, Timi șoara) precum
și INOE Bucure ști (coordonatorul na țional al acestui proiect), ANM (Agen ția Na țional ă de
Meteorologie) respectiv din str ăinătate – NILU (Institutul Norvegian pe ntru cercetarea calit ății
aerului) [Nicolae Ajtai , 2012] .

14.4. Metode spectometrice

În cazul metodelor spectometr ice, sursa de radia ție electromagnetic ă este de origine natural ă
(Soarele). În studiul realizat de Dubovik sunt descrise caracteristicile aerosolilor prin m ăsurarea
radia ției solare cu fotometre solare. Fotometrul solar Cimel CE 318 este un radiometru solar
automat care m ăsoară parametrii atmosferici importan ți precum: ad âncimea optic ă a aerosolilor
(AOD), parametrul Angstrom (α), concentra ția de ozon, concentra ția de vapori din apă,
distribu ția granulometric ă, indicele complex de refrac ție și albedoul de împrăștiere singular ă.
Cunoa șterea dependen ței AOD de lungimea de und ă este util ă în determinarea dimensiunilor și
chiar a tipului de aeros ol, aceasta fiind un fel de amprent ă a aerosolului. Distribu ția aerosolilor
după dimensiuni se poate estima din dependen ța AOD de lungimea de und ă. Curbele de tipul
τA(λ) se numesc spectre de extinc ție produs ă de aerosol . În mod tipic, se fac m ăsurători la 440
nm și 870 nm și se calculeaz ă exponentul Angstrom.Valori ale lui α mai mari dec ât 2 indic ă
prezen ța unor particule fine (de exemplu fum sau sulfa ți). Valori ale lui α apropiate de zero
indic ă modul grosier de aerosol, de exemplu praf de șertic [http:// aeronet.gsfc.nasa.gov/ ].

149

Figura 25. Fotometrul solar Cimel CE 318, NASA -AERONET

Concluzii : Studiul trece în revist ă metodele de determinare a nivelelor de poluare în bazinul
Someș -Tisa și platoul Transilvan. Metoda de supraveghere spa țială ia în considerare datele
Landsat 8 pentru estimarea compu șilor atmosferici și stabilirea nivelelor de poluare atmosferic ă.
Metoda aerian ă se concentreaz ă pe sistemul LIDAR , în timp ce m ăsurătorile spectometrice pot fi
realizate cu fotometrul solar Cimel 318. De asemenea, se men ționeaz ă conceptul RADO de
monitorizare a nivelului regional de poluare, un centru important fiind ora șul Cluj -Napoca
[NASA. AERONET , 2015 ].

CAPITOLUL XV
INSPECȚIA APELOR

Misiunea și obiectivele Serviciului Inspecția Apelor, modul și gradul de realizare a acestora
Misiunea Serviciului de Inspec țtie a Apelor este de a desfășura activitatea de inspectie
tehnic ă, de specialitate, av ând ca obiectiv centralizarea la nivelul sediului central al
Admin istratiei Nationale ”Apele Romane” de date referitoare la conformitatea cu reglementari,
standarde sau specificatii aplicabile in domeniul gospodaririi apelor si realizarii acesteia la toate

150
folosintele de apa si a oricarei lucrari pe ape sau care au legat ura cu apele si prin care, direct sau
indirect, se produc modificari temporare sau definitive asupra calitatii apelor, ori regimului de
curgere a acestora si informarea Ministerului Mediului, Apelor si Padurilor prin rapoarte
periodice sau la cerere.
Obiec tive și modalit ăți de îndeplinire a acestora :
a. Creșterea gradului de eficien ță în activitatea de inspec ție
b. Efectuarea controalelor planificate, tematice și comune.
c. Respectarea termenelor de 30 zile la r ăspunsurile peti ționarilor.
d. Instruirea personalului.
a. Eficientizarea activit ății de inspec ție:
Activitatea de inspectie în domeniul apelor este o activitate tehnico -juridic ă și nu are caracter
productiv sau economic. Activitatea de inspectie nu produce venituri, astfel in principiu, nu se
pot stabili criterii de eficien ță. Totusi, la nivel sediu central ANAR și ABA , pentru cuantificarea
activit ății de inspectie s -au stabilit n orme de timp alocat / control al unei folosin țe de ap ă.
În anul 2015, activitatea de inspec ție la nivelul ABA și SGA a avut ca scop următoarele:
– verificarea valabilit ății autoriza ției de gospod ărire a apelor;
– verificarea conform ării activit ăților, inst alațiilor și proceselor cu prevederile legale specifice
domeniului apelor, ale avizelor ș i autoriza țiilor de gospod ărire a apelor;
– efectuarea unor teste independente prin prelevarea unor probe asupra evacu ărilor de ape uzate;
– stabilirea gradului de co nformare și constatare a abaterilor;
– stabilirea/impunerea de m ăsuri și termene de conformare pentru intrare a în legalitate;
– aplicarea de sanc țiuni contraven ționale;
– înaintarea de pl ângeri penale, d acă e cazul.
Activitatea de inspecție s -a realizat cu periodicitate și fond de timp diferite de la o
folosin ță la alta, î n func ție de impactul produs asupra resurselor de ap ă.
În activitatea de inspec ție au avut prioritate activit ățile care au condus la efecte deosebit e
în caz de avarii, polu ări accidentale, calamit ăți, precum și cele care conduc la o poluare
semnificativ ă a resurselor de ap ă/corp ap ă și respectiv, asupra mediului.

151
Activitatea s -a desf ășurat în baza planului anual de controale stabilit și aprobat și în
conformitate cu Normele tehnice privind organizarea și desf ășurarea activit ății de inspec ție și
control în domeniul gospod ăririi apelor.
S-a urm ărit realizarea urm ătorilor indicatori specifici, astfel:
– Num ărul de controale planificate și neplanificate (respectarea actelor de reglementare, pentru
proiecte sau activit ăți noi, în urma autosesiz ărilor, rezolvarea unor reclama ții, investigarea unor
accidente sau incidente cu impact asupra apelor, tematice, cu alte autorit ăți);
– Num ărul de obiective contro late de tip A și B;
– Alte activit ăți;
– Fondul general de timp;
– Num ărul total de sanc țiuni, din care avertismente și amenzi;
– Valoarea amenzilor aplicate și încasate;
– Media realiz ării acestor indicatori la fiecare unitate.
La nivelul inspec ției apelor ANAR, în anul 2015 au fost împuternici ți pentru efectuarea
controalelor un num ăr total de 129 inspectori, speciali ști în domeniu.
În anul 2015 s -au continuat demersurile c ătre Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor , în
vederea aprob ării Ordinu lui con ținând „Normele privind organizarea și desf ășurarea activit ății de
inspec ție și control, a Inspec ției Apelor din cadrul Administra ției Na ționale Apele Rom âne, din
domeniul gospod ăririi apelor”.
b. Efectuarea controalelor planificate, tematice și comune :
b.1. Num ărul de controale planificate și neplanificate: În anul 2015, colectivele de
inspectie teritorial ă și bazinal ă din cadrul ABA si SGA au realizat un num ăr total de 20.738
controale (procent de realizare 102,6 %), dep ășind totalul propus pe anul 20 15 de 20.220 (100
%), dintre care 11.215 inspec ții planificate dintr -un total de 12.285 propuse și 9.523 inspectii
neplanificate dintr -un total de 7.949 propuse.
În cadrul controalelor neplanificate, au fost realizate un num ăr de 4.667 controale
tematice (din 3.497 propuse) și 1.099 controale comune cu alte autorit ăți (din 1.116 propuse),
restul de controale neplanificate realizate fiind reprezentate de controalele pentru verificarea
respect ării actelor de reglementare la folosin țele de apa existente, proiecte sau activit ăți noi

152
(1.086), controale în urma autosesiz ării (1.306), controale pentru rezolvarea unor reclama ții
(1.226) și pentru investigarea unor accidente sau incidente cu impact major asupra apelor (139).
b.2. Num ăr obiective controlate: Conf orm Registrelor Bazinale ale Obiectivelor
Controlate ale tuturor ABA, num ărul total al obiectivelor de controlat existent este de 25.126.
Dintre acestea, în 2015 au fost propuse spre control un num ăr de 10.561 obiective , din care 3.699
tip A și 7.142 tip B, fiind controlate la 31.12.2015 un numar total de 9.730 obiective, din care
3.433 tip A și 6.297 tip B, reprezent ând un procent total de realizare de 92,1 %. Acest procent de
nerealizare 100 % s -a datorat controalelor neplanificate care au dominat activi tatea ca necesit ăți
impuse de c ătre ministerul coordonator și alte foruri.
b.3. Alte activit ăți: Activit ăți de birou, pregatire și întocmire raport ări, analizare și
întocmire r ăspunsuri la sesiz ări etc. în număr de 7.668, fa ță de 7.273 propus în program, în
procent de realizare de 105,4%.
b.4. Fond general de timp: Num ărul total de ore propus în anul 2015 a fost de 231.175
ore, din care la 31.12.2015 s -au realizat 222.404 ore, un procent de 96,2 % (concedii medicale,
iesiri la pensie, schimbare activitate etc.). Menționăm că numărul total de inspectori luat în calcul
la fondul general de timp la data de 01.01.2015 a fost de 130 speciali ști.
ACTIVITATEA propus
2015 realizat
2015 % realizare
2015
Obiective Total 10.561 9.730 92,1
Tip A (A1+ A2 + A3 + A4 + A5 + A6 +
A7) 3.699 3.433 92,8
Tip B (B1+ B2 + B3 + B4 + B5) 7.142 6.297 88,2
Inspecții
I+II Nr. Total 20.220 20.738 102,6
I.
Inspecții
planificate Nr. Total 12.285 11.215 91,3
Tip A Num ăr 4.617 4.018 87,0
Tip B Num ăr 7.893 7.197 91,2
II. Nr. Total 7.949 9.523 119,8

153
Inspecții
neplanific. Inspecții pt respectarea acte
reglem, pt proiecte sau activ
noi Num ăr
1.333 1.086 91,5
Inspecții în urma autosesizării Num ăr 1.096 1.306 119,2
Inspecții pentru rezolvarea
unor reclamații Num ăr 737 1.226 166,4
Inspecții pentru investigarea
unor accidente sau incidente
cu impact asupra apelor Num ăr
170 139 81,8
Inspecții tematice Num ăr 3.497 4.667 133,5
Inspecții cu alte autorități Num ăr 1.116 1.099 98,5
III. Alte
activități Nr. Total 7.273 7.668 105,4
ALTE ACTIVITĂȚI ( cursuri,
simpozioane, sinteze/raportări
către ANAR ) Num ăr
7.273 7.668 105,4
Fond general de timp (ore) 231.175 222.404 96,2
Fond general de timp (ore) Nr ag 130 129

Fond
(ore) 231.175 222.404 96,2

b.5. Sanc țiuni și amenzi: Num ărul total de sanc țiuni aplicate în anul 2015 s -a ridicat la
1.469 , din care: avertismente 1.205 și amenzi 264, în valoare total ă de 7.746.900 lei, din care s –
au încasat 1.276.100 lei.
Ca evolu ție față de total ani precedenti, situa ția se prezint ă astfel:
b.6. Programe de verificare și control desf ășurate de Inspec țiile Bazinale/Teritoriale de
Apa și modul lor de raportare:
Acțiunea de salubrizare și igienizare a cursurilor de ap ă: În cadrul controalelor s -a urm ărit
realizarea m ăsurilor dispuse prin controalele anterioare, s -au verificat și depistat depozite
neconforme de deseuri noi ap ărute pe malurile și în albiile cursurilor de ap ă. Au fost întreprinse
un număr de 4.288 ac țiuni de igienizare și salubrizare a cursurilor și malurilor r âurilor
Acțiunea de verificare și control la folosintele de ap ă care intr ă sub inciden ța
Directivei 96/61/EEC (IPPC): În cadrul ac țiunii de verificare a folosintelor de ap ă care intr ă sub
incidenta Directivei 96/61/EEC (IPPC), au fost controlate un numar de 524 folosin țe.

