Problematica democra ției în viziunea lui Jurgen Habermas [603722]

Problematica democra ției în viziunea lui Jurgen Habermas

CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL 1 : DEMOCRA ȚIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
1.1.Teoria democratică modernă.Caracteristici.…..
1.2.Democrația procedurală.Concepte.
1.3. Comunitarismul și căutarea binelui comun.Multiculturalismul.
CAPITOLUL 2:HABERMAS ȘI NOUL SPAȚIU PUBLIC DEMOCRATIC….
2.1.Repere ale operei politice ale lui Jurgen Habermas…………………
2.2.Dreptul și democrația …………………………………………
2.3.Democrația deliberativă ca fundament al teoriei democratice modern….
CAPITOLUL 3: MODELUL DEMOCRAȚIEI CETĂȚENEȘTI ÎN VIZIUNEA LUI
HABERMAS………………………………………………………………..
3.1. Statul postnațional………………………………………………
3.2. Organizarea sistemului juridic postnațional…………………………….
3.3.Uniunea Europeană -model de manifestare a democrației deliberative și a statului
postnațional………………………………………………
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………
BIBILOGRAFIE …………………………………………………………………………………
ANEXE………………………………………………………………………………………………

INTRODUCERE. (Scurt istoric al Democratiei.)
“Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata
prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat
prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.”
Declaratia universala a drepturilor omului – articolul 21/3
Article 21/3) The will of the people shall be the basis of the authority of government; this will shall
be expressed in periodic and genuine elections which shall be by universal and equal suffrage and
shall be held by secret vote or by equivalent free voting procedures.(Universal Declaration of
Human Rights- http://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/index.html )
Organizația Națiunilor Unite a hotărât ca data de 15 septembrie sa devina “ Zi Internațională a
Democrației “(A/RES/62/7, – versiune lb. engleză / versiunea lb. franceză ) – In ea se afirma faptul că
„deși democrațiile sunt caracterizate de valori comune, nu există un model unic al democrației” și, de
asemenea „democrația nu aparține unei anumite țări sau zone”.
Stabilirea formei de guvernamant, a mecanismelor care duc la obtinerea si exercitarea puterii in
societate , a persoanelor care pot participa la conducere si a principiilor, justificarilor si
responsabilitatilor pe care se intemeiaza conducerea au constituit permanente teme de meditatie si
disputa ale omenirii inca de la aparitia primelor state din istoria omenirii.
Aparitia democratiei in societatea greceasca ateniana a adus un concept nou de conducere, care se

