PROBLEME ACTUALE PRIVIND MANAGEMENTUL EXPLOATĂRII ȘI ÎNTREȚINERII SISTEMELOR DE IRIGAȚII AFLATE ÎN VESTUL ROMÂNIEI AUTOR: Ing.George Narcis PELEA… [623678]

Universitate a „Politehnica” din Timi șoara
Facultatea de Construcții –Departamentul de Hidrotehnică
PROBLEME ACTUALE PRIVIND MANAGEMENTUL
EXPLOATĂRII ȘI ÎNTREȚINERII SISTEMELOR DE IRIGAȚII
AFLATE ÎN VESTUL ROMÂNIEI
AUTOR:
Ing.George Narcis PELEA
Conducător științific:
Prof.univ.dr.ing Eugen Teodor MAN
TIMI ȘOARA

Seriile Teze de doctorat ale UPT sunt:
1. Automatic ă 7. Inginerie Electronică și Telecomunicații
2. Chimie 8. Inginerie Industrială
3. Energetică 9. Inginerie Mecanică
4. Ingineria Chimică 10. Știința Calculatoarelor
5. Inginerie Civilă 11. Știința și Ingineria Materialelor
6. Inginerie Electrică
Universitatea „Politehnica” din Timișoara a inițiat seriile de mai sus în scopul diseminării
expertizei, cunoștințelor și rezultatelor cercetărilor întreprinse în cadrul școli i doctorale a
universității. Seriile conțin, potrivit H.B.Ex.S Nr. 14 / 14.07.2006, tezele de doctorat susținute în
universitate începând cu 1 octombrie 2006.
Copyright © Editu ra Politehnica –Timișoara, 201 8
Această publicație este supusă preveder ilor legii dreptului de autor. Multiplicarea acestei
publicații, în mod integral sau în parte, traducerea, tipărirea, reutilizarea ilustrațiilor, expunerea,
radiodifuzarea, reproducerea pe microfilme sau în orice altă formă este permisă numai cu
respectare a prevederilor Legii române a dreptului de autor în vigoare și permisiunea pentru
utilizare obținută în scris din partea Universității „Politehnica” din Timișoara. Toate încălcările
acestor drepturi vor fi penalizate potrivit Legii române a drepturilor de autor.
România, 300159 Timișoara, Bd. Republicii 9,
tel. 0256 403823, fax. 0256 403221
e-mail: [anonimizat]

Universitate a „Politehnica” din Timi șoara
Facultatea de Construcții –Departamentul de Hidrotehnică
Cuvânt înainte
Teza de doctorat a fost elaborată pe parcursul activității în cadrul
Departamentului de Hidrotehnică –Facultatea de Construcții a Universității
„Politehnica” din Timișoara.
În mod deosebit autorul îi mulțumește domnului Prof. Dr. Ing. Man
Teodor Eugen pentru indicațiile pe care domnia sa i le -a acordat în cadrul
discuțiilor purtate pe marginea problemelor abordate în diverse faze ale tezei,
pentru firescul cu care i -a dezvoltat viziunea sa asupra problemelor hidraulicii și
pentru sfaturile primite pe parcursul redactării tezei de doctorat, fără de care
finalizarea acestei lucrări nu ar fi fost posibilă.
Mulțumiri deosebite se cuvin companiei AQUATIM S.A. prin prisma
domunului Director General Dr. Ing. Vlaicu Ilie pentru încrederea, sprijinul și
încurajările pe care mi le -a acordat în cei trei ani de cercetare.
Mulțumesc de asemenea ș i Comisiei de doctorat c ompusădin:prof.
univ. dr. ing. …………… pentru sprijinul acordat în finalizarea tezei doctorale
In final, mulțumesc părinților, tatălui meu Gheorghe Cococeanu pentru
educația sprijinul material și moral acordat, precum și soției mele Mădălina
Victoria Coco ceanu , pentru înțelegerea și suportul acordate pe parcursul
realizării acestei lucrări
Timișoara, Ing.George Narcis PELEA

4
CUPRINS
NOTAȚII, ABREVIERI, ACRONIME ………………………….. ………………………….. …………………… 6
LISTA DE TABELE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
LISTA DE FIGURI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 9
1.INTRODUCERE ……………………………………… ……………………………. ………………………………… 7
1.1.Prezentare generală………………………………….. ………………………….. ………………….. ……………21
1.2. Situația sectorului de irigații în România………………………………………. ……………………… ….21
1.3. Necesitatea și oportunitatea cercetării………………………………….. ……………………….. ………….21
1.4. Obiectivele tezei………………………………………………………. ………………………….. ………………..21
2. STUDIU PRIVIND SITUAȚIA SECTORULUI DE IRIGAȚII ÎN VESTUL ROMÂNIEI..21
2.1. Prezentarea generală a regiunii Vest
2.1.1.Cadrul natural al regiunii Vest
2.1.1.1.Relieful
2.1.1.2.Clima
2.1.1.3.Hidrografia
2.1.1.4. Resursele de apă de suprafață și subterane
2.1.1.5.Biodiversitatea
2.1.1.6.Solul
2.1.1.7.Resursele naturale
2.1.2.Caracteristicile socio -economice ale regiunii Vest
2.1.2.1. Piața forței de muncă
2.1.2.2. Dezvoltarea urbană
2.1.2.3. Spațiul rural
2.1.2.4.Activitatea eco nomică
2.1.3. Prezentarea județelor componente ale regiunii Vest
2.1.3.1. Județul Arad
2.1.3.2. Județul Caraș -Severin
2.1.3.3. Județul Hunedoara
2.1.3.4. Județul Timiș
2.2. Situația sectorului de irigații în regiunea Vest
2.2.1. Structura Agenției Național e de Îmbunătățiri Funciare (ANIF)
2.2.2. Amenajarări de irigații în patrimoniul statului Român
2.2.3. Statistici privind lucrările de irigații
2.3. xxx…………………………………………………………………………………………21
3. STUDIUL ECHIPAMENTELOR DE IRIGAT MODERNE………………………………………….21
3.1. xxx…………………………………………………………………………………………21
3.2. xxx ……………………………….. ………………………………………………………21
3.3. xxx…………………………………………………………………………………………21
4. STUDIU DE CAZ PENTRU O AME NAJARE LOCALĂ DE IRIGAȚII DIN CÂ MPIA DE
VEST A ROMÂNIEI……. …………… …………………………………………………………………………………21
4.1. Prezentare generală……………………………………. ……………. ……………. ………………………………21
4.2. Calculul necesarului de apă……………………………….. ……………………….. …………………………..21
4.3. Caracteristicile echipamentelor de irigat………………… …………………………. ………………………21

5
4.4. Studiul uniformității aplicării irigației……………………….. ……………………. ……………………….21
4.5. Studiul calității apei pentru irigat………………….. ………………. ……………………… ………………..21
4.6. Propuneri și soluții de modernizare în exploatare………………. …………………… …………………21
5. STUDIU PRIVIND STADIULUI ACTUAL AL AMENAJĂRILOR LOCALE DE
IRIG AȚII ÎN PARTEA DE VEST A ROMÂNIEI …………………………………………………………. .21
5.1. Amenajare de irigații cu pivoți centrali în sistemul de desecare Mureșan, localitatea
Sânnicolau Mare, județul Timiș…………………………. ……………………21
5.1.1. Prezentare generală………………………………………………………………….21
5.1.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații……………………………………….21
5.2. Amenajare de irigați i în unitatea de desecare Nord Lanca Birda, localitatea Birda, județul
Timiș…………………………………………………………………………..21
5.2.1. Prezentare generală……………………………………………………….. ………..21
5.2.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații……………………………………….21
5.3. Amenajare de irigații în sistemul de desecare Răuți –Sânmihaiul German, localitatea
Cenei, județul Timiș…………………………… ……………………………….21
5.3.1. Prezentare generală………………………………………………………………….21
5.3.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații……………………………………….21
5.4. Amenaja re de irigații în sistemul de desecare Țeba –Timișaț, localitatea
Otelec, județul Timiș…………………………………………………………………………21
5.4.1. Prezentare generală……………………………………………… ………………….21
5.4.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații……………………………………….21
5.5. Amenajare de irigații în sistemele de desecare Rudna –Giulvăz și Țeba –Timișaț,
localitatățile Foeni și Giulvăz, județul Timi ș……………………………………21
5.5.1. Prezentare generală………………………………………………………………….21
5.5.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații……………………………………….21
5.6. A menajare de irigații în sistemul de desecare Țeba –Timișaț, localitatățile Otelec și
Giulvăz, județul Timiș…………………………………………………………….21
5.6.1. Prezentare generală…………………………………………. ………………………21
5.6.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații……………………………………….21
5.7. 5.7. Amenajare de irigații în sistemul de desecare Răuți –Sânmihaiul German, localitatea
Uivar, județul Timiș………… ……………………………………….21
5.7.1. Prezentare generală………………………………………………………………….21
5.7.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații……………………………………….21
6.CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE …………………. ………………………………………150
ANEXE………………………………………………….. ……………………………. ………………………………….150
A1 ………………………………………….. …………………………………………… ………………………………….. 150
A2…………………. …………………………….. ……………………………………. …………………………………… 150
BIBLIOGRAFIE …………………………….. ……………… …………………………………………………………. 150
INDEX…………………… ………………………….. ……………….. …………………………………………………..150

6
NOTAȚII, ABREVIERI, ACRONIME

7

8
LISTA DE TABELE

LISTA DE FIGURI
1.INTRODUCERE
1.1. Prezentare generală
Se numește irigațieansamblul lucr ărilor de hidroameliorații ce au drept scop
aprovizionarea controlată a solului cu cantitatea de apă suplimentară față de cea primită în mod
natural, astfel încât să se asigure obținerea producțiilor agricole sporite și constante .
Deasemenea irigația poate fi folosită pentru întreținerea obie ctivelor de arhitectură
peisagistică, refacerea vegeta ției pe terenurile modificate prin lucrări de construcții, stabilizarea
solurilor slab coezive în scopul evitării eroziunii eoliene, diminuarea efectelor înghe țurilor
târzii, sau crearea unui microclima t mai umed în timpul perioadelor secetoase.
[Hidroamelioratii,2008]
Sistemele de irigații au apărut în jurul anului 6000 î.Hr. în Mesopotamia și Egipt, sub
formă simplă prin inundarea terenurilor agricole, iar ulterior și în forme mai complexe prin
canale de irigații.
În jurul anului 3000 î.Hr. în India (Valea Indusului) și China (Fluviul Galben) apar
sisteme de irigații complexe cu bazine și canale de irigații, iar în jurul anului 800 î.Hr. perșii
pun la punct metode de irigat folosite și astăzi în zone din Asia și centrul sau nordul Africii
constând în fântâni verticale și tuneluri înclinate în pământ pentru colectarea apei.
În America de Sud au fost descoperite canale de irigație care datează din mileniul 4
î.en, al 3-lea î.en și din secolul al 9 -lea CE.
În America de Nord irigațiile au apărut între secolele VII –XIV și s-au extins ca și
compexitate în rețele și sisteme diversificate care rivalizau cu cele din Orientul Apropiat, Egipt
și China.
În Europa urme ale realizărilor grandioase de aducțiune a apei din timpul Imperiului
Roman sunt vizibile și astăzi în țări precum Italia, Spania și Franța.
Primele date atestate documentar cu privire la suprafețele irigate apar în secolul VIII și
se referă la suprafețe de cca. 800.000 ha, pentru ca în secolul XII suprafața amenajată să fie de
cca. 1,5 mil. ha.
Eficiența deosebită a irigației în creșterea productivității agricole, precum și revoluția
industrială, a determinat creșterea remarcabilă a suprafeței amenajate cu irigații, î ntre anii 1900
și 1950, sup rafața cu amenajări de irigații s -a dublat, pentru ca în ultima jumătate a secolului
XX, să se tripleze , ajungându -se la cca. 270 mil. ha.
Media de amenajare a suprafețelor pentru irigații din perioada 1965 -1980 a fost de
8.333.000 hectare/an, adică un rit m mediu anual foarte ridicat. În perioada 1980 -2002 a rezultat
un ritm mediu anual de 273.000 hectare/an. Pentru anii 1961 -1992 s-a înregistrat o rată de
creștere anuală de 2%, iar în anii 1993 -2003 o rată de doar 1%. [Cîmpan TEZA,2009 ]
La nivelul anului 2015 datele centralizate și raportate de către Comisia Internațională
pentru Irigații și Drenaje (ICID) menționează o suprafață amenajată de 299 mil. ha. [ICID
Annual Report, 2015]
Zonele cu densitate mare a suprafețelor amenajate pentru irigații se găses c în nordul
Indiei și în Pakistan de -a lungul râurilor Indus și Gange, în China în bazinele râurilor Hai He,

10
Huang He și Yangtze, în Egipt și Sudan pe cursul fluviului Nil, și în Statele Unite ale Americii
în bazinul hidrografic Mississippi -Missouri și în regiunea statului California.
Din totalul suprafeței amenajate pentru irigații, țările dezvoltate dețin 15,8% din
suprafață, tările în curs de dezvoltare 78%, iar țările slab dezvoltate 6,2%. [ICID Annual Report,
2015]
Figura1Suprafața amenajată la nivel global în anul 2015
Din totalul suprafeței amenajată zona Asia și Oceania deține 71,7%, America de Nord
și America de Sud 15,6%, Europa 7,8% și Africa 4,9% (tabel 1).[ICID Annual Report, 2015]
Tabel1Situația suprafețelor irigate la nivel mondial în 2014 (ICID)
Nr. crt. Regiune Suprafață irigată Procente din suprafața irigată
Mha %
1.Africa 14,74 4,9
2.America de Nord /Centrală/de Sud 46,51 15,6
3. Asia și Oceania 214,41 71,7
4.Europa 23,38 7,8
TOTAL 299,04 100
În timp irigația a luat forme multiple, atât pe planul concepțiilor, cât și pe cel al
metodelor tehnice de aplicare. În funcție de condițiile naturale, de cele social -organizatorice și
de cele tehnice, a evoluat și s -a diversificat ca scop, rețele și metode de distribuție -irigare.
După zonele climatice se diferențiază irigația de tip permanent și irigația cu caracter
complementar, iar ca și scheme hidrotehnice sunt rețelele a căror concepție tehnică și realizare
reflectă structuri ant ice, sau rețele în concepții tehnice moderne bazate pe structuri
organizatorice descentralizate. Ca metodele sau tehnici de amenajare pentru distribuția apei se
diferențiază astfel: agricultura pluvială, irigația intermitentă sau irigarea permanentă de
suprafață.[Blidaru SID,1976]
Clasificarea irigațiilor în funcție de metodele de udare se face prin utilizarea unor
criterii de departajare, astfel după modul în care apa ajunge la plante:
-prin submersie (inundare) -este o metodă de udare gravitațională, care constă în
acoperirea totală sau parțială a culturilor conform fazei de vegetație;

11
-prin scurgere la suprafață (revărsare) -este de asemenea o metodă gravitațională, apa
ajungând la plante prin scurgerea în lungul pantei naturale sau obținută în urma lucrărilor de
nivelare;
-prin aspersiune -este metoda care imită ploaia naturală cu ajutorul unui dispozitiv
denumit aspersor, pulverizarea jetului de apă eliberat este dependentă de tipul aspersorului,
diametrul duzei și presiunea de lucru a acestuia;
-prin picurare (localizată) -metodă care realizează udarea individuală a plantelor,
această individualizare se face cu ajutorul unei rețele de conducte plasată pe suprafața terenului,
în lungul rândurilor cultivate și pe care se află amplasat în dreptul fiecărei plante un dispozitiv
numit picurător;
-prin subirigație (reversibilă din drenaj) -este specifică zonelor drenate în perioade
secetoase, prin ridicarea umidității solului pe grosimea profilului activ până la valoarea
capacității de câmp și se re alizează prin ridicarea nivelului freatic ca și consecință a presurizării
rețelei de drenuri existente, alimentată din rețeaua de canale de desecare.
Din totalul suprafețelor amenajate pe cca. 80 mil. ha se practică irigația prin submersie.
Irigația prin a spersiune și picurare (micro -irigația) sunt metodele folosite pe mai mult de 50%
din suprafața amenajată în Europa. Țările cu cele mai întinse suprafețe irigate prin aspersiune și
picurare sunt: SUA, Rusia, Brazilia, China, India, Arabia Saudită, Franța, I talia, Spania și
Ucraina.
Tabel2Situația suprafețelor irigate prin aspersiune și picurare în țările dezvoltate (ICID)
Nr.
crt.Țara Suprafață
amenajată cu
irigațiiProcent din totalul
suprafeței amenajatăAnul de
raportare
Mha %
1.SUA 24,74 57 2009
2.Spania 3,61 72 2014
3. Franța 2,90 51 2011
4.Italia 2,42 57 2013
5.Australia 2,38 38 2005
6.Canada 1,05 65 2004
7.Germania 0,54 98 2005
8.Japonia 2,92 17 2013
9.România 1,50 30 2008
10.Slovacia 0,31 100 2000
11.Ungaria 0,22 87 2008
12.Austria 0,12 100 2011
13.Marea Britanie 0,11 100 2005
14.Finlanda 0,07 100 2010
15.Portugalia 0,63 10 1999
16.Bulgaria 0,59 4 2008
17. Republica Cehă 0,15 10 2007
18.Polonia 0,10 13 2008
19.Slovenia 0,01 100 2009
20.Lituania >0,01 100 2010
21.Estonia >0,01 30 2013
TOTAL 44,37 53 /

12
Clasificarea irigației în funcție de scopul pentru care se folosește se face astfel:
-de umectare (arozantă) -care are scopul completării deficitului de umiditate pe
grosimea profilului activ al solului, de la umiditatea plafonului minim până la cea
corespunzătoare capacității de câmp;
-de spălare a sărăturilor -are drept scop spălarea sărurilor nocive din profilul activ al
solului;
-fertilizantă -este destinată ridicării fertilității solurilor prin introducerea
îngrășămintelor m inerale în apa de irigație, sau prin utilizarea apelor uzate (de la centrele
populate sau zootehnice) la irigații, dar obligatoriu în diluție cu apă curate;
-de aprovizionare -este o udare monoanuală care se aplică înainte sau după
însămânțările de toamn ă cu scopul de a crea rezerva de apă necesară germinației normale;
-antigel, care se aplică primăvara, pomilor fructiferi, înainte de înmugurire, pentru a
preîntâmpina înghețul mugurilor. [Orlescu CURS,2010]
În prezent doar cca. 20% din suprafețele cultiv ate sunt irigate, însă acestea furnizează
40% din producția agricolă mondială, respectiv 60% din producția totală de cereale.
Tabel3Centralizatorul suprafețelor în procente din totalu l culturilor irigate pe regiune
(FAO/AQUASTAT)
Regiunea Tip de cultură %
Suprafață irigată
%cereale
Plante
rădăcinoase
Legume
Fructe
Plante
leguminoase
Plante pentru
zahăr
Plante pentru
uleiuri
Plante pentru
băuturi
Plante pentru
fibre
Plante furajere
Altele
Africa 43.352.8312.429.612.545.184.450.464.6513.940.58100.00
America de
Nord/Centrală/
de Sud36.881.776.6110.352.698.339.920.983.9218.000.51100.00
Asia 68.161.155.324.002.082.746.990.214.444.090.82100.00
Europa 30.995.228.5415.742.633.239.150.111.4222.510.46100.00
Oceania 13.540.005.5914.490.009.052.550.696.5247.560.00100.00
Total din
suprafață %61.181.465.925.622.183.617.320.314.277.360.75100.00
Sursele de apă cel mai frecvent utilizate pentru irigații sunt cele de supr afață (fluvii,
râuri și lacuri naturale sau artificiale), mai rar cele subterane (pânzele freatice) sau sursele de
apă uzate (provenite de la centrele populate sau zootehnice) în diluție cu apă curată.
Cerințele calitative ale apei pentru irigații sunt leg ate de:
-gradul de mineralizare (conținutul de săruri solubile), a cărui limită superioară
admisă este determinată de metoda de irigație (mai scăzută la aspersiune și mai ridicată la
irigația prin scurgere la suprafață) și de textura solului;
-conținutu l de oxigen liber, care influențează pozitiv dezvoltarea plantelor;
-conținutul de aluviuni în suspensie, contribuie la fertilizarea solurilor (datorită
substanțelor organice pe care le conțin) și la îmbunătățirea structurii;
-temperatura, care nu trebu ie să prezinte diferențe prea mari față de cea a solului și cea
optimă de dezvoltare a plantelor. [Orlescu CURS,2010]

13
Aproximativ 35% din suprafa ța continentelor, cu excepția Antarcticii, are acvifer
relativ omogen, iar 18% din suprafață este bogată în ap e subterane, dintre care unele sunt
extinse în regiuni cu geologie complexă.
Figura2Resursele de apă disponibile și rata de refacere (UNESCO)
În jur de 90% din apele uzate produse la nivel mondial rămâne netratate, și prin u rmare
provoacă poluarea apei pe scară largă, în special în țările cu venituri mici. Deoarece agricultura
trebuie să concureze pentru resursele de apă din ce în ce mai rare, cu industria și utilizatorii
municipali, adesea nu există o alternativă pentru agri cultori, decât aceea de a utiliza apa poluată
cu de șeuri urbane, inclusiv ape uzate. Riscuri semnificative asupra sănătății pot rezulta din
utilizarea apei contaminate cu agen ți patogeni, în acest fel, mai ales în cazul în care oamenii
mănâncă legume crude care au fost irigate cu apă poluată.
Tabel4Centralizatorul ratei cerinței de apă și compararea cu resursele de apă (FAO /AQUASTAT)
Regiunea Cantitatea totală
actuală
regenerabilă de
apăCerința de
apă pentru
irigațiiRata
cerin ței
de apăFolosința de
apă pentru
irigațiiPresiunea asupra
rezervei de apă
dulce datorită
irigației
Km3/an Km3/an % Km3/an %
Africa 5.530.286 82.611 48 171.222 3.1
America de
Nord/Centrală/de
Sud24.361.760 195.291 49 397.200 1.6
Asia 14.450.715 1.173.514 58 2.025.911 14.0
Europa 7.417.711 43.671 63 69.181 0.9
Oceania 819.000 5.384 59 9.125 1.1

14
Total ( din 165
țări și 2 teritorii)52.579.472 1.500.464 56 2.672.640 5.1
Institutul Interna țional de Management al Apei a făcut demersuri în India, Pak istan,
Vietnam, Ghana, Etiopia, Mexic și în alte țări, prin diverse proiecte care vizează evaluarea și
reducerea riscurilor de iriga ție cu ape uzate. Prin abordarea "bariere multiple" pentru utilizarea
apelor reziduale, fermierii sunt încuraja ți să adopte comportamente diferite de reducere a
riscurilor. Printre acestea se numără încetarea irigației cu câteva zile înainte de recoltare, pentru
a permite agen ților patogeni să fie eliminați de lumina soarelui, aplicarea cu atenție a apei astfel
încât să nu fie contaminate frunzele care pot fi consumate crude, cură țare cu dezinfectant a
legumelor și alte măsuri. [International Water Management Institute,2010]
Rețelele de transport și distribuție aferente sistemelor de irigație reprezintă ansamblul
construcțiilor și dispozitivelor hidrotehnice (canale deschise, conducte sub presiune),
transportul apei, de la sursă până la teritoriul irigat, în condițiile tehnice și calitative cerute de
metoda de udare a sistemului. Rețelele aferente acestor sisteme trebuie să asigu re colectarea și
evacuarea surplusului de apă de pe terenurile irigate sau provenite de la alte folosințe.
Funcție de tipul curgerii, rețelele de transport și/sau distribuție, se delimitează în:
-rețele de transport și/sau distribuție gravitațională a ape i;
-rețele de transport și distribuție sub presiune. [Orlescu CURS,2010]
În privința echipamentelor de irigat folosite la aspersiune pe plan mondial, se constată
înlocuirea treptată a echipamentelor clasice -aripi de udare cu cele moderne. În SUA, dar și î n
țări din America de Sud (Brazilia), și Europa (România) s -a înregistrat creșterea suprafețelor
udate prin aspersiune folosind instalații cu pivot central și instalații cu deplasare liniară, în
detrimentul celor udate cu echipamente de udare cu funcționar e la presiune înaltă ori prin
scurgere la suprafață.
1.2. Situația sectorului de irigații în România
În condițiile pedoclimatice actuale, irigațiile au un caracter de complementaritate la
aportul din precipita ții și au rol important în obținerea unor recolte ridicate și relativ stabile
anuale, pentru asigurarea siguran ței alimentare a populației și în realizarea unui excedent pentru
export, precum și ceea ce privește protecția mediului.
Studiile actuale de specialitate arată că iriga țiile sunt necesare în Câm pia Română,
Sudul Moldovei și Dobrogea, unde evoluția climatică indică o tendință de aridizare și
deșertificare, și unde aportul de apă din irigații va trebui să aibă un caracter permanent la
aportul de apă din precipita ții. Deasemenea se arată și importan ța introducerii irigației și în
amenajările locale din alte zone ale țării.
Marile sisteme de irigații din România au fost construite începând cu anul 1970. În
perioada 1970 -1975, ritmul de creștere a fost de aproximativ 140.000 ha /an, de la 730.000 ha în
anul 1970, la 1.474.000 în anul 1975. Din totalul suprafeței amenajată pentru irigații, în
proporție de 80% era de tipul prin “aspersiune”. [Blidaru SID,1976]
Spre finalul anului 1989 suprafa ța totală amenajată cu infrastructură de irigații a fost de
aproximativ 3,1 mil. ha, cuprinzând 375 de sisteme mari de iriga ții.

15
Figura3Amenajări pentru irigații în România (1976) [Blidaru SID,1976]
Începând cu anul 1991, a avut loc un proces accentuat de „fărâmi țare” a terenurilor
agricole amenajate pentru iriga ții prin reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor, fără a se lua în considerare configura ția infrastructurii de irigații și poziționarea
terenurilor fa ță de antenele de udare.
Sistemul na țional de iri gații existent și funcțional înainte de anul 1989 a devenit astfel
vulnerabil, datorită faptului că amenajările de iriga ții erau proiectate și echipate
pentru exploata ții foarte mari, dar și datorită lipsei de investiții în reconver sia spre alimentarea
gravitațională, uzura infrastructurii de irigații și a instalațiilor și echipamentelor de udare.
Începând cu anul 2004, la cererea organiza țiilor și federațiilor de îmbunătățiri funciare,
s-a predat de către ANIF în proprietatea/folosi nța acestora infrastructura de irigații.
Amenajările totale de îmbunătă țiri funciare funcționale reprezentau, în anul
2004, 81 % din suprafa ța totală amenajată, iar în anul 2013 reprezentau 76%, din care în
administrarea ANIF aproximativ 80%, șiîn scădere cele din proprietatea/folosin ța
OUAI/FOUAI, de la 100% în anul 2004 la 43% în anul 2013.
Amenajările de iriga ții funcționale din suprafața totală amenajată cu irigații în anul
2004 reprezentau 50%, iar în anul 2013 reprezentau 45%, din care în administrarea ANIF, în
scădere de la 41% în anul 2004 la 46% în 2013, iar în proprietatea/folosin ța OUAI/FOUAI, în
scădere de la 100% în anul 2004 la 43% în anul 2013. [Raport Curtea de Conturi,2014].
Tabel5Situația amenajărilo r de irigații în România (ANIF)
Nr.
CrtIndicator Anul2004Anul2013Dif.%

16
1TOTALAMENAJĂRI DE ÎMBUNĂTĂȚIRI
FUNCIARE :8.0926.718(83%)1.37417
2•funcționale 6.592(81%)5.148(76%)1.44422
3•nefuncționale 1.500(19%)1.570(24%)705
4AdministratedecătreANIF 7.622(94%)5.862(87%)1.76023
5•funcționale 6.122(80%)4.782(82%)1.34022
6•nefuncționale 1.500(20%)1.080(18%)42028
7Proprietate/folosințăAUAI/OUAI/FOUAI 470(6%)856(13%)38682
8•funcționale 470(100%)366(43%)10422
9•nefuncționale – 490(57%)490-
10TOTALAMENAJĂRIIRIGAȚII: 3.0022.990(99%)120,4
11•funcționale 1.502(50%)1.356(45%)1469,7
12•nefuncționale 1.500(50%)1.635(55%)1359
13AdministratedecătreANIF 2.532(84%)2.134(71%)39816
14•funcționale 1.032(41%)990(46%)424
15•nefuncționale 1.500(59%)1.145(54%)35524
16Proprietate/folosințăAUAI/OUAI/FOUAI 470(16%)856(29%)38682
17•funcționale 470(100%)366(43%)10422
18•nefuncționale – 490(57%)490-
19TOTALAÎFRECUNOSCUTEDEUTILITATE
PUBLICĂ8.092 5.1472.94536
20TOTALSUPRAFAȚĂIRIGATĂ(UDAREA1): 327(11%)151(5%)17654
21-administratedecătreANIF 202(8%)12(0,5%)19094
22-proprietate/folosințăAUAI/OUAI/FOUAI 125(26%)139(16%)1411
Suprafața totală irigată efectiv (udarea 1) reprezenta 11% în anul 2004 și 5% în anul
2013, comparativ cu suprafa ța totală amenajată cu irigații, din care în administrarea ANIF, în
scădere de la 8% în anul 2004 la 0,5% în 2013, și în proprietatea/folosința O UAI/FOUAI, de la
26% în anul 2004 la 16% în anul 2013.
Suprafața totală irigată efectiv (udarea 1) reprezenta 22% în anul 2004 și 11% în anul
2013 comparativ cu suprafa ța totală amenajată cu irigații funcționale, din care în administrarea
ANIF, în scădere de la 20% în anul 2004 la 2% în 2013, și în proprietatea/folosința
OUAI/FOUAI, de la 27% în anul 2004 la 38% în anul 2013. [Raport Curtea de Conturi,2014]
Figura4Suprafața irigată prezentată procentual față de suprafața total amenajată (ANIF)

17
Conform datelor disponibile în baza de date informatică a Institului Național de
Statistică, în anul 2015, suprafața total amenajată era de 3.149.111 ha, din care suprafața de
2.892.933 reprezenta teren arabil. Suprafața irigată cu cel p uțin o udare în anul 2015 a fost de
172.624 ha. [INS,2016]
Tabel6Suprafața terenurilor amenajate cu lucrări de irigații în anul 2015
Nr.
crt.Tipul suprafețeiMacroregiuni, regiuni de
dezvoltare si judeteAnul
2015
Hectare
1. Suprafață totală amenajată TOTAL 3.149.111
2. Suprafață agricolă amenajată TOTAL 3.045.429
3. Suprafață totală amenajată (teren arabil) TOTAL 2.892.933
4.Suprafață agricolă irigata efectiv cu cel puțin o
udare (teren arabil)TOTAL 172.624
În anul 20 16 suprafața total amenajată pentru lucrări de irigații era de 2.991.943 ha din
care, prin aspersiune 2.665.594 ha, prin brazde 276.624 ha, și prin inundare 49.725 ha.
[ANIF,2016]
Figura5Suprafețe amenajate pentru irigații (ve rde) și suprafețe cu potențial irigabil (galben) în România
(ISPIF)
Situația raportată a suprafețelor pe care s -au aplicat udări în cursul anului 2016 indică
suprafața totală de 306.890,30, din care pentru 153.014,20 ha udarea I, dintr -un total contracta t