154
Acțiunea de instituire a regimului de supraveghere special ă: Situa ția acestora la nivelul
ABA Some ș-Tisa, Cri șuri, Mureș, se prezint ă astfel:
ABA Nr.
total
MHC Nr. MHC
cu
autorizati
e de g.a.
valabila Nr. MHC
in
procedura
de
autorizare Nr. MHC
cu
autorizatia
de g.a.
expirata Nr. MHC
in curs de
retehnologi
zare Nr. MHC
cu aviz de
g.a. Nr. MHC
nefunctionale
Somes -Tisa 41 29 8 1 3 0 0
Crisuri 10 9 0 0 0 1 0
Mures 37 31 4 2 0 0 0
TOTAL 88 69 12 3 3 1 0

c. Respectarea termenelor de 30 zile la r ăspunsurile peti ționarilor:

c.1. Analiz ă aspecte semnalate, r ăspuns petent: În cursul anului 2015, la nivelul ABA și
SGA s -au analizat și rezolvat, în spiritul legii, un num ăr de 1.226 sesiz ări ale persoanelor fizice
și juridice, iar la nivelul Inspec ției Apelor -ANAR un num ăr de 152 sesiz ări și peti ții, atât ale
persoanelor fizice și juridice, c ât și transmise de organele abilitate (MMAP, autorit ăți locale, alte
ministere, GNM et c.).
Termenele de rezolvare a peti țiilor ș i sesiz ărilor primite au fost respectate conform
prevederilor legale, iar r ăspunsurile la acestea au fost transmise în conformitate cu prevederile
OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven țiilor, OUG nr. 27/2002 privind
reglementarea activit ății de solu ționare a peti țiilor, a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces
la informa țiile de interes public, precum și prevederilor legale în domeniul gospod ăririi apelor.
c.2. Sancționarea contraventiilor în domeniul apelor: În anul 2015, pentru încălcarea
prevederilor Legii Apelor nr. 107/1996 cu modificarile și complet ările ulterioare, organele
abilitate ale ANAR, au propus o suspendare a actului de reglementare și au înaintat 34 de sesiz ări
ale organelor de cercetare penal ă.
d. Instruirea personalului :
Pentru î ndrumarea și controlul activit ății de Inspec ție Teritorial ă/Bazinal ă de Ap ă, au fost
întreprinse la nivelul anului 2015, ac țiuni de instruire și analiz ă a activit ății desf ășurate în cadrul

155
fiecărei ABA, precum și o întrunire comun ă cu to ți șefii serviciilor/birourilor de inspec ție și cu
locțiitorii acestora.
MEDIA REALIZ ĂRII INDICATORILOR PE FIECARE UNITATE:
În analiza activit ății de inspec ție a apelor pe anul 2015, la nivelul fiec ărei ABA au fo st
urmăriți urm ătorii indicatori de eficientizare a activit ății, astfel : Tabel 22
Media
indicator/nr.
inspectori Valori ridicate Valori reduse
Total fond general
de timp Jiu (1.853,8), Siret (1.840,6), Crisuri (1.786,0) Dobrogea (1.567,9), Buzau (1.651.2), Banat
(1.656,3)
Total sanctiuni
applicate Siret (22,4), Somes (17,3), Mures (12,2) Jiu (4,4), Dobrogea (6,1), Banat (6,5)
Total avertismente Siret (19,7), Somes (15,0), Crisuri (10,1) Dobrogea (2,9), Jiu (3,2), Banat (6,0)
Total numar amenzi Dobrogea (3,2), Prut (2,8), Mures (2,8) Crisuri (0,4), Banat (0,5), Buzau (1,1)
Total valoare
amenzi aplicate Somes (93.100,0), Siret (90.346,2), Olt
(88.277,8) Crisuri (11.250,0), Banat (19.166,7), Prut
(28.000,0)
Total valoare
amenzi incasate Arges (17.402,8), Olt (16.416,7), Somes
(12.383,3) Banat (0), Prut (0), Crisuri (2.812,5)

EVOLUTIA ACTIVIT ĂȚII DE INSPEC ȚIE A APELOR 2012 – 2015:
An 2012 2013 2014 2015
Total
controale
planificate
realizate 8.291 10.282 10.663 11.215
Total
controale
neplanificate
realizate 5.365 9.767 7.919 9.523
Total
controale
realizate 13.656 20.049 18.582 20.738

156
An 2011 2012 2013 2014 2015
Total nr. sanctiuni 1.183 1.400 1.271 1.284 1.469
Total nr. Avertismente 989 1.158 1.065 1.081 1.205
Total nr. Amenzi 194 242 206 203 264
Total val. amenzi
aplicate (lei) 6.113.507 6.950.000 6.305.500 5.968.000 7.746.900
Total val. amenzi
încasate (lei) 1.050.509 957.500 659.750 809.500 1.276.100

Figura 26.

157

158

159

160

CAP ITOLUL XV I
HIDROLOGIA IZOTOPICĂ

În timpul transformărilor la care este supusă apa , urmare interacți unii cu mineralele și
atmosfera , au loc efecte izotopice la care participă izotopii hidrogenului și oxigenului din
molecula de apă, aceștia fiind un indicat or complex al fenomenelor ce au loc .
Studiile de hidrologie izotopică a surselor de apă potabilă, inclu d date despre ape de
suprafață, ape subt erane și precipitații.
Izotopii unui element chimic sunt specii de atomi cu același număr atomic ( Z), același
număr de electroni ( e) și protoni ( n), dar cu număr de masă ( A) diferit datorită diferenței în
numărul de neutroni ( n).
Izotopii stabili ai hidrogenului și oxigenului formează 9 specii izotopice moleculare ale
apei. Datorită abundețelor scăzute ale izotopilor grei, prezența în natură a speci ilor moleculare ce
conțin mai mult de unul dintre izotopii grei este neglijabilă, moleculele de interes în hidrologia
izotopică fiind doar trei: 1H216O, 1H2H16O și 1H218O.
Raportul de abundență izotopică ( R) pentru o specie izotopică moleculară e ste rapor tul
dintre abundenta moleculei izotopice rare și abundența moleculei izotopice majoritare .
"Hidrologia izotopică " reprezintă utilizarea tehnicilor izotopice și nucleare în studiul
ciclului apei. În anii 1960 a fost inițiat un program global de monitorizar e a izotopilor în ap ă,
inițial vizând tritiul, extins apoi la oxigen -18 și la celălalt izotop greu al hidrogenului – deuteriul.
Acest program a presupus măsurători ale concentrației diferiților izotopi în râuri, lacuri, ape
subterane și precipitații în loc uri reprezentative pentru diferit e zone climatice ce au produs un
număr mare de informații privind dinamica ciclului apei. Aceste informații nu au putut fi
obținute cu ajutorul metodelor clasice din domeniu, fiind vorba despre timpul de staționare al
apei în diferite rezervoare hidrologice, identificarea secțiunilor diferite în curenții de apă, viteza
și mecanismele de schimb dintre stratosferă și troposferă, dintre emisferele nordică și sudică etc.
Cu ajutorul acestor infomații privind dinamica ciclului a pei s-au putut aborda probleme
specifice, cum ar fi legătura dintre ap a de suprafață și apa subterană ori din pânza freatică,
originea geografică și temporală a reîncărcării apelor subterane, bilanțul de apă a unui sistem
hidrologic etc.

161
În mod asemănător , informațiile privind izotopii stabili din precipitații au fost vitale
pentru analiza căilor de circulație a vaporilor atmosferici și pentru determinarea legăturii dintre
compoziția izotopică și caracteristicile climatice majore. Deoarece conținutul în iz otopi grei ai
precipitațiilor este dependent de parametri climatici și de căile de circulație atmosferică, a
devenit evident faptul că acesta poate ajuta la monitorizarea schimbărilor climatice.
Creșterea activităților umane a dus la încărcarea rețelei hidrologice cu o cantitate mare de
poluanți (compuși cu azot și fosfor, metale grele, agrochimicale etc.), ce a dus la deterioare a
rapidă a calității apelor. Ca urmare, sursele de apă necesită o mon itorizare constantă în ceea ce
privește calitatea lor și identificarea surselor de contaminare, pentru a institui măsuri de reducere
a poluării. Izotopii de mediu s -au dovedit a fi utili în identificarea surselor de poluare, deoarece
compoziția izotopică a contaminatului împreună cu variațiile spațiale și temporale ale
concentrației acestuia dau informații despre sursă și procesele suferite de acesta.
Studiile de hidrologie izotopică a surselor de apă potabilă, inclu d date despre ape le de
suprafață, ape le subterane și precipitații, procesele de separare izotopică și distribuirea izotopilor
de mediu fiind importante în interpretarea datelor obținute . Rezultatele experimentale obținute
în cadrul diverselor studii , includ și metodologia de prelevare, preparar e și analiză a probelor,
împreună cu informații despre asigurarea calității acestor rezultate.
Moleculele ce conțin izotopi diferiți ai aceluiași element au proprietăți fizico -chimice
diferite, fapt ce se datorează în principal diferențelor de masă a izoto pilor. Efectele izotopice
conduc la distribuirea diferită a izotopilor unui element între moleculele aceluiași compus aflat în
faze d iferite, între compuși diferiți sau între pozițiile neechivalente ale aceluiași compus, procese
denumite separări izotopice .
Principalul rezervor de apă din bio sferă îl reprezintă oceanele și datorită compoziției lor
izotopice stabile în ce privește 2H și 18O, apa oceanică reprezintă etalonul cu valoare atribuită de
0‰, față de care se raportează toate măsuratorile rapoartelor izotopice ale oxigenului și
hidrogenului (Standard Mean Ocean Water sau "SMOW). Valorile δ18O și δ2H pentru
precipitații, ape de suprafață și subterane sunt în majoritate negative comparativ cu apa oceanică
(SMOW), excepție făcând anumite surse de apă ce au suferit o evaporare puternică (de ex.
precipitațiile de scurtă durată din sezonul cald, râurile și lacurile din regiunile tropicale și semi –
aride etc.).
Separarea izotopică a 18O și 2H în precipitații este influențată de:

