Privind Intocmirea Si Analiza Situatiei Fluxurilor DE Trezorerie In Cadrul S.c. Ami Com S.r.l

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – CONTABILITATEA DISPONIBILITATILOR BANESTI AFLATE IN INSTITUTIILE DE CREDIT SI LA CASIERIE

1.1.Caracterizarea generala a trezoreriei

1.2. Documente de evidenta a mijloacelor banesti

1.3. Organizarea contabilității disponibilitatilor banesti

1.4. Contabilitatea valorilor de incasat

1.5. Contabilitatea operatiilor efectuate pentru casierie

1.6. Contabilitatea operațiilor în numerar

1.7. Contabilitatea altor valori de trezorerie

1.8. Contabilitatea acreditivelor

1.9. Contabilitatea avansurilor de trezorerie

1.10. Contabilitatea viramentelor interne

CAPITOLUL II PREZENTAREA FIRMEI S.C. AMI COM S.R.L.

2.1. Istoric

2.2.Structura tehnică și funcțională

2.3.Organizarea compartimentului financiar-contabil și relațiile acestuia cu alte

compartimente

2.4. Structura informaționalã

2.5.Analiza Swot

CAPITOLUL III STUDIUL DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI ANALIZA SITUAȚIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN CADRUL S.C. AMI COM S.R.L.

3.1. Reflectarea în contabilitatea firmei a principalelor operațiuni privind numerarul și conturile la bănci

3.2. STUDIUL DE CAZ PRIVIND ÎNTOCMIREA ȘI ANALIZA SITUAȚIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN CADRUL S.C. AMI COM S.R.L.

1. Planificarea financiară

2.Analiza pe componente

3. Analiza eficienței sub forma ratelor

3.1. Rata rentabilității comerciale

3.2. Rata rentabilității economice

3.3. Rata de rentabilitate financiară

3.4.Ratele de structură a capitalurilor

3.5.Rate ale îndatorării

4. Program informatic – Contabilitatea operațiunilor economice privind decontările în numerar

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Încă de la apariția banilor în economia de schimb, a existat tendința oamenilor de a-și ține socotelile, astfel încât să cunoască in orice moment de câți bani dispun. Acest scop era ușor de atins prin numărarea banilor, deoarece operațiunile economice erau simple, erau puține la număr și presupuneau efectuarea “pe loc” a plăților și încasărilor (în momentul încheierii tranzacției). Cu timpul, viata economică a devenit din ce în ce mai complexă, ceea ce a determinat nerespectarea unei reguli de “plată pe loc” în momentul efectuării tranzacției (schimbului). Astfel, a apărut necesitatea ținerii unei evidențe, asa –zisa “contabilitate rudimentară” sau protocontabilitatea în care se foloseau semne, linii, raboaje etc. Acest fel de evidență permitea obținerea de informații pentru o anumită perioadă și chiar realizarea de analize cu privire la cât dețin, la cât urmează să primească și la cât să dea cei implicați într-o tranzacție comercială. O dată cu trecerea timpului, această evidență simplă se îmbunătățește, astfel încât se consemnau, în ordine cronologică, fiecare angajament de plată și fiecare creanță, considerate ca afacere distinctă. La începuturi nu existau convenții-cadru de înregistrare a faptelor, ci se foloseau tehnici descriptive (narative) ce se dovedeau greu de înțeles și de generalizat și chiar lipsite de ordine. Apoi, s-a trecut la stabilirea de reguli și convenții care, din punct de vedere tehnic, presupuneau lăsarea de spații după ce se înregistra cronologic fiecare creanță și datorie, spații ce se completau la data încasării sau plății, ceea ce favoriza procesul identificării creanțelor neîncasate sau datoriilor neplătite. Organizată în acest fel, din punctul meu de vedere, putem vorbi despre o contabilitate de casă memorialistică, deoarece această evidență simplă permitea și identificarea persoanelor de la care trebuia să se încaseze și cele la care trebuia să se plătească. Așa s-a ajuns ca, încă de acum 5000 de ani, cu ajutorul a două instrumente contabile, la început rudimentare, inventarul și contul, să se poată oferi informații importante despre avere la un moment dat, precum și informații comparative despre evoluția unui bun.

CAPITOLUL 1 – CONTABILITATEA DISPONIBILITATILOR BANESTI AFLATE IN INSTITUTIILE DE CREDIT SI LA CASIERIE

1.1.Caracterizarea generala a trezoreriei

Notiunea de trezorerie cunoaste mai multe interpretari, astfel:

In sens restrans trezoreria reprezinta disponibilitatile (disponibilitati la banca in numerar si devize, carnete de cecuri cu limita de suma, disponibilitati in numerar in lei si devize, disponibilitati sub forma de acreditive in lei si devize)

In sens larg la prima interpretare se adauga la disponibilitati si titlurile de plasament care se pot transforma rapid in disponibilitati

Intr-o alta viziune notiunea de trezorerie se poate explica prin trezoreria neta – indicator ce reflecta echilibrul financiar si capacitatea de plata a unei entitati economice, insa calculul acesteia se realizeaza prin diferenta dintre disponibilitati si suma dintre creditele bancare pe termen scurt si soldurile creditoare ale conturilor curente

Ca o ultima interpretare o putem aminti pe cea  prin care este extins continutul trezoreriei nete; astfel ca trezoreria se calculeaza ca diferenta intre disponibilitati cumulate cu titluri de plasament, pe de o parte si suma creditelor pe termen scurt, soldurilor creditoare ale conturilor curente, efectelor comerciale scontate dar neajuns la scadenta  precum si creantele cedate – incluse in categoria angajamentelor in afara bilantului  pe de alta parte.

Intre obiectivele gestiunii de trezorerie cuprindem urmatoarele:

1. Evitarea pierderilor, in zilele de decontare, la incasarile si platile prin banca ale entitatii economice;

2. Cresterea operativitatii incasarii creantelor entitatii economice, fara a afecta politica fata de clienti;

3. Esalonarea echilibrata si degajata a scadentelor obligatiilor de plata ale entitatii economice;

4. Obtinerea celui mai bun credit si la cel mai mic cost real al acestuia;

5. Asigurarea unui sold “Zero” al trezoreriei, care nu antreneaza nici costuri de finantare si nici de oportunitate;

6. Optimizarea utilizarii excedentului de trezorerie, prin cea mai buna plasare a lichiditatilor, care sa asigure rentabilitatea, siguranta si lichiditatea optime.

Toate aceste coordonate ale gestiunii trezoreriei sunt derivate din obiectivul general al finantelor entitati economice respectiv cresterea valorii capitalurilor sale proprii.

Gestiunea trezoreriei regrupeaza deci “ansamblul deciziilor, regulilor si procedurilor care asigura, la costul cel mai redus, mentinerea echilibrului financiar instantaneu ale entitatii economice ”

Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este evitarea a ceea ce astazi intelegem prin “blocaj financiar”, ca urmare a ajustarii zilnice a fluxurilor financiare. O dimensiune deloc neglijabila a gestiunii trezoreriei este reprezentata de gestiunea riscurilor financiare, ceea ce presupune utilizarea unor instrumente de asigurare si de speculatie atunci cand pietele financiare sunt foarte volatile, cu alte cuvinte atunci cand ratele de schimb si ratele dobanzii oscileaza foarte mult la intervale scurte de timp.

Una din cele mai licitate politici de gestiune a trezoreriei pe plan mondial, este „gestiunea zero”. Ea consta in mentinerea cat mai aproape de zero a soldurilor de disponibilitati in vederea reducerii costurilor de gestiune a trezoreriei. Gestiunea de tip zero intampina o serie de dificultati, mai ales in cazul entitatii economice cu numeroase fluxuri financiare reglate prin cecuri, data de prezentare in banca a cecurilor neputand fi prevazuta cu exactitate.

Trezoreria este un element esential si totodata principala restrictie a gestiunii financiare a entitatii economice. In ea se concretizeaza rezultatele modului de realizare a activitatii si de respectare a cerintelor echilibrului financiar. Nu intotdeauna o intreprindere care incheie exercitiul cu beneficii, are si o trezorerie pozitiva, si aceasta, datorita decalajului dintre inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor si scadenta lor ca incasari si plati, decalaj care poate fi hotarator pentru soarta financiara a entitatii economice. Din evidentele statistice rezulta ca cea mai mare parte a falimentelor se datoreaza slabiciunilor in gestiunea trezoreriei. Preocuparile tot mai intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate de unele fenomene de instabilitate economica atat macro, cat si microeconomica: cresterea inflatiei, a ratei dobanzii, precum si scaderea ratelor de rentabilitate si a gradului de autofinantare.

Trezoreria poate fi definita ca surplusul de surse de finantare ce se degaja din intreaga activitate economica, respectiv diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment, dar, desi corecta in acesti termeni, aceasta definitie are un caracter mai mult teoretic, bazat pe teoria echilibrului financiar al entitatii economice, dar este mai putin operationala pentru o gestiune eficienta a trezoreriei.

O definire mai completa a trezoreriei poate fi data de suma elementelor constitutive ale acesteia, ca active si pasive de trezorerie. Elementul de baza in aceasta noua definire il reprezinta lichiditatile (disponibilitatile banesti), dar alaturi de ele apar activele financiare de trezorerie, iar in pasiv concursurile bancare sub forma creditelor de trezorerie si a celor de scont.

TABEL NR. 1. Componenta activelor si pasivelor de trezorerie

Conceptul de trezorerie poate fi limitat numai la disponibilitatile in monede straine (detinute in conturile din tara de origine sau in strainatate) si la fluxurile financiare intre entitatea romaneasca si entitatii economice partenere din alte tari. Se va vorbi atunci de o trezorerie internationala sau de o trezorerie in devize.

1.2. Documente de evidenta a mijloacelor banesti

NOMENCLATORUL documentelor financiar-contabile

GRUPA a IV-a

MIJLOACE BĂNEȘTI ȘI DECONTĂRI

CHITANȚĂ (cod 14-4-1)

1. Serveste ca:

– document justificativ pentru depunerea unei sume in numerar la casieria unitatii;

– document justificativ de inregistrare in registrul de casa si in contabilitate.

În conditiile in care sumele inscrise pe chitanta sunt aferente livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii scutite fara drept de deducere conform prevederilor legale (ex: art. 141 alin. (1) si (2) din Codul fiscal), formularul de chitanta este documentul justificativ care sta la baza inregistrarii veniturilor in contabilitate.

2. Se intocmeste in doua exemplare, pentru fiecare suma incasata, de catre casierul unitatii si se semneaza de acesta pentru primirea sumei.

3. Circula la depunator (exemplarul 1, cu stampila unitatii). Exemplarul 2 ramane in carnet, fiind folosit ca document de verificare a operatiunilor efectuate in registrul de casa.

4. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, dupa utilizarea completa a carnetului (exemplarul 2).

5. Continutul minimal al formularului:

– denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; numarul de inregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numar); judetul;

– denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numele si prenumele persoanei fizice care depune sume si ce reprezinta acestea sau, dupa caz, denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; numarul de inregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numar); judetul persoanei juridice;

– suma in cifre si litere;

– semnatura casierului.

CHITANȚĂ PENTRU OPERAȚIUNI ÎN VALUTĂ (Cod 14-4-1/a)

1. Serveste ca:

– document justificativ pentru incasarile si platile in valuta efectuate in numerar;

– document justificativ de inregistrare in registrul de casa in valuta si in contabilitate.

2. Se intocmeste la unitatile care efectueaza operatiuni in valuta, in doua exemplare, pentru fiecare suma in valuta, de catre casierul unitatii si se semneaza de catre acesta.

3. Circula la depunator/platitor, exemplarul 1, cu stampila unitatii. Exemplarul 2 este folosit ca document de verificare a operatiunilor inregistrate in registrul de casa in valuta.

4. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, dupa utilizarea completa a carnetului (exemplarul 2).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

– denul 2 ramane in carnet, fiind folosit ca document de verificare a operatiunilor efectuate in registrul de casa.

4. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, dupa utilizarea completa a carnetului (exemplarul 2).

5. Continutul minimal al formularului:

– denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; numarul de inregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numar); judetul;

– denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numele si prenumele persoanei fizice care depune sume si ce reprezinta acestea sau, dupa caz, denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; numarul de inregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numar); judetul persoanei juridice;

– suma in cifre si litere;

– semnatura casierului.

