Problematica Conflictului din Transnistria și Avantajele Soluționării Lui

Universitatea ―Petru Maior Târgu-Mureș

Facultatea de Științe și Litere

Secția: RISE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Problematica conflictului din Transnistria și avantajele soluționării lui.

Absolvent:

Lozinschi Victor

Târgu Mureș

2014

1

Tema lucrării de licență :

Problemele principale tratate :

c) Bibliografia recomandată :

Termene obligatorii de consultații :

Locul și durata practicii :

2

Primit tema la data de :

Termen de predare :

Semnătura șefului de catedră Semnătura

conducătorului

Semnătura candidatului

3

4

Lista abrevierilor

RASSM – Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească

RSSU – Republica Sovietica Socialista Ucrainena

RSSM – Republica Sovietica Socialista Moldovenească

URSS – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

RSSMN – Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană

OSCE – Organizatia pentru Securitatea si Cooperare Europeana RMN – Republica Moldoveneasca Nistreana

RM – Republica Moldova

UE – Uniunea Europeana

SUA – Statele Unite ale Americii

OMC – Organizatia Mondiala a Comertului PEV – Politica Europeana de Vecinatate

EUBAM – European Union Border Assistance Mission CSI – Comunitatea Statelor Independente

5

Introducere

Transnistria care este numită oficial Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stânga

Nistrului reprezintă un teritoriu aparent neimportant după suprafața ocupată, însumând aproximativ 4.200 de km pătrați, face parte din componența Republicii Moldova fiind situată pe malul stâng al Nistrului iar la est este mărginită de Ucraina. Hotarele naturale sunt delimitate de fluviile Nistru (pe o lungime de 800 km), Bug (pe o lungime de 600 km)

și litoralul Mării Negre, reprezentând 11% din teritoriul Republicii Moldova.

Evenimentele cu privire la conflictul din Transnistria în procesul de consolidare a statului moldovenesc independent și suveran, au avut și au o mulțime de repercusiuni grave pentru Republica Moldova (RM) din diferite puncte de vedere. Chiar dacă, nu se mai desfășoară acțiuni militare pe teritoriul Republicii Moldova, exista diverse consecințe, ca de exemplu dezintegrarea teritorială.

Conflictul transnistrean este diferit de celelalte conflicte care au apărut după colapsul sovietic, pentru că la baza lui nu se află un conflict etnic său religios. Circa douăzeci de ani în urmă, principalele cauze ale apariției conflictului între forțele separatiste ale regiunii transnistrene și autoritățile legale ale Republicii Moldova erau tendința Centrului Unional de a păstra URSS-ul, iar după destrămarea acestuia – a Federației Ruse de a influența noile autorități moldovenești. Motivul formal al conflictului era acela, că Moldova a adoptat legislația privind limba de stat, ceea ce a condus la o polarizare politică accentuată a societății și la creșterea rezistenței față de inovații a unei părți a nomenclaturii locale de subordonare unională, în primul rând, de către directorii întreprinderilor complexului militar-industrial din partea stângă a Nistrului

Anul 1991 a însemnat pentru Republica Moldova un început al statului suveran, unitar indivizibil și independent. Constituția din 1994 a confirmat principiile generale ale statului de drept, a stabilit noi valori sociale, pe care urma să le garanteze, să le asigure și să le protejeze, a determinat un sistem de autorități care au menirea să desfășoare și să organizeze viața politică, socială, culturală, economică și religioasă a statului și a format bază legală a Republicii Moldova. Dar obținrea independenței și realizarea primelor măsuri de consolidare a statului nu au putut evita tulburările interioare apărute în urma destrămării Uniunii Sovietice, tulburări similare cu cele din alte state, foste mebre al URSS. Conflictul

Transnistrean își are originea la 2 septembrie 1990 când așa-numita Republica Moldoveneasca Nistreana s-a autoproclamat stat independent însă fără recunoașterea internațională. Separatiștii de pe malul stâng al Nistrului, ajutați de trupele militare rusești

6

și ucrainene și-au stabilizat controlul asupra celei mai mari părți a zonei de dispută. Armata moldovenească a fost net inferioară Armatei a 14-a sovietice, staționată în Republica Moldovenească Nistreană, ceea ce a împiedicat Republica Moldova să recâștige controlul asupra teritoriului de est. Situația expusă mai sus a determinat în mare parte și starea actuală a Moldovei.

Alegerea temei respective este condiționată de faptul că soluționarea conflictului Transnistrean reprezintă o prioritate strategică pentru stat, dar și fluidizarea nișei către Uniunea Europeană. În acest context, conducerea de la Chișinău desfășoară eforturi multidimensionale începând cu sensibilzarea comunității internaționale la problemele regionale, până la discuții cu autoritățile autoproclamatei Republicii Moldovenești Nistrene față de funcționarea școlilor moldovenești de pe teritoriul regiunii transnistrene. Nu putem trata conflictul transnistrean în mod separat pentru că reprezintă în mod ocult jocul dintre marile puteri și atunci desigur că soluționarea conflictului întârzie când negociatori se afla pe poziții contradictorii.

Scopul respectivei lucrări este de a evidenția importanța acestui conflict la nivel național și mondial care este tratat superficial de forurile internaționale și reprezintă o reală problemă pentru Republica Moldova. Atingerea acestui scop ține de următoarele obiective:

De a analiza și evidenția perspectivele soluționării conflictului din

Transnistria.

De a determina calitatea și nivelul proceselor de negociere.

De a analiza interesele parților implicate oficial sau neoficial în conflictul

Transnistrean

De a preciza rolul Uniunii Europene în rezolvarea respectivului conflict

De a prezenta evoluția socială politică și economică a zonei din stânga Nistrului.

De a pătrunde și expune esența diferendumului Transnistrean din perspective personală.

De a analiza dinamica evenimentelor în regiunea sepratista.

Lucrarea respectivă are o valoare științifică din motivul, că au fost apreciate obiectiv evenimentele, care au avut loc, interesele și pozițiile manifestate de factorii de decizie ai Chișinăului și Tiraspolului. Ca un element important al acestei lucrări servește

7

cercetarea critică a posibilităților de găsire a unui consens între autoritățile moldovenești și cele regionale, care ar presupune respectarea suveranității și integrității Republicii Moldova, adoptate de Constituția Republicii Moldova, fiind totodată analizate modelele de depășire a dezintegrării republicii.

8

CAPITOLUL I Conflictul din Transnistria

1.1 Istoricul regiunii

Perioada medievală

Când vine vorba de teritoriul actualei Transnistrii (numită oficial Unitățile dministrativ-Teritoriale din Stânga Nistrului) din perioada medievală nu se cunosc foarte multe informații. Din sursele istorice prima atestare este făcută pe la 1150 a orașului Bolohov cu referire la această regiune, iar mai târziu istoricul rus N. P. Karamzin scria că orașul Bolohov se afla în guvernământul Podoliei pe traseul de la Kiev la Halici.

Cele mai importante centre erau: Dubăsari ridicat de moldoveni în apropierea podului de dubase, Movilaul înălțat de voievodul româno-moldovean Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor. Au mai fost și alte târguri ca: Silimbria, Iampol, Jaruga, Râșcov, Vasilcău. Necesită menționat și Oceacovul, cetate edificată de Petru Șchiopul. În martie

1600 la Brașov, Mihai Viteazul cerea regelui Sigismund al III-lea al Poloniei să i se recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru.1

La sfârșitul secolului al XVIII-lea (1681-1683) regiunea Transnistreană s-a aflat sub jurisdicția lui Gheorghe Duca, domn al Moldovei în perioada respectivă. Majoritatea târgurilor de aici erau conduse de șoltuzi2 și pârgari3 și erau structurate după modelul orașelor moldovenești. Astfel apartenenta „de jure4 acestei fâșii de pământ este confirmată și de toponimia5 mai sus menționată.