162
– latitudine : sărăcirea în izotopi grei odată cu latitudinea;
– temperatura : la temperaturi scăzute se produce o separare izotopică mai puternică comparativ
cu temperaturile mai crescute;
– apropierea de coastă : pe măsură ce apa se deplasează spre interiorul continen telor are loc o
sărăcire progresivă a izotopilor grei;
– altitudine : înregistrarea unor valori δ18O și δ2H mai scăzute la altitudini mai mari;
– cantitatea de precipitații : precipitațiile sunt mai sărăcite în izotopii grei în timpul unor
evenimente mai m ari cantitativ ;
– an: valorile medii anuale ale δ2H și δ18O din precipitații variază de la un an la altul;
– umiditate : în regiunile umede precipitațiile sunt mai sărăcite în izotopii grei, comparativ cu cele
formate la umiditate mai scăzută .
Linia meteorică globală a apei (Global Meteoric Water Line) a lui Craig definește relația dintre
δ2H și δ18O: δ2H = 8xδ18O + 10 (‰)
Datele despre distribuția globală a izotopilor în apele meteorice sunt obținute în cadrul
GNIP (Global Network of Isoto pes in Precipitation) stabilite de IAEA (International Atomic
Energy Agency) împreună cu WMO (World Meteorological Organization) la începutul anilor
'60. În cadrul acestui program, eșantioane lunare (medii ponderate) de precipitații sunt colectate
din într eaga lume și apoi sunt analizate în vederea determinării conținutului de 18O, 2H și 3H.
După căderea precipitațiilor, au loc procese adiționale care modifică compoziția izotopică a apei
de suprafață rezultate, precum procesul de evaporare, care apare la s uprafața surselor de apă,
determinând o îmbogățire în izotopi grei. Izotopii grei ai apei (18O și 2H) se îmbogățesc de obicei
în apele cu timp de stationare mare (lacuri), în zonele cu vânturi puternice, în cele cu temperaturi
mari și în zonele aride și se sărăcesc, odata cu, creșterea altitudinii și latitudinii, cele mai scăzute
valori regăsindu -se în Antarctica. Lacurile, râurile și alte surse de apă prezintă un domeniu de
variabilitate izotopică mai mic comparativ cu apa meteorică. Ca rezultat, apele dez voltă
compoziții izotopice unice, care pot da indicații despre locul de unde provin și despre procesele
prin care au trecut.
În zonele cu climat temperat și umed compoziția izotopică a apei subterane este
asemănătoare cu cea a precipitațiilor din zona de reîncărcare, un rezervor păstr ându-și amprenta
izotopică în timp. Variațiile sezoniere ale precipitațiilor sunt atenuate în timpul transportului și
depozitării acestora în pământ. Gradul de atenuare variază în raport cu adâncimea, suprafața și

163
caracteristicile geologice ale rocilor dar , în general, apele subterane de adâncime nu prezintă
variații sezoniere ale valorilor δ2H și δ18O și au o compoziție izotopică apropiată de media anuală
a precipitațiilor. Cu ajutorul studiilor izotopice, pentru u n rezervor de apă subterană se poate
determina sursa de reîncărcare și se poate diferenția încărcarea difuză sau cea dintr -o sursă
precisă ; se poate determina contribuția diferitelor surse (ape de suprafață, precipitații, zăpadă
topită, ape subterane) folo sind modele matematice; este posibilă identificarea direcției de
deplasare a apei în rezervorul subteran etc.
Cât privește azotul din ape , acesta poate fi de origine atmosferică (N 2) sau poate proveni
din poluarea cu îngrășăminte sau materie organică (deșe uri animaliere sau ape menajere).
Mărirea concentrației de azot din apele de suprafață și cele subterane a fost atribuită urbanizării,
cultivării solurilor, creșterii animalelor și evacuării deșeurilor. Astfel, sursele principale ale
excesului de azot din apele de suprafață și cele subterane sunt:
– creșterea mineralizării compușilor organici cu azot din solurile folosite pentru cultivare.
Azotatul produs prin mineralizarea compușilor organici din sol tinde să aibă valori δ15N similare
acestuia (+4 la +9 ‰ );
– scurgerile de pe terenurile agricole din timpul precipitațiilor abundente;
– utilizarea îngrășămintelor cu azot. Majoritatea azotului din îngrășăminte păstrează δ15N a
azotului atmosferic (0 ‰), fără să sufere separări izotopice semnificative;
– evacuarea deșeurilor menajere, de la creșterea animalelor și a efluenților industriali;
– creșterea ab sorbției de azot din atmosferă .
Transformările ce pot afecta concentrația compușilor cu azot într -o apă curgătoare sunt
procesele de mineralizare (transfor marea azotului organic în amoniu), imobilizare (transformarea
amoniului sau nitraților în azot organic), nitrificare (oxidarea amoniului la nitrați), denitrificare
(reducerea nitraților la N 2 sau N 2O) și volatilizare a amoniului. Amestecarea cu apă din al te surse
(de exemplu precipitații, afluenți, apă subterană) pot afecta, de asemenea, ciclul azotului din apa
curgătoare. Variațiile spațiale și temporale ale concentrațiilor compușilor cu azot, împreună cu
variațiile rapoartelor izotopice ale acestora, dau informații despre procesele ce au loc în sursa de
apă.

CAPITOLUL XVI I
CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE

164

Partea finală a tezei se constituie din concluziile formulate pe baza tuturor rezultatelor
obținute și contribuțiile personale aduse. Trebuie menționat faptul că determinarea stadiului
implementării Directivei -Cadru privind Apa și a legislației europene privind protecția juridică
împotriva poluării apei, reprezintă unul din cele mai ample studii de acest fel din România.
Astfel, țara noastră s-a angajat să implementeze Directiva -Cadru privind Apa (2000/60/EC),
adoptată de Parlamentul European la 23 octombrie 2000, în același timp cu celelalte state
membre ale Uniunii Europene și deține astăzi o poziție avansată în ceea ce privește etapele care
trebuie parcurse în cadrul acestui proces. Sub coordonarea Comisiei Internaționale pentru
Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR), țara noastră cooperează în acest sens, cu celelalte state
dunărene , pentru realizarea și îmbunătățirea Planului de management bazin al al fluviului
Dunărea. Acest document reprezintă o viziune unitară privind activitățile de gospodărire durabilă
a apelor din întregul bazin dunărean.
Directiva -Cadru privind Apa oferă Comisiei Europene, statelor membre și candidate ,
posibilitatea de a co opera în cadrul unui nou parteneriat, bazat pe participarea tuturor părților
interesate, pentru protecția apelor interioare, a apelor de tranziție, de coastă și a apelor subterane,
prin prevenirea poluării la sursă și stabilirea unui mecanism unitar de control al surselor de
poluare, stabilind clar termenul limită până la care apele trebuie sa atingă un prag minim al
calității, prin reducerea emisiilor provenite din activitatea umană, industrială și agricolă.
Conc luzia principal ă care se desprinde este ace ea că a pa este o resursă prețioasă.
Problemele legate de disponibilitatea sa, indiferent dacă este vorba de o diminuare temporară a
cantității disponibile, de exemplu din cauza u nui deficit al ploilor (secetă) sau de o situație
durabilă, în care necesități le de apă depășesc resursele hidrice exploatabile (deficit de apă),
afectează numeroase regiuni din Europa și necesită o combinație de acțiuni la nivelul UE. O
intervenție este cu atât mai necesară cu cât lipsa izolată sau durabilă a apei va avea tendința de a
se extinde pe fondul schimbărilor climatice.
Elaborarea unui răspuns adecvat la aceste probleme trebuie să ia în considerare anumite
elemente, cum ar fi:
-necesitatea continuării punerii în aplicare a Directivei -Cadru în domeniul apei ;
-ineficiența frecventă a politicilor actuale de tarifare a apei la nivel național;
-amenajarea teritoriului;

165
-necesitatea privilegierii măs urilor care vizează economisirea apei, ceea ce implică
ierarhizarea priorităților atât în termeni de soluții (pentru a evita, pe cât posibil, recurgerea la
infrastructuri de aprovizionare suplimentare), cât și de utilizare a apei (aprovizionarea publicului
este prioritară în acest sens);
-necesitatea acțiunii integrate și a fundamentării pe informații științifice.
Parlamentul și Comisia UE prezintă o gamă largă de orientări posibile pentru gestionarea
problemelor de deficit de apă și de secetă la nivelul UE și al statelor membre și citează un anumit
număr de bune practici existente în diferite țări.
În aplicarea Directivei -Cadru în domeniul apei, statele membre trebuie să fixeze prețul
corect al apei, în special grație unei politici de tarifare a apei bazate pe o analiză economică a
utilizărilor apei și a valorii apei și punerii în aplicare a unor programe obligatorii de măsurare a
consumului de apă.
În plus, pentru a limita efectele negative ale dezvoltării economice a anumitor bazine
hidrografice și a promo va utilizarea rațională a apei, trebuie eficientizată repartizarea apei și a
fondurilor din domeniul apei . Astfel, accentul trebuie pus pe măsurile care vizează îmbunătățirea
amenajării teritoriului, în special integrarea chestiunii disponibilității apei î n exploatarea
terenurilor agricole, aplicarea strictă a directivei privind evaluarea efectelor anumitor planuri și
programe asupra mediului , recensământul bazinelor hidrografice care se confruntă frecvent sau
permanent cu o lipsă de apă și adoptarea dispozițiilor de gestiune adecvate pentru aceste bazine.
De asemenea , finanțarea utilizării raționale a apei necesită, între altele, rafinarea
orientărilor comunitare în c eea ce privește finanțarea structurilor de alimentare cu apă, evaluarea
necesității unor precondiții de mediu suplimentare pentru această finanțare, finanțarea grație
fondurilor comunitare a acțiunilor sectoriale care contribuie la gestionarea eficientă a apei,
garantarea unei utilizări corespunzătoare a fondurilor comunitare și instituirea la nivel național a
unor stimulente fiscale în favoarea utilizării raționale a apei.
Îmbunătățirea gestionării riscurilor de secetă face obiectul unor orientări specific e. În
conformitate cu Directiva -Cadru Apa se recomandă , în special statelor membre să stabilească
planuri de gestionare a riscurilor de secetă, pe baza schimbului de bune practici între țări și a
metodelor elaborate la nivel European; să creeze un observat or și un sistem de avertizare rapidă
privind seceta, ale căror prototipuri și proceduri de aplicare trebui au adoptate până în 2012 , cu

