Probleme ale Adolescentilor Ai Caror Parinti Sunt Plecati la Munca In Strainatate

IV.2. Probleme ale adolescenților ai căror părinți plecați la muncă în străinătate

A. Statistici și estimări cu privire la copii rămași singuri acasă

Nu se cunoaște cu exactitate numarul copiilor rămași singuri acasă în plecării unuia sau ambilor părinți în străinătate pentru perioade lungi de timp. Autorități ale administrației publice locale și centrale depun eforturi în vederea determinării numărului acestor copii și, cu toate acestea, dimensiunea reală a acestui fenomen rămâne necunoscută. DGASPC, Ministerului Munci, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și SPAS (Servicii Publice de Asistență Socială) nu prezintă numărul total de copii rămași singuri acasă, ci doar acelora ale căror situații sunt cunoscute și înregistrate.

Direcția Generalade Asistență Socială și Protecția Copilului a prezentat la sfărșitul anului 2012, un număr de 79.901 copii ai căror părinți sunt plecați la muncă in străinătate, înregistrați în evidențele autorităților responsabile de asistența social. 41% erau lipsiți complet de grija părintească: dintre aceștia 22.993 de copii aveau ambii părinți plecați peste hotare, iar 9.991 de copii proveneau din familii în care părintele unic susținător era plecat.Alarmant este faptul că un număr de 3.346 de copii au ajuns în sistemul de protecție specială: din care, 827 de copii sunt în centre de plasament și 500 de copii au fost dați în grija asistenților maternali.

Cei mai mulți copii rămași singuri acasă în urma migrației părinților, înregistrați de DGASPC era în Județul Suceava cu 8.538 copii, apoi Județul Bacău cu 7.281 copii și Județul Neamț cu 5.740 copii. Iar cei mai pușini copii rămași singuri acasă au fost inregistrați în Municipiul București cu 468 de copii.

Ministerul Muncii arată evoluția în timp a copiilor cu părinți pnecați la muncă în străinătate:

În anul 2008, UNICEF arată că erau 350.000 de copii ai căror părinți erau plecați în străinătate, și aproximativ 126.000 de copii din aceștia erau afectați de migrația ambilor părinți („Analiză la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași acasă prin plecarea părinților la muncă în străinătate”).

B. Studii și cercetări a copiilor rămași singuri acasă

Organizația “Salvați Copiii”, în anul 2007 și-a propus ca prin cercetarea „Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași acasă” să accentueze: impactul pe care o are plecarea părinților asupra dezvoltării copiilor și nevoilor acestora, să dezvolte anumite servicii pentru acești copii. Acest studiul a mai analizat situația acestor copii și din perspectiva respectării drepturilor copilului prin Convenția ONU. Fiind un demers cu caracter exploratoriu, s-a optat pentru o cercetare de tip calitativ, utilizându-se, ca metode de cercetare interviul. La grupele de vărstă mică, s-a folosit câteva tehnici (tehnica desenului, tehnica colajului de poze, poveștii despre o zi obișnuită din viața de copil) pentru a ușura exprimarea și comunicarea opiniilor copiilor. Au participat aproximativ 60-70 de copii cu vărsta cuprinsă între 8 și 18 ani, aproximativ 40 de persoane care au grijă de acești copii, aproximativ 40 de cadre didactice, 8 consilieri școlari și 6 asistenți sociali din cadrul primăriilor sau al Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, din Județul Suceava, Iași și Neamț.