1 Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, pag. 9

2. Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari, Din poloneza szoltys.

Membru în sfatul administrativ al unui oraș sau al unui targ in perioada medievala

Inseamnă "potrivit legii" prin contrast cu ―de facto‖ care înseamnă "de fapt"

Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri

9

Perioada sovietică

După înființarea Uniunii Sovietice (30 decembrie, 1922) Iosif Stalin a recuperat majoritatea provinciilor pe care Imperiul Țarist le pierduse în timpul revoluției, Basarabia a rămas parte din România în timp ce la est de Nistru a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM)6ca provincie autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU) cu capitala în orașul Baltă care se afla în prezent pe teritoriul Ucrainei, iar mai târziu în 1929 mutată la Tiraspol (actuala capitală a Transnistriei). RASSM cuprindea următoarele raioane transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Baltă, Bârzula, Ocnele Roșii, Kodîma, Kotovsk, Crutîi, Pesceana și Ananiev din actuala regiune Odesa din Ucraina. Republica avea o suprafața de 8,100 km² și includea 11 raioane din stânga fluviului Nistru. Ulterior, teritoriul s-a reorganizat în 14 raioane. Prin crearea RASSM conducerea Uniunii ovietice (UȘ) a sperat să încurajeze un iredentism7 pro-sovietic în Basarabia și să-și sporească influența în România, însă nu a fost atins efectul scontat. Conform recensământului sovietic din 1926, populația RASS Moldovenești era de

572339 persoane, din care 172419 moldoveni (30,1%), 277515 ucraineni (48,5%), 48868 ruși (8,54%), 48564 evrei (8,49%)8.

Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu 1995, Republica Autonoma

Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana, ―Adevaratele scopuri ale infiintarii republicii‖ pag. 61

Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor sunt în minoritate

Pentru mai multe detalii despre situatia demografica a raioanelor RASSM, a se vedea Anexa 1

10

11

Anexa 1 Privind despre situația demografică a raioanelor RASSM,

În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, parte integrată a României în acea perioadă, iar pe 2 august a fost proclamată Republică Sovietică Socialista Moldovenească (RSSM), în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru iar mai târziu a devenit cea de-a 15 republica a

Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv prima ei capitală, Baltă, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice. Aceste evenimente s-au petrecut datorită semnării pactului de neagresiune sovieto-german Ribbentrop-Molotov

și protocolului adițional secret prin care cele două state de fapt împărțeau zonele de interes

în Europa9.

Pe teritoriul Transnistriei au fost concetrate majoritatea uzinelor, devenind centrul economic al RSSM10. În Transnistria se produceau 33% din bunurile industriale și 56% din bunurile de larg consum, produse în Republica Moldova, precum și 90% din energia necesară în tot restul RSSM. Ca parte din URSS, în RSSM limba rusă a devenit limbă predominantă și s-a adoptat alfabetul chirilic pentru limba romană scrisă, care a fost numită limba „moldovenească11, ca urmare a deciziilor luate de conducerea URSS. Stalin a contribuit activ la reducerea a unei treimi din populația etnică romană a Basarabiei, care afost transportată în Siberia, unde majoritatea au decedat sau nu au mai revenit. Deoarece

Transnistria a făcut parte din URSS o perioadă mai îndelungată, aceasta a fost rapid supusă procesului de colectivize în anii 1920 și 1930. Astfel, chiar de la crearea RSSM a existat un grad mai mare de „sovietizare‖ în Transnistria în comparație cu alte părți ale republicii. Liderii politici și elita culturală din partea basarabeană a RSSM erau defavorizați; astfel, abia în 1989 pentru prima oară a fost numit în funcție un Prim Secretar al Partidului

Comunist din RSSM, care provenea din Basarabia.

1.2. Originea și desfășurarea conflictului

9Gh. Buzatu – Romania sub imperiul haosului (1939-1945), București Centrul de Istorie a Românilor ―Constantin C. Giurescu‖ RAO 2007, pag. 43

Graeme P. Herd, Moldova and the Dniester Region: Contested Past, Frozen Present, Speculative Futures? , Conflict Studies Research Centre, Central and Eastern Europe Series 05/07 (Februarie 2005)

Cazul Ilașcu (Ilașcu vs. Moldova) 311 C. Eur. pt. Dr. Om., la par. 28 (2004).

12

Destrămarea blocului comunist a plasat Moscova într-o situație defensivă neplăcută datorită pierderii statelor care făceau parte din URSS și care reprezentau o barieră comodă față de NATO precum și alte beneficii strategice. Uniunea Sovietică fiind conștientă de colapsul iminent a încercat să aplice diverse strategii majoritatea la limita legislației pentru a-și păstra influenta în statele membre. Transnistria este un astfel de caz, făcând parte din aceeași logică neo-imperială Moscovei de control al unor capete de pod în teritoriile vecine.12

Originea conflictului provine din 1989 când RSSM a adoptat o serie de măsuri lingvistice prin oficializarea limbei moldovenești și trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin. Apoi în vara anului 1990 RSSM și-a declarat suveranitatea. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte delicată. Neconcordonața cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizbil în Transnistria, regiune în care etnicii slăvi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Printr-o campanie de intimidare și violențe, separatiștii și-au extins treptat controlul asupra întregii regiuni. În contextul discuțiilor privind semnarea noului Tratat unional și a refuzului autorităților Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM) de a adera la acesta, conducerea URSS a ordonat trupelor Armatei 14 sovietice să ocupe toate punctele strategice din stânga

Nistrului, fără a avea acordul conducerii de la Chișinău. În 1990 pe 2 septembrie se autoproclama ―Republică Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană (RSSMN) iar la 25 august 1991 sovietul suprem al RSSMN a adoptat declarația de independență a noii republici sub numele de ―Republică Moldovenească Nistreană‖.13

La 12 aprilie 1991, președintele Sovietului Suprem al URSS, Anatoli Lukianov a aprobat cererea separatiștilor din Transnistria de a permite lichidarea și schimbare organelor legale de menținere a ordinii de drept în zona estică a Moldovei și înființarea altora noi. Documentul Sovietului Suprem al URSS a constituit baza juridică a revendicărilor autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene și sursa declanșării războiului din Transnistria (2 martie – 21 iulie 1992).

În luna iulie 1992, luptele au prins proporții, iar Armata a 14-a sovietică a intervenit pentru susținerea separatiștilor, ceea ce a influența decisiv soarta acestui conflict armat și a dus la înfrângerea Moldovei prin semnarea unui armistițiu la 21 iulie 1992 la

12 Raport de analiză politică Transnistria Evoluția unui conflict înghețat și perspective de soluționare București, septembrie 2005, Premise, pag. 3

13http://istoria.md/articol/5/Republica_SovieticC483_SocialistC483_MoldoveneascC483__RSSM_ , accesat la 01.05.2014, ora 9:10

13

Moscova între Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur și a Federației Ruse Boris Elțân fiind semnat un acord cu privire la rezolvarea pașnică a conflictului. 14Acest acord prevedea stabilirea unei forțe de pacificare cu includerea forțelor moldovenești, rusești și transnistrene, retragerea treptată a Armatei a 14-a și stabilirea unei zone economice libere în Bender. În realitate această mai însemna că, conducerea Moldovei a conștientizat faptul, că numai prin acord cu Federația Rusă conflictul armat putea fi oprit, deoarece Federația Rusă era implicată direct în el, atât cu trupele Armatei a 14-a din Transnistria, cât și prin susținerea directă, îndeosebi informațională și militară, a separatiștilor.