18
de 349.788,50.
Tabel7Situația suprafețelor pe care s -au aplicat udări în anul 2016 (ANIF)
FilialaSuprafața contractată
cu contracte
multianuale și
sezoniereSuprafețe pe care s -au aplicat udăriVolum
de apă
livratNorma
de
irigație
realizatăTotal Organiz.Total Organizații
udări
cumulateudarea Iudări
cumulateudarea I
Someș-
Criș0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,00 0,00
Tisa-
Someș0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,00 0,00
Timiș-
Mureș
Inferior3297,0 0,0 334,0 334,0 0,0 0,0 83,70 250,60
Mureș-
Oltul
Mijlociu0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,00 0,00
Mureș-
Oltul
Superior1557,0 1557,0 955,5 743,5 955,5 743,5 477,7 642,5
Dunăre-Jiu24678,0 24678,00 17242,0 5256,0 13964,0 4826,0 8589,0 1634,1
Olt-Dunăre 11926,0 10626,00 18966,0 3318,0 10479,0 2018,0 18555,0 5592,2
Teleorman –
Neajlov34800,0 34.800,00 4063,0 2549,0 4063,0 2549,0 2907,7 1140,7
Argeș-
Dâmbovița0,0 0,00 0,0 0,0 0,00 0,00 0,00 0,00
Ialomița-
Calmatui56928,1 56487,8 52170,7 21155,7 51899,7 20977,7 57904,7 2737,1
Dunărea
Inferioară129509,1 120130,8 160039,5 91394,6 134481,0 84847,5 141564,7 1548,9
Dobrogea 18411,0 17891,0 10969,6 4108,0 10789,6 3940,0 4700,4 1144,2
Moldova
Sud54169,1 52720,1 26010,1 13713,1 22616,1 12264,1 16295,8 1188,3
Moldova
Nord7488,27373,0 12159,0 7399,0 11864,0 7299,0 2548,7 344,5
Buzău-
Moldova
Sud5127,5 2176,0 3842,1 2904,5 715,0 715,0 1685,7 580,4
Prahova 1897,5 0,0 138,8 138,8 0,0 0,00 76,0 547,6
TOTAL 349788,5 328009,7 306890,3 153014,2 261826,9 140179,8 255389,1 1669,1
din care
FOUAI55824,0 /29558,0 14755,0 / /12552,1 /
Principala sursă de apă pentru amenajările de irigații este fluviul Dunărea, pentru
suprafața de 2.543.150 ha, și râurile interioare și lacurile de acumulare, pentru suprafața de

19
448.793 ha. [ANIF, 2016]
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) este constituită, prin Ordinul
MADR nr.1161/R din 05.09.2016, ca institu ție publică având în structura sa o unitate centrală,
16 filiale teritoriale și 34 unități de administrare.
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) administrează bunurile din
domeniul public al statului, bunurile proprietate publică prevăzute în anexa nr.2 din Legea nr.
138/2004, precum și bunurile din domeniul privat al statului, până la transmiterea acestora către
organ izații și federații, precum și patrimoniul propriu -art.16 OUG nr.82/2011.
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare administrează 296 amenajări complexe de
irigații, având ca și construcții principale în amenajările de irigații 10.630 km de canale de
aducțiune și distribuție, 26.700 km rețele de conducte îngropate, 2.710 stații de pompare
plutitoare și fixe, 4856 stavilare, 480 vane hidraulice automate, 4.801 podețe, 2.781 căderi și
466 deversoare laterale. [ANIF, 2016]
1.3. Necesitatea și oportunitatea cerc etării
Pe plan mondial s -au realizat cercet ări avansate privind amenajările de irigații. În
deosebi s -au realizat cercet ări cu privire la sursele de apă, asupra calității apei și a solului, ale
echipamentelor de udare și a părților componente ale unui si stem de irigații.
Apariția pe piața mondială și în România a multor tipuri constructive de echipamente
mobile de irigații și relativa redusă experiență în folosirea acestora impune efectuarea de studii
și cercetări in situ asupra caracteristicilor tehnico –funcționale ale acestora, aplicate la diferite
culturi, în condițiile pedo –climatice ale României, și totodată în cadrul unor amenajări locale,
precum și corelarea în exploatare a parametrilor acestora cu condițiile climatice specifice zonei.
În contex tul ultimilor ani, în agricultura irigată a lumii, problemele legate de
exploatarea și managementul sistemelor de irigație existente au devenit prioritare, datorită
schimbărilor intervenite în modul de abordare a rolului sistemului de irigație în exploatar ea
agricolă, pe de o parte, și datorită reducerii ritmului de extindere a irigațiilor, pe de altă parte.
În România, după 1990 în contextul schimbării politice și a reorganizării instituțiilor de
stat domeniul îmbunătățirilor funciare a fost grav afectat, atât ca și organizare (administrare,
proiectare, execuție și funcționare), cât și ca cercetare.
Sectorul de îmbunătățiri funciare a avut până în anul 1990 o organizare complexă,
dispunând de structuri specializate de cercetare, proiectare, execuție și înt reținere a lucrărilor. În
aceste structuri au activat peste 120 mii salariați, lucrările de îmbunătățiri funciare întinzându -se
practic pe întreaga suprafață a țării. [1]
În prezent, în Romania în domeniul îmbunătățirilor funciare activează în jur de 2000 de
salariați, angajați ai Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, Societății Naționale de
Îmbunătățiri Funciare și Institutului Național de Cercetare –Dezvoltare pentru Îmbunătățiri
Funciare –“ISPIF” București.
În multe țări, printre care și în Româ nia, abordarea irigațiilor se face prin prisma
reabilitării și modernizării, precedate de reforma instituțională, scopul final fiind creșterea
eficienței irigațiilor în condițiile protejării mediului.
Marile amenajări de irigații din România, cele mai mult e cu o vechime de peste de 30
ani, au apărut în condițiile agriculturii socialiste organizate (ferme de mari dimensiuni, cu
administrare și management centralizate), proprietar al terenurilor amenajate fiind în întregime
statul. După 1990, gradul de utiliz are a sistemelor de irigații a scăzut dramatic, cauzele fiind
multiple: fragmentarea excesivă a terenurilor, vandalizarea, interesul scăzut al fermierilor,
sistem instituțional și legislativ perimat, costul ridicat al apei de irigații, uzura morală și fizi că
echipamentelor și infrastructurii.

20
Deoarece amenajările mari de irigații din România au fost create pentru a deservi
marile exploatații agricole (1.000 -10.000 ha), după desființarea acestora, funcționarea
sistemelor de irigații a devenit dificilă și in eficientă pentru că au apărut într -un sistem de
exploatare a irigațiilor sute și chiar mii de utilizatori, proprietari ai unor suprafețe de teren
agricol foarte mici (0,5 -3 ha).
În anul 2007 s -a actualizat Strategia ANIF în domeniul îmbunătățirilor funciar e și s-a
elaborat Strategia ANIF pentru reducerea efectelor secetei, integrată de către MADR –
Comitetul Național pentru Combaterea Secetei, Degradării Terenurilor și Deșertificării -în
Strategia Națională privind Reducerea Efectelor Secetei, Prevenirea ș i Combaterea Degradării
Terenurilor și Deșertificării, pe termen scurt, mediu și lung.
După aderarea la Uniunea Europeană, România trebuie să se conformeze politicilor și
directivelor comunitare referitoare la agricultură și dezvoltare rurală, și în acest context să -și
adapteze legislația. Politicile și directivele UE din domeniul agriculturii și dezvoltării rurale
sunt direcționate spre o liberalizare a pieței, o decentralizare a procesului de luare a deciziilor și
a implementării programelor de acordare d e sprijin, și de asemenea spre o consolidare a
statutului fermierilor, menită să transforme sectorul agriculturii într -unul mai competitiv, luând
în considerare că dezvoltarea nu trebuie să se realizeze în detrimentul mediului înconjurător.
Realitatea priv ind exploatarea agricolă a terenurilor face ca proiectarea în domeniul
irigațiilor să vizeze înființarea de amenajări mai mici de irigație sau fragmentarea sistemelor
mari, cu găsirea unor noi surse de apă. În ceea ce privește exploatarea celor existente, e nevoie
de o analiză rațională a fiecărui sistem în parte, care să conducă la găsirea celor mai potrivite
mijloace și măsuri de eficientizare a lor. Una din soluțiile pentru sporirea eficienței economice a
amenajărilor de irigații o reprezintă modernizare a, care presupune și echipamente de irigație
noi, unele cu înalt grad de mecanizare și automatizare și adaptarea schemelor de udare la
condițiile din teren.
1.4.Obiectivele tezei
Programul de cercetare propune ca obiective analiza situației sectorului de i rigații în
vestul României, regiunea vest cu județele Arad, Timiș, Caraș -Severin, prin prezentarea
amenajărilor de irigații existente și stadiul funcționalității lor, precum și examinarea
potențialului irigabil prin implementarea de amenajări locale de iri gații, sisteme locale
administrate de investitori unici sau asociații.
Un alt obiectiv al cercetarii îl prezintă studiul echipamentelor de irigat moderne,
prezentarea acestora și inovațiile în privința modulelor de comandă controlată și de la distanță,
existente pe plan mondial și disponibilitatea acestora în România.
Studiul de caz urmărește să prezinte cercetările in situ în cadrul unei amenajări locale
de irigații prin prezentarea schemei de amenajare, calculul necesarului de apă, analiza
caracteristic ilor tehnico -funcționale ale echipamentelor de irigat, studiul aplicării uniformității
udărilor pentru fiecare dintre tipurile de instalații de irigat, și studiul calității apei pentru irigat.
Ultima parte a programului de cercetare constă în prezentarea stadiului actual al
amenajărilor locale de irigații în partea de Vest a României, implementate, în faza de studiu sau
proiect.

21
2.STUDIU PRIVIND SITUA ȚIA SECTORULUI DE IR IGAȚII ÎN VESTUL
ROMÂNIEI
2.1.Prezentarea generală a cadrului natural al regiunii Vest
În România au fost stabilite opt regiuni de dezvoltare în conformitate cu regulamentul
CE nr. 1059 /2003, care prevede stabilirea unui sistem comun de clasificare statistic ă a unităților
teritoriale. Cele opt regiuni de dezvoltare din România sunt:
-Regiunea de dezvoltare Nord -Est;
-Regiunea de dezvoltare Sud -Est;
-Regiunea de dezvoltare Sud –Muntenia;
-Regiunea de dezvoltare Sud -Vest Oltenia;
-Regiunea de dezvoltare Vest;
-Regiunea de dezvoltare Nord -Vest;
-Regiunea de dezvoltare Centru;
-Regiunea de dezvoltare B ucurești–Ilfov.[WIKIPEDIA]
Figura6Regiuni de dezvoltare din România [PDR ADR Vest]
Regiunea de dezvoltare Vest, numită și regiunea Vest pe scurt, este una dintre cele opt
regiuni de dezvoltare ale României, constituită la 28 octombrie 1998 prin asocierea județelor
Arad, Caraș -Severin, Hunedoara și Timiș. Regiunea Vest face parte din Euroregiunea Dunăre –
Criș –Mureș –Tisa, regiune formata din cele patru județe ale României, trei comitate din
Ungaria, și regiunea autonoma Voivodina din Serbia, constituită pe baza de protocol de

22
colaborare semnat de către reprezentanții autorităților locale în anul 1997. [ADR VEST –Planul
2007]
Regiunea Vest are o suprafață de 32 034 km2, reprezentând 13,4% din suprafața țării.
Regiunea est e traversată de paralele de 45° și 46° latitudine nordică și de meridianele de
21°,22° și 23° longitudine estică. Fiind așezată în partea central -estică, Regiunea Vest are o
poziție strategică în Europa, acesta constituind principala poartă de intrare în R omânia dinspre
Ungaria și dinspre Serbia. [ADR VEST –Planul 2007 ]
Figura7Așezarea geografică a regiunii Vest (ADR Vest)
Regiunea Vest este delimitată de următoarele puncte extreme: extremitatea sudică a
regiunii se află în localitatea Berzasca, județul Caraș -Severin-44ș35'12" latitudine nordică,
extremitatea nordică în localitatea Berechiu, județul Arad -46ș38' latitudine nordică,
extremitatea vestică în localitatea Beba Veche, județul Timiș -20°15'44’ longitudine estică, iar
extremitatea estică în apropiere de localitatea Petrila, județul Hunedoara -23ș27’ longitudine
estică.[ADR VEST –Planul 2007 ]
Datorită poziționării geografice, cât și a altor factori de natură socio -economică,
Regiunea Vest din România este cea mai b ogată regiune din țară exceptând Bucureștiul, cu un
PIB pe cap de locuitor cu 10 procente mai ridicat decât media națională. Cu toate că în cea mai
mare parte a ultimului deceniu regiunea a cunoscut o creștere economică rapidă, rezultatele
pozitive ale ac estei dezvoltări nu au fost distribuite uniform în întreaga regiune, inegalitățile
economice și sociale s -au intensificându -se în ultimul deceniu, atât în interiorul regiunii cât și
de o parte și de alta a zonelor transfrontaliere. [ADR VEST –Planul 2007 ]

23
2.1.1. Relieful
Regiunea Vest se caracterizează printr -un relief variat și armonios distribuit în zone de
munte, deal și câmpie, care coboară în trepte de la est spre vest. [ADR VEST –Planul 2007 ]
Figura8Harta fizico -geografică a regiunii Vest (ADR Vest)
Sectorul montan al regiunii este reprezentat de unități montane aparținând Carpaților
Meridionali și Carpaților Occidentali și predomină în județele Caraș -Severin și Hunedoara,
unde munții ocupă circa 65% din suprafața totală.
Carpații Meridionali sunt prezenți în județele Hunedoara și Caraș -Severin, în timp ce
Munții Banatului apar numai în județul Caraș -Severin. La interferența județelor Timiș,
Hunedoara și Caraș -Severin se individualizează Munții Poiana Ruscă. [ADR VEST –Planul
2007]
Unitatea cea mai importantă a Carpaților Occidentali -Munții Apuseni –este
reprezentată prin subunități montane în județele Hunedoara și Arad. În Regiunea Vest Carpații
Meridionali sunt compuși din unitățile muntoase Parâng (Munții Parâng, Munții Șureanu,
Munții Orăștiei) și Retezat -Godeanu (Munții Retezat, Munții Godeanu, Munții Țarcu, Munții
Vâlcan, Munții Cernei, Munții Mehedinți). Cele mai importante vârfuri muntoase ale regiunii se
întâlnesc în Carpații Meridionali: Vf. Parângu Mare –2519 m ( Munții Parâng), Vf. Peleaga –
2509 m și Vf. Retezat –2482 m (Munții Retezat), Vf. Gugu 2291 m (Munții Godeanu), Vf.
Pietrii –2192 m (Munții Țarcu. Culmile muntoase amintite sunt la rândul lor despărțite de
culoare depresionare inter -și intramontane precum: Depresiunea Petroșani, Depresiunea Hațeg,

24
Culoarul Streiului, Culoarul Bistrei, Culoarul Timiș -Cerna și Depresiunea Domașnea -Mehadia.
[ADR VEST –Planul 2007 ]
Carpații Occidentali sunt reprezentați în Regiunea Vest de Munții Banatului (Munții
Semenic, Mu nții Aninei, Munții Locvei, Munții Dognecei, Munții Almăjului), Munții Poiana
Ruscă și, Munții Apuseni (Munții Zarandului, Munții Codru Moma, Munții Metaliferi, Munții
Bihorului). Comparativ cu înălțimile înregistrate în Carpații Meridionali, în Carpații
Occidentali, altitudinile scad drastic cu aproximativ 1000 m. Astfel, cele mai însemnate vârfuri
sunt: Vf. Găina –1486 m (Masivul Găina), Vf. Piatra Goznei –1447 m (Munții Semenic) și Vf.
Padeșu –1374 m (Munții Poiana Ruscă). Între aceste culmi muntoase se profilează depresiuni
montane și culoare de văi despărțitoare precum: Depresiunea Brad -Hălmagiu, Depresiunea
Gurahonț, Depresiunea Zarandului, Depresiunea Almăjului (Bozovici), Depresiunea Caraș –
Ezeriș, Depresiunea Liubcova, Depresiunea Domașnea -Mehadia, Culoarul Mureșului, Culoarul
Bistrei, Culoarul Timiș -Cerna și Defileul Dunării. În Munții Banatului, se află cel mai întins
masiv carstic din România, masa de calcar jurasic și cretacic având o largă dezvoltare de -a
lungul unei fâșii ce se întinde de la Re șița până la Dunăre. Numărul fenomenelor carstice
descoperite în acest areal este impresionant, fiind în jur de 1500, dintre care cele mai cunoscute
sunt: peșteri (peșterile Comarnic, Buhui, Românești, etc), avene (Poiana Gropii, Tăietura
Tătarului, Avenul Albastru), chei (Cheile Nerei, Carașului, Minișului), platouri carstice (Platoul
Iabalcea), doline, uvale, văi oarbe, cursuri și lacuri subterane, izbucuri (Izbucul Bigăr). [ADR
VEST –Planul 2014 ]
Sectoarele de deal sunt incluse Dealurilor Banatului și C rișanei, subunități ale
Dealurilor de Vest. Dealurile Crișene fac tranziția între Munții Apuseni și Câmpia Crișurilor,
aceastea formând o fâșie continuă la extremitatea nord -vestică a Munților Codru -Moma și pe
versantul nordic al Munților Zărandului. ). [ADR VEST –Planul 2014 ]
Dintre unitățile deluroase incluse Dealurilor Crișene de pe teritoriul Regiunii Vest se
pot aminti: Dealurile sau Piemontul Codrului, la contactul cu Munții Codru -Moma, această
unitate reprezentând o fâșie îngustă de dealuri înalte d e 200-300 m, Dealurile Cuedului și
Cigherului, o treaptă deluroasă de 200 -300 m și Dealurile Lipovei, care se desfășoară între
Culoarul Mureșului la nord și valea Begăi la sud. Aceștia din urmă reprezintă sectorul cel mai
extins din Dealurile de Vest și ap ar izolate de Munții Poiana Ruscă de care se despart prin
Culoarul văii Bega. Dealurile Bănățene continuă spre sud și au ca și trăsătură distinctă
caracterul discontinuu. Aceste dealuri se constituie ca o treaptă de tranziție între zona montană
reprezenta tă de Munții Banatului și Munții Poiana Ruscă și sectoarele mai joase, de câmpie
dinspre vest. Dintre cele mai importante unități deluroase încorporate Dealurilor Bănățene se
pot aminti următoarele: Dealurile Surducului și Dealurile Lăpugiului la vest și n ord-vest de
Munții Poiana Ruscă, Dealurile Pogănișului (Sacoșului sau Buziașului), Dealurile Tirolului
(Doclinului) și Dealurile Oraviței la nord și nord -vest de Munții Banatului. [ADR VEST –
Planul 2014 ]
Zonele de câmpie din Regiunea Vest aparțin Câmpiei de Vest, care face parte din
Câmpia Tisei și predomină în județele Timiș și Arad. Câmpia de Vest are aspectul unei fâșii
înguste de 15 -75 km cu intrânduri în zona colinară de la est sau prezentând contact direct cu
munții, cum este cazul contactului dintre Munții Zarandului și Câmpia Aradului. Câmpia de
Vest se prezintă, de la nord la sud, ca o succesiune de zone joase și zone înalte, fiecare cu
aspecte proprii. Sectoarele joase (Câmpia Joasă a Timișului, Câmpia Crișului Alb, Câmpia
Jimboliei, Câmpia Arancă i, Câmpia Bârzavei) au caracter de subsidență și o remarcabilă
netezime, fiind inundabile în trecut, azi având o amplă rețea de diguri și canale de drenaj.
Sectoarele mai înalte (Câmpia Aradului, Câmpia Gătaiei, Câmpia Cermeiului, Câmpia Vingăi)
au de regu lă tot caracter de subsidență și apar chiar la contactul cu dealurile, respectiv munții.
[ADR VEST –Planul 2014 ]

25
Câmpia de Vest este a doua mare regiune agricolă a țării și posedă numeroase resurse
naturale (petrol, gaze naturale, roci de construcție, i zvoare termale și minerale), fapt ce a
favorizat dezvoltarea activităților economice și implicit a unei puternice rețele urbane. [ADR
VEST –Planul 2014 ]
2.1.2. Clima
[ADR VEST –Planul 2014] [ADR VEST –Planul 2014] [ADR VEST –Planul 2014]
[ADR VEST –Planul 2014] [ADR VEST –Planul 2014]
Figura9Clima în regiunea Vest (ADR Vest)
Temperatur a medie multianuală oscilează între 10 -12 șC (vezi harta 2.3), cu valori mai
ridicate în Câmpia de Vest și de -a lungul Dunării. Temperaturi medii anuale de peste 11șC se
înregistrează în partea vestică a Câmpiei Timișului, în Câmpia Gătaiei, Câmpia Moraviț ei,
Dealurile Tirolului, Depresiunea Carașului și de -a lungul Defileului Dunării. În lungul
Culoarului Mureșului valorile depășesc peste tot 10 șC , ca și în Dealurile Banatului (excep ție
fac unele înălțimi mai mari), în Culoarul Timiș -Cerna, Depresiunea Al măjului. O dată cu
altitudinea, valorile scad progresiv atingând 3,7șC la sta ția Semenic (1400m) și –0,5șC la Țarcu
(2180m) sau pot atinge valori de aproximativ -2șC în Mun ții Parâng și Retezat. . [ADR VEST –
Planul 2014 ]
În ceea ce privește temperatura m edie anuală de vară (iulie), aceasta are valori
diferențiate în regiune astfel: în unitățile Câmpiei de Vest, izoterma de vară are valori medii de
21°-23°C, în zona Dealurilor de Vest și a munților mai scunzi din Munții Banatului (Munții
Dognecei, Munții Aninei, Munții Locvei) izoterma de vară înregistrează valori de 18° –21°C,
în vreme ce zona montană înaltă (Carpații Meridionali, Munții Semenic, Munții Poiana Ruscă,
Masivul Găina) se caracterizează prin valori termice de vară de sub 18° C. [ADR VEST –
Planul 2014 ]

26
Figura10Temperatura medie anuală în regiunea Vest (ADR Vest)
Temperatura medie anuală de iarnă (ianuarie) cunoaște și ea variații spațiale. Astfel,
iernile cele mai blânde, cu o izotermă de -1°-+1°C, se înregistr ează în sudul și centrul Câmpiei
Timișului, de -a lungul văii Timișului și parțial a Begăi. Iernile călduțe ( -1°–3°C) sunt
specifice celorlalte unități de câmpie, a celor de deal și de munți joși, iar iernile relativ reci ( -3°
–5°C) caracterizează zone le montane mijlocii (sub 1500 m altitudine). Izoterma de iarnă cea
mai scăzută (sub -5°C) este caracteristică crestelor muntoase înalte din Carpații Meridionali
(Munții Retezat, Munții Godeanu, Munții Parâng, Munții Țarcu). [ADR VEST –Planul 2014 ]
Cantita tea medie multianuală a precipitațiilor este un indicator climatic important
pentru caracterizarea climatică a regiunii (harta 2.4). Cantitățile relativ mari de precipitații se
datorează influențelor oceanice, vestice, dar și celor submediteraneene. În zon a de câmpie,
media multianuală a precipitațiilor depășește 600 mm în partea sudică și estică (Timișoara 631
mm, Lipova 623 mm) și chiar 700 mm la contactul cu unitatea deluroasă (Făget 737 mm).
Interesant de remarcat este faptul că optimul pluviometric se situează la altitudini medii (1200 –
1600 m), mai ales dacă versanții au expoziție vestică, și au tendința de scădere la înălțimi mai
mari. Astfel, dacă la stația Semenic (1400 m) se înregistrează valori de 1259 mm, pe Vf. Țarcu
(2190 m) acestea se ridică doar la 1151 mm. Regimul precipitațiilor se remarcă prin existența a
două maxime pluviometrice anuale, datorită influențelor submediteraneene: un maxim
principal în mai –iunie și unul secundar în lunile de toamnă, în octombrie –noiembrie. [ADR
VEST–Planul 2014 ]

27
Figura11Precipitațiile medii anuale în regiunea Vest (ADR Vest)
Caracteristicile termice și pluviometrice ale regiunii sunt determinate și de
circulația generală a maselor de aer. Pe teritoriul Regiu nii Vest se remarcă circulația maselor
preponderent dinspre vest, dar circulația dinspre nord -vest și sud -vest în diferite arii ale regiunii
în funcție de anotimp este de asemenea un fenomen frecvent. Circulația nord -estică a maselor
afectează în principal crestele montane, fapt ce duce la moderarea anotimpului rece din punct de
vedere termic. În sezonul cald se intensifică circulația nord -vestică a maselor de aer, care
produce o ușoară scădere a temperaturii, în timp ce în sezonul rece circulația sud -vesti că crește
în intensitate și generează caracterul blând al iernilor, cu precipitații preponderent lichide și
dezghețuri frecvente, în special datorită advecției de aer tropical maritim. Dintre vânturile
neregulate ce se resimt în regiune, se remarcă Coșava, în Munții Banatului, care are o direcție
sud-estică.[ADR VEST –Planul 2014 ]
2.1.3. Hidrografia
Din punct de vedere hidrografic remarcăm existența unor rețele de suprafață
importante ce aparțin bazinelor Mureșului, Crișurilor, Begăi, Timișului, Carașului, Ne rei,
Cernei și Jiului (vezi fig.6). De asemenea, putem aminti și câțiva afluenți importanți ai acestor
râuri, cum ar fi: Geoagiu, Orăștie, Strei (cu Râul Mare), Cerna, Ier, Aranca (afluenții
Mureșului), Bistra, Pogăniș, Bârzava (afluenții Timișului), Teuz ul (afluent al Crișului Negru),
Cigher (afluent al Crișului Alb), Carașul, Nera (cu Miniș și Bei), Berzasca și Cerna (afluenți
direcți ai Dunării).

28
Figura12Rețeaua hidrografică în regiunea Vest (ADR Vest)
Este de remarcat faptu l că toate cursurile de apă ale regiunii sunt afluente fluviului
Dunărea, care reprezintă cel mai mare curs de apă din Regiunea Vest, precum și faptul că
râurile Crișul Alb, Crișul Negru, Mureș, Bega, Timiș, Bârzava, Caraș și Nera au și caracter
transfront alier, trecând în Ungaria și/sau Serbia.
Cel mai important curs permanent de apă care drenează teritoriul Regiunii Vest este fluviul
Dunărea, care intră în țară la Baziaș și parcurge pe teritoriul României o distanță de
1075 km, din care 60 km parcurși pe teritoriul Regiunii Vest.5 În regiune, Dunărea este
navigabilă pe întreg traseul.
Se consideră că la Baziaș începe sectorul de defileu carpatic al Dunării, cu o lungime de 315
km, între Munții Locvei și Munții Almăjului, pe de o parte și Podișul Stara Pla nina din Serbia,
pe de altă parte.
Morfologia și structura geologică a văii au condus la formarea mai multor sectoare de
îngustare și lărgire, sub formă de bazinete sau depresiuni. Dintre acestea, se evidențiază
îngustarea de la confluența văii Nera cu Dun ărea, urmată de o mică lărgire (Depresiunea
Pojejena) și o altă îngustare înainte de Moldova Veche, localitate unde Dunărea se împarte în
două brațe care închid între ele Ostrovul Moldova Veche. În aval, apare un alt sector de
îngustare la Coronini, urmat de o lărgire ce corespunde cu Depresiunea Sichevița –Liubcova.
Defileul se îngustează din nou în aval între Drencova și Greben, în acest sector fiind incluse și
Cazanele Mari (3,8 km) și Cazanele Mici (3,6 km), având între ele Bazinetul Dubova.
Construire a barajului Porțile de Fier I a modificat substanțial aspectul defileului, datorită
ridicării apelor fluviului cu circa 28 m. Lacul de acumulare rezultat are o suprafață de
aproximativ 700 km2și un volum de apă de 12 km3. Defileul Dunării are o importanță ridicată

29
în regiune, atât din punct de vedere al funcțiilor de transport, industrială și turistică, cât mai ales
datorită lucrărilor de amenajare a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I.
Regiunea Vest se remarcă prin existența a nume roase lucrări hidrotehnice și de
hidroameliorație, cum ar fi: canale, diguri, baraje, sisteme de desecare. Astfel, în bazinul
Teuzului (afluent al Crișului Negru) s -au amenajat mai multe canale, cum ar fi Canalul Beliului
(Cermei –Tăut) și două sisteme de desecare. Cursul Crișului Alb, în special în zona de câmpie,
a fost supus mai multor intervenții hidromeliorative precum corectarea coturilor meandrelor ce
a condus la scurtarea cursului cu 39 km, îndiguirea pe o distanță de 140 km, alimentarea cu apă
a Canalului Morilor, care urmărește cursul Crișului Alb pe la sud și colectează afluenții de
dimensiuni mici ai acestuia. În sectorul de câmpie al bazinului Mureșului s -au efectuat de
asemenea numeroase lucrări de hidroameliorații, în special canale cum ar fi : Canalul Matca,
care colectează tributarii Mureșului dinspre Munții Zarandului și îi direcționează spre sistemul
Crișului Alb, Canalul Ier, important pentru îndepărtarea excesului de apă freatică și de suprafață
între Mureș și Crișul Alb, Canalul Turnu –Dorobanți, Canalul Arad –Pecica, Canalul
Mureșelul sau Mureșul Mort, cu rol de colectare a apelor reziduale a Municipiului Arad. Alte
două canale importante au fost realizate între Bega și Timiș, unul de alimentare a Begăi din
Timiș, la Coștei si altul de descărcare a Begăi în Timiș, la Topolovăț –Hitiaș. Pe râul Bega,
aval de Timișoara, au fost construite un canal navigabil, ecluze și chiar o mică uzină
hidroelectrică la Timișoara. În bazinul Pogănișului (afluent al Timișului) s -au efectuat îndiguiri
pe100 km lungime și un sistem de desecare.
Un aspect important este cel al existenței unui mare număr de lacuri naturale, situate în
special în zonele montane ale regiunii. Cele mai semnificative sunt lacurile carstice precum:
Lacul Dracului (în Cheile Nerei ) și Ochiul Beiului (Beușnița), Lacul Coronini toate în Munții
Aninei și lacurile glaciare, cum ar fi: Iezerul Țarcu, Pietrele Albe (Munții Țarcu), Tăul Mare,
Tăul Mic, Tăul Negru, Tăul Porții, Bucura, Zănoaga Mare, Judele, Slăveiul, Stănișoara,
Țapului, G aleșul (Munții Retezat), Gâlcescu, Roșiile, Zăvoaiele, Mândra, Deneș (Munții
Parâng), Iezerul Mare și Iezerul Mic
(Munții Șureanu).
În urma unor lucrări hidrotehnice de anvergură a apărut un număr însemnat de lacuri
de acumulare, pe aproape toate râurile i mportante ale regiunii. Astfel, se pot aminti: Porțile de
Fier (Dunăre), Gozna, Văliug, Secu, Bârzava (Bârzava), Trei Ape, Hitiaș (Timiș), Poiana
Mărului (Bistra Mărului), Surduc (Gladna), Herculane și Valea lui Iovan (Cerna), Taria (Taria),
Teliuc sau Cin ciș (Cerna hunedoreană), Valea de Pești (Jiu), Gura Apelor, Hațeg (Râul Mare),
Pogăniș (Pogăniș), Tauț (în bazinul Cigherului), Pădureni.
2.1.4. Resursele de apă de suprafață și subterane
În ansamblul lor, resursele de apă reprezintă o necesitate esențială pent ru om, în primul
rând pentru sănătatea sa (consumul de apă) și în al doilea rând o necesitate pentru derularea
activităților sale, fie că este vorba despre procurarea hranei (agricultură) sau procurarea de
bunuri (industrie).
Așadar, resursele de apă au ju cat un rol crucial de -a lungul istoriei datorită necesității
omului pentru apă (în primul rând pentru supraviețuire), observându -se că de la începutul
existenței acestuia așezările sale erau situate în apropierea apei.
Formarea, regimul resurselor de a pă sunt determinate de factorii fizico -geografici
și geologici. În acest sens, principalii factori care ,,influențează formarea resurselor de apă
subterană sunt condițiile climatice la care se adaugă și alți factori cum ar fi: relieful, solul cu
scoarța de alterare, structura geologică, vegetația și activitatea umană.

