Problema Migratiei In Relatiile Republicii Moldova CU Rusia Si Ue
PROBLEMA MIGRAȚIEI
ÎN RELAȚIILE REPUBLICII MOLDOVA CU RUSIA ȘI UE
CUPRINS:
INTRODUCERE
I. PROBLEMA MIGRAȚIEI ÎN RM
I.1. Migrația forței de muncă din Moldova: starea de fapt
I.2. Analiza problemei migrației în relațiile RM cu Rusia și UE ca experiență
de cercetare în cadrul studiilor de licență
II. COOPERAREA RM CU PARTENERII STRĂINI ÎN PROBLEMA
MIGRAȚIEI
II.1. Migrația forței de muncă din Moldova în statele UE: costuri și
beneficii
II.2. Factorul migraționist în relațiile RM cu Rusia: aspecte economice
și politice
III. MIGRAȚIA ȘI CONSECINELE EI ASUPRA RM
III.1. Politica migraționistă a RM și problema drepturilor omului
III.2. Impactul migrației forței de muncă asupra dezvoltării Republicii
Moldova
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
,, Patria este acolo unde suntem iubiți”
M. Lermontov
Actualitatea temei. Tema fenomenului migrației a fost din totdeauna una sensibilă, mai ales pentru societățile ce se confruntă cu această problemă. Actualitatea acestei teme m-a făcut ca să o aleg ca temă de studiu în cadrul proiectului de licență. Pentru a putea percepe mai bine esența acestei probleme în Republica Moldova, trebuie mai întâi să vorbim despre geneza acestui fenomen și despre aspectele sale la nivel global. Deci ce este migrația? Aceasta reprezintă un fenomen ce se manifestă prin deplasarea persoanelor dintr-un loc către alt loc, fie definitiv, fie pentru o perioadă de timp. Migrația a existat din cele mai vechi timpuri, însă forma și aspectele sale s-au schimbat o data cu trecerea secolelor. Acest lucru a fost perceput dea lungul anilor ca un fenomen normal, iar multe țări cu un nivel de dezvoltare mai înalt au căpătat datorită acestui proces o structură socială diversificată, unele devenind multinaționale. Acest fenomen a fost acceptat ca fiind unul normal de mai mult de jumătate de secol, odată cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului. Precum Constituția Republicii Moldova, garantează dreptul la libera circulație[1, Art. 27, al. 1], la fel și în Aliniatul 13 al Declarației este stipultat: ,,Оricine are dreptul să se deplaseze liber și să-și stabilească reședința pe teritoriul оricărui stat” și ,,Оricine are dreptul să părăsească o țară, inclusiv cea de origine, si să se întoarсă în țara sa” [2, Art. 13].
Motivele pentru care populația unui stat hotărăște să migreze pot fi vaiate de la cele economice și politice, la cele de război sau calamități naturale. Deobicei, însă, indivizii sunt determinați de factorii care îi ,,împing” sau cei care îi ,,atrag”.
Factorii care îl ,,împing” pe om sa migreze se manifestă sub mai multe forme. De multe ori acești factori îi lasă pe oameni fără ieșire din situație, unica soluție fiind cea de a-și părăsi țara de origine. Există mulți factori de acest gen dar cei mai importanți sunt: lipsa locurilor de muncă sau sărăcia, războaiele civile sau persecuțiile politice și religioase, problemele de mediu.
Lipsa locurilor de muncă și sărăcia. Problemele economice sunt principala motivație ce stă în spatele feomenului migrației. Cоnform Organizației Internațiоnale a Muncii, aproximativ jumătate din numărul migranților la nivel mоndial, și-au părăsit țara de оrigine pentru a găsi un lоc de muncă stabil și bine plătit pentu a asigura bunăstarea familiei. În unele țări lоcurile de muncă nici nu există pentru o bună parte din pоpulație. Dacă să studiem la nivel glоbal un exemplu bun ar fi India, unde lоcurile de muncă pentru prоaspeții specialiști nu sunt nici pe departe suficiente pentru a încadra pоpulația în cîmpul muncii în dоmeniul de specialitate. Cu tоate că s-au creat ceva lоcuri de muncă în periоada 2005 – 2009 acestea nu sunt suficiente. Prоblema se agravează și mai mult din cauza că numărul populației este în permanentă creștere și cel al absоlvenților universităților din India la fel. Acest fapt îi fоrțează pe tinerii specialiști să migreze în specila în SUA, unde marile companii se folosesc cu ageritate de abilitățile tinerilor specialiști indieni. Acesta este doar unul dintre multiplele exemple de astfel de situații, ceea ce este foarte asemănător și cu situația din Republica Moldova.
Războaiele civile, persecuțiile politice și religioase. Mulți dintre migranți sunt nevoiți să-și traverseseze granițile propriei țări din cauza războiului sau persecuțiilor. Acest fel de migranți pot fi numiți refugiați sau solicitanți de azil de către cetățenii țărilor gazde. În lume exista multe conflicte cu caracter intern, cel mai recent fiind cel din Siria sau Palestina. Cu toate acestea țările dezvoltate tratează refugiații și solicitanții de azil ca pe migranți ce sunt în căutare de un loc de muncă sau de un trai stabil. De exemplu Statele Unite au declarat că migranții din Haiti au emigrat din cauza sărăciei și situației politice instabile [27, p. 2]. Din această cauză toți cei care încearcă să ajungă în SUA sub pretextul refugiaților sunt supuși unor examinări riguroase, iar cei ce nu reușesc să convingă statul american că acesta este motivul deplasării lor, sunt întorși înapoi în Haiti.
Problemele de mediu. Problemele de mediu și catastrofele naturale sunt la fel un factor ce ar genera procesul migrațional. Catastrofe naturale precum tsunami-ul din 2014 în Indonezia și Tailanda, sau cutremurul din Japonia, care aduc pagube materiale imense, determină populația să migreze în locuri mai sigure sau să caute locuri de muncă în alte țări pentru a reveni la bunăstarea inițială.
Există însă, factori care îl „atrag” pe om sa migreze. Calitățile pozitive ale unor state atrag mai multți migranți decât altele. La fel ca și mai sus avem câțiva factori principali: standarte mai înalte ale vieții și salarii mai mari, cererea de muncă, libertatea politică și a religiei.
Standarte înalte și salarii mai bune. Factorul economic este caracteristic pentru ambele tipuri de factori, atât pentru cei care împing [35], cît și pentru cei ce atrag. Oamenii ce se deplasează în țări cu un nivel mai înalt de dezvoltare, de multe ori observă că același tip de muncă ce îl efectua acasă aici este mult mai plătit. Migranții sunt atrași de țările unde își pot maximaliza bemeficiile.
Cererea de muncă. Aproape toate țările dezvoltate au constatat că au nevoie de munca slab calificată a imigranților pentru a sprijini economiile proprii în creștere. În timp ce manufacturile sunt externalizate spre statele dezvoltate, oportunitățile muncii slab calificate sunt disponibile în țările cu o economie sănătoasă, datorită sectoarelor de servicii ce sunt în permanentă dezvoltare. Aceste economii crează milione de locuri de muncă pe care lucratorii domestici le refuză din cauza unor salarii mici sau din cauza lipsei promovării pe plan profesional.
Libertatea politică și religioasă. Multe neajunsuri cum ar fi disciminarea sau persecuțiile servesc ca factori ce ar împinge oamenii să părăsească țara de origine. Există state, însă, unde acestea sunt mai puțin pronunțate sau unele aspecte chiar nu există, ceea ce le fac mult mai atractive pentru migranți. Acești factori ce atrag migranții sunt caracteristici celor ce provin din țări unde populația este supusă persecuțiilor fie de ordin religios sau politic, aceștia fiind nevoiți să se refugieze în alte state unde nu i-ar paște asemenea primejdii. Odată cu expansiunea tehnologiilor telecomnicaționale ce au fost un rezultat al globalizării, migranții au gasit o modalitate destul de ușoară ca să păstreze legătura cu comunitățile religioase pe care li-au lăst în țara de origine. Spre exemplu, o comunitate largă de musulmani din Pakinstan si Bangladeș au apărut în Marea Britanie [6, p. 22]; ei și-au folosit libertatea și drepturile la religie pentru a presa autoritățile locale cu scopul de a face modificări în domeniul educațional și drepturi religioase.
În prezent, numărul persoanelor ce trăiesc în afara țării de origine este mai mare ca oricând. Dacă toți migranții ar trăi în același loc ar forma a cincea cea mai populată țară din lume [30, p. 97]. Impactul fenomenului migrației este complex. Acesta poate aduce atât beneficii, cât și dezavantaje. Imigrarea servește drept sursă de suplinire a locurilor ieftine de muncă pentru țările gazdă, iar în același timp remitențele ce provin de la emigranții lucrători pot servi ca sursă stabilă de venituri pentru țara din care provin. Pentru țările din care provin emigranții, plecarea lor aduce cu sine pierderi de oameni tineri, apți de muncă, adică cetățeni ce pot ridica economic societatea.
Întreg ansamblul de factoi este important, însă cel economic este unul ce cauzează cel mai des plecarea populației, și tot economia este cea afectată după plecarea acesteia. Efectele economice ale migrației sunt destul de vaste. Țările ce sunt surse de migranți pot axperimenta ambele aspecte ale acestui fenomen, atât benefice, cât și dezavantajoase. La fel și statele gazdă sunt atât influențate pozitiv, cât și negativ. Cert este faptul că migrația nu este un proces ce își are geneza într-o singură problemă, spre exemplu cea economică, ci este un proces ce se desprinde din mai multe probleme ale fiecăii societăți în parte sau în ansamblu. De ce se pune în discuție tot mai des factorul economic? Pentru că acesta de obicei este generatorul de probleme.
Scopul acestei lucrări este de a identifica aspectele generale ale migrației și cum influențiază aceste asupra relațiilor Republicii Moldova cu Federația Rusă și UE. Pentru a atinge realizarea acestui scop mi-am propus ca obiective să:
Eludicez starea de fapt a Republicii Moldova ca zonă afectată de procesul migrațional;
Inedntific relațiile pe care le stabilește Republica Moldova cu Federația Rusă și cum afectează acestea migranții moldoveni ce se află la muncă acolo;
Abordez aspectul Economic al procesului migrațional spre Federația Rusă
Abordez aspectul politic al procesului migraționist în legătură cu relațiile și noua situație creată dintre Republica Moldova și Federația Rusă;
Aduc la cunoștință beneficiile pe care le aduce migrația moldovenilor în Uniune Europeană;
Identific costurile și procesul prin care trebuie să treacă migranții moldoveni care pleacă la muncă în Uniunea Europeană;
Constat impactul fenomenului migrației asupra dezvoltării Republicii Moldova;
Vorbesc despre politica migraționistă a Republicii Moldova și abordarea problemei drepturilor omului în cadrul acestei politici.
Gradul de cercetare științific al temei. Prezenta teză a fost întocmită în baza unui șir de lucrări care abordează, într-o măsură mai mare sau mai mică, subiectul fenomenului migrației. Acestea mau ajutat mult la elaborarea acestei lucrări, principalele idei și aspecte, reflectându-se în monografiile, articolele și documentele folosite.
Declarația Universală a Drepturilor Omului, care a avut o mare însemnătte atunci când am cercetata aspectul migraționist din perspectiva respectării drepturilor omului, în special dreptul omului de a se mișca liber în orice loc din lume pe care îl consideră prielnic de a își desfășura viața.
Migration profile of the Republic of Moldova, este o monografie elaborată de OIM în 2012, care reflectă toate aspectele migrației în Republica Moldova din care am reușit să deduc cum acestea influențează relațiile RM cu alte state.
The Republic of Moldova and the migration. Migration and it’s risks and opportunities for the European Union de Anna Stemmer, este un articol ce mi-a oferit analiza acestei probleme în Republica Moldova din perspectiva unui cercetător străin, și anume din Uniunea Europeană.
Suportul metodologic al cercetării. Elaborarea unei lucrări în care se analizează un fenomen prezent într-un stat, în cazul de față problema migrației, necesită utilizarea unui complex de metode teoretico-științifice. Aceste metode facilitează cumulul de informație și structurarea acesteia. Printre cele mai întâlnite metode folosite la elaborarea și ghidarea lucrării se enumeră:
metoda istorică, cu ajutorul căreia am reușit elucidare cauzelor și conde migration. Migration and it’s risks and opportunities for the European Union de Anna Stemmer, este un articol ce mi-a oferit analiza acestei probleme în Republica Moldova din perspectiva unui cercetător străin, și anume din Uniunea Europeană.
Suportul metodologic al cercetării. Elaborarea unei lucrări în care se analizează un fenomen prezent într-un stat, în cazul de față problema migrației, necesită utilizarea unui complex de metode teoretico-științifice. Aceste metode facilitează cumulul de informație și structurarea acesteia. Printre cele mai întâlnite metode folosite la elaborarea și ghidarea lucrării se enumeră:
metoda istorică, cu ajutorul căreia am reușit elucidare cauzelor și condițiilor în care a apărut și s-a dezvoltat fenomenul migrației în Republic Moldova;
metoda comparativă, prin intermediul căreia a fost posibilă compararea procesului migraționist ce are loc la noi în țară și cel care se manifestă în alte state sau de ce nu, la nivel global;
metoda analitică, necesară în elaborarea oricărui studiu; analiza evenimentelor legate de migrație, desfășurarea acestora pe teritoriul Republicii Moldova și cum se manifestă în diferite situații sau ce forme pote să ia un astfel de fenomen;
metoda inducției și deducției, utilizarea eficientă în cadrul acestei lucrări, în care se observă o trecere de la abordare problemei migrației în general la abordarea problemei din Republica Moldova, și respectiv la influența acesteia în cadrul relțiilor dintre RM și Federația Rusă și UE;
metoda sistematizării, grație căreia, materialele cu privire la fenomenul migrației au fost clasate și sistematizate după criteriul tematic și într-o ordine constructivă.
Conținutul lucrării. Lucrarea conține 54 de pagini, dintre care 51 sunr de text, este structurată în trei capitole, la rândul lor din câte două subcapitole fiecare, fiind precedate de Indtroducere și urmată de Concluzii. Textul de bază este însoțit, în conformitate cu rigorile științifice, de Cuvinte-cheie și Bibliografie.
Cuvinte – cheie: migrație, Republica Moldova, Rusia, UE, beneficii, aspecte economice, aspecte politice, costuri, dezvoltare, politică migrționistă, drepturil omului.
PROBLEMA MIGRAȚIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
I.1. Migrația forței de muncă din Moldova: starea de fapt
Migrația din Republica Moldova este un fenomen relativ recent, deoarece adevărata oportunitate pentru oamenii țării noastre de a părăsi țara a fost doar după căderea ,,Cortinii de fier” și după obținerea independenței [4]. Cu toate acestea mulți cetățeni și-au folosit șansa și au părăsit baștina. Factorii economici, politici și cei sociali sunt principalii ce au influențat creșterea și dezvoltarea acestui fenomen. Această scurgere imensă a foței de muncă a dus la scăderea producției, creșterea presiunilor sociale, distrugerea familiilor, schimbări demografice, precum și modificări în întreaga structură politică.
Migrația nu este o problemă tocmai nouă pentru Republica Moldova, dar este una destul de încărcată. Majoritatea emigranților pleacă din motive economice. Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa și se clasează pe locul 99 din 169 cele mai sărace țări din lume. Cu toate că aceasta constituie una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă țara la ora actuală, nu există o cifră exactă ce ar reflecta numărul persoanelor ce sunt plecate și lucrează peste hotarele țării. Unul din motivele lipsei de informație în acest domeniu este absența datelor relevante pe termen lung referitoare la procesul de emigrare. Persistă, la fel, și un neajuns al unui control efectiv guvernamental asupra graniței de est a țării. Acest fapt se datorează conflictului înghețat din Transnistria ce încurajează activ migranții să traverseze frontiera de est și astfel se falsifică numărul persoanelor ce traversează cu adevărat frontiera. Guvernul Republicii Moldova, de asemenea, nu dispune de nici o informație ceea ce ține de migrația din Transnistria, așa cum această regiune nu a fost sub controlul autorităților de la Chișinău din 1992. Din această cauză majoritatea sondajelor și analizelor exclud informația referitoare la Transnistria.
În principal migrația în Republica Moldova a început după criza regională din 1998 dar a accelerat mult în ultimii 5 ani. În timp ce 29 la sută din migranți au plecat peste hotare pentru prima dată între anii 1999 – 2001, 54 la sută au părăsit țara între anii 2002 – 2004 [5]. Astfel 83 la sută dintre migranți au plecat pentru prima dată după anul 1998. Emigrarea masivă și accelerată de la sfârșitul anilor 1990 nu este doar din cauza factorilor ce ,,împing”, asociați cu criza din 1998 sau lipsa de locuri de muncă din anii recenți; unii factori de atracție au fost deasemenea în joc. Mulți migranți au ales să plece anume pentru a-și satisface nevoile economice de bază. Pentru 44% dintre aceștia, obiectivul prrincipal este de a face destui bani pentru a satisface nevoile curente de consum( de exemplu produse alimentare, haine, mărfuri de uz casnic de bază), în timp ce 21 la sută au enunțat drept scop al părăsirii țării, câștigul banilor pentru rambursarea datoriilor.
În prezent migrația poate fi clasificată în 3 grupuri: a) Migrație Internațională de scurtă durată ( CSI); b) Migrație internațională de lungă durată ( UE); c) Migrație internatională legală de lungă durată spre SUA și Canada [19, p. 9].
Migrația din Moldova este alcătuită din partea economic dinamică a cetățenilor. Un alt aspect este și vârsta tânără a migranților, asfel Moldova pierde contingentul profesional în toate sferele serviciilor, agriculturii și a tuturor locurilor de muncă din țară.
Cu o populație de aproximativ 3.5 milioane de oameni, Republica Moldova are unul dintre cele mai înalte nivele ale procesului migrațional din lume. O mișcare emigrațională în masă a început la sfârșitul anilor 1990 și a ajuns la cel mai înalt nivel la sfârșitul anului 2005, cu aproximativ 400,000 de oameni ce au parasit țara. Organizația Internațională pentru Migrație estimează, însă cifra la 600,000. OIM, la momentul actual colaborează cu Republica Moldova pentru a îmbunătăți sursele și prelucrarea datelor relevante, în scopul de a obține o imagine mai clară, folosind Profilul Migrațional Extins.
Începând cu anul 1999 au fost două mari valuri migraționale importante, una în direcția țărilor CSI ( în principal Federația Rusă – în jur de 60 la sută) iar cealaltă spre Uniunea Europeană ( în special Italia, Spania, Portugalia, România și Franța) [19, p. 11]. Studiile sociologice realizate între 2004 și 2008, au confirmat faptul că aprope unul din trei cetățeni ai Republicii Moldova, apți de muncă, este implicat în procesul de migrație într-un fel sau altul. Conform Biroului Național de Statistică, în urma ultimului recensământ efectuat pe teritoriul Republicii Moldova, aproximativ 329 108 din cetățenii RM sunt plecați peste hotare. Această cifră, cu toate că este una din 2014 nu reflectă nici pe departe realitatea. Conform unei estimări a Biroului Național de Statistică din anul 2009, la finele anului 2009 numărul persoanelor plecate peste hotare era de 683 631. Aceste cifre sunt, desigur unele subiective, deoarece mulți dintre cetățenii țării sunt peste hotare ilegal, și respectiv nu se cunoaște careva infomație ce ar putea reflecta realitatea.
