Problematica Prevenirii Consumului de Droguri

PROBLEMATICA PREVENIRII CONSUMULUI DE DROGURI – repere pentru orele de CONSILIERE

Este mai ușor să previi, decât să tratezi

I. INTRODUCERE

De ce este importantă prevenirea primară a consumului de droguri?

Este cunoscută preocuparea crescândă a adolescenților și tinerilor pentru consumul de droguri. Pretutindeni în lume consumul de droguri a devenit o problemă care a luat societatea românească prin surprindere. În cadrul unui studiu realizat de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București și Organizația Salvați Copiii, în toate liceele capitalei 10% dintre tineri au recunoscut că sunt consumatori de droguri. Vârsta minimă la care la care începe consumul de droguri a scăzut vertiginos. Drogurile se consumă în tot mai multe și diverse locuri iar societatea noastră nu este dotată cu instituții care să combată eficient acest fenomen, sau să ofere condiții de tratament cu grad mare de recuperare pentru societate a celor care s-au pierdut în această lume iluzorie a consumatorilor de droguri.

În ultima perioadă au început să apară materiale cu sprijinul organizațiilor non-guvernamentale sau al altor instituții, dar multe dintre ele oferă informații teoretice mai degrabă axate pe abordarea tratamentului toxicomaniei după ce aceasta s-a instalat și mai puțin pe tehnici eficiente în prevenirea consumului.

Ținând cont de toate argumentele menționate mai sus trebuie să acordăm o importanță din ce în ce mai mare prevenirii primare a consumului de droguri prin educația realizată în cadrul școlii și totodată să venim în sprijinul cadrelor didactice care realizează ore de consiliere pe problema prevenirii consumului de substanțe, cu materiale practice și utile în activitatea realizată la clasă sau în școală.

Care este specificul adolescenței?

Conturarea identității adolescentului este corelată cu stima de sine și cu concepția despre sine. Concepția despre sine reprezintă ceea ce vede individul atunci când se uită la sine însuși. Încercările preadolescentului și adolescentului de a se cunoaște și descoperi au mare nevoie de suportul părinților și al altor persoane care sunt importante pentru ei. Lipsa suportului și întelegerii din partea persoanelor importante îl pot determina să adopte strategii de a face față lumii care să fie blocante în raport cu creșterea și maturizarea lui.

Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere și încredere în forțele proprii. O sursă importantă pentru formarea stimei de sine o constituie evaluările părinților. Eșecul părinților în a diferenția între comportament și persoană (etichetarea copilului după comportament) duce la formarea unei imagini de sine negative. Există și alte mesaje care pot influența negativ imaginea de sine ca: gesturile de interzicere, amenințările cu abandonul („Dacă nu faci…. nu te mai iubesc”), deficite ale stilului de relaționare părinte-copil. Lipsa de comunicare în familie este prielnică pentru dezvoltarea sentimentului copilului că nu este înțeles și iubit. Numai o bună comunicare în familie poate ajuta copilul să transmită părinților stările prin care trece.

Unul din procesele semnificative în dezvoltarea personalității adolescentului îl constituie procesul de identificare. Identificarea constă în adoptarea de către acesta a caracteristicilor, atitudinilor și comportamentelor unor persoane semnificative. Identificarea este o consecință a observării și imitării unui model. Cel mai frecvent, modelul îl constituie părintele, dar poate fi și unul dintre bunici, un frate mai mare, un profesor sau o personalitate TV. De aici decurge importanța modului de comportament al adultului (părinte, profesor) și mai puțin a prelegerilor educative pe care adultul le oferă copiilor.

Educația primită în familie are un rol deosebit în formarea personalității adolescentului. O educație excesiv de severă poate dezvolta sentimentul că nu este iubit, poate duce la instalarea complexului de inferioritate și a unei indispoziții permanente. El va căuta să evadeze din mediul familial pentru a-și găsi un grup de prieteni care să-l accepte și să-l valorizeze. Nevoile lui fundamentale (de siguranță, de dragoste, de acceptare) nesatisfăcute în propria familie, îl vor face mai puțin selectiv în alegerea prietenilor.

O educație excesiv de tolerantă poate induce adolescentului ideea că totul i se cuvine, că totul îi este permis. În plus, o astfel de educație dă naștere la o nevoie crescută de satisfacere imediată a dorințelor, fără a lua în calcul consecințele acestora.

Se întâmplă deseori în familiile monoparentale să existe un sentiment de vinovăție al copilului pentru divorțul părinților sau decesul unuia dintre ei. Acest lucru este cu atât mai problematic cu cât între copil și părintele cu care a rămas nu se dezvoltă o relație apropiată bazată pe o comunicare de calitate.

II. DEFINIREA CONCEPTELOR ȘI CLASIFICARE

Ce înseamnă prevenirea primară, prevenirea secundară și prevenirea terțiară

Prevenirea primară se referă la încercarea de a stimula abstinența totală sau cel puțin creșterea vârstei la care tânărul vine în contact cu drogul. Prevenirea primară se poate realiza în școală, prin implicarea și pregătirea cadrelor didactice.

Prevenirea secundară se adresează acelora care au deja experiența unui consum și încercăm să împiedicăm apariția dependenței.

Prevenirea terțiară se adresează celor care au o experiență îndelungată cu drogurile, au avut mai multe recăderi și sunt expuși riscului complicațiilor (virusul HIV, hepatita B, infecții generalizate, ș.a.).

Prevenirea secundară și cea terțiară necesită consiliere / psihoterapie specializată.