Concluzii studiului “Impactul migrației părinților asupra copiilor rămași singuri acasă”

Dreptul la familie și protecție:

Lipsa mamei este mai des și mai intens resimțită de către copii, pentru că aceasta se ocupă de treburile gospodărești, iar în lipsa ei, revin copiilor. Mamele, în general reușesc să aibă o relație apropiată cu copilul ei, și o comunicare deschisă cu aceștia, ei rămănănd singuri, simt aceastaș

Numeroase probleme de comunicare apar între copii și bunici, din cauza sistemului de valori adoptat de fiecare, stilul de viață diferit și incapacitatea celor în varstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilului de viață moderne specific tinerilor;

S-a demonstrat că în cazul adolescenților, este mai greu să comunice cu bunicii, deoarece cei în vărstă nu reușesc să coopereze ;

Adolescenții au nevoie de comunicare constantă și apropiată cu un părinte pentru a fi sprijinit în luarea unei decizii importante pentru viața lui;

În cazul adolescentelor par să comunice destul de bine cu bunicii, însă și-ar dori o comunicare mai deschisă și mai strănsă așa cum o aveau cu mama.

Dreptul la educație:

Adolescenții, în special la băieți, care au ambii părinți plecați la muncă peste hotare, sunt predispuși la abandon școlar;

Tot printre adolescenți, întălnim și tendința de absenteism școlar;

Cei mici cât și adolescenții întâmpină dificultăți în efectuarea temelor și a înțelegerii lecțiilor predate la școală, simt nevoia de a fi ajutați de către un adult în lipsa părinților;

În familiile unde mama este cea plecată, fetele se ocupă mai mult de activitățile gospodărești decât de școală;

Dreptul la opinie și participare:

Copilul resimte atât lipsa informării cât și a participării la decizie într-un mod negativ, cu consecințe asupra atitudinii și comportamentului în absența părinților de acasă;

Copilului, indiferent de vârstă, nu îi este cerută părerea la decizia pe care o ia părintele cu privire la plecarea la muncă în străinătate;

Dreptul la timp liber, joc și activități culturale:

În familiile unde mama este plecată, copii își ocupa timpul liber mai mult cu îngrijirea gospodăriei;

Copii care rămân în grija bunicilor, posibilitățile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii este reduse din cauza lipsei disponibilității acestora;

Rezultatele acestui studiu remarcă faptul că există anumiți copii care nu sunt supravegheați de nici un adult (părinte, rudă sau cunoștință); aceștia nu se bucură de un mediu familial adecvat pentru dezvoltarea lor psihică și emoțională normală. Acești copii au în general peste 14 ani și sunt considerați aproape mature de către părinți, de aceea sunt lăsați singuri acasă. S-a demonstrat faptul că, acești copii, sunt predispuși la un risc mai mare de abandon școlar, infracționalitate și consum de droguri.

Organizația “Salvați Copiii” a fost pusă în situația unei cercetări cu privire la copii rămași singuri acasă în urma migrației părinților, împreună cu Fundația “Soros”, Asociația “Alternative Sociale”, UNICEF, Gallup România și Universitatea “Dunărea de Jos” Galați.

Fundația “Soros” România, a realizat în anul 2008 un program de cercetare “Migrație și Dezvoltare”, în urma rezultatelor a copiilor rămași singuri acasă.

Cercetarea fenomenului copiilor rămași singuri acasă în urma migrației părinților a fost derulată în două etape: în anul 2007 a fost o cercetare de tip cantitativ, iar în anul 2008 a fost o cercetare de tip calitativ (plecând de la rezultatele anterioare). Prin acest demers, Fundația “Soros” și-a propus să determine care este impactul absenței părinților plecați în străinătate asupra copiilor rămași în țară și să ia măsuri asupra efectelor negative care se resfrăng asupra acestora, și diminuarea lor.

În anul 2007 Fundația “Soros” a făcut o anchetă de teren, ea a fost realizată de un eșantion de 2.037 elevi din clasele V-VIII, ce include aproximativ 437 de elevi care au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Din studiul “Soros” a rezultat că numărul de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate înregistrat de oficialități este mult sub realitate.Acest studiul mai arată că migrația părinților pentru muncă are efecte pozitive cât și efecte negative asupra copiilor rămași acasă.