CHITANȚĂ PENTRU OPERAȚIUNI ÎN VALUTĂ (Cod 14-4-1/a)

1. Serveste ca:

– document justificativ pentru incasarile si platile in valuta efectuate in numerar;

– document justificativ de inregistrare in registrul de casa in valuta si in contabilitate.

2. Se intocmeste la unitatile care efectueaza operatiuni in valuta, in doua exemplare, pentru fiecare suma in valuta, de catre casierul unitatii si se semneaza de catre acesta.

3. Circula la depunator/platitor, exemplarul 1, cu stampila unitatii. Exemplarul 2 este folosit ca document de verificare a operatiunilor inregistrate in registrul de casa in valuta.

4. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, dupa utilizarea completa a carnetului (exemplarul 2).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

– denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; numarul de inregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numar); judetul;

– denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numele si prenumele persoanei care depune/incaseaza sume in valuta si ce reprezinta acestea;

– felul valutei; suma in valuta (in cifre si in litere); cursul de schimb valutar; c/val in lei;

– semnatura casierului pentru plata/incasarea sumei in valuta.

PROCES-VERBAL DE PLĂȚI (Cod 14-4-3A)

1. Serveste ca:

– document justificativ pentru sumele predate de casierul unitatii mandatarului platitor, in vederea efectuarii platilor;

– document justificativ al sumelor primite de mandatarul platitor;

– document justificativ de inregistrare in contabilitate a salariilor si altor drepturi neachitate.

2. Se intocmeste intr-un exemplar si se retine in casieria unitatii ori de cate ori se fac plati prin casierii platitori, astfel:

– fata formularului se completeaza de catre casierul unitatii, care semneaza de predarea sumelor si a actelor de plata, si de catre casierul platitor pentru primirea acestora. Documentul se retine in casieria unitatii pentru justificarea salariilor, ajutoarelor din fondurile de asigurari sociale, premiilor si altor drepturi asimilate acestora, ridicate de la banca si predate casierilor platitori pana la termenul legal de efectuare a platii sumelor respective. Sumele predate casierilor platitori nu se inregistreaza la plati in registrul de casa, acestea figurand in soldul casei de la data inmanarii sumelor pana la data cand casierii platitori justifica sumele primite la casieria unitatii;

– verso-ul formularului se completeaza la restituirea sumelor neachitate, impreuna cu actele de plati.

În situatia in care spatiul este insuficient se intocmeste o lista (anexa) suplimentara care trebuie sa contina toate informatiile cerute de document.

3. Circula la compartimentul financiar-contabil ca anexa la exemplarul 2 al registrului de casa.

4. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

– denumirea unitatii;

– denumirea si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numele si prenumele casierului si ale mandatarului platitor;

– suma predata/primita (in cifre si in litere), cu mentionarea actelor de plati;

– semnatura casierului si a mandatarului platitor pentru suma predata/primita, precum si pentru suma primita/restituita;

verso, dupa caz:

– data (ziua, luna, anul) decontarii sumelor neachitate;

– numele si prenumele; marca sau nr. matricol; sumele ramase neachitate.

DISPOZIȚIE DE PLATĂ/ÎNCASARE CĂTRE CASIERIE (Cod 14-4-4)

1. Serveste ca:

– dispozitie pentru casierie, in vederea achitarii in numerar a unor sume, potrivit dispozitiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum si a diferentei de incasat de catre titularul de avans in cazul justificarii unor sume mai mari decat avansul primit, pentru procurare de materiale etc.;

– dispozitie pentru casierie, in vederea incasarii in numerar a unor sume care nu reprezinta venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispozitiilor legale;

– document justificativ de inregistrare in registrul de casa si in contabilitate, in cazul platilor in numerar efectuate fara alt document justificativ.

2. Se intocmeste in doua exemplare de catre compartimentul financiar-contabil:

– in cazul utilizarii ca dispozitie de plata, cand nu exista alte documente prin care se dispune plata (exemplu: stat de salarii sau lista de avans chenzinal etc.);

– in cazul utilizarii ca dispozitie de plata a avansurilor pentru cheltuielile de deplasare, procurare de materiale etc.;

– in cazul utilizarii ca dispozitie de incasare, cand nu exista alte documente prin care se dispune incasarea (avize de plata, somatii de plata etc.).

Se semneaza de intocmire la compartimentul financiar-contabil.

3. Circula:

– la persoana autorizata sa exercite controlul financiar preventiv, pentru viza in cazurile prevazute de lege;

– la persoanele autorizate sa aprobe incasarea sau plata sumelor respective;

– la casierie, pentru efectuarea operatiunii de incasare sau plata, dupa caz, si se semneaza de casier; in cazul platilor se semneaza si de catre persoana care a primit suma;

– la compartimentul financiar-contabil, anexa la registrul de casa, pentru efectuarea inregistrarilor in contabilitate (exemplarul 2);

– la platitor (exemplarul 1).

4. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, anexa la registrul de casa.

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

– denumirea unitatii;

– denumire formular: plata/incasare;

– numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numele si prenumele, precum si functia (calitatea) persoanei care incaseaza/restituie suma;

– suma incasata/restituita (in cifre si in litere); scopul incasarii/platii;

– semnaturi: conducatorul unitatii, viza de control financiar preventiv, compartimentul financiar-contabil;

– date suplimentare privind beneficiarul sumei: actul de identitate, suma primita, data si semnatura;

– casier; suma platita/incasata; data si semnatura.

REGISTRU DE CASĂ (Cod 14-4-7A si Cod 14-4-7bA)

1. Serveste ca:

– document de inregistrare operativa a incasarilor si platilor in numerar, efectuate prin casieria unitatii, pe baza actelor justificative;

– document de stabilire, la sfarsitul fiecarei zile, a soldului de casa;

– document de inregistrare in contabilitate a operatiunilor de casa.

2. Se intocmeste in doua exemplare, manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, zilnic, de catre persoanele care au calitatea de casier, pe baza actelor justificative de incasari si plati.

La sfarsitul zilei, randurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se bareaza.

Soldul de casa al zilei precedente se reporteaza, dupa caz, pe primul rand al registrului de casa pentru ziua in curs.

Se semneaza de catre casier pentru confirmarea inregistrarii operatiunilor efectuate si de catre persoana din compartimentul financiar-contabil desemnata pentru primirea exemplarului 2 si a actelor justificative anexate.

3. Circula la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactitatii sumelor inscrise si respectarea dispozitiilor legale privind efectuarea operatiunilor de casa (exemplarul 2).

Exemplarul 1 ramane la casier.

4. Se arhiveaza:

– la casierie (exemplarul 1);

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

– denumirea unitatii;

– denumirea si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numarul curent; numarul actului de casa; explicatii; incasari; plati;

– report/sold ziua precedenta;

– semnaturi: casier si compartiment financiar-contabil.

REGISTRU DE CASĂ (in valuta – Cod 14-4-7/aA si Cod 14-4-7/cA)

1. Serveste ca:

– document de inregistrare operativa a incasarilor si platilor in valuta, efectuate prin casieria unitatii, pe baza actelor justificative;

– document de stabilire, la sfarsitul fiecarei zile, a soldului de casa;

– document de inregistrare in contabilitate a operatiunilor de casa in valuta.

2. Se intocmeste in doua exemplare, zilnic, de catre casierul unitatii sau de catre alta persoana imputernicita, pe baza actelor justificative de incasari si plati in valuta.

În antetul coloanelor se inscrie fiecare fel de valuta care se incaseaza sau se plateste. În coloanele formularului se inregistreaza sumele in valuta, iar in ultima coloana echivalentul acestora in lei, la cursul de schimb valutar din data efectuarii operatiunilor.

Valutele care apar in doua sau mai multe cursuri se trec in coloane diferite.

La sfarsitul zilei, randurile neutilizate se bareaza.

Soldul de casa al zilei precedente se reporteaza pe primul rand al registrului de casa pentru ziua in curs.

În cazul in care numarul valutelor si al cecurilor de calatorie incasate in cursul unei zile depaseste numarul coloanelor existente pe o fila, pentru ziua respectiva se completeaza atatea file cate sunt necesare.

Se semneaza de catre casier pentru confirmarea inregistrarii operatiunilor efectuate si de catre persoana din compartimentul financiar-contabil desemnata pentru primirea exemplarului 2 si a actelor justificative anexate.

3. Circula la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea exactitatii sumelor inscrise si respectarea dispozitiilor legale privind efectuarea operatiunilor valutare (exemplarul 2).

Exemplarul 1 ramane la casier.

4. Se arhiveaza:

– la casierie (exemplarul 1);

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

– denumirea unitatii;

– denumirea si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numarul curent; numarul actului de casa; numarul anexelor; explicatii; felul valutei si cursul de schimb valutar pentru incasari si plati; incasari; plati; contravaloarea in lei;

– report/sold ziua precedenta;

– semnaturi: casier si compartiment financiar-contabil.

BORDEROU DE ACHIZIȚIE (Cod 14-4-13)

BORDEROU DE ACHIZIȚIE (de la producatori individuali) (Cod 14-4-13/b)

1. Serveste ca:

– document de inregistrare in gestiune a bunurilor cumparate;

– document justificativ de inregistrare in contabilitate a valorii bunurilor cumparate;

– document pentru justificarea sumelor primite ca avans spre decontare pentru achizitii sau pentru decontarea sumelor platite pentru achizitii.

2. Se intocmeste in doua exemplare de catre persoana care efectueaza aprovizionarea cu bunuri de pe piata taraneasca, de la producatorii individuali sau de la alte persoane fizice, in momentul achizitiei.

Se semneaza de catre persoana care face achizitiile respective si de catre gestionarul care primeste bunul.

3. Circula:

– la gestiune, pentru semnarea de primire a bunurilor si intocmirea Notei de receptie si constatare de diferente (ambele exemplare), dupa caz;

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

– ramane in carnet (exemplarul 2).

4. Se arhiveaza:

– la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

– la delegatul achizitor (exemplarul 2).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

a) pentru formularul cod 14-4-13:

– denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;

– denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– produsul; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar de achizitie; valoarea achizitiei;

– semnaturi: achizitor, gestionar;

b) pentru formularul cod 14-4-13/b:

– denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;

– denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numarul si data contractului; producatorul: numele si prenumele, domiciliul, seria si numarul actului de identitate, dupa caz;

– denumirea produselor; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar; valoarea; avansul acordat; suma platita; semnatura de primire a sumei;

– semnaturi: achizitor, gestionar.

DECONT PENTRU OPERAȚIUNI ÎN PARTICIPAȚIE (Cod 14-4-14)

Se utilizeaza in toate domeniile de activitate in care se efectueaza operatiuni in participatie.

1. Serveste ca document pe baza caruia se deconteaza cheltuielile si veniturile realizate din operatiuni in participatie, precum si sumele virate intre coparticipanti.

2. Se intocmeste de catre unitatea care tine contabilitatea asocierilor in participatie, lunar, in doua exemplare, pe fiecare coparticipant, cu veniturile si cheltuielile ce revin acestuia, pentru inregistrarea in contabilitatea proprie, potrivit cotelor prevazute in contractele de asociere incheiate. Cheltuielile si veniturile vor fi grupate pe conturi din clasele de conturi de cheltuieli si venituri, potrivit planului de conturi general aplicabil.

În decont se inscriu si alte transferuri, reprezentand valoarea mijloacelor banesti, a profitului realizat, amortizarea mijloacelor fixe si alte sume rezultate din operatiunile in participatie.

3. Circula:

– exemplarul 1 – la beneficiar, la compartimentul financiar-contabil;

– exemplarul 2 – la compartimentul care tine contabilitatea operatiunilor in participatie si care intocmeste decontul.

4. Se arhiveaza:

– la beneficiar, la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

– la emitent, la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).

5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:

– denumirea unitatilor emitente si destinatare; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;

– denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

– numarul curent; simbolul contului debitor/creditor; denumirea contului creditor pentru cheltuielile si sumele transmise; denumirea contului debitor pentru veniturile si sumele primite; valoarea transmisa conform contractului de asociere in participatie;

– semnaturi: conducatorul unitatii, inclusiv stampila; conducatorul compartimentului financiar-contabil.

1.3. Organizarea contabilității disponibilitatilor banesti

Organizarea contabilității mijloacelor bănești trebuie să asigure realizarea obiectivelor manageriale de ordin financiar ale unităților patrimoniale, între care cele care vizează asigurarea capacității de plată curentă au un loc central.

