Problematici Actuale în Psihologia Educației

=== cb243b351160756eb128bda55bab6a3c7558e358_709260_1 ===

Problematici actuale în prishologia educației

Învățământul românesc actual se află în plin proces de reformă, atât pe plan funcțional, cât și structural. Activitatea instructiv-educativă trebuie în așa fel organizată încât elevii să găsească în interiorul acesteia resursele energetice necesare, motivele care să-i stimuleze permanent la acțiuni ce sunt compatibile cu cerințele vieții sociale.

Este necesar ca educația școlară să ofere șanse pentru viitor copilului, prin asigurarea unei pregătiri corespunzătoare, astfel încât acesta să dobândească deprinderile și cunoștințele care să îi permită o integrare corespunzătoare în societate și să facă față cerințelor aflate în continuă schimbare ale acesteia.

O problematică importantă este reprezentată de obținerea reușitei școlare, motiv pentru care este nevoie de o analiză a factorilor cu rol determinant în succesul și eșecul școlar, a rolului deținut de profesor în cadrul procesului educațional și modul de raportare a elevului la propria persoană.

Conceptul de reușită școlară se referă atât la obținerea unor calificative superioare, cât și la succesul în ceea ce privește integrarea elevului în societate și însușirea de către acesta a unor valori și comportamente social dezirabile. Așadar, putem vorbi de o dublă perspectivă a adaptării, respectiv adaptarea elevului la cerințele educaționale, pe de o parte, precum și adaptarea școlii la nevoile și posibilitățile elevului.

Între succesul și eșecul școlar există o relație complexă, aflată într-o continuă dinamică, niciunul dintre cele două elemente neexistând într-o manieră totală, existând întotdeauna ceva pe care factorii implicați în educație să îl poată face. Pentru obținerea succesului școlar, este necesar să se formeze sistemele de cunoștințe ale elevilor, sistemul de capacități și priceperi al acestora, deprinderile necesare, precum și ansamblul sistemelor morale, motivaționale și afective, care permit integrarea corespunzătoare a elevului, în prezent și în viitor, în societate. Insuccesul școlar presupune imposibilitatea elevilor de a obține rezultate școlare corespunzătoare, conform cerințelor programelor școlare, fiind un predictor al problemelor de integrare viitoare în societate și în profesie.

Profesorul trebuie să cunoască factorii favorizanți ai succesului școlar, precum și cauzele insuccesului, pentru a putea lua măsurile necesare în direcția creșterii capacităților de natură intelectuală și morală ale elevilor și poate desfășura activități de prevenire a eșecului școlar. Cauzele problemelor apărute trebuie identificate atât la nivelul școlii, mai ales în ceea ce privește calitatea instrucției, cât și în trăsăturile de personalitate ale elevilor și în condițiile familiale. Trebuie ținut cont de faptul că fenomenul de inadaptare școlară are întotdeauna cause multiple.

O cercetare realiză de psihologii Andrey și Le Men, a arătat că problemele de inadaptare nu sunt înnăscute, ci sunt rezultatul unor erori în actul educațional, putând fi atribuite familiei sau școlii, aceste probleme trebuind să fie cunoscute și înlăturate, pentru a preîntâmpina instalarea unor tulburări permanente cauzate de eșecul de lungă durată.

Pentru a preveni insuccesul școlar, este necesar ca procesul educațional să fie organizat ținând seama atât de aspecte științifice, cât și psiho-pedagogice. Dintre acțiunile care se pot întreprinde, cele mai importante sunt: repartizarea corespunzătoare pe clase a elevilor, crearea unui orar adaptat capacităților elevilor, asigurarea unui climat adecvat în cadrul predării la clasă, implicând elevii în actul de învățare, organizarea unei învățări individualizate și diferențiate, menite să acorde tuturor elevilor șanse egale de succes, realizarea unei evaluări obiective, periodice și sistematice a cunoștințelor elevilor, menținerea unei colaborări strânse cu familia și monitorizarea stării de sănătate fizică și mentală a elevului.

Măsura unei activități de educație și învățare reușită este reprezentată de asigurarea condițiilor necesare din punct de vedere pedagogic pentru atingerea succesului școlar de către elev, având în vedere faptul că interiorizarea corespunzătoare și reală a cunoștințelor de către elev produce modificări de substanță în personalitatea acestuia. În cazul în care obiectivele instructiv-educative sunt realizate doar parțial, aceasta se datoreză atât insuficientei particularizări a procesului didactic propriu-zis, cât și aspectelor incontrolabile care țin de practica școlară.

În practica educațională propriu-zisă, este necesar să se elimine clișeele negative, care afectează atât moralul elevului, care se orientează mai puțin spre success, cât și scopul activității didactice în sine. Pentru ca elevul să devină motivat în direcția învățării, este necesar să se găsească acele căi care permit creșterea încrederii în sine a elevului și obținerea efectivă de competențe de care să fie conștient.

Succesul școlar nu reprezintă un scop în sine, ci este un indicator al nivelului de adaptare școlară a elevului, fiind necesar ca acesta din urmă să ajungă în situația de a lucra dintr-o motivație internă, de a dobândi cunoștințe, nu doar ca urmare a unor motivații externe, de tipul obținerii unei note bune sau a evita pedepsele.

În același timp, reușita școlară este un indicator al calității actului educațional și capacitățile profesorului, acestea reprezentând factori ai obținerii succesului de către elev, profesorul având un rol determinant în conducerea și dezvoltarea elevului. Profesorul nu trebuie să se limiteze la transmiterea cunoștințelor, ci trebuie să se implice în formarea personalității elevilor, intervenind în momentul scăderii randamentului școlar și desfășurând activități psihopedagogice pentru înlăturarea eșecului.

Formele de organizare a activității instructiv-educative trebuie modernizate permanent pentru a se adapta cerințelor actuale ale societății, cadrele didactice trebuind să fie deschise la schimbările care au loc, iar procesul de evaluare trebuie adaptat noilor cerințe. Un aspect important în cadrul activității de predare este reprezentat de utilizarea de către professor a unor metode care să facă lecțiile mai attractive și mai eficiente, prin creșterea nivelului de interes al elevilor. De asemenea, este necesară încurajarea elevilor cu performanțe scăzute, motivându-i și ajutându-i să interiorizeze cunoștințele dobândite.

Succesul activității de predare este exprimat în maniera de participare a elevilor în clasă și prin nivelul de entuziasm arătat. Trebuie ținut cont de faptul că succesul școlar nu depinde exclusiv de nivelul inteligenței elevului, ci și de capacitatea de adaptare la cerințele impuse de școală și de nivelul de interes al elevului.

În condițiile în care anumiți elevi rămân în urmă, acest aspect nu trebuie absolutizat, ci trebuie analizat pentru fiecare în parte motivul problemelor de adaptare, luând în considerare posibilele cauze de ordin fizic, intellectual și emoțional, cât și aspectele familiale și pedagogice, toți acești factori contribuind la instalarea eșecului, fiind necesară identificarea dezechilibrului produs între aceștia.

Un aspect important la ora actuală este reprezentat de supraîncărcarea școlară, care conduce la scăderea motivației pentru învățare a elevilor. Acest fenomen începe să fie luat tot mai mult în considerare, iar școala trebuie să ia măsuri în sensul protejării elevului de supraîncărcarea școlară și consecințele acesteia. În acest scop, sistemul de învățământ trebuie să se adapteze și să țină seama de rezultatele cercetărilor în domeniu.

Există o anumită variație a capacității de numcă pe parcursul unei zile, în funcție de oscilațiile scoarței cerebrale. Productivitatea cognitivă este maximă dimineața. mai ales la 2-3-a oră de curs, iar a 4-a pentru elevii mai mari, după care scade. Problema principală a unui învățământ eficient este de a adapta oferta de informație și volum de sarcini la nivelul capacităților intelectuale de recepție, prelucrare ți stocare a informației.