diferentia de celelalte societati contemporane ,aducand ideea ca puterea nu se mai putea justifica fie
pe forta militara, fie pe dreptul divin al conducatorilor ci pe reprezentativitatea data de popor . Au
aparut astfel concepte ca libertatea cetatenilor, egalitatea in fata legii, separarea puterilor , obtinerea
functiilor pe merit si nu datorita pozitiei sociale. Conform traditiei istorice, Pericle definea
democratia: „ Traim sub o randuiala politica ce nu se opune legilor altora; conducera noastra nu ii
imita pe ceilalti , ci suntem un exemplu pentru ei. Este adevarat ca suntem denumiti o democratie,
fiindca oranduirea statului, este in mana celor multi si nu a celor putini. In timp ce toti cetatenii sunt
egali in fata legilor in problemele lor personale […] atunci cand un cetatean se distinge prin orice
forma, el este preferat pentru functiile publice ca o recunoastere a meritelor sale si nu datorita
privilegiilor. (http://www.azquotes.com/quote/1200552 -Our form of government does not enter into
rivalry with the institutions of others. Our government does not copy our neighbors', but is an example
to them. It is true that we are called a democracy, for the administration is in the hands of the many
and not of the few. But while there exists equal justice to all and alike in their private disputes, the
claim of excellence is also recognized; and when a citizen is in any way distinguished, he is preferred
to the public service, not as a matter of privilege, but as the reward of merit )
Inca de la aparitia ei , democratiei nu i-au lipsit criticile. Aristotel considera democratia o forma de
guvernamant la fel de impura sau de corupta ca si tirania , fiind identica cu demagogia : “Ceea ce
distinge in mod esential democratia de oligarhie este saracia si bogatia; oriunde puterea este in mana
bogatilor este oligarhie; oriunde puterea este in mana saracilor, este demagogie” (Aristotel, Politica,
Cartea III ,capitolul V , §7 Editura Antet, 1996, p. 87. )
De altfel, democratia de tip atenian nu a supravietuit epocii antice.Epoca feudala, dominata la nivel
mondial de principii religioase avea sa impuna noi moduri de conducere politica, diferite de la un stat la
altul , de la “cetatea crestina a lui Dumnezeu” la absolutismul religios oriental.
Abia in secolul al XVII-lea, odata cu afirmarea reprezentantilor dreptului natural si a teoriilor
contractualiste, democratia inceput sa se reafirme ca alternativa la politicile de guvernare existente.
Ganditori ca T. Hobbes,J. Locke, J.J Rousseau, J. S. Mill, promoveaza conceptia de egalitate intre
oameni, a dreptului participarii tuturor cetatenilor la actele conducerii sociale, sustin ideea unui
contract intre stat si cei condusi si mai ales posibilitatea ca statul sa fie inlaturat atunci cand nu isi
indeplineste obligatiile . Astfel a aparut democratia liberala clasica din care se inspira toate sistemele
democratice din zilele noastre.
Sub forma limitarii absolutismului si a promovarii egalitatii patria gandirii liberale este în primul rînd

Anglia. Prin ''Magna Charta Libertatum” (1215) aristocratia reusea sa limiteze puterea monarhului Nu
vorbim inca de o democratie dar charta prevedea și dreptul cetateanului la libertate și securitate '.. nici
un om liber nu trebuie arestat, închis sub pază, deposedat de bunurile personale, înjosit, prigonit sau
pedepsit cu alte mijloace decît cele prevăzute de lege” ( https://www.bl.uk/magna-carta/articles/magna-
carta-english-translation .In anul 1689 odată cu adoptarea "Declarației Drepturilor" parlamentul a
primit drepturi legale definitive si puterea a fost încredintata unui parlament ales in mod liber de
cetatenii cu drept de vot.
Triumful revolutiei americane si adoptarea primei constitutii moderne in 1787 au insemnat si triuful
democratiei.
„Noi, Poporul Statelor Unite, in vederea realizării unei Uniuni mai strânse, așezării dreptății,
asigurării Liniștii interne, înzestrării pentru apărarea obștească, promovării Prosperității
generale si asigurării Binecuvântărilor Libertății pentru noi înșine si pentru Urmașii noștri,
decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale Americii.” – Preambulul
Constituției S.U.A.
Cele mai importante cuvinte sunt „Noi, Poporul” deoarece prin acestea se arată că aceasta constitutie
nu vine de la autoritate superioara impusa – de tip rege, imparat sau zeu, ci de la poporul însuși al
Statelor Unite ale Americii . Constitutia devine astfel contractul social intre popor si conducatorii
statului.