Clasificarea toxicomaniei

a) după gravitatea efectelor:

majoră – morfină, cocaină, amphetamine, alcool

minoră – tabagismul, consumul de cafea

b) după numărul drogurilor administrate:

monotoxicomanie – administrarea unui singur drog

politoxicomanie – folosirea mai multor droguri

Ce înțelegem prin dependență, toleranță, stare de sevraj

Substanță – termen preferat în locul celui de drog deoarece se evită următoarele confuzii:

– în concepția neprofesioniștilor acest termen implică exclusiv drogurile ilegale, dar droguri sunt considerate și alte substanțe care pot fi procurate legal (tutunul, alcoolul, codeina, benzodiazepinele)

– acest termen în sens strict implică o substanță de sinteză obținută în laborator, dar există și substanțe naturale care acționează ca un drog (opiumul)

Abuzul de substanță – mod patologic de consum ce se întinde pe o perioadă de cel puțin 12 luni și conduce la o afectare clinică semnificativă sau la disconfort psihic, manifestate prin cel puțin una din următoarele situații:

– consum repetitiv ce determină incapacitatea de a îndeplini principalele obligații de serviciu, școlare sau casnice

– consum repetitiv în situații riscante (la volan, la școală)

– consum repetitiv ce duce la încălcarea normelor sociale, soldate cu amenzi, arestări

– continuarea consumului, în ciuda existenței problemelor interpersonale (certuri cu familia, cu prietenii, cu colegii)

Dependența – este o stare de intoxicație cronică sau periodică produsă de consumul repetat al unui drog natural sau sintetic și este caracterizată prin:

– dorința irezistibilă de a continua consumul drogului și de a-l obține cu orice preț și pe orice cale

– tendința de a crește doza

– dependența psihică sau fizică care se manifestă prin simptome (semne, manifestări) de abstinență la întreruperea drogului (simptome supărătoare, greu de suportat)

– efect dăunător asupra individului și societății

– constrângere la luarea unui drog a cărui suprimare provoacă o indispoziție psihică și tulburări fizice

– dorința de a lua periodic o substanță pentru a obține din acest fapt o plăcere sau risipirea unei senzații de indispoziție

Dependența fizică – stare adaptativă având drept consecință apariția unor tulburări fizice intense atunci când este suspendată administrarea drogului, sau după neutralizarea acțiunii sale de către un antagonist specific. Aceste tulburări consituie un sindrom de dezobișnuire

Dependența psihică – se caracterizează prin dorința nestapânită de a reînnoi luarea unui drog, fară ca să urmeze în mod necesar o tendință de creștere a dozelor, sau fără să apară un sindrom de dezobișnuire, în caz de încetare a administrării.

Dependența naturală – apare odată cu nașterea individului, atunci când mama acestuia este toxicomană.

Toleranța la o substanță este definită prin:

– necesitatea de a crește treptat cantitatea de substanță psihoactivă pentru a obține același efect

– efect diminuat în timp la folosirea aceleiași cantitați de substanță, care duce la creșterea cantității substanței, pentru a obține efectul dorit

Sevrajul – reprezintă răspunsul organismului la absența bruscă a drogului cu care este obișnuit (apariția unor simptome fizice și psihice, la întreruperea bruscă a consumului)

– cel mai sever sevraj apare la heroină și se manifestă prin: neliniște, insomnie, tremur puternic, dureri articulare și musculare, dureri abdominale însoțite de simptome specifice stării de gripă (greață, vărsături, febră, frisoane, transpirații)

Toxicomania – apetență sau aviditate în consumul unor substanțe care prilejuiesc dependența

Supradoza – poate interveni când consumatorul utilizează o doză prea puternică în raport cu cea obișnuită

– când ia o doză cu un prieten care a mers mai departe în consumul drogului

– pentru că utilizează, fără să știe, un produs insuficient diluat, sau amestecat cu substanțe periculoase.

– când reia o doză după ce s-a oprit o anumită perioadă

Cauzele abuzului de drog

Abuzul de drog nu are o cauză unică. În general se recunosc trei factori importanți:

disponibilitatea drogului;

o personalitate vulnerabilă;

presiunile sociale.

Există trei căi pe care se poate ajunge la dependența de droguri:

– prin administrarea drogurilor prescrise de medici (barbiturice, benzodiazepine);

– prin procurare legală, fără rețetă (nicotina, morfina și alcoolul);

– prin auto-administrare de droguri obținute pe căi ilegale.

Consumatorii de drog, mai ales tinerii, pot avea urmatoarele caracteristici:

– un anumit grad de vulnerabilitate a personalității, anterioară începerii consumului;

– părinți lipsiti de resursele necesare pentru a face față exigențelor vieții cotidiene;

– sunt nestatornici în sentimente;

– sunt în dezacord cu societatea și cu autoritățile;

– au rezultate școlare slabe, multe absențe și acte de delincvență;

– acuză stări depresive sau anxietate, dar nu se știe dacă ele sunt cauzele sau consecințele consumului de droguri;

– unii provin din medii profund dezorganizate și adesea au avut o copilarie tristă.

Cu toate acestea, multe dintre persoanele care fac abuz de drog nu au nici una din caracteristicile menționate mai sus. Riscul abuzului de drog crește în societățile în care acesta nu este o rușine. Asupra tinerilor acționează și presiuni sociale, determinându-i să consume pentru a fi în rând cu ceilalți.

Diagnosticul dependenței de drog:

– semne clinice care duc la suspiciunea că drogurile au fost injectate (urme de înțepături pe antebraț, tromboză venoasă, infecții la locul de injectare, leziuni arteriale, îmbrăcăminte cu mâneci lungi vara și cicatrici);

– modificări de comportament (absențe nemotivate de la școală, neglijarea aspectului fizic, izolarea de prieteni, schimbarea bruscă a prietenilor, acte penale minore – furturi mărunte sau prostituție, slaba concentrare a atenției, dispariția unor obiecte valoroase din casă).

– diagnosticul de laborator este necesar, multe dintre droguri putând fi detectate în urină, cu exceptia LSD-ului și cannabisului.