166
scopul de a permite statelor membre afectate în mod grav de secetă să beneficieze de un ajutor
rapid și adaptat.
Numai du pă punerea în aplicare a tuturor soluțiilor de prevenire și a tuturor măsurilor de
economisire ș i de utilizare eficientă a apei este posibilă luarea în considerare a
unor infrastructuri suplimentare de alimentare cu apă . Această soluție trebuie să fie stri ct
încadrată pentru a privilegia măsurile alternative care vizează economisirea apei, pentru a
minim iza impactul asupra mediului înconjurător, de exemplu prin stocarea sau prin devierea
debitelor cursurilor de apă sau prin crearea de instalații de desalini zare, și pentru a se asigura
compatibilitatea acestor măsuri cu celelalte priorități de mediu și energetice ale UE.
În plus, pierderile și risipa ar putea fi reduse grație recurgerii la tehnologii și practici care
permit o utilizare rațională a apei . Se recomandă în special elaborarea unor standarde pentru
dispozitivele care utilizează apă, mai ales în scopuri agricole, luarea în considerare a elaborării
unei legislații specifice care să acopere produsele care nu consumă energie, dar care sunt
consumatoar e de apă (de exemplu, robinete, dușuri, toalete), includerea criteriilor de utilizare
eficientă a apei în cadrul standardelor privind produsele și clădirile, încurajarea cercetării,
studierea posibilității de a crea un indicator de performanță privind util izarea apei sau stabilirea
de acorduri voluntare cu sectoarele care utilizează apă în procesele lor de fabricație.
Consumatorii și agenții economici trebuie, de asemenea, implicați pentru favorizarea
apariției unei culturi bazate pe economisirea apei în Europa. De aceea, trebuie luate în
considerare anumite măsuri care vizează informarea și responsabilizarea acestor agenți, în
special lansarea unei inițiative coordonate asupra utilizării raționale a apei din partea
întreprinderilor angajate în domeniul re sponsabilității sociale a întreprinderilor, integrarea unor
reguli privind gestionarea apei în cadrul sistemelor de asigurare a calității și de certificare,
extinderea sistemelor de etichetare comunitară, precum și încurajarea, la nivel național, a
program elor educaționale, a serviciilor de consultanță, a schimburilor de bune practici și a
campaniilor de comunicare axate pe disponibilitatea apei.
Deoarece luarea deciziilor trebuie să se bazeze pe informații de calitate, este
necesară îmbunătățirea cunoștinț elor și a colectării de date . Ar trebui dezvoltat un sistem de
informare privind deficitul de apă și seceta în întreaga Europă, bazat în special pe sistemul de
informare privind apa pentru Europa (WISE), în temeiul unei evaluări europene anuale având la
bază indicatori corespunzători, precum și în temeiul informațiilor furnizate de inițiativa GMES .

167
Mai mult, perspectivele în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică treb uie stimulate, în
special prin promovarea activităților de cercetare și dezvoltare prin intermediul celui de -Al
șaptelea program -cadru pentru cercetare , prin difuzarea amplă a rezultatelor acestor activități și
prin facilitarea exploatării lor.
Obiective și măsuri privind aspectul poluării apelor : România, ca stat membru al Uniunii
Europene, a transpus și implementat legislația comunitară în domeniul apel or, asigurându -se
astfel alinierea la normele juridice internaționale și la reglementările comunitare în domeniul
protecției mediului.
În conformitate cu prevederile legii apelor, obiectivele protecției apelor și mediului
acvatic sunt: prevenirea deterioră rii tuturor corpurilor de apă de suprafață; protecția,
îmbunătățirea și refacerea tuturor corpurilor de apă de suprafață în scopul atingerii stării bune a
acestora până la sfârșitul anului 2015; protecția și îmbunătățirea tuturor corpurilor de apă
artifici ale sau puternic modificate în scopul realizării unui potențial ecologic bun sau a unei stări
chimice bune a acestora, până la sfârșitul anului 2015; reducerea progresivă a poluării datorate
substanțelor periculoase și încetarea sau eliminarea treptată a e vacuărilor și a pierderilor de
substanțe prioritar periculoase în mediul acvatic; prevenirea sau eliminarea aportului de poluanți
în apele subterane pentru a reduce progresiv poluarea tuturor corpurilor de ape subterane în
scopul realizării unei stări bune a apelor subterane până la sfîrșitul anului 2015; protectia,
îmbunătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ape subterane și asigurarea unui echilibru între
debitul prelevat și reîncărcarea apelor subterane, cu scopul realizării unei stări bune a apelor
subterane, până la finele anului 2015.
Obiectivul general privind apa potabilă îl constituie îmbunătățirea alimentării cu apă
potabilă a populației iar obiectivele specifice sunt: alimentarea continuă cu apă potabilă de bună
calitate, cu costuri minime; f olosirea rațională a resurselor de apă; creșterea fiabilității și
durabilității sistemului de alimentare cu apă; reducerea consumului de apă potabilă utilizată în
scopuri industriale; reabilitarea, modernizarea și extinderea rețelei de distribuție a apei p otabile.
Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea apelor uzate insuficient epurate
sau neepurate. În acest context principala masură de protecție a calității apelor de suprafață o
reprezintă epurarea avansată a apelor uzate, retehnologizarea și efi cientizarea procesului de
epurare, sens în care se impun următoarele măsuri: reabilitarea și extinderea rețelelor de

168
canalizare menajeră; reabilitarea stațiilor vechi de epurare; realizarea de stații de epurare noi cu
treaptă mecano -biologică și treaptă te rțiară; realizarea etapizată a sistemelor de canalizare și a
stațiilor de epurare în mediul rural; tratarea corespunzătoare a nămolurilor provenite din apele
uzate [ANPM. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor . 4. Apa, 2007].
În ce privețte B.h. Someș -Tisa, Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa reprezint ă
institu ția care gestioneaz ă resursele de ap ă din acest spațiu hidrografic , fiind una din cele
unsprezece structuri din cadrul Administra ției Nationale “Apele Romane” (ANAR). Obiectivele
Administra ției Bazinale de Ap ă Some ș-Tisa sunt:
– Cunoa șterea, conservarea, protec ția și restaurarea resurselor de ap ă de suprafa ță,
subterane și a ecosistemelor acvatice, pentru î mbun ătățirea calit ății apelor;
– Gospod ărirea durabil ă a resurselor de ap ă;
– Apărarea împotriva inunda țiilor și promovarea lucr ărilor pentru diminuarea efectelor
acestora;
– Exploatarea și întreținerea lucr ărilor de gospod ărire a apelor;
– Promovarea și urm ărirea lucr ărilor de investi ții pe cursurile de ap ă;
– Reactualizarea cadastrului apelor;
– Asigurarea cerin ței de ap ă la nivelul solicit ărilor utilizatorilor;
– Informarea și consultarea publicului referitor la problemele apei și ale protec ției
mediului ;
– Asigurarea și îmbun ătățirea continu ă a serviciilor specifice de gospod ărire a apelor;
– Impl ementarea directivelor și reglement ărilor Uniunii Europene în domeniul apelor,
conform Directivei -Cadru Apa a Uniunii Europene 60/2000, în vederea armoniz ării actelor
legislative na ționale care transpun legisla ția comunitar ă în domeniul epur ării apelor uzate,
protec ției apelor, prevenirii și controlului integrat al polu ării.
Cea mai importantă contribuție originală a tezei de doctorat este caracterizarea rețelei
hidrografice din bazinul Someș -Tisa ( în special a râului Someș).
Activități desfășurate în ve derea implementării DCA în bazinul hidrografic Someș -Tisa
Relații transfrontaliere :
1. Relația bilateral ă Rom âno – Ucrainean ă:
– Implementare Program de Lucru pe anul 2015, pe rela ția Rom ânia – Ucraina:

169
– inspec ții comune obligatorii de prim ăvară și toamn ă a lucr ărilor de ap ărare împotriva
inunda țiilor pe teritoriile rom ânesc și ucrainean;
– măsurători comune de debite RO -UA;
– recolt ări commune de probe;
– schimb de date hidro -meteo și de calitate;
– verificare î n teren și analiza documenta țiilor pentru agreerea lucr ărilor de pe malul
ucrainean al r âului Tisa , în perioada februarie – mai și august – noiembrie 2015;
2. Relația Rom âno – Ungar ă:
– Implementare Program de Lucru pe anul 2014, pe rela ția Rom ânia – Ungaria.
– inspec ții comune obligatorii de pr imăvară și toamn ă a lucr ărilor de ap ărare împotriva
inunda țiilor pe teritoriile rom ânesc și ucrainean;
– măsurători comune de debite RO -HU;
– recolt ări comune de probe;
– schimb de date hidro -meteo și de calitate;
– subcomisie Ap ărare HU -RO.
În cadrul Administra ției Bazinale Some ș-Tisa s -au desf ășurat ac țiuni de îmbun ătățire a
activit ății prin întocmirea de instruc țiuni de lucru proprii.
Activitatile desfășurate în cadrul Planului de Management Bazinal – PMB 2015, au vizat
în principal urm ătoarel e aspecte:
1. Elaborarea și publicarea Planului de Management (ciclul de planificare 2016 -2021) al
spațiului hidrografic Some ș -Tisa;
– reactualizarea proiectului Planului de Management al spa țiului hidrografic Some ș -Tisa
pe baza informa țiilor existente și suplimentare;
– contribu ție la finalizarea metodologiei de determinare a indicatorilor hidromorfologici
pentru cursurile de ap ă, lacurile naturale și lacurile de acumulare din Rom ânia și aplicarea
acestei metodologii pe toate corpurile de ap ă din spa țiul hidrografic Some ș-Tisa;
– continuarea monitoriz ării stadiului implement ării programelor de m ăsuri aferente
ciclului I de planificare, stabilite în cadrul primului Plan de Management al spa țiului hidrografic
Some ș-Tisa;
– finalizarea, aprobarea de c ătre conducerea ABA Some ș-Tisa și publicarea pe website -ul
institu ției a PMB pentru spatiul hidrografic Some ș-Tisa 2016 -2021.