CAPITOLUL 1 : DEMOCRA ȚIA LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
1.1.Teoria democratică modernă.Caracteristici.…..
Abordarea stiintifica a democratiei a inceput in secolul XX cand, atat stiinta politica dar si sociologia
si alte discipline inrudite au inceput sa analizeze democratia nu doar din punct de vedere teoretic cat si
practic, empiric , democratia nemaifiind doar o teorie despre cum ar trebui sa fie conduse statele ( o
“Republica” ideala a lui Platon) , ci o realitate concreta, democratia fiind forma de guvernamant
predominanta a secolului XX. Pentru autori ai teoriei empirice a democrației precum: Seymour Martin
Lipset, Arendt Lijphart, Robert Dahl, Quentin Skinner, Keith Jaggers, Ted Robert Gurr, Adam
Przeworski etc. principala intrebare a devenit “cum functioneaza efectiv democratia ?”
Un studiu al stării democrației în 167 de țări este efectuat de The Economist in care se incearca
ierarhizarea tarilor din punct de vedere al democratiei utilizând rezultatele obținute prin Indicele de
democrație al Economist Intelligence Unit, concentrat pe cinci categorii generale: alegeri libere și
corecte, libertăți civile, funcționarea guvernului, participare politică și cultură politică. Norvegia,
Suedia si Islanda obtin in fiecare an rezultatele fruntase ( 2016 – 9.93/9.50/9.39 pe o scară de la zero la
zece, ) iar Coreea de Nord obține anual cel mai mic punctaj (2016 – 1.03) Tarile sunt impartite in
Democrații depline, Democrații viciate ,Regimuri hibride (considerate a fi democrații) si Regimuri
autoritare (considerate dictaturi).
De asemenea mai putem cita aici : The Human Freedom Index ( publicat de Cato Institute, Fraser
Institute, si Liberales Institut at the Friedrich Naumann Foundation for Freedom) care masoara
libertatea umana inteleasa ca absenta a constrangerilor coercitive pe baza a 79 de indicatori personali
sau economici printre care sunt incluse securitatea, siguranta, libera circulatie, religia,cultura,
implicarea guvernului,proprietatea etc. , Freedom in the World , publicat in fiecare an incepand din
1972 de catre Freedom House US, care ierarhizeaza tarile dupa drepturile politice si libertatile civile ce
deriva din Declaratia universala A drepturilor omului impartindu-le in tari libere, partial libere sau
nelibere .

La prima vedere democratia pare a se gasi in stadiul unei crize permanente, tocmai datorita faptului
ca exista atatea feluri de democratii cate state democratice sunt, ca indicii democratici sunt diferiti de la
un stat la altul sau chiar diferiti pentru un stat de la un an la altul la care se adauda imposibilitatea
teoreticienilor de a stabili o definitie comuna a democratiei . Imposibilitatea de a stabili o definitie sau
o practica unitara a democratiei vine insa din caracteristica sa de baza : “vointa poporului”. Avand un
numar foarte mare de actori implicati (cel putin egal cu al totlalitatii cetatenilor cu drept de vot )
democratia este cel mai complex sistem politic pe care si l-a imaginat societatea umana. De asemenea ,
democratia incearca sa reprezinte o societate umana in continua transformare , societate care se
schimba mai repede decat o poate anticipa politicul. Dezacordurile continue intre cetateni, intre
cetateni si stat, sau chiar intre institutiile statului sunt specifice democratiei si trebuie sa isi gaseasca o
minima rezolvare pentru ca sistemul sa poata functiona. Pentru a putea ramane in cadrul legal al
democratiei, statul trebuie nu poate ingradi drepturile, aspiratiile ,libertatea de gandire ale cetatenilor,
nu poate impune “un mod oficial “ de a gandi , actiona al oamenilor fara a ajunge la dictatura fapt
dovedit de experienta secolului douazeci cand un sistem care isi propunea ,cel putin teoretic, egalitatea
tuturor oamenilor s-a transformat in dictatura comunista. De aceea controlul puterii este cel mai
important aspect al democratiei. Diferenta majora dintre democratie si celelalte sisteme politice ce au
existat sau inca mai exista in lume este ca democratia liberala actuala este nascuta tocmai din lupta
impotriva abuzurilor puterii. Separarea puterilor in stat, controlul reciproc, sistemul electoral sunt
mecanisme de control ale puterii care au aparut odata cu democratia si au evoluat impreuna cu ea.
Amenintarile de acum la adresa democratiei difera de cele de la inceputul secolului XX. D upă cel de-
al Doilea Război Mondial lumea a fost marcata aproape jumatate de secol de echilibrul bipolar al celor
doua mari forte “lumea occidentala” si “tarile din est”, echilibru sutinut cu forta armelor si amenintarea
nucleara care a determinat modul de organizare al structurilor societatii internationale. Esecul
comunismului si sfarsitul razboiului rece au sters vechile diferente si au adus altele noi. In fostele state
comuniste au avut loc schimbari politice mari, au aparut noi centre de crestere economica in special in
Asia (China, India, Japonia) si, mai ales, sistemul capitalist s-a dezvoltat enorm , fluxurile financiare si
comerciale au crescut la scara internationala, productia industriala s-a externalizat si a aparut
fenomenul de globalizare care constitue atat o sursa de dezvoltare si bunastare dar si o sursa de
insecuritate internationala. Procesul de globalizare a schimbat structura relatiilor internationale, a adus
insasi modelul dominant al statului – natiune in criza.In interior, guvernele trebuie sa se adapteze noilor
provocari , trebuie sa asigure protectia sociala , protectia resurselor naturale si protectia mediului si de
multe ori nu au mecanisme institutionale sau mijloace politice pentru a le aborda.