La organizarea contabilității mijloacelor bănești se au în vedere următoarele obiective principale:

evidența și controlul operativ a operațiilor bănești în numerar;

efectuarea plăților la termenele scadente;

respectarea legislației fiscale;

valorificarea disponibilităților bănești prin plasamente de trezorerie;

alegerea și utilizarea celor mai eficiente instrumente de trezorerie și forme de decontare;

fundamentarea bugetului de trezorerie, urmărirea și explicarea fluxului net de trezorerie din operații de exploatare, de investiții și financiare, prin tablourile de flux și de finanțare;

utilizarea pe baza unei tactici financiare judicioase a creditelor bancare pe termen scurt pentru reglarea lichidităților și menținerea capacităților de plată continuă.

În cadrul organizării contabilității, în funcție de obiectivele urmărite, se stabilesc conturile sintetice și analitice, documentele ce trebuie întocmite pentru consemnarea operațiilor, modul de prelucrare și înregistrare al acestora etc.

Organizarea contabilității mijloacelor bănești circumscrise: contabilitatea mijloacelor bănești în numerar; contabilitatea mijloacelor bănești gestionate prin bancă și contabilitatea altor mijloace bănești.

Pentru gestionarea și evidența existenței și mișcării mijloacelor bănești în numerar, se organizează casieria întreprinderii, care folosește în principal Registrul de casă.

Evidența casieriei și documentele justificative de încasări și plăți sunt folosite ca suporți ai organizării contabilității operațiilor de casă, respectiv pentru înregistrarea în fișele de cont, jurnale sau situații ale contului „Casa”. Pentru operațiile în valută (devizele) se folosesc registre de casă separate.

Concepția de organizare are în vedere transcrierea în urma grupării pe conturi a operațiilor din registrul de casă, în formulare de evidență ale contului „Casa”.

1.4. Contabilitatea valorilor de incasat

 Valorile de incasat sunt instrumente de plata la termen aflate in posesia beneficiarului pentru a fi incasate in termen scurt. In aceasta categorie se includ: cecul, biletul la ordin, cambia si warantul. Cecul este titlul de credit prin care tragatorul (creditorul) da ordin trasului – bancii sale la care are deschis contul bancar, banca ce are calitatea de debitor, sa plateasca suma inscrise pe cec beneficiarului sau la ordinul acestuia. Deci cecul se aseamana cu cambia (trata).

            Valorile de incasat se grupeaza in contabilitate astfel:

Cecuri de incasat – sunt instrumente de plata la termen primite de la clienti si depuse la banca pentru incasare;

Efecte de incasat – sunt bilete la ordin sau cambii depuse la banca pentru incasarea acestora la scadenta;

Efecte remise spre scontare – sunt instrumente de plata la termen depuse la banci in vederea incasarii acestora inainte de scadenta, operatie numita scontare; banca percepe o dobanda (taxa scontului), calculata in functie de riscul de neincasare la scadenta a efectului respectiv si de numarul de zile pana la scadenta.

Contabilitatea valorilor de incasat se realizeaza cu ajutorul contului de activ 511 "Valori de incasat", care se desfasoara pe urmatoarele conturi sintetice de gradul II :

·        5112 "Cecuri de incasat"

·        5113 "Efecte de incasat"

·        5114 "Efecte remise spre scontare"

1.5. Contabilitatea operatiilor efectuate pentru casierie

Prin casieria entitatii economice se desfasoara o multitudine de operatiuni  care pot fi grupate astfel :

–          operatiuni ce vizeaza numerarul in lei si in devize si operatiuni legate de alte valori.

Corespunzator acestor doua tipuri de operatiuni in planul contabil general exista doua conturi si anume : 531 „Casa” si  532 „ Alte valori „.

Contul 531 –  'Casa'

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta numerarului aflat in casieria entitatii, precum si a miscarii acestuia, ca urmare a incasarilor si platilor efectuate.

Contul 531 'Casa' este un cont de activ.

In debitul contului 531 'Casa' se inregistreaza:

–          sumele ridicate de la banci (581);

–          sumele incasate de la clienti (411);

–          sumele incasate reprezentand decontari intre entitati afiliate si decontari privind interese de participare (451, 453);

–          sumele incasate de la actionari/asociati si din operatii in participatie (455, 458);

–          sumele incasate reprezentand aport la capitalul social (456);

–          debite incasate de la salariati si debitori diversi (428, 461);

–          sumele incasate de la creditori diversi (462);

–          sumele incasate reprezentand venituri anticipate (472);

–          sumele incasate si necuvenite unitatii (473);

–          sumele virate unitatii de catre subunitati (in contabilitatea unitatii) sau subunitatilor, de catre unitate (in contabilitatea subunitatilor) (481, 482);

–          sumele restituite in numerar reprezentand avansuri de trezorerie neutilizate (542);

–          sumele incasate din servicii prestate, vanzarea marfurilor si alte activitati (704, 707, 708);

–          sumele incasate din studii, redevente, locatii de gestiune si chirii (705, 706);

–          sumele incasate din despagubiri si alte venituri din exploatare (758);

–          diferentele favorabile de curs valutar aferente operatiunilor efectuate in valuta sau disponibilitatilor in valuta la incheierea exercitiului financiar (765).

In creditul contului 531 'Casa' se inregistreaza:

–          depunerile de numerar la banci (581);

–          costul de achizitie al investitiilor financiare cumparate in numerar (261, 263, 265, 267, 269, 501, 505, 506, 508, 509);

–          platile efectuate catre furnizori (401, 404);

–          sumele achitate personalului (421, 423, 424, 425, 426, 428);

–          plati ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea entitatii (201);

1.6. Contabilitatea operațiilor în numerar

Sumele în numerar, în lei și valută, de care dispune o unitate patrimonială sunt păstrate în casieria unității, cu gestionarea lor distinctă.

Operațiile de încasări și plăți în numerar, în lei și valută se efectuează cu respectarea regulamentului operațiilor de casă și a regulamentelor emise de Banca Națională a României, fiind urmărite în contabilitate cu ajutorul contului 531 „Casa” care se dezvoltă în două conturi sintetice de gradul 2:

5311 „Casa în lei”

5314 „Casa în devize”

Contul 531 „Casa” din punct de vedere al conținutului economic este cont de trezorerie, de disponibilități bănești, cont de activ.

Se debitează cu sumele încasate în numerar în lei și valută și anume:

cu ridicările în numerar de la bancă

5311 „Casa în lei” = 581 „ Viramente interne”

încasările de la clienți, în limita unui anumit plafon, pentru livrări de produse, mărfuri, materiale și prestări servicii

5311 „Casa în lei” = 411 „Clienți”

sumele depuse de către asociați ca aport la capitalul social

5311 „Casa în lei” = 456 „Decontări cu asociații privind capitalul”

încasările în numerar de la diverși debitori

5311 „Casa în lei” = 461 „Debitori diverși”

avansurile primite de la clienți pentru diverse livrări ulterioare

5311 „Casa în lei” = 419 „Clienți – creditori”

avansurile de trezorerie neconsumate și restituite

5311 „Casa în lei” = 542 „Avansuri de trezorerie”

încasările de dividende din participarea la capital a altor societăți

5311 „Casa în lei” = 761 „Venituri din titluri imobilizate”

Se creditează cu sumele plătite în numerar pe destinații prin debitul conturilor care arată natura plăților, și anume:

costul titlurilor de participare, titlurilor de portofoliu și altor titluri de plasament achiziționate sau răscumpărate

% = 5311 „Casa în lei”

261 (261, 262, 263) „Titluri de participare”

262 „Titluri imobilizate ale activității de portofoliu”

263 (265) „Alte titluri imobilizate”

269 „Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare”

plățile efectuate către furnizori

% = 5311 „Casa în lei”

401 „Furnizori”

404 „Furnizori de imobilizări”

plata retribuțiilor nete achitate personalului

421 „Personal – remunerații datorate” = 5311 „Casa în lei”

plata indemnizației de asigurări sociale

423 „Personal – ajutoare materiale datorate” = 5311 „Casa în lei”

Soldul debitor reprezintă mijloacele bănești existente în casierie.

Operațiile privind disponibilitățile bănești se contabilizează atât în devize cât și în lei, prin transformarea acestora la cursul zilei sau la un curs fix.

În contul 5314 „Casa în devize” evidența se ține pentru fiecare valută în parte, în baza actelor justificative și a registrului de casă prin care se gestionează valuta respectivă.

În cazul în care transformarea valutei în lei se face la cursul zilei, respectiv la cursul din ziua în care se fac operațiile de încasări și plăți, diferențele de curs valutar constituie cheltuieli sau venituri financiare din diferențe de curs valutar, după cum acestea sunt favorabile sau nefavorabile.

1) – se încasează la 10.12.N prin casierie 300 $ conform facturii înregistrate la cursul de 32.000 lei/$; la data încasării cursul este de 32.200 lei/$; diferența de curs 200 lei/$ 200 = 60.000 lei

9.660.000 5314 „Casa în devize” = %

411 „Clienți” 9.600.000

765 „Venituri din

diferențe de curs valutar” 60.000

2) – se plătește la 17. 12. N prin casierie suma de 150 $ contravaloarea facturii externe fiind înregistrată la cursul de 32.100 lei/$; cursul zilei la data efectuării plății este 32.250 lei/$

% = 5314 „Casa în devize” 4.837.500

4.815.000 401 „Furnizori”

22.500 665 „Cheltuieli din diferențe

de curs valutar”

3) – se încasează la 23. 12. N prin casierie 100 $, achiziționați la cursul de 32.500 lei/$

3.250.000 5314 „Casa în devize” = 5311 „Casa în lei” 3.250.000

Tabelul 1.1.

Situația contului 5314 „Casa în devize” $ la 31. 12. N

Cursul de înregistrare la 31. 12. N = = 32.290 lei/$.

4) – la inventarierea de la închiderea exercițiului (31. 12. N cursul dolarului este 32.700 lei, mai mare decât cursul de înregistrare al valutei, existentă în casierie la 31. 12. N.

Deoarece valuta existentă la sfârșitul exercițiului, cât și creanțele și datoriile în devize sunt evaluate în lei la cursul valutar al zilei de 31. 12. N, este necesar să se stabilească și să se înregistreze diferențele de curs aferente dolarului existent în casierie:

250 ( 32.700 – 32.290 ) = 102.500 lei

102.500 5314 „Casa în devize” = 765 „Venituri din diferențe de curs valutar” 102.500

După această înregistrare, soldul contului 5314 la sfârșitul exercițiului este de 8.175.000 ( 8.072.500 + 102.500 ).

Dacă transformarea valutei în lei se face la un curs fix, procedeu practicat când cursurile valutare au o stabilitate relativă, operațiile în devize din perioada unui exercițiu sunt transformate în lei, folosind cursul de la începutul exercițiului înregistrat pe baza lucrărilor de închidere a bilanțului lui N – 1. La sfârșitul exercițiului N se evaluează valuta la cursul de la 31. 12. N și se înregistrează diferențele de curs valutar.

Considerând cursul valutar fix de 32.200 lei/$, cursul primei operații, înregistrăm operațiile 1 – 4 din exemplul anterior:

1.

9.660.000 5314 „Casa în devize” = %

411 „Clienți” 9.600.000

765 „Venituri din diferențe de curs valutar” 60.000

2.

% = 5314 „Casa în devize” 4.830.000

4.815.000 401 „Furnizori”

15.000 665 „Cheltuieli cu diferențe de curs valutar”

3.

% = 5311 „Casa în lei” 3.500.000

3.250.000 5314 „Casa în devize”

250.000 665 „Cheltuieli cu diferențe

de curs valutar”

Tabelul 1.2.

Situația contului 5314 „Casa în devize” $ la 31. 12. N.

(Transformarea valutei la un curs fix)

Cursul de înregistrare la 31. 12. N = = 32.200 lei/$

Cursul zilei la 31. 12. N = 32.700 lei/$.

Diferențe de curs = 250 ( 32.700 – 32.200) = 125.000 lei.

4.

125.000 5314 „Casa în devize” = 765 „Venituri din diferențe de curs valutar” 125.000

După această înregistrare, soldul contului 5314 la 31. 12. N este 8.175.000 lei (8.050.00 + 125.000), asemănător cu cel determinat în varianta cursurilor variabile. În ce privește veniturile și cheltuielile, respectiv rezultatele financiare ale exercițiului din aceste operații în valută, în cazul cursurilor variabile și cel al cursului fix se poate constata că cele două metode conduc la aceleași rezultate.