Tipuri de droguri

Drogurile – sunt substanțe solide, lichide sau gazoase, care, introduse în organism, modifică imaginea asupra propriei persoane și asupra realității înconjurătoare.

A). droguri care deprimă activitatea sistemului nervos

1. băuturi alcoolice

2. benzodiazepine (diazepam, nitrazepam)

3. barbiturice și alte substanțe utilizate ca somnifere

4. solvenți și gazele inhalante

5. substanțe care reduc durerea:

opiacee (opium, codeină, papaverină, heroină) și

opioide (mialgin, fortral, metadonă)

B). substanțe care stimulează sistemul nervos

1. cocaină

2. cofeină

3. tutun

4. amphetamine

5. hormoni steroizi, anabolizanți

TUTUNUL

Acțiune: stimulant

Cale de administrare: orală

Dependență fizică: da

Dependență psihică: da

Toleranță: da

Sindrom de abstinență: da

Riscuri datorate consumului:

Boli de inimă (infarct miocardic și anghină pectorală)

Circulație sangvină deficitară

Boli respiratorii (iritări ale aparatului respirator, tuse cronică, bronșite)

Diferite tipuri de cancer (gură, laringe, esofag, duoden și mai ales plămâni)

În cazul femeilor însărcinate: copii cu greutate scăzută, creșterea ritmului cardiac, creșterea probabilității de a apărea malformații, un număr sporit de avorturi, risc mărit de moarte la naștere

Efectele cresc progresiv în funcție de consum

ALCOOLUL

Acțiune: deprimant al sistemului nervos central

Cale de administrare: orală

Dependență fizică: da

Dependență psihică: da

Toleranță: da

Sindrom de abstinență: da.

Riscuri datorate consumului:

Miros neplăcut al respirației; fața și corpul suferă modificări ușor de observat de către cei din jur

La volan nu se evaluează riscul și nu se apreciează bine viteza și distanțele

În relațiile sexuale există riscul de a contracta boli sau o sarcină nedorită datorită diminuării simțului responsabilității

Pot avea loc conduite agresive în cadrul familiei sau în locuri publice

Scade randamentul la învățătură sau la locul de muncă

Poate duce la ciroză sau cancer al ficatului

Determină scăderea apetitului, grave devitaminizări, boli ale stomacului, boli de inimă, pierderi de memorie

Consumul de alcool împreună cu alte droguri poate duce la moarte

Semne ale bolii (alcoolism):

Folosirea alcoolului pentru a scăpa de probleme

Probleme cu învățătura și cu disciplina, provocate de consumul de alcool

Incapacitate de a avea control asupra băuturii (frecvent promisiunea de a nu mai consuma alcool este nerespectată)

Îngrijorarea părinților, prietenilor față de modul în care te comporți, ca urmare a consumului de alcool

Pierderi de memorie – incapacitatea de a-ți aminti ce s-a întâmplat cu tine sub influența alcoolului

Rezistența la băutură – bei și nu te îmbeți, în timp ce prietenii tăi sunt deja sub masă

HEROINA

Acțiune: deprimant al sistemului nervos central

Efecte: acțiune analgezică puternică, efecte euforizante, senzație de căldură în tot corpul, senzație de uscăciune a mucoasei bucale, și de îngreunare a extremităților, depresie respiratorie, constipație, scăderea apetitului și a dorinței sexuale

Cale de administrare: orală, prin inhalarea fumului de țigară, inhalarea prin aspirare, injectabilă

Dependență fizică: da. Crește în intensitate direct proporțional cu mărirea dozei

Dependență psihică: da

Toleranță: se dezvoltă rapid

Sindrom de abstinență: da/ apare ca rezultat al întreruperii administrării, cât și la administrarea unui antagonist

Riscuri datorate consumului:

Produce dependență mai repede decât morfina și decât alte droguri, indiferent de forma de consum

Provoacă pierderea poftei de mâncare, deshidratarea organismului și scăderea rezistenței organismului în lupta împotriva infecțiilor

În cazul consumului regulat sau în cantitate mare apar tulburări respiratorii și constipație cronică, scăderea rezistenței la îmbolnăviri, iar la femei: menstruația neregulată sau chiar întreruperea ciclului menstrual

Sindromul de abstinență apare la doar câteva ore de la administrarea ultimei doze deoarece dependența este foarte puternică și se manifestă prin: agitație, neliniște, tremurături, transpirație abundentă, perturbări ale termoreglării, dureri de mușchi și oase care devin insuportabile dacă nu se ia o doză imediat

Apariția abceselor, cangrenelor, tromboflebitelor

Contactarea virusului imunodeficienței umane(HIV), a virusului hepatic

Impotență la bărbați

Semne ale consumului:

pupilele contractate ca acele de gămălie

piele palidă

inapetență

fumează foarte mult

detașat, indifferent față de cei din jur

prin preajmă poți găsi pliculețe cu pudră albă, galbenă sau maro cu gust amar, pipe, ace, seringi, folie de aluminiu, helas sau sare de lămâie

are miros specific de oțet

COCAINA

Acțiune: stimulant al sistemului nervos central

Cale de administrare: inhalare prin fumat, inhalare prin aspirare pe nas, injectabil

Dependență fizică: da

Dependență psihică: da, rapiditatea instalării fiind dependentă de calea de administrare

Toleranță: nu s-a stabilit încă

Sindrom de abstinență: deprimare, încetinire psihomotorie, iritabilitate și tulburări ale somnului, senzație de apăsare, accelerarea bătăilor inimii, amețeli

