privind furnizarea de servicii din sfera îngrijirilor paliative către copii și tineri diagnosticați cu boli amenințătoare de viață Coordonator… [617973]

METODOLOGIE DE LUCRU ÎN
ASISTENȚĂ SOCIALĂ
privind furnizarea de servicii din sfera îngrijirilor paliative către copii
și tineri diagnosticați cu boli amenințătoare de viață

Coordonator
DUMITRACHE MIHAELA

SORIN BÂRLĂDEANU
CHIRIAC MARCELICA BOD OR LUCIAN
STEVEN COOPER BOGHIU SIMONA

2

ASOCIAȚIA LUMINA BACĂU D.G.A.S.P.C. BACĂU
Organizație de utilitate publică

Proiect finanțat cu sprijinul financiar al Programului RO10 – CORAI, program finanț at de
Granturile SEE 2009 -2014 și administrat de Fondul Român de Dezvoltare Socială;
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a FRDS și a
Granturilor SEE 2009 – 2014; Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței
informațiilor prezentate revine inițiatorilor;

Martie, 2016

www.eeagrants.org www.granturi -corai.ro

www.ingrijiripaliativebacau.ro
www.asociatialumina.eu

3
CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………… ………. ………….. ……………….. .5
CAPITOLUL I
ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ …………………………………………………. ………………………….. ………………. 7
I.1. Filosofia îngrijirii paliative ………………………………………………. ………………… ……………………. …9
I.2. Nivele le îngrijirii paliative ……………………………………………………. …………… ……………………. ..13
I.3. Populația deservită …………………………………………………………………… …………………………….. ..16
I.4. Tipuri de î ngrijire ………………………………………………………………………….. ……………… ……….. ..19
I.5. Tipuri de servicii …………………………………………………. ………………………. ………. …………………. .21

CAPITOLUL II
ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ…………………….. ………….. ……………… .28
II.1. Teorii în asistența socială a copiilor și tinerilor……………………………. ……………… ………….. .28
II.2. Rolul asistentului s ocial în îngrijirea paliativă…………………………….. ……………………. ……..31
II.3. Relația de suport dintre asistentul social și client în practica asistenței sociale………….. .34

CAPITOLUL III
PROTOCOLUL DOLIULUI…………… ………………………………………………… ……………. ……………. .40
III.1. Bereavement (suport în perioada de doliu)…………………………………. …………. ……………… ..41
III.2. Anticiparea doliului………… ……………………………………………………….. ……………. …………… ..42
III.3. S prijin în perioada doliului…………………………. ………. ……………………. ……………………… …..43
III.4. Viziunea dur erii în contextul social……………………………………………. …………………………. ..43
III.5. Doliul în îngrijirea paliativă………………………………………………………. ……… …………………. ..44

CAPITO LUL IV
INSTRUMENTE DE EVALUARE ȘI INTERVENȚIE ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ……. ……46
IV.1. Formularea unui plan realist și relevant de intervenție pentru atingere
obiectivelor………………………………………………………………………… ………………………………….. …….. ..46

4
IV.3. Plan de intervenție…………………………………………………………………….. …………….. ………….. ..47
CAPITOLUL V
MANAGEMENTUL DE CAZ………………………… ……………………………………….. ……………………. .49
V.1. Pași de accesare a serviciului de îngrijiri paliative……………………….. …………… ……………. ..50
V.2. Instrumente utilizate în evaluarea și monitorizarea cazului………………………….. …………. ..54
V.3. Managementul cazurilor copiilor aflați în sistemul de protecție care necesită îngrijirii
paliative…………………………………………………………………………………… ……….. …………….. …………… .63

CAPITOLUL VI
FAMILIA ÎNTRE NORMALITATE ȘI RISC………………………………….. ……………………………. .71
VI.1. Cum se schimbă limitele familiei……………………………………… ………. ……………………………. .72
VI.2. Boala și pierderea în familie………………………………………………………. ………………………….. .72
VI.3. Ce înseamnă pierderea pentru familia confruntată cu boala………. ………. …………… …….. .73
VI.4. Cum se schimbă viața de familie în timp…………………………………….. ……… ………………….. .75

