Problematica Imbatranirii Active In Contextul Politicii Sociale Si de Ocupare a Fortei de Munca In Uniunea Europeana

Introducere

Fenomenul de îmbătrânire a populatiei este întâlnit la nivel mondial, dar imbătrânirea excesivă prezintă o rată mai mare de dezvoltare în Europa și Japonia. Acest aspect apare pe fondul diminuării numărului de tineri și, implicit, a populaṭiei active, dar și a tendinṭei de creștere impresionantă a populaṭiei în vârstă de 80 de ani și peste. Potrivit statisticilor, în Europa până în anul 2060 numărul pensionarilor va crește de la 119 milione până la 166 de milioane.

Consecinṭele acestui fenomen vor fi resimṭite în viaṭa economică, socială și politică și vor exercita presiune asupra bugetelor statelor membre prin mărirea costurilor aferente fondului de pensii, al asigurărilor sociale, dar și sectorului de sănatate. De altfel, scăderea populaṭiei tinere, active pe piaṭa muncii va determina probleme structurale și reducerea disponibilităṭii în resurse umane.

În condiṭiile unei evoluṭii demografice rapide, instituṭiile europene trebuie să asigure în continuare o echitate intergeneraṭională, prin intermediul instrumentelor de politică socială și al promovării unui mod de viaṭă activ al persoanelor în vârstă.

Prin politica de îmbătrânire activă, adoptată la nivel european, se încurajează continuarea unei vieṭi active prin ocuparea unui loc de muncă flexibil de cei capabili să muncească, retragerea din activitate cât mai tarziu și participarea acestora la viaṭa socială.

Problematica îmbătrânirii active în Uniunea Europeană

Ḯn primul rând, consider că este esenṭial ca, în cadrul prezentei analize să definim conceptul de „îmbătrânire activă” din perspectiva instituṭiilor europene, pentru a identifica principalele probleme cu care ne confruntăm în contextul politicii sociale și de ocupare a forṭei de muncă. De asemenea, voi prezenta cadrul teoretic în baza căruia s-au dezvoltat politicile sociale, de ocupare a forṭei de muncă și conceptul de incluziune socială.

Potrivit Comisiei Europene „îmbătrânirea activă reprezintă ajutorul acordat oamenilor pentru ca aceștia să ramână responsabili pentru propria viaṭă cât mai mult posibil pe măsură ce îmbătrânesc și, dacă este posibil, să își aducă contribuṭiile în economie și în societate ”(Comisia Europeană 2014).

Politica socială debutează în același timp cu Tratatul de la Roma din 1957 și cuprinde un număr de politici complementare orientate spre îmbunătăṭirea nevoilor umane și sociale. Este finanṭată prin Fondul Social European iar de-a lungul timpului este consolidată prin mai multe tratate și documente comunitare (Carta Socială 1989, Cartea Verde 1993, Cartea Albă 1994, Tratatul de la Amsterdam 1997, Actul Unic European, Tratatul CE, Tratatul UE, Tratatul de la Lisabona) prin care se stabilesc și liniile de acṭiune. Principalii actori decizionali sunt Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comitetul Economic și Social.

Conceptul de incluziune socială este prevăzut în Carta Drepturilor Fundamentale ale UE și este definită drept un proces prin care persoanelor aflate în risc de săracie și excluziune socială li se oferă condiṭiile necesare pentru a se integra din puct de vedere economic, social și cultural în standardele normale ale societaṭii în care trăiesc. În urma „Strategiei de la Lisabona” se pune accent pe promovarea politicilor sociale prin combaterea sărăciei și excluziunii și se adoptă Agenda Politicii Sociale, ale cărei obiective reprezintă cadrul politicii sociale actuale. Monitorizarea politicilor se realizeaza prin medoda deschisă de coordonare, ce presupune întocmirea unor planuri naṭionale de acṭiune și rapoarte periodice prin care statele prezintă măsurile impuse pentru atingerea obiectivelor, precum și progresele realizate. Integrarea socială se realizeaza din perspectiva a patru domenii de aplicabilitate: sarăcie (lipsa spaṭiilor de locuit), ocuparea forṭei de muncă, educaṭie și sănătate. Planurile naṭionale au un rol important la nivelul comunităṭii europene deoarece prin intermediul lor obiectivele comune se pot transforma în politici naṭionale raportate la necesităṭiile fiecărui stat.

În cadrul politicilor sociale elaborate la nivelul Uniunii Europene sunt prezente și cele ale căror obiective sunt concentrate asupra ocupării forṭei de muncă de către persoanele ce fac parte din „grupurile vulnerabile” (imigranṭi, persoane cu dizabilităṭi, vârstnici, minorităṭi etnice, etc), în acest sens anul 2010 fiind „Anul European pentru Combaterea Sărăciei și Excluziunii Sociale”.