170
2. Realizarea activit ăților din cadrul procesului de participare și consultare a publicului, în
conformitate cu art. 14 al DCA, cu privire la proiectul PMB pentru spatiul hidrografic Some ș-
Tisa: – organizarea a cinci întâlniri de consultare a factorilor interesa ți, cu privire la proiectul
PMB al spatiului hidrografic Somes -Tisa, dintre care: două în cadrul Comitetului de Bazin și trei
referitoare la prezentarea aspectelor specifice de gospod ărire a apelor desprinse din PMB pentru
judetele Cluj și Sălaj , Bistrița -Năsăud și Maramureș cu Satu Mare;
– colectarea și analiza propunerilor de îmbun ătățire ale factorilor interesa ți, revizuirea și
finalizarea PMB pentru spațiul hidrografic Some ș-Tisa, pe baza observa țiilor și comentariilor
acceptate;
3. Contribu ție la elaborarea Planului de Management al Riscului la Inunda ții al spa țiului
hidrografic Some ș-Tisa, elaborat în conform itate cu prevederile Directivei 2007/60/CE privind
evaluarea și gestionarea riscului la inunda ții.
4. Urmărirea și raportarea c ătre Ministerul Mediului, P ădurilor și Apelor a stadiului de realizare a
măsurilor cuprinse în planurile de ac țiune ale Directivelor Europene din ACQUIS -ul Comunitar
Cap. 22 Protectia Mediului – Calitatea Apei, respectiv a realiz ării planurilor de m ăsuri prioritare
pentru anul 2015, cu referire la:
– continuarea implement ării prevederilor Directivei Consiliului nr. 91/271/CEE privind
epurarea apelor uzate urbane prin elaborarea raportului semestrial privind „Stadiul realiz ării
lucrărilor pentru epurarea apelor uzate urbane și a capacit ăților în execu ție puse în func țiune”:
– urmărirea extinderii treptate a sistemelo r de colectare a apelor uzate urbane din
aglomer ările cu peste 2.000 l.e., prev ăzute la art. 3 în Directiva 91/271/CEE;
– urmărirea extinderii treptate a trat ării apelor uzate în sta ții de epurare a apelor uzate
urbane din aglomer ările cu peste 2.000 l.e. , prev ăzute la art. 4 si 5(2) ale Directiv ei 91/271/CEE;
– urmă rirea conform ării cu dispozi țiile art. 3 din Directiva 91/271/CEE în aglomer ările
urbane mai mari de 10.000 l.e.;
– urmărirea asigur ării, prin acte de reglementare specifice, a unui nivel de colectare și
epurare corespunz ător pentru aglomer ările cu peste 2.000 l.e.
– monitorizarea și evaluarea datelor privind calitatea apelor uzate urbane în conformitate
cu cerin țele de raportare ale Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane.
5. Alte activit ăți:

171
– realizarea, administrarea și actualizarea bazei de date referitoare la re țeaua hidrografic ă,
tipologia corpurilor de ap ă de suprafa ță, corpurile de ap ă de suprafa ță și subterane, presiunile
semnificative (surse de poluare, folosin țe de ap ă, construc țiile hidrotehnice), zonele protejate,
starea apelor de suprafa ță și subterane, m ăsurile la nivelul corpurilor de ap ă, excep țiile de la
obiectivele de mediu ș.a. în format GIS;
– realizarea unei aplica ții web GIS care integreaz ă principalele straturi de informa ții GIS
la nivelul ABA Some ș-Tisa, aplica ție utilizat ă de compartimentele de specialitate (https://abast –
servgis.intranet.rowater.ro/abast/gis/);
– elaborarea și transmiterea c ătre autorit ățile locale a activit ăților propuse pentru Planul
de ac țiuni pentru realizarea la nivelul jude țelor aferente bazinului/spa țiului hidrografic a
Programului de guvernare 2013 -2016 (Planului Local de Actiune și cel Regi onal pentru Protec ția
Mediului).
Prognoze bazinale și activitatea de monitorizare
– monitorizare, control și îndrumare a activit ății la șase stații hidrologice din cadrul ABAST
(Cluj -Napoca, Zalau, Bistrita, Baia Mare, Satu Mare, Sighetu Marmatiei) – 103 stații
hidrometrice și 47 sta ții pluviometrice;
– s-au efectuat 4 .712 m ăsurători de debite lichide, 544 m ăsurători de debite solide complete
(anexa 1);
– activitatea la sta țiile hidrologice se desf ășoară conform Programului de Activitate aprobat de
ANAR p entru anul 2015;
– s-a finalizat analiza de bilan ț hidrologic la nivelul bazinului hidrografic Some ș–Tisa pentru
anul 2014 (validarea final ă a fost efectuat ă de către INHGA în luna martie);
– urmărire zilnic ă a parametrilor, calibrare a senzorilor de niv el, mentenan ță funcțional ă și
tehnic ă la sta țiile hidrometrice și pluviometrice automate din cadrul proiectelor DESWAT,
MOSES și Reabilitare FLOOD PREVENTION (123 de sta ții hidrometrice și pluviometrice);
– asigurarea permanen ței la sediu («veghe hidrolog ică») pe timpul viiturilor înregistrate în cursul
lunilor martie, aprilie, mai, iunie, noiembrie și decembrie în bazinele hidrografice Tur, Crasna,
Some șul Mic, Some șul Mare, Somes, Iza, Vi șeu, L ăpuș;
– au fost elaborate un num ăr de 16 inform ări / aten ționări / avertiz ări în func ție de evolu ția
evenimentelor pe cursurile de ap ă menționate (inclusiv transmiterea c ătre Partea Ungar ă);

172
– au fost efectuate controale sistematice la sta țiile hidrologice și la cele hidrometrice din teritoriu
(conform Programul ui de Activitate);
– pe perioada de iarn ă la fiecare 5 zile s -a elaborate harta rezervei de ap ă din stratul de z ăpadă de
la nivelul ABAST (transmi s și Părții Ungare).
Cooperare transfrontalier ă
– efectuarea de c ătre Sta ția Hidrologic ă Sighetu Marma ției a 12 m ăsurători comune pe r âul Tisa
(împreun ă cu Partea Ucrainean ă);
– efectuarea de c ătre Sta ția Hidrologic ă Satu Mare a 36 m ăsurători simultane pe râurile Tur,
Crasna și Some ș, prev ăzute în cadrul Regulamentului Rom âno-Ungar;
– s-au efectuat m ăsurători c omune de debit împreun ă cu Partea Ungar ă (pe r âurile Tur, Some ș și
Crasna la sta țiile corespondente) programate la sta țiile corespondente în lunile mai și septembrie;
– în luna septembrie la Satu Mare a avut loc ac țiunea de concordare a debitelor lichide (medii,
minime, maxime, volume de apă pe frontier ă) pe frontier ă RO-HU aferente anului 2012 (la
stațiile corespondente de pe r âurile Some ș, Tur și Crasna);
Activitatea de monitorizare – activitatea la sta țiile hidrogeologice se desf ășoară conform
Programul ui de Activitate aprobat de ANAR pentru anul 2015 – monitorizare, control și
îndrumare a activit ății la șase stații hidrologice din cadrul ABAST (Cluj -Napoca, Zal ău, Bistri ța,
Baia Mare, Satu Mare, Sighetu Marma ției) – 169 stații hidrogeologice cuprinz ând 244 foraje
freatice, 14 foraje cu ad âncime medie, 10 foraje de ad âncime, 6 izvoare, 1 dren, 6 captări de
alimentare cu ap ă și 10 fântâni – în total 291 puncte de monitorizare a apelor subterane;
– urmărirea lunar ă a parametrilor de func ționare a 57 de sen zori de nivel și temperatur ă din
foraje, dintre ace știa 34 sunt fuc ționali , iar 18 fiind defec ți sunt în curs de repara ție;
– în data de 27.06.2015 s-au primit concluziile în urma expertiz ării materialelor hidrometrice,
evaporitice și la foraje pentru anul 2014 , la nivelul bazinului hidrografic Some ș–Tisa, incluz ând
cele 5 secțiuni hidrogeologice curpinse în protocolul privind schimbul de date hidrogeologice cu
Republica Ungar ă, transmise spre expertizare/validare în cursul semestrului I , 2015.
La această dată sunt asigurate condi țiile de colectare continu ă a datelor pentru forajele
aflate în lista privind schimbul de date cu partea ungar ă.
Elaborarea unor puncte de vedere privind probleme hidrogeologice ce intervin în
activit ățile de autorizare/avizare , monitorizare calitativ ă și cantitativ ă și inspec ție a apelor la
nivelul bazinului hidrografic Some ș–Tisa.

173
Având la baz ă cadrul normativ și metodologic specific domeniului , precum și
responsabilit ățile precizate prin Programul unitar de activit ăți, în legătură cu gospod ărirea
cantitativ ă și calitativ ă a apelor”, în arealul bazinal Some ș-Tisa, la nivelul anului 201 5 au fost
desfășurate, în principal, urm ătoarele activit ăți:
1. Monitoringul cantitativ al resurselor de ap ă:
Monitorizarea componen ței cantitative a resursei de apă la nivel bazinal prin intermediul
Balan ței Apei , pune în eviden ță următoarele aspecte sintetice:
În anul 2015, în urma preliminatului balanței apei , utilizatorii de ap ă cantona ți în arealul
hidrografic Some ș-Tisa, au prelevat un volum total de 184.069 mii mc. de ap ă brută din surse de
suprafa ță și subteran -freatic ă și reprezint ă cca. 14 % din resursa de ap ă utilizabil ă disponibil ă la
nivel bazinal. În același context, pentru asigura rea cerin ței de ap ă, conform procedur ii consacrat e
metodologic, pentru 2015 a fost alocat un volum total de ap ă brută însum ând 196.331 mii mc. În
vederea monitorizării impactului antropic produs de utilizatorii de ap ă, la nivelul subunit ăților au
fost efectuate un num ăr de143 m ăsurători “in sit u”de verificare a debitelor captate sau evacuate
la folosin țe prin intermediul postur ilor hidrometrice de exploatare .
În cursul anului 2015 nu s -au semnalat evenimente/fenomene care s ă genereze
disfunctionalit ăți (secet ă, avarii etc.) în asigurarea cerin ței de ap ă, resursele de ap ă alocate fiind
asigurate integral , conform cerin ței și în parametri i cantitativi reglementa ți, pentru toți
utilizatori i. Au fost efectuate un numar de 4 .500 actiuni de verificare a modului de realizare a
contribu țiilor și serviciilor prev ăzute în contractele abonament pentru folosin țele utilizatoare de
apă din bazin în contextul ac țiunilor de implementare a mecanismului economic din domeniul
gospod ăririi apelor .
2. Monitorizarea st ării și evolu ției calit ății resurselor de a pă:
A fost continuat ă activitatea de monitorizare a stării calităț ii resurselor de ap ă, având la
bază cadrul normativ metodologic precizat în SNMIA și complet ările ulterioare în vederea
implement ării Directivelor UE, utiliz ând sistemul bazinal de supraveghere a calit ății apelor prin
intermediul a 4 subsisteme: subsistemul r âuri (117 sec țiuni/60 cursuri/2 .456 km rețea
hidrografic ă), subsistemul lacuri (13 lacuri cu 24 profile), subsistemul ape subterane (94 puncte
hidrogeologice) și subsistemul ape uzate (307 surse punctiforme de poluare).
De asemenea, în baza referin țelor metodologice consacrate normativ, s -a procedat la
evaluarea calit ății resurselor de ap ă la nivel bazinal pentru anul anterior (2014) utiliz ându-se

174
baza de date de calitate bazinal ă constituit ă din 59 .373 determin ări de laborator
(indicatori/parametrii biologici și fizico -chimici/subsistemele r âuri, lacuri, ape subterane și ape
uzate) proveni ți din re țeaua spa țio-temporal ă de monitoring [Administrația Națională “Apele
Române ” Administrația bazinală de apă Someș -Tisa, 2015].