Chiar și după terminarea conflictului armat Rusia a continuat să susțină militar, politic și economic regimul de la Tiraspol, permițându-i continuitatea și conferându-i un anumit grad de autonomie față de Republică Moldova. Trupele armatei a 14-a staționează

în continuare pe teritoriul moldovenesc, în ciuda obligațiilor asumate de Rusia la summit-ul OSCE de la Istambul din 1999, dar și în numeroase rânduri ulterioare, ulima dată la reuniunea OSCE de la Belgrad în 201115. Datorită susținerii perpetue a Rusiei, Transnistria a fost separată de restul Moldovei, iar conflictul s-a transformat într-unul înghețat16.

Armata a 14-a rusească coninua să rămână o problemă proeminenta chiar dacă în 1994 a fost semnat un acord între Rusia și Republica Moldova conform căruia forțele militare dislocate pe teritoriul național urmau să părăsească zona în terment de 3 luni, acord care însă nu a fost ratificat de Duma17, totuși în perioada anilor 1992-1999 numărul trupelor a fost redus de la 9.250 la 2.600 și distrusă o cantitate semnificativă de muniții. La 24 noiembrie 1994 a fost ratificata o nouă constituție a Republicii Moldova și recunoscută autonomia Transnistriei. Raportul de Țară al Departamentului de Stat al SUA privind Moldova constată că:

“Moldova rămâne divizată, separatiștii majoritari slavici controlând regiunea

Transnistreană. Această mișcare separatistă condusă de un grup pro-sovietic a participat la negocieri cu Guvernul privind posibilitatea unui statut politic special al regiunii.

Flux- Cotidianul national, ―Ce este gresit in abordarea Chisinaului‖,sursa se poate accesa de pe adresa: eader.viitorul.org/public/172/ro/noi20abordari20Constantin.doc

http://www.ziare.com/international/rusia/osce-solicita-din-nou-rusiei-retragerea-trupelor-din-transnistria-1106590 , accesat la 01.05.2014, ora 11:00

„conflict înghețat‖ este într-o oarecare măsură eronat, deoarece situația în a fost destul de dinamică

Reprezinta numele abreviat, denumirea completa fiind ―Duma de Stat‖ si este camera înferioară a Adunării

Federale a Rusiei (parlamentul)

14

Progresul însă a fost blocat de revendicările separatiștilor privind „statalitatea” și crearea unei confederații din două state egale.”18

La 8 mai 1997 ca rezultatat al colaborării și medierii dintre: OSCE, Ucraina și Federația Rusă, Igor Smirnov care era liderul ―de facto‖ al Republicii Moldovenești Nistrene (RMN) și Petru Lucinschi care era președintele R.M. au consemnat stabilirea unui ―stat comun‖, nefiind însă specificate condițiile clare ale acestui termen, ceea ce a lăsat posibilitate de interpretări divirgente de ambele părți.19 La sfârșitul anilor 1990 a mai existat o tentativă de soluționare a conflictului . În iulie 1999 Chișinăul și Tiraspolul au elaborat Declarația Comună de la Kiev, conform căreia conveneau că relațiile dintre părți vor continua pe baza frontierelor comune și politicilor economice, legale, militare și sociale comune.20

Ideea de formare a unui stat federativ a fost discutata pentru prima dată în ―Documentul de la Kiev‖ în iulie 2002 de către reprezentanții Rusiei și R.M.În timp ce negocierile intrase în dificultate președintele Moldovei Vladimir Voronin a creat o Comisie Constituțională Comună pentru a emite o constituție federală pentru Moldova. A fost organizată o mediere cu participarea Moldovei, RMN, Rusiei, Ucrainei și OSCE pentru a asista Comisia. Însă aceasta a fost blocată. Rușii au venit cu un alt proiect de soluționare numit ―Memorandumul Kozak‖ care prevedea un „stat comun compus din Moldova și Transnistria. Conform planului Rusia urma să păstreze 2.000 de soldați în Moldova până în

2020. Memorandumul însă a fost boicotat chiarde Vladimir Voronin care a anulat

întâlnirea cu Putin din 25 noiembrie 2003 pentru semnare la presiunea liderilor OSCE ,

UE, și SUA care au susținut că aceptarea Planului Kozak ar fi pus în pericol posibilitatea Moldovei să devină vreodată un stat european fiabil.

Istoria recentă a crizei transnistrene a avut un parcurs invariabil. Președintele Voronin a propus semnarea unui Pact de Securitate și Stabilitate pentru Moldova de către Rusia, Ucraina, România, UE și SUA, însă se pare că Rusia consideră Planul Kozak cea mai bună soluție. În contradicție, UE și SUA se exprima pentru stabilirea unei operațiuni internaționale de pacificare sub supravegherea OSCE. Președintele Ucrainei Victor

Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în domeniul Drepturilor Omului în

Republica Moldova (în continuare „Raportul de Țară pentru Moldova 1994) disponibil la http://dosfan.lib.uic.edu/ERC/democracy/1994_hrp_report/94hrp_report_eur/Moldova.html, în partea

„Introduction

Memorandum privind Bazele Normalizării între Republica Moldova și Transnistria, 8 mai 1997, disponibil la http://www.osce.org/documents/mm/1997/05/456_en.pdf

15

Iușcenko a prezentat un plan de soluționare a conflictului transnistrean care conține anumite prevederi care conferă regiunii nistrene autonomie, cu dreptul de a se separa de

Moldova în eventualitatea unirii României cu Moldova. Planul nu cere retragerea trupelor

și armamentelor rusești din Transnistria. UE și SUA ar avea rol de meidatori. Conform situației din august 2004 aproximativ 20.887 tone de muniții rusești și circa zece garnituri de tren de echipament militar se mai aflau încă în Transnistria.21 După asumarea obligațiilor de retragerea a echipamentelor militare de către Rusia în colaborare cu Transnistria în urma reuniunii OSCE de la Istanbul în anii 1999 și 2001 Transnistria a refuzat punerea în acțiune a planului de retragere a armamentului în perioada respectivă conform OSCE din 3 motive principale:

a. presupusul refuz al Moldovei de a coopera în anularea datoriei Tiraspolului față de

Gazprom;

așa numita „blocadă economică‖ de către Moldova;

refuzul Moldovei de a semna Memorandumul Kozak; 22

Nu avem însă argumente conform cărora Rusia a încercat cu adevărat retragerea munițiilor și echipammentelor militare, sau dacă folosesc această situație doar pentru avantajarea poziție în negocieri. Cu toate acestea regimul separatist pare să accentueze conflictul. În faza inițială a fost criza închiderii forțate a școlilor cu predare în limba română din RMN. Departamentul de Stat al SUA a rezumat problema în Raportul său din 2004 privind

Practicile în domeniul Drepturilor Omului din Moldova:

“În iulie autoritățile transnistrene au închis patru școli cu predare în grafie latină, care erau înregistrate la Ministerul Educației al Moldovei, și au încercat să mai închidă două. Miliția a închis cu forța școlile cu predare în grafie latină din Rîbnița și Tiraspol, îndepărtând toată mobilă și materialele școlare, și sigilând încăperile. Ei au mai închis două școli în Dubăsari și Corjova, elevii din aceste școli fiind transferați în școli cu predare în grafie latină din satele sub controlul autorităților moldovene. Miliția a fost împiedicată să închidă o școală și un internat cu predare în grafie latină din Bender de către părinți, profesori și copii, care au vegheat obiectele date pe parcursul lunilor august și septembrie. Autoritățile pretindeau că școlile încalcă legislația transnistreană, care obligă școlile să fie înregistrate local și să utilizeze alfabetul chirilic în predare. În septembrie OSCE a asistat în negocierea unei formule pentru a permite școlilor cu