30
La nivel global resursele de apă sunt reprezentate de apă sărată (97%) și apă dulce
(3%), cea mai mare cantitate de apă dulce fiind stocată în ghețari.
La nivel regional, resursele de ap ă sunt reprezentate de rețeaua de ape curgătoare, ape
subterane și lacuri. Privind apele curgătoare, la nivel regional, se observă datorită influenței în
primul rând a climei, o cantitate mai mare de apă primăvara (datorită topirii zăpezilor) și un
minim a l debitelor (resurse mai puține) la sfârșitul verii și începutul toamnei datorită secetei
prelungite.
În județul Arad resursele de apă subterană pot să varieze între adâncimi de 0,5 -15 m.
În zona de luncă a Mureșului și în cea a Crișului Alb, apele sunt cantonate la adâncimi mici (0,5
-1m), pentru ca în zona de câmpie apele să fie prezente aproape de suprafață (1 -2 m). În zona
de dealuri adâncimea acestora este mai mare (10 -15m), pentru ca în zona de munte apele
subterane să se găsescă la adâncimi de 2-5 m. De asemenea în cadrul județului se găsesc
importante izvoare minerale, renumite pentru calitățile sale –Apele minerale Lipova.
În județul Caraș -Severin, nivelele hidrostatice medii (adâncimea la care găsește apă) se
situează la adâncimi cuprinse între 2 –5 m (zonele joase) și peste 5 m în zonele înalte.9 De o
importanță deosebită o reprezintă apele termo -minerale de la Băile Herculane, izvoare termale
care prin efectele curative și prin vechimea exploatării lor aduc stațiunii Băilor Herculane o
importanță deosebită la nivel european.
În ceea ce privește sursele de apă potabilă, comunele și orașele din cuprinsul județului
pot fi alimentate în condiții bune, dar se întâlnesc și situații dificile, cum ar fi cele de mai jos:
-Localitate fără sursă de apă–Carașova
-Localități cu izvoare cu debite insuficiente: Stăncilova (comuna Șipotu Nou),
Cărbunari, Știnăpari (comuna Cărbunari), Padina Matei (comuna Gârnic) și
Gărâna (comuna Brebu Nou) și cartierul Doman din Reșița
-Localități cu sursă de ad âncime, dar cu foraje insuficiente: Tirol (comuna Doclin),
Fizeș (comuna Berzovia), Comorâștie (comuna Forotic).
În județul Hunedoara zăcămintele acvifere sunt formate din strate acvifere în cristalin
până la cele sub sedimentare, o caracteristică aparte f iind cea a ,,apelor de inflitrație și cursurilor
subterane în zonele calcaroase.’’11 Importante resurse de ape minerale și termale se găsesc la
Băcaia, Boholt, Călan, Geoagiu și Vața de Jos.
Din totalul resurselor de apă, în județul Timiș aproximativ 75% s unt reprezentate de
apele de suprafață și 25% de apele subterane.12 În acest județ cele mai importante ape
subterane se găsesc în zona de câmpie, adâncimea acestora variind între 1 –2 m în zona joasă și
5-10 m în zona înaltă de câmpie.13 În zona de deal a pele subterane se găsesc la o adâncime de 6
–10m.
În zona de câmpie a județului Timiș la o adâncime de 50 –60 m se găsesc izvoare
puternic mineralizate cu ape carbogazoase și sulfuroase, ape forate la Timișoara, Buziaș,
Sânnicolau Mare, Ivanda, Sîrbova, etc.
Așa cum s -a afirmat la începutul acestui subcapitol, resursele de apă dulce au o
importanță deosebită în primul rând datorită necesității omului de a consuma apă și mai apoi de
a-și desfășura activitățile economice, calitatea fiind un subiect tratat a parte în cadrul capitolului
de mediu.
2.1.5. Biodiversitatea
Biodiversitatea sau diversitatea biologică este un termen folosit pentru a defini
varietatea vieții pe Pământ și a diverselor forme pe care acestea le îmbracă.15 De asemenea
biodiversitatea exprimă u n termen care vorbește despre variația formelor de viață ale unor

31
specii sau ecosisteme, de cele mai multe ori biodiversitatea fiind o unealtă de măsurare a
sănătății ecosistemelor.16
Regiunea Vest se încadrează, din punct de vedere fitogeografic, la două mari regiuni
fitogeografice europene și anume: regiunea central -europeană și regiunea macaronezo –
mediteraneană (subregiunea submediteraneană). Regiunea central -europeană este caracteristică
masivelor Codru -Moma, Metaliferi, Bihor, depresiunilor intramonta ne de pe Crișul Alb,
munților ce fac parte din grupa Retezat -Godeanu (Retezat, Țarcu, Godeanu, Vâlcan) și
din grupa Parâng (Parâng, Șureanu), inclusiv depresiunile intramontane (Petroșani, Hațeg).
Regiunea macaronezo -mediteraneană include Munț ii Poiana Ruscă, Munții Banatului, Munții
Cernei, Munții Mehedinți, Munții Zarandului, Culoarul Murelului, Dealurile Banato -Crișene și
Câmpia de Vest.
Din punct de vedere a zonalității latitudinale a vegetației, cea mai mare parte a
teritoriului Regiunii V est se incluse zonei silvostepei, cu o subzonă a pâlcurilor de pădure de
stejari mezofili, în principal cu stejar pedunculat (Quercus robur) la nord de Mureș; o subzonă a
pâlcurilor de pădure de stejari submezofili -termofili cu stejar pufos (Quercus pubesc ens), în
zonele de câmpie joasă și o subzonă a pâlcurilor de pădure de stejari submezofili -termofili cu
cer (Quercus cerris) și gârniță (Quercus frainetto).
O caracteristică importantă a repartiției vegetației în este zonalitatea altitudinală.
Astfel, vege tația se desfășoară diferențiat pe mai multe etaje altitudinale.
Etajul nemoral (al pădurilor de foioase) desfășurat între 300 -400m și 1200 -1400m,
cuprinde un subetaj al pădurilor de gorun și de amestec cu gorun și un subetaj al pădurilor de
fag și de ames tec de fag cu rășinoase. Cele mai răspândite specii în acest etaj sunt: fagul (Fagus
sylvatica), teiul pucios (Tilia cordata), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), frasinul
(Fraxinus excelsior), scorușul de munte (Sorbus aucuparia). La limita inferioar ă, fagii se
amestecă cu gorunul (Quercus petraea) și cu carpenul (Carpinus betulus), iar spre limita
superioară se asociază cu molidul (Picea abies) și bradul (Abies alba) dintre rășinoase. Pădurile
de fag din Munții Banatului și din sud -vestul Carpaților Meridionali (Munții Cernei și Munții
Mehedinți) cuprind și unele specii de origine mediteraneană, cum ar fi: nucul (Juglans regia),
castanul (Castanea sativa), alunul turcesc (Corylus colurna), liliacul (Syringa vulgaris).
Etajul boreal (al pădurilor de mo lid) extins între 1200 -1400m și 1600 -1800m, este bine
reprezentat în Carpații Occidentali și este mai fragmentat și mai slab dezvoltat în Carpații
Meridionali. Caracteristice pentru acest etaj sunt următoarele specii lemnoase înalte:
molidul (Pi cea abies), care formează subetajul molidișurilor; zâmbrul (Pinus cembra) și
zada (Larix decidua), la limita superioară; mesteacănul (Betula pendula), paltinul de munte
(Acer pseudoplatanus), plopul tremurător (Populus tremula), scorușul de munte (Sor bus
aucuparia) și salcia căprească (Salix caprea) în rariștile pădurilor de molid și de -a lungul văilor.
Etajul subalpin (sau al jneapănului) întâlnit între 1600 -1800m și 2000 -2200m, este
alcătuit dintr -un subetaj al rariștilor și unul al arbuștilor pitici . Speciile care individualizează
acest etaj sunt: jneapănul sau jepul (Pinus mugo), ienupărul pitic (Juniperus sibirica), smiradrul
sau bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), afinul (Vaccinium myrtillus), merișorul de
munte (Vaccinium vitis -idaea) și co acăz (Bruckentalia spiculifolia).
Etajul alpin prezent la altitudini de peste 2000 -2200m, este alcătuit din pajiști scunde și
tufărișuri pitice, formate din asociații de salcie pitică (Salix reticulata), mesteacăn piti c (Betula
nana) și merișor de munte(Vaccinium vitis-idaea). Dintre plantele alpine se remarcă
argințica (Dryas octopetala), floarea de colț (Leontopodium alpinum), cupe (Gentiana
kochiana), degetăruții (Soldanella pusilla), ghițura (Gentiana verna), barba ungurului (Dianthus
spiculifolius).
Munții Banatului, Munții Cernei și Munții Mehedinți se remarcă prin prezența
elementelor submediteraneene cum ar fi: cărpinița (Carpinus orientalis), liliacul sălbatic

32
(Syringa vulgaris), mojdreanul (Fraxinus ornus), alunul turcesc (Corylus colur na), cornul
(Cornus mas), scumpia (Cotigus coggygria). În sudul Munților Banatului, spre Defileul
Dunării, este prezent și fagul oriental (Fagus orientalis), iar în pădurile de conifere din Munții
Banatului a fost aclimatizat bradul duglas (Pse udotsuga menziesii).
La nivelul Regiunii Vest se întâlnesc 20 de specii de plante rare, periclitate și
endemice, care necesită măsuri de conservare. Dintre acestea se pot aminti câteva: pinul negru
de Banat (Pinus nigra ssp banatica), zâmbrul, tisa (Taxus baccata), floarea de colț, narcisa
(Narcissus stellaris), ghințura galbenă (Gentiana lutea), cornaciul (Trapa natans), ghiocelul
(Galanthus nivalis), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), arnica (Arnica montana).
Figura13Rețeaua hidrografică în regiunea Vest (ADR Vest)
Prin varietatea, bogăția și originalitatea ei, fauna acestei regiuni prezintă o importanță
deosebită și reprezintă totodată pentru multe specii limita nordică a arealului de răspândire.
Diversitatea mare de elemente se datorează în primul rând varietății biotopurilor, ceea ce
a determinat existența, în regiune, a numeroase specii de câmpie joasă și chiar de stepă, de
zăvoaie, precum și numeroase elemente caracteristice zonelor colinare și regiu nilor carstice și
montane.
Această regiune este una dintre puținele din țară unde poate fi observată o diversitate
de elemente rare și unde pe o suprafață restrânsă pot fi întâlnite un număr mare de specii de
păsări care pot fi: oaspeți de iarnă sau de var ă, specii de pasaj sau sedentare.
În ceea ce privește speciile de pești, apele din regiune conferă condiții optime
dezvoltării lipanului (Tymallus tymallus) și mrenei (Barbus barbus) în sectorul montan și
colinar, a crapului (Cyprinus carpio) și cleanului (Leuciscus cephalus) în sectorul de câmpie.

33
Fauna de reptile este reprezentată prin elemente termofile, multe dintre acestea fiind
însă vulnerabile și rare așa cum sunt: șopârla de ziduri (Lacerta muralis), broasca țestoasă de
apă (Emys orbicularis), broas ca țestoasă de uscat (Testudo hermanni), vipera cu corn (Vipera
ammodytes ammodytes), ultimele două fiind de origine mediteraneană și având ca areal de
răspândire Munții Banatului și sud -vestul Carpaților Meridionali.
Dintre speciile protejate de păsări se pot aminti: stârcul cenușiu sau bâtlanul (Ardea
cinerea), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax), buhaiul de
baltă (Botaurus stellaris), egreta mare (Egretta alba), egreta mică (Egretta garzetta), codalbul
(Haliaetus albi cilla), Ardeola ralloides, Ixobrychus minutus.
Mamiferele de interes comunitar, întâlnite la nivelul Regiunii Vest sunt: pisica
sălbatică (Felis silvestris), râsul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), vidra
(Lutra lutra), capra neagră (R upicapra rupicapra), liliacul mare cu bot ascuțit (Myotis myotis),
liliacul lui Blasius (Rhynolophus blassi), liliacul lui Mehelyi (Rhynolophus mehelyi), liliacul
mare cu nas de potcoavă (Rhynolophus ferrumequinum), liliacul cu nas de potcoavă
(Rhynolophus hipposideros), liliacul mediu cu nas de potcoavă (Rhynolophus euryale).
2.1.6. Solul
Solurile sunt rezultatul direct al interacțiunii dintre condițiile geologice,
geomorfologice, climatice, cele legate de vegetație și faună și nu în ultimul rând cele antropice .
Din punct de vedere pedogeografic, Regiunea Vest se include în regiunea carpatică și
în regiunea banato -crișană. Toate clasele de soluri sunt bine reprezentate în regiune, prezentând
și o etajare altitudinală. Astfel, Câmpiei Banato -Crișene îi sunt speci fice molisolurile și pe arii
mai restrânse vertisolurile. În Dealurile Banatului și Crișanei s -au dezvoltat solurile din clasa
argiluvilosuri și cambisoluri. În Munții Carpați se întâlnesc spodosoluri la altitudini de peste
1500-1600 m și umbrisoluri la al titudini mijlocii (1000 -1400m) și mari (peste 1800m). În
depresiunile intra -și submontane sunt caracteristice argiluvisolurile, cambisolurile și solurile
hidromorfe. În sectoarele joase, slab drenate ale Câmpiei Banato -Crișene și în luncile și terasele
unor râuri se întâlnesc soluri hidromorfe, halomorfe, soluri organice și soluri neevoluate.
Molisolurile, datorită conținutului ridicat de humus, sunt cele mai fertile soluri pentru
cultura plantelor. Răspândirea mare a acestui tip de soluri în Regiunea Vest , cât și fertilitatea
ridicată a acestuia a transformat Câmpia Banato -Crișană în cea de -a doua mare zonă agricolă a
țării, după Câmpia Bărăganului.
Terenurile agricole sunt apreciate după măsura în care pot fi folosite în agricultură
(gradul de fertilitate ). Din acest punct de vedere ele sunt împărțite în mai multe clase (clasa I, II,
III, IV,V ) de calitate. Pentru Regiunea Vest, repartiția suprafețelor agricole pe clase de
activitate este redată în figura următoare:

34
Figura14Repartiția terenurilor agricole în regiunea Vest (PRAM 2006)
Analizând situația suprafețelor agricole din regiune în funcție de clasele de bonitare, se
constată că cea mai mare parte a solurilor se încadrează în clasele III și IV (58,08 %) și doar
15,89 % î n clasa V (I –calitate foarte slabă, V –calitate foarte bună).
O altă resursă a solului este dată de vegetația forestieră.
În anul 2011 în Regiunea Vest pădurile ocupau 34,5%17 din totalul suprafeței
regiunii. La nivel național pădurile ocupă 28,5% din teritoriu, regiunea Vest fiind peste media
națională.18
Comparativ cu media regională (34,5%), procentul ocupat cu păduri în județele
Hunedoara și Caraș -Severin este mult mai mare (48 -52%). În munții din grupa Retezat –
Godeanu, gradul de împădurire este rid icat (aproximativ 70% din suprafața de aproape 4000
km2), ceea ce a favorizat dezvoltarea unui sector intens de exploatare, cu unități de prelucrare la
marginea muntelui (Caransebeș). De asemenea, în Munții Poiana Ruscă, pădurea deține în jur
de 75% din su prafața masivului, cu frecvență mai ridicată în vest (pînă spre 90%) și mai
coborâtă spre est (sub 60%). În Munții Banatului, fondul forestier este de asemenea ridicat (în
Munții Semenic gradul de împădurire atinge 65%), aici predominând pădurile de fag. V egetația
forestieră este relativ bine reprezentată și în Munții Apuseni, unde în jur de 55% din spațiul
montan este ocupat de pădure, fapt ce a stat la baza dezvoltării economiei din zonă. În sud –
vestul Munților Apuseni (care aparțin Regiunii Vest), domină pădurile de foioase (fag, stejar,
gorun, cer, etc).
Privind fondul forestier este important de avut în vedere rolul esențial pe care pădurea
îl ,,joacă’’ în viața omului, iar pentru atingerea unei dezvoltări durabile a unui spațiu în cazul de
față Regiune a Vest este bine de avut în vedere gradul la care pădurea se defrișează în scopul
extinderii terenurilor agricole sau din alte considerente, pentru că aceasta poate duce la
reducerea gradată a fondului forestier, modificări în ceea ce privește etajarea în altitudine a
vegetației, dar și efecte negative cu impact direct asupra omului: alunecări de teren, avalanșe,
etc.

35
Figura15Structura fondului funciar în regiunea Vest (ADR Vest)
O altă resursă a solului pe lângă fertilitate ș i pădure este dat de potențialul solului de a
furniza biocombustibil, de exemplu bioetanol, combustibil provenit din grâu, porumb, sfeclă de
zahăr sau cartofi. Chiar dacă nu sunt disponibile date dacă se valorifică acestă resursă în
regiunea Vest, aceasta dispune de un potențial bine conturat dat de marea pondere a suprafețelor
agricole în județele Timiș (79,7%) și Arad (64,2%).
O altă resursă a solului poate fi dată de componenta ecologică a acestuia, prin
protejarea diferitelor obiective naturale (surse d e apă dulce, reducerea emisiilor gazelor cu efect
de seră, mlaștini cu valoare ecologică, etc.), dar și prin valorificarea acestora într -un scop
economic însă fără a afecta potențialul sau diversitatea respectivului areal. Este important de
avut în vedere atât în valorificarea resurselor solului, cât și cele ale subsolului (prezentate mai
jos) principiul dezvoltării durabile, principiu care permite accesul la resurse într -un mod
echilibrat și integrat unui plan de dezvoltare fără a periclita accesul viitoar elor generații.
2.1.7. Resursele naturale
Ca urmare a reliefului variat, regiunea posedă bogate și diverse resurse naturale.

36
Figura16Resursele naturale în regiunea Vest (ADR Vest)
Hidrocarburi lichide și gazoase se găsesc în speci al în zona de câmpie la Pecica, Turnu
(județul Arad), Biled, Călacea, Dudeștii Vechi, Satchinez, Șandra, Variaș (jud. Timiș).
Minereurile de metale feroase și neferoase predomină în zonele de deal și de munte:
-aur și argint la Chisindia, Cladova, Dud (jud. Arad) și la Brad (jud. Hunedoara);
-cupru la Bradișoru de Jos, Dognecea, Moldova Nouă, Oravița, Sasca Montană (județul
Caraș-Severin), fier la Moneasa (jud. Arad), Dognecea, Ocna de Fier, Topleț (jud.
Caraș-Severin), Ghelari (jud. Hunedora),
-mangan la De linești, Pârnești (jud. Caraș -Severin) și Baru Mare (jud. Hunedora);
-molibden la Leasa, Săvârșin (jud. Arad)
-minereuri complexe la Băița, Forotic, Moldova Nouă, Sasca Montană (jud. Caraș –
Severin) Brad, Deva, Săcărâmb (jud. Hunedora);
-minereuri radioactiv e la Bârzava, Iacobini, Milova, Pătârș, Săvârșin (jud. Arad),
Ciudanovița (jud. Caraș -Severin);
-sulfuri polimetalice la Oravița, Moldova Nouă, Rușchița, Sasca Montană (jud. Caraș –
Severin) și Muncelu Mic (jud. Hunedora).
Regiunea Vest este deosebit de bog ată în zăcăminte de cărbuni care sunt concentrate în
special în județele Hunedoara și Caraș -Severin:
-antracit la Dognecea și Lupac (jud. Caraș -Severin),
-cărbune brun la Mehadia (jud. Caraș -Severin), Lunca și Țebea (jud. Hunedora),
-huilă la Anina, Doman, Ru sca Montană, Secu (jud. Caraș -Severin), Depresiunea
Petroșani, Ponor (jud. Hunedora), Sinersig (jud. Timiș),
-lignit la Dalboșeț, Goleț, Ilova (jud. Caraș -Severin), Sinersig, (jud. Timiș) și

37
-șisturi bituminoase la Anina, Doman, Reșița (jud. Caraș -Severin).
Materiale de construcții:
-andezit, asbest: la Dieci, Ineu, Hălmagiu, Leasa, și Pâncota (jud. Arad)
-argile refractare: la Biled, Cărpiniș, Deta, Jimbolia, Lucareț, Lugoj (jud. Timiș),
-calcar la Iacobini (județul Arad) Anina, Mehadica (jud. Caraș -Severin), Luncani
(jud. Hunedoara) și Nădrag (jud. Timiș),
-marmură la Bucova, Rusca Montană, Rușchița (jud. Caraș -Severin) și Alun (jud.
Hunedoara)
-nisip, granit, granodiorit și diorit la Păuliș, Radna, Săvârșin (jud. Arad) dar și la
Brădișoru de Jos, Glimboca, Mehadia (jud. Caraș -Severin),
-nisip cuarțos la Ghioroc, Păuliș (jud. Arad), Brănești, Gladna Montană, Tomești
(jud. Timiș),
-nisip metalurgic la Doclin, Surducu Mare (jud. Caraș -Severin).
Izvoarele termale, minerale și de apă plată co nstituie, de asemenea, importante
bogății naturale ale regiunii, cunoscute și captate din cele mai vechi timpuri. Potențialul balnear
al apelor termale este valorificat în următoarele stațiuni de interes național și regional: Băile
Herculane în județul Car aș-Severin, Geoagiu -Băi în județul Hunedoara și Moneasa în județul
Arad. Alături de acestea, sunt prezente și stațiuni mai mici, de interes local, cum ar fi: Vața de
Jos și Călan -Băi în județul Hunedoara, Băile Călacea și Bogda în județul Timiș, Băile Lipo va în
județul Arad. Sunt valorificate intens apele minerale de la Lipova (Arad), Buziaș (Timiș),
precum și apa plată de la Băile Herculane (Caraș -Severin).
În anul 2007, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a eliberat o
listă a obiective lor miniere (mine și cariere) închise, această listă cuprinzând doar companiile
deținute de statul român.
În România, cadrul legislativ privind închiderea minelor este asigurat de Manualul de
Închidere a Minelor, elaborat în baza Legii minelor nr.85/2003, Legii protecției mediului
nr.137/1995, cu modificările și completările ulterioare și a Legii apelor nr. 107/1996.
Din domeniul cărbunelui superior au fost cele localizate în Depresiunea Petroșani:
Lupeni, Petrila, Uricani, Urcani 5 Vest, Uricani 5 Est, Ani noasa, Vulcan II, etc. O altă mină din
județul Hunedoara este Ohaba –Ponor, din județul Craș -Severin fiind închisă mina de la
Bozovici, Lupac, etc.
De asemenea, de suferit au avut și minele în care se exploatau minereurile cuprifere,
auro-argentifere, fe roase, polimetalice (feroase). Aceste mine au fost administrate de către
CNCAF Minvest Deva, fiind cuprinse pe teritoriile județelor Caraș -Severin și Hunedoara, dintre
cele mai importante fiind Ruschița, Ocna de Fier (județul Caraș -Severin) cât și Brad, De va,
Ghelari, Sasca Montană, etc. (jud. Hunedoara).
Dintre cele mai importante mine unde se exploata minereuri neferoase se află cele de
la Moldova Nouă (jud. Caraș -Severin). Minele unde se exploatau minereurile radioactive
(de exemplu uraniumul) s -au închis la
Ciudanovița și Bârzava (jud. Caraș -Severin).
Din totalul de 462 de mine și cariere închise până în anul 2007, aproximativ 100 de
mine și cariere au fost închise pe teritoriul Regiunii Vest, adică 23,27% fiind închise
reprezentând aproape un sfert din totalul minelor închise din Romania.19
2.2.Caracteristicile socio -economice ale regiunii Vest
În acest subcapitol s -a avut în vederea evidențiere celor mai importante trăsături care
individualizează Regiunea Vest din punct de vedere socio -economic . Astfel, au fost punctate

38
elemente legate de populație, piața forței de muncă, dezvoltarea urbană, spațiul rural,
infrastructura și activitatea economică. Analiza nu este exhaustivă, aceste subiecte fiind
prezentate in extenso în următoarele capitole.
sârbi, slovaci, italieni, bulgari, ucrainieni, etc. Grupul minorităților care trăiesc în Regiunea
Vest reprezentată la recensământul din anul 2002, 11,7% din populația regiunii.
Din punct de vedere al distribuției populației pe cele două medii de rezidență, se
remarcă o preponderență a populației din mediul urban în județele Hunedoara și Timiș,
Regiunea Vest având în anul 2005 un grad de urbanizare a populației (63,6% populație urbană)
mai mare decât media națională (54,9%). Aceasta se datorează și faptului c ă județul Hunedoara
are cel mai ridicat grad de urbanizare din țară (76,9%), situându -se pe locul al doilea în
România după capitala București.
Mișcarea naturală a populației se caracterizează printr -o natalitate în continuă scădere (9,5 ‰)
și o mortalitat e foarte ridicată (13 ‰), ceea ce are ca rezultat un spor natural negativ ( -3,5‰),
cauză majoră a scăderii drastice a populației în regiune.
Dinamica teritorială a populației din Regiunea Vest este definită de un sold al migrației
interne pozitiv (0,7‰) și un sold al migrației internaționale negativ ( -0,55‰ ), ce conduce la un
sold al migrației totale pozitiv (0,15‰) la nivelul întregii regiuni. Fenomenul de migrație intra –
regională este prezent datorită forței de atracție pe care o exercită două dintre or așele regiunii,
Timișoara, respectiv Arad, considerate veritabili poli de atracție atât pentru ansamblul județelor
limitrofe, cât și pentru populațiile județelor din nordul și din nord -estul țării.
2.2.1. Piața forței de muncă
Forța de muncă a regiunii reprezin tă factorul care a contribuit cel mai mult la
dezvoltarea socio -economică, aceasta fiind motivată, flexibilă, inovativă, dar și cu un grad
ridicat de specializare, contribuind astfel la dezvoltarea unui mediu antreprenorial dinamic.
Cea mai mare parte a po pulației ocupate din regiune este angajată în sectorul terțiar
(37,8%), urmat de industrie (29,2%) și de agricultură (28%). Ponderea populației ocupate civile
are valorile cele mai ridicate în județele Timiș și Arad, parțial și datorită faptului că celelal te
două județe din regiune, puternic industrializate –Hunedoara și Caraș -Severin, s -au confruntat
cu disponibilizări masive de personal în mineri și siderurgie. Deși s -a încercat reorientarea și
recalificarea foștilor angajați din sectorul industrial, rat a șomajului este încă ridicată în
Hunedoara (9,4%) și Caraș -Severin (7,9%), mult mai mare decât în celelalte două județe ale
regiunii, care sunt mai dezvoltate din punct de vedere economic și care se confruntă,
dimpotrivă, cu lipsa forței de muncă.
2.2.2. Dezvol tarea urbană
Orașele reprezintă poli de concentrare a populației, a activităților economice și cultural –
artistice și a resurselor relativ vechi care au cunoscut o dezvoltare constantă. Din păcate
perioada industrializării și a economiei planificate din an ii ’70 și ’80 și -a pus amprenta asupra
orașelor din regiune, existând localități cu caracter monoindustrial, care s -au confruntat cu reale
probleme de adaptare.
În ceea ce privește nivelul de echipare tehnică și socială a localităților, respectiv calitatea
străzilor și a spațiilor plantate, alimentarea cu apă și canalizarea, alimentarea cu gaze, telefonie,
încălzirea locuințelor, nivelul serviciilor de salubritate, este unul dezvoltat, chiar dacă în ultima
perioad nu s -au realizat investiții majore.

39
O parte din problemele cu care se confruntă orașele din România în general și cele din
Regiunea Vest în special pot fi rezolvate prin oportunitățile de finanțare disponibile pentru
România în perioada 2007 -2013.
2.2.3. Spațiul rural
Din punct de vedere al unităților a dministrativ -teritoriale, la sfârșitul anului 2005,
Regiunea Vest număra 12 municipii, 30 de orașe și 277 de comune, de care aparțineau un
număr de 1327 de sate.
Regiunea Vest cuprinde în teritoriul ei toate formele de relief din România, fapt ce
conferă c ondiții diferite de trai și existență pentru locuitorii acestor meleaguri, mai ales în
spațiul rural. În spațiul rural din Regiunea Vest trăiește 36,4% din totalul populației regiunii.
Populația rural din regiune se confruntă cu un fenomen de îmbătrânire d emografică determinată
de migrația masivă a populației tinere de la sate către orașe, care a avut loc în perioada de
industrializare forțată din intervalul 1960 -1985, precum și de natalitatea scăzut înregistrat în
ultimii ani. Totuși, populația din mediul rural al regiunii Vest înregistrează creșteri, soldul
migratoriu cel mai mare fiind în județul Timiș, urmat de județul Arad.
Activitățile economice care se desfășoară în mediul rural sunt foarte puțin
diversificate, viața economică a satului din regiunea V est fiind dominat de practicarea
agriculturii. Industria este un sector economic puțin dezvoltat în spațiul rural. Astfel, în ultimul
timp, o sursă alternativă pentru obținerea de venituri și pentru ocuparea forței de muncă o
reprezintă practicarea turismu lui rural și a agroturismului. De asemenenea, mediul
antreprenorial din spațiul rural este prea puțin dezvoltat. Domeniile de activitate ale
întreprinderilor, în principal microîntreprinderi, sunt restrânse, activitatea economică principal
desfășurată de a cestea fiind comerțul. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că
dezvoltarea activităților industriale și de servicii în spațiul rural presupune dezvoltarea în
prealabil a infrastructurii de acces și de utilități, necesară atât pentru desfășurarea a ctivităților
economice, cât și pentru asigurarea unui trai confortabil populației din aceste zone necesită
îmbunătățiri, modernizări și extinderi, în vederea creșterii gradului de atractivitate și a
competitivității regiunii.
În ceea ce privește infrastruc tura de transport, regiunea Vest deține o serie de avantaje,
precum:
-punctele de trecere a frontierei cu Serbia și Ungaria;
-prezența aeroporturilor în fiecare județ al regiunii, dintre care două sunt internaționale
–Timișoara și Arad, iar celelalte două, de importanță regională (Deva și Caransebeș)
sunt insuficient valorificate, dar cu reale șanse de dezvoltare pe viitor;
-prezența Coridorului Pan -European IV, cu cele două componente ale sale (rutieră și
feroviară) peste care se suprapun axa rutier TEN -T 7 și axa feroviar TEN -T 22 și a
Coridorului Pan -European VII, care coincide cu axa fluvial TEN -T 18 reprezentată de
fluviul Dunărea, important culoar în ceea ce privește transportul de mărfuri între
Europa Centrală și Marea Neagră;
-construirea autostrăzii N ădlac –Arad –Timi oara –Lugoj –Deva –Sibiu –Pitești –
București –Cernavodă –Constanța. Această autostradă , proiectată pentru a face
legătura între Budapesta și Marea Neagră, este prevăzută a traversa teritoriul regiunii
de la vest la est și se apr eciază că va satisface în mod corespunzător nevoile de
legături rapide între centrele Timișoara, Arad și Deva, contribuind totodată și la
fluentizarea traficului pe celelalte drumuri din regiune.