Transferul disponibilităților bănești între conturile bancare și casieria unităților patrimoniale poartă denumirea de viramente interne. Întrucât această operațiune are în vedere două conturi de trezorerie determinând greutăți în operarea în mai multe registre deoarece documentele primare sunt aceleași s-a introdus un cont ajutător care dă posibilitatea ca dintr-o formulă contabilă să se elaboreze două formule prin folosirea acestui cont. El este destinat să asigure contabilizarea fără risc de dublă folosire a viramentelor de disponibilități dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie ( Casa în lei – Casa în devize). Acest cont este 581 „Viramente interne”.

După conținutul economic este un cont de tranzit asimilat conturilor de trezorerie; cont de activ. Se debitează cu sumele ieșite dintr-un cont de trezorerie pentru a intra în alt cont de trezorerie. Se creditează cu sumele intrate într-un cont de trezorerie provenind dintr-un alt cont de trezorerie.

Întrucât el se folosește doar pentru a evidenția tranzacționarea sumelor între case și bancă la sfârșitul perioadei nu prezintă sold.

ieșirea banilor din casă

581 „Viramente interne” = 531 „Casa”

intrarea banilor în contul de la bancă

512 „Conturi curente la bănci” = 581 „Viramente interne”

Contul nu prezintă sold, dacă la sfârșitul exercițiului sunt debitate toate conturile de trezorerie destinate să primească mijloacele pentru care au fost făcute viramentele interne.

1.7. Contabilitatea altor valori de trezorerie

Datorită posibilității de transformare rapidă în mijloace bănești sub formă de lichidități, sunt asimilate acestora și alte valori pe care le gestionează casierul. Noțiunea „alte valori” exprimă hârtii de valoare cunoscute sub denumirea de efecte de comerț aflate în posesia cumpărătorului și destinate a fi vândute în scopul transformării în bani. Se păstrează în casieria unităților patrimoniale și cuprind: timbre fiscale sau poștale, bilete de tratament și odihnă, tichete și bilete de călătorie și altele.

Acestea sunt înregistrate în contabilitate cu ajutorul contului 532 „Alte valori” deschis pe conturi sintetice de gradul 2, pe feluri de valori gestionate:

5321 „Timbre fiscale și poștale”

5322 „Bilete de tratament și odihnă”

5323 „Tichete și bilete de călătorie”

5328 „Alte valori”

După conținutul economic este un cont de trezorerie exprimând plasamente financiare pe termen scurt, cont de activ.

Se debitează cu achiziționarea altor valori de natura celor enunțate (timbre, bilete)

% = 512 „Conturi curente la bănci”

532 „alte valori”

4426 „T.V.A. deductibilă”

Se creditează odată cu utilizarea altor valori și includerea acestora pe cheltuieli:

626 „Cheltuieli poștale și = 532 „Alte valori”

taxe de telecomunicații”

Soldul debitor arată nivelul altor valori de trezorerie existente în casierie la un moment dat.

1.8. Contabilitatea acreditivelor

Acreditivul reprezinta o forma de decontare care consta în rezervarea disponibilitatilor banesti, în lei sau în ih valuta, într-un cont bancar distinct, la dispozitia unui furnizor, în vederea efectuarii platilor pe masura livrarii marfurilor, executarii lucrarilor sau prestarii serviciilor.

Contabilitatea sintetica a acreditivelor deschise la banci pentru efectuarea de plati în favoarea furnizorilor se realizeaza cu ajutorul contului 541 "Acreditive" care are functia contabila de activ.

Soldul debitor reprezinta valoarea acreditivelor deschise la banci, existente.

Contul 541 "Acreditive" se detaliaza în doua conturi sintetice, operationale de gradul al doilea, respectiv:

   contul 5411 "Acreditive în lei";

contul 5412 "Acreditive în valuta".

Conturile se dezvolta în analitice pe feluri de acreditive, pe furnizori, iar în cazul acreditivelor în valuta si pe feluri de devize.

Operatii economice privind acreditivele

 – deschiderea unui acreditiv în lei:

–––––- * –––––-

581      "Viramente interne"                       =         5121 "Conturi la banci în lei"

–––––- * –––––-

              ~       concomitent:

–––––- * –––––-

5411 "Acreditive în lei"                             =         581    "Viramente interne"

–––––- * –––––-

  – achitarea tertilor din acreditivele deschise în lei:

–––––- * –––––-

                            %                                 =         5411 "Acreditive în lei"

401      "Furnizori"

404      "Furnizori de imobilizari"

–––––- * –––––-

  Ø retragerea acreditivului neutilizat:

–––––- * –––––-

581      "Viramente interne"                       =         5411 "Acreditive în lei"

–––––- * –––––-

              ~       concomitent:

–––––- * –––––-

5121 "Conturi la banci în lei"                     =         581    "Viramente interne"

Matiș, D. . Popa A. (2010), Contabilitate financiară, Ediția A III-a, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

CAPITOLUL II PREZENTAREA FIRMEI S.C. AMI COM S.R.L.

2.1. Istoric SC AMI COM SRL

Societatea comercială SC AMI COM SRL a fost fondată în 1994 de asociatul unic Groza Costel.

Compania este axată pe construcții și instalații, având un colectiv de profesioniști cu experiență și reputație în domeniile în care își desfășoară activitatea.

Compania se angajează într-un proces de dezvoltare dinamică, focalizat pe construirea unui sistem care să producă, pe termen lung, soluții prompte, adaptate nevoilor clienților. Specificul companiei consta în capacitatea de a înțelege prin relația cu clientul nu un contract rigid finalizat printr-un act de vânzare – cumpărare a unui pachet de servicii, ci o permanentă interfațare constructivă, care transforma partenerii în prieteni și colegi de drum pe o perioadă îndelungată.

Oferta în domeniul construcțiilor este amplă și acoperă practic toate nevoile unui potențial client. Începând cu lucrările de construcții civile și industriale, construcțiile de căi de comunicații terestre, executarea de construcții destinate sportului, și terminând cu lucrările de finisaje interioare și exterioare, nu există în fapt nici un gen de lucrare la care compania să nu răspundă cu promptitudine.

2.2.Structura tehnică și funcțională

Structura organizatorică a societății este stabilită funcție de complexitatea activității tehnico-economice și de producție, volumul de muncă necesar îndeplinirii cu înalta rentabilitate a programelor de producție, a contactelor economice încheiate.

Ca elemente ce compun un sistem organizatoric al conducerii pot fi considerate:

‣organe colective de conducere (Adunarea Generală a Acționarilor, Consiliul de Administrație);

‣funcțiile de conducere (director, economist, etc);

‣legăturile sau relațiile de conducere (de subordonare, de coordonare, etc).

Într-o întreprindere, organele de conducere reprezintă un grup de persoane cu sarcini și atribuții bine precizate cu caracter permanent.

Unitatea prezentată are în structura sa un Consiliu de Administrație care coordonează activiatea întregii unități. Consiliul de Administrație condus de un director general, urmat de director tehnic, director economic și director comercial. Consiliul de Administrație este numit și aprobat de către Adunarea Generală a Acționarilor.

Adunarea Generală este cel mai important organ fiind plasat in vârful ierarhiei.

Rolul Adunãrii generale a Actionarilor constă în:

‣alege organele care administrează și controlează activitatea societății;

‣fixează limitele de competență ale administratorului;

‣execută controlul asupra administratorilor și cenzorilor;

‣decide, modifică și completează actul constitutiv al societății.

Consiliul de Administrație are ca sarcină permanentă conducerea afacerilor societății. Acest organism, în funcție de mărimea societății, este format din mai mulți membri aleși de Adunarea Generală dintre asociați pe un anumit termen.

Cenzorii veghează asupra gestiunii întreprinderii. Controlul societății comerciale are ca scop să prevină situații ce pot duce la faliment, la reducerea capitalului social, diminuarea patrimoniului și să protejeze interesele asociaților.

2

.3.Organizarea compartimentului financiar-contabil și relațiile acestuia cu alte

compartimente

În unitatea studiată în acest proiect SC AMI COM SRL, organizată pe principiul liniei funcționale, scopul general al maximizării profitului poate fi divizat în subscopuri, prin utilizarea următoarelor subunități organizatorice:

marketing cu scopul maximizării venitului din vânzări;

producție cu scopul minimizării costului de producție pe unitate de produs;

finanțe cu scopul mãsurãrii în etalon bănesc al succesului organizației în atingerea scopurilor sale și asigurãrii resurselor necesare operațiilor economice cu cheltuieli minime.

Subsistemul financiar-contabil are următoarele scopuri:

1. Încasează contravaloarea mărfurilor și serviciilor vândute;

2. Încasează dobânzi și penalități;

3. Încheie bilanțuri lunare, trimestriale, anuale:

4. Întocmește bugetul de venituri și cheltuieli;

5. Contabilizeazã costurile;

6. Plătește:

•salarii, prime și toate sporurile;

•materii prime, materiale, combustibil, energie;

•taxe și impozite (inclusiv impozit pe profit și TVA*);

•utilaje și mașini, inclusiv reparații capitale, piese de schimb;

•contribuții (între 10-15%) la învățământ, grădinițe, bilete de odihnă și tratament;

•cota de beneficii pentru fondul de tehnică nouă.

Compartimentul infomațional – contabil al subsistemului financiar-contabil se referă îndeosebi la contabilitatea internă care are următoarele responsabilități:

1. Stabilește gradul de eficiență al realizãrii obiectivelor subunităților în raport cu politica de ansamblu;

2. Urmărește în permanență și îmbunătățește controlul intern pentru asigurarea securității patrimoniului;

3. Urmărește și verificã periodic siguranța înregistrărilor financiare și eficiența metodelor de prelucrare.

Gradul de detaliere a compartimentului de contabilitate depinde de mărimea unității și de măsura în care este folosită tehnica modernă de prelucrare a informațiilor.

Modul în care funcțiile contabilă și de prelucrare a informațiilor sunt organizate pot avea o influență deosebită asupra eficienței unui sistem informațional – contabil.

O responsabilitate majoră a sistemului informațional – contabil este să asigure informația contabilă fiecărei subunități organizatorice pentru planificarea și controlul activității sale.

Astfel necesarul de informații al unei subunități este o funcție necesară atingerii scopului propus.

BILANȚ

– mii lei –

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE LA 31.12.2014

– mii lei –

Informații:

▪ creșterea capitalului a avut loc în cursul anului 2014, prin aport de numerar al acționarilor;

▪ se distribuie dividende acționarilor în valoare de 200 mii. lei;

▪ s-au achiziționat utilaje în valoare de 3100 mii. lei, plătindu-se în numerar întreaga contravaloare a acestora;

▪ s-a rambursat un credit de 750 mii. lei.

TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE PENTRU ANUL 2014

– mii lei –

Concluzii:

Rezultă că în anul 2014, întreprinderea înregistrează la nivelul fluxului de exploatare (A), lichidități în valoare de 2280 mii. lei ca urmare a activității rentabile desfășurate.

Fluxurile de trezorerie din operațiile de investiții (B) evidențiază necesarul de trezorerie (3100 mii. lei) generat de investiția efectuată de firmă pentru achiziționarea utilajelor. Se constată că acest necesar de trezorerie nu poate fi acoperit integral de fluxul de trezorerie degajat de activitatea curentă. Astfel se apelează la o majorare de capital prin aportul acționarilor, concomitent cu distribuirea de devidende către aceștia. Pentru a spori încrederea acționarilor în capacitatea de dezvoltare viitoare a firmei, se fac eforturi pentru rambursarea creditelor bancare.

Deși întreprinderea are performanțe deosebite, trezoreria din activitatea curentă este insuficientă pentru acoperirea operațiilor de investiții, astfel aceasta este nevoită să apeleze la surse externe de finanțare obținute prin majorare de capital, fără a modifica structura acționariatului și evitând intervenția externă în procesul de luare a deciziilor.

Datorită structurii și metodologiei de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie, acesta permite utilizatorilor situațiilor financiare următoarele:

‣ să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidități, în special din activitatea de exploatare;

‣ să determine necesitățile de lichidități;

‣să prevadă scadențele și riscul încasărilor viitoare;

‣să compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile (de amortizare).

