Problematica democra ției în viziunea lui Jurgen Habermas [603723]

Problematica democra ției în viziunea lui Jurgen Habermas

CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL 1 : DEMOCRA ȚIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
1.1.Teoria democratică modernă.Democrația procedurală.
1.2.Comunitarismul și căutarea binelui comun.Multiculturalismul.Concepte.

CAPITOLUL 2:HABERMAS ȘI NOUL SPAȚIU PUBLIC DEMOCRATIC….
2.1.Repere ale operei politice ale lui Jurgen Habermas…………………
2.2.Dreptul și democrația …………………………………………
2.3.Democrația deliberativă ca fundament al teoriei democratice modern….
CAPITOLUL 3: MODELUL DEMOCRAȚIEI CETĂȚENEȘTI ÎN VIZIUNEA LUI
HABERMAS………………………………………………………………..
3.1. Statul postnațional………………………………………………
3.2. Organizarea sistemului juridic postnațional…………………………….
3.3.Uniunea Europeană -model de manifestare a democrației deliberative și a statului
postnațional………………………………………………
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………
BIBILOGRAFIE …………………………………………………………………………………
ANEXE………………………………………………………………………………………………

INTRODUCERE
“Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata
prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat
prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.”
Declaratia universala a drepturilor omului – articolul 21/3
Article 21/3) The will of the people shall be the basis of the authority of government; this will shall
be expressed in periodic and genuine elections which shall be by universal and equal suffrage and
shall be held by secret vote or by equivalent free voting procedures.(Universal Declaration of
Human Rights- http://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/index.html )
„deși democrațiile impart de valori comune, nu există un model unic al democrației și democrația
nu aparține unei anumite țări sau zone”.
“.. while democracies share common features, there is no single model of democracy and that
democracy does not belong to any country or region,
( A/RES/62/7 http://www.ipu.org/idd-e/a-62-296.pdf )
Stabilirea formei de guvernamant, a mecanismelor care duc la obtinerea si exercitarea puterii in
societate , a persoanelor care pot participa la conducere si a principiilor, justificarilor si

responsabilitatilor pe care se intemeiaza conducerea au constituit permanente teme de meditatie si
disputa ale omenirii inca de la aparitia primelor state din istoria omenirii.
Aparitia democratiei in societatea greceasca ateniana a adus un concept nou de conducere, care se
diferentia de celelalte societati contemporane ,aducand ideea ca puterea nu se mai putea justifica fie
pe forta militara, fie pe dreptul divin al conducatorilor ci pe reprezentativitatea data de popor . Au
aparut astfel concepte ca libertatea cetatenilor, egalitatea in fata legii, separarea puterilor , obtinerea
functiilor pe merit si nu datorita pozitiei sociale. Conform traditiei istorice, Pericle definea
democratia: „ Traim sub o randuiala politica ce nu se opune legilor altora; conducera noastra nu ii
imita pe ceilalti , ci suntem un exemplu pentru ei. Este adevarat ca suntem denumiti o democratie,
fiindca oranduirea statului, este in mana celor multi si nu a celor putini. In timp ce toti cetatenii sunt
egali in fata legilor in problemele lor personale […] atunci cand un cetatean se distinge prin orice
forma, el este preferat pentru functiile publice ca o recunoastere a meritelor sale si nu datorita
privilegiilor. (http://www.azquotes.com/quote/1200552 -Our form of government does not enter into
rivalry with the institutions of others. Our government does not copy our neighbors', but is an example
to them. It is true that we are called a democracy, for the administration is in the hands of the many
and not of the few. But while there exists equal justice to all and alike in their private disputes, the
claim of excellence is also recognized; and when a citizen is in any way distinguished, he is preferred
to the public service, not as a matter of privilege, but as the reward of merit )
Inca de la aparitia ei , democratiei nu i-au lipsit criticile. Aristotel considera democratia o forma de
guvernamant la fel de impura sau de corupta ca si tirania , fiind identica cu demagogia : “Ceea ce
distinge in mod esential democratia de oligarhie este saracia si bogatia; oriunde puterea este in mana
bogatilor este oligarhie; oriunde puterea este in mana saracilor, este demagogie” (Aristotel, Politica,
Cartea III ,capitolul V , §7 Editura Antet, 1996, p. 87. )
De altfel, democratia de tip atenian nu a supravietuit epocii antice.Epoca feudala, dominata la nivel
mondial de principii religioase avea sa impuna noi moduri de conducere politica, diferite de la un stat la
altul , de la “cetatea crestina a lui Dumnezeu” la absolutismul religios oriental.
Abia in secolul al XVII-lea, odata cu afirmarea reprezentantilor dreptului natural si a teoriilor
contractualiste, democratia inceput sa se reafirme ca alternativa la politicile de guvernare existente.
Ganditori ca T. Hobbes,J. Locke, J.J Rousseau, J. S. Mill, promoveaza conceptia de egalitate intre
oameni, a dreptului participarii tuturor cetatenilor la actele conducerii sociale, sustin ideea unui
contract intre stat si cei condusi si mai ales posibilitatea ca statul sa fie inlaturat atunci cand nu isi