Riscuri datorate consumului:

dilatarea anormală a pupilelor și imobilizarea irisului

uscăciunea gurii

creșterea transpirației și a temperaturii corpului

spasme și tremurături

vomă

deteriorarea ritmului cardiac: tahicardie, aritmie

hipertensiune

avitaminoză și scăderea poftei de mâncare

stare de oboseală cronică

perforarea peretelui nazal din cauza inhalărilor

depresii și crize de agitație (cu riscul de suicid)

anxietate, somn agitat și neodihnitor

iritabilitate și paranoia

apariția infarctului miocardic și a accidentelor vasculare cerebrale

Semne ale consumului:

pupile dilatate

foarte comunicativ

atitudine superioară

ochi injectați, lăcrimoși și nasul care curge în permanență

poți găsi asupra sa pliculețe cu pudră albă cristalină, cu gust amar

are miros slab de benzină

CANABIS

Acțiune: deprimant al sistemului nervos central

Efecte: hipnotice, anxiolitice, sedative, euforizante. Omul poate părea beat, vorbește greoi și este incoerent, este somnolent

Cale de administrare: orală, prin inhalare – fumat

Dependență fizică: nu este foarte dovedită

Dependență psihică: se dezvoltă în cazul consumului prelungit

Toleranță: poate să apară

Sindrom de abstinență: se pot observa simptome care apar după 4-5 zile cum ar fi anxietatea, iritabilitatea, insomnia, scăderea apetitului

Riscuri datorate consumului:

Pe termen scurt:

scade tonusul muscular și apare o stare de somnolență ușoară (somnul din timpul zilei)

înroșirea ochilor

creșterea apetitului

accelerarea ritmului cardiac

scade cantitatea de salivă, gura rămâne foarte uscată

tuse puternică și iritarea gâtului

apariția senzației de teamă și groază

dificultăți în perceperea timpului

scăderea capacității de memorare și concentrare

pierderea capacității de coordonare

absența inhibițiilor

Pe termen lung:

bronșite și boli respiratorii

anxietate (teamă)

tulburări de apetit (foame sau anorexie) și somn

reducerea reflexelor și a capacității de judecată

tulburări importante ale memoriei și ale capacității de concentrare

tulburări sexuale (poate produce sterilitate la bărbați)

crește riscul de infertilitate la femei

scăderea concentrației de testosteron la bărbați, având ca efect feminizarea

creșterea concentrației de testosteron la femei, având ca efect masculinizarea

scăderea plăcerii sexuale

Semne ale consumului:

ochii foarte roșii

pupilele mărite

este amețit și merge nesigur

are atitudini de prostuț și râde fără motiv

nu prea își amintește ceea ce tocmai s-a întâmplat

mănâncă mai tot timpul, în special dulciuri

atunci când efectul scade, după câteva ore, îl apucă un somn irezistibil

poți găsi prin preajma lui pipe, hârtii pentru țigarete, haine cu miros de frunze arse, picături pentru ochi, ș.a.

AMFETAMINELE

Acțiune: stimulante ale sistemului nervos central

Cale de administrare: orală, injectabilă

Dependență fizică: poate apărea mai ales la utilizarea sub formă injectabilă

Dependență psihică:

Toleranță:

Sindrom de abstinență:

Riscuri datorate consumului:

Pentru doze mici și moderate:

tulburări de somn și scăderea apetitului

uscare puternică a gurii

diaree și constipație

creșterea tensiunii arteriale și a temperaturii corporale

scăderea diurezei

Pentru doze mari sau de lungă durată:

depresie și insomnie gravă

iritabilitate și paranoia

halucinații și delir

scădere în greutate

stop respirator

leziuni ale inimii

lipsa ejaculării

convulsii, moarte

Semne ale consumului:

pupile dilatate

comportament agresiv

este mai vorbăreț, confuz

nu mai mănâncă

poți găsi asupra lui tablete, capsule cu diferite înscrisuri și de diverse culori, pliculețe cu pulbere colorată de la maroniu la negru

BARBITURICE ȘI TRANCHILIZANTE

Acțiune: deprimante ale sistemului nervos central

Cale de administrare: orală, injectabilă sau inhalantă

Dependență fizică: da

Dependență psihică: da

Toleranță: se produce rapid

Sindrom de abstinență: da, similar sindromului de sevraj alcoolic (greață, vomă), stare de discomfort, insomnie, convulsii majore, anxietate, dezorientare, halucinații și uneori deces

Riscuri datorate consumului:

somnolență

tulburări de memorie

greutate de concentrare

depresie cu pericol de suicid

deteriorarea capacității intelectuale

proasta funcționare a sistemului nervos

greutate în articularea cuvintelor

dureri repetate de cap

anorexia (lipsa anormală a poftei de mâncare)

DROGURI DE SINTEZĂ

Riscuri datorate consumului:

tulburări ale ritmului cardiac

tremurături și mișcări involuntare ale unor părți ale corpului

contractarea involuntară a mușchilor masticației, ceea ce duce la imposibilitatea de a deschide gura

senzații anormale la nivelul pielii: furnicături și senzație de amorțeală sau arsură

uscăciune a gurii (consumatorii beau multă apă)

vedere încețoșată sau halucinații vizuale (văd lucruri care în realitate nu există)

puseuri de căldură, coborârea bruscă a tensiunii arteriale ce provoacă pierderea cunoștinței

ECSTASY

Actiune: este un drog sintetic, psihoactiv, cu proprietăți halucinogene

Efecte: consumul determină pentru scurt timp o stare de puternică excitare, rezistență mare la somn și oboseală, o intensificare a senzațiilor

După consum însă, utilizatorul se confruntă cu:

greață

dureri de cap

gură uscată

deshidratare corporală

accelerarea ritmului cardiac

pierderea controlului

criză de panică

crampe musculare

tremor puternic

Efecte psihologice: confuzie, depresie, anxietate, paranoia (idei neconcordante cu realitatea)