40
2.2.4. Activitatea economică
Din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economic , regiunea Vest este
considerată a fi o regiune dezvoltată, cu rezultate economice superioare mediei naționale și cu
potențial de creștere ridicat.
În regiunea Vest, atât produsul intern brut total cât și produsul intern brut pe locui tor,
exprimate atât în prețuri curente cât și în PPS au crescut de la un an la altul, acești indicatori
având un ritm de creștere superior mediei naționale.
Produsul Intern Brut pe Locuitor -indicatorul macroeconomic care reprezintă
principalul barometru al nivelului de dezvoltare economică -se situează în regiunea Vest la
114,7% din PIB -ul/locuitor la nivel național, situându -se pe locul doi pe țară, după Regiunea
București –Ilfov. Raportat însă la PIB -ul/locuitor în UE 25, PIB -ul/locuitor din Regiunea Vest
reprezentă în anul 2004 doar 39%.
Sectoarele cu contribuția cea mai ridicată la formarea valorii adăugate brute regionale
sunt în ordine: serviciile (50,3%), industria (28%), agricultura (16%) și construcțiile (6%).
investitorilor străini și spre cele lalte două județe din regiune (județele Caraș –Severin și
Hunedoara). În Regiunea Vest au fost atrase până în anul 2005, 6,81% (1491 mil. Euro) din
valoarea totală a investițiilor străine directe din România, 53% dintre aceste reprezentând
„investiții gre enfield”.
Activitatea de comerț exterior din Regiunea Vest este în creștere, în anul 2005 valoarea
schimburilor externe din regiune (importuri + exporturi) reprezentând 13% din valoarea totală a
comerțului exterior din România. Valoarea exporturilor a dep ășit în Regiunea Vest valoarea
importurilor, activitatea de comerț exterior din regiune având o contribuție pozitivă la
diminuarea deficitului balanței comerciale a României.
Regiunea Vest dispune de un remarcabil potențial turistic datorat prezenței în re giune a
numeroase resurse turistice naturale (forme de relief carstic, peisaje montane, lacuri, defilee,
izvoare minerale și termice -minerale, fond forestier, fond cinegetic, parcuri naționale, parcuri și
rezervații naturale, parcuri dendrologice, domenii schiabile, rezervații speologice), precum și
resurse turistice antropice (vestigii arheologice, monumente istorice și de artă, ansambluri
arhitecturale, monumente de artă plastică și comemorative, muzee și colecții, galerii de artă,
etnografie și folclor, partimoniu industrial tehnic).
Principalele tipuri și forme de turism practicate în Regiunea Vest sunt: turismul de
circulație și tranzit, turismul termal și balnear, turismul de odihnă și recreere, turismul de
afaceri, turismul cultural –istoric, turismul montan, speoturismul, turismul sportiv, turismul de
vânătoare și pescuit sportiv, turismul religios, turismul de croazieră, ecoturismul, turismul
urban, turism intercultural, turism gastronomic, turismul rural și agroturismul, turismul
industrial, turismul de aventură.
2.3.Prezentarea județelor componente ale regiunii Vest
2.3.1. Județul Arad
Județul Arad este situat în partea vestică a României, având o suprafa de 7754 km2, a
șasea ca mărime din țară. Județul se învecinează cu Ungaria la vest și cu județele Timiș la sud,
Hunedoara la est și sud -est, Alba la est și Bihor la nord.
Relieful județului cade în trepte de la est spre vest, incluzând toate unitățile majore de
relief.
Din punct de vedere hidrografic, județul se remarcă prin prezența a trei râuri
importante care traversează județul de la est spre vest: Mureșul, care drenează partea sudic a

41
județului pe o distanță de 250 km, Crișul Alb și Crișul Negru, în nordul județului la granița cu
județul Bihor. Este de remarcat că toate aceste râuri au și caracter trans frontalier. Județul are și
numeroase lacuri naturale, multe aflate în Lunca Mureșului, dar și lacuri antropice, dintre care
se poate aminti acumularea de la Tauț.
Dintre resursele naturale subsolice cele mai importante se pot aminti: zăcămintele de
hidroc arburi lichide și gazoase, minereuri metalifere (fier, mangan, molibden) și metale
prețioase (aur, argint), materiale de construcții (nisip, granit, andezit, asbest, caolin, marmură) și
ape minerale și termale.
Județul Arad avea la 1 iulie 2005 o populație de 459286 locuitori, din care 48,1%
bărbați și 51,9% femei și o densitate de 59,2 loc/km2, mult sub media național de 90,7 loc/km2.
Gradul de urbanizare al județului este de 55,5%, județul numărând zece localități urbane: un
municipiu reședință de județ ( Arad) și nouă orașe (Chișineu -Criș, Curtici, Ineu, Lipova, Nădlac,
Pecica, Pâncota, Sântana, Sebiș), 78 comune și 273 sate.
Județul Arad este unul multietnic și multiconfesional, alături de români conviețuind
maghiari, germani, slovaci, sârbi, rromi, bulga ri, etc.
Sporul natural este negativ ( -4,6‰) pe fondul unei natalități în scădere și a unei
mortalități ridicate. Soldul migratoriu total al populației este pozitiv (1,5‰), județul câștigând
populație din județele mai slab dezvoltate ale regiunii (Hunedoar a, Caraș-Severin) și pierzând
prin migrație externă.
Forța de muncă a județului este calificată și bine instruită.Din totalul populației
ocupate în anul 2005, 35,6% lucrează în industrie și construcții, 38,5% în sectorul serviciilor și
numai 25,9% în agric ultură. Rata șomajului conform recensământului din anul 2005 este scăzut,
de doar 3,6%, sub media național de 5,9%, județul confruntându -se cu problema șomajului prea
scăzut și a dezechilibrului între cerere și ofertă.
Agricultura este al treilea sector ec onomic ca importanță al județului Arad din punct de
vedere al populației ocupate (25,9% din populația ocupată a județului lucrează în agricultură).
De asemenea, contribuția agriculturii la cifra de afaceri a judetului este scăzută. Agricultura
practicată î n județul Arad este de subzistență, pentru autoconsum și deci neperformantă. Din
totalul suprafeței județului Arad, 66% reprezintă teren agricol, ceea ce conferă județului un
potențial agricol ridicat și locul patru în România.
Industria județului Arad es te caracterizată de o mai mare diversificare industrială,
îndeosebi în industria prelucrătoare. Principalele ramuri industriale reprezentate în județul Arad
sunt: producția de vagoane de cale ferat și material rulant, mobilă, componente pentru industria
autovehiculelor, îmbrăcăminte și tricotaje, mașini -unelte, mașini agricole. Volumul
preponderent domeniul financiar -bancar și de asigurări, de îngrijire personal , de organizare de
evenimente, de consultanță, etc.
Din punct de vedere turistic, județul Arad e ste o destinație atractivă posedând atât
obiective naturale (rezervații naturale și științifice, Parcul Natural Lunca Mureșului, izvoare
minerale și termale cu stațiuni la Lipova, Moneasa, podgorii la Miniș -Măderat), dar și obiective
antropice (cetăți și c astele medievale, așezăminte de cult, artă populară, situri arheologice, etc).
Județul Arad, prin Municipiul Arad, reprezintă un important nod feroviar, rutier și
chiar aerian. Densitatea căilor ferate (60,6 km/1000 km²) este net superioară mediei na ționale
(45,9 km/1000 km²), în schimb cea a drumurilor publice (28,9 km/100km2) este inferioară celei
naționale (33,5 km/100km2). Județul este străbătut de două drumuri europene (E68 -principal și
E671-secundar) și de Coridorul Pan -European IV, peste care s e suprapun axa rutieră TEN -T 7
și axa feroviară TEN -T 22. De asemenea, realizarea autostrăzii Nădlac –Arad –Timișoara –
Lugoj –Deva –Sibiu –Pitești –București –Cernavodă –Constanța va conecta regiunea atât de
Europa Centrală cât și de Marea Neagră, dar va asigura totodată județului o mai mare

42
conectivitate. Județul Arad dispune de un aeroport interna ional la Arad, cu o poziție strategică
atât în județ cât și în regiune.
2.3.2. Județul Caraș -Severin
Județul Caraș –Severin este situat în partea sud -vestic ă a României, având o suprafață
de 8519,7 km2, fiind al treilea ca mărime din țară. Județul se învecinează la vest și sud -vest cu
Serbia, având o graniță convențională pe o distanță de 70 km și una natural de -a lungul Dunării
pe o lungime de 64 km; la sud -est este limitat de județul Mehedinți, la est de județele Gorj și
Hunedoara, la nord -est de județul Hunedoara și la nord și nord -vest de județul Timiș.
Relieful Județului județului Caraș -Severin este unul predominant muntos, 65,4% din
suprafață fiind repre zentată de munți, dar nu lipsesc nici depresiunile (16,5%), dealurile
(10,8%) și câmpiile (7,3%). Relieful județului cade în trepte de la est spre vest, incluzând toate
unitățile majore de relief:
-Munții Banatului (Munții Aninei, Semenic, Locvei, Almăjului , Dognecei), Munții
Țarcu (Muntele Mic, Godeanu, Cernei), Munții Poiana Ruscă;
-Dealurile de Vest (dealurile Oraviței, Sacoșului, Tirolului);
-Câmpia de Vest (Câmpia Carașului și Câmpia Bârzavei);
-depresiuni și culoare de văi (depresiunile Almăjului, Caraș -Ezeriș, Domașnea –
Mehadia, culoarele Bistrei, Timiș -Cerna și Defileul Dunării).
Din punct de vedere hidrografic, județul se remarcă prin prezența a mai multor bazine
hidrografice importante: Dunărea, Nera, Carașul, Bârzava, Timișul, Cerna, Bistra și a
numero ase lacuri naturale de origine carstică (Lacul Dracului, Lacul Ochiul Bei, Lacul Coronini
din Munții Aninei) și glaciar Munții Semenicului și Almăjului.
Dintre resursele naturale cele mai importante se pot aminti: zăcămintele de cărbuni
(lignit, huilă), ș isturi bituminoase, minereuri metalifere și nemetalifere (fier, mangan, molibden,
plumb, zinc, titan), materiale de construcții (nisip, granit, andezit, asbest, marmur ), ape
minerale și termale și resurse forestiere (locul doi în țară cu peste 48% a supra fețelor ocupate de
păduri).
Populația județului Caraș -Severin era conform recensământului din anul 2005 de
331876 locuitori, din care 48,7% bărbați și 51,3% femei, cu o densitate de 39 loc/km2, mult sub
media națională. Gradul de urbanizare al județului e ra de 56,5%, județul numărând opt localități
urbane: un municipiu reședință de județ -Reșița, un municipiu -Caransebeș și șase orașe –
Anina, Băile Herculane, Bocșa, Moldova Nouă, Oravița, Oțelu Roșu, 69 comune și 288 sate.
Sporul natural este negativ ( -4,7‰) pe fondul unei natalități în scădere și a unei mortalități
ridicate. Soldul migratoriu total al populației este ușor peste zero (0,2‰), județul pierzând
populație prin migrație externă și intra -regională. Județul Caraș -Severin este de asemenea unul
multietnic și multiconfesional, alături de români conviețuind germani, slovaci, sârbi, maghiari,
romi, bulgari, etc.
În ceea ce privește forța de muncă a județului, din totalul populației ocupate în anul
2005, 24,1% lucrează în industrie, 4,1% în construcț ii, 37,8 % în agricultură și numai 34% în
sectorul serviciilor. Rata șomajului este ridicată (7,9% în 2005), peste media național (5,9 %),
ceea ce favorizează fenomenul de migrație intra -regional înspre poli de dezvoltare regională
(Timișoara, Arad).
Agric ultura reprezintă sectorul economic de bază al județului Caraș -Severin,
angrenând cel mai mare procent al populației ocupate în agricultură din Regiunea Vest (37,8%).
Agricultura practicată în acest județ este și ea una de subzistență, de autoconsum și d eci
neperformantă. Din totalul suprafeței județului Caraș -Severin, aproximativ 47% reprezintă

43
teren agricol, ceea ce conferă județului un potențial agricol ridicat. Ponderea suprafețelor
ocupate de păduri este de asemenea foarte mare în județul Cara -Severin (48,27%), din care
25% se încadrează în clasa de vârstă V, adică peste 100 ani.
Industria județului Caraș -Severin este caracterizată de o mai mare diversitate,
îndeosebi în industria grea. Principalele ramuri industriale reprezentate în județul Cara ș-
Severin apar în industria extractivă, siderurgică, metalurgică și constructoare de mașini.
Industria județului Caraș -Severin a fost afectată după anul 1989 de procesul de restructurare,
însoțit de disponibilizări masive de personal.
În ceea ce priveșt e sectorul serviciilor și activitatea întreprinderilor, județul Caraș -Severin
cunoaște o rămânere în urmă raportat la celelalte județe
Județul Caraș -Severin are un potențial turistic remarcabil posedând atât obiective
naturale de prim rang (rezervații n aturale, trei parcuri naționale: Domogled –Valea Cernei,
Semenic –Cheile Carașului, Cheile Nerei –Beușnița, un parc natural Porțile de Fier, izvoare
minerale și termale exploatate în stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane, stațiuni montane
precum S ecu, Crivaia, Semenic, Trei Ape, Poiana Mărului), dar și obiective ale patrimoniului
istoric, cultural și religios (castre, drumuri și băi romane, cetăți și castele medievale,
așezăminte de cult, artă populară, situri arheologice, muzee, etc). Contrar pot ențialului turistic
incontestabil, infrastructura turistică este însă deficitară sau de slabă calitate.
Județul Caraș -Severin este străbătut de un drum european (E70), de una din ramurile
Coridorului Pan -European IV, peste care se suprapun axa rutier TEN -T 7 și axa feroviar TEN -T
22 și de Coridorul Pan -European VII reprezentat de fluviul Dunărea, care coincide cu axa
fluvial TEN -T 18. Densitatea căilor ferate (40,4 km/1000 km²) este sub media na țional (45,9
km/1000 km²), iar cea rutieră înregistrează cea m ai redusă valoare din regiune (22,8 km/100
km²). La Moldova Nou se află unicul port al regiunii. Jude țul Caraș -Severin dispune de un
aeroport de importanță regional la Caransebeș, care în prezent nu este funcțional.
2.3.3. Județul Hunedoara
Județul Hunedoara e ste situat în partea central -vestic a României, având o suprafață de
7062,67 km2, adică aproximativ 3% din teritoriul României. Județul se învecineaz la nord și
nord-vest cu județul Arad, la vest cu județul Timiș, la sud -vest cu județul Caraș -Severin, la sud
cu județul Gorj, la sud -est cu județul Vâlcea, la est și nord -est cu județul Alba.
Relieful județului Hunedoara este unul preponderent muntos, munții ocupând circa
68% din suprafața totală a județului, fiind reprezentați de unități ale Carpaților Merid ionali care
depășesc frecvent 2000 m (Munții Șureanu, Parâng, Retezat, Godeanu, Țarcu, Vâlcan) și ale
Carpaților Occidentali (Munții Poiana Ruscă, Munții Metaliferi, Munții Bihor, ale căror înălțimi
depășesc rareori 1400 m). O altă treaptă de relief o repr ezintă depresiunile intramontane
(Depresiunea Petroșani, Depresiunea Hațegului, Depresiunea Brad) și culoarele de văi
(Culoarul Strei –Cerna, Culoarul Orăștiei, Culoarul Bistrei, Defileul Mureșului între Deva și
Zam), care oferă condiții propice pentru lo cuire și activități antropice.
Teritoriul județului este străbătut de următoarele râuri: Mureșul cu afluenții săi Streiul
și Cerna, Jiul, rezultat al unirii Jiului de Est cu Jiul de Vest și Crișul Alb care drenează partea
nordică a județului. Lacurile sunt mai ales de origine glaciară în Retezat (Tăul Mare, Bucura,
Zănoaga, Tăul Negru, Slăveiul), în Parâng (Gâlcescu, Roșiile) și din Șureanu (Iezerul Mare și
Iezerul Mic), dar se remarc și lacurile antropice (Cinciș și Valea de Pești).
Resursele naturale ce le mai importante ale județului sunt: zăcămintele de cărbuni
(huilă, cărbune brun), minereuri feroase și neferoase complexe, minereuri auro -argintifere,
materiale de construcții (dolomit, calcar, gips, nisipuri cuarțoase, travertin, marmură), ape
minerale și termale și resurse forestiere.

44
Populația județului Hunedoara număra 480.459 locuitori la 1 iulie 2005, din care
48,6% bărbați și 51,4% femei și o densitate de 68 loc/km2, sub media națională. Județul se
remarcă prin gradul ridicat de urbanizare (76,9%), cel mai mare din regiune și locul secund la
nivel național, determinat și de numărul mare de localități urbane (14): un municipiu reședință
de județ-Deva, șase municipii -Brad, Hunedoara, Petroșani, Lupeni, Orăștie, Vulcan, și șapte
orașe –Aninoasa, Călan, Geoagiu, Hațeg, Petrila, Simeria, Uricani, 55 comune și 457 sate.
Sporul natural este negativ ( -3,9‰), cauzat de natalitatea în scădere și mortalitatea foarte
ridicat. Soldul migratoriu total al populației este negativ ( -3,5‰), fiind și cel mai scăz ut din
regiune, județul pierzând populație prin migrație extern și intraregional , spre județele mai
dezvoltate ale regiunii. Județul Hunedoara se caracterizează și prin diversitate etnică (români,
maghiari, romi, germani, etc) și confesională, deși nu atâ t de pronunțată ca în celelalte județe
ale regiunii.
În ceea ce privește forța de muncă a județului, din totalul populației ocupate în anul
2005, 23,6% lucrează în agricultură, 33,2% în industrie, 5,2% în construcții și 38% în sectorul
serviciilor. Rata șo majului este foarte ridicată (9,4% în 2005), mult peste media națională (5,9
%) și cea mai ridicată din regiune, ceea ce favorizează fenomenul de migrație intra -regională
înspre polul, respectiv centrul de creștere regională (Timișoara, Arad).
Spre deosebi re de celelalte județe mai slab dezvoltate al regiunii (Cara -Severin),
agricultura în județul Hunedoara nu este, paradoxal, sectorul economic de bază al județului,
deținând cel mai scăzut procent al populației ocupate în agricultură din Regiunea Vest (23 ,6%).
Explicația ar putea rezida în faptul că relieful muntos nu oferă condiții propice practicării
agriculturii pe suprafețe extinse, dar și în puternica dezvoltare a industriei. Din totalul suprafeței
județului Hunedoara, numai aproximativ 39,8% reprezin tă teren agricol, fiind procentual cel
mai scăzut din regiune.
Industria județului Hunedoara este caracterizată de o mai mare diversitate, îndeosebi în
industria grea. Principalele ramuri industriale reprezentate în județul Hunedoara apar în
industria extr activă, siderurgică, metalurgică, dar sunt bine reprezentate și alte ramuri ca:
industria confecțiilor din textile, piele și blănuri, industria alimentară și a băuturilor, industria
textilă, industria de prelucrare a lemnului. Industria județului Hunedoara , ca și cea a județului
Caraș-Severin a fost afectată după anul 1989 de procesul de restructurare, însoțit de
disponibilizări masive de personal. Ca volum al producției industriale, județul Hunedoara se
situează pe locul șaselea în țară, apreciindu -se că asigură 3,4 % din producția la nivel național.
În ceea ce privește sectorul serviciilor și activitatea întreprinderilor, județul Hunedoara
cunoaște o rămânere în urmă raportat la județele dezvoltate ale regiunii (Arad, Timiș), atât în
ceea ce privește repa rtiția numerică, rezultatele lor economice, eficiența cu care folosesc forța
de muncă disponibilă sau investițiile directe brute realizate.
Județul Hunedoara este județul cu potențialul turistic cel mai ridicat din regiune, mai
ales din punct de vedere al obiectivelor antropice. Printre obiectivele naturale de importanță se
pot enumera: rezervații naturale și dacice în Munții Orăștiei (Sarmizegetusa Regia), cetăți și
castele medievale (Cetatea Devei, Castelul Corvineștilor din Hunedoara), așezăminte de cul t,
artă și obiceiuri populare (târgurile de pe Muntele Găina), situri arheologice, muzee (Muzeul
Aurului din Brad), etc. În ciuda potențialului turistic excepțional, infrastructura turistică este de
slabă calitate sau insuficient dezvoltată.
Județul Hunedo ara este străbătut de două drumuri europene principale (E68 și E79) și
de unul secundar (E673), de una din ramurile Coridorului Pan -European IV, peste care se
suprapun axa rutier TEN -T 7 și axa feroviar TEN -T 22. Densitatea căilor ferate (41,2 km/1000
km²) este sub media na țională (45,9 km/1000 km ²), în vreme ce cea rutieră înregistrează cea
mai mare valoare din regiune (45,4 km/100 km²), cu mult peste media na țional (33,5 km/100

45
km²). Jude țul Hunedoara dispune de un aeroport de importanță regională la De va utilizat în
prezent doar pentru activități de aviație sportivă.
2.3.4. Județul Timiș
Județul Timiș este cel mai vestic județ al României, ceea ce îi conferă o poziție
geografică privilegiată în raport cu Europa de Vest. Județul se învecinează la vest cu Unga ria, la
sud-vest cu Serbia și cu județele Arad la nord, Caraș -Severin la sud și Hunedoara la est.
Suprafața județului este de 8.696,7 km2, ceea ce reprezintă 3,65% din suprafața țării,
ocupând ca întindere locul întâi pe țară.
Relieful județului este des tul de variat, având drept formă de relief predominantă
câmpia (Câmpia de Vest cu subunitățile ei) care acoperă partea vestic și centrală a județului și
pătrunde sub forma unor golfuri în zona deluroasă. Aceasta din urmă este reprezentată de
Dealurile Bana tului și Crișanei (Dealurile Lipovei, Dealurile Surducului și Dealurile
Pogănișului) și se continuă spre est cu relief montan reprezentat de Munților Poiana Ruscă.
Teritoriul județului Timiș este străbătut de la est la sud -vest de râurile Bega și Timiș.
Înnord își urmează cursul, de la est spre vest, râurile Mureș si Aranca. Lacurile județului sunt
de suprafețe și adâncimi mici (Lacul Pogăniș, Lacul Surduc, Lacul Bârzava, etc).
Județul deține câteva resurse naturale subsolice semnificative precum: zăcămint ele de
hidrocarburi lichide și gazoase, minereuri metalifere (fier, mangan), materiale de construcții
(nisip, granit, andezit, bazalt, calcar, marmură, balast) și ape minerale și termale.
Județul Timiș avea la 1 iulie 2006 o populație de 659.299 locuitori , din care 47,9%
bărbați și 52,1% femei și o densitate de 75,8 loc/km2sub media națională de 90,7 loc/km2.
Gradul de urbanizare al județului este de 62,9%, județul numărând zece localități urbane: un
municipiu reședință de județ -Timișoara, un municipiu –Lugoj, și opt orașe –Sânnicolau Mare,
Jimbolia, Buziaș, Făget, Deta, Ciacova, Recaș și Gătaia, 85 comune și 312 sate.
Sporul natural al populației, deși cel mai ridicat din regiune este totuși negativ ( -2‰),
cauzat de o natalitate în scădere și o mortal itate general ridicată. Soldul migratoriu total al
populației este pozitiv (2,4‰) și cel mai mare din Regiunea Vest, județul atrăgând o populație
însemnată din județele mai slab dezvoltate ale regiunii (Hunedoara, Caraș -Severin), dar
pierzând prin migraț ie externă.
Forța de muncă a județului este înalt calificată și bine instruită, datorită existenței a
numeroase unități de învățământ superior de prestigiu și datorit cunoașterii mai multor limbi
străine ca urmare a multietnicității populației. Cea mai mar e pondere a populației ocupate civile
în anul 2005 se înregistra în sectorul terțiar, al serviciilor (41,5%). O pondere însemnată a
populației județului era ocupată în agricultură, reprezentând 24,9% din total. În ceea ce privește
populația ocupat din indu strie, aceasta reprezenta, în 2005, 28% din totalul populației ocupate,
în timp ce în domeniul construcțiilor activau 5,6% din total.
Rata șomajului în județul Timiș este scăzut (2,3% în 2005) aflându -se atât sub media
regională (5,1%), cât și sub media na țional (5,9%), județul confruntându -se cu problema
șomajului prea scăzut și a dezechilibrului între cerere și ofertă.
Agricultura reprezintă a treia ramură economică în județul Timiș, atât din punct de
vedere al populației ocupate, cât și în ceea ce priveș te contribuția la formarea Produsului Intern
Brut al județului. Potențialul agricol pe care îl are județul Timiș este remarcabil, datorită
suprafețelor agricole întinse (81% din suprafața jude ului) și solurilor de foarte bun calitate.
Deși în prezent aces ta este subvalorificat, se prognozează însă că în viitor să devin una dintre
cele mai atracive oferte de cooperare economică a județului Timiș pentru investitorii străini.
Industria județului Timiș este puternic și diversificată, fiind susținut de tradiție ,
localizarea vestică a județului, precum și de forța de muncă înalt calificată, atuuri care sunt

46
confirmate de prezența numeroasă a investitorilor, atât autohtoni cât și străini. Ponderea cea mai
însemnat în producția totală a județului (70%) o deține ind ustria prelucrătoare, cu principalele
ramuri ale acesteia, industria alimentară, industria chimică, industria de prelucrare a metalului și
a lemnului. Alte sectoare importante sunt industria textilă, a pielăriei și încălțămintei și industria
constructoare de mașini și echipamente.
Sectorul serviciilor este ramura economică principală în județul Timiș, atât în ceea ce
privește populația ocupată care activează în acest sector, cât și din punctul de vedere al
volumulului investițiilor. Sectorul serviciilor de interes public și privat a înregistrat în ultimii
ani o evoluție cantitativă și calitativă foarte rapidă, instituțiile de interes public și firmele private
care activează în acest domeniu remarcându -se printr-un grad tot mai ridicat de profesionalism
și eficiență. La domeniile de activitate clasice, se mai adaugă unele inovatoare inovatoare cum
ar fi: informatica, telecomunicațiile, domeniul financiar -bancar și de asigurări, de îngrijire
personală, de organizare de evenimente, de consultanță, etc.
În ceea ce privește oferta turistică, județul Timiș asigură condițiile practicării mai
multor tipuri de turism, chiar dacă patrimoniul natural și antropic nu este la fel de bogat
comparativ cu alte județe ale regiunii. Astfel, turismul de afaceri este practicabi l în centrele
urbane, mai ales în Municipiul Timișoara. Turismul balnear și de agrement este reprezentat prin
stațiunile Buziaș și Băile Călacea. Turismul cultural -istoric cuprinde rețele bogate de situri
istorice și arheologice, monumente istorice și de a rhitectură, biserici și muzee. De asemenea,
județul Timiș adăpostește Parcul Natural Lunca Mureșului (împreună cu județul Arad),
rezervații naturale și monumentele ale naturii cu un mare număr de specii de plante și animale
rare (mlaștinile de la Satchinez , parcul dendrologic Bazoș). Cu toate acestea, serviciile turistice
nu sunt competitive, gradul de utilizare a structurilor de cazare turistică fiind foarte redus
(29,5%).
Județul Timiș, prin Municipiul Timișoara, reprezintă un important nod regional
ferov iar, rutier și aerian. Județul este traversat de un drum european principal (E70) și de două
drumuri europene secundare (E671 și E673) și de Coridorul Pan -European IV, peste care se
suprapun axa rutieră TEN -T 7, care se desparte în două ramuri la Lugoj și axa feroviară TEN -T
22. De asemenea, autostrada Nădlac –Arad –Timișoara –Lugoj –Deva –Sibiu –Pitești –
București –Cernavodă –Constanța reprezintă o importanță semnificativă, oferind posibilitatea
conectării astfel a județului cu celelalte județe, p recum și cu rute importante din Europa
Centrală și Marea Neagră. Densitatea drumurilor publice (33,4 km/100 km ²) din Timiș este la
nivelul celei naționale (33,5 km/100 km ²) și superioar ă celei regionale (32,1 km/100 km²).
Rețeaua feroviară este foarte bine dezvoltată, cu o densitate a căilor ferate (91,9 km/1000 km²)
mult peste media regională (59,4 km/1000 km²) și națională (45,9 km/1000 km ²). Transportul
aerian este asigurat de Aeroportul Internațional Timișoara, al doilea aeroport ca importanță și
mărime din țară și cel mai important aeroport din Euroregiunea DCMT.
2.4.Managementul exploatării și întreținerii amenajărilor de irigații în regiunea Vest
2.4.1. Structura Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare (ANIF)
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (AN IF) administrează amenajările de
îmbunătățiri funciare din patrimoniul Statului Român, în regiunea Vest, prin filialele teritoriale
Timiș-Mureș Inferior și Mureș -Oltul Mijlociu.

47
Figura17Structura organizatorică ANIF la nivel n ațional (ANIF)
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) filiala teritorială Timiș -Mureș
Inferior administrează amenajările de îmbunătățiri funciare din județele Timiș, Arad -prin
unitatea de administrare Arad, și Caraș -Severin-prin unitatea d e administrare Caraș -Severin.
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) filiala teritorială Mureș -Oltul Mijlociu
administrează amenajările de îmbunătățiri funciare din județul Hunedoara prin unitatea de
administrare Hunedoara.
2.4.2. Amenajarări de iriga ții existente în regiunea Vest
2.4.3. Statistici privind lucrările de irigații
2.4.4. Perspectiva finanțării pentru reabilitarea și modernizarea amenajărilor
de irigații
3.STUDIUL ECHIPAMENTEL OR DE IRIGAT MODERNE

48
4.STUDIU DE CAZ PENTRU O AMENAJARE LOCALĂ DE IRIGA ȚII DIN
CÂMPIA DE VEST A ROMÂNIEI
4.1.Prezentare generală
Amenajarea locală de irigații face parte din Câmpia de Vest a României, câmpie
relative plană cu o anumită neuniformitate, dată de prezența a numeroase privaluri, zone
covatate, grinduri și formații dunoide.
Figura18Vedere de ansamblu asupra amplasamentului amenajării locale de irigații
Studiul climatic întocmit pe baza datelor culese de la stațiunea meteorologică
Sânn icolau Mare, stațiune situată în centrul zonei studiate, a relevat un climat tipic Câmpiei de
Vest găsindu -se sub influența climatului vest -european și mai ales a climei mediteraneene, mult
mai blând decât în restul zonelor din țara, cu veri și ierni în ca re temperaturile extreme nu au
valori deosebite, fiind propice pentru majoritatea culturilor agricole.
Pe perioada analizată a rezultat că media precipitațiilor anuale este de 514,3 mm cu
variații între 267,7 mm și 749,2 mm. Lunile cele mai ploioase sunt l unile mai -iunie, iar cele mai

49
secetoase sunt lunile august –septembrie, precum și lunile de iarnă ianuarie -februarie.
Precipitațiile înregistrate în perioada 1980 -2012 sunt prezentate în tabelul nr. 1 .
Tabel8
An IIIIIIIVVVIVIIVIII IXXXIXIIMedia
1980 15.725.655.274.755.469.622.710.74.743.4106.222.2506.1
1981 29.324.252.733.826.9111.759.744.968.967.621.2116.6657.5
1982 34.016.446.143.419.159.258.620.444.551.913.746.5453.8
1983 26.510.317.324.936.057.420.941.080.717.518.111.9362.5
1984 60.512.728.817.8101.156.049.219.436.650.132.124.9489.2
1985 20.844.624.022.983.880.622.166.55.39.374.618.9473.4
1986 38.261.932.840.826.155.470.759.20.514.01.234.0434.8
1987 76.04.249.547.0115.038.720.645.39.31.742.223.1472.6
1988 53.333.664.027.047.093.722.59.051.018.510.535.4465.5
1989 2.011.313.383.629.2160.413.199.333.427.793.520.0586.8
1990 5.820.631.423.556.926.951.314.232.944.632.171.3411,5
1991 10.317.836.461.9111.436.057.767.341.4130.441.419.5631.5
1992 5.715.40.827.19.476.425.79.332.686.242.037.3367.9
1993 6.48.143.549.65.821.862.221.061.244.448.676.2448.8
1994 29.729.815.463.236.162.331.338.448.735.610.834.1435.4
1995 44.432.223.536.652.792.760.439.664.89.433.782.8572.8
1996 50.723.225.226.291.961.547.783.181.544.951.067.0653.9
1997 24.416.014.656.724.954.497.285.913.460.021.966.3535.7
1998 48.12.27.450.149.547.365.972.467.955.244.411.2521.6
1999 29.069.26.359.451.159.7118.668.034.121.795.286.8699.1
2000 8.23.034.530.415.447.627.719.824.62.011.642.9267.7
2001 29.710.459.2100.524.2154.258.020.7115.210.736.914.1633.8
2002 3.819.85.837.062.549.1154.444.543.447.029.440.0536.7
2003 52.921.94.318.033.027.161.517.350.568.124.131.0409.7
2004 26.638.421.7108.475.184.472.530.052.741.073.539.6663.9
2005 17.244.652.3142.755.645.866.9104.467.35.322.154.4678.6
2006 27.629.452.256.358.975.716.986.915.419.319.311.7469.6
2007 25.939.755.50.375.669.133.852.849.861.873.421.0558.7
2008 15.41.972.828.650.094.442.919.850.320.059.551.0506.6
2009 37.017.126.13.678.2103.337.125.22.567.783.357.4538.5
2010 70.653.419.743.6132.472.927.1102.768.732.939.186.1749.2
2011 12.515.522.25.738.528.596.2-17.725.4042.2304.4
2012 33.831.63.158.7433044.7930.268.835.640.4428.9
Media 29.524.430.845.653.766.852.145.342.539.540.743.6514.3
Ploile torențiale căzute în zona Aranca variază între 4,9 mm și 86 mm cu intensități
cuprinse între 0,11 -1,87 m m/min. precipitațile maxime în 24 de ore înregistrate la stațiunea
Sânnicolau Mare și calculate pentru diverse asigurări se prezintă astfel în tabelul nr. 2.
Tabel9
Asigurarea Precipitații maxime în 24 de ore
1 % 99,1 mm
3 % 81,3mm
5 % 73,5 mm
10 % 62,0 mm