Din raportul de activitatea al misiunii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004

Ibidem

16

2006.28

predare în grafie latină din Bender, Dubăsari și Corjova să fie înregistrate, cu toate că autoritățile au continuat să impună obstacole logistice și legale pentru a împiedica școlilor să funcționeze normal. Ulterior și școlilor din Rîbnița și Tiraspol li s-a permis să se înregistreze pe termen de un an conform formulei negociate de OSCE. Școala din Tiraspol urma să fie deschisă în ianuarie 2005 după reparații extensive în urma daunelor cauzate vara de miliția transnistreană. Școala din Rîbnița a fost deschisă însă funcționa în altă clădire după ce autoritățile Transnistrene au refuzat să permită școlii să se întoarcă în clădire să originală‖23

SUA și UE s-au implicat activ în procesul de mediere Moldova-Transnistria în calitate de observatori oficiali. Noile negocieri în sistem „5+2 include Chișinăul, Tiraspolul, Rusia, Ucraina și OSCE în calitate de cinci actori principali, iar SUA și UE în calitate de observatori oficiali. Prima rundă de negocieri extinse a avut loc în octombrie 2005, iar mai târziu decembrie 2005, apoi în ianuarie, februarie și martie 2006. Rundă din martie s-a încheiat cu un blocaj, accentul fiind pus pe problemă accesului fermierilor din Doroțcaia către câmpurile sale din teritoriile controlate de RMN.24

La 30 decembrie 2005 reprezentanții Ucrainei și Moldovei au semnat o declarație comună, care prevedea că bunurile produse de companiile Transnistriene să fie exportate legal în Ucraina.25 Pentru a respecta protocoalele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind actele referitoare la originea mărfurilor în comerțul internațional, Moldova și Ucraina au convenit că companiile Transnistrene se pot înregistra la guvernul Moldovei pentru a primi documente de export acceptate de OMC, care vor fi recunoscute de Ucraina.

RMN a denunțat planul aproape imediat, numindu-l încă o încercare de blocadă economică în contravenție cu memorandumul din 8 mai 1997.26 Ucraina ulterior a suspendat acordul.27

Totuși, după unele ajustări, o versiune revăzută a acordului a intrat în vigoare la 3 martie

Începând cu martie 2006 RMN a declarat că este pregătită să solicite asistență

Raport de Țară pentru Moldova 2004, nota 4 la sec. 5.

Delegația RM părăsește negocierile și propune revenirea in decurs de o săptămînă; Infotag (Chișinău, 1 martie 2006).

Moldova reiterează că noul regim vamal este pentru legalizarea comerțului extern Transnistrean, Infotag (Chișinău, 3 feb. 2006).

http://tribuna.md/en/2012/03/23/tiraspolE28099s-shocking-move-primakov-memorandum-has-been-brought-to-the-forefront/ , accesat la 01.05.2014 ora 16:00

Liderul transnistrean mulțumește Ucrainei pentru renunțare, Infotrag (Chișinău, 26 ian. 2006); vezi și, SUA surprinse de suspendarea de către Ucraina a acordului, Infotag (Chișinău, 26 ian. 2006).

Moldova propune lansarea noilor reguli pentru Transnistria începînd cu 1 martie, Infotag (28 feb. 2006);

Ucraina introduce un nou regim de frontieră, Infotag (Kiev, 6 martie 2006).

17

financiară directă de la Rusia și ar poate suspenda participarea la negocierile 5+2 pe parcursul perioadei în care va considera că este supusă presiunilor economice.29

În prezent principala preocupare a RM rămâne expulzarea trupelor armate ruse de pe teritoriul moldvav precum și semnarea unor acorduri pentru crearea unei piețe comune care ar presupune înlăturarea posturilor vamale transnistriene din simplu motiv ca ambele părți au de pierdut din punct de vedere economic. Obiectivul ar fi crearea unei Unități

Teritoriale Autonome (UȚA) după modelul UȚA Gagauzia30 aflată pe teritoriul aceluias stat.

Interesele Rusiei nu sunt clare nici măcar în prezent. Este vizibil ca Transnistria este o ―zonă de interes strategic deosebit pentru Rusia.31 Unul din aceste ―interese strategice este industria militară. Sub pretextul protecției cetățenilor Rusia menține soldați pe teritoriul Transnistrian, camuflând producția ilegală de armament, după cum putem vedea în declarația următoare:

”Industria militară reprezintă baza economiei Transnistrienie, care este direct susținută de firmele rusești implicate în producere de armament, fiind mai târziu vândute în mod ilegal în străinătate.”32

Conform cu studiul efectuat de Iurie Pintea:

“Din 1993 firmele Transnistriene producătoare de armament au început să se specializeze în producția de echipamente militare de înaltă tehnologie, prin intermediul finanțărilor și comenzilor din partea diverselor firme de pe teritoriul Federației Ruse, incluzând renumită firma “Rusvoorujenie”. De exemplu firma Electrommash Company primește componente produse în Transnistria pentru întreținerea armatei rusești precum și comercializarea ulterioară.”33Același studiu ne arată interdependenta intre economia Transnistriană și alte interese ale Russian Operation Group34 (ROG).Într-o emisiune televizată președintele Rusiei de atunci Boris Ieltsin s spus:“Rusia a susținut, susține și va susține economic și politic regiunea Transnistriei ”35.

Mulți ani după conflict, suportul oferit de autoritățile ruse la crearea regimului separatist de la Tiraspol a fost confirmat public la postul de televiziune TV-Centre unde

Transnistria solicită ajutor financiar de la Rusia, Infotag (Tiraspol, 10 martie 2006);

http://www.alegeri.md/about-gagauz-atu/;

http://www.gagauzia.md/

surse accesate la 01.05.2014 ora 18:26

Duma de Stat a Federației Ruse a declarat în Rezoluția nr. 1334 IGD din 17 noiembrie 1995.

Maresca John J. , Why an OSCE Role in the Caucasus‖,p.88,

Cazul Ilascu. ECHR art. 23

http://www.globalsecurity.org/military/world/russia/ogrv-moldova.htm

Cazul Ilascu ECHR art.20/22

18

Voronin, Smirnov și Khasbulatov au fost intervievați. Khasbulatov care era în acea perioadă președintele parlamentului a făcut publică faptul că în momentul în care se aștepta colapsul U.S. a fost creat intenționat o enclavă36 în această zonă.

36 Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene

19

1.3 Rolul geopolitic și strategic

Europa de Sud-Est a reprezentat dintotdeauna un focar propice conflictelor, iar conflictele înghețate37 din această zonă pun în pericol siguranța și securitatea euro-atlantica. Zona Europei de Sud-Est se afla la intersecția dintre Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Europa, reprezentând o arie de tranzit a resurselor energetice. Diversitatea etnică, culturală, lingvistica dar și religioasă combinate cu o democrație precară face această zonă densă în: conflicte, stări tensionate sau ciocniri separatiste. Principalele pericole în această zonă sunt:

conflictele locale;

traficul ilicit de armament și echipamente militare;

traficul de droguri;

traficul de ființe umane și migrația ilegală;

guvernarea ineficientă și corupta;

terorismul și crima organizată;

Aceste conflicte capăta statutul de „înghețate‖ datorită lipsei îndelungate de progrese către rezolvarea lor și impactului negativ în domeniul securității, dar și reformelor și modernizării în regiune, două planuri interdependente.38 Astfel conflictul din Transnistria demonstrează o însemnătate deosibită în contextul geopolitic. Același lucru demonstrează și faptul că este cel mai vestic punct al influenței Rusiei în contact direct cu NATO după enclava Kaliningrad.