Există multe motive pentru care oamenii aleg să migreze. Unul dintre acestea este migrația pentru a găsi un loc de muncă. Migrația forței de muncă se referă la migrația într-o țară sau dintr-o țară în scopul de a se angaja în străinătate, în țara care nu este locul de origine a migrantului. Adepții unei astfel de migrații au o tendință puternică de a se muta în țările sau orașele mai mari. Trei pătrimi din migranții moldoveni care au plecat să caute un loc de muncă trăiesc acum în 10 orașe mari, printre care sunt Moscova, Roma, Istambul și Odesa. Factorii ce i-au împins pe moldoveni să migreze pentru a găsi un loc de muncă includ politica instabilă și cei economici ce au dus la creșterea numărului tinerilor neangajați, venituri joase și standarte de viață joase. Colapsul Uniunii Sovietice a fost cauza ce i-a determinat pe moldoveni să migreze și să fie în continuă cautare a unui mod de viața mai bun, deorece situația economică a Republicii Moldova practic nu poate exista fără un suport din exterior. Populația rurală a Republicii Moldova se bazează se pe cooperarea pentru dezvoltare. În multe sate din sudul Moldovei există insuficiența sau chiar lipasa lucrurilor esențiale, necesare zi de zi, cum ar fi hrana, apa potabilă sau înbrăcămintea. Numărul persoanelor ce caștigă doar un dolar pe zi sau chiar mai puțin a crescut considerabil odată cu prăbușirea URSS.
Două treimi din migrații moldoveni sunt bărbați și o treime sunt femei, dar procentul femeilor ce părăsesc țara este în creștere. O consecință a acestui fenomen este că mulți copii ai migranților devin neglijați, ca urmare a șederii de lungă durată în străinătate și multe familii consideră că este greu de a supraviețui presiunii, cu toate că în multe cazuri unul dintre parteneri este susținut financiar de către celălalt [31]. În tabelul de mai jos voi prezenta orașele cele mai des alese de moldoveni pentru muncă și trai și voi reflecta numărul si procentajul fiecarui oraș respectiv.
Bărbații ce caută un loc de muncă preferă Rusia, Ucraina, Spania și Potugalia, unde deobicei se angajează în domeniul construcțiilor. De cealaltă parte, femeile tind spre locurile de muncă din Italia și Turcia [11, p. 7] unde lucrează în serviciile domestice sau căminele pentru bătâni. Mulți cetățeni ai Republicii Moldova cred că numărul celor ce vor părăsi țara pentru a găsi un loc de muncă va crește semnificativ, indiferent de modificările factorilor demografici, cifrele PIB-ului sau de sumele de bani trimiși acasă.
Principalul motiv care îi face pe oameni să emigreze este venitul lunar mic, care în 2011 constiuia 180 euro. Cele mai bine plătite locuri de muncă sunt în sfera bancară și sectorul financiar, iar cele mai prost plătite sunt cele din domeniul agriculturii și cel silvic, asta în ciuda faptului ca suntem o țară agricolă. Aproximativ jumătate din venitul unei familii se cheltuie pe mâncare, aceasta fiind extrem de scumpă în comparație cu veniturile lunare.
Pe lângă cei care părăsesc țara legal și despre care se cunosc unele date, există și cei care se află pete hotare ilegal, fie că de bună voie, fie că sunt victimile traficului de ființe umane. Biroul Național de Statistică estimează că majoritatea migranților lucrează peste hotare fără contract de muncă, ceea ce denotă nivelul înalt al migranților ce lucrează ilegal peste hotare. Presiunile mari ale migrației în Republica Moldova denunță faptul că această țară mică are o problemă semnificativă cu traficul de ființe umane, o problemă ce în ultimii 10 ani a crescut în importanță semnificativ. Sărăcia forțează o mulțime de femei să meargă în jos către migrația ilegală și ca rezultat, victimile traficului cu ființe umane crește anual pe întreg globul pământesc, și cu toate acestea nimeni care lucrează în domeniul crimei organizate nu poate prezenta o cifră reală ce ar reflecta numărul real de victime. Republica Moldova este un exemplu corespunzător care arată că migrația și traficul cu ființe umane sunt intr-o legătură strânsă. Atunci cand traficul de femei, ca fenomen, este analizat din punct de vedere a țărilor furnizoare, tranzit și destinație, atunci Republica Moldova, România și Ucraina sunt țările de top furnizoare din Europa de Est. Sărăcia și mizeria sunt factorii comuni ai tuturor țărilor furnizoare. În cele mai multe cazuri, femeile din Republoca Moldova ce sunt victime ale traficului sunt deja victime ale condițiilor dificile ce persistă în țara din care provin. Conform Ministerului Afacerilor Interne, femeile și fetele moldovence, deobicei ajung în special în cinci regiuni ale globului unde sunt exploatate [9, p. 6]:
Turcia, Cipru, Grecia, Siria, Liban, Israel, Emiratele Arabe Unite
România, Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Republica Cehă, Polonia
Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Albania, Kosovo, Muntenegro, Serbia
Italia, Franța, Portugalia, Germania
Federația Rusă
Mulți oameni asociază traficul de ființe umane cu fete sau femei ce sunt luate forțat din țara lor și sunt obligate să se prostituieze forțat, dar acest fenomen este mult mai complex. Alături de traficul cu ființe umane, comerțul cu organe umane este o problemă pe care trebuie concentrată toată atenția. Conform Ministerului Afacerilor Interne, curent în satul Mingir locuiesc 30 persoane care au doar un singur rinichi, iar în area apropiată mai sunt cel puțin 20 cu aceeași caracteristică. Și acestea sunt doar cazurile care au fost înregistrate oficial [9, p.4].
Astfel, lupta cu migrația ilegală a devenit o problemă pentru autorități și o temă de dezbatere pentru sursele media. Principalul aspect al dezbaterilor este numărul brusc în creștere a persoanelor ce aleg să migreze ilegal într-o țară atât de mică. Majoritatea migranților care curent nu au reședință legală, au plecat inițial legal dar și-au pierdut acest statut juridic după ce s-au angajat la muncă sau au stat în țara respectivă după termenul limită prevăzut de viză. Țările UE sunt gazda a celui mai mare număr de moldoveni stabiliți ilegal. Pentru mulți moldoveni, încălcarea legii este prețul pe care trebuie sa îl plătească ca să muncească peste hotarele țării. De cele mai multe ori aceștia nu au posibilitatea de a călători, de a sta și de a munci legal în țările pe care le aleg ca destinație. În medie, pe un migrant îl costă aproximativ 500 euro pentru a primi un permis de muncă, viză și toate actele necesare pentru țara sa gazdă. Migrația în Federația Rusă în genere costă 80 euro, ceea ce explică numărul mare de migranți ce aleg această țară ca destinație. Viza în sine, deobicei, este cea mai mică parte din costul călătoriei. O viză turistică pentru țările Uniunii Europene costă de la 35 euro în sus ce poate fi obținută la Centrul Comun pentru Aplicare la Viza de la ambasada Ungariei. Costurile de trai și riscurile implicate în lucrul ilegal în Rusia sunt mult mai mici decât în țările UE, dar câștigurile potențiale din UE sunt semnificativ mai mari.
Diferite trasee rutiere sunt folosite pentru migrația ilegală și acestea sunt în permanentă schimbare în dependență de schimbările și situația internă din Republica Moldova [15, p. 4]. Există diverși factori ce influențează alegerea traseului, de la factorii geografici, prezența anchetatorilor vamali, încercările de a minimaliza controlul pașapoartelor, pocedurile de acordare a vizei și existența rețelelor sociale și migraționale. Unul din principalele trasee alese pentru migrația ilegală este acela ce include tranzitul prin Ucraina. Conform studiilor specialiștilor aproximativ 60 – 70 % din traseele migranților ilegali sunt prin Ucraina [15, p.5]. O alternativă pentru moldoveni de a munci in UE este ajungerea în România ca turist și apoi de a munci acolo sau în alte țări UE ilegal. Rețele sociale extinse în afara Republicii Moldova asigură ca moldovenii ce părăsesc țara să poată să găsească locuri de muncă, mulți dintre aceștia obținând sprijinul membrilor familie, rudelor sau prietenilor ce se află deja acolo. Cu toate acestea, problemele cu autoritățile locale și lipsa cunoașterii limbei locale poate face viața unui migrant moldovean foarte dificilă peste hotarele țării sale.
Structura economică și demografică a Republicii Moldova o face candidatul perfect al posesoarei unui nivel înalt al migrației. Nu numai că are cea mai mare pondere a populației non-urbane în Europa și fosta Uniune Sovietică, cu excepția a trei țări din Europa centrală, dar densitatea sa este a doua după un grup de state înalt dezvoltate din Europa de Vest, Polonia și Republica Cehă din Europa Centrală și Armenia, ca stat din fosta Uniune Sovietică. Înainte de independență, un procent ridicat de moldoveni au trăit în comunități rurale, bazându-se pe relațiile economice în cadrul Uniunii Sovietice. Destrămarea acestor legături și șocurile relevante care au urmat au generat exces de forță de muncă și un proces dureros de vărsare de muncă, care nu ar fi atât de ușor de absorbit într-o țară caracterizată prin densitate mare a populației și cu un singur capital – Chișinăul, fiind unicul capabil să ofere locuri de muncă eventualilor migranți. Acești factori structurali au fost exascerbați de existența mai multor orașe mici a căror bunăstare economică era bazată pe o singură interprindere mare. Aceste întreprinderi nu au fost competitive și în curând au devenit inactive, conducând populația spre sărăcie. În 2002, 63 la sută din locuitorii orașelor mici erau săraci, comparativ cu 52 la sută din populația mediului rural și 29 la sută din populația care locuiau în orașele mari ( Banca Mondială 2004) [5, p. 15].
Dacă să clasificăm migranții după nivelul educației pe care îl au, putem observa următorul lucru: migranții cu studii preuniversitare aleg ca destinație țările membre CSI, în special Federația Rusă și Ucraina, iar cei cu studii superioare aleg țările mai dezvoltate, adică țările membre ale UE, acolo unde salariile sunt mai mari.
Un aspect tot mai des cercetat în Republica Moldova, referitor la fenomenul migrației sunt remitențele. Fluxul de transferuri bănești de peste hotare a demonstrat o creștere constatntă începând cu anul 1999. Conform Băncii Naționale a Moldovei, remitențele de la migranții de peste hotare au cuprins suma de 89,62 milioane de dolari SUA în 1999, ajungând la 1.660,09 milioane dolari SUA în 2008 [19, p. 13]. Calcule oficiale ale fluxului de remitențe sunt probabil subestimate, din cauza unei cote considerabile de fluxuri neoformale, care nu sunt raportate în mod corect și sunt greu de măsurat.
Un lucru îngrijorător este exodul de specialiști dintr-о serie de sectoare ale economiei naționale, ceea ce а cauzаt fenоmenul de exоd intelectuаl din țаră. Din cei care pleacă, intelectualii reprezintă un procent destul de mare; înainte ca să migreze aceștia ocupau funcții ca ingineri, medici, profesori, juriști sau economiști. Instabilitatea economică și politică a crizelor, sărăcia și standartele scazute de trai, șomajul și salariile mici, protecția socială neadecvată și oportunitățile limitate de trai au determinat populația să migreze. Fenomenul de exod intelectual a început o dată cu liberalizarea sistemului sovietic, care a afectat în mare parte ramura cercetărilor științifice și a dezvoltării. O mare parte a moldovenilor cu calificare înaltă sunt supuși descalificării profesionale atunci când migrează, fiind de multe ori angajați la munci de calificare joasă sau necalificate. Exodul intelectual din Moldova nu devine neapărat un câștig intelectual pentru țările de destinație, dar mai mult o irosire a intelectualității migranților. Totuși, migranții moldoveni cu calificare înaltă câștigă mult mai mult din munci cu statut jos peste hotare, decât ar fi posibil dacă și-ar urma carierele în țara lor de baștină. Acest tip de exod al ,,creierelor” ar putea, de asemenea, deveni o problemă pentru Federația Rusă și UE. Ambele părți au un interes vădit în aceea ca elita țărilor sale vecine sa stea acolo unde sunt, acesta fiind un mijloc bun de a menține stabilitate în regiune. Federația Rusă și într-o oarecare măsura Uniunea Europeană, continuă să acționeze în calitate de mediatori și garanți ai păcii în conflictul transnistrean. În prezent există două tipuri de migrație a elitei din Republica Moldova: prima grupă este alcătuită din migranți ce sunt finanțați de fundațiile și companiile de peste hotare. Acesta include academicieni, studenți talentați, sportivi de top și manageri de intreprinderi multinaționale. Numărul persoanelor din această categorie, este oarecum, destul de mic și depind de asistență financiară sau școlarizare. A doua grpă este alcătuită din oamenii care sunt apți să își finanseze șederea în țara care doresc să plece. Acest grup inlcude clasele ce dispun de bani, dar sunt în căutarea unei educații mai bune sau oportunități pentru dezvoltarea carierei personale și prin urmare tind să migreze fie spre Federația Rusă ( personae vorbitoare de limbă rusă ), fie în Europa ( mai ales în Germania, Marea Britanie sau România ) [28, p. 48]. Mulți tineri sau specialiști înalt calificați se stabilesc în aceste state, obțin un loc de muncă sau se angajează desinestatător. Acesta este un dezavantaj pentru Republica Moldova, unde există o necesitate însemnată de tineri specialiști. Aceștia sunt exact acei specialiști care au întors spatele patriei lor, deoarece, urmând marele număr de emigranți, au părăsit țara după colapsul Uniunii Sovietice, iar acum există un număr mic de profesori, invățători sau cercetători care să se pună deacord cu condițiile nesatisfăcătoare care sunt prezente în universitățile sau centrele de cercetare din Moldova. Astfel, cu toate că numărul persoanelor ce sunt considerate membri ai elitei țării, care părăsesc țara este totuși destul de mic, aceasta reprezintă o problemă destul de mare pentru Republica Moldova. În Moldova există multe locuri pentru specialiștii înalt calificați, dar nu există suficiente fețe tinere ce ar dori să le ocupe. Salariile mici în rândul cadrelor didactice, a profesorilor universitari sau ai școlilor profesionale, a făcut ca lumea să opteze pentru alte munci fie în industrie, fie peste hotarele țării, ceea ce a generat în genere lipsa acestor specialiști, dar și a materialelor necesare acestora. Aceasta înseamnă ce este foarte greu pentru persoanele cu venituri mici să obțină sau să beneficieze de orice fel de procese sociale prin intermediul studiilor sau formării profesionale.
Există în ultimii ani o nouă formă de migrație, și anume migrația au – pair [28, p. 53]. În timp ce pentru mulți oameni acest tip de migrație reprezintă o modalitate pemtru tineri de a avea un schimb extracultural sau de a își îmbunătăți aptitudinile lingvistice timp cât stau la familia gazdă din țara respectivă, pentru mulți aceasta reprezintă o modalitate de a intra legal și de a ședea legal într-o țară a Uniunii Europene pe un termen de un an. Dintr-o varietate de motive mulți migranți de acest tip cred ca ar fi posibil să își prelungească sejurul în țara respectivă. Unii doresc să studieze acolo sau să facă careva cursuri în ceea ce îi interesează, iar unii încearcă să se rupă de la regulile tradiționale ale angajării ce sunt în dependență de gen sau de statutul social. Mulți tineri moldoveni cu perspective limitate văd în acest tip de migrație unicul mod prin care se poate ajunge în UE pe cale legală, cu scopul de a își îmbunătăți starea financiară și culturală, ca mai apoi să fie capabili să aspere la perspective mult mai înalte. Mulți tineri care aleg această cale o fac cu scopul de a își asigura viitorul singuri. Este foarte posibil ca aceștia să obțină o prelungire a vizei pentru a mai ședea încă un an în UE, în caz că aceștia studiază, fac voluntariat sau se căsătoresc.
Migrația circulară este un tip de migrație în care migranții își păstrează casele lor, în țara lor de origine, dar se mute în mod regulat în altă țară pentru diferite perioade de timp pentru a face afaceri sau la locul de muncă. Posibilitățile acestui tip de migrație au crescut pentru cetățenii Republicii Moldova, odată cu aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Migrația circulară este posibilă fie prin intermediul vizei sau a permisului de muncă, fie se face pe cale ilegală. În cazul din urmă, majoritatea migranților ajung la destinație prin intermediul vizei turistice, care le permite să viziteze dar nu să lucreze. Migrația circulară nu este însă bine definită și nu este clar ce constituie aceasta. Aceasta include persoane care stau în alte țări pentru câteva luni, dar la fel îi include și pe cei care stau doar cateva zile, o săptămână de lucru, dar care fac asta în mod regulat. Mulți moldoveni cărora li se permite să călătorească fără viză în UE, deobicei sunt cei care dețin pașaport românesc, deseori călătoresc în țări precum Germania sau Olanda, pentru a procura automobile folosite, cu scopul de a le vinde în Moldova. De multe ori aceste călătorii sunt combinate si cu transportul de pasageri care desigur este contra plată. Indiferent dacă au nevoie de o viză sau nu, mulți moldovenii din mediul rural pleacă peste hotare la muncă la ferme ( de multe ori în Anglia, Germania, Italia sau România). Majoritatea femeilor din Republica Moldova, ce nu au un serviciu, si sunt peste 40 de ani, caută locuri de muncă în mediul domestic sau lucrează ca îngrijitori la aziluri sau case de bătrâni. În 2007, Ambasada Statelor Unite ale Americii a eliberat aproximativ 5000 de vize, în legătură cu popularul program de Work and Travel [28, p. 53]. Acest program oferă posibilitate studenților de a căpăta experiență în muncă, în SUA, pe perioada vacanței de vară. Aproximativ 40 % din cei care pleacă, stau pe terotoriul SUA mai mult decât termenul prevăzut de viză, iar 20% nu se mai întorc în Moldova, în ciuda faptului că întoarcerea în Moldova este obligatorie înainte ca termenul din viza să expire [28, p. 48]. Pentru a evita pe viitor asemenea situații, Guvernul Republicii Moldova, a indtrodus în octombrie 2009, un plan de acțiune economic, pentru a încuraja muncitorii sezonieri să se întoarcă acasă. Prin aceasta se speră că cei ce se vor întoarce acasă, vor compensa insuficiența de muncitori calificați.
După cum am văzut și mai sus aspectul general referitor la fenomenul migrației în Republica Moldova este unul destul de îngrijorător. Cu așa indici, și cu așa aspecte ale societății moldovenești, ne clasăm în topul țărilor ce au probleme serioase cu acest fenomen ce persistă în toată lumea.
I.2. Analiza problemei migrației în relațiile RM cu Rusia și UE
ca experiență de cercetare în cadrul studiilor de licență
Problema migrației este un fenomen ce nu poate fi evitat în cadrul studiilor de licență pe care le-am urmat, aceasta denotând multe aspecte ale societății noastre, a relațiilor cu alte state, dar și a securității naționale, dar și regionale. Din pespectiva relațiilor Republicii Moldova cu Federația Rusă și cu Uniunea Europeană, migrația este un aspect important, deoarece anume de aceste relații depinde procesul migrațional, beneficiile acestuia, desfășurarea și perspectiva migranților. Ca să urmăim și să înțelegem problema din perspectiva relațiilor stabilite între acestea trei, trebuie mai întâi să cunoaștem careva aspecte specifice a fiecăruia în parte, lucru ce am putut să îl asimilez și să îl înțeleg pe parcursul a trei ani de studii la facultatea pe care o urmez. Voi încerca în continuare să redau aceste aspecte și să accentuez rolul acestor relații în desfășurarea procesului migrațional.
Republica Moldova este o țară mică, în curs de dezvoltare, cu o mulțime de probleme interne, atât de ordin social, cât și de ordin economic și politic. Ea s-a desprins de la un imperiu nu cu mult timp în urmă, dar totuși a trecut ceva timp. De la declararea independenței au trecut 23 de ani, timp în care schimbările ce au avut loc nu au dus spre un progres, ci dimpotriva, la un regres pe plan social și politic. Cu toate că se simte o modernizare a societății în domeniul tehnologic, informațional sau media, situația în Republica Moldova este una deplorabilă, cu un nivel al sărăciei ridicat, cu lipsa unui interes național, și cu o fărâmițare a societății cu caracter etnic, lingvistic sau politic. Poziția internațională a Republicii Moldova este și ea una nu tocmai bună. Aceasta se află la intersecția intereselor marilor puteri, o zonă bufer, prin care se strecoară toate marile interese geopolitice ale Federației Ruse, Uniunii Europene, chiar și ale Statelor Unite ale Americii sau ale Chinei. Situație internă este însă factorul ce determină populația să părăsească țara cu scopul găsirii unui loc mai prielnic pentru o viață liniștită și cât de cât îndestulată. Prolema Republicii Moldova este aceea că nu există o omogenizare a societății. Diversitatea etnică și lingvistică pe care o avem nu ne face o societate multinațională în care interesul național este unul, ci o țară multinațională în care fiecare grup etnic sau lingvistic are scopul și interesul său. Există o autonomie în cadrul statului în care interesul este unul, de a menține relațiile cu Federația Rusă, există o regiune separatistă, care își dorește același lucru, există o societate divizată în partea dreaptă a Nistrului în care cineva vrea unire, cineva suveranitate, cineva se orientează spre Federația Rusă, careva spre Uniunea Europeană. Nu există interes național, nu există integritate națională și spiritul de o singură națiune este unul ce lipsește. Problema identitară în Republica Moldova a apărut odată cu destrămarea URSS, iar generațiile ce au fost contemporane regimului sovietic, cele care nu sunt familiare cu sistemul sovietic, dar și cei ce reprezintă minoritățile sunt într-o permanentă căutare, dar și confruntare asupra problemii identității. Din toate aceste aspecte, provin și problemele de ordin politic, în care interesele tot sunt divizate în conformitate cu cele trei grupuri, dar și problema corupției, care alături de fenomenul migrației, este una din problemele cele mai grave din Republica Moldova. Corupția este la momentul actual poblema și aspectul care nu permite Republicii Moldova să cunoască o dezvoltare demnă unui stat european, și care nu ne permite integrarea în structurile internaționale ce activează cu acest scop, de a menține bunăstarea în statele membre. Au crescut generații întregi care au deprins acest viciu, de a da mită, și de a lua mită, ceea ce ne plasează în locurile de top referitaore la cele mai corupte țări ale lumii. Totul se face pe interes personal și nu pe unul național, așa cum ar trebui să fie într-un stat democartic și posper. Problema societății noastre este că populația încearcă să scape de toate aceste aspecte prin cel mai ușor mod – de a pleca din țară și de a nu se mai întoarce. Dar și aici lumea migrează tot în conformitate cu interesul sau abordarea care a avuto aici. Cei care erau orientați spre Federașia Rusă tot acolo migrează, cei care optau pentru unire sau pentru integrare europeană, pleacă spre vest, de unde marea majoritate nu se mai întorc. Modul de migrare, beneficiile de care dispun cetățenii noștri acolo, dar și tratamentul de care au parte, depind mult de relațiile stabilite dintre Republica Moldova și statele spre care pleacă majoritatea cetățenilor. O mare majoritate pleacă spre Federația Rusă, ceea ce se explică prin nostalgia pe care o au majoritatea moldovenilor după Uniunea Sovietică și modul de viață din cadrul sistemului sovietic comunist.
Federația Rusă, fiind moștenitoarea marelui Imperiu Sovietic, este destinația principală a moldovenilor, iar acest luru este explicabil. Dacă să analizăm bine caracteristicile rușilor și natura acestora, putem bine observa de-a lungul istoriei caracterul de dominator pe care l-au avut tot timpul. Fiind membre ale aceeași organizații regionale – CSI – Republica Moldova și Federația Rusă au stabilit relații bilaterale exact după declararea Independenței Republicii Moldova, la 27 august 1992. Moldova fiind o țară post sovietică, aflarea sa sub influența Federației Ruse este un lucru inevitabil, cu atât mai inevitabil cu cât însăși Moldova nu a dorit ieșirea de sub această influență. Vorbind despre aceasta mă refer la imediatele relații ce au fost stabilite cu Federația Rusă, mă refer la principala piață de desfacere a Republicii Moldova, și la principala destinație a migranților moldoveni. Trebuie aici să vorbim și despre numărul mare de ruși care sunt în Republica Moldova, ceea ce face ca societatea să fie desigur divizată. Moscova este privită de unii moldoveni ca cel mai atractiv oraș, și cel mai convinabil de ajuns și de trăit acolo. Din studiile mele de licență am reușit să identific multe aspecte ale politicii externe a Federației Ruse. După destrămaea Uniunii Sovietice, Federația Rusă înceacă să mențină fostele republicii, su influenșa sa, astfel formându-și geostrategia sa regională. Cu toate că în majoitatea cazurilor i-a reușit, cum ar fi cayul Armeniei sau Republicii Moldova pentru o perioadă, nu toate țările s-au lăsat atât de ușor influențate. Cel mai bun exemplu și pentru noi și pentru alte țări, sunt țările baltice. Acolo există spiritul național, și interesul național. Prin aderaea la UE țările baltice au demonstrat că scopul național este ușor de realizat, prin muncă și dacă acesta există cu adevărat. Fiind o țară care am fost mult timp, în diferite perioade sub dominația rusă, este evident că legătura cu Federația Rusă va fi greu de rupt, iar nostalgia moldovenilor pentru Uniunea sovietică va fi greu de înlăturat din mentalitatea poporului.
Toate aptitudinile pe care le-am deprins în scopul de a analiza această temă, sunt desigur de la lecțiile pe care le-am urmat la facultate. De asemenea am abordat acest subiect și la cele trei conferințe anuale la care am participat în cadrul Facultății de Relații Internaționale, Științe politice și Jurnalism, și anume Sympossia Studentium. În primul an am elaborat o lucrare în care am relatat problema migrației ca aspect general și ca problemă primordială a țării. În al doilea an am realizat un articol cu referire la misiunea OIM în Republica Moldova, iar toate cele expuse în articol le-am asimilat în cadrul disciplinelor, în special cele de ,,Teoria Relațiilor Internaționale” și în cadrul cursului de ,,Istorie a Diplomației” unde am invățat să analizez aspectele ce sunt puse în față, și am asimilta metodele de percepere ale fenimenelor ce se realizează într-un stat.
În cadrul cursului din anul III de ,,Uniunea Europeană” am ânvățat ce poate să ofere Uniunea Europenă statelor ce se află într-o strânsă cooperare dar nu sunt membre, și cum poate să influențeze toate beneficiile pe cae le ofera UE asupra fenomenului migrației și asupra celor care pleacă în această diecție pentru a găsi sprijinuș negesar.
La fel cursul de „ Geopolitică” m-a inițiat în această problemă din perspectiva influenței și atragerii în zona de influență a unui sau altui stat, iar migranții subt cel mai slab aspect prin care cineva poate să manipuleze starea și acțiunile pe care le face un stat.
Nu în ultimul rând trebuie să menționez cursul de ,,ONU” în cadrul căruia am abordat cele mai recente probleme ale lumii contempoane și am analizat condițiile în care tebuie păstrată securitatea și pacea regională și globală. Fenomenul migrației a fost abordat atunci cand am vorbit despre Declarația Universală a Drepturilor Omului și despre Înaltul Comisariat pentru Refugiați. ONU este cea mai competentă și cea mai inițiată organizație internațională, aptă să analizeze această problemă pe îndelete și are cele mai multe progrfame și proiecte în această direcție, multe dintre ele fiind implimentete și în Republica Moldova.
Toate aptitudinile pe care le-am asimilta cu scopul de a elabora această lucrare sunt desigur din anii de facultate, care au avut un program disciplinar ce m-a inițiat în acest domeniu și desigur de la profesorii acestor discipline care știu cel mai bine cum să ne ghideze spre cele mai bune realizări.
O contribuție la elaborarea și cercetarea temei a avuto, desigur și stagiul de practică, care m-a pus față în față cu spcialiști sau personalități ce sunt legați de această temă într-un fel sau altul. Lucrul cu chipa Asociației pentru Politică Externă (APE) a fost cea mai bună oportunitte de a interacționa cu astfel de persoane. La Forumul Moldova-Uniunea Europeană, la care m-am aflat în perioada stagiului de practică, am reușit să dialoghez cu un reprezentant al Suediei, căruia i-am adresat întrebări la capitolul siluționării acestei probleme și cum vede dumnealui viitorul Republicii Moldova vis-a-vis de fenomenul migrației. La fel am discutat și cu reprezentantul Slovaciei la capitolul procesului de mobilizare, ce tot implică direct fenomenul migrației.
Astfel spus, studiile de licență pe care le urmez și stagiul de practică, mau ajutat nemijlocit la elaborarea acestei lucrări, formându-mi toate aptitudinile necesare și acumulând informația dorită.
II. COOPERAREA RM CU PARTENERII STRĂINI ÎN PROBLEMA MIGRAȚIEI
II.1. Migrația forței de muncă din Moldova în statele UE: costuri și beneficii
Deși majoritatea migranților moldoveni preferă ca destinație pentru muncă Rusia și doar o cincime din ei pleacă spre UE, numărul migranților moldoveni ce pleacă spre țările memmbre ale Uniunii Europene a crescut semnificativ odată cu aderarea României la UE în 2007. Pentru unii, plecarea temporară spre Fedeația Rusă este o sursă de venit pentru o eventuală plecare permanentă în UE. Italia, Portugalia, Franța, Spania, Grecia și România sunt toate destinații populare pentru migranții moldoveni, datorită proximității lor geografice, salariului mai mare, posibilitatea de a trăi în apropiere de alți vorbitori ai limbilor romanice sau langă compatrioți sau rude.
Italia, care are cel mai mare număr de migranți de muncă, este a doua destinație preferată a moldovenilor. Conform datelor guvernului italian, 132000 de moldoveni trăiesc legal pe teritoriul statului italian [28, p. 56]. Dacă adăugăm la aceștia toți migranții ce se află acolo ilegal și toți cei ce se află în teritoriu în baza pașaportului român, probabil cifra ar ajunge în jurul la 200000. Economia neagră a acestor țări membre ale UE a fost deasemenea un factor importannt ce a cauzat creșterea semnificativă a numărului de migranți din Moldova.
Plecarea la muncă în țările membre ale Uniunii europene însumează o serie de beneficii de care au parte muncitorii de acolo, dar necesită și o serie de costuri pe care trebuie să le suporte tot ei. Un mare plus la amplificarea acestui fenomen l-a constituit regimul liberalizat de vize. O dată cu intraea în vigoare a acestuia moldovenii pot pleca în țările UE cu pașaportul moldovenesc biometric, pe un termen de 90 de zile. Călătoria fără bariere este o unealtă puternică care, înafară de implicațiile economice, este în stare să schimbe atitudinile politice și preferințele geopolitice ale cetățenilor. Dar există desigur și riscuri care trebuie luate în calcul. Un regim liberalizat de călătorii are beneficii esențiale atât pentru Republica Moldova, cât și pentru UE. În acealsși timp, acest proces ar putea avea anumite riscuri, de care ar trebui să fie conștiente ambele părți și, respectiv, să găsească moduri de ameliorare ale acestora. Creșterea migrației a fost deseori identificată cu una din consecințele majore ale liberalizării regimului de vize dintre Moldova și UE. De asemenea, există o percepție conform căreia aceasta va determina mai mulți moldoveni să plece la muncă peste hotare, chiar dacă, în conformitate cu reglementările UE, călătoriile fără vize nu includ drepturi adiționale de angajare în câmpul muncii pentru străini. Această percepție este alimentată de înclinația spre emigrare destul de puternică a cetățenilor Republicii Moldova, ce ar putea să se intensifice după punerea în aplicare a unui regim de vize liberalizat. În conformitate cu codul European al Vizelor, viza este autorizția de a staționa pe teritoriul unei țări membre pentru nu mai mult de 3 luni de-a lungul unei perioade de 6 luni [18, p. 72]. Prin urmare, discuțiile despre regimul liberalizat de vize se eferă doar la șederile de scurtă durată, după care persoana este obligată să se întoarcă în țara de origine. Mai mult decât atât, Anexa II din Codul privind Vizele oferă în mod clar lista de activități ce pot servi ca scop pentru aflarea pe teritoriul statelor-membre ale zonei Shengen pentru cetățenii țărilor ce beneficiază de regim libealizat de vize. Acestea sunt: călătorii de afaceri; studiile sau alte tipuri de afaceri; motive de turism sau private; evenimente politice, științifice, culturale, sportive sau religioase; vizite oficiale; motive medicale. Astfel, munca remunerată sau alte activități economine nu pot fi efectuate în timpul unei șederi în zona Shengen în baza regimului liberalizat de vize. Astfel acest proces facilitează mai curând mișcarea persoanelor și nu a forței de muncă, având în vedere că nu va oferi în mod automat oportunități de angajae pentru emigranții moldoveni. Cu toate că acesta nu implică n mod direct posibilitatea angajării, facilitează indirect accesul emigranților moldoveni pe piața muncii din UE. În mod special, îi va motiva să-și legalizeze șederea în UE și revenirea periodică acasă, fără a pierde posibilitatea dea reveni în țara unde lucrează. Legalizându-se, aceștia nu doar că pot să-și apere mai bine drepturile de muncă în UE, dar pot și să își consolideze legăturile de familie.
Ca fiind o parte a politicii sale internaționale de cooperare, Republica Moldova a căutat să stabilească relații bilaterale cu țările UE, în special pe domeniul migrației forței de muncă. Aceste eforturi au luat forma unor acorduri cu privire la migrația forței de muncă destinate să promoveze protecția migranților moldoveni ce lucrează în țările UE. Începând cu anul 2002, negocierile au fost intr-o continuă desfășurae, ăn special cu statele ce sunt ținta cea mai des întâlnită în rândurile moldovenilor, incluzând Spania, Portugalia și Grecia. Cu toate că au fost multe încercări, ajungerea la semnarea unui asemeea acord a fost dată eșecului. Italia este unica țară membră UE, care a semnat un Acord al Migrației Forței de Muncă cu Republica Moldova, prima dată în 2003, apoi în 2011 [7, p. 4]. Bunăvoința acestui stat-membru de a coopera cu Moldova poate fi explicată de câțiva factori. În primul rând, există o cerere structurală de forță de muncă străină în anumite sectoare economice ale Italiei, cum ar fi serviciile de îngrijire la domiciliu, iar emigarnții din Republica Moldova treptat completează eceste nișe. Nu mai puțin important este faptul că, migranții moldoveni se încadrează foarte ușor în societatea italiană, din motive de asemănare a culturii și limbii ambelor țări. Imaginea pozitivă în ochii nativilor la fel este una rucială: potrivit statisticii crimelor imigarnților, rata crimelor comise de moldoveni este cea mai scăzută în Italia [7, p. 9]. Ultima dar, nu cea din urmă, moldovenii formeză una din cele mai accelerande grupuri de imigranți din Italia, aceasta atragând o mare atenție celor ce formeză politica Italiei.
Cooperarea bilaterală a fost semnificativ augumentată de proiectele ce au fost realizate prin intermediul organizațiilor internaționale ce activează în Moldova, în cooperare sau asistență din partea țărilor-membre ale UE. Astfel, instituțiile internaționale au acționat ca intermediari între UE și Republica Moldova, printre cele mai influente fiind Organizația Internațională pentru Migrație. Moldova este parte a unor parteneriate regionale, în special cu statele Uniunii Europene în domeniul migrașiei, menite să consolideze cooperarea în ceea ce prinește politicile cu țările vecine, țările de destinație și cele de origine ale migranților. Astfe, Moldova face parte din mai multe structuri:
Procesul Soderkoping, care a fost lansat în 2001, pentru a răspunde provocărilor extinderii UE spre Est și pentru a promova o cooperare mai bună în problemele ce vizau azilul și migrașia, care apar între țările care sunt situate de-a lungul frontierelor de Est a viitoarelor state-membre UE. Începând cu 2004, Procesul Soderkoping s-a axat în mod specific pe majoritatea experinețelor cu privire la azil, migrație, protecție și management la frontieră care se ivesc între Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Republica Slovacă și Suedia pe de o parte și Belarus,Ucraina și Moldova pe de altă parte.procesul este coordonat prin intermediul unei rețele de Coordonatori Naționali dij statele participante, precum este Biroul Migrației și Azil (cu Serviciul Educației, Prognoze și Strategii care activează în calitate de Coordonator Național în Moldova) și un Secretariat operat de Bordul Suedez de Migrație.
Misiunea UE de Asistență la Frontieră în Moldova și Ucraina (EUBAM). Aceasta a fost fondată la 30 noiembrie 2005 [20, p. 209], drept răspuns la cererea comună parvenită la Comisia Europeană din partea președintelui Republicii Moldova și a președintelui Ucrainei. Fiind finanțată în întregime de Uniunea Euopeană în contextul Instrumentului European de Pateneriat și vecinătate, și cu PNUD ca patener de implimentare, EUBAM participă în două grupuri de lucru cu serviviile de frontieră a țărilor gazdă: un grup se axează pe migrația ilegală, iar alt grup se axează pe contranbanda cu arme, contrabandă și faudele vamale.
Parteneriatul de est al UE, lasat la 7 mai 2009, reprezintă o inițiativă direcționată spre șase state din Europa de Este și Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaijan, Belarus, Moldova și Ucraina. Această inițiativă își propune drept scop să întărească relațiile UE și partenerii Estici, intensificând cooperarea lor politică și integrarea economică, cât și facilitând activitatea comercială și sporind mobilitatea între UE și țările parnetere, inclusiv liberalizarea vizelor. Cooperarea multidimensională în cadrul PE este susținută în cadrul unor structuri permanente – așa-numitele platforme tematice. Moldova a salutat lansarea panelului ,,Migrație și Azil” pe parcursul celei de-a 6-a ședință a Platformei Nr.1 ,,Democrație, bună guvernare și stabilitate” a PE, din 17 noiembrie 2011 [20, p. 214]. Această formă de cooperare creează un forum pentru schimbul multilateral de informație și cele mai bune practici cu privire la politicile vizând migrația și azilul și contibuie la o cooperare mai bună între țări la nivel bilateral și regional. Conferința internațională ,,Contribuția partenerilor eestici l programul de la Stockholm: sinergii pentru îmbunătățirea mobilității și întărirea securității” organizată la inițiativa Republicii Moldova, la 24-25 ianuarie 2011, în Chișinău, a contribuit la integrarea Procesului Soderkoping la Platforma Nr.1.
Parteneriatele de Mobilitate (PM) sunt coprehensive și echilibrate, oferind acțiuni în toate cele treidomenii majore ale Abordării Globale UE față de migrație:migrația legală și mobilitatea, migrația ilegală și traficul de ființe umane, protecția internațională și politică de azil și maximizarea impactului de dezvoltare a migrației și mobilității. Scopul Pateneriatelor dfe Mobilitate este cel dea identifica abordările inovatoare pentru a imbunătăți managementul mișcărilor legale ale persoanelor. Declarația Comună a Parteneriatului de Mobilitate între UE și Moldova a fost semnată pe parcursul președenției slovene a UE, la 5 iunie 2008, în Luxembourg, la Ședința Consiliului Miniștrilor UE de Justiție și Afaceri Interne [20, p. 215]. Sub această umbrelă patenerii pot implimenta nu doar inițiative de cooperare, dar mai pot negocia și încheia acorduri bilaterale, precum și pot contribui la facilitarea mobilității. În cazul republicii Moldova, parteneriatul permite extinderea activității Ue în domeniul migrației, prin simpla abordare a managementului frontierei șia amigrației ilegale la încorporarea domeniului dimensiunii migrației și dezvoltării.
Procesul de la Praga. Participarea Moldovei la acest proces permite Moldovei să adere la un nou proces politic de promovare a parteneriatelor migraționale între statele partizipante UE, Zona Schengen, Europa de Sud-Est și cea de est și Asia Centrală. CIDPM găzduiește echipa de suport organizațional, care oferă asistență organizațională și substanțială statelor lider, care sunt Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România și Slovacia.
Moldova mai ia parte și la Procesul de la Budapesta – un forum consultativ a peste 50 de guverne și 10 organizații internaționale, care-și are drept scop să dezvolte niște sisteme comprehensive și durabile pentru migrația ordonată, pentru a face schimb de informații și cele mai bune practici în ceea ce privește migrația reglementată și iregulară, azilul, vizele, managementul frontierei, traficul de ființe umane, contrabanda cu migranți, readmisia și reîntoarcerea [20, p. 215].
Moldova deasemenea joacă un rol activ în Forumul Global privind Migrația și Dezvoltarea(FGMD), care cumulează a peste un deceniu de dialog internațional cu privire la importanța în creștere a legăturii între migrație și dezvoltare. FGMD este un proces voluntar, informal, fără caracter obligatoriu, condus de guverne, deschis tuturor Statelor-Membre și Observatorilor Națiunilor Unite, pentru a avansa înțelegerea și cooperareape marginea consolidării reciproce a relației dintre migrație și dezvoltare, și pentru a stimula obținerea de rezultate practice orientate spre acțiuni. De la bun început, RM a participat activ în cadrul seminarelor tematice FGMD, care au acoperit diferite subiecte, inclusiv managementul migrației pentru dezvoltare, profilurile migraționale și integrarea migrației în planurile naționale de dezvoltare, dar despre acest subiect mă voi expune în capitolul următor mai detaliat. Toate aceste parteneriate pe care le are Reăpublica Moldova în special cu statele-membre ale UE sunt cele mai mari beneficii de care pot profita migranții moldoveni plecați în aceste țări la muncă. Anume în baza acestor parteneriate ei beneficiază de suportul necesar ce este prevăzut de acestea, într-un final ajutându-i să capete locuri de muncă sau să beneficieze de servicii ce li-ar proteja statutul. Desigur cand vorbim de cadrul parteneriatelor, ne referim la miganții ce sunt plecați legal la muncă, pentru că cei care nu sunt legal acolo nu pot beneficia în mod direct de aspectele prevăzute de acestea.
Diferența dintre cei ce pleacă în Federația Rusă sau în general țările CSI, și cei ce pleacă la muncă în țările europene este una destul de mare. Majoritatea celor ce pleacă la muncă in UE au studii medii sau superioare, și au un nivel de trai la locul de baștină mai puțin precar decât cei ce pleacă în direcția estică. Deși contractele sociale peste hotare erau deosebit de importante pentru migranții în țările din afara CSI, rețelele de suport în patrie și în țările de destinație sunt cruciale pentru succesul migrașiei în toate grupurile de migranți. În general, peste 70% dintre migranți au primit un ajutor la pregătirea plecării lor și peste 60% [12, p. 8] au primit un ajutor în țările de destinație, cu o cotă chiar mai mare în cazul imigranților în UE. Cota mai mare a imigranților în UE care primesc ajutor la locul de destinație reflectă faptul că, probabil, este mult mai dificil a găsi un loc de muncă în Europa Occidentală [13, p. 29]. Mai mult decât atât, mai mulți imigranți în UE călătoresc și locuiesc ilegal în țările-gazdă. Statutul lor ilegal îi face să nu aibă încredere în instituțiile ociciale existente și îi determină, în schimb, să apeleze la rețelele neoficiale.
Cu toate acestea beneficiile sunt mult mai mari decât cele din țările CSI, iar odată cu adoptarea regimului liberalizat de vize nici costurile de călătorie nu mai sunt așa mari cum au fost, Europa fiind accesibilă practic la toată populația. La capitolul migrație, Uniunea Europeană este cea mai bine venită destinație pentru forța de muncă din Moldova. Implimentarea tuturor proiectelor și parteneriatelor ce au fost menționate mai sus, oferă Republicii Moldova oportunitatea de a-și găsi un loc pe piața muncii din UE. Acest lucru ar garanta nu doar un venit mai mare pentru migranți, dar și condiții de muncă mai bune.
Republica Moldova este mereu în căutarea unei poziții cât mai bună în ceea ce privește colaborarea cu ambele părâi, atât cu Uniunea Europenaă, cât și cu Federația Rusă, dar așegerea trebuie făcută. Fenomenul migrațional este un proces ce nu poate fi oprit atât de ușor, iar cea mai eficientă metodă de a combate efectele sale negative este de a îl tranforma în mobilitate, într+un proces migrațional ce ar aduce beneficii atât țării, cât și celor ce muncesc peste hotare. Uniunea Europenă este singura dispusă să ne ofere aceste metode și condiții necesare dezvoltării acestui proces.
II.2. Factorul migraționist în relațiile RM cu Rusia: aspecte economice și politice
Când vorbim despre migrație, ca fenomen în Republica Moldova și despre destinațiile pe care le aleg moldovenii, deseori ne întrebăm de ce Federația Rusă? Ce ne poate oferi Federația Rusă de toți pleacă anume acolo pentru a-și câștiga existența sau pentru a găsi un loc bun de muncă? Răspunsul este unul pe cât de simplu pe atât de complex. În primul rând este vorba despre nostalgia majorității populației de peste 40 de ani, care reprezintă și majoritatea care pleacă anume în această țară, după Uniunea Sovietică, unde Moscova și Rusia era centrul spre care toți au tins. Dacă să acordăm o privire de ansamblu acestui fenomen, atunci putem observa ca direcția Federația Rusă este preferata tuturor oamenilor din țările ex-sovietice, mai puțin Țărilor Baltice.
În conformitate cu unele opinii ce au fost deja consfințite, migrația forței de muncă în Federația Rusă dispune de următoarele caracteristici: pоartă un caracter ecоnоmic, este tempоrară, de scurtă durată, iregulară, de cele mai multe оri spоntană, bazаtă pe rețele de rudenie sau de prietenie, determinаtă de absențа regimului de vize și de fаptul că muncа în Federația Rusă nu împiedică o revenire legаlă în Republica Moldova. Migrații mоldoveni care pleacă spre Federația Rusă sunt ceа mai mаre pаrte muncitоri necаlificați, cu studii medii și profesiоnale, avînd o situație ecоnоmică mult mai pecаră cоmpаrativ cu cei cаre pleаcă spre țările UE. Acest fapt limitează în mod decisiv gradul libertății de decizie în privința țării de destinație. Drept rezultat, migrația spre Federația Rusă este mai numeroasă ca volum, dar cu venituri și remitențe mai mici comparativ cu cea spre țările UE [16, p. 17].
Situația se schimbă însă, cu o accelerare semnificativă după criza din anul 2008. Moldovenii care au migrаt în scоp de muncă și au intrаt pe piаța muncii din Federаția Rusă înаinte reprezentаnților altor stаte independente, nefiind raportаți la minоrități și nefiind expuși sentimentelor xenоfobe ale populației lоcale, sunt extrem de mоbili, deоarece au o experiență de lucru în аlte stаte. În ultima perioadă, se observă schimbări în caacteristicile sociodemografice ale migranților moldoveni din Federația Rusă, calendarul și durata deplasărilor lor, practicile de includere pe piețele de muncă locale, condițiile de muncă și remunerarea muncii, practicile de adaptare, de comunicare cu membrii familie și cu comunitățile din patrie. Fenomenul migrației circulare din Republica Moldova, ce este caracteristic pentru migrația în Federația Rusă, nu a fost cercetat într-o măsură îndeajunsă. Și mai puțin se cunoaște despre migranții pe termen lung în Federația Rusă.
Plecarea la muncă în Federația Rusă nu este o inоvație sоciаlă, cаre a apărut după declarаrea Independenței Republicii Moldova. Migаția fоrței de muncă spre Federația Rusă a existаt și până atunci, dar ea avea alte puncte de destinаție – în speciаl regiunile estice ale fоstei URSS [32], și nu cele vestice ( Construirea căii ferate Baikal – Amur, exploatării foestiere din Siberia) [16, p. 28]. Odată cu declararea independenței Republicii Moldova, punctele de atracție au devenit orașele mari din partea de vest a Federației Ruse și regiunile din jurul acestora, iar numărul migranților la muncă a crescut treptat atingând un apogeu în anul 2006 și stabilizându-se în anii următori la nivelul de 295.000 – 335.000 persoane[ 16, p. 28]. Pentru majоritatea migrаnților moldоveni, călătоriile frecvente și carаcterul migrаției circulаre reprezintă rezultаtul unei alegeri cоnștiente, dictаtă în primul rând de apаrtenența lor prоfesională și carаcterul sezоnier al muncii prestаte (printre migrаnți predоmină cоnstructоrii), iar în al dоilea rând, de faptul că legătura cu familiа, nu este întreruptă în cazul deplаsărilor periоdice. Aproape toate persoanele care au plecat pentru prima dată în Federația Rusă au continuat să se deplaseze la muncă în aceeași direcție. În rândul migrаnților care au efectuаt prima lоr călătоrie în alte țări, mаrea majоritate au acоrdat preferință Federаției Ruse la a dоua călătоrie. În mod asemănător a fost observată tendința de deplasae spe Moscova. Migranții tot mai des aleg Moscova.
Alegereа Federației Ruse în calitаte de țară de destinаție este determinаtă de prоcedura simplificаtă a plecării – regimul de deplаsare fără vize, cunоașterea limbii ruse – în cоmparație cu migrаția în țările UE, pentru cаre este necesаră viza, cunоașterea limbii străine și respectаre altor fоrmalități de intrаre. Costul călătoriei în Federație Rusă a fost și va rămâne accesibil pentru toți doritorii de a emigra. La aceasta se adaugă și posibilitatea dea reveni acasă cînd dorești. Mulți mоldoveni au rude, cunоscuți, prieteni în Federația Rusă, cаre le pоt oferi ajutоr în căutаrea unui lоc de muncă. Pentru mulți dintre migrаnți acesta reprezintă încă un factоr, care explică pоpulаritatea Federației Ruse în cаlitate de țară de destinаție.
Odată ce ajung în Federația Rusă, marea majoritate a migranților sunt nevoiți să-și schimbe domeniul de muncă. În pofida caracterului tipic al mobilității descendente a locurilor de muncă, venirea cetățeanului străin în Federația Rusă poate fi însoțită de angajarea la un loc de muncă echivalent cu cel pe care l-a avut la baștină. Printre factorii ce influințează această mobilitate orizontală a locurilor de muncă trebuie menționate nivelul înalt de calificare și posedarea specialităților deficitare, precum și disponibilitatea de a lucra în regim de muncă nenormată și de a executa un volum de muncă foarte mare. Cu toate acestea, printre specialiștii cu un nivel înalt de calificare doar 14,7 procente și-au păstrat statutul, mai mic fiind procentul în randul specialiștilor cu calificare medie [16, p. 57]. Toți migranții se confruntă cu probleme și dificultăți, însă problemele care îi frământă pe majoritatea migranților în Federația Rusă sunt cele legate de asistența medicală, de locuință, relațiile cu angajatorul, problemele cu autoritățile moscovite, pentru cei ce muncest în capitala rusă. Migranții moldoveni stabiliți în Moscova, majoritatea cărora locuiesc acolo împreunî cu familia, sunt preocupați de problemele vieții cotidiene, în timp ce migranții circulari din Republica Moldova se preocupă de problemele legate de muncă și de comunicare cu poliția și autoritățile.
Din cele analizate mai sus observam ca valul de migranți ce se îndreaptă spre Federația Rusă este unul destul de mare și destul de important. Din acest motiv este important de abbordat în ce măsură afecteayă acest fenomen relațiile pe care le stabilește statul moldovean cu autoritățile de la Moscova. Cel mai important este să evidențiem aspectul economic ce este tot mai sensibil în ultima perioadă și desigur cel politic care a fost dintotdeauna unul important și esențial în relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă. Cu toate acestea în ultima peioadă Federația Rusă, nu din întâmplare, și-a modificat politica igrațională în detrementul tuturor migranților, pentru unii mai sctrict pentru alții nu atât, în dependență de țara din care provin, deși legislația este întocmită pentru toți în mod egal. Potrivit modificărilor, începând cu 01.01.2014 [34], cetățenilor străini care au intrat fără vize în Federația Rusă și vor sta mai mult de 90 de zile timp de jumate de an, lise ca aplica interdicția dea intra pe teritoiul FR pentru un termen de până la 3 ani începând cu data ieșirii din Federația Rusă. Putin însă propune un termen de la 3 până la 10 ani în funcție de gravitatea încălcărilor [25, p. 9].
La fel, până la data de 1 ianuarie 2014, potrivit unui decret semnat de premierul rus Dmitrii Medvedev, imigranții care lucrează pe teritoriul Federației Ruse în calitate de vânzători la farmacii, tarabe și în afara magazinelor, trebuiai să fie concediați. Asta pentru că decretul prevedea stabilirea unei limite la angajarea pe diferite domenii pentru cetățenii străini. Astfel, se permite angajarea cetățenilor străini până la 25% din totalul angajaților.
O altă modificare legislativă este interzicerea folosirii altor permise de conducere decât cele rusești începând cu luna mai a anului 2014. Potrivit presei rusești, există foarte mulți șoferi de transport public sau în calitate de taximetriști, iar intrarea în vigoare a legii ar provoca un haos pe străzi [25, p. 9].
O altă lege, intată în vigoare de la 1 decembrie 2013, prevede ca migranții care vor să se angajeze în sfera serviciilor locativ-comunale, comerț și deservire socială trebuie să susțină un examen de cunoaștere a limbii ruse. Potrivit legii, abia după ce vor demonstra că știu limba rusă, migranților li se va elibera un permis de muncă sau li se va prelungi cel existent. Liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia, deputatul Vladimi Jirinovski, propunea impozitarea suplimentară a transferurilor bănești efectuate de migranții din statele CSI. Cu toate că cuvintele lui Jirinovski nu au fost luate în seamă de conducerea de la Moscova sau de altți lideri din CSI, atunci discursul lui Vladimir Putin către Adunarea Federală în care se referea în detalii la măsurile ce trebuie întreprinse în legătură cu migranții, este imperios de luat în considerare. Acesta a vorbit destul de sever despre necesitatea schimbării politicii asupra migranților, care în fomă actuală duce la deformarea pieței de muncă, dezechilibrul în sfera socială, sporește gradul de criminalitate.
În ultimii zece ani importanța migrației forței de muncă și efectul acesteia asupra economiei au crescut esențial. Migrația a devenit un factor indispensabil pentru dezvoltarea economică a Republicii Moldova, precum și o unealtă de reducere a sărăciei. La moment peste hotarele țării se află aproximativ 700 mii de cetățeni, care transmit anual aproximativ 1,6 miliarde de dolari SUA, ajungând la circa o pătrime din PIB-ul țării [15, p. 4]. Respectiv numărul de migrаnți din întreаga pоpulație, volumul de remiteri și pоnderea acestоra în PIB, fаc ca aceste vаriаbile econоmice să devină indicatоri extrem de impоrtanți în pоliticile ecоnomice din Republicа Moldova. Acest imperаtiv de a аtribui o mai mаre impоrtanță variаbilelor sus mențiоnate reiese din ultimele evоluții pоlitice, econоmice și sоciale în țările cu un număr mаre de migrаnți veniți din Mоldova, în primul rând în Federаția Rusă. Numărul de migrаnți mоldoveni din aceаstă țară, estimat la 65% [15, p. 5] din tоtalul fоrței de muncă aflаte peste hоtare, cоmbinat cu efectul unei expulzări în mаsă la оrizont, scоt în evidență extremа vulnerаbilitate a ecоnomiei moldоvenești din acest aspect, precum și nesustenabilitаtea mоdelului actuаl de migrаție. Aceаstă situаție tensiоnată pоate servi un imbоld în revizuireа cоmplexă a prоceselor migrațiоnale și, în acelаși timp, subiectul a fоst marginаlizat în prоcesul pоliticilor publice. La momentul actual, Moldova, fiind în fața unui șoc extern economic de reîntoarcere în masă a lucrătorilor din Federația Rusă, apare necesitat de a analiza complexitatea problemei date, calcularea consecințelor economice și de a revizui complet modelul curent de migrație.
Emigrаrea fоrței de muncă din Republica Moldova este un prоces prоeminent din punct de vedere ecоnomic, sоcial și pоlitic. Numărul de persоane aflаte peste hоtare și vоlumul remitențelоr fаc ca dinаmica acestоra să fie resimțită la nivel macrоeconоmic cu implicații critice pentru dezvоltarea sustenabilă. În pоfida аcestui fаpt, stаtul s-a implicаt pоstfаctum și insuficient la reglementаrea acestui prоces. Ecоnomia țării se bazeаză mult pe remitențele ce vin de la migrаnții de peste hоtare, în mаre măsură și cele din Federația Rusă. Aceаsta reprezintă o mare problemă, deoarece începând cu data de 16 decembrie 2014 s-a observat o păbușire a rublei rusești cu aproximativ 20 la sută, ceea ce reprezintă manifestаrea dramаtică a crizei ce s-a dezvоltat treptаt în Federația Rusă. Indicii ale unei eventuаle crize s-au оbservat încă decând prețul petrоlului depășea prețul de 100 dоlari SUA. Pretențiile geоpolitice ale Federației Ruse în Ucraina și sаncțiunile ecоnomice, cоmerciale și finаnciare impuse de оccident au аplificat presiunile аsupra ecоnomiei rusești și au spоrit mаnifestarea explоzivă a prăbușirii vаlutei națiоnale. Impаctul acestei prăbușiri va fi unul simțitоr și pe o periоadă lungă. Activele cоmpaniilor rusești vоr pierde din valоare, iar resursele investițiоnale vor fi rațiоnalizate cu drasticitate, în acea situație când sistemul bаncar și piаța de cаpital sunt deja grav аfectate de sаncțiunile finаnciare occidentаle. Conform unui studiu făcut de Expert-Gup, reacția de adaptare a emigranților moldoveni se va manifesta în trei forme: 1) o parte vоr fi în stаre să renegоcieze salаriile pe cаre le primesc în ruble pînă la un nivel cel puțin aprоpiat exprimаt în dоlari sau eurо аnterior crizei; 2) o pаrte vоr acceptа nоile reаlități și vоr fi deacоrd să lucreze pentru salаrii mаi jоase; 3) o pаrte își vоr pierde lоcurle de muncă și fie vоr reveni acаsă, fie vоr încercа să se reintegreze căutând lоcuri de muncă în аlte sectоare, natuаlizându-se, apelând la ajutоr de șоmaj, migrând în alte regiuni sаu alte mоdalități [32]. Impаctul аsupra econоmiei Moldovei prin intermediul remitențelоr vа fi prоbabil cel mai impоrtant. Se anticipă o reducere cu 20 la sută a vоlumului de remitențe din Federația Rusă, cee, ce pe termen scut, este echivalent cu reducereа cu cca 12 la sută a influxului tоtal de remitențe [32]. O reducere constantă a remitenșelor la acest procentaj, în lipsa altor mecanisme de adaptare (migrarea către alte sectoare, către alte vieți), va fi însoțită de următoarele efecte esențiale ale economiei moldovenești:
Creșterea nivelului de sărăcie mоnetară și o scădere a cоnsumului gоspodăriilor cаsnice cu ccа 5-7%;
Scădereа cоnsumului autоmat, cоmbinat și cu scădereа nivelului de prоducție internă, vа duce la reducereа bazei tаxabile și o scădere a încаsărilor bugetаre cu cca 3,5-3,7%, atât din cоntul TVA-ului, cât și a impоzitelor indirecte [32];
Reducereа veniturilоr bugetаre va impune fie reducereа transferurilor sоciale către gospоdăriile cаsnice cu cca 4,5-7,0% ( ceea ce vа servi ca impuls suplimentаr asuprа sărăciei), fie renunțаrea la alte celtuieli pentru a păstrа intаct nivelul de cheltuieli sоciale;
Deficitul bugetаr se va înrăutăți, cu cca 1,0-1,5% fаță de scenаriul de bаză;
Cu tоate că sună paradоxalda dаr, scădereа nivelului de venituri remise din Rusia în mоd fоаrte prоbabil vа determinа un nоu vаl de emigrаre, aât către alte destinаșii, cât și spre Federația Rusă. Astfel, rаta de оcupare ar puteа să scаdă cu ccа 2-4 la sută, ceea ce se va reflectа în capаcitățile de prоducție ale firmelоr moldоvenești;
Reducerea ocupării va determina, pe termen scurt, o scădere a expoturilor totale de circa 4,5% și o scădere a impoturilor cu circa 4%;
Absorbția totală (consumul gospodăriilor casnice, consumul guvernului și investițiile) va scădea cu circa 3,8-4,2%;
Vor exista presiuni suplimentare, greu de cuantificat, asupra leului moldovenesc;
Efectul total net este reducerea PIB-ului cu circa 3,6-4,0% față de scenariul de bază [32]. Această scădere este incomparabil mai mare decât rezultatele altor cercetări, unde s-a ținut cont doar de efectele de runda întâi.
În așa cоndiții este de așteptаt scădereа considerаbilă a unei părți din pоpulație din cаuza reducerii volumului remitențelоr și a sаlаriilor/indemnizаțiilor mаi mici. În acelаși timp, nu se exclude posibilitаtea extinderii bussiness-ului mic și mijlоciu, însă în limite reduse. Unа dintre cоnsecințele cu impаct sоcial negаtiv prоvenit din devаlоrizarea rublei rusești este că migrаnții necаlificați vоr fi аfectаți în ceа mаi mаre măsură din cаuzа că muncesc în rаmuri sensibile la fluctuаții finаnciare, cum аr fi construcțiile sau sferа serviciilоr, și în plus, frecvent nu sunt beneficiаri ai cоntractelor de muncă fаpt cаre ii lipsesc de drepturile de prоtecție juridică. Întorși în țară, nu se grăbesc să se includă în câmpul muncii, dar nici nu formează un segment socila sau politic bine ornabizat, ci sunt ușor captați de mesaje populiste și speculative, nefiind expusă posibilitatea de afi folositi politic în anumite situații de instabilitate. În plus, nu este exclus că retorica oficială și acțiunile întreprinse frecvente de autoritățile din Federația Rusă vor alimenta sentimetele antimagraționale, situație care va impune repatrierea migranților. Însă, mulți vor căuta posibilități noi pentru a pleca în alte țări, profitând și de regimul liberalizat de vize cu Uniunea Europeană, ia cei care au venit la sfârșitul anului 2014, urmăreau să participe la sărbătorile de iarnă împreună cu familiile lor și mai puțin sânt interesați dea se implica în acțiuni de caracter social-economic sau politic.
Semnarea, la 27 iunie 2014, a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare realizare a Republicii Moldova de la dobândiea independenței. Odată cu semnarea acestui act, Republica Moldova a obținut șansa de a ieși din ,,zona gri” a Europei și de a se alătura rândului statelor civilizate. Federația Rusă nu agreează drumul european pe care l-a ales Republica Moldova, și depune eforturi consistente de a împiedica mersul acestui drum atacând punctele cele mai sensibile, unul dintre acestia fiind, migranții de muncă moldoveni în Federația Rusă. În ultima perioadă se observă tot mai mult restricționarea tot mai mare din partea autorităților Federației Ruse, privind imigranții de muncă din statele CSI. De la 1 ianuarie 2014, migranții, inclusiv cei din Republica Moldova, adreptul să stea în Federația Rusă, fără intenția de a munci în acest stat, timp de 90 de zile cumulativ pe parcursul a șase luni. Migranții pot să munceasă doar dacă au procurat patenta de activitate, care le permite să se afle în Rusia timp de un an, fără limitări de intrare sau ieșire din țară. Se estimează că doar jumătate din migranții de muncă moldoveni din Federația Rusă sunt posesori ai patentei de activitate [29, p. 4]. Începând cu 22 iulie 2014, în conformitate cu modificările la Legea privind statutul cetățenilo străini pe teritoriul Federașiei Ruse, au intrat în vigoare prevederile că cei care vor bifa în cartela migrațională secțiunile studii, turism sau tratament dar nu rubrica „ angajare în câmpul muncii”, nu vor primi patente sau permise de lucru.
La 1 ianuarie 2014, potrivit datelor Serviciului Federal Migrațiune, circa 21500 de cetățeni ai Republicii Moldova au inerdicție de intrare pe teritoriul Federației Ruse ți în jur de 245 mii sunt incluși în grupul de risc [29, p. 4]. Prin aceаstă decizie se urmăresc dоuă scоpuri: 1) ecоnomic, luând în cоnsiderație cоntribuția remitențelоr la bugetul Republicii Moldova și 2) pоlitic, în scоpuri prоpagandistice de manipulare pentru campаnia electоrală ce a avut lоc în toаmna аnului 2014. Rezultatul dorit a fost crearea unei dezaprobări în masă a populației față de patidele aflate la guvernare și acumularea unei mase critice în interiorul Republicii Moldova care va vota împotriva partidelor proeuopene și pentru cele pro-ruse. Problemele de ordin politic s-au agravat în ultima perioadă, dacă cetățenilor moldoveni li-a fost restricționată șederea și intrarea pe teritoriul Fedeației Ruse, atunci cetățenii din Găgăuzia pot beneficia de oarecare privilegii la acest capitol, fapt geneat de noul bașcan po-rus ce a fost ales recent. Înaintea semnării Acordului de Asociere, prim-ministrul Federației Ruse Dmitrii Rogozin, a preîntîmpinat autoritățile Republicii Moldova că acest lucru va avea consecințe evidente asupra relațiilor economice dintre Republica Moldova și Federația Rusă. El atunci a menționat că acest pas va avea un efect negativ asupra circulației muncitorilor moldoveni în Federația Rusă, la fel ca și cea a bunurilor destinate spre exportul în Federația Rusă.
Cel mai prоbabil, în viitor vа crește numărul cetățenilоr moldоveni cu interdicție pe teritоriul Federației Ruse mоtivat de încălcаrea normelor de lucru sаu condițiile de ședere, cel mai plаuzibil scenariu e cel, în cаre, speculând pretextul regimului liberаlizat de vize acоrdat de Uniunea Eurоpeană Republicii Moldova, Federația Rusă va anula regimul preferențiel pentru migrаnții de muncă moldоveni, trecând la unul оbișnuit cu înregistrаre, fiind invоcat redirecțiоnării fоrței de muncă a migranților sau mоtive legаte de securitate. Dacă însă aceste interdicții totuși vor vi puse în aplicare dintr-un oarecare motiv, care în ultima perioadă mar a apărea din senin, costurile acestor posibile inderdicții o să varieze în dependență de numărul final de migranți expulzați. Există două scenarii, unul optimist cuprinzând cei 21500 de migranți [34] cu interdicție de a intra pe teritoriul Federației Ruse și cel pesimist cu o probabilă expulzare a circa 288 mii de persoane [34]. Luând în considerare ponderele remitențelor și migranților din această țară, este de așteptat la o scădere a remitențelor în scenariul pesimist. Un aspect vulnerabil al migranților din Federația Rusă este nivelul scăzut de maturizare a procesului dat.
Din аcțiunile Federației Ruse descrise mai sus оbservăm că aceаsta înceаrcă prin intermediul migrаnților din fоstele republici sоvietice să-și mențină influențа în regiune și să-și prоmoveze valоrile. Dacă în cаzul Armeniei și a Ucrainei alte аspecte ale relațiilоr bilaterаle cu Federația Rusă au fоst cheiа succesului аtagerii în ariа sa de influență, atunci în cаzul Republicii Moldova, anume poblemа migranțilоr, alături de prоblema transnistreаnă, ar putea cоntitui principаlele instrumente de șаntaj pоlitic. Deși înăsprirea regulilio sunt în vigoare pentru toți migranții din Federația Rusă, totuți caracterul subiectiv este omniprezent. Să începem de la faptul că cetățenii Belarusului se angajează la muncă în Federația Rusă conform acelorași drepturi ca și cetățenii ruși. Potrivit unor mărturii a unor moldoveni ce muncesc în Federația Rusă, în ultimul timp chiar și în anunțurile de angajare sunt schimbări. Anterior, scria simplu: “invităm la lucru cetățeni ai Rusiei, Belarusului și Kazahstanului [25, p. 10]. Astfel în urma interdicțiilor Federației Ruse vor fi afectați:
Cei 21 de mii de moldoveni care, au interdicția de a intra pe teritorul Federației Ruse, 245 de mii de moldoveni care sunt incluși în grupul de risc și ar putea fi deportați sau să li se interzică să intre pe teritoriul FR.
Toți muncitorii din FR care de la 1 ianuarie 2014 pot să lucreze în Federația Rusă doar 90 de zile în decurs a 6 luni. Doar cei care vor reuși să-și perfecteze o patentă sau un permis de muncă se vor putea afla pe teritoriul FR timp de un an. Dar numărul celor care dețin astfel de acte în ultimii doi ani a fost de doar 100 de mii din totalul de cca 400 de mii [25, p. 10]. La o eventuală înăsprire a procedurilor de obținere a acestor documente sau creașterea impozitului va face și mai complicată legalizarea muncii în Federația Rusă. Respectiv, în jur de 300 de mii de persoane vor avea loc de muncă instabil, doar din 3 în 3 luni. Iar asta, în condișiile în care nu li se va aplica interdicția de a intra în FR.
Cei câțiva de mii de moldoveni cae lucrau până acum în comerț și cărora de la 1 ianuarie le sunt impuse restricții de angajare, iar în unele domenii li se interzice să se angajeze.
Moldovenii care vor trebui să susțină exameul pentru permisul de conducere rusesc și cei care vor trebui să susțină testul de limbă rusă.
Din cele expuse mai sus vedem cât de complex este fenomenul migrației și câte probleme sau beneficii poate aduce unei țări, dar putem bine să observam și situația în care se află migranții. Cei ce pleacă în Federația Rusă erau la început într-un fel priveligiați, deoarece ajungeau la destinație fără multe probleme sau le era mai ușor să se adapteze la condițiile de acolo din motiv că cunosc bine limba rusă. Situația însă de câțiva ani în urmă s-a schimbat radical, decând Republica Moldova și-a schimbat vectorul politicii externe radical, spre Uniunea Europeană.
Contextul internațional actual face ca Federația Rusă să ia măsuri drastice în privința tuturor aspectelor sale interne, ceea ce se reflectă negativ asupa migranților de muncă de acolo. Situația internațională a determinat o răcire evidentă a relațiilor dintre Republica Moldova și Federația Rusă. Ceea ce se reflectă direct asupra problemelor și aspectelor sensibile și ușor de manipulat pecum migrația. Acest fapt este greu de evitat, deoarece nici situația internă a Republicii Moldova nu este mai bună, pentru a se opri acest val migrațional, din potriva, ea se înrăutățește de pe zi ce trece. Cu toate că avem un regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană sau alte state care ne oferă posibilități de muncă, precum Israel sau Turcia, plecarea spre Federația Rusă este cea mai facilă și cea mai vânată de moldovenii ce sunt în căutare de destinații peste hotare. Situații celor ce deja muncesc acolo sau celor care urmează să plece depinde mult de poziția pe care o va aborda Republica Moldova, dar și de ambițiile geopolitice ale Federației Ruse, care, în ultima perioadă, sunt tot mai pretențioase și mai direcționate spre răcirea relațiilor cu Occidentul și stăpânirea regiunii fostei URSS. Aceste tendințe sunt destul de clare, dat fiind faptul că a fost anexată Crimeea și violențele din Ucraina nu încetează nici până în prezent. Federația Rusă este în pragul unui nou Război Rece, dar de această dată sistemul va fi unul diferit.
III. MIGRAȚIA ȘI CONSECINELE EI ASUPRA RM
III.1. Politica migraționistă a RM și problema drepturilor omului
În poltitica de reglementare a migrației a Republicii Moldova putem defini o anumită evoluție, generată de reformularea scopurilor politicii migraționiste. La prima etapă(1990-1994), migrația era examinată sub aspectul securității statale, protejarea populației autohtone, moldovenilor, în contextul migrației masive din spațiul sovietic și post-sovietic. În perioada 1995-2006( cuprinde două etape), conceptul politicii migraționiste nu este schimbat, se modifică însă scopul: statul se străduiește să apere interesele cetățenilor moldoveni care se află la muncă peste hotarele țării. În ultima perioadă, se observă modificarea conceptului. Migrația este interpretată sub aspectul politicilor de dezvoltare. Conținutul etapei(din mai 2006) – regândirea asupra unor abordări conceptuale în legătură cu reglementarea migrării forței de muncă, desfășurarea unei reforme instituționale, o cooperare mai strânsă cu Uniunea Europeană, cotracararea migrației ilegale și tranzitarea migrațională ilegală. Pentru o funcționare mai eficientă a politicii migraționiste desigur trebuie o reformă instituțională, care să fie adaptată la situația curentă a acetui fenomen complex.
Prin reîmprospătarea acțiunilor guvernului în regularea migrației, fără îndoială, rolul primordial îl are legalizarea activităților cetățenilor moldoveni peste hotarele țării. Reforma a fost de asemenea generată de schimbarea priorităților în politica migraționistă, fiind considerată parte integrantă a politicii sociale. Mai mult decât atât, în încercarea de a unifica sistemul de reglementare a migrației cu sistemul de gestionare a migrației Republicii Moldova, caracteristic statelor UE, Moldova modifică conținutul și funcțiile structurilor specializate în migrație. Biroul Național pentru Migrație s-a divizat între Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Afacerilor Interne(Birroul Național pentru Migrație și Azil) și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă [22, p. 12]. În reglementarea proceselor migraționale în Moldova participă de asemenea, în măsuri diferite: Președintele, Parlamentul, Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Serviciul Grăniceri și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Principalul obiectiv în procesul de reglementare a migrației, lucru efectuat de către autoritățile publice moldovenești, a imigranților, refugiaților, repatriaților, ducând o politică asemănătoare celei imigraționiste, contracararea traficului de ființe umane, migrației ilegale, neregulate și tranzitare, asigurarea cu azil a refugiților. Aceasta de asemenea scoate în evidență unele convergențe în ceea ce privește realațiile cu Uniunea Europeană în sfera gestionării proceselor migraționiste.
Baza juridico-legală este astăzi prezentă în Concepția Politicii în domeniul Migrației, Legea cu privire la migrațiune, Legea despre cetățenie, Legea cu pivire la intrare și ieșire din Republiva Moldova, legea cu privire la statutul refugiaților, Legea cu privire la prevenirea și combaterea traficului de ființe umane [22, p. 12]. Republica Moldova colaborează cu structurile internaționale specializate în domeniul migrației (Organizația Internațională pentru Migrație, Organizația Internațională a Muncii, Înaltul Comisariat pentru Refugiați). În legea cu privire la migrația forței de muncă o mare atenție este acordată contracarării migrației nereglementate a cetățenilor moldoveni [3]. Legislatorii înăspresc controlul de activitate al agenților, ocupați de angajarea în câmpul muncii a moldovenilor de peste hotare: firmele sunt obligate să furnizeze rapoarte trimestriale Biroului Național de Statistică și agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă. Moldova are propria politică migraționistă, în contextul inițiativelor migraționiste ale UE. Printre aceste inițiative, se enumeră: aprobarea unei abordări mondiale față de migrația în arialul estic și sud-estic învecinat cu Uniunea Europeană; parteneriatul privind mobilitatea și migrația circulară; instrument european de vecinătate și cooperare; Misiunea Uniunii europene privind Cooperarea la Frontieră(EUBAM); Sinergia Mării Negre; noua tematică de cooperare cu țările terțe în domeniul azilului și migrației; crearea Centrului Unic de Vize a Uniunii Europene; Acordul privind Simplificarea Regimului de Vize și de Readmisie, ce ulterior a fost liberalizat. Odată cu semnarea Acordului de Asociere, Moldova și-a exprimat dorința de a adera în calitate de țară-pilot la proiectul privind migrația circulară și a venit la rândul său cu propuneri și observații privind îmbunătățirea mecanismului migrației circulare și de mobilitate. Guvernul Moldovei deja a recunoscut necesitatea unei abordări coordonate și integrate pentru a gestiona migația prin intermediul Strategiei Naționale de Dezvoltare 2012-2020, care a fost aprobată de Parlament la 11 iulie 2012. Însă Guvernul continuă formularea cadrului său de politici migraționale, care să se axeze mai cu seamă pe integrarea migrației și a remitențelor în planurile naționale de dezvoltare. Mai mult ca atât, pentru a asigura durabilitatea exercițiului de integrare a agendelor ce țin de migrație și dezvoltare, Guvernul Moldovei a lansat în 2011 un proiect nou cu privire la includerea migrației în Strategia Națională de Dezvoltare Moldovei 2012-2020, o inițiativă susținută de Echipa de Țară ONU din Moldova, OIM fiind punctul de contact al acestui proiect. Procesul are ca scop să integreze migrația în instrumentele naționale de dezvoltare – cum ar fi strategiile de implimentare și cele de sector ale strategiei Naționale de Dezvoltare 2012-2020. Alte obiective sunt integrarea migrației în Cadrul de Parteneriat Națiunile Unite – Moldova 2013-2017, sporirea coerenței activității ONU cu privire la fenomenul migrației și stimularea capacităților ONU în oferirea de consultanță Guvernului cu privire la problemele ce țin de migrație și dezvoltare [20, p. 217].
În acelați context, Strategia Națională a Republicii Moldova în domeniul migrației și azilului și Planul de Acțiuni pentru 2011-2015 cu privire la implimentarea Strategiei Naționale în domeniul migrației și azilului își propun drept scop să asigure un management comprehensiv de reglementare a politicilor din domeniul migrației și azilului. De asemenea aceste documente au drept scop să integreze cadrul strategic existent în domeniul dat, cât și să includă politicile de gestionare a migrației în diferite acțiuni de planificare strategică și politici de dezvoltare ale țării. Strategia reflectă eforturile de conformitate a politicilor naționale din domeniul migrației cu Abordare Globală a UE față de migrația și mobilitatea, cuprinzând toate cele patru domenii ale acestui fenomen: promovarea migrației legale, lupta împotriva migrației ilegale, stimularea migrației pentru dezvoltarea țării și asigurarea dreptului de azil [4].
Reintegrarea și reîntoarcerea migranților moldoveni reprezintă unul din elementele prezente în legislația națională. Un număr de activități au fost implimentate cu succes, cum ar fi proiectul pilot ,,Pare 1+1” Programul Național de Abilitare Economică a Tinerilor care prevăd oferirea de instruire în domeniul dezvoltării abilităților antrepreniriale, precum și de asistență financiară pentru inițierea afacerilor. Adițional au fost implimentate activități care-și propun drept scop să îmbunătățească sistemul pentru recunoașterea abilităților și calificărilor, cât și să fortifice piața locală a forței de muncă, inclusiv în contextul Parteneriatului de Mobilitate UE-Republica Moldova. Deși Planul de Acțiuni Guvernamental cu privire la încurajarea reântoarcerii migranților moldoveni de peste hotare, aprobat de Guvern la 9 octombrie 2008, deja nu mai era în vigoare, reîntoarcerea și reintegrarea migranților moldoveni rămâne a fi un obiectiv major de politici clar stipulat în Strategia națională în domeniul migrației și azilului și în Planul de Acțiuni de implimentare a acesteia pentru anii 2011-2015.
Cooperarea cu diaspora și asociațiile cetățenilor moldoveni de peste hotare reprezintă o parte a politicii de stat. Din perspectiva instinuțională, se elaborează un cadru instituțional pentru dialogul diaspora – țara de baștină. Astfel nu au fost constituite programe pilot de stat pentru investirea remitențelor și cele de reatragere permanentă sau temporară și reintegrare socio-economică a migranților. La moment, accentul se pune pe o protecție cât de cât vastă posibilă a cetățenilor moldoveni peste hotare, conservarea identificării culturale și stimularea reântoarcerii migranților acasă.
În ordinea dată de idei a fost adoptat Planul de Acțiuni pentru susținerea diasporei moldovenești pentru 2006-2009, Planul Național de Acțiune pentru 2008 cu privire la protecția cetățenilor Republicii Moldova de peste hotare și Planul de Acțiuni pentru susținerea culturală și socială a diasporei moldovenești 2012-2014 [4]. Scopul acestor documente rezidă în promovarea și crearea condițiilor pentru conservarea dezvoltării și manifestării identității culturale și lingvistice în țara de reședință, garantând cooperarea multilaterală cu moldovenii care domiciliază peste hotare. Pentru a consolida mecanismul de cooperare cu asociațiile diasporei moldovenești, Guvernul Republicii Moldova a operat câteva schimbări în Regulamentele Cancelariei de Stat care au inclus Biroul pentru Relațiile cu Diaspora în structura Cancelariei de Stat, în subordinea directă a Prim-ministrului. Conform modificărilor recente, Biroul are responsabilitatea de a ,,asigura coordonarea politicii de stat în domeniul relațiilor cu Diaspora; de a coordona procesul de elaborare a politicilor în domeniul relațiilor cu Diaspora, astfel contibuind la păstrarea și afirmarea identității etnice, culturale și lingvistice a moldovenilor peste hotare; de a capitaliza potențialul uman și material al Diasporei; de a coordona activitățile de ordin cultural, educațional, economic și social desfășurate de ministere și alte autorități publice cu scopul de a susține și colabora cu reprezentanții Diasporei” [20, p. 220]. Din perspectiva combaterii migrației iregulare și a traficului de ființe umane, merită menționate următoarele:
Planul de Acțiuni pentru 2012-2013 privind implimentarea Strategiei Naționale pentru prevenirea și combaterea crimei organizate pentru anii 2011-2016;
Planul Național de Acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2011-2014;
Planul Adițional Specific pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane pentru anii 2010-2011;
Planul național de Acțiuni cu privire la protecția copiilor rămași fără îngrijirea părinților pentru anii 2010-2011.
Principalul instrument de operaționalizare a politicilor și documentelor strategige menționate mai sus, este SNR al MMPSF pentru victimile și potențialele victime ale traficului de persoane. SNR este un sistem integrat care acordă asistență comprehensivă victimelor și persoanelor vulnerabile, inclusiv copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijire, prin referirea acestora către autoritățile locale și prestatorii de servicii pentru societatea civilă. În 2008, SNR a fost extins din punct de vedere tematic pentru a acorda suport și victimelor violenței familiei, drept urmare a adoptării legii privind prevenirea violenței în familie.
Este important de menționat și alte aspecte ale politicii migraționiste a Republicii Moldova. Din anul 2002, Moldova a început să participe activ la programele internaționale de ajutor pentru refugiați. În general, pe parcursul acestei perioade, mai mult de 400 de persoane au primit statut de refugiat în Moldova, în jur de 600 de oameni fiind recunoscuți drept persoane în căutare de refugiu [22, p. 15]. În anul 2007 au fost înregistrate 42 de persoane în calitate de refugiați, au fost eliberate 6 cartele de refugiat și 183 buletine de identitate temporare persoanelor în căutare de refugiu. Vecinătatea nemijlocită cu Uniunea Europenă a necesitat introducerea politicilor migraționiste corespunzătoare, coordonate cu politicile UE și unificarea implimentării lor.
În contextul legislației naționale, azilul este o instituție juridică prin intermediul căreia Republica Moldova oferă protecție străinilor, acordându-le, după caz, statut de refugiat, protecție umanitară, protecție temporară sau azil politic. Instituția responsabilă de gestionarea și soluționarea problemelor din domeniul azilului este autoritatea competentă pentru stăini (Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrației și Azil) care realizează următoarele activități:
Recepționează/înregistrează cererile solicitanților de azil;
Efectuază interviuri și colectează datele și probele necesare pentru cazurile specifice;
Realizează măsuri de protecție și de asistență a solicitanților de azil și a beneficiarilor unei forme de protecție;
Administrează centrele de cazare și de acomodare a solicitanților de azil și a refugiaților.
Autoritățile competente sunt obligate să asigure accesul pe teritoriul Republicii Moldova al oricărui străin aflat la frontieră, din momentul manifestării sale de voință, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte cu certitudine că acesta solicită protecție. Solicitanții de azil nu pot fi sancționați pentru intrarea sau șederea ilegală pe teritoriul Republicii Moldova. Tratamentul aplicat acestor persoane va fi conform cu standartele internaționale privind drepturile omului. Legislația națională stabilește patru forme de protecție a stăinilor, și anume: 1) statutul de refugiat; 2) protecția umanitară; 3) protecția temporară; 4) azilul politic [8, p. 55].
Cu toate că mai sus am enunțat toate normele și multe din parteneriatele pe care le are RM anume în domeniul politicilor migraționiste, rămâne totuși o problem îngrijorătoare în micul nostru stat, ce se încearcă să fie rezolvată, dar încercările nu dau efect. Este vorba despre traficul de ființe umane, ce are o legătură strânsă cu fenomenul migrației și anume cu migrația ilegală. Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa, aflată la granițele Uniunii Europene și este una din piețele cele mai înfloritoare pentru exploatarea sexual, munca forțată și traficul de organe. Traficul de ființe umane se practică în RM începând cu anii 1994-1995, din momentul când migrația ilegală provocată de criza economic, inflația, creșterea numărului de șomeri, lipsa unui mecanisnm în stare să asigure o prosperitate economic și un nivel de trai decent au avut un impact dezastruos asupra migrației în Moldova, iar migrația ilegală a devenit un fenomen obișnuit și tolerat.
După declararea independenței Republicii Moldova, în 1991, circa 800.000 de personae, adică o treime din populația activă a țării, au emigrat pentru a scăpa de o situație economic sumbră. Traficanții se folosesc de această emigrare masivă, legală și ilegală, estimările oficiale vorbind despre 70.000 de victim ale traficului de personae, la o populație totală de 3,6 milioane de locuitori [9, p. 5]. După anii 90, Republica Moldova a devenit un mare ,,donator” de carne vie către Turcia, Israel, Emiratele Arabe, Italia, Germania precum si spre alte state europene. Actualmente, Republica Moldova constituie unul dintre cei mai mari exportatori de ființe umane din Europa raportat la numărul total de locuitori. Cele mai frecvente destinații de trafic din ultimii ani sunt Rusia, Ucraina, Turcia, Cipru, Emiratele Arabe Unite.
Majoritatea femeilor traficate din Moldova se pornesc în țări în care organele de drept sunt inactive, iar situația politică – instabilă. Traficanții prosperă acolo unde autoritățile locale întorc capul sau nu au mijloace sau voință pentru a pune capăt acestor activități criminale. Țările de destinație sunt în special țările balcanice (Macedonia, Bosnia, Albania și regiunea Kosovo). Femeile de asemenea ajung în Occident, Rusia, Turcia Emiratele Arabe Unite și Israel. În Balcani, consumatorii serviciilor sexuale sînt localnicii, dar deseori și militari din trupele internaționale de menținere a păcii, staționate în aceste zone.
Traficul ființelor umane este un business profitabil și continuă să rămână pentru Republica Moldova o problemă complexă, a cărei soluționare nu trebuie amânată, iar gravitatea situației indică faptul că actualmente, rămâne o țară de origine a traficului de ființe umane. De asemenea, deși într-o măsură mică, Republica Moldova este o țară de tranzit a victimelor traficului de ființe umane din țările ex-sovietice către statele europene.
Actualmente cazurile de trafic cu ființe umane, sunt descoperite în timpul raidurilor speciale ale poliției în țările de destinație.
Conform datelor, majoritatea victimelor traficului sunt persoane în vârstă de până la 25 de ani. Totodată, îcepând cu anul 2003 se constată o creștere a cazurilor de trafic cu persoane ce depășesc această vârstă, îndeosebi acest fenomen ia amploare în rândurile minorilor. Astfel 14% din persoanele traficate sunt din rândurile minorilor [31], aceasta constituie în medie că fiecare a șaptea victimă a traficului este un copil. Traficul de copii prezintă un grad de pericol sporit, având în vedere vârsta fragedă a acestuia, vulnerabilitatea fizică și psihică. Cel mai des copiii sunt exploatării sexuale. Conform cercetărilor 5% din numărul copiilor traficați sunt impuși să cerșească, ei provocând mai ușor mila trecătorilor [31]. Alte tipuri de exploatare a copiilor sunt munca forțată în gospodăria casnică, munca auxiliară în construcții.
Este remarcabil faptul că există o anumită legătură dintre zonele geografice ale Republicii Moldova unde locuiai victimile și țările de destinație. Astfel locuitorii din nordul țării devin mai des victime ale traficului în țările ex-sovietice și postsocialiste. Locuitorii din centru și sudul țării sunt traficați cel mai des în Turcia și Emiratele Arabe unite. În temei victime ale traficului de ființe umane devin persoanele cu un nivel scăzut de educație, de obicei nu posedă nici o meserie, iar cei ce o posedă le este greu să se angajeze la un serviciu, cauza fiind nivelul scăzut de remunerare. Deasemenea victime ale traficului pot fi și persoane cu un nivel înalt de educație, studente sau absolvente ale instituțiilor de stat superior.
Prevenirea și combaterea Traficului de Ființe Umane a fost declarată drept o prioritate națională în aceste condiții fiind ratificate o serie acte internaționale și adoptate un set de acte legislativ-normative ți strategice menite să redreseze situația în acest domeniu. Pe lângă măsurile de costrângere a fenomenului dat, a fost identificată necesitatea măsurilor de suport al victimelor bazate pe o abordare multidisciplinară intersectorială. În anul 2006, în Republica Moldova, cu suportul OIM, a donatorilor externi și societății civile, a fost lansat Sistemul Național de Referire (SNR) scopul căruia este asigurarea unui cadru complex de protecție și asistență a victimelor TFU și grupurilor cu risc sporit. În prezent acesta reprezintă cadrul principal de cooperare și coordonare a eforturilor actorilor activi în domeniul combaterii TFU, iar activitățile în cadrul SNR se realizează prin intermediul Echipelor Multidisciplinare care au atins o acoperire națională. În conformitate cu opiniile experților din cadrul Comisiei Europene, cadrul legislativ și de politici cu privire la contracararea și prevenirea traficului de ființe umane este consolidat și aliniat standardelor internaționale. Adițional, Moldova este parte la acorduri bilaterale în domeniul migrației forței de muncă cu Federația Rusă (1993), Ucraina (1993), Belarus (1994), Azerbaijan (2005), Republica Italiană (2011) și în domeniul securității sociale cu : Bulgaria (2008), Romînia (2010), Luxembourg (2010), Austria (2011), Estonia (2011), Portugalia (2011), Republica Cehă (2011). La moment, se negociază acorduri de securitate socială cu Polonia, Ungaria, Lituania, Belgia și Italia [26, p. 107].
În anul 2005 a fost creat Centrul pentru combaterea traficului de persoane, din subordinea MAI, acesta, reprezentând un organ operativ de investigație și urmărire penală pentru prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și a migrației ilegale. Biroul Național Central INTERPOL și Punctul Național de Contact ,,Europol” la fel au atribuții comune în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și migrației ilegale.
Centrul internațional ,,La Strada”, lansat în Moldova în martie 2011, face parte din rețeaua internațională de Prevenire a Traficului de Femei în europa Centrală și de Est, și este prezent în 9 țări: Olanda, Polonia, Republica Cehă, Bulgaria, Ucraina, Moldova, Belarus, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, Bosnia și Herțegovina.
Centrul pentru prevenirea traficului de femei (CPTF) reprezintă un proiect implimentat de ONG-ul ,,Asociația femeilor de carieră juridică”. Proiectul CPTF a fost lansat în 2001 și și-a propus drept scop să sporească conștientizarea publică cu privire la problema traficului de persoane, informând categoriile vulnerabile de persoane despre riscurile și consecințele traficului, contribuind la fortificarea capacităților instituționale de prevenire și urmărire în justiție a traficului de persoane.
Începând cu 2008, Reprezentanța Winrock International Moldova [18, p. 84] a contribuit la lupta împotriva traficului cu persoane prin abilitatea tinerilor defavorizați, mai cu seamă din localitățile rurale, pentru a îmbunătăți nivelul lor de încredere, nivelul lor de trai, precum și pentru a dezvolta comunitățile lor, pentru a deveni o parte din soluția pentru cauzele sociale și economice ale traficului de ființe umane și a migrației peste hotare.
Centrul de asistență și protecție a victimelor și potențialelor victime ale traficului de ființe umane, fondat în 2011 cu suportul IOM Moldova, reprezintă o instituție specializată care presteazp servicii de asistență a victimilor și potențialelor victime alte traficului de persoane, în situații de criză, identificate peste hotarele țării și în țară. În 2008, în urma unei colaborări continue cu Guvernul Moldovei, și a eforturilor sale în creștere de abordare a subiectelor de trafic a persoanelor, Centrul a devenit o instituție publică subordonată MMPSF și co-administrată de OIM.
III.2. Impactul migrației forței de muncă asupra dezvoltării Republicii Moldova
Impactul fenomenului migrației asupra dezvoltării Republicii Moldova este atât la nivel social cât ți la nivel economic, deși perioada relativ scurtă a migrației internaționale în masă – în mare parte la mijlocul anilor 1990 – a făcut dificilă izolarea ei [17, p. 17]. Efectul cel mai direct al emigației asupra economiei de exemplu, este reducerea forței de muncă. În cazul în care capitalul și tehnologiile rămân neschimbate – reducerea forței de muncă implică creșterea salariilor de echilibru și reducerea șomajului, precum și descreșterea producției naționale. Dacă capitalul sau tehnologiile se ameliorează datorită migranților – productivitatea muncii crește, iar impactul net al emigrației asupra producției naționale este ambiguu.
Migrațiile pot ameliora capitalul și tehnologia în țara de origine prin câteva mecanisme. Cel mai cunoscut dintre ele sunt tranferurile de bani din străinătate, utilizate pentru consumul de bunuri și servicii, pentru investiții și pentru economii. Consumul de bunuri și servicii nu ameliorează capitalul sau tehnologia, dar contrinuie la reducerea sărăciei și stimulează producția națională prin creșterea cererii [24, p. 41]. Expedierile bănești de peste hotare investite în capital fizic sau uman au un efect pozitiv asupra productivității muncii, a progresului tehnologic și a creșterii economice pe termen lung. Transferurile economisite dacă sunt depuse în istituții financiare și îndreptate, prin intermediul acestora, spre investiții rentabile.
Al doilea mecanism prin care migrațiile pot afecta capitalul și tehnologiile în țară sunt investițiile stăine directe, comerțul internațional ți asistența pentru dezvoltare. Unile voci susțin că migrațiile accelerează investițiile străine directe și comerțul între țările de origine și cele de destinație ale migranților care, cunoscând ambele țări, favorizează contactele, furnizează informații utile ambelor părți și facilitează tranzacțiile.
Migrațiile pot afecta evoluția tehnologică și inovațiile și în mod direct, prin impactul lor asupra capitalului uman în țara de origine. Un nivel suficient de capital uman este necesar pentru inovații și adoptarea noilor tehnologii. Dacă migrația este în mare parte alcătuită din cadre calificate, capitalul uman în țara de origine se va deprecia, cel puțin pe termen scurt. Pe termen lung însă, capitalul uman în țara de origine crește datorită emigrației din câteva motive:
O parte din remiteri sunt investite în educație și sănătate, ameliorând astfel capitalul uman al generației următoare;
În țările în care oferta de studii superioare de calitate este insuficientă, emigrația permite accesul unui număr mai mare de studenți la o educație terțiară de calitate;
Posibilitatea de a emigra mai târziu sporește beneficiile așteptate ale educației, incitând astfel un număr mai mare de persoane să investească în educație;
O parte din migranți se întorc eventual în țara lor de origine cu idei și metode asimilate în timpul experiențelor în străinătate, care reprezintă un capital uman deosebit de valoros. Chiar dacă majoritatea migranților calificați nu se întorc definitiv și, fiind însoțiți de familii în țara de destinație, nu transmit remitențe financiare substanțiale, ei pot contribui la ameliorarea capitalului uman prin remitențe sociale sau intelectuale, idei, metode de lucru, relații și tot felul de informații transmise prin contacte personale sau profesionale cu cei de acasă.
În cazul Republicii Moldova, migrațiile au reprezentat unul dintre principalii generațori ai creșterii economice și ai reducerii sărăciei în ultimul deceniu, principalul canal de transmisie fiind expedierile bănești din străinătate. În perioada anilor 2000-2010, volumul transferurilor de bani de peste hotare în Republica Moldova a sporit de mai bine de 7 ori, ajungând până la 1315,5 mil. USD în 2010, sau circa 22,8% din PIB, iar nivelul sărăciei a scăzut de la 67,8% la 21,9 [24, p. 43]. Sumele trimise din afară domină în prezent viața economică din Republica Moldova, stimulând creșterea consumului casnic, și, într-o măsură mai mică, a investițiilor. Expedierile bănești reprezintă o sursă importantă de venit pentru familiile emigranților rămase în țară, mai cu seamă în localitățile rurale. Transferurile de bani din străinătate au temperat efectele unei serii de șocuri economice cu care s-a confruntat Republica Moldova în ultimii ani, dar nu se știe ce ne așteaptă pe viitor, dat fiind faptul că Rusia și-a schimbat politica migraționistă, și cu toții cunoaștem bine că cel mai mare număr de migranți munceau anume în această direcție.
Având în vedere nivelul mai mic de maturitate al ciclului migraționist, este mult mai probabilă remiterea de către gospodăriile de migranți moldoveni, în comparație cu Albania, Kosovo sau Bosnia – țări unde rata nonremitențelor printre gospodăriile de migranți este mai mare [23, p. 69]. Există o corelație pozitivă între primirea fluxurilor financiare legate de migrație și percepția unei persoane de a fi capabilă să-și acopere necesitățile de bază. Venitul familiilor cu migranți care trimit bani acasă este aproximativ de două ori mai mare decît al familiilor care nu primesc remitențe. Comparativ cu familiile fără fluxuri financiare de peste hotare aceste familii alocă mai mulți bani din bugetul lor pentru procurarea bunurilor de consum, achitarea datoriilor și reparația sau construcția caselor.
Pe lângă acestea, remitențele au avut un impact mare și pozitiv asupra stabilității macroeconomice în Moldova. Ele au contribuit la finanțarea deficitului comercial mare și în ascendență al țării, au contribuit la consolidarea fiscală și au suținut valoarea valutei. Venitul remis de migranții moldoveni care lucrează peste hotare a atins punctul maxim în 2007, în proporție de 36% față de PIB [19, p. 17]. Remitențele reprezintă cea mai substanțială și stabilă contribuție în valută, comparativ cu investițiile străine directe, exporturi, împrumuturi și asistență externă. Ele au contribuit la majorarea bugetului prin intermediul TVA și al taxelor de import, dezvoltarea sistemului bancar și a serviciilor de intermediere financiară și sporirea capitalului oficial de rezervă. Studiile Băncii Mondiale susțin că remitențele sunt o sursă importantă de schimb extern și au contribuit la finanțarea deficitului comercial din Moldova, începând cu sfârșitul anilor 1990. Atât fluxurile financiare oficiale, cât și cele private în conturile de capital au jucat un rol relativ mic, deși a existat o anumită creștere a investițiilor directe în Moldova de la sfârțitul anilor 1990 [19, p. 18].
Cu toate acestea remitențele au și un impact negativ, deși în cele mai dese cazuri ele duc la venituri mai mari ale gospodăriilor casnice pentru beneficiari. Un venit mai mare al GC este deseori acompaniat de o tendință spre cheltuieli mai mari ale GC, în special pentru bunuri de consum. Totuși, majoritatea bunurilor de consum din Moldova, cum ar fi aparatele electronice, nu sunt produse în țară, ci sunt importate de peste hotare. Această cerere sporită pentru importuri deseori duce la o creștere a prețurilor locale, inflație mai înaltă și dependență de importuri. Remitențele de asemenea generează o cultură a dependenței de bani ușori care reduce sau chiar elimină dorințele persoanelor, în special ale tinerilor, să participe în activități economice. Remitențele pot contribui la creșterea inegalutății în bază de venituri între familiile care beneficiază de suport extern și GC care nu au membri ai familiei peste hotare.
Un alt venit pentru țară ce este generat de migrație într-un mod direct sau nu, sunt investițiile. În mod tradițional acestea se fac la nivel mic sau micro și de regulă sunt realizate individual sau împreună cu membri apropiați ai familiei. O examinare a experienței antreprenoriale anterioare și a intențiilor de investire arată că fluxurile financiare ale migranților sunt îndreptate în mare parte spre sectoarele agriculturii, comerțului cu amănuntul, construcții, imobile și servicii [19, p. 27]. Cu toate acestea, acest comportament investițional nu a dus până acum neapărat la dezvoltarea considerabilă a țării din cauza unui mediu de afaceri nefavorabil, riscurile economice mari și barierele administrative.
O altă parte nu tocmai pozitivă a fenomenului migației ce într-o oarecare măsură afectează procesul de dezvoltare a Republicii Moldova avînd un impact negativ asupra acesteia este fenomenul de exod sau câștig intelectual. Până la momentul de față nu există studii sistematice sau detaliate cu privire la acest fenomen. Totuși, datele statistice cu privire la migrație arată că exodul intelectual din Moldova a lipsit economia națională de mulți din cei mai tineri, calificați și întreprinzători lucrători. Conform unosr surse, poate fi observată o tendință alarmantă în sistemul de învățământ și asistență medicală. Pe parcursul ultimelor două decenii, peste 40% din personalul medical instruit au părăsit sectorul medical, un număr semnificativ emigrănd peste hotare. Raportul medicilor și asistenților medicali la 1000 locuitori este sub media UE. De asemenea Moldova suferă de un deficit grav de lucrători medicali în zonele rurale [19, p. 19].
De mai mulți ani sistemul de învățământ din Republica Moldova s-a confruntat cu un deficit de învățători, în primul rând la nivel primar și secundar. Mulți învățători tineri peferă să migreze peste hotare la muncă, pentru că s-au confruntat de o remunerare insuficientă acasă și pot câștiga salarii mult mai mari în alte țări. Numărul de studenți peste hotare este de asemenea în crreștere. Din cei care au ales săși facă studiile în Moldova, un număr tot mai mare de absolvenți ai universităților reușesc să-și găsească locuri de muncă și după absolvire decid să părăsească țara. Deseori migranții își găsesc munci sub calificările lor sau în sectoare în afara specializării lor, creând problema irosirii intelectuale. Mai mult decât atât, în Moldova lipsesc politicile menite să susțină migranții întorși, iar cele care există practiv nici una nu se implimentează corect si eficient. Migranții care se întorc se confruntă cu finanțare insuficientă a sectoarelor științei, educației și sănătății, pe lângă situația economică și legislația actuală. Ceea ce reduce stimulenții pentru antreprenoriat ți nu stimulează transferul d cunoștințe, abilități și know-how al capitalului uman acumulat de migranții care se întorc.
În acest context, Misiunea OIM în Republica Moldova, în cooperare cu academia de Științe a Moldovei, a lansat programul ,,Abordarea exodului intelectual și consolidarea Moldovei drept centru de cercetare și dezvoltare prin intermediul întoarcerii temporare a savanților moldoveni expatriați”. Scopul acestui progam este de a facilita și consolida abilitatea savanților născuți în Moldova și care în prezent locuiesc peste hotare să contribuie la dezvoltarea sectorului științific și economic al Republicii Moldova [33].
La fel ca și remitențele, migrația de întoarcere contrinuie la dezvoltarea locală chiar mai mult decât acestea. Remitențele sunt utilizate în mare parte pentru consum, pe când economiile, care deseori sunt scopul sau premisa pentru migrația de întoarcere a moldovenilor se folosesc mai degrabă pentru activități productive. Pe lângă aceasta, migranții moldoveni se caracterizează printr-un nivel înalt de ambiție și comportament antreprenorial. După cum am menționat, mulți au investit în trecut în afaceri, atât în țara de migrație, cât și acasă. Într-un raport publicat de Școala de la Frankfurt în 2008 s-a făcut concluzia că în baza unor afaceri ale migranșilor moldoveni, economiile reinvestite și activitățile antreprenoriale ale migranților întorși au fost un beneficiu important și reaș al migranților. De asemenea s-a observat că această tendință s-a manifestat în special pe parcursul ultimilor 4 -5 ani și ar avea și mai mult potențial pentru viitor.la fel, se pare că există un anumit câștig intelectual în rezultatul migrației; o serie de migranți au învățat calificări sau au dezvoltat cunoștințe despre tehnologii noi în timp ce lucrau peste hotare, spre exemplu în serele din Spania sau în atelierele de reparație a automobilelor [10, p. 25].
Conform persoanelor care migrează, avantajul principal al migrației este cel economic, deși experiențele de migrație au schimbat mentalitățile, viziunile și concepțiile lor de viață, modul de a-și planifica viața și activitățile de agrement și i-a învățat să fie mai flexibili, să se adapteze mai ușor și să găsească forșe pentru supraviețuire. O achiziție importantă a moldovenilor de peste hotare sunt cunoștințele și abilitățile noi obținute în timpul lucrului în diferite domenii. Migrația le-a permis să cunoască noi tehnologii moderne, să învețe să ia unele idei de afaceri și să le pună în aplicare la întoarcere în țara de baștină. Unii migranți au reușit să se folosească de aceste avantaje la întoarcerea acasă. Acestea au avut un impact pozitiv asupra vieții cotidiene și a activității de întreprinzător. Totuși, majoritatea spun că din păcate acestea pot fi utilizate doar într-o măsură limitată în Moldova.
În continuare voi în cerca să arăt aspectele pozitive pe care le aduce procesul migraționist Republicii Moldova și careva proiecte ce se implimentează pentru a transforma acest fenomen într-un proces de dezvoltare.
În perioada 3-4 octombrie 2013, la New York, a avut loc reuniunea Dialogului ONU la Nivel Înalt pentru Migrație și Dezvoltare [23, p. 45]. Scopul reuniunii a fost identificarea măsurilor concrete pentru consolidarea coerenței și cooperării la toate nivelele, în vederea sporirii beneficiilor migrației internaționale pentru migranți, precum și a legăturilor importante de dezvolatre, reducând astfel efectele negative ale migrației. Republica Moldova a participat la majoritatea discuțiilor în cadrul reuniunii și a susținut prioritățile de cooperare a Președinției Suedeze a Forumului Global pentru Migrație și Dezvoltare (GFMD) prezentate la eveniment. Republica Moldova a optat pentru integrarea domeniului migrației în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă și în Agenda de Dezvoltare Post-2015 [21, p. 216]. De asemenea, Republica Moldova consideră că și în continuare este necesar întreprinderea acțiunilor în vederea diminuării impactului negativ al migrației prin implementarea mai multor politici eficiente. Drept rezultat, guvernele au recunoscut rolul vital al migranților ca parteneri în dezvoltarea țărilor de origine, de tranzit și de destinație, precum și contribuția importantă a migrației la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. La reuniunea Dialogului ONU la Nivel Înalt pentru Migrație și Dezvoltare au fost abordate o serie de subiecte referitoare la felul în care guvernele, sectorul privat și societatea civilă pot construi parteneriate în domeniile migrației. Aceasta reprezintă o prioritate pentru Republica Moldova, în vederea dezvoltării în continuare a Parteneriatului de Mobilitate UE-Republica Moldova, atît la nivel regional, cât și global.
Republica Moldova se aliniază pe deplin la recomandările Secretarului General, prin care li se cere guvernelor să promoveze politici bazate pe dovezi și să investească în colectarea de date, cercetare și dezvoltarea capacităților în domeniul migrației, pentru a înțelege mai bine impactul asupra indivizilor, comunităților și societății [14, p. 5]. În acest context, Profilul Migrațional Extins și prima evaluare a Parteneriatului de Mobilitate UE-Republica Moldova sunt doar cîteva instrumente pe care Guvernul le-a creat și dezvoltat în scopul îmbunătățirii colectării și utilizării de date în domeniul migrației.
Moldova avansează în domeniul integrării migrației și diasporei în politicile de dezvoltare, astfel Propunerea Națională de Integrare a Migrației în Strategiile Naționale de Dezvoltare, precum și Fișa de verificare a nivelului de integrare a Migrației în Strategiile Naționale de Dezvoltare, ca parte a Proiectului Pilot Comun PNUD/OIM/UN Women ,, Integrarea Migrașiei în Strategia Națională” (MOMID), au fost elaborate și consultate la nivel național în mai 2013 [14, p. 6].
Faza a doua a proiectului MOMID a fost lansată în februarie 2014. Impactul scontat al proiectului este de a permite guvernelor și patenerilor acestora să evalueze mai bine și să facă mai vizibil impactul migrației asupra dezvoltării umane și de a gestiona fenomenul migrației astfel încât acesta să sporească rezultatele pentru dezvoltarea umană și să reducă riscurile pentru migranți, familiile lor și comunitățile de origine și de destinație. Adițional sunt menționate:
Proiectul va ajuta în cel puțin opt țări participante la proiect;
Viziuni și obiective comune în domeniul migrației;
Stabilitate instituțională și politică ridicată în ceea ce privește migrația și dezvoltarea;
Incluziune și transparență privind planificarea, implimentarea și managementul, avaluarea politicilor de migrație și dezvoltare în relațiile cu constituienții neguvernamentali;
Abordarea coerentă a Echipelor de țară ale ONU față de migrație și dezvolatare la nivel de țară;
Încredere ridicată și parteneiat activ și reciproc benefic între țări privind integrarea migrației.
O mare atenție în acest domeniu trebuie de acordat proiectului NEXUS Moldova care, se bazează pe avansare prin crearea unei platforme de produse și servicii pentru migranții moldoveni. Potrivit planului de acțiuni, cele mai recente și principale activități în cadrul proiectului s-au axat pe construirea treptată a unei platforme de produse pentru migranții moldoveni prin crearea unor parteneriate strategice la nivel național și local, precum și efectuarea studiului gospodariilor cu migranții care abordează problemele-cheie în domeniul migrației. ,,Migranții nu prezintă o amenințare, ci o oportunitate” – acesta a fost mesajul principal comunicat la conferința de lansare a proiectului NEXUS Moldova care a vut loc la 24 octombrie 2013 [23, p. 73].
Peste 120 de persoane din sectorul public, privat și societate civilă, precum și reprezentanții comunității internaționale a donatorilor și-au exprimat sprijinul pentru abordarea patrulaterală a prototipului NEXUS, centrată pe client, parteneriate locale și publi-private, precum și bazată pe dovezi. În cadrul conferinței au fost prezentate date cheie actualizate privind migrația din Republica Moldova, atât la nivel național cât și internațional.
Un alt proiect, și anume proiectul Migrație Favorabilă Dezvoltării, a fost coneput în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru a susține strategia națională în domeniul creșterii durabile și inclusive.
Fiind implicată activ în promovarea cooperării regionale în domeniul educației, în anul 2013 Fundația Europeană de Formare a organizat schimbul regional anula pe Dimensiunea Competențelor în Abordarea Globală a UE privind migrația și mobilitatea, Tbilisi [14, p. 19]. Conferința a reunit în jur de 45 de participanți din Georgia, Republica Moldova, Armenia și un reprezentant din Azerbaijan. Acest eveniment a fost organizat în colaborare cu Targeted initiative Georgia în cadrul Preșidenției Litauniei a Consiliului UE.
Obiectivul conferinței a fost de a se disemina rezultatele și lecțiile învîțate de către Georgia, Republica Moldova și Armenia în cursul implementării Parteneriatului de Mobilitate, cu un accent special pe legătura dintre dezvoltarea de competențe și migrație. O parte a conferinței a fost dedicată discuțiilor în grupul de lucru cu privire la tipurile de măsuri de sprijin pentru migranți și efectul lor, în special, pe acțiunile pregătitoare pentru potențialii migranți, validarea competențelor și sprijin pentru migranții care revin acasă. Acest eveniment a oferit o oportunitate valoroasă de a împărtăși abordările politice de sprijin pentru reântoarcerea migranților acasă și validarea competențelor acestora.
O atenție deosebită a fost acordată măsurilor implementate pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor de asistență în dezvoltarea de competențe, informațiile și programele locale de sprijin pentru procesul de corelare a locurilor de muncă cu competențe. De asemenea, au fost discutate opțiunile de politici și perspectivele de viitor cu privire la evaluarea și validarea competențelor atât pentru emigranții potențiali cât și pentru cei întorși acasă.
Din cele expuse mai sus, putem observa că impactul fenomenului migrației asupra Republicii Moldova sau mai bine spus asupra dezvoltării acesteia este mai mult pozitiv decît negativ. Cu toate că există careva nuanțe negative ale acestuia se încearcă implimentarea unor proiecte, ce sunt realizate în pateneriat cu organizațiile internațional care acordă tot sprijinul în vederea combaterii aspectelor negative ale migrație ți transformării acestui fenomen într-o modalitate ce ar duce spre dezvoltare socială, economică și intelectuală. Migrație este folosită la ora actuală mai mult ca un mijloc de îmbunătățire a stării vieții sociale. Există tebdința de a transforma migrația mai mult în mobilitate, iar proiectele de mobilitate sunt realzate, desigur cu ajutorul Uniunii Euromene și a Organizației Națiunilor Unite.
Dezvoltarea este unica urmare ce ar trebui să fie generată din procesul migrațional bine gestionat. Căile prin care trebuie să se ajungă la aceasta, trebuie examibate minuțios de către Guvernul Republicii Moldova și trebuie puse în aplicare proiectele ce se pot realiza prin aceste căi. Unicul lucru ce este necesar de menținut pentru a realiza acest fapt, este stabilitatea politică din țară. Doar prin aceste metode migrația forței poate deveni un mijloc, sau mai bine spus o cale prin care societatea ar putea cunoaște dezvoltarea și prosperitatea.
CONCLUZII
Migrаția este fenоmenul ce afectează o lume întreagă. Oamenii sunt într-o permanentă mișcare, într-o permanentă căutare a ceea ce este mai bun și a unui loc unde prosperitatea sa și a familiei să fie una cât mai mare și mai durabilă. Republica Moldova, este unul din statele cu cea mai mare rată a manifestării acestui fenome, și dacă în unele țări factorii naturali sau represiile fac acest fenomen să ia aploare, atunci în statul moldovean problema este instabilitatea politică și sărăcia generată de aceasta.
Situația la ora actuală este una îngrijorăoare, numărul migranților fiind tot mai mare din an în an. Factorii ce au generat acest fenomen sunt desigur cei de ordin intern, precum instabilitatea politică, incapacitatea conducerii de a gestiona și de a asigura bunăstarea populației, lipsa oportunităților de a se dezvolta fiecare persoană în mod aparte, prezența tot mai intensă a fenomenului corupției și mulți alți factori de ordin intern. Există și factori de atragere cei mai mulți fiind de ordin extern. Din anul 2014 cetățenii Republicii Moldova pot călători în țările UE fără vize, ceea ce a amplificat desfășurarea procesului migraționist.
Cu toate acestea migranții se confruntă cu o mulțime de probleme, indiferent de destinația pe care o aleg. După cum am analizat și în cuprinsul lucrării destinațiile fiind cea vestică și estică. Pe de o parte există riscul expulzării și înăspririi regulilor și politicii migraționiste a Federației Ruse, pe de altă parte oportunitatea de a ajunge fără multe probleme în Uniunea Europenă.
Natura migrației și situația migranților din fiecare stat care plecaă depinde mult de ralațiile pe care le stabilește Republica Moldova cu fiecare stat în parte. Deoarece este un stat de o importanță geostrategică foarte mare, situația Moldovei este una precară. Fiind situată între două mari sisteme geopolitice ale lumii, Federația Rusă și toate statele ce se țin de marea putere vestică și Uniunea Europenă care dorește cât mai mult asigurarea stabilității la granițele acesteia. Pe de o parte, Rusia își aplică metodele sale manipulatoare de a atrage Moldova în zona sa de influență și de a o menține acolo, iar factorul cel mai vulnerabil sunt migranții, pe de altă parte conducerea Republicii Moldova dorește integrarea în UE și dependența de spațiul occidental. Astfel în abmele situații cea afectată este populația Republicii Moldova.
Repubica Moldova furnizeаză fоrță de muncă atât în țările CSI, cât și spre cele a Uiunii Eurоpene. Îmbunătățireа nivelului de trаi este mоtivul esențiаl cаre îi determină pe оаmeni să plece la muncă peste hоtаre. Republica Moldova fiind о țаră mică, resimte оrice fluctuаție de persоаne; аprоximаtiv о treime din pоpulаția аctivă din unct de vedere ecоnоmic este implicаtă în prоcesul de emigrаre și acestа аre un impаct negаtiv asuprа prоceselоr demоfgrаfice, sоciо-ecоnоmice de lungă durаtă, deși cоtа migrаnțilоr mоldоveni nu este unа semnificаtivă pentru țările-gаzdă. Cu tоаte аcesteа însă, există și аspecte pоzitive ale аcestui fenоmen, cаre li-аm prezentаt în cоnținutul lucrării. Cu toate că fenomenul afectează situația populației starea financiară s-a imbunătățit iar nivelul sărăciei a scăzut. Toate acestea se datorează remitențelor pe care le transmit migranții moldoveni de peste hotare. Remitențele reprezintă un element fоаrte impоrtаnt în susținereа familiilоr din Republicа Moldovа, circа 1,5 mil de cetățeni trăiesc în gоspоdării cаre primesc bаni de peste hоtвre, beneficiаri indirecți sunt însă și ceilаlți cetățeni din Moldоva. Țаra nоastră este pe primul lоc privind pоndereа remitențelоr rаpоrtаte la PIB. Remitențele sunt оrientаte prepоnderent spre cоnsum. Se înceаrcă la nivel guvernаmental, cu sprijinul оrganismelоr internаționаle, prоmоvаreа utilizării eficiente a reminențelоr; аceste аcțiuni trebuie să fie însоțite de cerereа unui mediu favоrаbil de investiții, cаrаcterizаt de stаbilitаte și trаnspаrență.
Republica Moldova a înregistаrаt în ultimii аni schimbări prоgresive lа nivel legislаtiv și instituțiоanаl în ceeа ce privește gestiоnаrea migrаției. Cu tоаte acesteа, аtestăm restаnțe în încheiereа acоrdurilоr bilаterаle cu mаi multe țări privind migrаția fоrței de muncă. Аcest аspect аfecteаză în primul rând prоtecțiа sоciаlă a migrаnțilоr în țările gаzdă, dаr și sistemul de prоtecție sоciаlă din Moldova. Nu аvem pоlitici guvernаmenаtle mоtivаțiоnаle pentru migrаnți în ceeа ce privește cоntribuțiа la sistemul de prоtecție sоciаlă. Deți au fоst unele încercări, аcesteа sunt insuficiente; ele nu аu fоst prоmоvаte și nu inspiră încredere celоr cаre muncesc peste hоtаre.
S-аu făcut efоrturi cоnsiderаbile din pаrteа оrgаnizațiilоr internаțiоnаle, ONG-urilоr, dаr și a instituțiilоr guvernаmentаle din Moldova în vedereа diminuării trаficului de ființe umаne. cu tоаte аcesteа, trаficul de persоаne cоntinuă să fie о prоblemă pentru țаrа nоаstră, în speciаl sub аspectul implicării unоr funcțiоnari publici în оrganizareа sаu mușаmаlizаreа cаzurilоr de trаfic, reаbilitаreа și reintegrаreа sоciаlă a victimelоr trаficului.
Din punct de vedere аl imigrării, Moldova nu este о țаră аtrаctivă pentru cetățenii altоr stаte. Pоliticile privind sоlicitаnții de аzil și refugiаții sunt treptаt racоrdаte la cerințele UE, tоtuși avem restаnțe în ceeа ce privește respectаreа drepturilоr refugiаțilоr și sоlicitаnțilоr de аzil, оferirea cоndițiilоr decente de trаi și оpоrtunitățilоr de includere sоciаlă.
Vecinătateа cu UE ne оferă unele аvаntаje de cоlаbоrаre și un supоrt finаnciаr cоnsiderаbil. Uniunea Europenă cоntribuie cu fоnduri pentru cоnsolidаreа cооperării transfrоntаliere. Republica Moldova а fоst primа țаră care a semnаt în iunie 2003 Parteneriatul de Mobilitate UE și Republica Moldova, cаre deschide nоi perspective pentru Republica Moldova în vedereа gestiоnării, în cоmun, a fluxurilоr migrаțiоnаle. Iаr după cum am mențiоnat mаi sus din 2014 cetățenii Republicii Moldova pоt pleca în țările Uniunii Europene fără vize.
Dacă în ceea ce privește Uniunea Europenă am obținut o serie de avantaje, de care profită în primul rând forța de muncă ce migrează, atunci în ceea ce privește relațiile cu Federația Rusă, acestea s-au înrăutățit. Dacă până acum migrația în Rusia era una fără obsacole ce era accesibilă fiecărui cetățean al Republicii Moldova, păi acum situația s-a schimbat odată cu modificarea politcii migraționiste a Federației Ruse. Cetățenii Republicii Moldova nu mai beneficiază de acele proceduri simple de ajungere acolo, ba chiar din contra, sunt constrânși la fiecae pas, iar Rusia nu mai este o destinație atât de atractivă pentru migranții de muncă.
Elaborând această lucrare am ajuns la unele conluzii legate de aspectul migrației în Republica Moldova. Acest fenomen a afectat întreaga societate, fie într-un mod bun sau unul mai puțin bun. Se vede bine totuși tendința statului de a gestiona cît mi bine acest proces, prin elaborarea de programe, proiecte sau parteneriate ce vizează abordrea cît mai clară a acestui subiect. Trebuie de menționet că se fac realizări la acest capitol datorită colaborării Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, iar pentru a menține totul sub control ar trebui de stabilit și relații prielnice și cu Federația Rusă. Dacă să privim actuala răceală a relațiilor dintre Federația Rusă și Republica Moldova este greu de dat un calificativ la ceea ce ar urma să se întâmple în acest domeniu.
Dat fiind faptul că Republica Moldova la ora actuală a devenit un cap de pod pentru migrația ilegală spre occident dar și spre orient, trebuie să fie implimentate reforme și parteneriate, în special cu Uniunea Europeană, dar și cu Organizația Națiunilor Unite, în vederea reglementării acestei probleme. Aceste
Astfel spun, pot să concluzionez, că migrația în Republica Moldova este un fenomen ce nu va putea fi oprit atât de ușor, un proces complex, care dispune de o mulțime de aspecte, care poate fi direcționat în conformitate cu relațiile pe care le stabilește Republica Moldova cu un stat sau altul.
BIBLIOGARFIE
DOCUMENTE
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. Monitor Oficial, nr. 1, 12.08.1994.
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 septembrie 1948. ONU, Broșura din 10 decembrie 1948.
Legea nr.180-XVI din 10.07.2008 cu privire la migrația forței de muncă. Monitor Oficial, nr. 162-164, 29.08.2008.
MPC Migration Profile, Moldova. Raport al MPC – Migration Policy Centre, 2013. Accesibil pe: http://www.migrationpolicycentre.eu/docs/migration_profiles/Moldova.pdf [Accesat la 18.02.2015].
Republic of Moldov. Selected Issues. Raport al Fondului Monetar Internațional, ianuarie 21, 2005. Accesibil pe http://www.imf.md/press/SIP-cr0554.pdf [Accesat la 23.02.2015].
MONOGRAFII
Alonso, J. A. International Migration and Development: A review in light of the crisis. New York: DPAD, 2011. 62 p.
Buracec, E. Mobility partnership in a third country perspective: the case of EU-Moldova cooperation. Torino: FIERI, Lab-Mig-Gov research project, 2012. 18 p.
Ghidul migrantului în Republica Moldova, Chișinău: Biroul Migrației și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, 2013. 84 p.
Herța, A. Traficul de ființe umane în Republica Moldov. Galați: Universitatea „Dunărea de Jos”, 2010. 11 p.
Holmes, E., Hockenos, P., Becker, T. Remittances from Austria. Viena: OeEB, aprilie 2009. 45 p.
Ivakhnyuk, I. Migration in CIS Region: Common problems and mutual benefits. Torino: UN/POP/MIG/SYMP, 2006. 14 p.
Kahanec, M., Zimmermar, K.F. Migration and Globalization: Challenges and Perspectives for the Rsearch Infrastructure. Bonn: IZA, 2008, 12 p.
Lucke, M., Mahmoud, T.O., Pinger, P. Metodele și tendințele ale migrației și remitențele în Republica Moldova. Kiel: Institutul de Economie Mondială, 2007. 57 p.
Maximizarea impactului migrației și mobilității asupra dezvoltării. Chișinău: Parteneriatul de Mobilitate Uniunea Europeană – Republica Moldova, Buletin Informațional nr. 7, mai 2013. 25 p.
Morcotîlo, I., Fala, A. Aspectul migrațional în securitatea economică a Republicii Moldova: Analiză instituțională. Chișinău: Centrul Analitic Independent Expert-Grup, 2014. 15 p.
Mukomel, V., Cheianu-Andrei, D. Moldovenii în Federația Rusă: profilul socio-economic și provocările de politici. Chișinău: OIM, 2013. 116 p.
Pantiru, M.C., Black, R., Wheeler, R.S. Migration an poverty reduction in Moldova. Brighton: Development Research Center on Migration, Sussex University, 2007. 26 p.
Prohnițchi, V., Osoianu, I. Aspirațiile europene și dezvoltarea umană a Republicii Moldova. Chișinău: UNDP, 2012. 140 p.
Sințov, R., Cojocaru, n., de Zwager, N., Gadeshi, Ilir. Consolidarea legăturii dintre migrație și dezvoltare în Republica Moldova. Chișinău: CIVIS-IASCI, 2010. 57 p.
Vremeș, M., Creievschi-Toartă, V., Burdelnîi, E., Herm, A., Poulain, M. Profilul migrațional extins al Republicii Moldova. Chișinău: OIM, 2013. 320 p.
Vremeș, M., Creievschi-Toartă, V., Burdelnîi, E., Herm, A., Poulain, M. Extended Migration profile of the Republic of Moldova. Chișinău: OIM, 2012. 312 p.
Voinescu, S., Neacșu, G., Moraru, A., Moșneaga, V., Vladicescu, N., Șapovalova, N., Ciumac, V. Tendințe și politici migraționiste în Regiunea Mării Negre: cazurile R. Moldova, României și Ucrainei. Chișinău: IDIS „Viitorul”, 2008. 75 p.
Zwager, N., Sințov, R. Inovație în Migrația Circulară. Migrație și dezvoltare în Moldova. Chișinău: NEXUS, 2014. 110 p.
ARTICOLE
Berlinschi, R., Clipa, V. Migrații, remiteri și dezvoltare: câteva idei din literatura recentă și recomandări în cazul Republicii Moldova. In: Akademos, nr. 1(24), martie 2012. p. 41-45.
Cepoi, M. Noua politică migraționistă a Rusiei și impactul politic asupra Republicii Moldova. In: Politici Publice, Chișinău: IDIS Viitorul, 2014. p. 1-13.
Josanu, Y. Republica Moldova: Comunitatea Statelor Independente și Uniunea Europeană. In: Sfera Politicii, Volumul XX, Nr. 4(170), 2012. p. 101-115.
Lusenti, A., Watanabe, L. The challenge and tragedy of irregular migration. In: CSS Analyses in Security Policy, Nr. 162, octombrie 2014. p. 1-4.
Stemmer, A. The Republic of Moldova and the migration. Migration and it’s risks and opportunities for the European Union. In: KAS International Reports, 2011. p. 40-59.
Tăbîrță, I. Prețul europenizării Republicii Moldova – recalibrarea relațiilor moldo-ruse. In: Buletin de Politică Externă al Moldovei, IDIS Viitorul, Nr. 83, August 2014. p. 1-7.
Tudorache, C. Evoluția Fenomenului Migrației în Europa. In: Economie teoretică și aplicată, Nr. 6, București, 2006. p. 95-100.
D. SURSE ELECTRONICE
Child Trafficking in Moldova. Accesibil pe: www.ilo.org [Accesat la 05.05.2015].
Lupușor, A. Care este impactul deprecierii rublei rusești asupra economiei moldovenești. Studiu de Expert-Grup, Chișinău, 2014. Accesibil pe: http://www.expert-grup.org/ro/comentarii/item/1054-depreciere-rubla-moldova [Accesat la data15.04.2015].
Modele de familii reintegrate a migranților. Accesibil pe: www.iom.md [Accesat la 14.04.2015].
Moldovan migrants denied re-entry to Russia. Accesibil pe: http://www.dw.de/moldovan-migrants-denied-re-entry-to-russia/a-18144394 [Accesat la 13.03.2015].
Pull factors of migration. Accesibil pe: http://www.globalization101.org/pull-factors/ [Accesat la 25.02.2015].
BIBLIOGARFIE
DOCUMENTE
Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. Monitor Oficial, nr. 1, 12.08.1994.
Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 septembrie 1948. ONU, Broșura din 10 decembrie 1948.
Legea nr.180-XVI din 10.07.2008 cu privire la migrația forței de muncă. Monitor Oficial, nr. 162-164, 29.08.2008.
MPC Migration Profile, Moldova. Raport al MPC – Migration Policy Centre, 2013. Accesibil pe: http://www.migrationpolicycentre.eu/docs/migration_profiles/Moldova.pdf [Accesat la 18.02.2015].
Republic of Moldov. Selected Issues. Raport al Fondului Monetar Internațional, ianuarie 21, 2005. Accesibil pe http://www.imf.md/press/SIP-cr0554.pdf [Accesat la 23.02.2015].
MONOGRAFII
Alonso, J. A. International Migration and Development: A review in light of the crisis. New York: DPAD, 2011. 62 p.
Buracec, E. Mobility partnership in a third country perspective: the case of EU-Moldova cooperation. Torino: FIERI, Lab-Mig-Gov research project, 2012. 18 p.
Ghidul migrantului în Republica Moldova, Chișinău: Biroul Migrației și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, 2013. 84 p.
Herța, A. Traficul de ființe umane în Republica Moldov. Galați: Universitatea „Dunărea de Jos”, 2010. 11 p.
Holmes, E., Hockenos, P., Becker, T. Remittances from Austria. Viena: OeEB, aprilie 2009. 45 p.
Ivakhnyuk, I. Migration in CIS Region: Common problems and mutual benefits. Torino: UN/POP/MIG/SYMP, 2006. 14 p.
Kahanec, M., Zimmermar, K.F. Migration and Globalization: Challenges and Perspectives for the Rsearch Infrastructure. Bonn: IZA, 2008, 12 p.
Lucke, M., Mahmoud, T.O., Pinger, P. Metodele și tendințele ale migrației și remitențele în Republica Moldova. Kiel: Institutul de Economie Mondială, 2007. 57 p.
Maximizarea impactului migrației și mobilității asupra dezvoltării. Chișinău: Parteneriatul de Mobilitate Uniunea Europeană – Republica Moldova, Buletin Informațional nr. 7, mai 2013. 25 p.
Morcotîlo, I., Fala, A. Aspectul migrațional în securitatea economică a Republicii Moldova: Analiză instituțională. Chișinău: Centrul Analitic Independent Expert-Grup, 2014. 15 p.
Mukomel, V., Cheianu-Andrei, D. Moldovenii în Federația Rusă: profilul socio-economic și provocările de politici. Chișinău: OIM, 2013. 116 p.
Pantiru, M.C., Black, R., Wheeler, R.S. Migration an poverty reduction in Moldova. Brighton: Development Research Center on Migration, Sussex University, 2007. 26 p.
Prohnițchi, V., Osoianu, I. Aspirațiile europene și dezvoltarea umană a Republicii Moldova. Chișinău: UNDP, 2012. 140 p.
Sințov, R., Cojocaru, n., de Zwager, N., Gadeshi, Ilir. Consolidarea legăturii dintre migrație și dezvoltare în Republica Moldova. Chișinău: CIVIS-IASCI, 2010. 57 p.
Vremeș, M., Creievschi-Toartă, V., Burdelnîi, E., Herm, A., Poulain, M. Profilul migrațional extins al Republicii Moldova. Chișinău: OIM, 2013. 320 p.
Vremeș, M., Creievschi-Toartă, V., Burdelnîi, E., Herm, A., Poulain, M. Extended Migration profile of the Republic of Moldova. Chișinău: OIM, 2012. 312 p.
Voinescu, S., Neacșu, G., Moraru, A., Moșneaga, V., Vladicescu, N., Șapovalova, N., Ciumac, V. Tendințe și politici migraționiste în Regiunea Mării Negre: cazurile R. Moldova, României și Ucrainei. Chișinău: IDIS „Viitorul”, 2008. 75 p.
Zwager, N., Sințov, R. Inovație în Migrația Circulară. Migrație și dezvoltare în Moldova. Chișinău: NEXUS, 2014. 110 p.
ARTICOLE
Berlinschi, R., Clipa, V. Migrații, remiteri și dezvoltare: câteva idei din literatura recentă și recomandări în cazul Republicii Moldova. In: Akademos, nr. 1(24), martie 2012. p. 41-45.
Cepoi, M. Noua politică migraționistă a Rusiei și impactul politic asupra Republicii Moldova. In: Politici Publice, Chișinău: IDIS Viitorul, 2014. p. 1-13.
Josanu, Y. Republica Moldova: Comunitatea Statelor Independente și Uniunea Europeană. In: Sfera Politicii, Volumul XX, Nr. 4(170), 2012. p. 101-115.
Lusenti, A., Watanabe, L. The challenge and tragedy of irregular migration. In: CSS Analyses in Security Policy, Nr. 162, octombrie 2014. p. 1-4.
Stemmer, A. The Republic of Moldova and the migration. Migration and it’s risks and opportunities for the European Union. In: KAS International Reports, 2011. p. 40-59.
Tăbîrță, I. Prețul europenizării Republicii Moldova – recalibrarea relațiilor moldo-ruse. In: Buletin de Politică Externă al Moldovei, IDIS Viitorul, Nr. 83, August 2014. p. 1-7.
Tudorache, C. Evoluția Fenomenului Migrației în Europa. In: Economie teoretică și aplicată, Nr. 6, București, 2006. p. 95-100.
D. SURSE ELECTRONICE
Child Trafficking in Moldova. Accesibil pe: www.ilo.org [Accesat la 05.05.2015].
Lupușor, A. Care este impactul deprecierii rublei rusești asupra economiei moldovenești. Studiu de Expert-Grup, Chișinău, 2014. Accesibil pe: http://www.expert-grup.org/ro/comentarii/item/1054-depreciere-rubla-moldova [Accesat la data15.04.2015].
Modele de familii reintegrate a migranților. Accesibil pe: www.iom.md [Accesat la 14.04.2015].
Moldovan migrants denied re-entry to Russia. Accesibil pe: http://www.dw.de/moldovan-migrants-denied-re-entry-to-russia/a-18144394 [Accesat la 13.03.2015].
Pull factors of migration. Accesibil pe: http://www.globalization101.org/pull-factors/ [Accesat la 25.02.2015].
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Problema Migratiei In Relatiile Republicii Moldova CU Rusia Si Ue (ID: 123157)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.