În CONCLUZIE , apele în cadrul UE se află sub o tot mai mare presiune , având în vedere
creșterea continuă a cererii de apă de bună calitate în cantități suficiente pentru o serie întreagă
de utilizări. Obiectivul Directiv ei 2000/60/CE este de a proteja și îmbunătăți calitatea apei și de a
stabili un cadru de politică comunitară în domeniul apei . Ultima revizuire a DCA a avut loc în
data de 30.07.2015.
În ce privește rolul DCA, aceasta stabilește norme pentru stoparea deterior ării tuturor
corpurilor de apă a UE și atingerea „stării bune” a râurilor, a lacurilor și a apelor subterane ale
Europei. Concret, printre aceste norme se numără: protejarea tuturor formelor de apă , redresarea
ecosistemelor din aceste ape și din jurul acestora , reducerea poluării în corpurile de apă ,
garantarea unei utilizări durabile a apei de către persoanele fizice și de către întreprinderi ș.a.
Actul legislativ stabilește responsabilități clare pentru autorităț ile naționale. Acestea trebuie să
identifice bazinele hidr ografice care se află pe teritoriul lor , adică zonele terestre înconjurătoare
din care apa se scurge în anumite sisteme hidrografice; să desemneze autorități pentru
gestionarea acestor bazine în conformitate cu normele UE; să analizeze caracteristicile fie cărui
bazin hidrografic, inclusiv impactul activității umane și realizarea unei evaluări economice a
utilizării apei; să monitorizeze starea apei din fiecare bazin; să înregistreze zone protejate, cum ar
fi cele folosite pentru apa potabilă, care necesită atenție specială; să elaboreze și să pună în
aplicare „planuri de gestionare a districtului hidrografic” pentru a preveni deteriorarea apelor
de suprafață, a proteja și a spori calitatea apelor subterane și a conserva zonele protejate; să
garanteze recuper area costurilor serviciilor de utilizare a apei, astfel încât resursele să fie uti lizate
eficient iar poluatorii să plătească; să informeze și să consulte publicul cu privire la planurile de
gestionare a districtului hidrografic.
Referitor la prevenirea ș i controlul poluării, politica în domeniul apei din cadrul Comunitătii
trebuie să se bazeze pe o abordare combinată, folosind controlul poluării la sursă, prin stabilirea
valorilor limită ale emisiilor și ale stand ardelor de calitate a mediului. Directiva -Cadru privind
Apa impune statelor membre ale UE o serie de obligaii, clasificate în termenii: planificării;

175
adoptării de reglementări; monitorizării; consultării și întocmirii de rapoarte.
În privința i mplement ării DCA , România s -a angajat să implementeze directiva în același
timp cu celelalte state membre ale Uniunii Europene. În acest sens, sub coordonarea Comisiei
Interna ționale pentru Protec ția Fluviului Dun ărea (ICPDR), România a cooperat cu celelalte state
dunărene pentru realizarea Planului de manag ement bazinal al fluviului Dun ărea, care reprezintă
o viziune unitară privind activitătile de gospodărire durabilă a ape lor din întregul bazin dunărean.
Directiva -Cadru privind Apa a fost transpusă în legislaia din România prin Legea nr. 310/2004
pentru mo dificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996.
Sub aspect practic, Directiva solicită un domeniu mai amplu de instrumente pentru
monitorizarea și clasificarea apelor, în scopul evalu ării stării lor ecologic e; un sistem de
autorizare și înregistrare a prelevărilor și acumulărilor de apă pentru prote jarea stării ecologice a
apelor și nu în ultimul rând, un sistem oficial de planificare la nivel bazinal și de aplicare a unor
măsuri corespunzătoare pentru limitarea poluării difuze a apelor.
Elementele rev oluionare pe care le aduce DCA sunt:
– realizarea Planului de management al apelor pe bazin hidrografic;
– caracterizarea stării apelor în cinci categorii de calitate se face ținând seama în primul rând de
viața din apă, respectiv de elementele biologice ;
– definirea stării de referin ță pentru apele de suprafa ță;
– definirea stării bune a apelor;
– definirea de noi categorii de ape cu regim foarte mult modificat antropic;
– definirea conceptului de reabilitare a râurilor.
Implementarea DCA va asigura beneficii multiple din punct de vedere al mediului, social
și economic.
Beneficii de mediu :
– îmbunătă țirea protec ției și îmbunătă țirea general ă a calitătii mediului acvatic;
– promovarea modalită ților mai eficiente de utilizare a apei în scopul reduce rii presiunilor de
mediu asupra mediului acvatic;
– asigurarea unui management eficient și durabil al mediului acvatic.
Beneficii sociale :
– creșterea oportunită ților de implicare și influen țarea managementului acvatic de către to ți
factorii sociali imp licați;

176
– îmbunătă țirea calită ții informa țiilor disponibile despre mediul acvatic și a modului de
management al acestuia;
– asigurarea protec ției mediului acvatic în scopul dezvoltării durabile și a furnizării de servicii
ecologice incluzând aspectele legate de favorizarea dezvoltării potentialului recreativ.
Beneficii economice :
– asigură o abordare justă cost -eficien ță, ceea ce va duce la fu ndamentarea pe baze reale a
prețurilor de utilizare a apei;
– favorizează atingerea echilibrului între necesită țile sociale, economice și de mediu , prin
definirea obiectivelor de mediu;
– creșterea oportunită ților de implicare și influen țare a management ului acvatic de către to ți
factorii sociali implica ți;
– îmbunătă țirea calită ții informa țiilor disponibile despre mediul acvatic și a modului de
management al acestuia;
– asigurarea protec ției mediului acvatic în scopul dezvoltării durabile și a furnizăr ii de servicii
ecologice incluzând aspectele legate de favorizarea dezvoltării poten țialului recreativ.

CAPITOLUL XVII I
BIBLIOGRAFIE

Administrația Națională “Apele Române ” Administrația bazinală de apă Someș -Tisa,
Raport de activitate anul 2015 , p. 24-26, 2015.
ANPM. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Agenția Națională pentru Protecția
Mediului, Raport anual privind starea mediului în România pe anul 2007 , p. 38 -40, 2007.
ANPM. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Agenția Națională pentru Protecția
Mediului, Raport anual privind starea mediului în România pe anul 2007 , 4. Apa , p. 76, 2007.
Camelia P opescu , ECOS 22 -2010, Poluarea cu metale grele, factor major în deteriorarea
ecosistemelor , Revista de Ecologie, p. 323, 2010.
Cappuyns V., Swennen R. Niclas M. , Journal of Geochemical Exploration 93, p. 78 -90, 2007.

177
Conferința “Environmental Legislation, Safety Engineering and Disaster Management” .
Dagmara Stoerring , Parlamentul European în serviciul dumneavoastră / Protecția și
gestionarea apei. Rolul Parlamentului European , 10/2016 .
Damian F., Damian, G. , Carpath. J. Earth Environ. Sci., 1(2), p. 63-72, 2006.
Dubovik, O., Smirnov, A., Holben, B. , Accuracy assessments of aerosol optical properties
retrieved from Aerosol Robotic Network (AERONET) sun and sky radiance measurements. JGR ,
105 (D8), p. 9791 -9806 , 2000 ;
EMEP CORINAIR 5 Goyer, R.A ., Nutrition and metal toxicity , NCBI, 1995 .
EPA 120/R -07/001, March 2007 – Metals Risk Assessment , www. epa.gov EEA Report No
10/2005 – Environment and health Lee, M. Susan , 1990 – Metals in foods. A literature survey ,
No. 12 Measnicov, M . – Poluarea cu plum b, 1998.
Ernest Lupan , Dreptul mediului , Lumina Lex, Bucuresti, 2001 .
E. Petrovsky, B. B. Ellwood , Magnetic monitoring of air, lan d and water pollution ,
Cambridge University Press, 1999.
Gustav R., Hazardous heavy metals U.S. Department of Health and Human Services, Agency
for Toxic Substances and Disease Registry – Toxicological Profile For Lead , p. 329, 1974.
Hayes S.M., White S.A., Thomson T.L., Maier R. M. and Chorover J. , Appl. Geochem.
42(12), p. 2234 -2245, 2009 .
ELSEDIMA , Ediția a 10 -a din 18 -19 septembrie 2014, Titlu Poster “Assessment of the dissolved
minerals phases in tailings using the Tessier five step extraction scheme ”, 2014.
Ianculescu O. și Ianculescu D. , Editura Matrix-Rom, București, Solid waste engineering , Cap.1
Introducere în protecția mediului, pag. 6 -12, 2002 .
Levei E., Roman M., Miclean M. , Borodi G., Senila M ., Carpathian Journal of Earth and
Environmmental Sciences., 8(3), p. 167 -174, 2013.
Levei E., Frentiu T., Ponta M, Tanaselia C., Borodi G. , Chemistry Central Journal 7(5), 2013.
Lisa Tauxe , Rock and Paleomagnetism , Scripps Institution of Oceanography, 2002

178
Marin C., Tudorache A. Moldovan Oana Teodora, Povara I. Rasca Geza , J. Earth Environ.
Sci., 5(1), p. 13-24, 2010.
Maher, B.A. , Characterization of soils by mineral magnetic measurements , Phys. Earth Planet,
1986 .
Michael E. Evans și Friedrich Heller, Academic Press (USA) , Environmental magnetism.
Principles and Applications of Enviromagnetics , p. 211 -213, 2003 .
Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile, Programul Operațional Sectorial de Mediu
(POS Mediu) 2007 –2013, p.12 -15, versiunea finală 2007.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Managementul Apelor. Stadiul implementării
directivelor europene. Planul de management al riscului la inundații. Administrația Bazinală de
Apă Someș -Tisa. p. 8 -12, 2012.

Narashid, R. H. & Wan Mohd Naim . Air qualit y monitoring using remote sensing and GIS
technologies . IEEE 2010, doi: 9781424489862 , 2010 ;
NASA. Goddard space flight center. AERONET – Aerosol Robotic Network , Mission. News ,
2015.
Negucioiu&Petrescu , p. 228 , 2007 .
Nicolae Ajtai , Tehnici optoelectronice de monitorizare a atmosferei utilizate în evaluarea
hazardurilor naturale și riscurilor tehnologice, p. 47 -67, 2012 .
Nora Hahnkamper -Vadenbulcke, Parlamentul European în serviciul dumneavoastră /
Substanțele chimice . Rolul Parlamentului European , 9/2016 .
Panaiotu Cristina , Paleomagnetism – Note de curs, Universitatea din București, Facultatea de
Geologie și Geofizică, 2000 .
Pascal , p. 27, 2004 .
Planul de Management al Riscului la Inundații – Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa
p. 4- 8.
Polkowska, Z., Tobiszewski, M., Gorecki, T., Namiesnik, J. , Urban Water Journal , Pesticides
in rain and roof runoff waters from an urban region , Vol.6, No. 6, p. 441-448, 2009 .