Tabloul fluxurilor de trezorerie oferă informații utile despre solvabilitatea și flexibilitatea financiară a firmei, fiind mult mai relevant decât indicatorii de echilibru financiar, fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă, aceasta prezintă anumite limite legate de definirea și rolul trezoreriei, conținutul funcției de exploatare și modul de calcul al fluxurilor asociate acesteia, evaluarea performanțelor prin intermediul fluxurilor de trezorerie, precum și în insuficiența acesteia de a aprecia și previziona evoluția situației financiare pe termen lung a unei firme.

2.4. Structura informaționalã

Sistemul informatic rezolvă toate cerințele unității. Este structurat pe nivele astfel încât poate oferi prelucrări pentru toate serviciile și birourile implicate.

De asemenea este subordonat cerințelor economice ale unității pe domenii:

-gestiune;

-investiții;

-producție;

-desfacere;

-aprovizionare;

-personal.

Componentele sistemului informatic al unitãții sunt:

A.Componenta hardware constituitã din rețeaua de calculatoare compusă din:

I .Server (file server) de tip Pentium 550 3 Ghz;

II.Stații de lucru de tipul Pentium 540 2,8 Ghz în număr de 16, care deservesc personalul din birourile care sunt implicate prin lucrări software de prelucrare a datelor și sunt integrate în sistemul informațional (Contabilitate, Financiar, PIS, Producție, Mecano-Energetic, Aprovizionare, Desfacere-Livrări).

B.Componenta software constituitã din:

B.1. Sisteme de operare:

a) MS-DOS;

b)Windows 2000 beta 3 -cu licențe

c) Windows XP

B.2. Sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD):

a)FoxPro for DOS;

b) FoxPro for Windows.

B.3. Aplicații soft realizate în unitate (în cadrul Oficiului de calcul), aplicații care utilizeazã resursele hard și soft prezentate mai sus:

•programe de contabilitate:

(MENTOR6.0;

(GESTOC;

(UP;

(CONSALT5.

Aplicația de bază pentru contabilitatea S.C. AMI COM este „MENTOR”-versiunea 6.0 pentru MS-DOS.

Configurația minimă necesară pentru a rula aceastã aplicație este următoarea: (procesor 800Mb;

(128 Mb RAM;

(10 Mb liberi pe HDD;

(imprimantă format A3 sau A4.

Configurația recomandată pentru rularea în condiții optime a aplicației include:

‣procesor Pentium III – 1,2 Gb.

‣20 Mb spațiu liber pe hard disc;

‣imprimantă A3 sau A4.

La lansarea în execuție a managerului program MENTOR, pe ecran vor fi afișate șase butoane corespunzătoare celor șase ramuri ale aplicației:

1.Tranzacții

2.Contabil

3. Configurări

4.Liste

5.Satelit

6.Service

TRANZACȚII-servește la introducerea tuturor documentelor primare: recepții, vânzări, producție, încasări, plăți, alte operațiuni.

CONTABIL-servește la introducerea datelor contabile: configurări contabile, plan de conturi, solduri inițiale și rulaje precedente ale conturilor, note contabile ocazionale, închideri și anulări de lună sau an.

CONFIGURARI-permite stabilirea parametrilor de lucru ai aplicației, forma și dimensiunile datelor, precum și a altor parametri de funcționare a aplicației.

LISTE-servește la afișarea pe ecran și tipărirea la imprimantă a tuturor listelor ce pot fi obținute cu programul precum și la configurarea listelor.

SATELIT-permite introducerea datelor pe mai multe calculatoare, chiar neconectate în rețea și oricât de îndepărtate, și cuplarea logică ulterioară a datelor la BAZA (BAZA este calculatorul la care se adună datele de pe celelalte calculatoare).

SERVXCE-util în cazul în care se dorește refacerea bazei de date afectate accidental de factori externi (căderi de tensiune, funcționarea defectuoasă a calcuiatorolui, etc).

Cu ajutorul aplicației MENTOR, pot fi gestionate maxim 255 firme distincte.

2.5.Analiza Swot

Analiza SWOT este probabil unul dintre cele mai cunoscute instrumente utilizate în domeniul managementului strategic și al marketingului. Denumirea acestei metode corespunde cu inițialele celor 4 elemente analizate: strengths (puncte forte), weaknesses (puncte slabe), opportunities (oportunități) și threats (amenințări).

În cadrul analizei SWOT, punctele forte reprezintă caracteristici interne ale firmei care oferă posibilitatea îmbunătățirii competivității acesteia. Dimpotrivă, punctele slabe reprezintă trăsături ale firmei ce o pot face vulnerabilă la o mișcare strategică a concurenților. O oportunitate este o condiție de mediu care oferă posibilități semnificative de îmbunătățire a competivității, a situației organizației, vis-a-vis de concurenții săi. Invers, o amenințare, sau un pericol potențial, reprezintă o condiție de mediu cu perspective semnificative de subminare a competitivității organizației.

Avantaje

Resurse umane: 150 de salariați cu o medie de vârstă de 37 de ani dintre care 100 calificați;

Resurse materiale: reclamă și publicitate suficientă pentru produsele existente și pentru lansarea produselor noi; parc auto; magazine propii de desfacere a produselor firmei.

Resurse financiare: resurse proprii din repartizare profit.

Resurse informaționale: calculatoare pentru urmărirea, stocarea și centralizarea datelor.

Dezavantaje

Resurse umane: o parte din personalul firmei este insuficient pregătit profesional și insuficient pregătit pentru o economie de piață; mentalitatea muncii învechită, bazată pe cantitate în detrimentul calității; o supradimensionare a personalului în anumite sectoare.

Resurse materiale: parc auto insuficient neexistând mașini de tonaj mare pentru transportul produselor pe distanțe lungi;

Oportunități:

– mobilizarea întregului personal pentru realizarea unor produse de calitate superioară și sancționarea celor care nu respectă acest deziderat;

– îmbunătățirea legăturii cu clientul prin formarea unei echipe de agenți comerciali care să “împingă” produsele pe piață, să țină legătura cu clientul și să țină sub control piața;

– extinderea parcului auto prin cumpărarea unor mașini de tonaj mare;

– reclamă și publicitate agresivă;

Pericole:

– pierderea unui segment de piață datorită creșterii concurenței și nerealizarea unor produse de calitate superioară;

– pericolul de creștere a numărului de clienți insolvabili, neîncasarea la timp a facturilor emise și imposibilitatea cumpărării unor utilaje performante;

– reducerea volumului de vânzări datorită scăderii puterii de cumpărare a populației și tendința de prelungire a acestui fenomen.

În finalul analizei SWOT se pot desprinde câteva concluzii: firma dispune în mare parte de resursele umane, materiale și financiare pentru realizarea unor produse competitive atât pentru piața internă cât și pe piața externă dar și pentru desfășurarea unei activități profitabile; o atenție sporită se va acorda retehnologizării, realizării unor produse la care raportul calitate-preț să fie optim, studiului pieței de desfacere, satisfacerii depline a nevoilor clienților și fidelizării acestora, precum și pregătirea personalului în vederea desfășurării unor activități optime.

CAPITOLUL 3 – STUDIUL DE CAZ PRIVIND INTOCMIREA SI ANALIZA SITUATIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE IN CADRUL S.C. AMI COM S.R.L.

3.1. Reflectarea în contabilitatea SC AMI COM SRL a principalelor operațiuni privind casieria și conturile la bănci

1) S.C. AMI COM S.R.L. înregistrează, în data de 02. 06. 2014 încasarea mărfurilor vândute (încasare imediată):

5311 = % 14.753

707 12.397

4427 2.355

(Înregistrarea operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate prin casieria unității sunt prezentate în anexa 1)

2) În data de 03. 06. 2014 se acceptă decontarea mărfurilor livrate unui client în valoare de 58.179 lei printr-o filă de cec, pe care o depune la bancă și o încasează în aceeași zi:

depunerea filei de cec la bancă:

5112 = 411 58.179

încasarea filei de cec:

5121 = 5112 58.179

3) Pe baza convenției încheiate cu un client, la data de 03. 06. 2014 S.C. AMI COM S.R.L. încasează anticipat de la acesta suma de 20.000 lei, în vederea livrării de mărfuri. La data de 07. 06. 2014 se livrează clientului mărfuri în valoare de 34.500 lei, TVA 24 %. Decontarea avansului și regularizarea diferenței se face în data de 15. 06. 2014.

încasarea avansului de la client:

5121 = 419 20.000

livrarea mărfurilor:

411 = % 41.055

707 34.500

4427 6.555.

decontarea avansului și încasarea diferenței creanței:

% = 411 41.055

419 20.000

5121 21.055

4) S.C. AMI COM S.R.L. primește în data de 07. 06. 2014 un credit pe termen scurt ( 20 zile) de la B.C.R. în valoare de 35.000 lei, dobânda aferentă 3.200 lei. La scadență se rambursează creditul și dobânda aferentă.

primirea creditului de la bancă:

5121 = 5191 35.00

înregistrarea dobânzii datorate:

666 = 5198 3.200

rambursarea creditului:

% = 5121 38.200

5191 35.000

5198 3.200

5) În vederea acordării unui avans spre decontare, se ridică din bancă în data de 08. 06. 2014 suma de 725 lei. Se acordă avansul spre decontare salariatului Georgescu Adrian, conform ordinului de deplasare și a dispoziției de plată către casierie. La data de 15. 06. 2014 angajatul justifică cheltuielile făcute în sumă de 600 lei pe baza biletelor de călătorie și a chitanței primite de la hotel, iar diferența o depune în casierie.

ridicarea banilor din bancă:

581 = 5121 725

intrarea banilor în casierie:

5311 = 581 725

acordarea avansului spre decontare:

542 = 5311 725

justificarea cheltuielilor de deplasare și depunerea avansului neutilizat în casierie:

% = 542 725

625 600

5311 125

6) La data de 08. 06. 2014 se plătește contravaloarea facturii externe de 1500 euro. La data înregistrării facturii cursul a fost 4,22 lei/EUR, iar la data plății 4.23 lei/EUR.

% = 5124 EUR 48.300

401 46.500

665 1.800

7) La data de 10. 06. 2014 S.C. AMI COM S.R.L. livrează mărfuri unui client în valoare de 52.100 lei, TVA 24 %. Ca urmare a înțelegerii dintre furnizor și client, s-a convenit ca furnizorul să acorde clientului un credit comercial pentru mărfurile livrate de 20 zile, pentru care clientul emite o cambie, dobânda aferentă cambiei fiind de 4,84 %, cu scadență la 30. 06. 2014. La 20. 06. 2014 S.C. AMI COM S.R.L. scontează cambia, rata scontului este de 12 %, iar comisionul cuvenit băncii pentru serviciile prestate 400 lei.

AGIO = SCONT + Comisionul bancar

SCONT = ,

unde:

V.N. = Valoarea nominală a efectului comercial

N.z. = Nr. de zile între termenul de scadență și data scontării înainte de scadență.

R.s. = Rata scontului în procente

N.z.a. = Nr. de zile dintr-un an

SCONT =

vânzarea mărfurilor:

411 = % 62.000

707 52.101

4427 9.899

acceptarea cambiei:

413 = % 65.000

411 62.000

766 3.000

primirea cambiei:

5113 = 413 65.000

remiterea efectului spre scontare:

5114 = 5113 65.000

scontarea efectului comercial:

% = 5114 65.000

5121 64.307

627 400

4426 76

667 216

8) În data de 11.06.2014 se efectuează operația de consemnare în cont la bancă a sumei de 50.000 lei, necesară cumpărării de valută. La data de 23. 06. 2014 se primește valuta, se achită comisionul băncii și se deblochează suma neutilizată.

consemnarea în cont la bancă a sumei în lei necesară cumpărării de valută:

5125 = 5121 50.000

primirea valutei (transformată în lei la cursul zilei), achitarea comisionului bancar și deblocarea sumei neutilizate:

% = 5125 50.000

5124 EUR 45.000

627 500

4426 95

5121 4.405

10) S.C. AMI COM S.R.L. înregistrează în data de 29. 06. 2014 dobânzi de încasat aferente disponibilităților bănești aflate în conturi și depozitelor bancare în sumă de 3.197lei.

înregistrare dobândă:

5187 = 766 3.197.

încasarea dobânzii:

5121 = 5187 3.197.

13) Se înregistrează decontul TVA.

TVA colectată > TVA deductibilă => TVA de plată

4427 = % 18.809

4426 218.

4423 18.590.

14) Se închid conturile de venituri.

% = 121 106.445

707 98.998

765 1.250

766 6.197.