Nistru (răul care desparte Republica Moldova de RMN) a reprezentat de-a lungul timpului barieră între slăvi și restul lumii europene, chiar dacă aceasta frontieră a mai oscilat intre Prut și Nistru.

Acum, mai mult ca niciodată, păstrarea Tiraspolului are o importantă strategică enormă pentru Rusia, rămânând singurul cap de pod către Europa sud-estică. Unul dintre motivele predominante pentru care Rusia a insistat pentru păstrarea acestei zone îl constituie faptul că, în această regiune, se află cel mai important complex militar-industrial

http://www.rferl.org/content/Eastern_Europes_Frozen_Conflicts_Look_To_Kosovo_Ruling/2108088.html , accesat la 04.05.2014 la ora 12:00

Adrian Ciororianu, 16.11.2007, Deschiderea mesei rotunde „Conflictele înghețate din Marea Neagră și rolul comunității internaționale

20

de pe teritoriul Basarabiei, ceea ce reprezintă un alt punct de importanță geostrategică,iar restul Moldovei nu dispune de o bază industrială comparabilă39

În zonă se află o uzină de producere a componentelor armamentelor nucleare, un centru de anvergură pentru controlul comunicațiilor. Nu trebuie neglijată nici locația

Armatei a 14-a, care chiar dacă este mult diminuată, dispune de o logistică impresionantă. Este formată dintr-o divizie de infanterie motorizată, localizată la Tiraspol, două regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, două regimente de geniști și pontonieri, un regiment de rachete și o escadrilă de elicoptere. Armata a 14-a este proiectată ca un eșalon de intervenție rapidă, având rolul de a aplica prima lovitură Occidentului. Schema ei de organizare permite ca în timp scurt să cuprindă un număr mult mai mare de efective decât are acum.40 La Tiraspol prezența foștilor agenți KGB este de 5 ori mai mare decât în restul republicii.

Observatorii militari au descoperit la începutul anilor 2000 în zona de securitate

încă patru formațiuni militare transnistrene ilegale. Acestea sunt dislocate la Camenca,

Ribnita, Slobozia și Dubăsari iar efectivul tuturor formațiunilor ilegale constituie aproximativ trei mii de persoane. Deși Memorandumul semnat la Moscova stipulează că în zona de securitate se pot afla doar forțele de menținere a păcii, Transnistria nu numai că nu îndeplinește această cerință, ci dimpotrivă, își sporește prezența militară în zonă. Autorităților Moldovei li s-a refuzat posibilitatea de a controla aceste unități militare sau a unităților transnistrene de menținere a păcii, deși forțele de menținere a păcii constituie un contingent unic. Părțile deja au redus efectivul forțelor de menținere a păcii, în zona de securitate aflându-se în prezent câte 500 de "căști albastre" din partea Moldovei, a

Transnistriei și Rusiei. Însă evacuarea tehnicii blindate se amână deocamdată, ceea ce duce la bănuiala că a fost transmisă altor unități transnistrene, dislocate în zona de securitate.

Analiștii politico-militari ai spațiului transnistrean, ruși și occidentali, au relevat faptul că interesele Federației Ruse în Transnistria sunt determinate de următoarele necesități:

păstrarea pozițiilor strategice ale Rusiei în Sud-Estul Europei;

apărarea în Republica Moldova a intereselor populației ruse și ale reprezentanților altor naționalități care consideră Rusia drept patria lor istorică;

Unii analisti sustin ca Uniunea Sovietica a creat intentionat zona industriala a Moldovei pe teritoriul Transnistriei pentru ca in cazul unei separari sa beneficieze de aceste uzine.

aproximativ 5000 de cadre și soldați

21

păstrarea legăturii cu complexul militaro-industrial din Transnistria, unele dintre ele întreprinderile acestui complex fiind unice în cadrul fostului complex militar industrial sovietic;

reglementarea conflictului în interesul stabilității interne proprii și al consolidării relațiilor Rusiei cu țările din vecinătatea imediată în care există o minoritate rusă;

stabilirea unor relații previzibile și stabile cu România și împiedicarea, totodată, a creșterii influenței naționaliste a României asupra Republicii Moldova.41

41 Revista ―Cer si pamant Romanesc‖ CE VA CERE RUSIA ÎN SCHIMBUL RETRAGERII ARMATEI DIN TRANSNISTRIA, autor Petru BOGATU, sursa: Jurnal de Chișinău

22

Capitolul 2. Prețul conflictului Transnistrean și importanta soluționării.

3.1 Consecințele conflictului armat

După încetarea conflictului Transnistrean părțile combatante au avut de suferit numeroase pierderi de ordin economic, ambele părți fiind nevoite să plătească despăgubiri familiilor victimilor, persoanelor strămutate, sau diferite indemnizații și facillitati persoanelor implicate direct în conflict. Majoritatea acestor costuri exista și astăzi și se plătesc din bugetul de stat.42

Cele mai importante costuri ca urmare a conflictului armat sunt:

Refacerea locuințelor distruse în perioada conflictului

Remunerarea prin alocații a participanților, familiilor și invalizilor de război

Susținere financiari pentru agenții economici afectați de conflictul armat

Costurile de pe urma cererilor de despăgubire de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.(de adăugat CEDO la abrevieri)

Asistenta privind populația afectată

Costorile pentru daunele materiale al cetățenilor afectați au fost suportate de Transnistria și Moldova în egalal măsura. Guvernul a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru victimile de război în conformitate cu decizia din 1992:

Pentru construcțiile deteriorate

Pentru transport

Pentru bunuri de uz casnic

Pentru asigurarea cu locuințe au fost alocate fonduri din bugetul de stat și sau luat următoarele măsuri de bază:

Persoanele care au fost strămutate sau au rămas fără locuințe li s-au acordat împrumuturi fără dobânda pentru o perioadă de până la 15 ani, însă sumele nu aveau voie să depășească 400 mii de ruble.43

Primăria Chișinăului a primit fonduri în valoare de 0.5 și 1.5 milioane de lei în anul

1998 pentru asigurarea cu locuințe a populației afectate de conflictul armat.

În ciuda măsurilor luate problema a rămas încă nerezolvată.

Solutionare conflictului Transnistrean. Caracteristica succinta a procesului de negocieri, ―Rezumatul evenimentelor din anii 90. Acordul din 1992 cu privire la principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova semnificație și consecințe‖ pag. 3-6

Pierderile bancilor au fost acoperite din bugetul de stat.

23

În Transnistria au fost finanțate următoarele articole pentru daunele materiale și morale a populației afectate din bugetul republican:

Pentru bunurile familiare ale populației pierdute44

Pentru lucuintele distruse

Pentru mijloacele de transport sechestarte45

Pentru animalele pierdute

Protecția socială a participanților la război

Moldova și Transnitria au stabilit sisteme similare pentru securitatea siprotectia socială a cetățenilor participanți la acțiunile militare și le-au acordat susținere socială prin: reduceri la unele servicii medicale și servicii comunale, călătorii gratuite cu transportul public sau pensii majorate.

Republica Moldova finanțează următoarele măsuri de protecție socială a legii ―cu privire la veterani46:

Eliberarea gratuită a pașapoartelor pentru veteranii de război

Alocații lunare din partea guvernului a invalizilor cu valoarea între 375 și 600 lei.