CAPITOLUL VII
IMPLICAREA VOLUNTARILOR ÎN ASISTENȚA PERSOANELOR CU BOLI
INCURABILE………… ………………………………………………………………………… …………….. …………… .76

CAPITOLUL VIII
SERVICIILE OFERITE DE ASOCIAȚIA LUMINA………………………… …………………………… .79

ANEXE……… ……………………………………………………………………………….. ………………………………. ..84

BIBLIOGRAFIE

5

INTRODUCERE

Lucrarea de față este rezultatul experienței practice de asistență a peste 800 de copii și
tineri cu boli incurabile, din sfera serviciilor de îngrijiri paliative din orașul și județul Bacău,
asistență realizată de specialiștii Asociației Lumina în colaborare cu instituțiile publice și
organismele private autorizate din comunitate.
Deoarece în perioada implemantării proiectelor pentru asistența copiilor și tinerilor cu boli
incurabile, literatura românească de specialitate în acest domeniu este deficitară, am decis
împreună cu echipa de implementare a proiectului să elaborăm un ghid care să prezinte teoriile
care stau la baza intervenției, legislația și instrumentele de lucru specifice acestui tip de asistență.
Această metodologie a fost construită dup ă structura unui pachet de instrumente pentru
intervenția asistentului social, cu scopul î ngrijirii și susținerii, în managementul traversării și
acceptării diagnosticului, copiilor și tinerilor cu boli incurabile. Mai precis, în funcție de cazul pe
care îl instrumentează specialistul , să poată lua din această lucrare teoria, metoda, form ularul și să –
l aplice situației astfel încât să „repare” problema cu care clientul asistat se confruntă.
Este evident că asistenții sociali care oferă ingrijire paliativă se vor confrunta și în viitor cu
provocări. Pentru a face față acestor provocări, se impunea să se afle cine sunt și ce fac , asfel încât
ceilalți, în special pacienții și familiile să poată înțelege contribuția asistentului social la îngrijirea
lor.
Primul capitol al lucrării este dedicat definirii îngrijirii paliative conform Orgnizației
Mondiale a Sănătații, date estimative potrivit OMS , filozofia îngrijirilor paliative, cu aplicarea
acesteia în general și de specialitate : beneficiar, principii, locații, tipuri de suport.
Următorul capitol este dedicat asistenței sociale a copiilor și t inerilor diagnosticați cu boli
incurabile, rolul asistentului social, intervenția acestuia în îngrijirea paliativă și îmbunătățirea
calității vieții bolnavilor.
Continuăm cu protocolul doliului bereavementul și viziunea durerii în contextul social.
Un alt capitol important îl reprezintă instrumentele de evaluare și intervenție în asistența
socială, prezentarea unor aspecte a managementului de caz în asistența copiilor și tinerilor cu boli

6
incurabile, tipuri de servicii de care pot beneficia conform legi slației românești: nivelurile,
funcțiile, etapele și instrumentele specifice managementului de caz al copiilor și tinerilor aflați în
ingrijirea paliativă și managementul cazurilor copiilor aflați în sistemul de protecție.
Familia , între normalitate și ris c, reprezintă încă un capitol al lucrării și se ocupă cu
definirea și structura familiei, cum se schimbă viața de familie, sprijinul oferit de către echipa
multidisciplinară, bariere de comunicare, cum se schimbă viața de familie , în timp.
Implicarea volu ntarilor în îngrijirea pacienților în prag de moarte și alinarea simptomelor grave,
este relevat în următorul capitol.
Încheiem cu serviciile complete oferite de către Asociația Lumina. Pe parcursul acestui
capitol sunt prezentate: servicii integrate și intervenții la domiciliu oferite de Asociația Lumina,
centrul de zi, grup de suport pentru părinți, suport pentru obținerea drepturilor legale,
monitorizarea și reevaluarea periodică, etapa de încheiere sau etapa finală a procesului de furnizare
a serviciilor și intervențiilor.
Pentru eficientizarea demersului teoretic, la finalul capitolului este prezentat și instrumentat
un caz folosind instrumentele de lucru specifice asistenței sociale, prezentate în interiorul
capitolului.