Majoritatea statelor din Uniunea Europeană întâmpină problema îmbătrânirii demografice a populaṭiei și modificarea structurii pe grupe de vârstă. Acest fapt se datorează progreselor tehnologice ce au determinat mărirea speranṭei de viaṭă și scăderea mortalităṭii, dar și a reducerii excesive a natalităṭii.

Se preconizează că până în anul 2050 procentul persoanelor cu vârsta peste 60 de ani va crește de la 17% cât este momentan, la 30%, iar a celor de 24 de ani se va reduce de la 30% la 23%. Pe baza acestui scenariu se vor naște presiuni asupra bugetelor anuale ale statelor europene pentru plata pensiilor (pentru un număr mai mare de populaṭie și pe o durată mai mare), a asigurărilor sociale, dar și asupra sistemului de asistenṭă sanitară care se va confrunta cu mai multe cazuri de dizabilităṭi , boli și dependenṭă.

De asemenea, se estimează că în perioada 2005-2030 populaṭia activă va scădea cu 20,8 milioane, concomitent cu pensionarea generaṭiei babyboom, de după război (persoanele născute în perioada 1950-1960), și tot în acest interval se prevede creșterea cu 57,1% a persoanelor cu vârsta peste 80 de ani.

În acest context, anul 2012 a fost declarat „Anul European al Îmbătrânirii Active și Solidarităṭii între Generaṭii”, promovând astfel conceptul de îmbătrânire activă și de dezvoltare a unei societăṭi incluzive pentru toate vârstele.

În cadrul acestui proiect sunt cuprinse trei obiective ale îmbătrânirii active:

Îmbătrânirea activă pe piaṭa munci. Acest obiectiv prevede stimularea vârstnicilor de a rămâne pe piaṭa muncii, prin adaptarea condiṭiilor de muncă la necesităṭile lor, prin acces simplificat la procesul de învăṭare și prin schimbarea modalităṭilor de impozitare, pentru a-i determina să fie activi pe o perioadă cat mai lungă;

Participare în societate, prin oferirea unor posibilităṭi de a juca un rol în societate, de a fi incluși și de a evita în acest fel izolarea socială;

Viaṭă independentă. Prin promovarea unui stil de viaṭă sănătos și prin prevenṭie se poate ridica la maxim perioada de viaṭă sănătoasă și astfel se poate evita dependenṭa.

Pentru a combate consecinṭele acestor transformări demografice au fost identificate o serie de soluṭii de ajustarea a economiei și adoptate politici sociale de susṭinere și menṭinere a vârstnicilor în continuare ocupaṭi. În scopul creșterii numărului de persoane participante pe piaṭa muncii au fost create locuri de muncă flexibile, adaptate la capacităṭile acestora. S-au realizat reforme în cadrul sistemelor de pensii, prin creșterea stagiului de contribuṭie și a vârstei de pensionare, la nivelul fondurilor, iar la nivelul persoanelor, acestea își prelungesc activitatea cu sau fără cumul de pensie. Putem analiza exemplul Austriei, care prin marirea vârstei de pensionare cu un an, își reduce cheltuielile destinate acestui segment cu 2,4-3%.

De altfel, și Germania, unul dintre statele cu cel mai mare număr de persoane vârstnice, a propus elaborarea unei strategii privind problematica îmbătranirii populaṭiei, ce presupune aplicarea unei taxe(de până la 1%) persoanelor de peste 25 de ani ce înregistrează venituri, în scopul finanṭării costurilor ulterioare cu aceștia.

În vederea sprijinirii îmbătrânirii active, o componentă a Strategiei Europa 2020, Uniunea Europeană a adoptat o serie de directive menite să contribuie la realizarea agendei de ansamblu a acestui obiectiv. Acestea au avut în vederea combaterea discriminării bazată pe vârstă privind ocuparea forṭei de muncă (Directiva 2000/78/CE), directive privind egalitatea între femei și bărbaṭi în contextul îndeplinirii obiectivelor de îmbătrânire activă (2006/54/CE- egalitatea de șansă și egalitatea de tratament între bărbati și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă), sau privind sănătatea și siguranṭa ocupaṭională. De asemenea, prin intermediul fondurilor structurale europene și fondul de coeziune au fost finanṭate proiecte de formare și reconversie profesională a vârsnicilor, pentru crearea și îmbunătăṭirea locurilor de muncă, pentru dezvoltarea infrastructurii, a servicilor sociale și de sănătate.

În scopul asigurării accesibilităṭii în domeniul tehnologiei și a comunicării pentru populaṭia în curs de îmbătrânire, Comisia Europeană a creat planul european „A Îmbătrâni Frumos În Societatea Informaṭională”, prin care le facilitează accesul la informaṭie și tehnologie în vederea susṭinerii îmbătrânirii active și dezvoltării unor competenṭe digitale.