Asigurare cu foi de odihnă gratuite o dată la 3 ani

Asigurarea călătoriilor gratuite cu transportul public

Creșterea scutirii personale la achiarea impozitului pe venit

Mărirea pensiei pentru vechimea în muncă și invaliditate pentru participanții la

acțiunile militare, cu 135 lei47

În Transnistria sunt finanțate următoare măsuri pentru protecția socială a participanților la

acțiunile militare:

Posibilitatea achiziționării de medicamente gratuite

Reduceri cu până 50% la utilizarea telefonului fix

Reduceri cu până 50% la serviciile comunale

Oferirea foilor de odihnă gratuite o dată la 2 ani pentru șomeri

Studiul gratuit pentru insitutiile de învățământ profesional

Acordarea de alocații în perioada de asimilare a unor profesii noi.

Pana la 500 mii de ruble pentru o familie

Pana la 400 mii de ruble

Legea Republicii Moldova Nr. 190 din data de 08.05.2006 ―cu privire la veterani‖

Legea Republicii Moldova Nr. 1544 din data de 23.06.1993 ―privind pensiile militarilor si functionarilor din cadrul institutiilor afacerilor interne

24

Costurile pentru dosarele depuse CEDO

În 1993 Curtea Supremă de Justiție din Transnistria a condamnat cetățenii

Republicii Moldova (Ilascu, Petrov-Popa, Leșco și Ivantoc) care au participat la acțiunile militare și au fost arestați pe teritoriul Transnistriei.

În 1999 acești cetățeni au depus plângeri la CEDO care o fost examinate și aprobate, iar în 2004 s-a luat decizia ca Moldova trebuie să achite daune materiale și morale acestor cetățeni în valoare de aproximativ 200 mii de euro.48 Rusia a plătit de asemenea daune reclamanților de peste 580 mii de euro. Exista posibilitatea ca Rusia și Moldova să achite și alte prejudicii pentru alte cereri din partea unui grup de cetățeni49 depuse la CEDO.

Cazul Ilascu. CEDO, Strasbourg, 8 iulie 2004

www.migration.org.ua/index.php?module=pages&act=pages&pid=186 , accesat 04.05.2014 ora 17.30

25

2.2 Pierderile economice

Conflictul armat din Transnistria a înrăutățit situația economică a ambelor părți implicate și a contribuit la aprofundarea crizei economice. Produsul Intern Brut a scăzut vertiginos după 1992 (anul desfășurării conflictului) cu 29%, volumul producției industriale a scăzut cu 27%, iar a mărfurilor transportate cu 51%. Cu siguranță aceste scăderi nu ar fi fost atât de vertiginoase dacă nu avea loc conflictul armat în timpul căruia au avut loc distrugeri și blocări ale infrastructurii tehnice. Activitatea multor întreprinderi din Transnistria a fost întreruptă datorită destabilizării economice. Conform datelor statistice au fost distruse 218 de întreprinderi de transport, industriale sau de construcții, deteriorat 8 km de cablu și 35 km de linii electrice aeriene, precum și 10 stații electrice.50

Pe ambele maluri ale Nistrului a fost întreruptă energia electrică în timpul conflictului iar între 20 iulie – 10 august 1992 a fost oprită alimentarea cu gaz în raioanele Ialoveni, Anenii Noi, Orhei, Rezina precum și în orașele Chișinău și Orhei. Conform statisticilor în zona Transnistriană au fost distruse 1812 locuințe și 427 apartamente.51 În zonele focarelor militare au fost avariate sau distruse obiective de infrastructură socială. Nu se poate stabili o valoare exactă a daunelor provocate de conflictul armat, dar se estimează că zona Transnistriană a avut pierderi de aproximativ 7.5 milioane de dolari iar

Moldova 380 milioane de dolari.

Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene – Moscova, Regnum, 2006, pag. 31,

Cartea alba a Republicii Moldovenesti Nistrene – Moscova, Regnum, 2006, pag. 166.

26

2.3 Pierderi umane

Conflictul armat a provocat decese nu doar în rândul personalului militar dar și în rândul populației civile. Au fost în jur de 1100 de morți și 3500 de răniți. Numărul persoanelor strămutate în interiorul țării a fost mai mare de 200 mii de oameni iar daunele morale au fost imense. Toate aceste pagube și pierderi de veți omenești nu pot fi apreciate cu exactitate.

Decedați și răniți

Din partea Transnistriei au fost 812 decese , dintre care 310 civili, 42 femei și 14 copii, iar răniți au fost 2485 persoane, inclusiv 231 civili52

Potrivit aproximărilor făcute de Mukomel numărul victimilor din partea Republicii Moldova după anul 1992 a fost de 320 de persoane.

Estimări aproximative a numărului victimelor după conflictul din 1992

Persoane strămutate intern

Migrația internă a cetățenilor aflați în zonele de conflict s-a petrecut în 3 moduri:

Din zonele periculoase a malului drept în zone îndepărtate a malului drept

Din partea stângă a Nistrului în partea dreaptă

Din zone în care se desfășurau conflicte armate în zone mai sigure de pe teritoriul Transnistriei

52 Buletin de informatii ―Centrul de demografie si Institutul de prognoza economica‖ ASR , Nr. 27 , 1997

27

Numarul persoanelor stramutate in perioada conflictului, 1992

Persoanelor strămutate în periada conflictului li se acorda asistență variată:53 aprovizionarea cu alimente, găsirea locurilor de munca precum și identificare și stabilirea locuințelor. Persoanele strramutate primeau zilnic indemnizații de alimente precum și indemnizații de șomaj lunare. Din bugetul de stat pentru persoanele strămutate au fost alocate 160 milioane de ruble în anul 1992, reprezentând 10% din asigurările sociale. După terminarea conflictului cea mai mare parte a populației strămutate au revenit la casele lor.

53 Proiectul Impact Moldova-Transnistria, eforturi comune pentru un viitor prosper , ―Starea economică și socială a populației celor două maluri ale Nistrului în condițiile conflictului înghețat, pag. 8

28

2.4 Infrastructura

Infrastructura reprezintă un sector vital pentru menținerea și dezvoltarea economică a unui stat. Criza anilor 90 a avut o influență negativă asupra sectorului transporturilor, acest lucru se poate observa din urmatoarul tabel:

Biroul Național de Statistică al RM, 2008, pag 321-323

Posibilitatea dezvoltării sectorului transporturilor este redusă din cauza stării proaste a drumurilor și a problemelor nerezolvate intre Tiraspol și Chișinău. În același timp creșterea economică este stagnata de o infrastructură precară. Cu toate acestea teritoriul Republicii Moldova dispune de o rețea rutieră destul de vastă, permițând transportul pasagerilor sau mărfii aproape către orice destinație. Densitatea drumurilor este aproape identică în Moldova și Transnistria.

29

Rețeaua drumurilor pulbice anul 2007

Cauza principală a degradării drumuriolor o constitue finanțarea modestă din partea statului. Resursele financiare pentru fondurile rutiere nu sunt suficiente pentru menținerea infrastructurii rutiere într-o stare acceptabilă fără atragerea unor proiecte sau surse de venit externe.

30

2.5 Climatul afacerilor

Conform statisticii în timpul anilor 90 Moldova era considerat un stat industrial-agrar,54 alcătuind nucleul economic. Întreprinderile agroindustriale în număr de 200 exportau în cea mai mare parte producția în statele fostei URSS. Majoritatea întreprinderilor industrială au fost edificate pe malul stâng al Nistrului fiind unul dintre cele mai mari grupuri de întreprinderi de conserve și vinicole din Uniune.