50
Pentru perioada noiembrie -mai valoarea precipitațiilor maxime în 24 de ore la diverse
asigurări se prezintă în tabelul nr. 3.
Tabel10
Asigurarea Precipitații maxime în 24 de ore
1 % 60,1 mm
3 % 51,6 mm
5 % 47,5 mm
10 % 41,4 mm
Din calculul bilanțului apei în sol a rezultat că excesul de umiditate apare începând cu
luna decembrie și sfârșește în general în luna mai și numai excepțional apare în lunile de vară.
Este caracterizat printr -un indice t ermic I=50. Temperatura medie anuală în zonă este de
11,0˚C, având amplitudini mult mai mici față de restul țării. Temperaturile înregistrate în
perioada 1980 -2012 sunt prezentate în tabelul nr. 4.
Tabel11
An IIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXIIMedia
1980 -4.60.95.18.213.518.819.920.216.011.84.4-0.5 9.5
1981 -4.30.38.210.115.920.520.220.417.312.53.90.310.4
1982 -4.1-1.45.07.817.720.521.121.020.012.74.83.510.7
1983 2.5-0.16.913.318.119.223.121.316.610.41.50.011.1
1984 0.20.84.910.615.817.719.020.317.812.65.5-0.910.3
1985 -7.7-6.24.411.217.516.721.321.416.310.24.64.3 9.5
1986 0.3-2.43.813.518.719.620.121.916.510.14.8-1.610.4
1987 -5.10.2-0.110.614.519.823.818.919.411.86.31.210.1
1988 2.62.64.810.016.318.823.121.916.710.5-1.00.910.6
1989 -1.23.98.313.315.517.621.820.916.311.24.01.111.0
1990 -0.14.78.610.916.719.621.221.714.411.86.21.011.4
1991 -0.2-3.17.59.612.919.822.520.217.210.26.0-2.9 10
1992 -0.52.25.912.017.020.222.526.117.011.06.2-0.211.6
1993 -1.4-3.23.410.919.220.921.522.216.112.92.42.710.6
1994 2.41.87.811.516.820.024.023.120.510.05.51.012.0
1995 -1.65.35.010.615.919.324.321.215.511.92.50.810.9
1996 -1.5-3.31.411.318.120.920.420.913.211.07.7-0.410.0
1997 -1.91.74.57.217.020.320.420.716.28.26.42.510.3
1998 2.44.02.812.016.021.522.022.115.712.13.0-4.410.8
1999 -0.20.26.812.316.420.322.421.218.911.33.50.611.1
2000 -2.13.05.514.418.922.021.724.417.013.99.82.512.6
2001 2.02.98.910.617.718.622.123.315.313.62.9-4.611.1
2002 -0.65.48.111.419.421.823.621.616.311.28.4-0.212.2
2003 -3.6-6.44.210.520.523.722.724.616.68.87.31.310.9
2004 -2.31.25.811.815.019.822.121.515.912.95.91.911.0
2005 -0.5-4.42.911.117.019.622.120.217.611.64.61.410.3
2006 -1.7-0.24.312.816.119.623.919.717.812.66.52.011.1
2007 4.34.88.512.418.422.524.123.414.610.73.9-0.612.3
2008 0.83.77.111.817.721.822.223.116.012.47.23.012.2
2009 -1.51.56.214.518.220.023.323.419.511.57.72.712.3
2010 -1.02.06.512.016.520.223.121.915.78.69.0-0.611.2
2011 -0.8-15.812.816.921.422.223.320.510.22.82.911.4
2012 0.6-6.2712.717.222.725.124.119.612.27.9-0.711.9
Media -0.90.55.611.416.920.222.221.917.011.35.20.611.0

51
Constanta termică dă indici asupra condițiilor prielnice de cultivare în zonă a
majorității plantelor agricole. Temperaturile ridicate din lunile martie -aprilie grăbesc topirea
zăpezilor contribuind la mărirea excesului de umiditate.
Indicele de seceta De Martonne permite determinarea gradului de ariditate al unei
regiuni pentru perioade caracteristice (un an sau o lună), fiind o expresie a caracterului restrictiv
pe care condi țiile climatice îl impun anumitor formațiuni vegetale. Valorile calculate în
intervalul analizat 1980 -2012 în zona Sânnicolau Mare se prezintă în tabelul nr. 5.
Tabel12
AnulS pp mm T med aer ITip an
1980 506.1 9.5 25.95an semiarid
1981 657.5 10.4 32.23 an umed
1982 453.8 10.7 21.92an semiarid
1983 362.511.1 17.18 an arid
1984 489.2 10.3 24.09an semiarid
1985 473.4 9.5 24.27an semiarid
1986 434.8 10.4 21.31an semiarid
1987 472.6 10.1 23.51an semiarid
1988 465.5 10.6 22.59an semiarid
1989 586.8 11.0 27.94an semiarid
1990 411,5 11.4 19.22 anarid
1991 631.5 1031.57 an umed
1992 367.9 11.6 17.03 an arid
1993 448.8 10.6 21.78an semiarid
1994 435.4 12.0 19.79 an arid
1995 572.8 10.9 27.40an semiarid
1996 653.9 10.0 32.69 an umed
1997 535.7 10.3 26.38an semiarid
1998 521.6 10.8 25.07an semiarid
1999 699.1 11.1 33.13 an umed
2000 267.7 12.6 11.85 an arid
2001 633.8 11.1 30.04an semiarid
2002 536.7 12.2 24.18an semiarid
2003 409.7 10.9 19.60 an arid
2004 663.9 11.0 31.61 an umed
2005 678.6 10.3 33.42 an umed
2006 469.6 11.1 22.26an semiarid
2007 558.7 12.3 25.05an semiarid
2008 506.6 12.2 22.82an semiarid
2009 538.5 12.3 24.15an semiarid
2010 749.2 11.2 35.34 an umed
2011 304.4 11.4 14.22 an arid

52
2012 428.9 11.9 19.58 an arid
Regimul eolian nu prezintă caracteristici deosebite atât ca durată cât și frecvență. Din
datele culese de la stațiunea meteorologică Sânnicolau Mare reiese că cele mai frecvente vânturi
sunt din direcția S -E în proporție de 18%, iar viteza medie cea mai mare o au vânturile din
direcția N -V cu 3,1 m/s. Vânturile calde contribuie în mare măsură la evaporația apelor de la
suprafața solului.
Bazinul Aranca este situat într -o zonă de câmpie plană a cărei neuniformitate este dată
de prezența a numeroase privaluri, zone covatate, grinde și formații dunoi de. Înainte de
amenajarea râului Mureș, zona Aranca a fost brăzdată de numeroase brațe ale Mureșului care au
dat zonei un caracter de deltă cu depuneri aluvionare de la nisipuri la argile care sub influența
factorilor locali pedogenetici au generat soluri aluviale, lăcoviști, soluri sărăturate și soluri
cernoziomice. Aceste soluri au evoluat în condițiile excesului de umiditate. Astăzi sunt lăcoviști
de diferite tipuri care ocupă suprafețe însemnate cu deosebire în Compartimentul IV.
Din punct de vedere al constantelor hidrofizice solurile au fost diferențiate în fiecare
subbazin (unitate de desecare), în trei mari categorii rezultând pentru compartimentul IV
[ISPIF,2009] :
Soluri cu textură grea (din grupa lăcoviștilor) 63,4 %;
Soluri cu textură mijlocie ( din grupa aluviosolurilor) 33,3 %;
Soluri ușoare (din grupa cernoziomurilor) 3,3 %.
Din calculul bilanțului apei în sol rezultă că excesul de umiditate apare începând cu
luna decembrie și se sfârșește în general în luna mai și numai excepțional apare în lunile de
vară.
Pe cele trei categorii de sol, grele (lăcoviști), medii (aluviuni) și ușoare (cernoziomuri)
excesul de apă mediu lunar (mc/ha) se prezintă în tabelul nr. 6.
Tabel13[ISPIF,2009]
Luna
Tipul de solIIIIIIIVVVIVIIVIIIIXXXIXII
Lăcoviști 15340557742422580––90
Aluviuni -8425433520484––
Cernoziomuri –5023117680––
Rezultă din tabelul nr. 6 că în lunile iunie, iulie, august, septembrie, o ctombrie,
noiembrie, apare deficitul de umiditate.
Din calculele de asigurare au rezultat următoarele cantități în mm prezentate în tabelul
nr. 7.
Tabel14[ISPIF,2009]
Precipitații maxime în 24 de oreAsigurare
5% 1%
Considerân d întregul an hidrologic (lunile XI -X) 73,5 99
Numai semestrul XI -V 47,5 60
Precipitații maxime în 72 de ore Asigurare 5%
Maxime în iunie 96
Maxime în martie 27

53
Din bilanțul apei în fiecare din cele trei categorii caracteristice de soluri a rezultat că în
perioada de 20 de ani excesul de apă apare în medie timp de 7 luni, (XII -VI) în soluri grele cu
un maxim de 577 mc/ha în luna martie; timp de 5 luni (II -VI) în soluri medii cu un maxim de
335 mm/ha în luna aprilie; timp de 4 luni (III -VI) în soluri ușoare cu un maxim de 231 mc/ha în
luna aprilie. În fiecare categorie de sol a fost considerat și un aport freatic de 1500 mc/ha
repartizat în lunile II -V.
Bilanțul apei evidențiază rolul determinant al factorului sol în ceea ce privește
frecvența și inten sitatea excesului de apă, precum și faptul că cele mai mari ape interne apar la
începutul primăverii, fapt confirmat de toate observațiile privind comportarea sistemului în
ultimii 70 de ani. [ISPIF,2009]
Din punct de vedere geomorfologic zona face parte d in Câmpia de Vest și se prezintă
ca o câmpie plană ușor înclinată de la nord -est la sud -vest. Altitudinea maximă a zonei este de
106 m în apropiere de Felnac și 78 m la frontiera Serbiei, vest de localitatea Valcani. Se
întâlnesc mai multe forme geomorfolo gice distincte:
-lunca râului Mureș situată de -a lungul Mureșului, îngustă în partea din amonte și se
lățește treptat până la 5 km aval de Periam;
-terasa Mureșului se observă bine de la Felnac până în apropiere de localitatea
Saravale-Sîmpetru Mare -Pesac, continuându -se în câmpia înaltă Galațca;
-câmpia joasă de divagare începe la vest de localitățile Cenad -Sânnicolaul Mare –
Teremia, cu o pantă foarte mică și brăzdată de numeroase zone covatate și privaluri
care favorizează stagnarea apelor superficiale.
Zona Aranca este străbătută de două colectoare principale Aranca și Galațca care se
continuă la vest pe teritoriul Serbiei, aceștia fiind emisarii principali ai tuturor apelor din
sistemul hidrotehnic Aranca. [ISPIF,2009]
Sub aspect geologic zona Aranca este co nstituită din depozite cuaternare reprezentate
prin depunerile aluvionare ale râului Mureș. În zona de luncă și terasă din forajele executate se
observă prezența depozitelor aluvionare reprezentate prin terenuri argilo -prăfoase-nisipoase
până la adâncimea de 15 m de unde apar straturi coezive impermeabile formate din argile și
prafuri argiloase. Începând din zona Cenad -Sânnicolau Mare -Teremia spre vest depozitele
nisipoase se subțiază în grosime dispărând aproape complet în zona Chereștur –Beba Veche –
Valcani , unde apare o stratificație încrucișată de argile și prafuri, și numai sub formă de lentile
mici nisipuri. [ISPIF,2009]
Studiile geotehnice s -au axat pe o cartare și raionare geotehnică de suprafață: foraje pe
amplasamentul stațiilor de pompare ș i stratificația canalului descărcător Aranca -Mureș de 19,2
km lungime. Cu datele obținute s -a întocmit raionarea geotehnică pe două limite de la 0 -2 m și
între 2-4 m. Au fost obținute raioane geotehnice prezentate în continuare. [ISPIF,2009]
Raionul geoteh nic fomat din argile, argile prăfoase și argile nispoase cu următoarele
caracteristici fizico -mecanice:
-Umiditate (W) 15-39
-Indice de plasticitate (Ip) 19-70
-Indice de consistență (Ic) 0,47-1,10
-Densitate (tc/mc) 1,72-2,06
-Porozitate (n%) 32-52
-Unghide frecare ( ˚) 3˚-24˚20‘
-Coeziunea (kg/cmp) 0,1-0,82
Permeabilitatea pământurilor cuprinse în acest raion este mică 10-6-10-7, iar pachetul
argilos prezintă fenomenul de contracție, umflare.
Raionul geotehnic fomat din strate de praf argilos, praf argi los-nisipos, lut și praf
nisipos se caracterizează din punct de vedere fizico -mecanic, astfel:

54
-Umiditate (W) 14-31,5
-Indice de plasticitate (Ip) 12-32
-Indice de consistență (Ic) 0,57-1,10
-Densitate (tc/mc) 1,51-2,10
-Porozitate (n%) 34-44
-Indice de satu rație 0,42-1,05
-Unghi de frecare ( ˚) 6˚-24˚20‘
-Coeziunea (kg/cmp) 0,1-0,7
Permeabilitatea acestor terenuri este medie k=10-4.
Raionul geotehnic fomat din nisipuri argiloase, nisipuri prăfoase și nisipuri fine și
mijlocii, prezintă următoarele caracter istici fizico -mecanice:
-Umiditate (W) 15-29
-Indice de plasticitate (Ip) 11-22
-Indice de consistență (Ic) 0,64-1,05
-Densitate (tc/mc) 1,67-0,2
-Porozitate (n%) 35-47
-Unghi de frecare ( ˚) 16˚40‘-35˚
-Coeziunea (kg/cmp) 0-0,5
Permeabilitatea pământurilo r cuprinse în acest raion este mai mare k=10-2x 10-4.
Conform zonării teritoriului României în termeni de valori de vârf ale accelerației
terenului pentru proiectarea, amplasamentul se află în zona pentru care a g= 0,16 g, iar perioada
de colț T C=o,7 s. Co nform STAS adâncimea de îngheț se situează între 70 și 80 cm.
[ISPIF,2009]
Hidrogeologia bazinului Aranca este legată de acțiunea factorilor naturali morfologici,
geologici, hidrografici, climatici. Acești factori influențează existența stratelor acvifere freatice
și de adâncime care se manifestă deosebit în funcție de condițiile locale. Apa freatică este
cantonată în strate cu textură care variază de la nisipuri și chiar nisipuri cu pietrișuri.
În zona de luncă și terasă stratele acvifere fiind constituite din nisipuri cu pietrișuri
permit înmagazinarea și circulația apei. În zona de câmpie joasă (compartimentul IV) depozitele
predominante sunt cele cu permeabilitate redusă făcând ca apele subterane să circule greu, iar
apele de suprafață să fie reținute pe suprafețele agricole.
Adâncimea apei freatice cartată în zona Aranca variază între 0 și 2 m. Nivelurile
cartate reprezintă cele mai ridicate niveluri din șirul de ani analizați în aceași perioadă.
Din analiza perioadei de observații la puțurile hidrogeol ogice și fântânile deschise,
rezultă că cele mai ridicate niveluri se înregistrează în lunile martie, și aprilie și foarte rar în
februarie și iunie, iar cele mai scăzute în lunile octombrie, decembrie. Alimentarea stratului
freatic se face în principal di n precipitațiile căzute în zonă, cât și din scurgerile subterane din
zona de terasă și premontană deasemenea nivelurile ridicate și de lungă durată pe râul Mureș
alimentează stratele acvifere.
În ceea ce privește chimismul apelor freatice se constată din p robele analizate că în
Compartimentul IV conținutul de săruri este de 2 -3 g/l, izolat mai mare până la 4 -6 g/l în care
este prezent și sodiul și ionul de sulf care fac ca în anumite perioade să fie agresive față de
betoane și de metale. [ISPIF,2009]
Rețeau a hidrografică este formată din cursuri cu debit permanent și rețea cu debit
periodic. Râul Mureș prin digul stâng în lungime de 66,5 km între froniera cu Ungaria și
comuna Felnac delimitează la nord sistemul Aranca. Este singurul curs natural cu debit
permanent și emisarul apelor mari din sistemul Aranca unde se pompează în perioadele de

55
restricție de la frontiera româno -sârbă, prin stațiile de pompare Mureș (Begova) și Cenad.
Totodată râul Mureș constituie și sursa de apă pentru irigarea suprafețelor agri cole din zonă.
Compartimentul IV este deservit de canalul Aranca în lungime de 40 km de la frontieră
și canalul Silvia care este și limita pentru compartimentul II Aranca. În canalul Aranca se
descarcă întreaga rețea de desecare din cadrul Compartimentul I V. Evacuarea apelor din
Compartimentul IV se face mixt gravitațional în perioade de ape mici și prin pompare în
perioadele cu pecipitații.
Canalele Silvia și Aranca sunt folosite ca și canale de alimentare cu apă pentru irigații.
Alimentarea cu apă din râu l Mureș se face gravitațional și prin pompare prin stația de pompare
Cenad cu un debit instalat de Q = 3 mc/s. [ISPIF,2009]
În urma analizei efectuate cu privire la posibilitatea introducerii irigațiilor corelat cu
lucrările hidroameliorative existente în zonă a rezultat o suprafață interesată în lucrări de irigații
și desecări de 7.849 ha și o capacitate brută de irigație de 6.711 ha, amplasată în 4 suprafețe
distincte după cum urmează:
-Plot Aranca 2.589 ha;
-Pivot 1 216 ha;
-Pivot 2 154 ha;
-Plot Cociohat 3.752 ha.
Sunt prevăzute canale deschise din pământ care să conducă apa în parcele de teren de
unde este preluată prin instalații de tip pivot central fix sau instalații cu deplasare liniară pentru
a fi distribuită la plante. Suprafața total ă brută amenajată pentru irigatii este de 6.711 ha.
[ISPIF,2009]
Debitul total ce urmează a fi preluat din canalele aflate în administrarea A.N.I.F.
pentru irigarea suprafețelor este de 6,5 m3/sec.
Amenajarea suprafețelor pentru irigat se realizează în p atru ploturi distincte prezentate
în parte în cele ce urmează.
Plot Aranca situat la sud de calea ferata Sânnicolau Mare –Dudeștii Vechi. Plotul este
delimitat la nord de o limita convențională situată la sud de calea ferata Sânnicolau Mare –
Dudeștii Ve chi și la sud o limită conventională situată la nord de canalul Giucoșin -Valcani și
Giucoșin –Sânnicolau, la est plotul este delimitat de canalul de alimentare CA, iar la vest este
delimitat de canalul L1 și canalul Giucoșin -Valcani.[ISPIF,2009]
Plotul este alimentat cu apă din canalul Aranca prin SP Aranca irigații cu un debit
instalat de 2,8 m3/sec. Stația de pompare Aranca este echipată cu 2 electropompe verticale de
tip AMACAN PA 4700 -470/65 cu Q= 2520 m3/h (0,7 m3/sec), din care una cu debit reg labil și
o pompă submersibilă Flyt cu Q= 5040 m3/h (1,4 m3/sec). Alimentarea cu energie electrică se
face de la un grup electrogen acționat de un motor termic. Cele două electropompe verticale și
grupul electrogen sunt amplasate într -o baracă metalică. Pom pa Flyt se amplasează în bazinul
de aspirație, în exteriorul barăcii metalice. Refularea se face prin conducte metalice într -un
bazin de refulare amplasat pe canalul CA la Km. 0+050. [ISPIF,2009]
Stația de pompare Aranca irigații este amplasată pe malul st âng al canalului Aranca la Km
24+700. Nivelul de exploatare al stației de pompare SP Aranca irigații este de 78,70 mdMA.
Apa preluată din canalul Aranca este condusă prin CA și distribuită în plotul Aranca prin
intermediul a 4 canale cu rol mixt irigații d esecare (IR1 –IR4) la suprafața de irigat de unde este
preluată de instalații de irigat cu deplasare liniară și distribuită pe culturile agricole. Instalațiile
de irigat dispun de grupuri proprii de pompare și deplasare. Instalațiile sunt de tipul 2×500 m c u
un debit de 0,3 m3/sec./instalație. [ISPIF,2009]

56
Figura19Schema de amenajare a plotului Aranca cu pivot 1 și pivot 2 [ISPIF,2009]

57
Canalele CA și IR1 –IR4 sunt canale de pământ neimpermeabilizate care au dublu rol
irigații și desecare. Pe canalele de irigații sunt prevăzute biefar pentru gestionarea eficientă a
apei de irigații și construcții de dirijare a apei. De asemenea sunt prevăzute podețe pentru
accesul în parcelele agricol. Golirea canalelor de irigații se face în colec toarele de desecare L1,
Giocoșin -Valcani și Giocoșin -Sânnicolau.
Canalele IR1 –IR4 proiectate în palier sunt folosite în afara perioadei de irigații pentru
colectarea și evacuarea apelor în exces provenite de pe terenurile agricole, având rolul de
colectoare secundare de desecare.
Suprafața brută amenajată pentru irigații a plotului Aranca este de 2.589 ha.
Pivot 1este situat la sud de plotul Aranca suprapus peste canalul Giucosin –Valcani
între Km 12+960 și Km 15+490.La extremitatea sudică suprafața amenajată pentru irigații
pentru Pivot 1 este limitrofă cu frontiera de Stat cu Serbia. Suprafața plotului Pivot 1 este
circulară cu raza de 830 m. Suprafața Pivot 1 se alimenteaza cu apă din canalul Aranca prin
intermediul canalului CA, IR4 și IR5.
Plotul de irigații Pivot 1 hidroameliorativ este amplasat în U.D. Aranca Inferioară.
Capacitatea de irigații brută a plotului Pivot 1 este de 216 ha. [ISPIF,2009]
Pivot 2este situat la sud de intravilanul comunei Valcani fiind limitrof canalului
Giocoșin -Valcani între Km 6+570 și km 6+920. Plotul de irigații Pivot 2 se alimentează din
Aranca prin intermediul CA, IR4, Giocoșin -Valcani, și IR6. În cazul în care nivelul în canalul
Aranca permite, alimentarea plotului se poate face și gravitațional prin inter mediul canalului L1
și Giocoșin -Valcani.
Plotul de irigații Pivot 2, hidroameliorativ este amplasat în U.D. Giocoșin -Valcani.
Capacitatea de irigații brute a plotului Pivot 2 este de 154 ha. [ISPIF,2009]
Plot Cociohat este situat la nord de intravila nul comunei Valcani pe malul drept al
canalului Aranca. Este delimitat la sud de canalul CC traseu nou și canalul L2, la est de canalul
Cociohat, la nord de drumul de exploatare (De) care face delimitarea între proprietăți., iar la
vest de frontiera dintre România și Serbia. [ISPIF,2009]
Plotul este alimentat cu apă din canalul Aranca prin intermediul canalului Cociohat.
Alimentarea cu apa a plotului de irigații Cociohat se face după cum urmează [ISPIF,2009] :
-pentru o suprafață de 2.827 ha situată la nord d e SP Cociohat irigații (canale de
alimentare IR 10, IR 10a, IR11, IR11a, IR 12, IR12a, IR13, IR14, IR14a, IR15)
alimentarea se face fie prin intermediul stației de pompare SP Cociohat irigații cu un
debit de 2,8 m3/sec, fie gravitațional prin intermediul c analului IR12a la un nivel în
canalul Aranca de 77,80 md MA. Stația de pompare Cociohat irigații va fi echipată cu
2 electropompe verticale de tip AMACAM PA 4700 –470/65 cu Q= 2520 m3/h (0,7
m3/sec) din care unul cu debit reglabil și o pompă submersibilă Flyt cu Q= 5040 m3/h
(1,4 m3/sec). Alimentarea cu energie electrică se face de la un grup electrogen activat
cu motor diesel. Cele 2 electropompe verticale și grupul electrogen sunt amplasate
într-un container metalic. Pompa Flyt este amplasată în bazinul de aspirație în
exteriorul containerului. Refularea se face prin conducte metalice într -un bazin de
refulare amplasat pe canalul CA la Km 0+120.
-pentru o suprafață de 925 ha situata la sud de SP Cociohat irigații, alimentarea cu apă a
canalelor de distrib uție se face direct din canalul Cociohat. Debitul preluat în mod
direct din canalul Cociohat este de 0,9 m3/sec.

58
Figura20Schema de amenajare a plotului Cociohat [ISPIF,2009]

59
Nivelul de apă ce urmează a fi asigurat pe canalel e Aranca amonte de stăvilarul de la
km 3+100 și pe canalul Cociohat pentru o alimentare gravitațională a plotului Cociohat este de
77,80 md MA. Nivelul minim de exploatare a stației SP Cociohat irigații este de 76,50 md MA.
[ISPIF,2009]
Apa preluată din c analul Cociohat fie direct, fie prin intermediul stației de pompare,
este distribuită prin intermediul canalelor IR10 –IR17 în suprafețele de irigat de unde este
preluată de instalațiile de irigat cu deplasare liniară și distribuită pe culturile agricole.
Instalațiile de udare dispun de grupuri proprii pentru preluarea apei din IR -uri și pentru
deplasare. Instalațiile sunt de tipul 2×500 m cu un debit de 0,3 m3/sec. Fac excepție instalațiile
de pe canalul IR 13 care sunt de tipul 1×500 cu un debit de 0,150 m3/sec.[ISPIF,2009]
Canalele de distribuție a apei (IR) sunt canale din pământ neimpermeabilizate cu dublu
rol de irigații și desecare. Golirea canalelor de irigații se face în colectoarele de desecare CC
reamplasat și Cociohat. Pe canalele de irigații su nt prevăzute construcții de reținere și dirijare a
apei. De asemenea sunt prevăzute podețe pentru accesul în parcelele agricole. Suprafata brută
amenajată pentru irigații a plotului Cociohat este de 3.752 ha. [ISPIF,2009]
Zona studiată face parte din Sist emul de desecare Aranca Compartiment IV, sistem
aflat în administrarea A.N.I.F. Unitățile de desecare aferente lucrărilor de irigații sunt
[ISPIF,2009] :
-U.D. Aranca Inferioară;
-U.D. Valcani I;
-U.D. Valcani II;
-U.D. Cociohat.
Pentru eliminarea apelor în ex ces din precipitațiile căzute în zonă și a celor provenite
din accidente în sistemul de irigații este necesar să se păstreze capacitatea de desecare existentă.
Având în vedere folosirea echipamentelor de ultimă generație de tip pivot central fix și instala ții
cu deplasare liniară care prevăd mutarea mecanizată a acestora și automatizarea aplicării
udărilor, a apărut necesitatea reamplasării rețelei de canale de desecare în corelare cu lucrările
de irigații. Pentru realizarea acestei cerințe s -a renunțat apr oape în totalitate la rețeaua interioară
de desecare care a fost înlocuită cu o rețea nouă rectangulară încadrată în schema hidrotehnică a
sistemului de desecare Aranca IV existent. [ISPIF,2009]
Rețeaua de canale colectoare de desecare din cadrul schemei hidrotehnice a sistemului
Aranca Compartiment IV se păstreaza nemodificată cu următoarele excepții:
-se reamplasează traseul canalului Giucoșin -Valcani între km 12+960 și km 15+490
pentru a asigura funcționarea instalației de alimentare a plotului Pivot 1 ;
-ca urmare a reamplasării canalului Giucoșin -Valcani între km 12+960 și km 15+490
se desființează canalul Giucoșin -Sânnicolau între km 0+000 și km 0+250;
-se reamplasează traseul canalului Giucoșin -Valcani între km 6+570 și km 6+920
pentru a asigura funcționarea instalației de alimentare a plotului Pivot 2;
-se reamplasează canalul CC din U.D. Valcani II începând cu km 0+250 pe limita
frontierei de Stat cu Serbia creând premizele alimentării corespunzătoare a canalelor
IR care nu mai trebuie să subtra verseze canalul CC cât și o descărcare corespunzătoare
a canalelor IR în cazul folosirii acestora ca și colectare secundare de desecare;
Stațiile de pompare pentru evacuarea apei din desecare prin modificarea rețelei de
desecare și -au modificat debitele i nstalate și nici nivelele de pornire sau oprire a agregatelor.
Realizarea canalului de alimentare CA a plotului Cociohat paralel cu drumul Valcani –
Cheglevici a permis păstrarea separării evacuării apelor din desecare prin cele două unități de
desecare Co ciohat și Valcani II în limitele debitelor și nivelelor din regulamentul de exploatare.
[ISPIF,2009]

60
Din punct de vedere al rețelei interioare de desecare au fost realizată o rețea
rectangulară în care canalele IR au rolul unor colectoare secundare de des ecare în care se
evacueze canalele de ordin III și IV. Întreaga rețea de desecare este prevăzută cu construcții
hidrotehnice, stăvilare activate manual sau evacuări cu clapet care sa prevină pătrunderea apei
din IR în perioade de irigații în rețeaua de des ecare. De asemenea, la intersecția drumurilor de
exploatare cu rețeaua de desecare sunt prevăzute podețe, podețe stăvilar sau podețe cu clapet, și
după caz pentru accesul în parcelele agricole. [ISPIF,2009]
Pentru a asigura scurgerea apelor spre rețeaua d e desecare, ca măsura
agropedoameliorativă, s -au realizat nivelări la nivel de parcelă pe întreaga suprafață interesată
în lucrări. De asemenea s -au realizat lucrări de scarificare pentru îmbunătățirea circulației pe
verticală a apei și aplicări de amendam ente pentru corectarea PH -ului solului. [ISPIF,2009]
4.2.Calculul necesarului de apă
Pentru raionul pedoclimatic 59 corespunzător zonei Sânnicolaul Mare sunt prezentate
întabelul nr. 8 normele de irigație corespunzătoare și schema udărilor necesare diferit elor
culturi pentru un an secetos si respectiv an mediu.
Tabel15
Felul anului Porumb Grâu Lucernă
IILucernă
ISfeclă Floarea
SoareluiFasole Cartofi
timpurii
Norma
de
irigație
(Ni)
mc/hAn
secetos4000 2400 6000 5600 4800 3200 24002400
An
mediu3200 1800 5000 4000 4000 2400 1800 1600
Scheme
de
udare
(S.u.)An
secetos011210 220000 011211 011221 011211 012100 002200 011100
An
mediu001210 210000 011111 001211 001211 002100 002100 001100
Necesarul de apă ce urmează a fi prel uat din sursă a fost calculat pe baza planului de
cultură comunicat de beneficiar pentru cele două zone Aranca și Cociohat după cum urmează:
-Zona Aranca cuprinde: Plot Aranca, Pivot 1 și Pivot 2:
Planul de cultură pentru zona Aranca cuprinde:
Păioase:57%
Porumb:20%
Rapiță: 20%
Furaje: 3%
-Zona Cociohat include: Plot Cociohat:
din care:
-2827 ha aferente stației de pompare Cociohat
-925 ha cu alimentare directă din canalul Cociohat.

61
Planul de cultură pentru zona Cociohat cuprinde:
Păioase:50%
Porumb:30%
Floarea-soarelui:20%
Din graficul de udare întocmit pentru SP Aranca irigații și SP Cociohat irigații rezultă
un debit de 2,8 mc/s pentru f iecare stație la care se adaugă un debit de 0,9 mc/s pentru
alimentarea unei suprafețe de 925 ha direct din canalul Cociohat situată la sud de SP Cociohat
irigații.
Necesarul de apă și normele de irigații se găsesc în tabelul nr. 8.
Volumul anual de apă:
ZONA ARANCA
An secetos:
-Păioase:
-Porumb:
-Rapiță:
-Furaje:
An mediu:
-Păioase:
-Porumb:
-Rapiță:
-Furaje:
ZONA COCIOHAT
An secetos:
-Păioase:
-Porumb:
-Fl.s.:
An mediu:
-Păioase:
-Porumb:
-Fl.-s.:
înan secetos
în an mediu
Având în vedere textura grea a terenului existetnt în zonă se recomandă micșorarea
normelor de udare cu 30% și micșorarea timpilor de revenire tot cu 30%, mărindu -se astfel
numărul de udări aplicate. Această modificare în schema de aplicare a udărilor nu influențează
debitul și volumul de apă pr eluate și distribuite lunar și anual.