Figura 1. Ratele de ocupare a forței de muncă în rândul segmentului tânr și al celui mai în vârstă al populației învârstă de muncă, 2013

Sursa:Eurostat

Cazul Romaniei

România se confrunta cu o mare problemă prin scăderea numărului de populaṭie activă în detrimentul celei dependente de serviciile sociale, ceea ce determină implicaṭii grave în viaṭa economică și socială. Acest lucru se poate observa din raportul de dependenṭa demografică a populaṭiei. Se preconizeaza că in viitorul apropiat rolul sistemului de pensii publice se va reduce în asigurarea veniturilor persoanelor în vârstă.

În România fenomenul de imbătrânire a populaṭiei este datorat unor factori precum tendinṭa de creștere a speranṭei de viaṭă ( în ultimii 60 de ani aceasta s-a mărit cu 14 ani pentru femei și 10 ani pentru bărbaṭi), scăderea continuă a ratei de fertilitate, îndeosebi după anul 1990 și emigraṭia. Deși speranṭa de viaṭă a crescut, raportat la Uniunea Europeană, longevitatea românilor este mai redusă, acest aspect fiind determinat de deteriorarea prematură a stării de sănătate și a condiṭilor de trai.

De asemenea, se observă o distribuṭie inegală a populaṭiei îmbătrânite pe zone rurale/urbane , precum și pe regiuni geografice. În timp ce populaṭia tânară activă a migrat către spaṭiul urban, în zona rurală se poate identifica un număr tot mai mare de pensionari și dependenṭi de ajutor social din partea statului.

Potrivit statisticilor, până în anul 2060 segmentul de populaṭie cuprins între 65 de ani și peste va înregistra o creștere de la 15% până la 30%, pe cand segmentul participant pe piaṭa muncii, cuprins între 15-64 ani va scădea în procent de 30%.

În această situaṭie politicile de susṭinere a îmbătrânirii active reprezintă o prioritate pentru insituṭiile din România, prin echilibrarea acestei discrepanṭe generaṭionale prin intermediul promovării unei vieṭi active și productive a vârstnicilor ar rezulta o creștere a venitului pe locuitor, o dezvoltare economică sustenabilă și s-ar reduce folosirea intensă a servicilor sociale destinate îngrijirii acestora.

Aceste statistici sunt relevante în condiṭiile în care, în prezent, sistemul de calcul al pensiei în România este strâns legat de contribuṭiile aduse de populaṭia activă plătitoare de asigurări sociale, cu excepṭia unei indemnizatii sociale pentru pensionari în valoare de 400 lei.

În consecinṭă, un principal obiectiv în cadrul politicilor de ocupare a forṭei de muncă, prevăzut în „Strategia Naṭională pentru Promovarea Îmbătrânirii active și protecṭia persoanelor vârsnice 2015-2020” este ca până în anul 2020 să ridice rata de ocupare în cadrul segmentului cuprins între 20-64 ani, de la 64% cât este în prezent până la 70%. România și-a asumat acest obiect prin Strategia Europa 2020 și Programul Naṭional de Reformă.

În măsura în care discrepanṭa dintre categoria plătitoare de contribuṭii de asigurări sociale și cea beneficiară de aceste servicii este tot mai mare, au fost introduse reforme sociale de reglementare a sistemului de pensionare. A fost mărită vârsta standard de pensionare iar până în anul 2035 se dorește egalizarea vârstei standard de pensionare atât pentru bărbati cât și pentru femei. S-a decis aplicarea unor penalizări de 0.75% pentru fiecare luna de anticipare în situaṭia pensionării anticipate cu maxim 5 ani înainte de vârsta standard prevazută de lege, și au fost revizuite condiṭiile de acordare a unor pensii speciale.

Dar pe lângă aceste măsuri coercitive, consider că este esenṭial ca pentru susṭinere sistemului public de pensii să crească rata de ocupare a forṭei de muncă atât pentru segmentul tânăr cât și pentru cel vârstnic, prin crearea unor noi locuri de muncă cât și prin intermediul unor investiṭii eficiente la nivel naṭional, și prin adoptarea unor politici care să vizeze creșterea numărului de contribuabili.

Un rol important în integrarea persoanelor vârsnice în sectorul ocupaṭional în are adoptarea unei legislatii adecvate care să stimuleze angajatorul să angajeze, să adapteze sarcinile și să menṭină în activitate această categorie de persoane.

De altfel este importantă promovarea și susṭinerea unui stil de viaṭă sănătos, prin diagnosticarea timpurie a bolilor și respectarea unui tratament adecvat, pentru a preveni dezvoltarea unui sector de persoane în vârstă caracterizat prin boli, dizabilitate și dependenṭă, devenind o presiune în plus asupra sistemului de sănătate din România, ci din contră, de a asigura persoane în vârstă sănătoase, active, participante la viaṭa economică, socială și politică.