Mărimea restrânsă a pieței interne a determinat orientare către export a Republicii Moldova. Destrămarea Uniunii Sovietice, criza anilor 90, și ruperea relațiilor tradiționale

au determinat agravarea stării economice.

În perioada post-conflictuala situația economică de pe ambele maluri ale Nistrului au suferit regrese semnificative, interdependența lor transformându-se în riscuri de vulnerabilitate economică pe plan extern. Potrivită Băncii Mondiale Transnistria și Moldova se plasează în categoria economiilor cu nivel scăzut de venituri. Caracteristicile ―durabile‖ ale economiei moldovenești au condus la înrăutățirea calității exporturilor: micșorarea gradului de dieversificare, pe fundalul creșterii gradului de concentrare a exporturilor pe categorii de mărfuri.55

54 Economia Republicii Moldova, http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-9156522-cum-evoluat-economia-republicii-moldova-ultimii-20-ani-plus-comparatie-romania.htm , accesat la 04.05.2014, ora 15:35

55 Exporturile Republicii Moldova devin dependente de unele categorii speciale de marfuri precum produsele alimentare, textie si produse de vinificatie.

31

Departamentul de statistică a Republicii Moldova, 1995, pag 400-411

Evoluția Produsului Intern Brut între 1990 și 2010

La începutul anilor `90, datorită perioadei de tranziția și a conflictului din

Transnistria economia Moldovei s-a prăbușit.

După cum se poate observa în graficul de mai jos, economia Moldovei a scăzut cu 17,5% în 1991, cu 29% în 1992 și cu 30,9% în 1994, evoluție care a determinat o scădere a

PIB-ului de la 4 miliarde dolari în 1990, la $1,75 miliarde în 1994, pentru că minimul să fie atins în 1999 – $1,17 miliarde.

32

În 2010, PIB-ul Republicii Moldova a avut o valoare de 6,2 miliarde dolari, cu 55% mai mare decât în 1990, însă calculat la valori constante (dolari 2005), Produsul Intern

Brut a fost în 2010 cu 50% mai mic decât în 1990. Între 1990 și 2010, România a înregistrat o creștere reală de aproximativ 26%,56

Din punctul de vedere al structurii economiei, în Moldova, sectorul agricol are o pondere mai mare decât în România, în timp ce ponderea industriei este mult mai mică, detalii în cel de-al doilea grafic.

Beneficiile implementării “micii economii deschise” în Moldova-Transnistria

Sporirea exporturilor este o problemă de importanță maximă pentru Moldova-Transnistria,

Dinamica și perspectivele dezvoltării economice sunt în strânsă legătură cu imbunatirea relațiilor economice externe. Principalele dileme de implementare a ―modelului micii economii deschise‖ pe cele 2 teritorii sunt:

Limitare surselor interne de investiții, afluxul mic de capital străin sau posibilitatea izbucnirii unui nou conflect.57

Vulnerabilitatea semnificativă a economiei externe

Mono-structurarea economiei externe (alimentele, bautile și produsele metalurgica reprezintă aproximativ 50% din totalul exporturilor)

Reducerea comerțului moldo-transnistrean (cu până la 2.5 ori din 2001)

Cu toate acestea părțile nu se manifesta prin acțiuni sesizabile pentru refacerea climatului economic Moldova-Transnistria. În timpul dezvoltării paralele sau acumulat o serie de probleme, care pot fi soluționate doar prin colaborare. Princepalele probleme sunt în primul rând lipsa forței de munca calificate, infrastructura slab dezvoltată, concurenta regională acerva pentru atragerea investiilor precum și capacitatea scăzută de producție.

Principalele beneficii ale aplicării ―modelului micii economii deschise‖ sunt:

Utilizare mai eficientă a preferentelro comerciale autonome cu UE

Obținerea de avantaje a întreprinderilor industriale de textile, industrie alimentară, inginerie mecanică sau mobilier.

Crearea unei zone antreprenoriale libere și avantajoase

Diversificarea exporturilor și substituția reciproc avantajoase a importurilor.

56 Produsul Intern Brut: 20 de ani de comunism versus 21 de ani de capitalism,

sursa: http://businessday.ro/02/2011/produsul-intern-brut-20-de-ani-de-comunism-versus-21-de-ani-de-capitalism/ , accesat 04.05.2014 ora 22:00

57 Din perspectiva personala posibilitatea izbucnirii unui nou conflict intre Moldova si Transnistria este minima.

33

Îmbunătățirea securități alimentare

Atragerea investitorilor străini, inclusiv în cadrul proiectului pentru Europa de Est prinvind refacerea infrastructurii.

Soluționarea problemelor privind datoriile externe către Rusia pentru gazele naturale.

Istoria ne demonstrează că îmbunătățirea relațiilor dintre Moldova și Transnitria în sfera fiscală, vamală, administrativă precum și renunțarea la restricțiile econmice impuse de ambele părți, poate conduce la creșterea și îmbunătățirea indicatorilor economici. Aceasta are un impact pozitiv asupra standardelor de viață, și ca urmare scăderea confruntării politice. Dimpotrivă, introducerea sancțiunilor administrative a dus la deteriorarea condițiilor economice, amânând soluționarea definitivă a diferendului

Transnistrean.

34

2.6 Problemele și avantajele soluționării diferendului Transnistrean

În ultimii 20 de ani economiile Moldovei și Transnistriei s-au dezvoltat în regim

―autonom‖. Sistemul de reglementare a activității economice externe, percum și cel montear, bugetar, fiscal, sau valutar funcioneaza în paralel ceea ce plafonează de multe ori economia ambelor părți. Politice economice sunt construite separat neținându-se cont de interesele economice ale malului vecin. În ciuda ―paralelismului economic de dezvoltare, Moldova și Transnistria au majoritatea caracteristicilor calitatativa comune, și întâlnesc riscuri și amenințări comune.58

Principalii indici macroeconomici a dezvoltării Moldovei și Transnistriei în anul 2007

Serviciul statistic de stat al ministerului economiei RMN, Biroul Național de Statistică al

RM,

58 ―Moldova- Transnistria aspect sociale‖, Editura ―Cu drag

Elena Bobcova, ―Etarea economică și socială a populației celor două maluri ale Nistrului în condițiile conflictului înghețat pag. 8-12

35

Cele mai multe beneficii pot fi obținute de Moldova-Transnistria în situația încetării presiunii economice, deci, în urma eliminării ―zonelor de conflict existente. Beneficiile vor apărea atunci când ambele părți vor înceta să mai plătească costurile ―neprietenie din domeniul transportului, comunicațiilor, comerțului sau fiscalității.