15) Se închid conturile de cheltuieli.

121 = % 7.228

605 252

625 600

627 900

665 2.060

666 3.200

667 216.

3.2. STUDIUL DE CAZ PRIVIND INTOCMIREA SI ANALIZA SITUATIEI FLUXURILOR DE TREZORERIE IN CADRUL S.C. AMI COM S.R.L.

1. Planificarea financiară

În conformitate cu semnificația dictonului „a guverna înseamnă a prevedea”, conducerea modernă a întreprinderii are ca primă atribuție previziunea, iar previziunea financiară este cea mai importantă activitate de planificare.

În cadrul activității de planificare se analizează și aspectul trezoreriei sub forma previziunii trezoreriei. Literatura de specialitate relevă că în practica þãrilor occidentale sunt întâlnite mai multe tipuri de previziune de trezorerie, și anume:

▪Bugetul de trezorerie:

‣orizontul: anul următor celui de întocmire a bugetului;

‣pasul: lunar sau trimestrial;

‣nivelul de agregare: de la fiecare bancă parteneră la ansamblul băncilor.

▪Previziunea de trezorerie pe termen scurt cu orizont de 2-4 luni, cu un pas lunar sau diferi de o lună (de exemplu, decadal) și cu un nivel de agregare situat, de obicei, la nivelul ansamblului băncilor.

▪Previziunea de trezorerie pe termen foarte scurt, numită si situație zilnică a trezoreriei pentru următoarele 8 zile, o lună sau, cel mult, pentru trei luni, nivelul de agregare fiind un partener bancar.

▪Previziune particulară de trezorerie se referă la spațiu financiar distinct (de exemplu, o piață financiară importantă) sau la realizarea unor operații distincte (de investiții sau financiare).

Câteva date au un rol crucial în realizarea previziunilor de trezorerie:

‣închiderea exercițiului financiar pentru prezentarea prin bilanț a unei situații patrimoniale mai avantajoase din punct de vedere al imaginii întreprinderii în fața terților. În acest sens, trezorierul acesteia poate să mobilizeze mai multe efecte comerciale în operația de scontare sau să facă apel la un supliment de credite pe termen scurt, pentru a prezenta o imagine cât mai atractivă în ceea ce privește conturile de disponibilități;

‣sfârșitul de lună, cu care ocazie necesarul de trezorerie este, în cele mai dese cazuri, mai ridicat datorită scadenței plății salariilor sau a efectelor comerciale;

‣scadențele de plată a impozitelor, cotizațiilor privind asigurările sociale,dividentelor cuvenite acționarilor și datoriilor fată de diverși creditori.

‣momentul de plata a investițiilor, datoritã disponibilităților uneori uriașe care se dislocă;

‣momentele de declanșare a operațiilor financiare legate de capitaluri;

‣emisiunea de noi titluri, angajarea de noi credite pe termen lung, rambursarea ratelor scadente la împrumuturi SC AMI COM SRL.

Dintre tipurile de previziuni de trezorerie cele mai utilizate sunt bugetul de trezorerie și situația zilnica a trezoreriei.

Bugetul de trezorerie are ca funcțiune previziunea încasărilor și a plăților pornind de la planificarea cheltuielilor, din care sunt excluse cele neplătibile (cum ar fi amortizările și provizioanele calculate) si de la planificarea veniturilor, din care sunt excluse cele neîncasabile (respectiv producția stocată, vânzările pe credit). Astfel încasările vor cuprinde:

(vânzările cu plata imediată;

(încasarea vânzărilor pe credit din perioada anterioară;

(vânzările cu valori mobiliare; vânzările de imobilizări;

(obținerea unui împrumut sau vânzarea unei noi emisiuni de titluri;

(încasarea chiriilor, dobânzilor, dividentelor și altor venituri.

Plățile vor cuprinde, de asemenea, achitarea previzibilă a următoarelor datorii:

•plata cumpărărilor la vedere și pe credit (din perioada anterioară);

•plata salariilor și a premiilor;

•plata cheltuielilor de exploatare, de administrație și de desfacere;

•vărsarea impozitelor și taxelor la bugetul statului:

•achizițiile de imobilizări;

•plata dobânzilor și a ratelor scadente;

•răscumpărarea titlurilor emise de întreprindere:

•vărsarea dividenteîor către acționari sau retragerilor de fonduri de către proprietari.

În funcție de datele disponibile și de interesele gestiunii financiare se pot face previziuni ale trezoreriei în bugete lunare, trimestriale, semestriale sau anuale. Se înțelege că exactitatea estimărilor este mai mică pentru orizonturi de timp mai mari (an, semestru). De asemenea, în funcție de modalitatea de luare în calcul a încasărilor și plăților se poate distinge un buget brut de trezorerie cuprinzând toate încasările și plățile perioadei și un buget net obținut prin ajustarea profitului net cu veniturile și cheltuielile care nu antrenează încasări, respectiv plăți, rezultând evoluția previzibilă a situației financiare a întreprinderii.

2.Analiza pe componente

– Exploatare, Investiții, Finanțare

Standardul de contabilitate Internațional IAS 7 propune o formă a tabloului de finanțare, bazată pe analiza fluxurilor de trezorerie ale entitatii economice, denumită „Tabloul de trezorerie”. În cadrul tabloului, operațiile de trezorerie sunt grupate pe trei funcții, exploatare, investiție și finanțare.

Pentru fiecare funcție pornind de la analiza comparativă încasărilor și plăților se determină soldul net de trezorerie. Elementele de detaliu specifice fiecărei funcții, implicit părți ale tabloului se prezintă astfel:

▪Operații de exploatare

Prin această parte a tabloului se degajă informația privind eliberările sau utilizările de resurse pentru trebuințele exploatării întreprinderii. Indicatorul – analiză calculat fiind fluxul net de trezorerie privind exploatarea.

Așa cum s-a anticipat la „Tabloul de finanțare” formula de principiu de calcul a acestui indicator este:

venituri încasate – cheltuieli plătite.

Două metode se pot folosi pentru determinarea fluxului de trezorerie din exploatare, metoda capacității de autofinanțare și metoda fluxurilor de exploatare.

Metoda capacității de autofinanțare se bazează pe corectarea capacității de autofinanțare cu variația necesarului (nevoi) în fond de rulment.

Corespunzător celor două variante de stabilire a capacității de autofinanțare, excedentul brut de exploatare și rezultatul net contabil, se diferențiază și modul de structurare a datelor în cadrul primei părți a tabloului de trezorerie. Astfel, în cazul în care se pornește de la excedentul brut de exploatare, fluxul de trezorerie privind exploatarea se construiește astfel:

Dacă capacitatea de autofinanțare este calculată pornind de la rezultatul net contabil, compoziția primei părți a tabloului de finanțare se prezintă astfel:

Metoda fluxurilor de exploatare se porneste de la delimitarea fluxurilor de încasări și plăți intervenite în masa veniturilor și cheltuielilor. Exemplu, în modelul american privind prima parte a tabloului de trezorerie se prezintă astfel:

Se precizează că suma în sens algebric a celor trei fluxuri de trezorerie trebuie să fie egală cu variația de trezorerie calculată ca diferență între trezoreria la închiderea exercițiului și trezoreria la deschiderea exercițiului.Pentru NSC din România, apreciem că prezintă interes spre a fi instrumentat modelul tablourilor de trezorerie recomandat în cadrul reformei de Ordinul Experților Contabili din Franța.

Modelul unui asemenea Tablou de trezorerie completat pe exemplul NSC se prezintă astfel:

3. Analiza eficienței sub forma ratelor

Rentabilitatea și eficiența sunt trăsăturile fundamentale ale economiei și autonomiei financiare care angajează agenții economici, pe calea realizării unor profituri cât mai mari.

Eficiența economică este forma corectă, cu cea mai largă sferă de acțiune, pe care o îmmbracă raționalitatea în domeniul activității economice. Ea reprezintă o cerință fundamentală care se impune oricărei activități economice și acțiunii oricărui agent economic.

O formă a eficienței este și rentabilitatea activității economice. Aceasta se realizează atunci când respective activitate are capacitatea de a produce profit. Ratele de rentabilitate sunt constituite prin raportarea unui rezultat, fie la sursele angajate, fie la fluxul de activitate care l-a generat. Varietatea indicatorilor implicați în calcul face posibilă determinarea unui număr, practice nelimitat, de rate ale rentabilității. Esențial pentru analiza financiară este constituirea unui system de rate care, prin structură și conținut, să reprezinte un instrument de lucru util, operațional și performant.

Ratele ce urmează sunt cele mai folosite în practica economică:

‣Rata rentabilității comerciale.

‣Rata rentabilității economice.

‣Rata rentabilității financiare.

3.1. Rata rentabilității comerciale

Rata rentabilității comerciale arată eficiența politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare și desfacere), și mai ales a politicii de prețuri a agentului economic.

Formula de calcul este:

Rc =RE/CA*100

sau

Rc = Rex/CA*100

În care: Rc – rata rentabilității comerciale;

RE – rezultatul exploatării;

CA – cifra de afaceri;

Rex – rezultatul exercițiului.

3.2. Rata rentabilității economice

Această rată măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare allocate întregii activități a întreprinderii. Capitalurile asupra cărora se analizează profitabilitatea sunt cele angajate de întreprindere în cadrul exercițiului.

Rentabilitatea economică a acestor capitaluri investite ne apare ca o rentabilitate intrinsecă ce nu ține seama de modalitatea de procurare a lor (proprii sau împrumutate). Este, deci, independentă de politica de finanțare promovată de întreprindere.

Formula de calcul este:

Re = Pb/Cp*100

În care:

Re – rata rentabilității economice;

Pb – profit brut;

Cp – capital permanent;

Analiza ratei de rentabilitate economică nu se poate face decât prin studierea evoluției în timp a indicatorilor și a componentelor acestora (rezultate, capitaluri) referitoare la aceeași întreprindere. De asemenea, rata rentabilității economice trebuie să fie superioară ratei de inflație, pentru ca întreprinderea să-și poată menține substanța economică.

Rata rentabilității economice trebuie să renumereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) și al riscului economic și financiar pe care l-au asumat furnizorii de capitaluri (acționarii și creditorii întreprinderii).

În anul 2014 se remarcă o scădere semnificativă a ratei rentabilității economice. Această scădere se datoreză diminuării profitului brut; deși capitalul permanent a înregistrat o creștere cu 1%, ea este nesemnificativă față de diminuarea profitului brut cu 76%. Această scădere a ratei rentabilității economice denotă o ineficiență a mijloacelor materiale și financiare allocate întrgii activități a întreprinderii.

3.3. Rata de rentabilitate financiară

Această rată măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci, al plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut prin cumpărarea acțiunilor întrprinderii. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii, prin acordarea de dividente către aceștia și prin creșterea rezervelor care, în fapt, reprezintă o creștere a averii proprietarilor.

Formula de calcul este:

Rf = Pn/Cpr *100

În care: Rf – rata rentabilității financiare;

Pn – profitul net;

Cpr – capital propriu;

Este de dorit ca rata rentabilității financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii de piață pentru a face atractive acțiunile întreprinderii și a crește cursul lor bursier.

În anul 2014 rata rentabilității financiare a înregistrat o scădere semnificativă față de 2013. Această scădere arată ineficiența plasării capitalului. Scăderea se datorează diminuării semnificative a profitului net (cu 88%) ceea ce denotă o scădere a rentabilității firmei.Pentru întreprinderile care cotează la bursă se poate calcula un randament bursier al acestora cu ajutorul coeficientului de capitalizare bursieră PER.

PER măsoară de câte ori investitorii sunt dispuși să cumpere profitul pe acțiune, permițând o comparație a întreprinderilor din aceeași ramură economică. Alte rate, ce mai pot fi calculate pentru a analiza eficiența unei întreprinderi, sunt prezentate în tabelul următor:

Se observă o scădere, în anul analizat, a celor trei rate calculate anterior. Această scădere s-a datorat, în special, diminuării profitului brut cu 76%. Totodată, se remarcă o majorare a cheltuielilor totale cu 44,02% (ce afectează rata rentabilității resurselor consummate, în sensul scăderii acesteia) și o diminuare a veniturilor totale cu 75,63% (afectează rata rentabilității veniturilor în sensul scăderii). Plecând de la valorile ratelor de rentabilitate calculate, putem aprecia că societatea prezintă o rentabilitate scăzută și este neatractivă din punct de vedere al unui investitor. Îngrijorătoare este și tendința înregistrată în anul analizat, de reducere a valorii ratelor de rentabilitate.