Efecte positive are la bază bunăstarea materială pe care o au copii :îmbunătățirea condițiilor de locuire, telefon mobil, computer, îmbrăcăminte, etc. Dintre efectele negative, s-a observat faptul că plecarea unuia dintre părinți determină o deteriorare a relației copilului cu părintele rămas acasă. Alte efecte negative în urma migrației părinților se întâlnesc la nivel psihologic; depresia este întălnită la majoritatea copiilor.

Asociația “Alternative Sociale” a realizat în anul 2008 un studiu în cadrul unui proiect “Home Alone”.

Asociația “Alternative Sociale” a derulat cercetarea în zona județului Iași și a avut o componentă cantitativă. Beneficiarii acestei cercetări au fost elevi cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani (atât din mediul urban – Municipiul Iași, cât și din mediul rural – comuna Răducăneni). Componenta calitativă care a avut loc în această cercetare a fost cu specialiști din domeniul protecției copilului din cele două localități.

Scopul acestui studiului a fost acela de a contura un profil al familiei de migranți, de a identifica factorii prielnici plecării părinților la muncă în străinătate, cum percep copii plecarea părinților la muncă în străinătate, ce efecte produce plecarea părinților asupra copiilor și identificarea unor căi pentru protejarea acestor copii.

Rezultatele acestui studiu au pus în evidență faptul că:

părinții care pleacă la muncă în străinătate au între 25 și 45 ani;

principalul motiv a plecării părinților la muncă în străinătate este lipsa banilor;

familiile care se destramă este rezultatul migrației;

plecarea părinților peste hotare are un efect negativ asupra copiilor: ei trăiesc ca și cum au fost abandonați și nu le sunt asigurate anumite nevoi;

apar anumite probleme legate de absenteism și abandon școlar la copiii care au părinții plecați la muncă în străinătate;

în mediul rural se observă o creștere a responsabilităților ce le revin copiilor;

Asociația “Alternative Sociale” a făcut o cercetare la nivel național asupra fenomenului copiilor rămași singuri acasă în urma plecării părinților la muncă în străinătate și a fost sprijinit de UNICEF.

Pentru a obține o analiză la nivel național a situației copiilor rămași singuri acasă, Asociația “Alternative Sociale” a combinat cercetarea cantitativă (chestionar aplicat pe un eșantion de 2.000 de gospodării), cu cercetarea calitativă (studii de caz, interviuri în profunzime cu reprezentanți ai autorităților centrale și locale) și analiza documentației.

Rezultatele cercetării arată că, fenomenul cuprinde aproximativ 350.000 de copii (când a fost derulată cercetarea). Aproximativ 126.000 de copii, fiind afectați de migrația ambilor părinți. Jumătate dintre copiii cu ambii părinți plecați au vârsta sub 10 ani; peste jumătate dintre aceștia au vârsta între 2 și 6 ani, iar cealaltă jumătate au vârsta peste 7 ani.

Universitatea Dunărea de Jos din Galați, în anul 2007, a realizat un studiu „Problemele copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate”

Acest studiul s-a bazat pe aplicarea unui chestionar pe 981 de elevi din județele Galați, Brăila, Iași și Botoșani.

77% din elevi fiind din zona Galați), urmărindu-se identificarea factorilor determinanți ce intervin în luarea deciziei părinților de a pleca la muncă în străinătate, atitudinilor copiilor asupra plecării și implicit, efectelor plecării părinților asupra copiilor. În același timp, cercetarea și-a propus să identifice și schimbările care intervin în viața familiei în urma plecării unuia sau ambilor părinți plecați în străinătate. Mai mult, în acest studiu fost urmărit schimbările de mentalitate a parinților plecați în străinătate și influențele asupra copiilor rămași acasă.