62
4.3.Caracteristicile echipamentelor de irigat
Echipamentele de irigat folosite în cadrul amenajării locale de irigații în cadrul
Sistemului Aranca -Compartimentul 4 sunt instalații de irigat prin aspersiune de tip piv ot
central fix și instalații cu deplasare liniară.
Caracteristicile principale ale instalației de instalații de irigat prin aspersiune de tip pivot
central fix sunt prezentate în tabelul nr. 9 șitabelul nr. 10.
Tabel16
Denumirea sistemului: PIVOT800 m
Lungime c âmpului[m]: 1.600.00
Lățimea câmpului [m]: 1.600.00
Aria total ă[ha]: 256.00
Aria irigat ă[ha]: 200.96
Raportul de acoperire [%]: 78.50
Eleva ția maxim ăa câmpului [m]: 3.00
Tipul pachetului de aspersoare: Valley LE N triple w 6 psi reg
Spațiul dintre aspersoare [cm]: 288.00
Diametrul de udare aspersor [m]: 13.00
Tip tronso n:
10inch,33.43m (109.7'): 8
8-5/8 inch,54.86m (180.0'): 6
6-5/8 inch,49.12m (161.2'): 4
Lungime țevilorîn consol ă[m]: 19.36
Tipul pivotului: Pivot fix 10”
Tipulcotuluiinferior de aducțieapă: Fix flange albow 8"
Lungime sistem [m]: 801.62
Lungime necesara sistem [m]: 800.00
Înălțime minim ăfațăde sol [m]: 2.86
Amperaj sistem [A]: 21.70
Tensiunea de alimentare: 380V /60Hz
Tipul panoului de comand ă: Pro 2
Putere necesara sistem [kW]: 15
Tip anvelope: High Float 14.9×24
Tip motoreductoare: Viteza standard
Tip grup motor -generator: Cummins 483.9 –30 kw LIMA
Opțiunilesuplimentare ale instala ției sunt:
-Flansa flexibila pentru pivot
-Indicator de functionare cu bec
-Descarcator cu rezistenta variabila
-30 PSI Manometru de sfarsit
-Traductor de presiune
-Scara pentru punctul de pivotare
-Acumulator 12V
-Unitate motrice remorcabila
-Lanturi pentru ancorare in beton
-Lanturi aditiona le pentru ancorare in beton
-Suport montare grup motor/generator -incl. rezervor motorina

63
Tabel17
Presiune la intrare[bar]: 3.48
Hidromodul [l/s/ha]: 0.60
Capacitate sistem [l/s]: 120.58
Vitez ămaximăsistem [m/ora]: 135.60
Timp minim pe o revoluție [ora/rev]: 36.28
Norma de udare minim ă[mm/rev]: 7.84
Norma de udare zilnic ă[mm/zi]: 5.18
Norma de udare lunar ă[mm/luna]: 155.52
Norma de udare instantanee [mm/ora]: 115.05
Timpul necesar și norma de udare pe o revolu ție completăși continu ăa suprafe ței de
irigatîn func ție de setarea regulatorului procentual, suntprezentate întabelul nr. 11.
Tabel18
Setare regulator
[%]Timp pe o revolutie
[ore/rev]Norma de udare pe o revolutie
[mm/rev]
10 362.80 78.37
20 181.40 39.18
30 120.93 26.12
40 90.70 19.59
50 72.56 15.67
60 60.47 13.06
70 51.83 11.20
80 45.35 9.80
90 40.31 8.71
100 36.28 7.84
Caracteristicile principale ale instalației de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară sunt
prezentate întabelul nr. 12 șitabelul nr. 13 .
Tabel19
Denumirea sistemului: CENTER DITCH FEED 1000 m
Lungime c âmpului[m]: 3.000.00
Lățimea câmpului [m]: 1.000.00
Aria total ă[ha]: 300.00
Aria irigat ă[ha]: 297.60
Raportul de ac operire [%]: 99.20
Eleva ția maxim ăa câmpului[m]: 1.00
Elevatia maxim ăaapei[m]: 1.00
Tipul pachetului de aspersoare: Valley LEN triple w 10 psi reg
Spațiul dintre aspersoare [cm]: 288.00
Diametrul de udare aspersor [m]: 13.00
Tip tronso n:
8-5/8inch,49.12m (161.2'): 6
6-5/8 inch, 54.86m (180.0'): 12
Lungime țevilorîn consol ă[m]: 25.08
Tipul panoului de comanda: Standard
Lungime sistem [m]: 1.004.66
Lungime necesar ăsistem [m]: 1.000.00
Înalțime minim ăfațăde sol [m]: 2.75
Tip de suc țiune: 14” obl scr float self clean
Diamentrul conductei de sucțiune [inch]: 14.00

64
Tipul pompei: Cornell 10 ab
Capacitatea pompei [l/s]: 280.00
Tipul de motor Diesel: Caterpillar 3306TA
Putere maximă motor [kw]: 176.00
Viteza motorului [rpm]: 1.750.00
Puterea generatorului [kw]: 25.00
Amperaj sistem [A]: 36.51
Tensiunea de alimentare: 380V /60Hz
Putere necesar ăsistem [kW]: 15
Tip anvelope: High Float 14.9×24
Tip motoreductoare: Viteza standard
Tipghidare: Deasupra terenului
Numarul st âlpilor de ghidare [buc]: 122
Opțiunilesuplimentare ale instala ției sunt:
-Indicator de functionare cu bec
-Descarcator cu rezistenta variabila
-30 PSI Manometru de sfarsit
-Traductor de presiune
-Scara pentru punctul de pivotare
-Acumulator 12V
-Unitate motrice rem orcabila
-Lanturi aditionale pentru ancorare in beton
-Suport montare grup motor/generator -incl. rezervor motorina
Tabel20
Hidromodul [l/s/ha]: 0.94
Capacitate sistem [l/s]: 280.00
Vitez ămaximăsistem [m/ora]: 123.60
Timp min impe o revolu ție [ora/rev]: 24.27
Norma de udare minim ă[mm/rev]: 8.21
Norma de udare zilnic ă[mm/zi]: 8.12
Norma de udare lunar ă[mm/luna]: 243.65
Norma de udare instantanee [mm/ora]: 77.18
Timpul necesar și norma de udare pe o revolu ție complet ășicontinu ăa suprafe ței de
irigatîn func ție de setarea regulatorului procentual, suntprezentate întabelul nr. 14.
Tabel21
Setare regulator
[%]Timp pe o revolutie
[ore/rev]Norma de udare pe o revolutie
[mm/rev]
10 242.72 82.14
20 121.36 41.07
30 80.91 27.38
40 60.68 20.53
50 48.54 16.43
60 40.45 13.69
70 34.67 11.73
80 30.34 10.27
90 26.97 9.13
100 24.27 8.21

65
4.4.Studiul uniformității aplicării irigației
Principalul obiectiv al studiului de caz este analiza uniformitații aplicării udărilor
pentru instalațiile de irigat prin aspersiune de tip liniare și pivot central. Pentru a determina
aceste aspecte au fost efectuate măsurători în amenajarea locală de irigații studiată, în plotul
Aranca, pe instalația tip pivot central f ix numarul 1 și instalația cu deplasare liniară numarul 3.
Măsurătorile s -au efectuat pentru regimul normal de funcționare conform graficului de
exploatare și s -au folosit pluviometre circulare cu diamentrul de 11 cm, după care cantitatea de
apă cumulată î n fiecare pluviometru a fost măsurată cu un cilindru gradat și contabilizată în
tabelul centralizator ( figura nr. 4 ).
Figura21Recipient circular cu diametru d= 11 cm și cilindru gradat folosite pentru colectarea și
măsurarea p robelor
Schemele de dispunere a pluviometrelor pentru instalațiile de irigat prin aspersiune de
tipul pivot central și cu deplasare liniară sunt prezentate în figurile nr. 5 și 6.
Figura22Schema de amplasare a pluviometrelor pe instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central fix

66
Figura23Schema de amplasare a pluviometrelor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Măsurători efectuate pentru instalația tip pivot central
Măsurătorile s -au efectuat prin amplasarea recipientelor circulare de colectare pe două
rânduri la distanțe de 1 metru în dreptul zonei mediane a fiecărei travei de -a lungul instalației.
Pentru corectarea probelor prelevate în anumite secțiuni s -au dublat r ecipientele circulare de
colectare.
Figura24Vedere în lungul instalației tip pivot central fix

67
Figura25Dispunerea pe două rânduri a recipientelor circulare pentru colectarea probelor
După trecerea instalației s -au efectuat măsurători ale cantităților de apă acumulate în
recipiente și acestea au fost notate, rezultatele fiind concretizate în tabelul nr. 15.
Tabel22Rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat tip pivot fix
Travee
instala țieNumarul probei după
amplasareCantitate colectată în
recipient nr.1
[cm3]Cantitate colectată în
recipient nr.2
[cm3]Media
rezultatelor
[cm3]
A 1 57 54 55,5
B2 63 61 62
3 90 93 91,5
4 145 151 148
C 5 191 146 168,5
D 6 148 141 144,5
E 7 158 136 147
F 8 197 139 168
G 9 270 270 270
H 10 123 158 140,5
I11 181 138 159,5
12 189 138 163,5
13 98 123 110,5
J 14 110 156 133
K 15 170 141 155,5
L 16 86 115 100,5
M 17 79 75 77
N 18 106 148 127
O 19 96 126 111
P 20 100 90 95
Q 21 146 182 164
R 22 74 105 89,5
S23 54 45 49,5
24 58 32 45
25 58 120 89

68
Înfigura nr. 9 sunt prezentate grafic rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat prin
aspersiune de tip pivot central fix.
Figura26Reprezentare grafică a măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central
Măsurători efectuate pentru instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Măsurătorile s -au efectuat prin amplasarea recipientelor circulare de co lectare pe trei
rânduri la distanțe de 1 metru în dreptul zonei mediane a fiecărei travei de -a lungul instalației.
Pentru corectarea probelor prelevate în anumite secțiuni s -au dublat recipientele circulare de
colectare.
Figura27Vedere în lungul instalației de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară

69
Figura28Dispunerea pe trei rânduri a recipientelor circulare pentru colectarea probelor
După trecerea instalației ( figura nr. 12 ) s-au efectuat mă surători ale cantităților de apă
acumulate în recipiente și acestea au fost notate, rezultatele fiind concretizate în tabelul nr. 16.
Figura29Trecerea instalației cu deplasare liniară peste recipientele circulare de colectare a probelor
Tabel23Rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Travee Numarul Cantitate Cantitate Cantitate Media

70
instala ție probei după
amplasarecolectată în
recipient nr.1
[cm3]colectată în
recipient nr.2
[cm3]colectată în
recipient nr.3
[cm3]rezultatelor
[cm3]
A1 83 84 65 77.3
2 193 156 180 176.3
3 145 164 210 173
4 142 155 220 172.3
B 5 180 240 218 212.6
C 6 145 150 155 150
D 7 135 130 140 135
E8 131 120 112 121
9 136 88 85 103
10 154 155 141 150
F 11 175 144 156 158.3
G 12 115 114 130 119.6
H 13 147 145 140 144
I 14 151 92 128 123.6
J15 64 65 62 63.66
16 20 22 26 22.66
17 10 15 12 12.33
Înfigura nr. 13 sunt prezentate grafic rezultatele măsurătorilor pe instalația de irigat
prin aspersiune cu deplasare liniară.
Figura30Reprezentare grafică a măsurătorilor pe instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Pentru determinarea uniformitații aplicării udărilor au fo st folosite 3 metode: metoda
bazată pe coeficientul de uniformitate Cristiansen, metoda bazată pe coeficientul de variație
Pearson și determinarea uniformității în câmp.
Metoda bazată pe coeficientul de uniformitate Cristiansen [MAN, 1991]
Coeficientului de apreciere a uniformității de udare Cristiansen se determină pe baza
măsurătorilor experimentale cu relația:

71





nmaCu 1100 (%) (1)
unde:
mmpa(2)
nmpm
(3)
mp–volumul parțial măsurat în fiecar e pluviometru (cm3);
m–volumul mediu de apă colectat în pluviometre (cm3);
Σ|a|-suma abaterilor parțiale față de volumul mediu (cm3).
Interpretarea valorilor coeficientului de uniformitate Cristiansen se face după cum
urmează:
Cu< 65 %-uniformitate necorespunzătoare;
Cu= 65 ÷ 75 % -uniformitate stabilă;
Cu= 75 ÷ 85 % -uniformitate medie;
Cu> 85 %-uniformitate bună.
Întabelul nr. 1 7 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu
metoda bazată pe coeficientul de uniform itate Cristiansen pentru instalația de irigat prin
aspersiune tip pivot central fix.
Tabel24
Denumire
secțiuneNumarul
pluviometruluiVolum colectat
în pluviometru
mp
[cm3]Volum mediu de
apă colectat în
pluviometre
m [cm3]Deviația
față de
medie
± [cm3]Σ |a| Coeficient de
uniformitate
Cristiansen Cu
[%]
A 1 55.5
122.58-67.08
990.42 67.68B2 62 -60.58
3 91.5 -31.08
4 148 25.42
C 5 168.5 45.92
D 6 144.5 21.92
E 7 147 24.42
F 8 168 45.42
G 9 270 147.42
H 10 140.5 17.92
I11 159.5 36.92
12 163.5 40.92
13 110.5 -12.08
J 14 133 10.42
K 15 155.5 32.92
L 16 100.5 -22.08
M 17 77 -45.58
N 18 127 4.42
O 19 111 -11.58
P 20 95 -27.58
Q 21 164 41.42
R 22 89.5 -33.08
S23 49.5 -73.08
24 45 -77.58

72
25 89 -33.58
Apreciere Uniformitate stabilă
Întabelul nr. 1 8 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu
metoda bazată pe coeficientul de uniformitate Cristiansen pentru instalația de irigat prin
aspersiune cu deplasare liniară.
Tabel25
Denumire
secțiuneNumarul
pluviometruluiVolum colectat
în pluviometru
mp
[cm3]Volum mediu de
apă colectat în
pluviometre
m [cm3]Deviația
față de
medie
± [cm3]Σ |a| Coeficient de
uniformitate
Cristiansen Cu
[%]
A1 77.3
124.39-47.09
703.96 66.712 176.3 51.91
3 173 48.61
4 172.3 47.91
B 5 212.6 88.21
C 6 150 25.61
D 7 135 10.61
E8 121 -3.39
9 103 -21.39
10 150 25.61
F 11 158.3 33.91
G 12 119.6 -4.79
H 13 144 19.61
I 14 123.6 -0.79
J15 63.66 -60.73
16 22.66 -101.73
17 12.33 -112.06
Apreciere Uniformitate stabilă
Metoda bazată pe coeficientul de variație Pearson [MAN, 1991]
Coeficientu l de apreciere a variației udărilor Pearson se determină pe baza
măsurătorilor experimentale cu următoarea relație:
mCv100 (%) (4)
unde:
t–abaterea medie pătratică a volumelor parțiale față de volumul mediu de apă colectat
în pluviome tre;

12

nmmp (5)
mp–volumul parțial măsurat în fiecare pluviometru (cm3);
m–volumul mediu de apă colectat în pluviometre (cm3);
Cv–coeficient de variație (%).
Interpretarea valorilor coeficientului de variație Pearson se face dup ă cum urmează:
Cv< 10 %-stropire foarte uniformă;
Cv= 10 ÷ 20 % -stropire uniformă;

73
Cv= 20 ÷ 40 % -stropire puțin uniformă;
Cv> 40 %-stropire neuniformă.
Întabelul nr. 1 9 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu
metoda bazată pe coeficientul de variație Pearson pentru instalația de irigat prin aspersiune tip
pivot central fix.
Tabel26
Denumire
secțiuneNumarul
pluviometruluiVolum
colectat în
pluviometru
mp
[cm3]Volum
mediu de
apă colectat
în
pluviometre
m [cm3]Deviația
față de
medie
± [cm3](mp-m)2Abaterea
medie
pătratică
tCoeficient
de
variație
Pearson
Cu [%]
A 1 55.5
122.58-67.08 4499.73
50.10 40.87B2 62 -60.58 3669.94
3 91.5 -31.08 965.97
4 148 25.42 646.18
C 5 168.5 45.92 2108.65
D 6 144.5 21.92 480.49
E 7 147 24.42 596.34
F 8 168 45.42 2062.98
G 9 270 147.42 21732.66
H 10 140.5 17.92 321.13
I11 159.5 36.92 1363.09
12 163.5 40.92 1674.45
13 110.5 -12.08 145.93
J 14 133 10.42 108.58
K 15 155.5 32.92 1083.73
L 16 100.5 -22.08 487.53
M 17 77 -45.58 2077.54
N 18 127 4.42 19.54
O 19 111 -11.58 134.10
P 20 95 -27.58 760.66
Q 21 164 41.42 1715.62
R 22 89.5 -33.08 1094.29
S23 49.5 -73.08 5340.69
24 45 -77.58 6018.66
25 89 -33.58 1127.62
Apreciere Aspersiune neuniformă
Întabelul nr. 20 sunt prezentate rezultatele obținute prin prelucrarea măsurătorilor cu
metoda bazată pe coeficientul de variație Pearson pentru instalația de irigat pri n aspersiune cu
deplasare liniară.
Tabel27
Denumire
secțiuneNumarul
pluviometruVolum
colectat în
pluviometru
mp
[cm3]Volum
mediu de
apă colectat
în
pluviometre
m [cm3]Deviația
față de
medie
± [cm3]
(mp-m)(mp-m)2Abaterea
medie
pătratică
tCoeficient
de variatie
Pearson
Cu [%]

74
A1 77.3
124.39-47.09 2217.58
54.43 43.752 1763 51.91 2694.53
3 173 48.61 2362.82
4 172.3 47.91 2295.26
B 5 212.6 88.21 7780.80
C 6 150 25.61 655.81
D 7 135 10.61 112.55
E8 121 -3.39 11.50
9 103 -21.39 457.58
10 150 25.61 655.81
F 11 158.3 33.91 1149.81
G 12 119.6 -4.79 22.96
H 13 144 19.61 384.51
I 14 123.6 -0.79 0.63
J15 63.66 -60.73 3688.28
16 22.66 -101.73 10349.23
17 12.33 -112.0612557.71
Apreciere Aspersiune neuniformă
Determinarea uniformității udării în câmp [MAN, 1991]
Determinarea uniformității udării în câmp se referă la determinarea uniformității de
udare a aspersoarelor așezate în schema de udare (d1 x d2) prezenta tă în figura 1 și figura 2.
Conform acestei metode se determină 4 tipuri de suprafețe: udate normal, insuficient, în exces și
neudate, conform relației următoare.
100SSPn(%) (6)
unde:
P–mărimea suprafeței udate (%);
Sn-mărimea supra feței neudate (m2);
snpSn (m2) (7)
np–numărul de pluviometre;
s–mărimea totală a suprafeței în schemă (m2);
Intensitatea reală a stropirii se determină cu relația:
100
ustmpIr (8)
unde:
mp–volumul de apă colectat în pluviometre (cm3);
Δt–timpul în care se colectează apa în pluviometre (sec.);
su–suprafața pluviometrului (cm2);
În funcție de valorile intensității reale a stropirii se calculează mărimea suprafețelor
udate normal, insuficient, în exces sau neudate , după cum urmează:
– Dacă Ir = 0, se calculează suprafața neudată P 1cu relația (6) unde S n-mărimea
suprafeței neudate (m2);
– Dacă Ir < Im –20% Im, unde:

75
nIIr
m (9)
Se calculează suprafața insuficient udată P 2cu relația:
1002SSPi(%) (10)
unde:
Si–mărimea suprafeței insuficient udate (m2);
Im–intensitatea medie reală a stropirii (mm/h);
– Dacă Ir = Im ± 20% Im, se calculează suprafața normal udată P 3cu relația:
1003SSPn(%) (11)
unde:
Sn–mărimea suprafeței udate normal (m2);
– Dacă Ir > Im ± 20% Im, se calculează suprafața udată în exces P4 cu relația:
1004SSPe(%) (12)
unde:
Se–mărimea suprafeței udate în exces (m2);
Întabelul nr. 21 sunt prezentate rezultatele obținut e prin prelucrarea măsurătorilor cu
metoda determinării uniformității udării în câmp pentru instalația de irigat prin aspersiune tip
pivot central fix.
Tabel28
Numarul
pluviometruluiVolum colectat în
pluviometru m p
[cm3]
Intensitatea de
udare reala
Ir[mm/h]
Intensitatea
medie
Im[mm/h]
Ir=0
Ir<Im-20%Im
Ir=Im+/-
20%Im
Ir>Im+20%Im
1 55.5247.98 547.70-*
2 62277.02 547.70-*
3 91.5408.83 547.70-*
4 148661.28 547.70-*
5 168.5 750.64 547.70-*
6 144.5 645.64 547.70-*
7 147656.81 547.70-*
8 168750.64 547.70-*
9 2701206.38 547.70-*
10 140.5 627.77 547.70-*

76
11 159.5 712.66 547.70-*
12 163.5 730.53 547.70-*
13 110.5 493.72 547.70-*
14 133594.26 547.70-*
15 155.5 694.79547.70-*
16 100.5 449.04 547.70-*
17 77344.04 547.70-*
18 127567.45 547.70-*
19 111495.96 547.70-*
20 95424.47 547.70-*
21 164732.77 547.70-*
22 89.5399.89 547.70-*
23 49.5221.17 547.70-*
24 45201.06 547.70-*
25 89397.66 547.70-*
Suma -9 8 8
Sn -1296 1152 1152
P (%) -36 32 32
Apreciere
Suprafață
neudată
Suprafață
insuficient
udată
Suprafață
normal
udată
Suprafață
udată
în exces
Întabelul nr. 22 sunt prezentate rezultatele obțin ute prin prelucrarea măsurătorilor cu
metoda determinării uniformității udării în câmp pentru instalația de irigat prin aspersiune cu
deplasare liniară.
Tabel29
Numarul
pluviometruluiVolum colectat
în pluviometru
mp
[cm3]
Intensitatea de
udare reala
Ir[mm/h]
Intensitatea
medie
Im[mm/h]
Ir=0
Ir<Im-20%Im
Ir=Im+/-
20%Im
Ir>Im+20%Im
1 77.3 345.38 555.79 *
2 176.3 787.72 555.79 *
3 173 772.98 555.79 *
4 172.3 769.85 555.79 *

77
5 212.6 949.91 555.79 *
6 150 670.21 555.79 *
7 135 603.19 555.79 *
8 121 540.64 555.79 *
9 103 460.21 555.79 *
10 150 670.21 555.79 *
11 158.3 707.30 555.79 *
12 119.6 534.38 555.79 *
13 144 643.40 555.79 *
14 123.6 552.26 555.79 *
15 63.66 284.44 555.79 *
16 22.66 101.25 555.79 *
17 12.33 55.09 555.79 *
Suma – 4 7 6
Sn – 576 1008 864
P (%) – 23.53 41.18 35.29
Apreciere
Suprafață
neudată
Suprafață
insuficient
udată
Suprafață
normal
udată
Suprafață
udată
în exces
Prin centralizarea rezultatel or obținute prin cele 3 metode, în tabelul nr. 23 și tabelul nr.
24,se constată că instalațiile de irigat prin aspersiune tip pivot central fix și cu deplasare liniară
nu funcționează la parametri normali și trebuiesc întreprinse măsuri pentru remedierea acestor
deficiențe.
Tabel30Centralizator rezultate pentru instalația de irigat prin aspersiune tip pivot central fix
Suma – 9 8 8
67.68 40.87Sn – 1296 1152 1152
P – 36 32 32
ApreciereSuprafață
neirigatăSuprafață
insuficient
irigatăSuprafață
irigată
normalSuprafață
irigată în
excesUniformitate
stabilăAspersiune
neuniformă
Tabel31Centralizator rezultate pentru instalația de irigat prin aspersiune cu deplasare liniară
Suma- 4 7 6
66.71 43.75
Sn – 576 1008 864

78
P – 23.53 41.18 35.29
ApreciereSuprafață
neirigatăSuprafață
insuficient
irigatăSuprafață
irigată
normalSuprafață
irigată în
excesUniformitate
stabilăAspersiune
neuniformă
4.5.Studiul calității apei pentru irigat
Principa lul obiectiv al studiului de caz îl reprezintă determinarea calității apei pentru
irigații în amenajarea locală de irigații studiată, situată în partea de vest a România, în Câmpia
Arancăi, subdiviziune a Câmpiei de Vest.
Prelevarea probelor de apă s -a realizat prin colectarea apei aplicată de instalațiile de
irigat prin aspersiune de tipul pivot central fix și cu deplasare liniară, în regim normal de
funcționare. Apa a fost colectată în recipiente sterile și transportată în condiții adecvate pentru a
nu fi afectată calitatea probelor. Analiza probelor de apă s -a efectuat într -un laborator certificat,
la temperatura de 25°C, folosindu -se software de specialitate, rezultatele fiind prezentate în
figura nr. 14.
Figura31Date obținute după prelucrarea probelor în laborator [AQUATIM, 2015]
Calitatea apei pentru iriga ții este interpretată în funcție de proprietățile fizico -chimice,
biologice și microbiologice, luând în considerare posibilul impact asupra solului, plantelor,
mediului și consumatorilor, oameni sau animale.
Tabel32Parametrii chimici, fizici și biologici
Parametrii chimici Parametri fizici și biologici
Salinitate, ECw dS/m, TDS mg/l
Culoare Aciditate / Bazicitate, pH
Duritate, CaCO3 mg/l
Tipul și cantitatea anionilor și cationilor, me/lMiros

79
Rata de absorbție a sodiumului, SAR
Azotat-Azot, NO3 –N mg/
Turbiditate NTUFosfat-Fosfor, PO4 –P mg/l
Alte elemente, mg/l
BOD 5 mg/l (Biochemical Oxygen Demand)Metale grele, mg/l
Salinit atea este o problemă comună cu care se confruntă fermierii care irigă în climat
arid. Acest lucru se datorează faptului că toate apele pentru irigat conțin săruri solubile. Fie că
sunt captate din izvoare, deviate din cursuri de suprafață, sau pompate din puțuri, apele con țin
cantități apreciabile de substanțe chimice în soluție, dizolvate din straturile geologice prin și
peste care apele s -au scurs. [PHOCAIDES, 2007]
Formula pentru conversie:
(1)
Concentra ția sărurilor în majoritatea apelo r folosite pentru irigat variază de la 200 la
4.000 mg/litru total solid dizolvat (TDS). PH -ul apei este de asemenea un indicator al calită ții
apei pentru irigat și se situează în mod normal între 6.5 și 8.4.
Metoda de evaluare a con ținutului total de săru ri în apă se realizează în mod uzual prin
măsurarea conductivită ții electrice a apei (ECW) la 25°C. Conductivitate electrică este
exprimată în deciSiemens per metru. Există o rela ție între conductivitatea electrică și
concentra ția sărurilor în miliechivale nți per litru și în miligrame per litru când ECW este în
intervalul de 1 -5 dS/m. Rela ția dintre conductivitate electrică și sărurile dizolvate (TDS) este:
(2)
Conținutul excesiv de nitrați, mai mare de 100 mg/litru, poate afecta răsadurile și
culturi sensibile la etapa ini țială de creștere.
Problema sodiului se reduce în mod semnificativ în cazul în care cantitatea de calciu și
magneziu este mare în compara ție cu cantitatea de sodiu. Această relație se numește raportul de
adsorbtie de sodiu (SAR) și este o valoare calculată din formula:
(3)
Utilizarea apei cu o valoare ridicată a SAR și scăzută spre moderată a salinitate poate
fi periculoasă și poate duce la reducea ratei de infiltrare în sol. Indicele raport de adsorbtie de
sodiu SAR al apei pentru iriga ții indică procentul schimbabil de sodiu ESP aproximativ al unui
sol cu apa . [PHOCAIDES, 2007]
Carbonatul de sodiu rezidual (RSC) este definit ca fiind diferen ța de miliechivalenți pe
litru între ionii de bicarbonat și cei de c alciuși magneziu. Calciul și magneziul pot reacționa cu
bicarbonatul și se precipită sub formă de carbonați. Concentrația de sodiu relativă în creștere a
schimburilor complexe rezultă în dispersia solului. Când valoarea RSC este mai mică de 1,25

80
meq/litru , apa este considerată de bună calitate, în timp ce în cazul în care valoarea RSC
depășește 2,5 meq/litru, apa este considerată dăunătoare.
Toleranța la salinitate a culturii reprezintă gradul în care o cultură poate cre ște și se
cultiva în mod satisfăcăt or în soluri saline. Diferite culturi variază foarte mult în răspunsul lor la
salinitate, unele pot tolera mai pu țin de 2 dS/m și altele de până la peste 8 dS/m. Toleranță la
sare depinde, deasemenea, considerabil de condi țiile culturale și de practicile d e management al
aplicării irigație. Mul ți alți factori, cum ar fi planta, solul, apa și clima interacționează pentru a
influența toleranța la sare a unei culturi.
Datele de toleran ță relativă la sare au fost dezvoltate pentru multe culturi și sunt
utilizat e cu rol de orientare generală. Datele sunt legate de scăderea preconizată a
randamentului. ECe reprezintă salinitatea solului în ceea ce prive ște conductivitate electrică
(EC), măsurată din extractul de satura ție a solului, cu o valoare de 1,5 EC pentru a pa folosită
pentru iriga ții (ECiw). Alți doi parametri importanți pentru exprimarea toleranței la sare a unei
plante sunt:
-pragul-salinitatea maxim admisibil a extractului de satura ție a solului (ECe);
-panta-scăderea randamentului la sută pe unitate de creștere a salinității.
Tabel33Limite de toleran ță Boron pentru culturile agricole (Maas, 1990)
Nume comun Nume botanic Prag
dS/mPanta
% per dS/m
Foarte sensibile
Lemâi* Citrus limon – –
Mur Rubus sp. – –
Sensibile
Avocado persea american 0.5–0.75 –
Grapefruit* citrus paradisi 0.5–0.75 –
Portocal* c. sinensis 0.5–0.75 –
Cais* prunus americana 0.5–0.75 –
Piersic* p. persica 0.5–0.75 –
Cireș* p. avium 0.5–0.75 –
Prună* p. domestica 0.5–0.75 –
Curmal* diospyros kaki 0.5–0.75 –
Smochin* ficus carica 0.5–0.75 –
Vița de vie* vitis vinifera 0.5–0.75 –
Nuc* juglans regia 0.5–0.75 –
Pecan* carya illinoienis 0.5–0.75 –
Ceapă allium cepa 0.5–0.75 –
Usturoi allium sativum 0.75–1.0 –
Cartof dulce ipomea batatas 0.75–1.0 –
Grâu triticum aestivum 0.75–1.0 0.33
Floarea soarelui helianthus annuus 0.75–1.0 –
Fasole* vigna radiata 0.75–1.0 –
Susan* sesamum indicum 0.75–1.0 –
Lupin* lipinus hartwegii 0.75–1.0 –
Căpșună* fragaria ap. 0.75–1.0 –
Anghinare* helianthus tuberosu s 0.75–1.0 –
Fasole* phaseolus vulgaris 0.75–1.0 –
Fasole p. lunatus 0.75–1.0 –
Arahidă arachis hypogaea 0.75–1.0 –