Alte beneficii importante se referă la îmbunătățirea condițiilor generale și intensificarea cooperării pentru sprijinirea ritmurilor stabile de creștere economică, prin colaborare constructive și strategică. Acest grup de beneficii constă în „noile reușite‖ atinse în urma acțiunilor comune în vederea rezolvării problemelor economice de bază, planificarea dezvoltării și mișcării în comun spre atingerea obiectivelor strategice. Din cadrul acestui grup de beneficii, cele mai însemnate sunt cel de infrastructură, investiționale, de cooperare, precum și avantajele pentru mediul de afaceri. Starea precară a infrastructurii nu permite părților să obțină și să folosească toate avantajele poziției lor geografice, posibilitățile comunicaționale și realizarea cât mai efectivă a scopurilor și obiectivelor multiplelor direcții ale politicii economice. În present cele două foste combatant nu fac decât să se încurce reciproc. Totodată, doar unitatea tehnică și cea în sfera gestionării infrastructurii va permite implementarea celor mai eficiente proiecte din punct de vedere al dezvoltării sistemului de infrastructură regional, și includerea lui în sistemul și rețeaua internațională. Avantajele unor strategii de infrastructură „adecvate‖ și a proiectelor în care sectoarele infrastructurii nu sunt prezentate în mod separat, dar în unul unitar, dar și interesele părților sunt echilibrate și constau în faptul că apar noi posibilități de dezvoltare și implementare a proiectelor de infrastructură, atragerea investițiilor majore, inclusiv a celor externe. Reglementarea problemelor bilaterale în sectoarele de infrastructură și unitatea în dezvoltarea intereselor și proiectelor comune sporesc șansele pentru atragerea unor investiții majore, inclusiv a investițiilor proprii, și a celor externe.59

Chișinăul și Tiraspolul nu dispun de suficiente fonduri pentru modernizarea economiilor. Însă nesoluționarea acestu conflict micșorează șansele referitoare la atragerea investițiilor. Acest fapt nu ține doar de investițiile străine, dar și de cele interne. Conflictele economice au un potențial de destabilizare și influențează în mod negativ atractivitatea ambelor părți. Nu este sustenabilă speranța că Moldova și Transnistria vor fi în stare să atragă de sine stătător investițiile majore pentru modernizarea economiilor și mărirea capacității concurențiale. Situațiile cele mai dificile ale conflictului, cât și conflictul propriu-zis afectează procesul de atragere a investițiilor majore și de lungă durată, orientate

59 Blogul ―Pentru Romania noastra‖, articolul ―Medierea conflictul transnistrean: putere și legitimitate‖, http://sergentu.blogspot.ro/2012/01/medierea-conflictul-transnistrean.html, accesat 04.05.2014 ora 20:15

36

spre dobândirea efectului „în viitor‖. Realitatea este că investițiile de scurtă durată sunt mai profitabile decât cele de lungă durată. Totodată, Moldova și Transnistria au nevoie în primul rând de investiții pe termen lung. Beneficiile investiționale pot fi obținute doar prin micșorarea substanțială a riscurilor, legate de imaginea de „regiunea în conflict și de garanțiile insuficiente pentru activitatea investițională.

Un privilegiu mai notabil poate fi obținut de la normalizarea condițiilor de interacțiune dintre businessul de pe ambele maluri ale Nistrului. În urma conflictualității relațiilor „oficiale‖, multe relații de producție, cooperare și interacțiune în mediul de afaceri au fost pierdute. Instalarea barierelor de frontieră, fiscale, administrative ș.a. a contribuit la amplificarea conflictului. Depășirea acestor bariere a devenit atât de dificilă și costisitoare, încât în multe cazuri antreprenoriatul pur și simplu a abandonat parteneriatul cu celălalt mal al Nistrului și s-a concentrat pe colaborarea cu întreprinderile din afara Moldovei-Transnistriei. Costurile stabilirii unor parteneriate noi au fost mai mici decât cele ale prelungirii cooperării cu întreprinzătorii de pe ―malul opus al Nistrului‖. Anularea barierelor, introducerea regulilor echitabile pentru toți antreprenorii și soluționarea conflictului va aduce avantaje clare antreprenoriatului din regiune. Ele se referă la dezvoltarea și întărirea relațiilor orizontale din cadrul mediului de afaceri, extinderea pentru o mulțime de agenți economici a posibilității de a activa pe piață internă unică, cooperarea în promovarea proiectelor de afaceri, formarea și realizarea strategiilor de lungă durată a dezvoltării businessului. Beneficii adiționale poate primi întreprinderile mici, care activează în mare parte pe piața internă și au posibilități limitate în ceea ce privește realizarea produselor sale pe piețele externe.

Dezechilibrul industrial dintre Transnistria apparent părea o problemă60, care poate fi și trebuie să fie soluționată de fiecare parte separat. Depășirea conflictualității relațiilor va permite atenuarea acestei probleme prin folosirea „complementarității‖ structurale a economiilor. De asemenea este evidentă obținerea veniturilor din furnizarea produselor și materiei prime agricole din Moldova în Transnistria deficitară din acest punct vedere. La fel de evidente sunt avantajele prin care deficitul energetic din Moldova ar putea fi acoperit de producția energetică din Transnistria.

După eliminarea celor mai importantă obstacole construite artificial, antreprenoriatul Moldovei-Transnistriei într-o oarecare măsură în mod individual va nivela anumite dezechilibre existente și va obține avantaje de la extinderea activității sale.

60TopulcelomaimariexportatoridinRepublicaMoldova http://www.bis.md/pdf/Topurile20celor20mai20mari20exportatori.pdf , accesat 04.05.2014 ora 23:00

37

Principalul beneficiar al avantajelor soluționării conflictului este populația ambelor maluri ale Nistrului. Oportunitățile adiționale aduse de soluționarea conflictului sub forma modernizării economiilor, atragerea investițiilor majore, îmbunătățitea infrastructurii, dezvoltarea antreprenoriatului, pieței interne și a comerțului etc. vor permite sprijinirea mai eficientă a stabilității economice și securității dezvoltării, ceea ce va permite rezolvarea mai eficientă a problemelor sociale.

Beneficiile economice directe pot fi îmbunătățirea calității infrastructurii, creșterea numărului locurilor de muncă, creșterea resurselor bugetare, salariilor, pensiilor etc. – și în ultimul rând acestea sunt anume acele efecte și beneficii care pot și trebuie să fie generate de soluționarea conflictului.

38

Bibliografie

Bibliografie generala:

Ioan Silviu Nistor, Istoria Românilor din Transnistria, Editura Eminescu, 1995

Dan Dungaciu, Moldova ante portas, Editura Tritonic, Bucuresti 2005

Dan Dungaciu, Cine suntem noi? Cronici de la Est la Vest, Editura Cartier, Chisinau 2009

Ancel Jean,Uricariu Doina, Transnistria Vol.1 , Editura Atlas, 1998

Bibliografie speciala:

Michael Emerson, Should the Transnistrian tail wag the Bessarabian dog?,

November 2003

Anna Lungu, Peaceful Conflict Transformation in Transnistria, European University Centre for Peace Studies, Austria December, 2007

Popescu Nicu, Effects and Ways of EU Involvement in Transnistrian Settlement, Moldova Azi, August 25 2003, Eastern Illinois University

Viorel Cibotaru, expert independent, ‖Securitatea regională și procesul de soluționare a conflictelor înghețate‖

MOLDOSCOPIE (Probleme de analiză politică), nr.3 (XLII), 2008 175 Conflictul

Transnistrean si procesul de negociere in format „5+2”

Documente oficiale:

Cazul Ilascu si altii contra Moldova si Rusiei, Cererea nr. 48787/99

Memorandumul privind Bazele Normalizării între Republica Moldova și

Transnistria, 8 mai 1997,

Raportul din 1994 al Departamentului de Stat al SUA privind Practicile în domeniul Drepturilor Omului în Republica Moldova

Raportul de activitatea al misiunii OSCE in Republica Moldova Nr. 8/2004

Rezolutia Dumei de Stat a Federatiei Ruse în Rezoluția nr. 1334 IGD din 17 noiembrie 1995

Surse internet:

http://www.jurnal.md

http://www.jamestown.org

http://www.allmoldova.com

http://ec.europa.eu/

http://ro.wikipedia.org

http://www.revista22.ro

http://en.wikipedia.org

HOME

http://www.bis.md

http://sergentu.blogspot.ro