Riscuri: – după doar câteva doze, modificările la nivelul creierului pot fi evidențiate la 6 și chiar la 7 ani de la consum

– chiar și prima doză poate fi fatală, putând declanșa stopul respirator, accidente cerebrale, crize de epilepsie

LSD

Acțiune: halucinogen

Efecte: în 2 ore de la administrarea LSD se dezvoltă efctele mintale care durează între 8-14 ore

distorsionarea sau intensificarea percepției senzoriale

confuzie între diferite simțuri (sunete percepute vizual, mișcări resimțite auditiv, obiectele par a se contopi sau a se mișca ritmic

trecerea timpului pare încetinită

persoana are senzația că se află în afara propriului său corp, ceea ce provoacă panică sau teama de a nu înnebuni

dispoziția poate fi veselă, nefericită sau de panică acută

comportamentul poate deveni extrem de periculos, persoana purtându-se ca și când ar fi invulnerabilă, rănindu-se sau chiar omorându-se

revenirea unor amintiri din timpul experienței psihodelice (uneori foarte neplăcute) la săptămâni sau luni după ce a luat drogul

DROGURI ANTICOLINERGICE (SOLVENȚI ȘI ADEZIVI)

Efecte: euforie, halucinații vizuale, scădere a conștienței pănă la comă și convulsii, îngreunarea vorbirii, necoordonarea mișcărilor, mers nesigur, greață, vărsături la consumatorii cronici, dereglări ale ritmului cardiac și respirator

Complicații: apariția efectelor neurotoxicev (neuropatii severe și infirmizante)

Dependență psihologică: da

Toleranță: se dezvoltă după un consum susținut, timp de 6-12 luni

Simptome de întrerupere: rare

Semne ale consumului:

urme de adezivi pe mâini, față sau îmbrăcăminte

mirosul de substanță chimică al respirației

începutul și dispariția rapidă a intoxicației

dezorientarea în timp și spațiu

prezența unei erupții cutanate faciale

Semne ale consumului de droguri

Părinții pot fi de mare folos în identificarea problemei consumului de droguri dacă pot să recunoască semnele consumului în stadiul incipient. Există o combinație de mai multe semene pe care le putem obseva la copil:

minte și fură din casă

are prieteni noi, de obicei mai în vârstă decât el

are probleme la școală și întârzie deseori

eșec la învățătură când până acum mergea foarte bine

își pierde interesul pentru școală, sport și hobby-uri

își pierde capacitatea de concentrare, are pierderi de memorie, halucinații, este mereu obosit și somnoros

nu vorbește despre prietenii săi și de modul în care își petrece timpul

lipsesc bani din portofelul părinților

pierde în greutate, are nasul și ochii iritați, poartă bluze cu mâneci lungi care îi acoperă brațele

prezintă schimbări radicale în comportament și de personalitate, schimbări bruște de dispoziție

Atenție! Nu întotdeauna prezența unora dintre aceate semne ne indică faptul că am avea de-a face cu un consummator de droguri. Ele constituie doar un indiciu care poate să ne dea de gândit și nu o certitudine. În fața greutății de a înțelege care este adevărata explicație a simptomului, va trebui să ne luăm măsuri, ca să verificăm motivul autentic al semnalului.

Primul ajutor

În cazul în care persoana este amețită dar conștientă (alcool, tranchilizante, heroină):

-Cheamă Salvarea!

-Așează persoana culcată pe burtă!

-Nu o lăsa să adoarmă și încearcă să o faci să nu-și piardă cunoștința (poate muri în timpul somnului)!

-Dacă îi este sete, dă-i să bea apă și nu cafea, pentru că drogul va lucra mai repede!

În cazul în care persoana este tensionată și se află într-o stare de panică (amphetamine, ecstacy, LSD, doze mari de cannabis):

-Cheamă Salvarea!

-Încearcă să-l liniștești și să-i spui că se află în siguranță!

-Explică-i cu blândețe că teama pe care o simte va dispare treptat

-Ține-l departe de lumină sau de sunete puternice!

-Ajută-l să respire adânc!

În cazul în care persoana își pierde cunoștința (heroină, tranchilizante, solvenți, ecstacy, amphetamine:

-Cheamă Salvarea!

-Așează persoana culcată pe burtă, cu mâna stângă îndoită sub cap și cea dreaptă lateral!

-Asigură-te că nu are o îmbrăcăminte strânsă pe corp (gât) care să-i îngreuneze respirația!

-Învelește-l cu o haină care să-i țină de cald!

-Verifică respirația. Dacă nu respiră, fii pregătit pentru respirație gură la gură

În cazul în care persoana consumă ecstacy are loc procesul de deshidratare, iar acest lucru se întâmplă ca urmare a faptului că drogul produce creșterea temperaturii corpului. Dacă drogurile sunt luate în cluburi, în discoteci, temperatura corpului crește și mai mult, deoarece de cele mai multe ori acestea sunt prost ventilate. Aceste droguri sunt energizante, iar persoanele se epuizează dansând și mai mult, ceea ce duce la deshidratare. Deshidratarea este foarte periculoasă și reprezintă principala cauză de deces în cazul consumului de ecstacy. Semnele deshidratării: crampe musculare în mâini și în picioare, dureri de cap, amețeală, stări de vomă, oboseală fizică, leșin.

-Cheamă Salvarea!

-Mută persoana într-un loc aerisit și răcoros, preferabil în aer liber!

-Răcorește-l cu apă rece!

Factori de risc

Aspectul care va fi investigat în continuare este care sunt factorii asociați cu going beyond folosire inițială de droguri a unui individ și apoi ce este asociat cu abuzul cronic de droguri. Din fericire, majoritatea utilizării inițiale de droguri nu conduce la un abuz cronic cu profundele lui consecințe. Factorii care predispun persoana la consumul inițial de droguri sunt diferiți de cei care predispun un individ la abuzul cronic de droguri. În general, utilizarea inițială de droguri și implicarea ocazională în folosirea drogurilor, nici nu crește nici nu are consecințe negative majore, arevând o funcție de factor social și de grup, în timp ce abuzul cronic de droguri pare să fie mult mai legat de procesele biologice și psihologice.