Concluzii ale studiului au fost:

38,8% din copii au mama plecată la muncă în străinătate iar 38% au tatăl plecat. Aceasta indică un risc accentuat pentru copii, luând în considerare ca mamele dețin rolul cel mai important în creșterea și educarea copiilor; iar acesta este unul dintre factorii importanți care contribuie la schimbarea modelului familiei;

8,4 % dintre copii au fost lăsați singuri acasă de către părinții plecați la muncă peste hotare;

24% dintre copii declară că vorbesc din când în când sau foarte rar cu părinții lor;

44% dintre copii declară că au observat cei din jurul lor se comport diferit față de ei;

45,67% dintre copii spun că le lipsesc foarte mult părinții; cei mai mulți dintre aceștia au mamele plecate;

15,29% dintre copii cred că relațiile dintre părinții lor s-au stricat;

27,42% dintre copii spun că părinții lor plecați la muncă în străinătate nu au de gând să se întoarcă în țară; 42% nu știu dacă părinții lor se vor întoarce;

31% dintre copii doresc să plece în străinătate, din care 15% doresc să plece în străinătate pentru a munci.

C. CADRUL LEGISLATIV RELEVANT

Ordinul ANPDC nr. 219/15.06.2006 privind activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în străinătate

Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Ordinul 219 reglementează pentru cetățenii români care au copii minori în îngrijire și doresc obținerea unui contract de muncă în străinătate obligația de a notifica Serviciului Public de Asistență Socială (SPAS) / primăriei de domiciliu intenția de a pleca la muncă în străinătate, precum și nominalizarea persoanei în întreținerea și îngrijirea căreia vor rămâne copiii. Părinții solicitanți de locuri de muncă în străinătate au obligația prezentării la agenții de ocupare a forței de muncă a unei dovezi emise de SPAS/primăria de domiciliu, care atestă îndeplinirea acestei obligații.

SPAS / Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) are obligația de a identifica permanent cazurile de copii ai căror părinți se află la muncă în străinătate, de a lua măsuri în vederea prevenirii separării copilului de familia sa (va stabili modalitățile de menținere a relațiilor personale ale copilului cu părinții, precum și tipul de servicii de consiliere psihologică de care va beneficia copilul) și de a identifica serviciile de suport pe care comunitatea le poate oferi familiei/persoanei la care se află copilul în întreținere și îngrijire. Persoanele cu atribuții de asistență socială au obligația reevaluării situației acestora la fiecare 3 luni. Dacă există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, aceștia au obligația de a sesiza Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în vederea instituirii unei măsuri de protecție specială (plasament în regim de urgență sau plasament).

În prezent, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului nu reglementează situația acestor copii.

Pentru a veni în sprijinul copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, Salvați Copiii România a

înaintat propuneri de modificare a Legii 272/2004, solicitând introducerea unui capitol separat care să se refere strict la această categorie de copii.

Dintre propunerile făcute de Organizația Salvați Copiii, menționăm:

Obligația SPAS-urilor de a identifica periodic cazurile;

Obligația școlilor de a sesiza SPAS/DGASPC în legatură cu cazurile copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate;

Obligația SPAS-urilor de a face o evaluare inițială a cazurilor și de a le monitoriza în funcție de particularități;

Găsirea unor modalități de menținere a relațiilor personale ale copilului cu părinții;

Obligația DGASPC/SPAS de a se asigura că persoana nominalizată de părinte se ocupă într-adevăr de copil;

Enunțarea în lege a criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească persoana în grija căruia este lăsat copilul;

Obligația SPAS/ DGASPC de a oferi servicii sociale relevante care să răspundă nevoilor speciale ale acestor copii, precum și ale persoanelor în a căror întreținere și îngrijire sunt rămași copiii;

Reglementarea unui mecanism eficient de schimb de informații între toate instituțiile care lucrează direct cu acești copii (atribuirea de responsabilități clare școlilor);

Includerea copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate, în afara cadrului legal, în specificațiile Legii 272/2004.

În prezent, proiectul de modificare a Legii 272 se află în lucru la Senat.