Figura 2. Evoluția speranței de viață în România

Sursa: Statisticile Națiunilor Unite privind populația

Figura 2. Evoluția ratei totale de fertilitate în România

Sursa: Statisticile Națiunilor Unite privind populația

Concluzii

În concluzie, o soluṭie echitabilă în cazul îmbătrânirii populaṭiei europene și a echilibrării discrepanṭei generaṭionale o reprezintă adoptarea unui cadru adecvat prin care populaṭia vârstnică să fie menṭinută activă ocupaṭional, să participe la viaṭa socială și să fie în continuare un pilon de susṭinere al economiei, în limitele fizice și psihice admise, dar fără a li se impune acest lucru.

Consider că, în contextul unei crize demografice, populaṭia vârsnică poate să sprijine mai mult economia ṭării, iar exploatarea adecvată a potenṭialul și a experinṭei acesteia ar putea reprezenta o contribuṭie enormă la dezvoltarea societăṭii. Dar pentru a beneficia în continuare de o populaṭie vârstică activă este necesară luarea în considerare a unor condiṭii adaptate la nevoile acestora, precum adaptarea locurilor de muncă la nivelul capacităṭilor lor și pregătirea continuă pentru a face faṭă provocărilor actuale, precum adaptarea, prin programe de formare si dezvoltare profesională, prin reducerea obstacolelor fizice dar și cognitive. De altfel, tinerii pot beneficia de experienṭa și cunoștinṭele acestora acumulate de-a lungul carieriei, prin programe de mentorat.

În această manieră și coroborat cu o serie de reforme sociale privind sistemul public de pensii și chiar și susṭinerea fondurilor private de pensii, alaturi de menṭinerea solidarităṭii între generaṭii, Europa poate face faṭă schimbărilor demografice.

Bibliografie:

Alasdair R. Young, „Procesul politicilor europene din perspectivă comparată”;

„Analiza evoluțiilor politicilor sociale în UE înultimii trei ani, pensii suplimentare/private și impactul îmbătranirii populaṭiei”, Institutul European Roman, 2011;

Contribuṭia UE la îmbătranirea activă și la solidaritatea între generaṭii, 2012;

„Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013” , disponibil online la adresa: http://www.fonduri-ue.ro/documente-programare/csnr,data accesării: 12.09.2015;

Daniel Arpinte, Adriana Baboi, Sorin Cace ,Cristina Tomescu, Iulian Stănescu,

„Politici de incluziune sociala”, disponibil online la adresa: http://www.revistacalitateavietii.ro/2008/CV-3-4-2008/07.pdf, data accesării: 10.09.2015;

„Împreună pe piața muncii 2008-2010”, disponibil online la adresa: http://www.anr.gov.ro/docs/proiecte_actualizate/1525.pdf, data accesării: 12.09.2015;

„Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” 2011, disponibil online la adresa: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0CCYQFjAB&url=http%3A%2F%2Fec.europa.eu%2Fsocial%2FBlobServlet%3FdocId%3D7003%26langId%3Dro&ei=XiDNVMiKC4H9UJLXgIgG&usg=AFQjCNF0vOgkbS36ys3dcqnxYRqNf_OH9g, data accesării: 12.09.2015;

Raluca Popescu, „Grupurile vulnerabile și economia socială” , Editura Expert, 2011, București;

„Strategia națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția persoanelor vârstnice 2015–2020”

„Strategia Naṭională pentru Ocuparea Forṭei de Muncă, 2014-2020”, disponibil online la adresa: http://www.imm.gov.ro/cms/0/publicmedia/getincludedfile?id=351, data accesării: 13.09.2015;

Victoria Stoiciu, „Incluziunea socială și pe piaṭa a persoanelor varstnice”, 2015;

„Incluziunea socială a persoanelor varstnice”, Consiliul Naṭional al Persoanelor Vrstnice,2013;

Alte surse web:

http://www.ziare.com/europa/comisia-europeana/anul-european-al-imbatranirii-active-are-raspunsuri-nu-doar-pensionari-intreaba-si-tu-1201487, data accesării: 10.09.2015

europa.eu/romania/news/articole_si_dialoguri/13112012_interviu_carmen_manu_ro.htm, data accesării: 12.09.2015;

http://ec.europa.eu/romania/news/articole_si_dialoguri/23042012_articol_imbatranire_activa_ro.htm, data accesării: 10.09.2015;

http://ec.europa.eu/romania/news/articole_si_dialoguri/28052012_europa_imbatraneste_ro.htm, data accesării: 11.09.2015;

http://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/5740649/KS-EP-11-001-EN.PDF/1f0b25f8-3c86-4f40-9376-c737b54c5fcf, data accesării: 11.09.2015.