81
Sensibilitate moderată
Broccoli brassica oleracea botrytis 1.0 1.8
Ardei roșu capsicum annuum 1.0–2.0 –
Mazăre* pisum sativa 1.0–2.0 –
Morcov daucus carota 1.0–2.0 –
Radichie raphsnus sativus 1.0–2.0 1.4
Cartof solanum tuberosum 1.0–2.0 –
Castravete cucumis sativus 1.0–2.0 –
Toleranță moderată
Varză* brassica oleracea capitata 2.0–4.0 –
Gulie b. rapa 2.0–4.0 –
Iarbă* poa pratens is 2.0–4.0 –
Orz hordeum vulgare 3.4 4.4
Mazăre furajeră vigna unguigulata 2.5 12
Ovăz avena sativa 2.0–4.0 –
Porumb zea mays 2.0–4.0 –
Anghinare* cynara scolymus 2.0–4.0 –
Tutun* nicotiana tabacum 2.0–4.0 –
Muștar* brassica juncea 2.0–4.0 –
Trifoi* melitotus indica 2.0–4.0 –
Dovlecel cucurbita pepo 2.0–4.0 –
Pepene galben* cucmis melo 2.0–4.0 –
Conopidă b. oleracea botrytis 2.0–4.0 1.9
Tolerante
Lucernă* medicago sativa 4.6–6.0 –
Măzărică* vicia bengalensis 4.6–6.0 –
Pătrunjel* petroselinum crispum 4.6–6.0 –
Sfecla roșie beta vulgaris 4.6–6.0 –
Sfecla de zahăr b. vulgaris 4.9 4.1
Roșie lycopersicum 5.7 3.4
Foarte tolerante
Sorg sorhgum bicolor 7.4 4.7
Bumbac gossypium hirsutum 6.0–10.0 –
Țelina* apium graveolens 9.8 3.2
Sparanghel* asparagus officinalis 10.0–15.0 –
Orice clasificare privind calitatea apei pentru irigații trebuie să se bazeze pe
concentra ția totală și compoziția sărurilor. Clasificarea adoptată de Organizația pentru
Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), în 1985, propusă ca ghid ini țial, s-a
dovedit a fi cel mai practică și utilă în evaluarea calității apei pentru utilizarea apei în scopuri
agricole. Principalii parametri de clasificare a apei sunt salinitate totală, răspunsul culturilor la
salinitate, pe ricol de sodiu și de toxicitate. [PHOCAIDES, 2007]
Tabel34Clasificarea apei în funcție de salinitate
Clasificarea apei EC dS/m TDS mg/litre
Apă non-salină < 0.7 < 500
Apă salină 0.7–42 500–30 000
Apă cu conținut scăzut de săru ri 0.7–3.0 500–2 000
Apă mediu salină 3.0–6.0 2 000 –4 000
Apă cu conținut ridicat de săruri > 6.0 > 4 000

82
Apă foarte salină > 14.0 > 9 000
Saramură > 42 > 30 000
În figura 2 este prezentată reducerea randamentului apreciat pentru fiecare cultură în
conformitate cu sensibilitatea sa și toleranța la sare. Acest grafic permite o evaluare rapidă a
celor doi parametri principali pentru stabilirea caracterului adecvat al apei. [PHOCAIDES,
2007]
Figura32Diviziuni de apreciere în stabilirea toleranței relative la sare pentru culturi agricole [Maas, 1984 ]
Raportul de adsorb ție de sodiu este utilizat în mod obișnuit ca un indice al pericolului
de sărăturare a solurilor și a apelor, precum și ca un substitut pentru procentul schimbab il de
sodiu ESP. Rata de absorbție de sodiu SAR dintr -o anumită apă determină, într -o anumită
măsură, cantitatea relativă de sodiu care poate fi absorbită de sol. Efectul ionilor de sodiu în apa
folosită pentru irigații în reducerea permeabilită ții ratei d e infiltrare și a solului depinde de
concentra ția totală de sare. [PHOCAIDES, 2007]
Tabel35Probleme poten țiale pentru infiltrare datorită sodiu aflat în apa pentru irigații
(Rhoades, Oster și Schroer)
Nivel de salinitate al apei
pentru irigații
dS/mFără reducere Reducerea
ușoarăReducerea
medieReducerea
severă
SAR SAR SAR SAR
ECw = 0.7 < 1 1–5 5–11 > 11
ECw = 0.7 –3.0 < 10 10–15 15–23 > 23

83
ECw = 3.0 –6.0 < 25 > 25 Niciun efect Niciun efect
ECw = 6.0 –14.0 < 35 > 35 Niciun efe ctNiciun efect
ECw = >14.0 Niciun efect Niciun efect Niciun efect Niciun efect
Probleme de toxicitate pot fi create de excesul de clorură, sodiu, bor, bicarbonat, nitra ți
și nivelul pH -ului anormal. Evaluarea calită ții apei pentru irigații trebuie să i ncludă acești
parametri, precum și alți câțiva parametri, în asociere cu toți ceilalți factori implicați.
Rezultatele analizei calitative a apei pentru iriga ții pe studiul de caz sunt prezentate în
tabelul nr. 29.
Tabel36Fișa date lor de analiză chimică a apei
Trimis de: G.N. Pelea
Localitatea: Sânnicolau Mare, Timiș, RomâniaDate: 29.06.2015
Laborator: Aquatim
Observații: probă de apă pentru iriga ții
REZULTATE DE LABORATOR Laborant:
A.Cococeanu
Date:17.07.2015
Conductivitate e lectrică ECw dS/m: 0.926 pH 7.3
anioni mg/litru meq/litru cationi mg/litru meq/litru
Clorură (Cl¯) 90 2.54 Sodiu (Na+) 40.2 1.75
Sulfat (SO4) 80 1.67 Potasiu (K+) fără fără
Carbonat (CO3¯ ¯) 0.37 0.01 Calciu (Ca++) 50 2.50
Bicarbonat (HCO3¯) 260.36 4.27Magneziu (Mg++) 40 3.28
Azotat (NO3¯) <1 <0.02 Boron (B) fără fără
Total / 8.51 / 7.53
TDS 593
Evaluare: SAR = 1.03 RSC = fără
Rezultatele asupra calității apei folosită pentru irigații interpretate din punct de vedere
al clasificării salinității arată un caracter u șor salin cu EC = 1.389 dS/m și TDS = 593 mg/litru,
cu nici un con ținut de potasiu și bor. Nu există nici un pericol de sărăturare -sub un
management adecvat, rezultat din ECw = 0,926 dS/m și SAR = 1.03 ioni unități meq/litru. Apă
de bună calitate în func ție de valoarea RSC, potrivită pentru majoritatea culturilor.
4.6.Propuneri și soluții de modernizare în exploatare
Pentru optimizarea exploatării sistemului local de irigații soluția cea mai simplă
presupune configurarea un program de u rmărire a costurilor pentru lucrările de iriga ție, dar
acest program trebuie să fie structurat cu aten ție, pentru a maximiza toate operațiunile pe
perioada de exploatare și totodată de întreținere. Multitudinea și variabilitatea situațiilor care
pot apărea pot presupune utilizarea a numeroase metode și programe de calcul care oferă
diverse solu ții cu diferite grade de eficacitate.

84
Deasemenea, autorită țile locale și investitorii privați trebuie să recunoască că
obiectivele lor sunt comune și, printr -o bună și apropiată colaborare, implementarea
programelor și ustensilelor de urmărire în exploatare trebuie să fie alese în mod corespunzător.
Pentru eficientizarea aplicării lucrărilor de irigație spre exemplu relația cu Administrația
Bazinală de Apă, Agenția Na țională pentru Îmbunătățiri Funciare, Agenția pentru Protecția
Mediului, precum și autoritățile locale reprezentate prin consiliile locale și primării, trebuie să
fie coordonată și corelată pe toată durata aplicării lucrărilor de irigație, dar și înafara a cestei
perioade, pentru efectuarea lucrărilor de întreținere. Pe tot parcusul apei în procesul de irigare,
autoritățile responsabile, pentru sursa de apă (subterană sau de suprafață) –Administrația
Națională Apele Române prin Administrațiile Bazinale de A pă sau Serviciile de Gospodărire a
Apelor, pentru infrastructura de îmbunătățiri funciare (canale de irigații, canale de desecare,
stații de pompare, lucrări hidrotehnice interioare, etc.) –Agenția Națională de Îmbunătățiri
Funciare prin Filialele Teritor iale sau Unitățile de Administrare, pentru protecția mediului –
Agenția pentru Protecția Mediului prin unitățile locale și Garda de Mediu, pentru unitățile
administrativ teritoriale în cadrul cărora se află sistemele sau amenajările locale –Consiliul
Județean și Primăriile locale, prin grija investitorului sau a beneficiarului, fie ca este cazul de
persoane private, persoane juridice, organizații sau asociații de fermieri, dar și prin grija
autorităților menționate, să asigure un proces constant și eficien t pentru funcționarea la
parametrii optimi a sistemului sau amenajării locale.
Pentru eficientizarea aplicării udărilor, în ceea ce privește uniformitatea, se pot lua
anumite măsuri, cum ar fi: constanta și permanenta întreținerea a instalațiilor de iriga t prin
aspersiune, găsirea de solu ții pentru problemele legate de fluxul constant de apă în interiorul
rețelei de canale, monitorizarea constantă a condițiilor meteorologice, eforturi coordonate
pentru adaptarea instala țiilor și programare acestora.
Între ținerea instalațiilor de irigat prin aspersiune trebuie obligatoriu să se realizeze cu
personal calificat, cu piese originale și de calitate. Prin service -urile mobile se poate asigura un
reglaj și o programare eficientă la standarde înalte, existând totod ată și posibilitatea verificării la
fața locului a acestor reglaje.
Pentru asigurarea unui flux constant de apă în interiorul rețelei de canale se pot lua mai
multe măsuri, de la impermeabilizarea locală a acestora și până la mărirea capacității de
pompar e a stațiilor sau agregatelor de pompare.
Monitorizarea constantă a condițiilor meteorologice prin stații meteorologice locale și
prin implemetarea componentelor moderne de urmărire și control a instalațiilor pentru irigat se
poate realiza o programare ma i eficientă de funcționare.
Adaptarea și modernizarea instalațiilor de irigat prin aspersiune prin adaugarea de
componente moderne (sprinklere sau diuze mai performante, panouri de control și comandă
superioare, motopompe mai eficiente) sau utilizarea ust ensilelor informatice, duce automat la
creșterea randamentului și obținerea de rezultate mai bune în procesul de irigație,
concretizându -se în creșterea productivității agricole.
Cu privire la calitatea apei folosită pentru irigat, deși din studiul de caz se constată că
în momentul prelevării și studierii probelor de apă aceasta îndeplinea cerințele calitative,
aplicarea necontrolată a lucrărilor de irigație pot duce la poluarea accidentală sau salinizarea
solului, prin poluarea accidentală a sursei de apă sau prin caracterul u șor salin al apei. Se
recomandă o analiză calitativă periodică a apei folosită pentru iriga ții în interiorul sistemului de
irigație pe canalele de distribu ție și observare permanentă a secțiunilor de control pe diferitele
surse de apă , râu Mure ș și canalul Aranca. De asemenea, se recomandă o colaborare strânsă și
permanentă cu autorită țile de supraveghere de gospodărire a apelor, Banatului Apa
Administrare Bazinul și Sistemul de Gospodărire a Apelor Arad. În cazul poluării accidentale
identificate în interiorul sistemului de irigație, se recomandă închiderea și localizarea sursei de

85
poluare sau a perimetrului poluat, alertarea administratorul re țelei principale reprezentat de
Agenția Natională de Îmbunătățiri Funciare Filiala Timiș -Mureș Inferior, si Garda de Mediu
Timiș, pentru a se lua măsuri de localizare și decontaminare.
5.STUDIU PRIVIND STADIULUI ACTUAL AL AMENAJĂRILOR LOCALE DE
IRIGAȚII ÎN PARTEA DE VEST A ROMÂNIEI
În ultimii ani în Câmpia de Vest au fost dezvoltate mai multe luc rări de irigații
constând în amenajări locale de irigații suprapuse peste lucrări de îmbunătățiri funciare cu
caracter de desecare sau în perimetru neamenajat, cu alimentare prin infrastructura existentă sau
prin alimentare direct din sursa de apă.
5.1.Amenaj are de irigații cu pivoți centrali în sistemul de desecare Mureșan,
localitatea Sânnicolau Mare, județul Timiș
5.1.1. Prezentare generală
Obiectivul de investiții este amplasat în sistemul de desecare Mureșan, cu alimentare
din râul Mureș cod cadastral: IV -1.000 .00.00.00.00 și canal Aranca cod cadastral IV –
2.002a..00.00.00, suprapunându -se cu unitățile administrativ teriotoriale ale localităților
Sânnicolau Mare și Saravale, jud. Timiș.
Amenajarea de irigații constă într -un sistem de irigație prin aspersiune cu p ivoți
centrali repartizați în trei trupuri ce se alimentează cu apă din canale existente reprofilate prin
intermediul unor agregate de pompare. Canalele existente și cele proiectate îndeplininesc dublu
rol, de desecare –irigație.
Cele trei trupuri care al cătuiesc împreuna suprafața irigată de 994,17 ha, astfel:
-Trupul 1 și Trupul 2 lucrări de irigații pe o suprafață de 593,23 ha;
-Trupul 3 lucrări de irigații pe o suprafață de 490,94 ha.
Prin prima fază a proiectului au fost autorizate lucrări de irigații p e o suprafață de
593,23 ha organizate în Trupul 1 și Trupul 2.
Tabel37Suprafețele deservite în Trupul 1 și Trupul 2
Nr.
Crt Pivot Nr. Amplasament Raza de
udare
(m)Suprafața irigată
<ha>Debit necesar
pivot
<l/s>
Trup I
1P1 Cd1, km 0+580 570 110,26 66,16
2P2 Cd2, km 0+400 390 53,46 32,08
3P3 Cd3, km 0+390 380 50,90 30,54
4P8 Cd8. km 0+540 470 76,19 45,71
Total Trup I X X 290,81 174,49
Trup II
5P4 Cd4, km 0+100 470 76,19 45,71
6P5 Cd5, km 0+100 440 67,20 40,32
7P6 Cd6, km 0+410 400 56,08 33,65
8P7 Cd7, km 0+540 550 102,95 61,67
Total Trup II X X 302,42 181,35
TOTAL CAPACITATE IRIGATA 593,23 355,84

86
Figura33Trupul 1 si Trupul 2 cu cele 8 instalatii de irigat prin aspersiune de t ip pivot

87
Pivoții centrali din Trupul 1 și Trupul 2 sunt prevăzuți cu aspersoare laterale montate la
capătul consolei pivoților, irigarea suprafeței realizându -se sub forma unei coroane circulare
suplimentare față de raza pivotului, a cărei lungime medie es te de 27 m pentru fiecare din cei 8
pivoți centrali.
Adaptarea rețelei de canale de desecare pe traseul canalelor de aducțiune CA, CA1,
CA2 și CA3, s -a realizat astfel încat rețeaua de desecare existentă să poată fi utilizată pentru
lucrăriled de irigații îndeplinindu -se simultan și rolul pentru care a fost proiectată și executată,
acela de desecare.
Apa pentru irigații este preluată din râul Mureș prin intermediul unei stații de pompare
cu 3 agregate termice, amplasată pe malul stâng al acestuia la Km dig 19+615 și are un debit
total instalat de 0,5 mc/s la o înălțime de pompare de H = 25 mca. Cele trei agregate termice de
pompare refulează apa printr -o conducta Ø 200 mm în conducta de alimentare.
Figura34Stația de pompare
Stația de pompare s -a realizat suprateran pe o platformă betonată în suprafață de 42 m2.
La intrarea apei în conducta de alimentare având diametrul 610×7,1 mm a fost prevăzut un
apometru suprateran și un cămin circular din beton armat necarosabil în care s -au introdus un
robinet de golire Dn 100 mm, un robinet cu clapă fluture Dn 600 mm, un clapet antiretur, un
compensator de montaj și un mosor cu două flanșe.
Conducta este pozată la adâncimea măsurată până la generatoarea superioară 0,80 m,
pe un strat de n isip cu grosimea 10 cm. Lungimea conductei este 142 m. În zona
supratraversării coronamentului digului, conducta de alimentare este protejată cu un tub din
PREMO având diametrul 800 mm, peste care este așternut un strat de pământ de 0,50 m. Stratul
de pămâ nt are înălțimea totală 1,30 m profilat sub formă de rampă cu panta de 1:7 de ambele
părți ale punctului de supratraversare.
În zona supratraversării conducta este ancorată atât la piciorul taluzelor digului cât și la
coronament cu masive de ancoraj. Intra rea și iesirea aerului din conducta este controlată de un
dispozitiv de aerisire -dezaerisire, poziționat pe tronsonul de conductă ce traversează
coronamentul.
La ieșirea apei din conductă se află un bazin de refulare cu disipator de energie care
debușează în canalul de desecare CI4, printr -un canal de legătură.

88
Figura35Bazinul de refulare
Rețeaua de aducțiune a apei folosită pentru irigarea celor două ploturi, în lungime
totală 11.526 ml, este constituită în cea mai mare part e (9616 ml -83,49%) din rețeaua de
desecare existentă fiind completată cu tronsoane noi de canale pe o lungime de 1910 ml –
16,60% din lungimea totală a rețelei.
Pentru a putea îndeplini și rolul de alimentare cu apă pentru amenajarea de irigații,
canalel e de desecare de pe traseul canalelor de aducțiune CA, CA1, CA2, și CA3 au fost
reprofilate cu coborârea cotei radierului astfel încât în condițiile asigurării nivelelor maxime
pentru folosință de irigații să nu fie depășite nivelurile maxime admise pentru funcționarea
normală a sistemului de desecare existent.
Pentru reglarea și controlul nivelurilor în funcție de necesitățile de funcționare
(desecare sau irigații), s -au prevăzut o serie de construcții hidrotehnice de tip stăvilare
(închidere și biefare) ș i clapeți de închidere pe rețea de aducțiune începând de la priza de apă
până la capătul rețelei.
Pe rețeaua de canale de alimentare cu apă pentru irigații s -a prevazut un numar de 19
construcții hidrotehnice de tip stăvilare, podețe cu stăvilar (închidere și biefare) și clapeți de
închidere cu rol de reglare si control al nivelurilor si debitelor de apă.
În faza a doua a proiectului au fost autorizate lucrări de irigații pe o suprafață de
490,94 ha organizate în Trupul 3 prin extinderea amenajării.
Tabel38Suprafețele deservite în Trupul 3
Nr.
Crt Pivot Nr.Amplasament Raza de
udare
(m)Suprafața
irigată
<ha>Debit
necesar
pivot
<l/s>
0 1 2 3 4 5 6
Trup III x y
1P1 522304,71 164820,61 565 100,23 50,12
2P2 521324,47 165381,34 565 100,23 50,12
3P3 520139,47 165160,26 565 100,23 50,12
4P4 520810,48 164148,89 565 100,23 50,12
TOTAL CAPACITATE IRIGATA – 400,94 200,48

89
Figura36Trupul 3 cu cele 4 instalatii de irigat prin aspersiune de tip pivo t

90
5.1.2. Calculul necesarului de ap ă pentru irigații
Planul de cultură adoptat pe suprafața irigată prin aspersiune:
1.Porumb boabe 350 ha
2.Floarea –soarelui 160 ha
3.lucerna 184 ha
4.Grau 300 ha
TOTAL 994 ha
Date privind consumul în luna iul ie (luna cu consum maxim), au fost calculate în
corelație cu cele înregistrate la stațiunea Sânnicolau Mare.
Porumb boabe 53 m3/ha/zi
Floarea soarelui 62 m3/ha/zi
Lucerna 51m3/ha/zi
Consumurile lunare în luna iulie cu asigurarea de 80% la cele trei culturi au
urmatoarele valori:
-Porumb boabe 1620 m3/ha
-Floarea soarelui 1800 m3/ha
-Lucernă 1531 m3/ha
-Grâu de toamnă –
Tabel39
Nr. crt. Cultura Suprafața Consum, m3/luna iulie
ha%TotalAport freatic Irigații
1 Grâu de toamna 30030- –
2 Porumb boabe 350351620 460 1160
3 Lucernă 184191531 430 1101
4 Floarea soarelui 160161800 468 1332
Total 994100- – –
Norma medie de irigare în luna iulie:
ham m31184694184110116013323501160
rezultând:
sl/548,0720003011841000. ha
Randamentul udării:
%84
Hidromodulul la intrarea apei în instalația de irigat cu pivot central devine astfel:
hasl  /652,00,840,548=qu
Hidromodulul la motopompă devine :

91
hasl  /724,00,900,652=qu
Pierderi le în canale ( infiltrație + evaporație):
%588%50% 
Hidromodulul la priza:
hasl  /248,10,58724,0=qu
Debitul necesar a fi pompat din râul Mureș în amenajare:
sl hasl ha /11,866/248,1694=Qs  
Volumul maxim pompat din râul Mureș direct în rețeaua de canal e în luna cu consum maxim va
fi:
mc zileziore sl 187079830/203600/12,866=V  
5.2.Amenajare de irigații în unitatea de desecare Nord Lanca Birda, localitatea
Birda, județul Timiș
5.2.1. Prezentare generală
Obiectivul de investiții este amplasat în extravilanul localității Birda, la no rd de
localitate, de -a lungul pârâului Voiteg (Valea Seaca și Valea Sculea). Hidroameliorativ
suprafețele amenajate se suprapun peste Unitatea de desecare Nord Lanca Birda, jud. Timiș.
Pentru creșterea productivității agricole pe terenurile studiate se pro pune irigarea
acestora și realizarea a 7 bazine de acumulare pentru captarea și înmagazinarea apei necesară
realizării udărilor. Capacitatea de stocare maximă a bazinelor de acumulare se propune a fi de
aproximativ 520.000 m3, iar alimentarea suplimentară cu apă a acestora se va realiza prin
aducțiune din râul Bârzava. Proiectul este în fază de implementare, în prima etapă realizându -se
capacitatea de înmagazinare a apei și în faza a doua continându -se cu realizarea rețelei de
conducte îngropate pentru dist ribuția apei și instalațiile de irigat.
Suprafața totală studiată este de 1650,00 ha, cu suprafață teren propusă pentru
amenjarea cu lucrării de irigații de 1031,00 ha și cu o suprafață de teren pentru extinderea
ulterioară a amenjării cu lucrării de iriga ții de 195,50 ha.
Sistemul de irigații propus a se realiza va fi alcătuit din 4 agregate termice de pompare
care vor prelua apa din bazinele de acumulare și o vor refula în conductele subterane denumite
antene care pot fi în funcție de ordinul de mărime: p rincipale și secundare, conducte de
distribuție a apei. Din antene prin intermediul hidranților apa este preluată de către instalațiile
de irigat și distribuită plantelor. Instalațiile de irigat utilizate vor fi: IATF (instalații de irigat
prin aspersiune cu tambur și furtun), IADF (instalații de irigat prin aspersiune cu deplasare
frontală) si instalații de irigat prin aspersiune cu pivot central. Întreaga suprafață va fi irigată
utilizând doar instalații de irigat prin aspersiune, cu un grad ridicat de au tomatizare.
Agregatele de pompare termice vor fi dispuse dupa cum urmează:
-APT 1 va prelua apa dn Bazinul de acumulare nr. 3;
-APT 2 va prelua apa dn Bazinul de acumulare nr. 2;
-APT 3 va prelua apa dn Bazinul de acumulare nr. 5;

92
-APT 4 va prelua apa dn Bazin ul de acumulare nr. 7.
Figura37Suprafața amenajată cu lucrări de irigații și amplasamentul celor 7 bazine de
acumulare

93
Elementele constructive ale celor 7 bazine de acumulare sunt prezentate în tabelul nr.
33.
Tabel40Bazine de acumulare propuse pe V.Sculea și V.Seacă
Nr. baraj Înălțime
baraj
(m)Lățime
coronament
(m)Cotă fundare
(m)Cotă
teren
(m)Cotă
golire
(m)Cotă
deversor
(m)Lluciu
(m)B
(m)
1. 3.60 5.00 100.91 102.91 102.91 104.11 50021.200
2. 3.90 5.00 99.19 100.69 100.69 102.19 40022.550
3. 4.52 5.00 104.79 106.29 106.29 108.49 33025.340
4. 3.75 5.00 107.24 108.74 108.74 110.24 32021.875
5. 5.40 5.00 107.93 109.93 109.93 112.73 54029.300
6. 3.55 5.00 104.61 106.61 106.61 107.9135020.975
7. 4.85 5.00 111.13 112.63 112.63 114.63 76026.825
Amenajarea locală de irigații este structurată în șase trupuri, primele cinci fiind
propuse spre implementare în prima fază și ulterior spre extindere se prevede cel de -al șaselea
trup. Structura celor șase trupuri este prezentată în tabelul nr. 34 și în tabelul nr. 35.
Tabel41Structura amenajării de irigații
Trup Nr. agregate
pompareAntenă principală Antenă secundară Tip
instalațieDebit
(l/s)Presiune
serviciu
(bar)Denumire Lungime
(m)Denumire Lungime
(m)
Trup
1APT 1 A 1 0÷134
134÷3336- – IATF
IADF77
567
– – A 1.1 200 IADF 56 5
A 2 362 – – IATF 21 7
– – A 2.1 225 IATF 21 7
Trup
2APT 2 A 3 0÷1582
1582÷3266- – 4 IATF 84
427
– – A 3.1 705 IATF 21 7
– – A 3.2 400 IATF 21 7
– – A 3.3 950 IATF 21 7
Trup
3APT 2 A 4 0÷2244
2244÷3403- – 2 IADF
IADF112
565
5
– – A 4.1 1880 IADF 56 5
– – A 4.2 188 IADF 200 –
– – A 4.3 1492 IADF 56 5
Trup
4APT 3 A 5 0÷944
944÷1928- – 3 IATF
2 IATF63
427
7
– – A 5.1 950 IATF 21 7
Trup
5APT 4 A 6 1111 – – IATF 21 7
– – A 6.1 255 IATF 21 7
APT 4 A 7 0÷1370
1370÷2161- – IATF
2 IATF175
427
5
APT 4 A 8 1479 – – PIVOT 133
A 9 370 – – IATF 21 7
TOTAL PARȚIAL 17 416 – 7 245
Trup APT 4 – – A 7.1 1217 IATF 21 7

94
6 – – A 9.1 1122 IATF 21 7
A 10 940 – – PIVOT 56
TOTAL GENERAL 18 356 – 9584
Tabel42Balanța suprafețelor efectiv irigate
5.2.2. Calculul necesarului de ap ă pentru irigații
Asolamentul culturilor este structurat astfel:
-aproximativ 500 ha cultură de grâu;
-aproximativ 500 ha cultură de porumb;
-aproximativ 500 ha cultură de floarea soarelui;
-aproximativ 150 ha cultură de rapiță.
Schem a udărilor este dată sub forma de șase cifre pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie,
august, septembrie și este prezentată în tabelul nr. 36.
Tabel43
Luna Cultura IVVVIVIIVIIIIX
grau 120000
floarea soarelui 001200
rapiță 101001
porumb 000220
Norma de irigație este cantitatea de apă pe întreaga perioadă de vegetație care se
distribuie unei culturi (mc/ha).
Tabel44
Cultura graufloarea soarelui rapițăporumb
H (m) 0,5 0,75 0,70 0,75
Ni (mc/ha) 1500 2100 1500 2800
Datele au fost centralizate pe baza cercetărilor în diverse câmpuri experimentale
staționare, reprezentând consumuri medii zilnice lunare pentru perioada de vegetație a
principalelor plante, precum și necesarul de apă de irigație pe puncte de cercetare și pe culturi.Nr.crt. Trup Suprafață trup
(ha)Suprafață
irigat ă (ha)Procent deservit Observații
1.Trup 1 242 181 75 %
2.Trup 2 285 253,5 89 %
3.Trup 3 382 245 64 %
4.Trup 4 203 168 83 %
5.Trup 5 262 183,5 70 %
TOTAL PARȚIAL 1374 1031 75 %
6.Trup 6 267 195,5 73 % extindere
TOTAL GENERAL 1641 1226,5 75 %

95
Norma de udare reprezintă cantitatea de apă distribuită solului pe umiditatea de
suprafață la o singura udare , pentru a se ridica umiditatea solului de la valoarea momentană la
cea cores punzătoare capacității de câmp.
m-norma de udare (mc/ha)
unde:
Ni-norma de irigație (mc/ha)
n-numarul de udări ce trebuie efectuat
pentru grâu:
pentru floarea -soarelui:
pentru porumb:
pentru rapița:
qi–modulul de udare
unde:
Qi–debitul pentru întreaga suprafață
[l/s]
Ti= 10 zile –intervalul de timp în care se da o norma de udare pe întreaga suprafata ocupată de
cultura „i’’.
ti= 20 ore -timpul de lucru într -o zi
Calculul se face tabelar:
Tabel45
Cultura graufloarea soarelui rapițăporumb
Si (ha) 500 500 150 500
qi( l/s/ha) 0,69 0,97 0,69 0,97
Qi( l/s)345 485 103,5 485
Hidromodul de irigatie q 0serveste la calculul debitului total necesar a fi instalat în
stația de punere sub presiune.
q0=
( l/s/ha )
unde:
Ti= 30 zile –durata unei luni din sezonul de irigație
ti= 20 ore
i= procentul din suprafața culturii „i”
[l/s ]
Se calculeaz ă hidromodulul de irigație pentru fiecare lună în parte:
luna IV : q 0=
= 0,09 l/s/ha

96
luna V : q 0=
= 0,13 l/s/ha
luna VI : q 0=
= 0,12 l/s/ha
luna VII : q 0=
= 0,38 l/s/ha
luna VIII : q 0=
= 0,19 l/s/ha
luna IX : q 0=
= 0,023 l/s/ha
Debitului total necesar a fi instalat în statia de punere sub presiune în luna cu consum
maxim
Debitul de dimensionare a lucrărilor de irigații se determină cu relațiile:
qu=
=697 l/s·ha
unde:
qu=hidromodulul la intrarea apei în instalațiile de irigat;
 randamentul udării în câmp în funcție de metoda de udare;
0,9 pentru udarea prin aspersiune.
qu=
=734 l/s·ha
unde:
qu=hidromodulul la stația de punere sub presiune;
 randamentul rețelei de conducte;
0,95Pierderile în conducte = 95 %.
5.3.Amenajare de irigații în sistemul de desecare Răuți –Sânmihaiul German,
localitatea Cenei, județul Timiș
5.3.1. Prezentare generală
Amplasamentul lucrărilo r este situat în extravilanul localității Cenei, jud. Timiș.
Terenul este amplasat la sud de râul Bega Veche și se suprapune cu amenajarea de desecare
Răuți –Sânmihaiul German.
Suprafața totală a terenurilor este de 872,49 ha, iar suprafața terenuri în pe rimetrul
analizat este de 500,00 ha cu suprafața de teren pentru amenjare cu lucrări de irigații de 290,00
ha.
Pentru efectuarea lucrărilor de irigație se va pompa apă din râul Bega Veche printr -o
stație de pompare (SP) amplasată pe o platformă betonată în albia majoră a râului, în bazinele
de stocare existente prin intermediul unei conducte de aducțiune (CA). Conducta de alimentare
(CA) se va poza îngropată sub drumurile de exploatare la o adâncime sub limita de îngheț.

97
Stația de punere sub presiune (SPP) va pompa apa în conductele de distribuție a apei
(antene) care vor alimenta instalațiile de irigat mobile (instalații cu tambur și furtun) prevăzute
pentru efectuarea irigației pe terenurile agricole.