179
Portet -Koltalo, F. and Machour, N. , Dr. Saiful Bari (Ed.), Analytical methodologies for the
control of particle -phase polycyclic aromatic compounds from diesel engine exhaust, diesel
engine – combustion, emissions and condition monitoring , ISBN: 978 -953-51-1120 -7, InTech,
DOI: 10.5772/53725 , 2013.
Powell, E.R., Faldladdin, N., Rand, A.D., Pelzer , D., Schrunk, E.M., Dhanwada, K.R. ,
Toxicology in Vitro, Atrazine exposure leads to altered growth of HepG2 cells , Vol. 25, Issue 3,
p. 644 -651, 2011.
Pozzebon, J.M., Queiroz, S.C.N., Jardim, I.C.S.F., Journal of Liquid Chromatography &
Related Technologi es®, Development of solid -phase extraction for triazines: application to a
biological sample , Vol. 26, No.5, p. 781 -790, 2003 .
Prado, B., Duwing, C., Hidalgo, C., Muller, K., Mora, L., Raymundo, E., Etchevers, J.D. ,
Geoderma, Transport, sorption and degra dation of atrazine in two clay soils from Mexico:
Andosol and Vertisol, Vol. 232 -234, p. 628 -639, 2014.
Psillakis, E., Kalogerakis, N., Trends in Analytical Chemistry, Developments in single -drop
microextraction , Vol. 21, Issue 1, p. 54 -64, 2002.

Quednow , K., Puttmann, W., Journal of Environmental Monitoring, Monitoring terbutryn
pollution in small rivers of Hesse, Germany , Vol. 9, Issue 12, p. 1337 -43, 2007.

Ramanand, K., Sharmila, M., Sethunathan, N. , Applied and Environmental Microbiology,
Mineralization of carbofuran by a soil bacterium , Vol. 54, Issue 8, p. 2129 -2133 , 1988 .
REPORT EH08 -01: 2007 Update of the Well Inventory Database, C. Nordmark, J. Dias, M.
Clayton, J. Troiano, M. Pepple , Sampling for pesticide residues in California well water , 2008 .
Rodriguez, J.A., Aguilar -Arteaga, K., Diez, C., Barrado, E., InTech, Recent advances in the
extraction of triazines from water samples , http://dx.doi.org/10.5772/54962 , 2013 .
Rodriguez -Gonzalo , E., Carabias -Martinez, R., Cruz, E.M., Dominguez -Alvarez, J.,
Hernandez -Mendez, Journal of Separation Science , Ultrasonic solvent extraction and

180
nonaqueous CE for the determination of herbicide residues in potatoes , Vol. 32 , Issue 4, p. 575 –
584, 2009.
Ruxandra -Mălina Petrescu -Mag , Protecția mediului în contextul dezvoltării durabile.
Legislație și instituții , Editura Bioflux, Cluj -Napoca, p. 179 -180, 2011 .

Sabik, H.; Jeannot, R.; Rondeau, B. , Journal of Chromatography. A, Multiresidue methods
using sol id-phase extraction techniques for monitoring priority pesticides, including triazines
and degradationproducts, in ground and surface waters , 2000, 885 (1 –2), p. 217–236.
Sanagi, M.M., Abbas, H.H., Ibrahim, W.A.W., Aboul -Enien, H.Y., Food Chemistry 133,
Dispersive liquid -liquid microextraction method based on solidification of floating organic
droplet for the determination of triazine herbicides in water and sugarcane samples , p. 557-562,
2012 .
Sanchez -Brunete, C., Albero, B., Tadeo, J.L., Journal of Agr icultural and Food Chemistry,
Multiresidue determination of pesticides in soil by gas chromatography -mass spectrometry
detection , 52 (6), pp. 1445 -1451 , 2004 .
Sanchez -Ortega, A., Unceta, N., Gomez -Caballero, A., Sampedro, M.C., Akesolo, U.,
Goicolea, M.A. , Barrio, R.J., AnalyticaChimicaActa, Sensitive determination of triazines in
underground waters using stir bar sorptive extraction directly coupled to automated thermal
desorption and gas chromatography -mass spectrometry , p. 641 (1 -2): 110 -6, 2009 .
Sand erson, T.J., Seinen, W., Giesy, J.P., van den Berg, M., Toxicological Sciences , 2-Chloro –
s-triazine herbicides induce aromatase (CYP19) activity in H295R human adrenocortical
carcinoma cells: a novel mechanism for estrogenicity? , 54, p. 121–127, 2000 .
Saraji, M., Boroujeni, M.K., Recent developments in dispersive liquid -liquid microextraction ,
Analytical and Bioanalytical Chemistry, 406: 2027 -2066 , 2014 .
Sasaki K., Haga T., Hirajima T, Kurosawa K., Tsunekawa M. , Materials Transactions ,
43(11), p. 2778 -2783 , 2002 .
Sellergren, B., Allender, C.J. , Advanced Drug Delive ry Reviews, Molecularly imprinted
polymers: A bridge to advanced drug delivery , Vol. 57, Issue 12, p. 1733 -1741 , 2005 .

181
Shah, J., Jan, M.R., Ara, B., Shehzad, F.N. , Environmental Monitori ng and Assessment,
Quantification of triazine herbicides in soil by microwave -assisted extraction and high –
performance liquid chromatography , p. 178: 111 -119, 2011 .
Shah, J., Jan, M.R., Ara, B., Shehzad, F.N. , Environmental Monitoring and Assessment,
Determination of ametryn in sugarcane and ametryn -atrazine herbicide formulations using
spectrophotometric method , p.184 (6): 3463 -8, 2012 .
Shea, P.J., Weed Tech nology, Role of humidified organic matter in herbicide adsorbtion , 3, p.
190-197, 1989 .
Shen, G., Lee, H.K. , Analytical Chemistry, Hollow fiber -protected liquid -phase microextraction
of triazine herbicides , 74(3), p. 648 -654, 2002 .
Shen, G., Lee, H.K., Journal of Chromato graphy A, Determination of triazines in soil by
microwave -assisted extraction followed by solid -phase microextraction and gas
chromatography -mass spectrometry , Vol. 985, Issues 1 -2, p. 167 -174, 2003 .
Singh, A.K., Cameotra, S.S., Petroleum and Environmental Biotechnology, Adsorption and
Desorption Behavior of Chloroatrazine Herbici des in the Agricultural Soils , 4: 154.
doi:10.4172/2157 -7463.1000154 , 2013 .
Singh, M., Kaur, P., Sandhir, R., Kiran, R. , Mutation Research/Genetic Toxicology and
Environmental M utagenesis, Protective effects of vitamin E against atrazine -induced
genotoxic ity in rats , Vol. 654, Issue 2, p. 145 -149, 2008 .
Sirimanne, S.R., Barr, J.R., Patterson, D.G., Jr., and Li, M. , Analytical Chemistry,
Quantification of polycyclic aromatic hydrocarbons and polychlorinated dibenzo -p-dioxins in
human serum by combined mice lle-mediated extraction (Cloud -Point Extraction) and HPLC , 68
(9), 1556 -1560 , 1996 .
Sirotkina, M., Lyagin, I., Efremenko, E., International Biodeterioration& Biodegradation 68,
Hydrolysis of organophosphorus pesticides in soil: New opportunities with ecoc ompatible
immobilized His6 -OPH , p. 18-23, 2012 .
Smith, J.N., Liu, J., Espino, M.A., Cobb, G.P., Chemosphere, Age dependent acute oral
toxicity of hexahydro -1,3,5 -trinitro -1,3,5 -triazine (RDX) and two anerrobic N -nitroso
metabolites in deer mice (Peromyscu smaniculatis) , Vol. 67, Issue 11, p. 2267 -2273 , 2007 .

182
Smulders, C.J.G.M., Bueters, T.J.H., Van Kleef, R.G.D.M., Vijverberg, H.P.M., Toxicology
and Applied Ph armacology, Selective effects of carbamates pesticides on rat neuronal nicotinic
acetylcholine receptors and rat brain acetylcholinesterase , Vol. 193, Issue 2, p. 139 -146, 2003 .
Solomon, KR, Carr, JA, Du Preez, LH, Giesy, JP, Kendall, RJ, Smith EE, Van Der Kraak,
GJ, Critical Reviews in Toxicology 38 , Effect of atrazine on fish, amphibians, and aquatic
reptiles: a critical review, 38(9): 721 -72, 2008 .
Song, L., Zhao, X.J., Li, Z., Newton, I.P., Liu, W., Zhao, M. , Toxicolo gy Letters, The
organochlorinep,p' -dichlorodiphenyltrichloroethane induces colorec tal cancer growth through
Wnt/β -catenin signaling , Vol. 229, Issue 1, p. 284 -291, 2007 .
Sparling, D.W., Fellers, G., Environmental Pollution, Comparative toxicity of chlorpyrifos,
malathion and their oxon derivatives to larval Ranaboylii , p. 147 (3): 535 -9, 2007 .
Stackelberg, P.E., Barbash, J.E., Gilliom, R.J., Stone, W.W., Wolock, D.M., Journal of
Environmental Quality 41, Regression models for estimating concentrations of atrazine plus
deethylatrazine in shallow groundwater in agricultural areas of the United States , 41(2): 479 -94,
2012 .
Stara, A., Kouba, A., Velisek, J., BioMed Research International , Effect of Chronic Exposure
to Prometryne on Oxidative Stress and Antioxidant Response in Red Swamp Crayfish
(Procambarusclarkii) , doi: 10.1155/2014/680131 , 2014 .
Stara, A., Kristan, J., Zuskova, E., Velisek, J., Pesticide Biochemistry and Physiology, Effect
of chronic exposure to prometryne on oxidative stress and antioxidant response in common carp
(Cyprinuscarpio L.) , 105 (1): 18 -23, 2013.
Stumbea D. , J. Earth Environ. Sci., 5(2), p. 9-18, 2010.
Sura, S., Waiser, M., Tumber, V., Farenhorst, A. , Science of The To tal Environment, Effects
of herbicide mixture on microbial communities in prairie wetland ecosystems: A whole wetland
approach , Vol. 435 -436, p. 34 -43, 2012.
Ștefan Tarca , Dreptul mediului , Lumina Lex, Bucuresti, p. 245, 2005 .