Anexe și instrumente de lucru, legislația în vigoare.
Se impun responsabilități noi pentru asistenții sociali, care trebuie să elaboreze p lanuri
avansate de îngrijire, să stabilească puncte comune în opțiunile de îngrijire și să motive ze alegeril e.

7

CAPIT OLUL I
ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ

Potrivit defin iției Organizați ei Mondiale a Sănătații (OMS), îngrijirile paliative sunt
îngrijiril e care î mbunătățesc calitatea vieții pacienților și a familiilor care se confruntă cu
probleme asociate bolilor amenințătoare de viață, prin prevenirea și alinarea suferinței prin
identificarea precoce, evaluarea și tratamentul adecvat al durerii și al a ltor probleme de natură
fizică, psiho -socială ș i spirituală. Îngrijirea paliativă este o abordare interdisciplinară și cuprinde
în sfera sa atât pacientul și familia, cât și comunitatea. Într-un anumit sens, paliația înseamnă
asigurarea î ngrijirilor de bază , adică satisfacerea nevoilor individuale ale pacientului, oriunde ar fi
acesta îngrijit: la domiciliu sau î n spital. Îngrijir ile paliative dau valoare vieții și consideră moartea
ca fiind un proces normal. N u grăbesc ș i nici nu amână moartea. Îngrijirile paliative își propun să
mențină cea mai bună calitate posibilă a vieții până la moarte. http://www.eapcnet.eu/
Datele estimative ale O .M.S. (2007) arată că 7,6 milioane de oameni au murit de cancer
în anul 2005, iar 84 de milioane de oameni pot muri de această boală în deceniul următor. Peste
70% din totalul deceselor cauz ate de cancer se înregistrează în țări cu resurse limitate în domeniul
îngrijirilor medicale. Cincizeci și șase de milioane de oameni mor anual în lume și, potrivit datelor
furnizate de către Organizația Mondiala a Sănătății (OMS), aproximativ 60% ar putea beneficia de
îngrijre paliativă (Davies si Higginson 2004).
În ultimul timp, îngrijirea suport s -a impus ca expresie acceptată în domeniul serviciilor
oferite pe lângă tratamentele administrate bolnavilor de cancer (Ministerul Sănătății 2000).
Expresia ,,îngrijire la sfârșitul vieții” a fost inițial utilizată în Canada în îngrijirea pacienților aflați
pe moarte , dar în prezent este utilizată la scară largă.
Pe fondul tendinței generale de scădere a natalității și implicit de îmbătrânirea populației, a
creșterii incid enței cancerului, a afecțiunilor neurologice ș i cardiol ogice invalidante pentru
pacienți, România se confruntă în ultimele decenii cu o creș tere a numă rului de boln avi cu boli
cronice progresive și incurabile pentru a căror asistență specializată sistemul de sănătate nu este