Este clar că factorii biologici și genetici joacă un rol important în abuzul de drog, este de asemenea clar că acești factori interacționează într-un mod complicat cu factorii psihologici, sociali și de mediu pentru ca în final să determine evitarea utilizării de droguri sau abuzului de droguri. Cercetările privind prevenirea încearcă să integreze aceste descoperiri științifice pentru o mai bună înțelegere a procesului asociat cu abuzul de droguri și dezvolta unor intervenții eficiente pentru a preveni abuzul de droguri.

Abuzul de substanțe are multe cauze și implică o complexă interacțiune a factorilor de risc. Acești factori de risc pot fi clasificați în mai multe moduri. Unul dintre acestea este gruparea lor în cinci arii ale scopurilor programelor de prevenție:

Factorii de risc individuali și interpersonali: stima de sine scăzută, vulnerabilitatea genetică, căutatea de senzații, agresivitatea, problemele de comportament, timiditatea, rebeliunea, singurătatea, eșecul școlar, atașamentul scăzut față de școală, și așa mai departe.

Factori care țin de “grupul de egali”: asocierea cu indivizi care folosesc droguri ilegale, marginalizarea în școala elementară, prietenia cu alți copii marginalizați, legături cu grupuri de egali care abuzeză de alcool și droguri și se angajează în alte activități infracționale; presiunea grupuluide a folosi substanțe și asocierea cu grupuri care abuzează de substanțe. Asocierea cu grupuri care abuzează de substanțe este determinantul final al abuzului de substanțe în rândul tinerilor. Resistența la presiunea grupului poate fi crescută prin implicarea în programe de training/consiliere privind rezistența la grup.

Familia ca factor de risc: părinții alcoolici; perceperea permisivității părinților privind utilizarea drogurilor/alcoolului; lipsa sau inconsistența disciplinei parentale; modele de comunicare negative; conflictele; legăturile scăzute; stress-ul și disfuncționalități cauzate de moarte, divorț, încarcerarea părinților, sau venituri scăzute; lipsa sau extinderea familiei sau a sistemelor de suport; părinți cu probleme emoționale; problemele părinților; lipsa abilităților de a face față problelor familiale; respingerea parentală (de examplu, copilul nedorit); lipsa supravegherii din partea adultului; lipsa ritualurilor familiale (cum ar fi vacanțele petrecute împreună cu famila); supraveghere și comunicare deficitare ale familiei; abuzul fizic și/sau social și/sau or sexual; și abuzul de substanțe al părinților sau altor persoane apropiate. Întărirea familiei poate reduce efectele negative ale influențelor mediului familial asupra tânărului privind abuzul de substanțe. Strategiile de prevenire pot include programe conduse de părinți, oferirea de suport familiei, oferirea de training-uri de abilitare a familiei. Terapia de familie reduce efectele riscului abuzului de substanțe înclusiv delicvnța, problemele comportamentale și depresia.

Școala ca factor de risc: lipsa suportului pentru valori și atitudini pozitive ale școlii; disfuncționalități ale școlii, rate crescute ale abuzului de substanțe și norme pro-abuz. Membrii ai găștilor care folosesc droguri; caracter moral depreciat al profesorilor și elevilor. Climatul școlii care oferă prea puțină încurajare și sprijin, percepția elevilor că profesorilor nu le pasă de ei, aprecierea scăzută față de școală și procesul educațional. Eșecul școlar, lipsa de implicare în activitățile școlare due to discrimination, lipsa de oportunități pentru implicare și recompensare, perceperea ca fiind nedrepte a regulilor și norme care conduc la abuzul de substanțe. Programele de îmbunătățire a climatului școlar se dovedesc eficiente în reducerea efectelor negative ale abuzului de substanțe la adolescenți.

Comunitatea ca factor de risc: rata crescută a infracționalității, densitatea crescută a populației, deteriorarea fizică, disponibilitatea, norme care acceptă abuzul de alcool și alte droguri, valori și atitudini ambivalente sau pro-abuz de substanțe ale comunității. Disfuncționalități ale comunității, migrarea populației, lipsa instituțiilor active ale comunității, a nu te simți parte din comunitate, a trăi într-o comunitate care scuză abuzul de substanțe. Cartiere dezorganizate, fără conducere, lipsa oportunităților pentru implicarea tinerilor în activități pozitive, rata înaltă a abuzului de substanțe, sărăcia și lipsa oportunităților de angajare, disponibilitatea drogurilor și alcoolului; și lipsa mobilității economice și a suportului social. Creșterea oportunităților pentru implicarea pozitivă în viața comunității poate reduce influențelor negative ale mediului asupra tinerilor din punctul de vedere al abuzului de substanțe.

Studiile de monitorizare sunt folosite adesea ca fundament în identificare factorilor de risc bazați pe factorii demografici. Factorii demografici de risc incud: sexul, vârsta, statutul socioeconomic, profesia, venitul, educația, zona de rezidență.

III. PRINCIPII, ATITUDINI ȘI COMPORTAMENTE PREVENTIVE

Principii în consilierea elevilor cu scopul prevenirii consumului de substanțe

Atitudinea informată

Atitudinea pozitivă

Confidențialitatea

Profesionaliamul

Toleranța

Factori sociali de protecție

În cazul unei persoane care consumă substanțe ce determină dependență, relațiile sociale au tendința de a se deteriora pentru că persoana nu-și îndeplinește obligațiile față de prieteni și rude, sau ca rezultat al atitudinilor impulsive, a exprimării inadecvate a sentimentelor agresive. Persoana poate avea probleme juridice din cauza stării de intoxicație, sau datorită unor infracțiuni pe care le poate comite cu scopul de a obține bani pentru achiziționarea substanței.