98
Figura38Amenajarea de ir igații și bazinele de stocare

99
Apa pentru irigații va fi preluată din râul Bega Veche prin intermediul unui agregat
termic mobil, amplasată pe malul stâng al acestuia pe o platforma betonată de 20 m2, și va avea
un debit total instalat de 0,3 mc/s la o înăl țime de pompare de H = 15 mca. Agregatul termic de
pompare refulează apa printr -o conductă Ø 250 mm în conducta de alimentare (CA).
Conducta de refulare a agregatului termic este montată îngropat la o adâncime de 1,00
÷ 1,20 m de la suprafața terenului pân ă la generatoarea superioară a conductei de refulare. În
zona digului de aparare contra inundațiilor conducta se pozează prin foraj orizontal dirijat și
este introdusă într -o conductă de protecție de oțel de 350 mm. La baza digului, în zona de
intrare și i eșire a conductei de refulare în conducta de protecție se prevăd ecrane de beton pentru
a împiedica infiltrațiile apei pe lângă conducta de refulare.
Figura39Amplasament stație pompare SP
Pentru a se putea efectua pompări si î n situația creșterii nivelului râului Bega Veche pe
conducta de refulare se montează flanșe de racordare a agregatului termic de pompare pe
ambele părți ale digului, fiecare prevăzută cu un robinet cu clapă fluture Dn 250 mm și un
clapet antiretur Dn 250. Pentru contorizarea debitelor de apă prelevate din râul Bega Veche se
prevede montarea pe conducta de refulare a agregatului termic de pompare a unui apometru.
Conducta de aspirație este realizată cu racorduri flexibile. În zona platformei betonate care ar e o
suprafață de 20 m2se prevede o protecție a malului cu palplanșe din material compozit pe o
lungime de 7 m .
Tabel46Caracteristicile tehnico -funcționale ale agregatului termic de pompare
Tip
pompaBucațiConsum
(l/ora)Diam.
aspiratie
(mm)Diam.
Refulare
(mm)Puncte
caracteristice
(l/min x bar)Motorizare
I22R501
Scova Italia116,2 250 2506000 x 1,8
11000 x 1,7
15000 x 1,1Iveco 4 cil.
100 CP
Conducta de alimentare este pozată la adâncimea măsurată până la generatoar ea
superioară 1,00 ÷ 1,20 m, pe un strat de nisip cu grosimea de 10 cm. Lungimea conductei este
de 900 m. Caracteristicile conductei de refulare (CR), conductei de protecție (CP) și ale
conductei de alimentare (CA) se prezintă în tabelul nr. 40.

100
Tabel47
Nr.
crt.DenumireLungime
(m)Tip conductăDn (mm)
250300400500
1. CA 900PAFSIN PN 6 SN
10000–96432
PAFSIN PN 16 SN
10000–372
2. CR 30 OȚEL 30–
3. CP 20 OȚEL -20–
Pentru a facilita accesul la agregatul de pompare se prevede executarea a doua rampe
de acces racordate la digul de protecție existent. Pentru realizarea rampelor se va folosi pământ
rezultat de la sanțul conductei și dintr -o groapă de împrumut situată pe o rază de 1 km.
Bazinele d e stocare au rolul de acumulare a apei în vederea efectuării lucrărilor de
irigații, și ținând cont de starea în care se află acestea se va interveni pentru aducerea acestora la
parametri funcționali inițiali.
Figura40Bazinelede acumulare
Stația de punere sub presiune s -a proiectat suprateran pe o platformă betonată în
suprafață de 42 m2amplasată pe taluzul bazinelor de stocare, pe amplasamentul vechii stații de
pompare. Stația de punere sub presiune (SPP) este compusă din agregate termice de pompare
mobile de tip IVECO 6 cil. 134 CP MPI043. Caracteristicile tehnico -funcționale și costurile
agregatelor termice de punere sub presiune se prezintă în tabelul nr. 41 .
Tabel48Caracteristicile tehnico -funcționale ale agregatelor termice de punere sub presiune
Tip
pompaBucațiConsum
(l/ora)Diam.
aspiratie
(mm)Diam.
refulare
(mm)Puncte
caracteristice
(l/min x bar)Motorizare

101
MPI043 420,1 150 1253500 x 10,4
4000 x 10
4500 x 9,2Iveco 6 cil. 134 CP
Stația de punere sub presiune va pompa apa în conductele de distribuție a apei (antene)
care vor alimenta instalațiile de irigat mobile (instalații cu tambur și furtun) prevăzute pentru
efectuarea irigației pe terenurile agricole.
Numărul de agregate de po mpare care se racordează la rețeaua de conducte de
distribuție este în funcție de necesități, cunoscând faptul că un agregat de pompare asigură în
condițiile cele mai defavorabile funcționarea simultană a 5 instalații de udare de tip
RAINSTAR 100 echipate cu aripa de ploaie AS 50 echipate cu diuze Ø 6,4 mm cu o
pluviometrie de 25 mm la o presiune la hidrant de 6 bar.
Rețea de conducte de distribuție a apei se compune din conducte îngropate, denumite
antene, principale și secundare, care prin intermediul hi dranților prevăzuți pe acestea vor
asigura necesarul de apă pentru funcționarea instalațiilor de irigat. Caracteristicile conductelor
de distribuție a apei (antene) se prezintă în tabelul nr. 42 . Conductele de distribuție a apei au
fost dimensionate în așa fel încât să poată asigura transportul debitului de apă necesar pentru
irigarea unei suprafețe de cca. 500 ha, în situația extinderii în viitor a amenajării.
Tabel49Caracteristicile conductelor de distribuție a apei
Nr. Crt. DenumireLungime Tip conductăDn (mm)
160280315355400
1.A 1 2235PAFSIN PN 16 SN 10000 –-600
PEHD PE 100 SDR 17 PN 10 –1635 –
2.A 1-1985 PEHD PE 100 SDR 17 PN 10 -985–
3.A 1-2570 PEHD PE 100 SDR 17 PN 10 570–-
4.A 1-3720 PEHD PE 100 SDR 17 PN 10 –720 –
5.A 2 620 PAFSIN PN 16 SN 10000 –-620
6.A 2-11595 PEHD PE 100 SDR 17 PN 10 –1595 –
7.A 2-2260 PEHD PE 100 SDR 17 PN 10 –260 –
8.A 2-31455 PEHD PE 100 SDR 17 PN 10 –1455 –
TOTAL 8440 – 570985217534901220
Pentru amenajarea de irigații sunt prevăzute instalații de irigat prin aspersiune,
instalații mobile (instalații cu tambur și furtun). Racordarea instalațiilor de irigat prin aspersiune
la hidranți se va face cu furtun flexibil de cauciuc.
5.3.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații
Asolamentul culturilor propus este următorul:
-aproximativ 72,5 ha cultură de grâu (25%);
-aproximativ 217,5 ha cultură de porumb (75%).
Schema udărilor este dată sub formă de șase cifre pentru lunile aprilie , mai, iunie, iulie,
august, septembrie și este prezentată în tabelul nr. 43.

102
Tabel50Schema udărilor
Luna
CulturaIVVVIVIIVIIIIX
grâu 120000
porumb 000220
Norma de irigație este cantitatea de ap ă pe întreaga perioadă de vegetație care se
distribuie unei culturi (mc/ha).
Tabel51Norma de irigație
Cultura grâu porumb
H (m) 0,5 0,75
Ni (mc/ha) 1500 2800
Datele au fost centralizate pe baza cercetărilor în diverse câmpur i experimentale
staționare, reprezentând consumuri medii zilnice lunare pentru perioada de vegetație a
principalelor plante, precum și necesarul de apă de irigație pe puncte de cercetare și pe culturi.
Norma de udare reprezintă cantitatea de apă distribui tă solului pe umiditatea de
suprafață la o singura udare , pentru a se ridica umiditatea solului de la valoarea momentană la
cea corespunzătoare capacității de câmp.
m-norma de udare (mc/ha)
unde:
Ni-norma de irigație (mc/ha)
n-numarul de udări c e trebuie efectuat
pentru grâu:
pentru porumb:
qi–modulul de udare
unde:
Qi–debitul pentru întreaga suprafață
[l/s]
Ti= 10 zile –intervalul de timp în care se da o norma de udare pe întreaga suprafata oc upată de
cultura „i’’.
ti= 20 ore -timpul de lucru într -o zi
Calculul se face tabelar:
Tabel52
Cultura grâu porumb
Si (ha) 72,5 217,5
qi( l/s/ha) 0,69 0,97
Qi( l/s) 50,02 210,97

103
Hidromodul de irigație q 0servește la c alculul debitului total necesar a fi instalat în
stația de punere sub presiune.
q0=
( l/s/ha )
unde:
Ti= 30 zile –durata unei luni din sezonul de irigație
ti= 20 ore
i= procentul din suprafața culturii „i”
[l/s]
Se calculează hidromodulul de irigație pentru fiecare lună în parte:
luna IV : q0=
= 0,057 l/s/ha
luna V : q0=
= 0,116l/s/ha
luna VI : q0= 0 l/s/ha
luna VII : q0=
= 0,486 l/s/ha
luna VIII : q0=
= 0,486 l/s/ha
luna IX : q0= 0 l/s/ha
Debitului total necesar a fi instalat în stația de punere sub presiune în luna cu consum
maxim:
Debitul de dimensionare a lucrărilor de irigații se determină cu relațiile următoare:
qu=
=156,66 ≈157 l/s·ha
unde:
qu=hidromodulul la intrarea apei în instalațiile de irigat;
 randamentul udării în câmp în funcție de metoda de udare;
0,9 pentru udarea prin aspersiune.
qu=
=165,26 ≈165 l/s·ha
unde:
qu=hidromodulul l a stația de punere sub presiune;
 randamentul rețelei de conducte;
0,95Pierderile în conducte = 95 %.
5.4.Amenajare de irigații în sistemul de desecare Țeba –Timișaț, localitatea Otelec,
județul Timiș
5.4.1. Prezentare generală

104
Terenul pe care se propun l ucrările de îmbunătățiri funciare, respectiv lucrări de
amenajare pentru irgații, se afla pe raza teritorial administrativă a localității Otelec, sud –vest
de aceasta, la limita granței cu Serbia. Din punct de vedere hidroameliorativ, terenurile pe care
se propun lucrările de îmbunătățiri funciare, fac parte din amenajarea hidroameliorativă Țeba –
Timișaț, unitatea de desecare Otelec Vest. Pentru lucrări s -au demarat procedurile de avizare,
urmând ca în perioada următoare să se autorizeze investiția.
Pentr u alimentarea cu apă a instalațiilor se vor folosi parte a canalelor existente în
amenajarea hidroameliorativă Țeba –Timișaț, unitatea de desecare Otelec Vest, prin
redimensionarea lor și folosirea cu dublu rol de canale de irigații, cât și canale de dese care
pentru a nu fi afectată funcționalitatea sistemului de desecare.
Sursa de apă va fi cursul de apă Bega, prin intermediul unei prize de captare existentă
și suplimentar printr -o stație de pompare dotată cu agregate termice de pompare și conductă de
refulare.
Traversarea digului mal drept al cursului de apă se va realiza prin supratraversarea
îngropată a acestuia de către conducta de refulare. Pe coronamentul digului conducta de refulare
va fi protejată de o conductă de oțel. La ambele capete ale conduc tei de refulare sunt prevăzute
masive de ancoraj. Refularea apei se va face într -un bazin disipator din beton care va avea
legătură cu canalul de alimentare pentru irigații existent.
Canalul de alimentare pentru irigații existent va transporta apa către r ețeau de canale
interioare din cadrul amenajării, reprofilate și reamplasate în conformitate cu schema de
amenajare a sistemului local de irigații.
Din canalele de distribuție a apei se vor alimenta instalații de irigat prin aspersiune de
tipul pivot cent ral și cu deplasare liniară, care vor distribui apa către plante. Pentru amenajarea
locală de irigații sunt prevăzute 12 instalații de irigat prin aspersiune.
Traversarea canalelor de desecare se va realiza pe punți metalice astfel încât să nu se
obstrucți oneze funcționalitatea rețelei de desecare în perioadele de exces de umiditate.
Suprafața de teren luată în studiu pentru realizarea amenajării de irigații este de 900 ha.
Lucrările proiectate pentru schema de amenajare sunt prezentat astfel:
-Lungime rețe a de canale existent: 40512 ml;
-Lungime reșea de canale proiectate: 40557 ml;
-Suprafață canale existente: 202560 mp;
-Suprafață canelé proiectate: 202785 mp.

105
Figura41Schema de amenajare propusă

106
5.4.2. Calculul necesarului de ap ă pentru irigații
Planul de cultură adoptat pe suprafața irigată prin aspersiune:
1.Porumb boabe 423 ha
2.Floarea –soarelui 180 ha
3.lucerna 27 ha
4.Grau 270 ha
TOTAL 900 ha
Date privind consumul în luna iulie (luna cu consum maxim) sunt prezentate în tabelul
nr. 46.
Tabel53
Cultura Consumul de apă în luna iulie
(m3/ha)
asigurare 80% aport freatic irigație
porumb 1586 460 1126
grâu – – –
floarea soarelui 1862 468 1394
lucernă 1531 430 1101
Norma medie de i rigare în luna iulie:
ham m3120263027110118013944231126
rezultând:
hasl /557,0720003012021000=qu
Randamentul udării:
%84
Hidromodulul la intrarea apei în instalația de irigat devine astfel:
has/l663.00.840.557=qu  
Hidromodulul la motopompa devine :
has/l737.00.900.663=qu  
Pierderile în canale (infiltrație + evaporație):
%588%50% 
Hidromodulul la priza:
has/L270.10.58737.0=qu  
Debitul necesar a fi pompat din râul Bega în amenajare:
s/L800has/L270.1ha306=Qs  

107
Volumul maxim pompat din râul Bega î n rețeaua de canale în luna cu consum maxim va fi:
mc zileziore sl 172800030/203600/800=V  
5.5.Amenajare de irigații în sistemele de desecare Rudna –Giulvăz și Țeba –Timișaț,
localitatățile Foeni și Giulvăz, județul Timiș
5.5.1. Prezentare generală
Terenul studiat se încadrează din punct de vedere teritorial administrativ pe raza
localităților Giulvăz și Foeni din județul Timiș. Suprafața luată în studiu face parte din punct de
vedere al lucrărilor de îmbunătățiri funciare din amenajarea Rudna –Giulvăz, și amenajatea
Țeba –Timișaț cu unitățile de desecare Bica și Greșar. Pentru investiție s -a realizat studiul de
fezabilitate urmând a se trece la partea de autorizare în viitorul apropiat.
Pentru realizarea proiectului de irigații s -a luat în studiu o suprafață totală de 703,88 h a
cu o suprafață luată în studiu aflată în administrarea beneficiarului de 587,29 ha și suprafața
interioară a celor 4 Pivoți centrali de 437,86 ha. Suprafața efectiv irigată de cei 4 Pivoți centrali
de 471,60 ha.
Stație de pompare din râul Timiș este ampl asată la km 5+000 pe malul drept în
apropiere de stația de pompare pentru desecare SP Rudna, având următoarele componente:
-captare de mal cu stabilizare prin palplanșe;
-agregate de pompare termice I22R501 (motopompă –2 buc.) echipate cu motor
IVECO NEF cu 4 cilindri, 4500 cm³, turbo, răcire cu apă, de 100 CP, pompă Rovatti
FS33S250E, trailer cu rezervor de 300 litri încorporat, montat pe două roți pneumatice,
tablou de control cu senzor de joasă presiune, timer și baterie, flanșă intrare DN 250 cu
elemente de sucțiune care include o țeavă galvanizată de 2 metri, un furtun de 2 metri
și un sorb, flanșă ieșire DN 205 și element de conectare;
-conductă de refulare din țeavă PE100, SDR 26,PN 6 , Ø400x 15.3mm, cu lungimea de
300 metri, cu protecție în zona suprat raversării îngropatea digului mal drept al râului
Timiș;
-bazin de refulare care se va realiza pe canalul CS 23 (Hcn 601) din amenajarea Rudna –
Giulvăz, care prin reprofilare și redimensionare pe lungimea de 605 m va deservi ca și
canal de aducțiune de la co nducta de refulare la canalul principal CPE (km 0+240) din
amenajarea Rudna -Giulvăz.
Rețeaua interioară de distribuție a apei se va realiza prin canalele aflate în
administrarea ANIF care prin reprofilare și redimensionare vor avea dublul rol de desecare ș i
irigații, precum și prin executarea unor canale de legatură între punctul central al instalațiilor de
irigat tip pivot central și canalele existente, astfel:
-Canalul pricipal de distribuție a apei va deveni canalul CPE din amenajarea Rudna –
Giulvăz care s e va reprofila pe lungimea de 2 155 m;
-Canalele secundare de distribuție a apei vor deservi fiecare pivot central în parte astfel:
oPivotul 1 va fi alimentat prin intermediul canalului CPE până la km 0+860 de
unde se va executa un canal de alimentare până î n centrul pivotului în
lungime de 125 m;
oPivotul 2 va fi alimentat prin intermediul canalului CPE până la km 1+030,
apoi prin canalul CL care face legătura între amenajarea Rudna –Giulvăz și
amenajarea Țeba –Timișaț până la km 1+080 de unde se va executa un canal
de alimentare până în centrul pivotului în lungime de 65 m;

108
oPivotul 3 va fi alimentat prin intermediul canalului CPE până la km 2+395 de
unde se va executa un canal de alimentare până în centrul pivotului în
lungime de 245 m;
oPivotul 4 va fi alim entat prin intermediul canalului CPE până la km 1+800,
apoi prin canalul CP3 până la confluența cu CP3/1 la km 1+525, pe canalul
CP3/1 până la km 0+055 de unde se va executa un canal de alimentare până
în centrul pivotului în lungime de 190 m;
Lucrări hidr otehnice constau în execuția unui număr de 7 stăvilare pentru direcționarea
apei către instalațiile de irigat tip pivot central, 5 podețe cu clapet pentru descărcarea apelor din
desecare din canalele alăturate canalelor de distribuție, și 1 podeț tubular p entru asigurarea
circulației pe drumurile de exploatare. Traversările canalelor de către instalațiile de irigat tip
pivot central se vor face cu ajutorul unor punți de beton încastrate în malurile canalelor fără a
obtura circulația apei.
Instalațiile de ir igat prin aspersiune de tip pivot central constau în patru instalații de tip
pivot central fix dotate cu motopompe individuale, fixate pe un radier de beton, bazin de
aspirație din beton pe canalul de aducțiune și container metalic de protecție.
Pivot 1-Instalație de irigat prin aspersiune de tip pivot central fix marca Valley model
8-5/8"de 645 m lungime, dotată cu motopompă I13R025 de 112 CP, motor IVECO NEF cu 4
cilindri, 4500 cm³, turbo, răcire cu apă, de 112 CP, pompă Rovatti în linie SN4E100 -400E,
trailer cu rezervor de 360 litri încorporat, montat pe două roți pneumatice, tablou de control cu
senzor de joasă presiune, timer și baterie, flanșă intrare DN 125 cu elemente de sucțiune care
include o țeavă galvanizată de 2 metri, un furtun de 2 metri și un sorb, flanșă ieșire DN 100 și
element de conectare;
Pivot 2-Instalație de irigat prin aspersiune de tip pivot central fix marca Valley model
8-5/8"de 645 m lungime, dotată cu motopompă I13R025 de 112 CP, motor IVECO NEF cu 4
cilindri, 4500 cm³, turbo, răcire cu apă, de 112 CP, pompă Rovatti în linie SN4E100 -400E,
trailer cu rezervor de 360 litri încorporat, montat pe două roți pneumatice, tablou de control cu
senzor de joasă presiune, timer și baterie, flanșă intrare DN 125 cu elemente de sucțiune care
include o țeavă galvanizată de 2 metri, un furtun de 2 metri și un sorb, flanșă ieșire DN 100 și
element de conectare;
Pivot 3-Instalație de irigat prin aspersiune de tip pivot central fix marca Valley model
8-5/8"de 530 m lungime, dotată cu motopompă I 22R636 de 100 CP, Motor IVECO NEF cu 4
cilindri, 4500 cm³, turbo, răcire cu apă, de 100 CP, pompă Rovatti F34P150KG, trailer cu
rezervor de 360 litri încorporat, montat pe două roți pneumatice, tablou de control cu senzor de
joasă presiune, timer și bateri e, flanșă intrare DN 150 cu elemente de sucțiune care include o
țeavă galvanizată de 2 metri, un furtun de 2 metri și un sorb, flanșă ieșire DN 125 și element de
conectare;
Pivot 4-Instalație de irigat prin aspersiune de tip pivot central fix marca Valle y model
8-5/8"de 530 m lungime, dotată cu motopompă I22R636 de 100 CP, Motor IVECO NEF cu 4
cilindri, 4500 cm³, turbo, răcire cu apă, de 100 CP, pompă Rovatti F34P150KG, trailer cu
rezervor de 360 litri încorporat, montat pe două roți pneumatice, tablou de control cu senzor de
joasă presiune, timer și baterie, flanșă intrare DN 150 cu elemente de sucțiune care include o
țeavă galvanizată de 2 metri, un furtun de 2 metri și un sorb, flanșă ieșire DN 125 și element de
conectare.

109
Figura42Schema de amenajare

110
5.5.2. Calculul necesarului de ap ă pentru irigații
Planul de cultură adoptat pe suprafața irigată prin aspersiune:
1.Porumb boabe 475 ha
2.Grau 112 ha
TOTAL 587 ha
Date privind consumul în luna iulie (luna cu consum maxim) sunt prezentate în tabelul
nr. 47.
Tabel54
Cultura Consumul de apă în luna iulie
(m3/ha)
asigurare 80% aport freatic irigație
porumb 1586 475 1126
grâu – – –
Norma medie de irigare în luna iulie:
ham m311264754751126
rezultând:
hasl /521,0720003011261000=qu
Randamentul udării:
%84
Hidromodulul la intrarea apei în instalația de irigat devine astfel:
hasl  /620.00.840.521=qu
Hidromodulul la motopompa devine :
hasl  /689.00.900.620=qu
Pierderile în canale (infiltr ație + evaporație):
%588%50% 
Hidromodulul la priza:
hasL  /188.10.58689.0=qu
Debitul necesar a fi pompat din râul Timiș în amenajare:
sL hasL ha /564 /188.1475=Qs  
Volumul maxim pompat din râul Timiș în rețeaua de canale în luna cu consum maxim va fi:
mc zileziore sl 121824030/203600/564=V  

111
5.6.Amenajare de irigații în sistemul de desecare Țeba –Timișaț, localitatățile Otelec
și Giulvăz, județul Timiș
5.6.1. Prezentare generală
Amenajarea de iriga ții prin aspersiune are suprafața de 800 ha din care un trup de 450
ha dincare efectiv irigate 400ha în etapa 1, proprietate pe raza comunei Otelec, localitatea
Iohanesfeld și un alt trup de 400 ha în etapa 2, teren în raza comunei Giulvăz, localitatea
Ivanda. Din punct de vedere hidroameliorativ terenurile se suprapun cu amena jarea
hidroameliorativă Țeba –Timișaț. Lurările propuse pentru amenajarea de irigații se află în fază
de implemetare, proiectul fiind parțial realizat.
În prima etapă se realizează aduc țiunea apei din canalul Bega km 8, prin priza
existentă pe canalul Be ga, reprofilarea traseului canalelor de desecare existente în cadrul
amenajării de desecare Țeba-Timișaț, bazinul de acumulare al apei în suprafață de 3,1 ha, cu
posibilitatea acumulării unui volum de apă de 120000 mc, respectiv re țeaua de conducte
subterane pentru trupul I de 400 ha la Iohanesfeld, sta ția de pompare și echipamentul mobil de
irigat prin aspersiune.
Sursa de apă pentru lucrările de iriga ții este canalul Bega la km. 8. Traseul canalui de
aducțiune al apei pentru irigații este următorul: Pri za canal Bega km 8; CS10 -CP3; Nod
hidrotehnic NH3; Valea Temesit; Nod hidrotehnic NH4; CP10 până la confluent cu CS7, unde
apa este descărcată și acumulată în bazinul de acumulare.
Pe canalele de confluen ță în secțiunea de vărsare sunt prevăzute a fi real izate stăvilare
plane pentru a asigura transportul apei de la sursă până la bazinul de acumulare pentru iriga ții,
unde va fi amplasată sta ția de pompare.
Traseul canalelor de aduc țiune va fi reprofilat. Canale de desecare propuse spre
decolmatare –pentru asigurarea funcționalității lor pentru iriga ții în perioada de vară, au
următoarele caracteristici:
-Lungimea totală a canalelor L =11939 m;
-Suprafața amprizei canalelor S =114845,94 mp;
-Zona de protecție 2×2,00xL S =47755,93 mp;
-Volumul de săpătură V =21426,71 mc;
Pentru lucrările hidrotehnice necesare în lungul traseului de aduc țiune al apei de la
priză la bazinul de acumulare sunt necesare de executat următoarele lucrari:
-Reabilitare pode țe 7 bucăți (2 bucăți Dn 600, 3 bucăți Dn 1200, 1 bucată Dn 1400, 1
bucată Dn 1800);
-Realizare stăvilare plane pe canalele de conexiune laterale 20 bucă ți;
-Reabilitare poduri dalate 2 bucă ți;
-Reabilitare noduri hidrotehnice 2 bucă ți;
Canalului de aduc țiune (CP3, Valea Temeșiț, CP10) după încheierea sezonului de
irigații(lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august) î și va relua rolul de desecare.
În etapa a doua, se va realiza re țeaua de conducte subterane pentru trupul II de 400 ha
la Ivanda și achiziționarea echipamentului mobil de udare prin aspersiune.
Echipamentul mobi l de irigat prin aspersiune folosit pentru distribu ția apei la culturi
cuprinde:
-Pivot central –4 bucăți;
-Instalație de irigat cu tambur și furtun echipată cu rampă cu duze –2 bucăți.

112
Figura43Schema amenajării de irigați i
5.6.2. Calculul necesarului de ap ă pentru irigații
Asolamentul culturilor propus este următorul:
-aproximativ 400 ha cultură de porumb (100%)

113
Schema udărilor este dată sub formă de șase cifre pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie,
august, septembrie și est e prezentată în tabelul nr. 48.
Tabel55Schema udărilor
Luna
CulturaIVVVIVIIVIIIIX
porumb 000220
Norma de irigație este cantitatea de apă pe întreaga perioadă de vegetație care se
distribuie unei cult uri (mc/ha).
Tabel56Norma de irigație
Cultura porumb
H (m) 0,75
Ni (mc/ha) 2800
Datele au fost centralizate pe baza cercetărilor în diverse câmpuri experimentale
staționare, reprezentând consumuri medii zilnice lunare pentru perioada de vegetație a
principalelor plante, precum și necesarul de apă de irigație pe puncte de cercetare și pe culturi.
Norma de udare reprezintă cantitatea de apă distribuită solului pe umiditatea de
suprafață la o singura udare , pentru a se ridica umiditatea solului de la valoarea momentană la
cea corespunzătoare capacității de câmp.
m-norma de udare (mc/ha)
unde:
Ni-norma de irigație (mc/ha)
n-numarul de udări ce trebuie efectuat
pentru porumb:
qi–modulul de udare
unde:
Qi–debitul pentru întreaga suprafață
[l/s]
Ti= 10 zile –intervalul de timp în care se da o norma de udare pe întreaga suprafata ocupată de
cultura „i’’.
ti= 20 ore -timpul de lucru într -o zi
Calculul se face tabelar:
Tabel57
Cultura porumb

114
Si (ha) 400
qi( l/s/ha) 0,97
Qi( l/s) 388
Hidromodul de irigație q 0servește la calculul debitului total necesar a fi instalat în
stația de punere sub presiune.
q0=
( l/s/ha )
unde:
Ti= 30 zile –durata unei luni din sezonul de irigație
ti= 20 ore
i= procentul din suprafața culturii „i”
[l/s ]
Se calculează hidromodulul de irigație pentru fiecare lună în parte:
luna VII : q0=
= 0,648 l/s/ha
luna VIII : q0=
= 0,648 l/s/ha
Debitului total necesar a fi instalat în stația de punere sub presiune în luna cu consum
maxim:
Debitul de dimensionare a lucrărilor de irigații se determină cu relațiile următoare:
qu=
=273.68 ≈274 l/s·ha
unde:
qu=hidromodulul la intrarea apei în instalațiile de irigat;
 randamentul udării în câmp în funcție de metoda de udare;
0,9 pentru udarea prin aspersiune.
qu=
=288.42 ≈289 l/s·ha
unde:
qu=hidromodulul la stația de pune re sub presiune;
 randamentul rețelei de conducte;
0,95Pierderile în conducte = 95 %.
5.7.Amenajare de irigații în sistemul de desecare Răuți –Sânmihaiul German,
localitatea Uivar, județul Timiș
5.7.1. Prezentare generală
Terenul interesat la lucrări se află pe raza administrativ teritorială a comunei Uivar,
jud. Timiș. Din punct de vedere hidroameliorativ terenurile se suprapun cu amenajarea de

115
desecare Răuți –Sânmihaiul German. Investiția se afla în faza de avizare, în cel mai scurt
urmând să se treacă la autorizarea lucrărilor.
Sursa de apă pentru alimentarea amenajării locale de irigații este râul Bega, apa fiind
captată prin intermediul unei prize de captare existentă propusă spre reabilitare și prin
intermediul unei stații de pompare cu agregate ter mice mobile amplasate pe o platformă
betonată. Apa este mai apoi transportată prin rețeaua interioară de canale către instalațiile de
irigat prin aspersiune. Pentru alimentarea cu apă a instalațiilor se vor folosi parte a canalelor
existente prin redimensi onarea lor și folosirea cu dublu rol de canale de irigații. Rețeaua de
canale se va completa cu canale sau tronsoane de canale noi, pentru a se putea implementa
proiectul de irigații, fără a fi afectată capacitatea de desecare a amenajării existente.
Pe re țeaua interioară de canale cu dublu rol desecare -irigații se vor amplasa lucrări
hidrotehnice pentru direcționarea apei și pentru asigurarea siguranței în exploatare, constând în
podețe, podețe cu clapet, podețe cu stăvilar, stavile, subtraversări, căder i din beton.
Principalele caracteristici ale canalelor de irigație propuse sunt:
-Canal CPA: L = 2.640 m, S = 26.400 mp din care:
oL reprofilată = 2.352 m, S reprofilată = 23.520 mp,
oL tronson nou propus = 288 m, S tronson nou propus = 2.880 mp.
-Canal CA 1: L = 1.235 m, S = 12.350 mp din care:
oLreprofilată = 1.235 m, reprofilată = 12.350 mp.
-Canal CD 1: L = 1.750 m, S = 17.500 mp din care:
oL reprofilată = 1.405 m, S reprofilată = 14.050 mp,
oL tronson nou propus = 345 m, S tronson nou propus =3.450 mp.
-CanalCD 2: L = 1.100 m, S = 1.1000 mp din care:
oL reprofilată = 1.100 m, S reprofilată = 11.000 mp,
-Canal CD 3: L = 2.345 m, S = 23.450 mp din care:
oL reprofilată = 1360 m, S reprofilată = 13.600 mp,
oL tronson nou propus = 985 m, S tronson nou propus = 9.850 m p.
-Canal CD 4: L = 870 m, S = 8.700 mp din care:
oL reprofilată = 870 m, S reprofilată = 8.700 mp,
-Canal CD 5: L = 2.080 m, S = 20.800 mp din care:
oL reprofilată = 1.135 m, S reprofilată = 11.350 mp,
oL tronson nou propus = 945 m, S tronson nou propus = 9.45 0 mp.
Instalațiile de irigat prin aspersiune vor fi de tipul pivot central fix –2 bucăți, instalație
cu deplasare liniară –4 bucăți și instalație cu tambur și furtun –3 bucăți.
Suprafața totală afectată de lucrări (aproximată) este de 120.250 mp. Supraf ața de teren
luată în studiu pentru realizarea amenajării de irigații este de 923,84 ha.

116
Figura44Suprafața interesată la lucrări pentru amenajarea de irigații

117
5.7.2. Calculul necesarului de apă pentru irigații
Planul de cultură ad optat pe suprafața irigată prin aspersiune:
1.Porumb boabe 800 ha
2.Grau 191 ha
TOTAL 991 ha
Date privind consumul în luna iulie (luna cu consum maxim) sunt prezentate în tabelul
nr. 51.
Tabel58
Cultura Consumul de apă în luna iulie
(m3/ha)
asigurare 80% aport freatic irigație
porumb 1586 460 1126
grâu – – –
Norma medie de irigare în luna iulie:
ham m311268008001126
rezultând:
hasl /521,0720003011261000=qu
Randamentul udării:
%84
Hidromodulul la in trarea apei în instalația de irigat devine astfel:
hasl  /620.00.840.521=qu
Hidromodulul la motopompa devine :
hasl  /689.00.900.620=qu
Pierderile în canale (infiltrație + evaporație):
%588%50% 
Hidromodulul la priza:
hasL  /188.10.58689.0=qu
Debitul necesar a fi pompat din râul Bega în amenajare:
sL hasL ha /950 /188.1800=Qs  
Volumul maxim pompat din râul Bega în rețeaua de canale în luna cu consum maxim va fi:
mc zileziore sl 205200030/203600/509=V  

118
6.CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE