Problematica Riscului In Administrarea Si Analiza Activitatii Societatilor Romanesti

PROBLEMATICA RISCULUI ÎN ADMINISTRAREA ȘI ANALIZA ACTIVITĂȚII SOCIETĂȚILOR ROMÂNEȘTI

Abstract: Acestă cercetare a fost realizată pe un eșantion de 10 întreprinderi din sectorul producției, aceasta creionând nivelul riscurilor (de exploatare, financiar și de faliment) la care se supun aceste întreprinderi în perioada analizată (2012-2013).Cercetarea în sine este foarte importantă, deoarece încearcă să ofere o imagine completă a stadiului actual în care se află entitățile economice și răspunde cerințelor managerilor în contextul economic actual.

Cuvinte cheie: risc de exploatare, risc financiar și risc de faliment

1. Introducere

Riscul poate fi definit ca un eveniment, împrejurare, acțiune sau complex de evenimente neprevăzute care ar putea avea loc în activitatea viitoare a unei întreprinderi, cu efecte negative asupra activității sectoriale sau de ansamblu a acesteia.

Riscul semnifică variabilitatea profitului față de media rentabilității din ultimele exerciții. Tot acesta poate fi o consecință a conjuncturii economice, a specificului activității întreprinderii, a calității actului managerial pe toate treptele ierarhice ale structurii organizatorice și funcționale ale întreprinderii, a relațiilor cu clienții, furnizorii, etc.

Cele mai importante categorii de risc la care se expune întreprinderea sunt: riscul de exploatare, riscul financiar și riscul de faliment. Gestionarea riscurilor reprezintă efortul de a înțelege aceste incertitudini pentru a putea lua decizii mai bune și pentru a atinge mai eficient obiectivele (Malz, 2011).

În ziua de azi , majoritatea activităților economice sunt dominate de riscuri cauzate de lipsa implicării managerilor în ceea ce privește cunoașterea și înțelegerea elementelor care determină apariția riscului care duce la mărirea diferențelor dintre întreprinderile din același sector economic. Prin urmare, un manager trebuie să identifice, să înțeleagă și să gestioneze mai eficient riscurile întreprinderii, deoarece aceste lucruri îl vor ajuta să reducă pierderile, să găsească oportunități pentru îmbunătățirea activităților comerciale și să ia deciziile potrivite.

Abordarea riscului din perspectiva societățiilor comerciale trebuie să fie potrivită cu domeniul lor de activitate și cu toate caracteristicile piețelor și mediilor în care funcționează ca agenți economici și sociali.

Având în vedere contextul economic actual, putem spune că au loc schimbări importante în toate domeniile de activitate, acest lucru fiind resimțit în situațiile financiare ale fiecărei întreprinderi.

2. Riscul de exploatare

Riscul de exploatare este caracteristic activității productive și comerciale a unei intreprinderi, modul său de manifestare având drept rezultat variabilitatea rezultatului exploatării, ca efect al modificării condițiilor economice din mediul în care acționează întreprinderea. Acesta reprezintă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la variația condițiilor de mediu, incapacitate care va avea drept consecință reducerea profitului din exploatare sau chiar înregistrarea de pierderi. Pentru a determina riscul de exploatare care caracterizează o activitate anume, practicile activităților comerciale folosesc metoda pragului de rentabilitate care reprezintă punctul în care încasările acoperă cheltuielile de operațiune delimitate în costuri fixe și costuri variabile, calculate în unități fizice sau de valoare pentru un produs sau pentru toată activitatea.

Formula de calcul a pragului de rentabilitate este:

Unde:

CA prag – cifra de afaceri pentru a atinge pragul de rentabilitate;

CF – costuri totale fixe;

CV – costuri totale variabile;

CA – cifra totală de afaceri.

3. Riscul financiar

Riscul financiar al unei întreprinderi decurge din modul de îndatorare al acesteia, concretizat în riscul de solvabilitate și cel de lichiditate. Riscul financiar reflectă indicatorii variabili rezultați în urma schimbării structurii financiare a societății (Buglea, 2009).

Formula de calcul a pragului de rentabilitate financiară, este asemănătoare celei de mai sus doar că la costurile fixe se mai adaugă și cheltuielile cu dobanda. Astfel formula de mai sus devine:

Unde:

CA prag – cifra de afaceri pentru a atinge pragul de rentabilitate;

CF – costuri totale fixe;

Chd – cheltuieli cu dobânda;

CV – costuri totale variabile;

CA – cifra totală de afaceri.

4. Riscul de faliment

Analiza riscului de faliment prin metode clasice (analiza lichiditate-exigibilitate, analiza funcțională, analiza prin rate, analiza dinamică) oferă informații parțiale și în general o apreciere asupra unei situații trecute. În practică se folosește cea mai recentă versiune a modelului Altman, actualizat și revizuit, care are avantajul aplicabilității în cazul întreprinderilor cu producție nonindustrială și celor care operează în țări care se află în dezvoltare (Matis, 2012).

Cea mai recentă versiune a metodei de evaluare Altman, este:

Unde:

Intervalele critice ale acestei funcții sunt:

Nivelul I: zona sigură, probabilitate foarte scăzută de faliment, practic neglijabilă; bonitatea financiară Z > 2,6;

Nivelul II: zona incertă, societăți cu dificultăți financiare temporare care pot fi remediate dacă strategia aplicabilă este adecvată 1,1 < Z < 2,6;

Nivelul III: zona de risc, societăți aflate în faliment Z < 1,1.

5. Metodele și materialele utilizate

În studiul de caz următor vor fi calculate categoriile principale de riscuri, riscul de exploatare, riscul financiar si riscul de faliment, luându-se în considerare contextul economic actual.

Informațiile din acest studiu aparțin unui eșantion de 10 întreprinderi din sectorul producției (SC Carbochim SA, SC Antibiotice SA, SC Alro SA, SC Biofarm SA, SC Bermas SA, SC Stirom SA, SC Electrocarbon SA, SC Oltchim SA, SC Galgros SA și SC Granitul SA) listate la BVB, prin care vom studia pe o perioadă de referință de doi ani (2012 și 2013) variația riscurilor pentru fiecare întreprindere în parte, metoda utilizată fiind cea comparativă pentru identificarea diferențelor și asemănărilor dintre rezultatele fiecărei societăți în parte.

5. Rezultate obținute

Pe baza datelor deținute și pe baza calculării indicatorilor de risc (riscul de exploatare, riscul financiar și riscul de faliment), am obținut următoarele rezultate:

Riscul de exploatare:

Tabel nr. 1 Riscul de exploatare, în perioada 2012 – 2013

Sursa: http://www.bvb.ro/

Grafic nr. 1 Riscul de exploatare, în perioada 2012 – 2013

Sursa: Datele din tabelul nr.1

Pe baza rezultatelor pragului de rentabilitate și a indicelui de siguranță (indice calculat separat), reiese că întreprinderile F3 și F8 prezintă o situație instabilă în perioada 2012-2013, prezentând un risc crescut de exploatare; în timp ce situația întreprinderilor F1, F2, F4, F5, F6, F7, F9 și F10 este relativ stabilă. Pe baza datelor din graficul de mai sus, se observă faptul că întreprinderea F1 a înregistrat cel mai scăzut nivel de risc de exploatare în perioada 2012-2013.

Riscul financiar:

Tabel nr. 2 Riscul financiar, în perioada 2012 – 2013

Sursa: http://www.bvb.ro/

Grafic nr. 2 Riscul financiar, în perioada 2012 – 2013

Sursa: Datele din tabelul nr.2

Pe baza reyultatelor obținute, în ceea ce privește riscul financiar întreprinderile care operează în sectorul de producție în perioada 2012-2013, situația este aproximativ similară (din punctul de vedere al oscilării valorilor înregistrate) riscului de exploatare, având, însă, valori crescute din cauza includerii cheltuielilor cu dobândă. Pe tot parcursul celor doi ani, F1 a înregistrat valori ale riscului financiar egale cu riscul de exploatare, lucru care arată o lipsă a cheltuielilor cu dobânda. Întreprinderile F3 și F8 se află într-o situație instabilă, deoarece sunt expuse unui risc ridicat de exploatare pe toată perioada analizată(2012-2013).

Riscul de faliment:

Tabel nr. 3 Riscul de faliment, în perioada 2012 – 2013

Sursa: http://www.bvb.ro/

Grafic nr. 3 Riscul de faliment, în perioada 2012 – 2013

Sursa: Datele din tabelul nr.3

Se observă faptul că, în perioada analizată, întreprinderile F5, F7, F9 și F10 se află în zona de risc, adică în zona falimentului. Întreprinderile F1, F2, F3, F4, F6 și F8 se află în apropierea zonei de echilibru, prezentând un nivel scăzut al riscului de faliment.

6. Concluzii

Analiza efectuată indică faptul că întreprinderile din sectorul de producție beneficiază de multe puncte puternice care pot fi valorificate pentru activitatea viitoare, însă întâmpină dificultăți în ceea ce privește recuperarea creanțelor și gestionarea stocurilor de materii prime, bunuri finite, etc.

Întreprinderile analizate ar trebui să-și diversifice activitățile în detrimentul unui singur domeniu de activitate, pentru că, în cazul în care apare vreo dificultate, rentabilitatea celorlalte să compenseze pierderile înregistrate.

7. Bibliografie

Firescu Victoria, Contabilitatea institutiilor de credit, Editura Sitech ,Craiova, 2012

Firescu Victoria, Contabilitate de gestiune, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2006

Popescu Luigi, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editură Sitech, Craiova, 2008

Cișmașu Irina-Daniela, Riscul – Element în fundamentarea deciziei, Editura Economică, București, 2003

Căruntu Genu Alexandru, Management Financiar, Editura Academica Brâncuși, Târgu Jiu, 2007

8.Webografie

1. http://www.bvb.ro/