O cercetare recentă a unui grup de cercetători consideră supraîncărcarea școlară ca unul din principalii factori ai eșecului școlar. Tulburările psihocomportamentale susțin că orice suprasarcină produce modificări în sfera manifestărilor psihocomportamentale. Oboseala este un fenomen natural ce survine în urma efectuării unei suprasarcini sau a unei sarcini obișnuite dar pe termen mai lung. Subutilizarea potențialului intelectual este o altă consecință majoră a supraîncărcării. O suprasarcină intelectuală cere sacrificii de timp și efort.

În ceea ce privește supraîncărcarea școlară, operaționalizată prin cele trei rapoarte – cerințele programei/vârstă, cerințele programei/număr de ore de predare și numărul de ore necesare pregătirii elevului/normele psihologiei -, s-a identificat o variabilă importantă, programul de lucru.

Abordarea supraîncărcării curriculare este impusă de condițiile informaționale și de reformare actuale, iar studiul ei trebuie să vizeze toate aspectele acesteia: modalități de manifestare și consecințe. Dimensiunea supraîncărcării este influențată de programul școlar; în cazul școlilor cu program pe schimburi supraîncărcarea are dimensiuni vizibil mai mari.

Se întâmplă frecvent ca profesorii să considere eronat inteligența ca fiind principalul factor al reușitei școlare. Drept consecință, apariția problemelor de adaptare la cerințele școlare conduce la etichetarea greșită a intelectului elevului ca fiind scăzut, această etichetă afectând dezvoltarea ulterioară a personalității acestuia și la pierderea încrederii în sine.

Există mai mulți factori ai reușitei școlare, în afară de inteligență, existând situații în care inteligența poate avea un rol frenator asupra adaptării și obținerea unor rezultate bune sau situații în care deficitul de inteligență este compensat de către elev printr-o muncă susținută.

Cercetările recente confirmă din ce în ce mai mult că nivelul de inteligență este foarte puțin implicat în problemele de învățare. Se vorbește din ce în ce mai des de cerințele educative speciale, care se referă la situația în care elevul, din motive identificate sau nu, are dificultăți în a se adapta la solicitările educaționale obișnuite. Dacă eșecurile școlare se produc în mod repetat, acest lucru poate conduce la instalarea unor tulburări comportamentale și psihoemoționale, mergând până la alterarea structurii personalității.

Cadrele didactice trebuie să acorde o mai mare atenție modului de abordare de către elev a dificultăților care stau la baza scăderii capacității de învățare. Există elevi care își exprimă propriile probleme în mod deschis, în timp ce alții caută să le interiorizeze. Interiorizarea problemelor de către elev este dăunătoare, putând conduce la instalarea unor fenomene precum depresia. Soluția este reprezentată de crearea unei comunicări eficiente între elev, cadrul didactic și familie, care poate facilita identificarea cauzelor scăderii randamentului și a subutilizării capacităților elevului.

În momentul de față, apreciez că s-au produs câteva schimbări esențiale în învățământul din România: noua lege a învățământului care, prin idealul educațional promovat, permite dezvoltatrea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, formarea personalității autonome și creative; noua programă cu un plan-cadru flexibil în ceea ce privește numărul de ore și alegerea disciplinelor opționale, cu cu noi conținuturi adaptate particularităților de vârstă ale elevilor; modernizarea treptată a metodelor și strategiilor didactice de predare.

Bibliografie:

Cace, C., Psihologia educației, Editura ASE, București, 2007

Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie școlară, Iași, Editura Polirom, 1999

Cozărescu, M., Ștefan, L., Psihologia educației. Teorie și aplicații, București, Editura ASE, 2003

Crețu, T., Psihologia educației, București, Editura CREDIS, 2004

Golu, P., Golu, I., Psihologie educațională, Constanța, Editura Ex. Ponto, 2002

Negovan, V., Introducere în psihologia educației, București, Ed Universitară, 2005

Sassu, A.R., Psihologia dezvoltării, Editura Expert, 2006