3.4.Ratele de structură a capitalurilor

Aceste rate caracterizează modalitățile de finanțare a investițiilor întreprinderii. Se pot grupa în :

(Rate ale echilibrului financiar.

(Rate ale îndatorării.

Ratele echilibrului financiar constitue, de fapt, expresia fondului de rulment, a nevoii de fond de rulment și a trezoreriei, respectiv, a importanței și evoluției lor în timp.

Rata de finanțare a activelor fixe evidențiază existența, sau nu, a unui fond de rulment (rfr), chiar a unui fond de rulment propriu (rfp). Este normal ca aceste rate să fie supraunitare.

Calculul ratei de finanțare a activelor fixe:

Rata de finanțare a activelor fixe înregistrează o diminuare nesemnificativă ceea ce înseamnă că există resurse pentru finanțarea activelor fixe. Complementar cu aceste rate se poate calcula rata de finanțare a nevoii de fond de rulment (rfr), care este de preferat să fie, de asemenea, mai mare ca 1, pentru a evidenția existența, la sfârșitul exercițiului, a unei trezorerii nete.

În 2014 se constată o rată de finanțare a nevoii de fond de rulment supraunitară (1,50), ceea ce reflectă existența la sfârșitul exercițiului a unei trezorerii nete.

Ratele de trezorerie, de asemenea, complementare ratelor de finanțare, măsoară capacitatea de plată a întreprinderii (solvabilitatea pe termen scurt). O valoare supraunitară a acestor rate dovedește că, cel puțin pe termen scurt, întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile.

▪Rata capacității de plată imediată (numită și rata de trezorerie imediată ri):

Calculul ratei de trezorerie

O rată a lichiditații r1> 1 ne indică existența unor active circulante mai mari decât obligațiile pe termen scurt și, prin urmare, utilizarea unei părți a capitalului permanent pentru finanțarea activității de exploatare. Deci, pe termen scurt, întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile. În ceea ce privește rata capacității de plată imediată, ri < 1, conducând la imposibilitatea de plată a obligațiilor pe termen scurt, doar cu numerarul de casă și disponibilitățile din conturile bancare. Această situație va determina societatea la împrumuturi ce vor majora datoriile întreprinderii.

3.5.Rate ale îndatorării

Ratele îndatorării măsoară importanța îndatorării pentru gestiunea financiară a întreprinderii .

Rata capacității de rambursare a datoriilor financiare ale societății se încadrează în normele impuse de bancă (maxim 3 ani). Pentru o analiză mai profundă a ratelor de rentabilitate prezentate se procedează la descompunerea lor în două rate:

(rate de structură valorică a cifrei de afaceri (rate de marjă);

(rate de rotație a capitalurilor prin cifra de afaceri.

Ratele de structură caracterizează condițiile de exploatare economică (capitaluri consummate), iar ratele de rotație caracterizează eficacitatea capitalurilor angajate de întreprindere în desfășurarea activității sale economice și financiare.

Descompunerea ratelor de rentabilitate evidențiază influența a doi factori:

•un factor cantitativ (marja de acumulare);

•un factor calitativ (rotația capitalurilor);

4. Program informatic – Contabilitatea operațiunilor economice privind decontările în numerar

Trezoreria întreprinderii reprezintă un capitol vast al contabilitatii așa cum rezulta din conținutul prezentei lucrări, dar pentru exemplificare contabilitatea operațiunilor economice privind decontările în numerar în lei și în valuta, prezentate în capitolul 4 al prezentei lucrări.

Astfel am creat o baza de date denumita “TREZORERIA ÎNTREPRINDERII”, având drept obiecte următoarele tabelele “DOCUMENT”, REGISTRU DE CASA ÎN LEI”, REGISTRUL DE CASA ÎN VALUTA”, “CONTUL CASA” și “BALANȚA”.

1) Obiectul “DOCUMENT”, este alcătuit din următoarele atribute: NR_CRT, DATA, DEN_DOC, EXPLICAȚIE, VAL_ÎNCAS_LEI, VAL_ÎNCAS_VAL, VAL_PLAT_LEI, VAL_PLAT_VAL și are specificata drept cheie primara atributul DEN_DOC.

2) Obiectul “registru de casa În lei” este alcătuit din următoarele atribute: NR_CRT, DATA, DEN_DOC, EXPLICAȚIE, VAL_ÎNCAS_LEI, VAL_PLAT_LEI, SIMB_CT_CORESP și are specificata cheie primara atributul DATA, iar cheie externa atributul DEN_DOC.

3) Obiectul “registru de casa În VALUTA” este alcătuit din următoarele atribute: NR_CRT, DATA, DEN_DOC, EXPLICAȚIE, VAL_ÎNCAS_VAL, VAL_PLAT_VAL, SIMB_CT_CORESP și are specificata cheie primara atributul DATA, iar cheie externa atributul DEN_DOC.

4) Obiectul “CONTUL CASA” este alcătuit din următoarele atribute: SIMBOL_CT, DATA, DEN_DOC, SIMB_CT_C, SOLD_ÎN_D, SOLD_ÎN_C, VAL_ÎNCAS_LEI, VAL_PLAT_LEI, RULAJ_D, RULAJ_C, TOTAL_S_D, TOTAL_S_C, SOLD_F_D, SOLD_F_C și are specificata cheie primara atributul SIMBOL_CT, iar cheie externa atributul DEN_DOC.

5) Obiectul “BALANȚA” este alcătuit din următoarele atribute: SIMBOL_CT, DEN_CT, SOLD_ÎN_D, SOLD_ÎN_C, RULAJ_D, RULAJ_C, TOTAL_S_D, TOTAL_S_C, SOLD_F_D, SOLD_F_C și are specificata cheie primara atributul DEN_CT, iar cheie externa atributul SIMBOL_CT.

A. Pentru operațiunile privind decontările în numerar în lei, transferul de date se va face astfel: datele înregistrate în “DOCUMENT” sunt transferate în “CONTUL CASA”, care se debitează sau se creditează, iar în final sunt transferate în “BALANȚA” .

În paralel datele din “document” vor fi transferate în “REGISTRUL DE CASA ÎN LEI”.

B. Pentru operațiunile privind decontările în numerar în valuta, transferul de date se va face doar din “DOCUMENT” în “REGISTRUL DE CASA ÎN VALUTA”

În aceste tabele vor fi introduse datele prezentate în capitolul 4 “Contabilitatea OPERAȚIUNILOR economice generate de existența Și mișcările componentelor trezoreriei” , subcapitolul 4.3. “Contabilitatea operațiunilor economice privind decontările în numerar”, din prezenta lucrare.

PROGRAM INFORMATIC

“Contabilitatea operațiunilor economice privind decontările în numerar”

– Document

– Contul casa

– Balanța

– Registrul de casa în lei

– Registrul de casa în valuta

SET TALK OFF

CLEAR

CLOSE ALL

USE FIȘĂ MAGAZIE

WE = ‘y’

DO WHILE WE = ‘y’

@ 4,9 TO 13,65 DOUBL

WCODM = SPACE (2)

WDENM = SPACE (10)

WSTOC = SPACE (5)

WPREȚ = SPACE (10)

WNRFAC = SPACE (3)

WDATAF = SPACE(8)

WOBS = SPACE (5)

@ 5,10 SAY ‘CODM’ GET WCODM PICT ‘!!’

@ 6,10 SAY ‘DENM’ GET WDENM PICT ‘!!!!!!!!!!’

@ 7,10 SAY ‘STOC’ GET WSTOC PICT ‘!!!!!’

@ 8,10 SAY ‘PREȚ’ GET WPREȚ PICT ‘9999999999’

@ 9,10 SAY ‘NRFAC’ GET WNRFA PICT ‘!!!’

@ 10,10 SAY ‘DATAF’ GET WDATAF PICT ‘99/99/99’

@ 13,10 SAY ‘OBS’ GET WOBS PICT ‘!!!!!’

GO BOTTO

APPEND BLAN

REPL CODM, DENM, STOC, PREȚ, NRFAC, DATAF, OBS

@ 16,10 SAY ‘CONTINUAȚI Y/N’ GET WR ‘!!!!!!’

READ

ENDDO

SET TALK OFF

CLEAR

CLOSE ALL

USE FIȘĂ MAGAZIE

WE = ‘y’

DO WHILE WE = ‘y’

@ 4,9 TO 13,65 DOUBL

WCODM = SPACE (2)

WDENM = SPACE (10)

WSTOC = SPACE (5)

WPREȚ = SPACE (10)

WNRFAC = SPACE (3)

WDATAF = SPACE(8)

WOBS = SPACE (5)

@ 5,10 SAY ‘CODM’ GET WCODM PICT ‘!!’

@ 6,10 SAY ‘DENM’ GET WDENM PICT ‘!!!!!!!!!!’

@ 7,10 SAY ‘STOC’ GET WSTOC PICT ‘!!!!!’

@ 8,10 SAY ‘PREȚ’ GET WPREȚ PICT ‘9999999999’

@ 9,10 SAY ‘NRFAC’ GET WNRFA PICT ‘!!!’

@ 10,10 SAY ‘DATAF’ GET WDATAF PICT ‘99/99/99’

@ 13,10 SAY ‘OBS’ GET WOBS PICT ‘!!!!!’

GO BOTTO

APPEND BLAN

REPL CODM, DENM, STOC, PREȚ, NRFAC, DATAF, OBS

@ 16,10 SAY ‘CONTINUAȚI Y/N’ GET WR ‘!!!!!!’

READ

ENDDO

SET TALK OFF

CLEAR

CLOSE ALL

USE FAC1

WE = ‘y’

DO WHILE WE = ‘y’

@ 4,9 TO 13,65 DOUBL

WCODMIL = SPACE(3)

WNUMEMIL = SPACE(18)

WCODM = SPACE (2)

WDENM = SPACE (10)

WUNITMĂS = SPACE (3)

WDATAÎNC = SPACE (8)

WOBS = SPACE (5)

@ 5,10 SAY ‘CODMIL’ GET WCODMIL PICT ‘!!’

@ 6,10 SAY ‘NUMEMIL’ GET WNUMEMIL PICT ‘!!!!!!!!!!’

@ 7,10 SAY ‘CODM’ GET WCODM PICT ‘!!!!!’

@ 8,10 SAY ‘DENM’ GET WDENM PICT ‘9999999999’

@ 9,10 SAY ‘UNITMĂS’ GET WUNITMĂS PICT ‘!!!’

@ 10,10 SAY ‘DATAÎNC’ GET WDATAÎNC PICT ‘99/99/99’

@ 13,10 SAY ‘OBS’ GET WOBS PICT ‘!!!!!’

GO BOTTO

APPEND BLAN

REPL CODMIL, NUMEMIL,CODM,DENM,UNITMĂS,DATAÎNC,OBS

@ 16,10 SAY ‘CONTINUAȚI Y/N’ GET WR ‘!!!!!!’

READ

ENDDO

SET TALK OFF

CLEAR

CLOSE ALL

USE FIȘĂ MAGAZIE

INDE ON DENM TO F

WDENM = 0

L=1

WF = ‘Y’

I=0

DO WHILE WF =‘Y’

@ 2,5 SAY ‘INTRODUCEȚI DENUMIREA MATERIALULUI’ GET

WDENM PICT ‘!!!!!!!!!!’

READ

CLEA

IF I = 0

@ L,2 SAY ‘ –––––––––––’

L=L+1

@ L,2 SAY ‘CODM|DENM|STOC|PREȚ|NRFAC|DATAF|OBS’

L=L+1

@ L,2 SAY ‘–––––––––––––––––––’

L=L+1

I = 1

ENDIF

SEEK WDENM

IF FOUND ()

DO WHILE WDENM = DENM

@ L,3 SAY ‘|’

@ L,5 SAY ‘CODM’ PICT ‘!!’

@ L,15 SAY ‘DENM’ PICT ‘!!!!!!!!!!’

@ L,20 SAY ‘STOC’ PICT ‘!!!!!’

@ L,30 SAY ‘PREȚ’ PICT ‘9999999999’

@ L,33 SAY ‘NRFAC’ PICT ‘!!!’

@ L,41 SAY ‘DATAF’ PICT “99/99/99’

@ L,56 SAY ‘OBS’ PICT ‘!!!!!’

L=L+1

SKIP

ENDDO

ENDIF

@ 24,10 SAY ‘CONTINUAȚI Y/N‘ GET WF PICT ‘!’

READ

ENDDO

SET TALK OFF

CLEAR

CLOSE ALL

USE FIȘĂ MAGAZIE

INDE ON DENM TO F

WDENM = 0

L=1

WF = ‘Y’

I=0

DO WHILE WF =‘Y’

@ 2,5 SAY ‘INTRODUCEȚI DENUMIREA MATERIALULUI’ GET WDENM PICT ‘!!!!!!!!!!’

READ

CLEA

IF I = 0

@ L,2 SAY ‘ –––––––––––’

L=L+1

@ L,2 SAY ‘CODM|DENM|STOC|PREȚ|NRFAC|DATAF|OBS’

L=L+1

@ L,2 SAY ‘–––––––––––––––––––’

L=L+1

I = 1

ENDIF

SEEK WDENM

IF FOUND ()

DO WHILE WDENM = DENM

@ L,3 SAY ‘|’

@ L,5 SAY ‘CODM’ PICT ‘!!’

@ L,15 SAY ‘DENM’ PICT ‘!!!!!!!!!!’

@ L,20 SAY ‘STOC’ PICT ‘!!!!!’

@ L,30 SAY ‘PREȚ’ PICT ‘9999999999’

@ L,33 SAY ‘NRFAC’ PICT ‘!!!’

@ L,41 SAY ‘DATAF’ PICT “99/99/99’

@ L,56 SAY ‘OBS’ PICT ‘!!!!!’

L=L+1

SKIP

ENDDO

ENDIF

@ 24,10 SAY ‘CONTINUAȚI Y/N‘ GET WF PICT ‘!’

READ

ENDDO

SET TALK OFF

CLEAR

SET COLOR TO +R/B

CLOSE ALL

WE =0

DO WHILE WE<4

CLEA

@ 10,10 TO 15,35 DOVBL

@ 11,13 SAY ‘ÎNCĂRCARE FIȘIER FISĂ MAGAZIE’

@ 11,11 PROM ‘_’

@ 12,13 SAY ‘ÎNCĂRCARE FIȘIER FIȘĂ INVENTAR’

@ 12,11 PROM ‘_’

@ 13,13 SAY ‘ACTUALIZARE’

@ 13,11 PROM ‘_’

@ 14,13 SAY ‘EXIT’

@ 11,11 SAY PROM ‘_’

MENU TO LOE

IF WE=1

DO FIȘĂ MAGAZIE

DO FIȘĂ INVENTAR

ELSE

IF WE=2

DO ACTUALIZARE

READ

ENDIF

ENDIF

ENDDO

SET TALK OFF

CLEAR

SET COLOR TO +R/B

CLOSE ALL

WE =0

DO WHILE WE<4

CLEA

@ 10,10 TO 15,35 DOVBL

@ 11,13 SAY ‘ÎNCĂRCARE FIȘIER FISĂ MAGAZIE’

@ 11,11 PROM ‘_’

@ 12,13 SAY ‘ÎNCĂRCARE FIȘIER FIȘĂ INVENTAR’

@ 12,11 PROM ‘_’

@ 13,13 SAY ‘ACTUALIZARE’

@ 13,11 PROM ‘_’

@ 14,13 SAY ‘EXIT’

@ 11,11 SAY PROM ‘_’

MENU TO LOE

IF WE=1

DO FIȘĂ MAGAZIE

DO FIȘĂ INVENTAR

ELSE

IF WE=2

DO ACTUALIZARE

READ

ENDIF

ENDIF

ENDIF

ENDIF

ENDDO

CONCLUZII

Trezoreria cuprinde totalitatea operațiilor financiare cu caracter operațional care asigură încasările și plățile curente. Trezoreria are numeroase implicații în ceea ce privește desfășurarea normală a activității oricărui agent economic, pentru menținerea permanentă a echilibrului financiar.

Rezultatul exercițiului este indicatorul generat din compararea veniturilor și cheltuielilor angajate de o întreprindere în cursul unui exercițiu și care corespunde unei creșteri de bogăție (mai concret, o creștere a activelor), însă existența unui profit nu înseamnă automat și existența de lichidități, deoarece momentul angajării cheltuielii sau venitului nu corespunde cu cel al plății sau încasării lor. De aceea, o gestiune performantă a întreprinderii presupune atât gestiunea fluxurilor de angajare patrimonială (venituri/cheltuieli) cât și gestiunea trezoreriei, adică a fluxurilor de încasări și plăți.

Modificarea volumului disponibilităților bănești față de perioada precedentă este influențată de: viteza de rotație a activelor circulante, raportul dintre creditul – client și creditul – furnizor, nivelul profitului, efectele și termenele de încasare a titlurilor de plasament.

Unul din obiectivele principale ale gestiunii trezoreriei este evitarea blocajului financiar (disponibilitățile bănești sunt sub limita minimă necesară), situație caracterizată prin:

incapacitatea de onorare a plăților imediate;

întârzieri în onorarea obligațiilor generează penalități și costuri suplimentare;

nevoia de a apela la credite de trezorerie purtătoare de costuri.

Accelerarea încasărilor este o preocupare care începe încă de la negocierea contractului economic, când se stabilesc termenele și instrumentele de plată ce urmează a se utiliza. Pe parcurs, se poate acționa în direcția accelerării recuperărilor, determinând clienții să plătească mai repede prin oferirea unor bonificații. Alegerea termenelor reale de plată și a instrumentelor de decontare adecvate poate permite accelerarea intrărilor de fonduri sau alungirea termenelor de plată.

O dimensiune importantă a gestiunii trezoreriei este reprezentată de gestiunea riscurilor financiare, ceea ce presupune utilizarea unor instrumente de asigurare și de speculație atunci când ratele de schimb și ratele dobânzii oscilează foarte mult la intervale scurte de timp. Problema gestiunii riscurilor financiare este importantă în țara noastră, deoarece întreprinderile sunt supuse presiunii unor rate înalte ale dobânzii, ca urmare a încetinirii creșterii economice și a persistenței unor rate ridicate a inflației.

Menținerea disponibilităților bănești la un nivel superior necesarului curent pe o perioadă mai mare de timp înseamnă: imobilizări de lichidități, nefructificarea și neconservarea lichidităților având în vedere efectele inflației, lipsa unei politici de plasament care să asigure, pe de o parte, menținerea valorii banilor, iar pe de altă parte realizarea unor venituri suplimentare din dividende sau dobânzi și/sau din vânzarea titlurilor de plasament la prețuri mai mari decât cele de achiziție.

Optimizarea trezoreriei se întemeiază pe trei principii: utilizarea judicioasă a creditelor, după ce în prealabil au fost selectate cele mai ieftine, promovarea unei tehnici adecvate de plasament a excedentelor de trezorerie, evitarea unor conturi creditoare care se remunerează sau a unor conturi debitoare care comportă costuri. În aprecierea costului creditului este necesar să se aibă în vedere atât nivelul dobânzii, cât și numărul și cuantumul diverselor comisioane bancare. În ceea ce privește plasamentele pe termen scurt trebuie avute în vedere: randament ridicat, lichiditate bună și risc redus.

Un optim dorit de atins în gestiunea trezoreriei este „trezoreria 0”. Aceasta constă în menținerea cât mai aproape de zero a soldurilor de disponibilități în scopul reducerii costurilor de gestiune a trezoreriei. Pentru aceasta este necesară o gestiune previzională a trezoreriei întreprinderii. Rolul previziunilor de trezorerie este de a contribui la securitatea financiară și rentabilitatea întreprinderii într-o scădere a cheltuielilor de natură financiară. Diferențele lunare cumulate între încasări și plăți conduc la evoluția previzibilă a trezoreriei și la fundamentarea deciziilor de regularizare:

dacă diferențele constatate sunt negative, în funcție de amploarea și durata lor se va decide fie o sporire a fondului de rulment, fie apelarea la un credit pe termen scurt;

dacă diferențele sunt pozitive se creează posibilitatea de utilizare a acestor excedente.

Tabloul fluxurilor financiare are rol de a explica fluxurile care antrenează variația trezoreriei, fiind centrat pe conceptul de excedent de trezorerie, și nu pe noțiunea de echilibru financiar. Aprecierea evoluției situației financiare a unei întreprinderi prezintă multe limite. Prin tabloul fluxurilor de trezorerie nu sunt luate în considerație o serie de operații care au incidență asupra structurii capitalurilor și angajamentelor întreprinderii și care au influență directă asupra trezoreriei. În această categorie se includ în special angajamentele financiare în afara bilanțului.

Pentru optimizarea trezoreriei se impune ca întreprinderea să-și organizeze relațiile cu banca astfel încât să evite ca, în același interval de timp, să aibă deschise mai multe conturi, unele având solduri debitoare, ceea ce reflectă o utilizare mai puțin eficientă a fondurilor, iar altele solduri creditoare, adică fonduri împrumutate care comportă un cost superior ratei dobânzii acordate de bancă.

În urma elaborării tabloului fluxurilor de trezorerie la S.C. AMI COM S.R.L. s-a constatat o sporire a disponibilităților bănești în anul 2014 față de 2013, ceea ce reflectă o proastă gestionare a fondurilor. Disponibilitățile bănești aflate în cont nu aduc decât dobânda bonificată de bancă. Se recomandă utilizarea acestor excedente pentru efectuarea de investiții, plasamente pe termen scurt, extinderea termenului sau a volumului creditului – client cu influențe favorabile asupra cifrei de afaceri, plata mai rapidă a furnizorilor, ceea ce contribuie la creșterea credibilității și bonității, sau reducerii fondului de rulment și eliberării unor sume în vederea utilizării lor.

BIBLIOGRAFIE:

E. Diaconu, Contabilitate financiară curentă, Fundația România de Mâine, ISBN 978-973-163-772-3, București, 2012

Elena Diaconu, Contabilitate financiară – curentă și de raportare, Editura Didactică și Pedagogică, București, ISBN 978-973-302-890-1, 2010

Elena Diaconu, Ion Șuiu, Cătălin Ștefan Diaconu, Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Sitech, ISBN 978-606-11-3647-6, Craiova, 2013

Luminița Ionescu, Control financiar-fiscal, teste grilă și aplicații practice, Ed. Ars Academica, București, ISBN 978-606-8017-07-5, 2010.

Pântea, I.P., Bodea Gh. (2011), Contabilitatea financiară – Editura Intelcredo, Deva

Reglementări contabile și fiscale

1. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2869/2010, pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 882, din 29 decembrie 2010.

2. Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009.

3. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2009.

4. Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2008.

5. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2226/2014 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, M. Of. nr. 1056 din 30 decembrie 2014.

6. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2264/2001, pentru aprobarea modelelor formularelor specifice cu regim special privind activitatea financiară și contabila și normelor privind întocmirea și utilizarea acestora, M. Of. nr. 136 din 21 februarie 2002.

7. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1.376/2004, pentru aprobarea normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora, M. Of. nr. 1.012 bis din 3 noiembrie 2004.

BIBLIOGRAFIE:

E. Diaconu, Contabilitate financiară curentă, Fundația România de Mâine, ISBN 978-973-163-772-3, București, 2012

Elena Diaconu, Contabilitate financiară – curentă și de raportare, Editura Didactică și Pedagogică, București, ISBN 978-973-302-890-1, 2010

Elena Diaconu, Ion Șuiu, Cătălin Ștefan Diaconu, Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Sitech, ISBN 978-606-11-3647-6, Craiova, 2013

Luminița Ionescu, Control financiar-fiscal, teste grilă și aplicații practice, Ed. Ars Academica, București, ISBN 978-606-8017-07-5, 2010.

Pântea, I.P., Bodea Gh. (2011), Contabilitatea financiară – Editura Intelcredo, Deva

Reglementări contabile și fiscale

1. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2869/2010, pentru modificarea și completarea unor reglementări contabile a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 882, din 29 decembrie 2010.

2. Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009.

3. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2009.

4. Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2008.

5. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2226/2014 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, M. Of. nr. 1056 din 30 decembrie 2014.

6. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2264/2001, pentru aprobarea modelelor formularelor specifice cu regim special privind activitatea financiară și contabila și normelor privind întocmirea și utilizarea acestora, M. Of. nr. 136 din 21 februarie 2002.

7. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1.376/2004, pentru aprobarea normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora, M. Of. nr. 1.012 bis din 3 noiembrie 2004.