O schimbare definitorie a societatii la sfarșitul secolului XX si inceputul secolului XXI si care
afecteaza statele-natiune îl reprezintă modificarea eterogenității societății umane. Ca urmare a
proceselor transnaționale ale producției, consumului și comunicării la mari distanțe prin televiziune si
internet, evenimentele petrecute la mii de kilometrii de noi, devin experiențe cotidiene. Modelele
culturale internationale se raspandesc cu repeziciune vechile societăți își pierd reperele ideologice și
culturale, indivizii nu mai cunosc normele și practicile ce stau la societatii traditionale.
Termenul modern de națiune s-a impus odată cu Revoluția Franceză, când a devenit izvorul
suveranitatii politice, fiind asociat cu libertatea, egalitatea , fraternitatea. Astfel ideea de națiune a
dobandit atat o interpretare culturală cat si politica prin încercarea de a se elimina diversitatea
lingvistică existentă a Franței,si trezirea în rândul locuitorilor Franței a sentimentului apartenenței
la națiunea franceză ca la o comunitate politică și lingvistică .
In aparitia si constructia statelor moderne termenului de natiune i s-a adaugat si notiunea de comunitate
de limba, de cultura si de destin istoric. În toate na țiunile moderne națiunea se definește prin cultura
națională si prin istoria națională, impreuna formand conștiința identității naționale.
In special națiunile europene sunt comunități de limbă, cultură, destin istoric. Identificarea cetatenilor
cu natiunea a fost construita in timp, printr-un proces istoric complex in care limba nationala a devenit
un marcator al apartenentei etno-lingvistice.Minoritatile nationale
O democrație fără frică și triumfalistă este un pericol pentru ea însăși. Chiar dacă, în afara spațiului
european, democrația cunoaște provocări multiple, provocări în fața cărora, de multe ori, nu știe cum să
le facă față, faptul că în locul ei de origine nu are alternativă este un pericol. Iar acest pericol la adresa
democrației se manifestă deja prin aplicarea, de multe ori fără discernământ, a unor teorii precum
„corectitudine politică”, „multiculturalism”, „discriminare pozitivă”, „dreptate socială”. Punerea în
practică a fiecăreia dintre aceste teorii pune în pericol cel puțin unul dintre fundamentele care au făcut
democrația discursul politic principal al ultimelor secole. Corectitudinea politică aduce grave atingeri
libertății, în special libertății de exprimare, multiculturalismul scoate individualismul de pe scena
politică actuală, iar discriminarea pozitivă, ca și dreptatea socială, încalcă grav principiul egalității în
fața legii, dar și dreptul la proprietate, chiar dacă, la nivel manifest, promovează o egalitate „și mai
dreaptă”.