indeplineste obligatiile . Astfel a aparut democratia liberala clasica din care se inspira toate sistemele
democratice din zilele noastre.
Sub forma limitarii absolutismului si a promovarii egalitatii patria gandirii liberale este în primul rînd
Anglia. Prin ''Magna Charta Libertatum” (1215) aristocratia reusea sa limiteze puterea monarhului Nu
vorbim inca de o democratie dar charta prevedea și dreptul cetateanului la libertate și securitate '.. nici
un om liber nu trebuie arestat, închis sub pază, deposedat de bunurile personale, înjosit, prigonit sau
pedepsit cu alte mijloace decît cele prevăzute de lege” ( https://www.bl.uk/magna-carta/articles/magna-
carta-english-translation .In anul 1689 odată cu adoptarea "Declarației Drepturilor" parlamentul a
primit drepturi legale definitive si puterea a fost încredintata unui parlament ales in mod liber de
cetatenii cu drept de vot.
Triumful revolutiei americane si adoptarea primei constitutii moderne in 1787 au insemnat si triumful
democratiei.
„Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse, așezării dreptății,
asigurării Liniștii interne, înzestrării pentru apărarea obștească, promovării Prosperității
generale si asigurării Binecuvântărilor Libertății pentru noi înșine si pentru Urmașii noștri,
decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale Americii.” – Preambulul
Constituției S.U.A.
Cele mai importante cuvinte sunt „Noi, Poporul” deoarece prin acestea se arată că aceasta constitutie
nu vine de la autoritate superioara impusa – de tip rege, imparat sau zeu, ci de la poporul însuși al
Statelor Unite ale Americii . Constitutia devine astfel contractul social intre popor si conducatorii
statului.
Studiul de fata nu isi propune sa faca o analiza detaliata a democratiei si evolutia sa istorica si nici
sa aprofundeze diversele conceptii ce au aparut si sau impus in filosofia si stiinta politica si care i-au
determinat evolutia istorica din antichitate pana in zilele noastre.De asemenea, scopul acestei lucrari
nu este nici de a prezenta modul in care diversi ganditori si-au imaginat cum trebuie sa arate societatea
perfecta si care este relatia ideala dintre conducatori si cei condusi.
Fie ca este “cea mai buna dintre oranduiri” sau nu , fie ca este o forma de guvernare in care toate
drepturile si libertatile cetatenilor sunt respectate deplin sau nu, democratia apare mereu in constiinta si
discursul politic al zilelor noastre dintr-un motiv foarte simplu : ea exista si functioneaza . Societatile
zilelor noastre sunt organizate sub forma de state. Au granite, legi, structuri, institutii bine definite pe
care cetatenii le accepta sau nu, le contesta mai mult sau mai putin dar fara de care nu se pot lipsi.

Democratia zilelor noastre nu este o utopie in care sa consideram ca totul e perfect si frumos, ca
toate legile care sunt necesare au fost deja scrise, ca toate problemele trecute, prezente sau viitoare au
fost rezolvate sau sunt in curs de rezolvare.La fel ca si oamenii , statele si institutiile care le formeaza
sunt intr-o continua evolutie istorica . Democratia de azi nu mai este democratia de acum zece ani,
cinzeci de ani sau o suta de ani .Tot ceea ce putem face este sa observam cum functioneaza democratia
in mod practic si cum evolueaza ca sa faca fata provocarilor zilelor noastre.