Tchounwou, P.B., Wilson, B., Ishaque, A., Ransome, R., Huang, M. -J., Leszczynski, J.,
International Journal of Molecular Sciences 1, Toxicity assessment of atrazine and related

183
triazine compounds in the microtox assay, and computational modeling for their structure –
activity relationship , p. 63-74, 2000 .
Tessier A., Campbell P.G.C., Bisson M. , Anal. Chem., 5 1 (7), p. 844-851, 1979.
Teză doctorat: Ing. Adriana Monica M.M. Macicaș (Chiș), Universitatea de Științe Agricole
și MedicinăVeterinară : Incidența și Importanța Igienică a Pesticidelor Organoclorurate în Lapte
și Produse Lactate , Cluj -Napoca, 2009.
Theis, A.L., Waldack, A.J., Hanse , S.M., Analytical Chemistry, Jeannot, M.A., Headspace
solvent microextraction , Vol. 73, Issue 23, p. 5651 -5654 , 2001 .
Tina Ohliger , Parlamentul European în serviciul dumneavoastră / Politica de mediu: principii
generale și cadrul de bază . Rolul Parlamentului European , 9/2016 .
Tina Ohliger , Parlamentul European în serviciul dumneavoastră / Schimbările climatice și
mediu l. Context general. Rolul Parlamentului European , 9/2016 .
Tiwari, N., Asthana, A., Upadhay, K., Research on Chemical Intermediates , A sensitive
spectrophotometric determination of atrazine in micellar medium and its application in
environmental samples , 39: 2867 -2879 , 2013.
Tuzimski, T., Tomasz, R., Journal of AOAC International, Determination of pesticides in
sunflower seeds by hig h-performance liquid chromatography coupled with a diode array
detector , Vol. 97, No. 4, p. 1012 -1020 , 2014 .

Valeriu Filip , Elemente de fotometrie solară, note, p. 7 -8, 2016 .
Valeron, P.F., Pestano, J.J., Luzardo, O.P., Zumbado, M.L., Almeida, M., Boada, L.D.,
Chemico -Biological In teractions, Differential effects exerted on human mammary epithelial cells
by environmentally relevant organochlorine pesticides either individually or in combination ,
Vol. 180, Issue 3, p. 485 -491, 2009 .
Vandekar, M., Plestina , R., Wilhelm, K., Bulletin of World Health Organization, Toxicity of
carbamates for mammals , 44, p. 241-249, 1971 .

184
Vas, G., Vekey, K., Journal of Mass Spectrometry, Solid -phase microextraction: a powerful
sample preparation tool prior to mass spectrometric analysis , 39: 233 -254, 2004 .
Vâtcă, G ., Metode instrumentale de analiză , Ed. Risoprint, Cluj -Napoca, p. 145, 2006.
Velisek, J., Kouba, A., Stara, A., Neuroendocrinology Letters 34 Suppl , Acute toxicity of
triazine pesticides to juvenile sign al crayfish (Pacifastacusleniusculus) , 2: 31 -6, 2013 .

Wackett, L.P., Sadowsky, M.J., Martinez, B., Shapir, N., Applied Microbiology and
Biotechnology , Biodegradation of atrazine and related s -triazine compounds: from enzymes to
field studies , 58:39 -45, 2002.
Wang, C., Ji, S., Wu, Q., Wu, C., Wang, Z., Journal of Chromatographic Science,
Determination of Triazine Herbicides in Environmental Samples by Dispersive Liquid -Liquid
Microextraction Coupled with High Performance Liquid Chromatography , Vol. 49 , 201 1.
Wang, D. -Q., Yu, Y. -X., Zhang, X. -Y., Zhang, S. -H., Pang, Y. -P., Zhang, X. -L., Yu, Z. -Q.,
Wu, M. -H., Fu, J. -M., Ecotoxicology and Environmental Safety, Polycyclic aromatic
hydrocarbons and organochlorine pesticides in fish from Taihu Lake: Their levels , sources, and
biomagnification , Vol. 82, p. 63 -70, 2012 .
Wang, H., Li, G., Zhang, Y., Chen, H., Zhao, Q., Song, W., Xu, Y., Jin, H., Ding, L. , Journal
of Chromatography A, Determination of triazine herbicides in cereals using dynamic
microwave -assisted e xtraction with solidification of floating organic drop followed by high –
performance liquid chromatography , 1233, p. 36-43, 2012 .

Surse de pe internet:
www.coduri.cjo.ro/codul -civil/
http://www.mmediu.ro/articol/stadiul -implementarii -directivelor -europene/388
www.mmediu.ro
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.4.html ]
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.4.8.html

185
http://www.stiucum.com/drept/dreptul -mediului -inconjurator/Protectia -juridica -a-apelor –
pr41191.php
http://statistici.insse.ro/shop/
http:/ /documents.tips/documents/161014 -apa-2009.html
http://documentslide.com/documents/raport -starea -mediului -cap-3-apapdf.html
http://documents.tips/documents/apa5571f9a5497959916990154f.html
http://www.rowater.ro/daolt/Sinteza%20de%20calitate%20a%20raurilor/Forms/AllItems.aspx
http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/ape -de-suprafata -geografie -245378.html
***www.epa.gov/teach/chem_summ/Atrazine_summary.pdf,accesat 4 Noiembrie, 2013.
***http://www.epa.gov/oppfead1/endanger/litstatus/effects/redleg -frog/rotenone/appendix -f.pdf,
accesat 5 Februarie 2013.
***http://www.epa.gov/pesticides/ reregistration/endosulfan/endosulfan -agreement.html, accesat
12 iunie 2013.
***http://www.hc -sc.gc.ca/ewh -semt/pubs/water -eau/index -eng.php#guidelines. accesat 3 Iulie
2013.
***http://www.sigmaaldrich.com/analyticalchromatography/samplepreparation/spe/su pelmip.ht
ml, accesat 7 Aprilie 2014 .
[Planul de Management al Riscului la Inundații – Administrația Bazinală de Apă Someș -Tisa
Pag. 8].

186
Lista de publicații

Articole publicate în jurnale cotate ISI
M.L. Andrei , D. Ristoiu , European Water Framework Directive Reflected by the
Romanian Legislation, AIP Conference Proceedings 1565 , 278 (2013 ), AIP Publishing,
Melvile, NY, USA 278-281, (2013 ).
M.L. Andrei , M. Șenilă, M.A. Hoaghia, E.A. Levei și G. Borodi, Study of Cu and Pb
partitioning in mine tailings using the Tessier sequential extraction scheme , AIP Conference
Proceedings 1700, 030001 (2015), AIP Publishing, Melvile, NY, USA , (2015 ).
M.L. Andrei , L. Levei, A. Hoaghi a, C. Tanaselia și A. Ozunu , Assessment of metals content
in dandelion (Taraxacum officinale ) leaves grown on mine tailings , AIP Conference
Proceedings 1917, 020001 (2017), AIP Publishing, Melvile, NY, USA, (2017).

Articole publicate în jurnale cotate BDI
M.A. Hoaghia , M.L. Andrei , O. Cadar, L. Șenilă, E.A. Levei, D. Ristoiu, Health risk
assessment associated with nitrogen compounds contaminated drinking water in Medias
region , Studia UBB Chemia, LXI. 3, Tom II (2016), p. 451 -460.

Articole trimise spre evaluare
……

Manuscr is în pregătire
M.L. Andrei , …. Conf. Univ. Dr. Flore Pop, Dreptul și guvernanța apei în Uniunea
Europeană. Studii asupra Europei Centrale și de Est, Cap. Protecția și gestionarea apei ,
Editura Argonaut , ISBN …, Cluj-Napoca, România ( Carte 2017 ) pag….

187
Participări la conferințe
Conferințe internaționale
M.L. Andrei , D. Ristoiu , European Water Framework Directive reflected by the
Romanian legislation , the 9th biennial International Conference o f Processes in Isotopes and
Molecules (PIM 201 3), 25 – 27 Septembrie 201 3, Cluj-Napoca , România (Poster ).
M.L. Andrei , D. Ristoiu și H. Popeneciu , Obtaining of compound to be used as pesticides
but also to be less polluting for the environment is an important and actuality topic, the 4th
edition of Central and Eastern European Conference on Health and the Environment (CEECHE
2014), 25 – 30 mai 2014, Cluj-Napoca, România (Poster ).
M.L. Andrei , E. Levei, M. Senilă, M.A. Hoaghia, D. Ristoiu , Gh. Borodi, Assesment of the
dissolved minerals phases in tailings using the Tessier five step extraction scheme, the 10th
International Conference of Environmental Legislation, Safety Engineering and Disaster
Management (ELSEDIMA 2014), 18 – 19 Septembrie 2014, Cluj-Napoca, România (Poster ).
M.L. Andrei , E.A. Levei, M. Senila și G. Borodi , Study of Cu and Pb partitioning in mine
tailings using the Tessier sequential extraction scheme , the 10th biennial International
Conference of Processes in Isotopes and Molecules (PIM 201 5), 23 – 25 Septembrie 2015 , Cluj-
Napoca, România (Poster ).
M.L. Andrei , M.A. Hoaghia, E.A. Levei, M. Senila și D. Ristoiu , Assesment of aries river
water quality upstream and downstream of the mining area , the 11th International
Conference of Environmental Legislation, Safety Engineering and Disaster Management
(ELSEDIMA 2016), 26 – 28 Mai 2016, Cluj-Napoca, România (Poster ).
M.L. Andrei , L. Levei, A. Hoaghi a, C. Tanaselia și A. Ozunu , Assessment of metals content
in dandelion (Taraxacum officinale ) leaves grown on mine tailings , the 11th biennial
International Conference of Processes in Isotopes and Molecules (PIM 201 7), 27 – 29
Septembrie 201 7, Cluj-Napoca, România (Poster ).
M.L. Andrei , A. Turza, S. Albert, G. Borodi și D. Ristoiu, Crystal and molecular structure
of Sodium (2 -carbamoylphenoxy) acetate , the 11th biennial International Conference of

188
Processes in Isotopes and Molecules (PIM 2017), 27 – 29 Septembrie 2017 , Cluj-Napoca,
România (Poster ).

Conferințe naționale
H. Popeneciu , Z. Moldovan, M.L. Andrei și D. Ristoiu , Eliminarea poluanților din clasa
farmaceutice organice din mediu apos, prin utilizare de material poroase , a 33-a Conferință
Național ă de Chimie/ the 33 -rd Romanian Chemistry Conference (CNB 2014), 2 – 4 octombrie
2014, Râmnicu Vâlcea , România (Poster ).
M.L. Andrei , G. Borodi, Crystal Structure of Hydrocortisone Acetate, the 14th National
Conference of Biophysics (CNB 2016), 2 – 4 iunie 201 6, Cluj-Napoca, România (Poster ).

Cărți publicate
M.L. Petrisor ( Andrei ), Conf. Univ. Dr. Flore Pop , Guvernanța Apei, Cap. Protecția
apelor. Legislatie , Editura Argonaut, ISBN 978 -973-109-444-1, Cluj-Napoca, România ( Carte
2014 ) pag. 129 -149.

Alte activități științifice relevante
…..Internațional "…..