Activitatea ocupațională va fi apreciată ca afectată, dacă persoana lipsește de la lucru sau de la școală sau în cazul în care nu este capabil să desfășoare o activitate responsabilă ca urmare a stării de intoxicare.

Consumul poate fi prevenit prin implicarea prietenilor, părinților și a comunității în general.

Comunicarea

Pentru a reuși să atingem obiectivele legate de prevenirea consumului de substanțe, comunicarea cu elevii trebuie să fie limpede, concisă, completă, înțeleasă de cel care o primește. Este important să nu copleșim interlocutorul cu prea multe informații sau cerințe și să ținem cont de faptul că un copil (membru al grupului) care nu beneficiează de o anumită comunicare se va simți izolat, marginalizat și este puțin probabil să devină un colaborator devotat în cadrul activităților.

Modalități ineficiente de comunicare si comportament

Critica

Moralizarea / Predicile

Etichetarea

Oferirea de sfaturi / soluții despre ce ai face tu dacă ai fi în aceeasi situatie

Lauda cu scopul de a manipula

A da ordine / a impune celuilalt ce trebuie sa facă

Amenințări prin prezentarea a ceea ce se va intampla dacă celalalt nu face ceea ce îi spui / recomanzi

Indiferența manifestata fata de actiunile celuilalt si fata de sentimentele acestuia

Utilizarea pedepsei ca modalitate de a corecta comportamente

IV. METODE, TEHNICI ȘI STRATEGII DE ABORDARE A PROBLEMEI PREVENIRII CONSUMULUI DE SUBSTANȚE

Consilierea de grup

Consilierea poate fi realizată atât în mod individual cât și în grup. Consilierea individuală prezintă câteva avantaje: persoana consiliată se simte mai liberă, simte că își poate exprima liber ideile și trăirile deoarece șansele de a fi criticată sunt minime și, pe deasupra, beneficiază de garantarea confidențialității.

În grup lucrurile sunt puțin diferite: aspectul confidențialității devine tot mai vag, își pierde din valoare, participanții la discuții sunt mai numeroși, prin urmare crește posibilitatea apariției unor contradicții, conflicte de idei între diverși membrii ai grupului. Cu toate acestea, confruntarea de opinii și argumentarea acestora scot în evidență ideile valoroase față de o situație dată. Fiecare membru al grupului află și alte păreri diferite de ale sale și, astfel, elevii învață unul de la celălalt. Experiența altuia poate fi un exemplu în ceea ce privește consecințele negative ale unor acțiuni greșite. Omul învață adesea din propria experiență, dar el ar economisi mult timp și efort dacă ar învăța și din comunicarea cu alții, prin preluarea experiențelor pozitive.

Prin colaborarea dintre membrii unui grup, fiecare poate descoperi nu numai ce este bine și ce este rău, el poate găsi și o motivație pentru a acționa în sensul binelui. Cu această ocazie, membrii grupului învață să intre în contact unii cu ceilalți, să comunice, să-și acorde atenție, își găsesc afinități și trăiri asemănătoare care să îi apropie.

Cunoscându-se mai bine între ei, membrii grupului se vor înțelege mai bine între ei și vor dezvolta sentimente de prietenie care vor conduce la creșterea coeziunii, unității grupului.

Îndrumări metodice privind desfășurarea orelor de consiliere

Temele vor fi alese în funcție de:

cerințele grupei

nivelul de înțelegere al copiilor

particularitățile de vârstă ale copiilor

opțiunile copiilor

solicitările părinților și ale școlii

problemele personale, familiale sau de grup depistate de professor

problemele concrete care apar pe parcursul anului

Eficiența orelor este asigurată de modul cum educatorul reușește:

să aleagă tema în funcție de cerințele mai sus menționate

să construiască un scenariu al lecției cât mai atractiv pentru elevi

să îmbine măiestria și tactul pedagogic cu cunoașterea psihologică a copiilor

să opteze pentru cele mai potrivite metode și tehnici de abordare a temei alese

să selecteze materialele care ilustrază cel mai mine tema respectivă (atunci când este necesar)

să pună accent pe comunicare în cadrul grupei prin:

– încurajarea relațiilor pozitive, menținerea armoniei, asigurarea reconcilierilor și a consensului în clasă;

– moderarea discuțiilor, stimularea inițiativelor și a contribuțiilor individuale;

– standardizarea regulilor, cristalizarea unui set de norme la nivelul colectivului;

– integrarea tuturor membrilor, implicarea elementelor pasive și/sau marginalizate;

– detensionarea atmosferei, pozitivarea climatului socio-afectiv.

Metode de stimulare a gradului de implicare a elevului în activitate

Discuția – presupune o examinare liberă a unui subiect, o succesiune de întrebări și răspunsuri în legătură cu un subiect dat. Este bine ca profesorul să aibă pregătite mai multe întrebări pentru a provoca participanții să-și exprime liber opiniile și atitudinile. Dirijarea discuției se face de către profesor, care trebuie să se asigure că toate personalitățile potențial dominante ale clasei nu vor acapara discuția. Aceasta este o metodă ușor de folosit cu un grup experimentat, dar devine dificilă cu o clasă neobișnuită cu astfel de metode. De accea, se recomandă ca profesorul să evalueze potențialul clasei înainte de a utiliza discuția.

Problematizarea – este o metodă prin care încercăm să găsim soluția într-o situație dificilă sau să urmăm niște pași concreți în cadrul unei dileme. Punem în valoare cunoștințele și atitudinile mai multor personae care lucrează simultan, cu un scop comun.