CAPITOLUL 1 : DEMOCRA ȚIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
1.1.Teoria democratică modernă.Caracteristici.…..
Abordarea stiintifica a democratiei a inceput in secolul XX cand, atat stiinta politica dar si sociologia
si alte discipline inrudite au inceput sa analizeze democratia nu doar din punct de vedere teoretic cat si
practic, empiric , democratia nemaifiind doar o teorie despre cum ar trebui sa fie conduse statele ( o
“Republica” ideala a lui Platon) , ci o realitate concreta, democratia fiind forma de guvernamant
predominanta a secolului XX. Pentru autori ai teoriei procedural -empirice a democrației precum:
Seymour Martin Lipset, Arendt Lijphart, Robert Dahl, Quentin Skinner, Keith Jaggers, Ted Robert
Gurr, Adam Przeworski etc. principala intrebare a a societatilor moderne este “cum functioneaza
efectiv democratia ?”
Astfel , in loc sa isi imagineze o situatie ideala non existenta teoreticienii teoriei procedurale cauta sa
defineasca democratia in termenii unui set de concepte, practici si institutii care pot fi observate si
rationalizate.
Fiind o realitate concreta a zilelor noastre , un mod de organizare al statelor lumii, efectele conducerii
de tip democratic sunt vizibile, afecteaza cetatenii, statele si relatiile internationale.
Un studiu al stării democrației în 167 de țări este efectuat de The Economist in care se incearca
ierarhizarea tarilor din punct de vedere al democratiei utilizând rezultatele obținute prin Indicele de
democrație al Economist Intelligence Unit, concentrat pe cinci categorii generale: alegeri libere și
corecte, funcționarea guvernului,libertăți civile, participare politică și cultură politică. Norvegia,
Suedia si Islanda obtin in fiecare an rezultatele fruntase ( 2016 – 9.93/9.50/9.39 pe o scară de la zero la
zece, ) iar Coreea de Nord obține anual cel mai mic punctaj (2016 – 1.03) Tarile sunt impartite in
Democrații depline, Democrații viciate ,Regimuri hibride (considerate a fi democrații) si Regimuri
autoritare (considerate dictaturi).
De asemenea mai putem cita aici : The Human Freedom Index ( publicat de Cato Institute, Fraser
Institute, si Liberales Institut at the Friedrich Naumann Foundation for Freedom ) care masoara
libertatea umana inteleasa ca absenta a constrangerilor coercitive pe baza a 79 de indicatori personali
sau economici printre care sunt incluse securitatea, siguranta, libera circulatie, religia,cultura,

implicarea guvernului,proprietatea etc. , Freedom in the World , publicat in fiecare an incepand din
1972 de catre Freedom House US, care ierarhizeaza tarile dupa drepturile politice si libertatile civile ce
deriva din Declaratia universala a drepturilor omului impartindu-le in tari libere, partial libere sau
nelibere .
La prima vedere, conform acestor studii, democratia pare a se gasi in stadiul unei crize permanente,
tocmai datorita faptului ca exista atatea feluri de democratii cate state democratice sunt, ca rezultatele
obtinute in indeplinirea acestor indici democratici sunt diferite de la un stat la altul sau chiar diferite
pentru un stat de la un an la altul . Imposibilitatea de a stabili o definitie sau o practica unitara a
democratiei vine insa din caracteristica sa de baza : “vointa poporului”. Avand un numar foarte mare de
actori implicati (cel putin egal cu al totalitatii cetatenilor cu drept de vot ) democratia este cel mai
complex sistem politic pe care si l-a imaginat societatea umana. De asemenea , democratia incearca sa
reprezinte o societate umana in continua transformare , societate care se schimba mai repede decat o
poate anticipa politicul. Dezacordurile continue intre cetateni, intre cetateni si stat, sau chiar intre
institutiile statului sunt specifice democratiei si trebuie sa isi gaseasca o minima rezolvare pentru ca
sistemul sa poata functiona. Pentru a putea ramane in cadrul legal al democratiei, statul trebuie nu poate
ingradi drepturile, aspiratiile ,libertatea de gandire ale cetatenilor, nu poate impune “un mod oficial “ de
a gandi , actiona al oamenilor fara a ajunge la dictatura ,fapt dovedit de experienta secolului douazeci
cand un sistem care isi propunea ,cel putin teoretic, egalitatea tuturor oamenilor s-a transformat in
dictatura comunista. De aceea controlul puterii este cel mai important aspect al democratiei. Diferenta
majora dintre democratie si celelalte sisteme politice ce au existat sau inca mai exista in lume este ca
democratia liberala actuala este nascuta tocmai din lupta impotriva abuzurilor puterii. Separarea
puterilor in stat, controlul reciproc, sistemul electoral sunt mecanisme de control ale puterii care au
aparut odata cu democratia si au evoluat impreuna cu ea.
Privita din exterior, democratia pare ca a castigat competitia ideologica cu sistemele totalitare.Nu
exista alte sisteme de conducere care sa isi dispute suprematia. Insa tocmai aceasta victorie poate sa fie
si cea mai mare slabiciune a sa.Asa cum am aratat anterior, democratia a aparut ca o alternativa la
tiranie. Pericles definea democratia in opozitie cu regimurile tiranice, oligarhice din societatea antica ,
drept puterea ce apartine celor multi si nu cei putini. Magna charta a aparut in urma luptei aristocratiei
impotriva absolutismului regal.Revolutiile moderne (Franta,SUA) au fost duse de burghezie impotriva
privilegiile aristocratice si a dominatiei coloniale. Chiar si ideologia comunista avea la baza lupta
impotriva inegalitatii sociale si a acumularii de capital. Razboiul rece s-a purtat intre democratia de tip
occidental si totalitarismul comunism. In lipsa Marelui Inamic, Tiranul, impotriva cui mai lupta azi

democratia pentru asigurarea drepturilor omului ? Mai este democratia cu adevarat puterea poporului?
Conform definitiei democratiei puterea poporului se exercita electoral, atunci cand cetatenii cu drept
de vot isi aleg reprezentantii care vor conduce statul in numele si in folosul lor. In ultimii ani prezenta
la vot este din ce in ce mai scazuta, increderea cetatenilor in reprezentantii alesi e din ce in ce mai mica.
Poate ca exemplul a ceea ce s-a intamplat in SUA la alegerile prezidentiale din 2016 e edificator.Pusi sa
aleaga intre un politician cu experienta, poate cel mai calificat candidat din punct de vedere politic pe
care SUA l-au avut vreodata si un candidat venit din exterior, fara pic de experienta politica dar bine
ancorat in viata economica si sociala, americanii au respins oferta politica si au ales omul si nu
politicianul. Nu intram acum in demagogia electorala a ambilor candidati, acuzele directe pe care si le-
au facut, etc.Aceleasi acuzatii le intalnim si in Romania la adresa Parlamentului , aceleasi acuzatii la
adresa Parlamentului European au dus la Brexit. Ideea ca reprezentantii alesi nu mai reprezinta cu
adevarat vointa poporului ci propria lor agenda e un subiect comun al tuturor statelor democratice.
Pentru Karl Popper intrebarea daca democratia este sau nu vointa poporului este o falsa problema.Nu
trebuie sa ne intrebam daca poporul conduce sau nu ci „există oare forme capabile să ne elibereze de o
guvernare malefică sau doar incompetentă care ne aduce prejudicii?” (POPPER, Karl Raymund, Lecția
acestui secol. București: Nemira, 1998, p.78).Raspunsul pe care experienta istorica si politica a
ultimelor secole ni-l ofera e simplu: democratia. Societatile totalitare isi pot inlatura conducatorii doar
prin violenta.Democratia este singurul sistem politic ce are mecanismele si institutiile sa schimbe o
guvernare nereprentativa prin vot, fara tulburari sociale.
Conform viziunii procedurale asupra democratiei , cele mai importante intrebari ale democratiei sunt :
cine participa la procesul de decizie , cat de mult conteaza fiecare participant si de cati cetateni este
nevoie pentru a lua o decizie. Raspunsurile la aceste intrebari pe criterii strict procedurale sunt
cuprinse in cele 3 principii esentiale ale democratiei : principiul participarii universale ( participa toti
cetatenii adulti – cu mici exceptii : cei cu probleme psihice de sanatate si anumiti condamnati pentru
fapte grave in urma carora li se limiteaza drepturile), principiul egalitatii politice ( voturile sunt egale
intre ele, fiecare cetatean are dreptul la un vot) si principiul majoritatii ( decizia este luata cu o
majoritate de 50% plus unu din numarul total de votur i) Aceste principii , enumerate inca din antichitate,
garantau luarea pe cale democratica a deciziilor doar in cazul democratiilor directe. In zilele noastre, in
epoca democratiilor reprezentative aceste principii garanteaza alegerea democratica a conducatorilor
( cu exceptia referendumurilor , unde intreaga populatie este chemata sa hotarasca pentru problemele
considerate foarte importante). Garantand doar alegerea democratica a conducatorilor se naste
intrebarea fireasca : ca se intampla dupa alegeri? Cum se guverneaza democratic? Un raspuns al

teoriilor procedurale esta ca a guverna democratic inseamna ca reprezentantii alesi iau aceleasi decizii
pe care le-ar fi luat cei ce i-au votat. Se impune astfel un al patrulea principiu al democratiei
procedurale , principiul receptivitatii ( reprezentantii poporului trebuie sa tina cont de alegatori si sa
actioneze conform vointei majoritatii )
Pentru Robert Dahl, cea mai importanta trasatura a democratiei este „receptivitatea constantă a
guvernării la preferințele cetățenilor, considerați egali din punct de vedere politic.” (Robert Dahl,
Poliarhiile, ed Polirom, Iasi, cap 1 Democratizarea si opoziția publică, pag 27.) Receptivitatea este
singurul mod prin care cetatenii isi pot controla reprenzentantii.In momentul in care nu sunt receptivi
fata de alegatori, politicienii risca o infrangere electorala la urmatoarele alegeri.

1.2.Comunitarismul și căutarea binelui comun.Multiculturalismul.
Amenintarile de acum la adresa democratiei difera de cele de la inceputul secolului XX. D upă cel de-al
Doilea Război Mondial lumea a fost marcata aproape jumatate de secol de echilibrul bipolar al celor
doua mari forte “lumea occidentala” si “tarile din est”, echilibru sutinut cu forta armelor si amenintarea
nucleara care a determinat modul de organizare al structurilor societatii internationale. Esecul
comunismului si sfarsitul razboiului rece au sters vechile diferente si au adus altele noi. In fostele state
comuniste au avut loc schimbari politice mari, au aparut noi centre de crestere economica in special in
Asia (China, India, Japonia) si, mai ales, sistemul capitalist s-a dezvoltat enorm , fluxurile financiare si
comerciale au crescut la scara internationala, productia industriala s-a externalizat si a aparut
fenomenul de globalizare care constitue atat o sursa de dezvoltare si bunastare dar si o sursa de
insecuritate internationala. Procesul de globalizare a schimbat structura relatiilor internationale, a adus
insasi modelul dominant al statului – natiune in criza.In interior, guvernele trebuie sa se adapteze noilor
provocari , trebuie sa asigure protectia sociala , protectia resurselor naturale si protectia mediului si de
multe ori nu au mecanisme institutionale sau mijloace politice pentru a le aborda.
O schimbare definitorie a societatii la sfarșitul secolului XX si inceputul secolului XXI si care
afecteaza statele-natiune îl reprezintă modificarea eterogenității societății umane. Ca urmare a
proceselor transnaționale ale producției, consumului și comunicării la mari distanțe prin televiziune si
internet, evenimentele petrecute la mii de kilometrii de noi, devin experiențe cotidiene. Modelele
culturale internationale se raspandesc cu repeziciune, vechile societăți își pierd reperele ideologice și
culturale, indivizii nu mai cunosc normele și practicile ce stau la baza societatii traditionale.
Termenul modern de națiune s-a impus odată cu Revoluția Franceză, când a devenit izvorul
suveranitatii politice, fiind asociat cu libertatea, egalitatea , fraternitatea. Astfel ideea de națiune a
dobandit atat o interpretare culturală cat si politica prin încercarea de a se elimina diversitatea
lingvistică existentă a Franței si trezirea în rândul locuitorilor a sentimentului apartenenței
la națiunea franceză ca la o comunitate politică și lingvistică . Asa cum observa si Hannah Arendt, s-a
impus ideea ca , daca comunitatile tribale sau inapoiate nu se bucurau de drepturi si libertati era pentru
ca nu ajunsesera la stadiul de civilizatie necesar. Odata cu cu Revoluția franceză problema drepturilor
umane a fost definitiv asociata ideii de emancipare nationala iar umanitatea de la Revoluția franceză
pana azi a fost conceputa ca o familie de natiuni, unde poporul si nu individul reprezinta imaginea
omului. If a tribal or other "backward" community did not enjoy human rights, it was obviously

because as a whole it had not yet reached that stage of civilization, the stage of popular and national
sovereignty, but was oppressed by foreign or native despots. The whole question .Jf human rights,
therefore, was quickly and inextricably blended with the question of national emancipation; only the
emancipated sovereignty of the people, of one's own people, seemed to be able to insure them. As
mankind, since the French Revolution, was conceived in the image of a family of nations, it gradually
became self-evident that the people, and not the individual, was the image of man. (Hannah
Arendt, The Origins of Totalitarianism, 3rd edition, / London: Harcourt, Brace & World, 1979 p.
291).
In aparitia si constructia statelor moderne termenului de natiune i s-a adaugat si notiunea de
comunitate de limba, de cultura si de destin istoric. În toate na țiunile moderne națiunea se definește
prin cultura națională si prin istoria națională, impreuna formand conștiința identității naționale.
In special națiunile europene sunt comunități de limbă, cultură, destin istoric. Identificarea cetatenilor
cu natiunea a fost construita in timp, printr-un proces istoric complex in care limba nationala a devenit
un marcator al apartenentei etno-lingvistice.In marea majoritate a cazurilor s-a incercat asimilarea sau
macar marginalizarea rolului minoritatilor nationale astfel incat , la nivelul intregului stat sa se poata
vorbi de o singura natiune. Insa, o identitate statala bazata pe unicitatea etnic-cultura-natiune este din
start exclusiva. Prezenta celor diferiti va deveni cu atat mai vizibila si se poate declansa o criza
identitara.
Insa nu numai minoritatile de mult existente pe teritoriul national si revendicarile lor reprezinta
probleme ale democratiei contemporane. O mare problema cu impact atat politic cat si social si
economic o reprezinta migratiile
Mișcările internaționale de populație fac parte din provoc ările sociale și politice ale societatii noastre.
contemporane.Ele trebuie gestionate cu grija altfel pot cauza tensiuni sociale și politice grave, pot
afecta securitatea în toate dimensiunile sale, atât a țărilor de primire cât și a celor de destinație.
Cauzele lor sunt multiple : Conditiile de viata grele cauzate de pauperizarea crescanda, razboaiele
continue din anumite zone ale lumii, mirajul bunastarii vestului , deschiderea catre o politica de
acceptare a refugiatilor de catre statele dezvoltate , in special cele din zona euro sau nord americana.
Pe langa imensul efort economic si financiar care este platit de statele de destinatie, migratia masiva
aduce modificari ale structurii sociale si culturale ale societatii. Culturi diferite intra in contact iar
rezultatul e de cele mai multe ori negativ.
Națiunile dezvoltate , fie ele europene sau nord-americane v ăd imigrația ca pe o mare provocare, ca pe
principala lor problem ă de rezolvat pentru c ă instalarea populațiilor aparținând altor tradiții culturale și

politice poate repune în discu ție procesul de integrare na țională și determină pe responsabilii politici s ă
ducă o politică care să controleze și să atenueze formele de diferen țiere introduse în mod inevitabil de
populațiile străine așezate definitiv.Unele sunt deschise emigratiei altele ridica ziduri si garduri.( "I will
build a great wall – and nobody builds walls better than me, believe me –and I'll build them very
inexpensively. I will build a great, great wall on our southern border, and I will make Mexico pay for
that wall. Mark my words." Donald Trump. De asemenea putem mentiona aici gardurile pe care
Ungaria le-a ridicat la granita cu Serbia pentru oprirea valurilor de imigranti – nu stiu cat e cazul sa
insist pe ele aici – mi se par importante caci au devenit emblematice pentru statele care refuza
migratia- impun in continuare o mentalitate de enclava)