Brainstorming-ul – Este o metodă de stimulare a asociațiilor verbale libere, pornind de la o idee sau o noțiune. Ea urmărește extragerea a cât mai multor opțiuni ale grupului fără o evaluare a acestora, indiferent de relevanța, nerelevanța, nonconformismul ideilor. Participanții trebuie să dea frâu liber imaginației. Această metodă are avantajul de a stimula coeziunea grupului, fiecare elev simțind că ideea lui este luată în considerare.

Studiul de caz – Presupune abordarea în grup a unor aspecte inspirate din viața reală, analiza unui eveniment, a unei situații sau probleme. Se recomandă să fie evitate cazurile unor persoane cunoscute. Avantajul acestei metode îl constituie posibilitatea aplicării unor deprinderi cognitive achiziționate în alte activități și îmbogățirea experienței de viață prin identificarea unui număr mare de variante de soluționare a problemelor.

Jocul de rol – Este o metodă prin care elevii au ocazia să se transpună în locul unei alte persoane, înțelegându-i astfel mai bine pe cei din jur și pe ei înșiși. Această metodă stimulează empatia, trăsătura care ne permite manifestarea unei atitudini deschise față de ceilalți, dă posibilitatea aplicării unor noi comportamente și oferă o flexibilitate comportamentală, emoțională și cognitivă extreme de valoroasă în existența curentă.

Desenul – Este o metodă foarte potrivită de evaluare indirectă a personalității în formare a adolescentului și a problemelor sale emoționale, a traumelor pe care, eventual, le-a suferit, precum și a relațiilor sale cu familia. Desenul poate fi liber sau tematic și exprimă multe dintre trăsăturile sau problemele elevului pe care el nu le poate verbaliza.

Fantezia – Procedeele imaginației pot fi îmbinate cu desenul sau cu mișcarea fizică în scopul relazării sau energizării clasei de elevi. Educatorul poate observa momentele de oboseală psihică din timpul orei și, în loc să impună liniștea, o obține prin implicarea copiilor în exerciții imaginative motrice.

Modelajul – Materialele folosite sumt multiple: lutul, plastilina, aluatul. Materia dă posibilitatea exprimării și canalizării creative a agresivității pe care o întălnim din plin la unii elevi, stimulează imaginația și facilitează relațiile interpersonale de calitate. Modelajul poate fi realizat individual sau în grup, fiecare copil atașând creația lui la creațiile celorlalți.

Colajul – Este o lucrare realizată prin lipirea sau atașarea de materiale variate pe hârtie sau pânză. Colajul trebuie să aibă o temă și copii pot prezenta această temă sau pot relata despre procesul de obținere al colajului. Se stimulează astfel comunicarea interpersonală, imaginația și exprimarea senzorială sau emoțională.

Testele și chestionarele – reprezintă o cale de a evalua cunoștințele, informațiile dar și atitudinile elevilor noștrii despre anumite probleme.

Profesorul poate combina aceste metode în funcție de particularitățile grupei și de propriile disponibilități.

Voluntariatul

Ce este voluntariatul?

o activitate desfășurată din proprie inițiativă, de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestație materială

orice acțiune întreprinsă de o persoană fără a se găndi la recompense financiare

orice muncă prestată relative fără constrângere de o persoană cu intenția de a urmări un câștig financiar imediat

munca benevolă, nerenumerată, prestată de o persoană în scopul ajutorării unor alte persoane (care nu fac parte din propria familie și nu sunt prieteni apropiați) sau unor instituții

De ce să fii voluntar?

pentru a obține experiență în vederea unui serviciu mai bun

pentru a-ți face noi prieteni

pentru a fi cu prietenii tăi care sunt deja voluntari

pentru a învăța lucruri noi și a-ti forma deprinderi utile

pentru a da înapoi ceea ce ai primit de la alții

pentru a te simți util

pentru a testa o nouă carieră

pentru a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși

pentru a-ți asuma o responsabilitate

pentru a întâlni persoane importante din comunitate

pentru a înțelege problemele comunității în care trăiești

ANEXA:

LEGISLAȚIE

Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului de droguri

Capitolul II Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control Național

Art. 2

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul,procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc (amphetamine, codeina, heroina, etc.), pedeapsa este închisoarea de la 10-20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 4

Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Art. 5

Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul illicit de droguriori tolerarea consumului illicit în asemenea locurise pedepsește cu închisoarea de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 6

(1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct devedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale precrise în condițiile prevăzute de alin. (1) sau a unei rețete medicale falsificate.

Art. 8

Furnizarea, în vederea consumului, de inhalnți chimici toxici unui minor, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Art. 9

Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 11

(1) Îndemnul la consumul illicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

Art. 15

Nu se pedepsește persoana care, înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.

Art. 16

Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiează de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Regulament de aplicare a Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului illicit de droguri

BIBLIOGRAFIE

Băban, Adriana (coord), Consiliere educațională, Cluj-Napoca, Imprimeria “Ardealul”, 2001

Băban, Adriana, Petrovai, Dominica, Lemeni, Gabriela, Consiliere și orientare, București, Editura Humanitas, 2002

Mitrofan, Iolanda (coord), Terapia toxicodependenței, București, Editura Sper, 2003

Mitrofan, Iolanda (coord), Psihoterapie experiențială – o paradigmă a restructurării și dezvoltării personale, București, Editura Infomedica, 1997

Tapai, Violeta, Niculiță, Denisa, Barbu, Carmen, Caietul elevului pentru orele de consiliere și orientare școlară, Pitești, Editura Carminis, 2000

Bălan, Elena, Anghel, Elena, Marcela Marcinschi-Călineci, Elena Ciohodaru, Fete și băieți – Parteneri în viața privată și publică, București, Editura Nemira, 2003