8
pregătit. Creșterea considerabilă a nevoii populației de acces la servicii de î ngrijiri paliative a fost
evidențiată î n cadrul unei cercetări sociologice la nivel național [2] privind precepția populaț iei
asupra î ngrijirilor paliative. Studiul a arătat că 20,7% din populaț ie (aprox. 4,3 milioane persoane)
s-a confruntat sau se confruntă cu problema î ngrijirii unui bolnav incur abil î n stadi ui avansat sau
terminal . Dintre acestia, 76% din cazuri au fost îngrijiț i exclusiv de familie, 11,8% de medici și de
familie, 1,2% î n servicii specializate pentru acești bolnavi. Coroborâ nd datele st udiului cu
estimarea nevoii de î ngrijiri paliati ve (calculată în baza recomandărilor internaț ionale [3]), rezultă
că în Româ nia 5,9% din persoanele care ar t rebui să beneficieze d e servicii specializate pentru
îmbunătățirea calității vieții în stadiile avansate de boală încurabilă , au acces la servicii
specializate. Îngrijirea paliativă oferă pacientului și familiei acestuia o asistență multidisciplinară
speci alizată (asistență și î ngrijiri medicale, suport psiho -emoțional, social și spiritual), în scopul
îmbunătățirii calității vieții și alinării suferinț ei. În prezent se estimează că aproximativ 160.000
pacienți au nevoie de îngrijiri pal iative , în fiecare an (peste 59.000 dintre aceș tia sunt bolnavi
oncologici), iar acoperirea nevoilor prin servicii le de îngrijiri paliative extins e (în sistemul public,
neguvernamental sau privat) este de doar 5,4%.

9

I.1. Filosofia îngrijirii paliative

În ciuda diferențelor dintre abordările naționale ale îngrijirii paliative, pot fi identificate
unele valori și principii comune în literatura de specialitate care au fost recunoscute și aprobate în
activitățile de tip ,,hospice ” și de îngrijiri paliative.
La nive lul țărilor euro pene, în rândul experților în î ngrijiri paliative este recunoscut un set
de valori comune. Printre aceste valori se numără autonomia și demnitatea pacientului, nevoia de
planificare individuală și de luare a deciziilor și de abordare holi stică.

1. Autonomie
În îngrijirea paliativă, este recunoscută și respectată valoarea intrinsecă a fiecărei
persoane ca individ autonom și unic. Îngrijirea se acordă numai atunci când pacientul și/sau
familia sunt pregătiți să acc epte. În mod ideal, pacientu l își păstrează autode terminarea cu
privire la decizie privind locul î ngrijirii, opțiunile de tratament și accesul la îngrijirea
paliativă de specialitate.
Pacienților trebuie să li se asigure dreptul de a decide singuri, dacă doresc ace st lucru.
Acest fa pt presupune oferirea de informații adecvate cu privire la diagnostic, prognostic, tratament,
opțiuni de tratament și toate celelalte aspecte relevante ale îngrijirii.
Cu toate acestea există o dezbatere permanentă cu privire la aspectele etice atunci cân d
pacientul nu mai are capacitatea de decizie sau nu dorește s ă ia o decizie, iar informarea ș i decizia
sunt transferate familiei sau personalului de îngrijiri paliative. Echilibrul dintre autonomie și
îngrijirea paliativă pare a fi influențat ă de factori culturali deoarece, în unele țări, transferul
decizional de la pacient la îngrijitor este mai frecvent decât în altele.

2. Demnitate
Îngrijirea paliativă trebuie realizată de o manieră respectuasă, deschisă și atentă –
atentă la valorile, cr edințele și pract icile personale, culturale și religioase, respectându -se în
același timp legislația fiecărei țări.

10

La fel ca și în cazul calității vieții, demnitatea pare a fi un concept individual, cuprinzînd
diferite domenii și priorități pentru fiecare pacient. În fu ncție de definiție, demnitatea poate fi mai
degrabă considerată o proprietate intrinsecă decât un bun car e poate fi afectat sau pierdut.
Urmând această linie, îngrijirea paliativă ar trebui să ofere un mediu în care pacientul se
poate simți demn și poate fi tratat cu demnitate.

3. Relația dintre pacienți și personalul medical.
Specialiștii din serviciile de îngrijiri paliative trebuie să întrețină o relație de
colaborare cu pacienții și familiile. Pacienții și familiile sunt parten eri importanți în
planific area î ngrijirii și gestionarea afecțiunilor.
Îngrijirea paliativă comportă o perspectivă cu accent pe resursele și competențele
pacienților, nu numai pe dificultățile întâmpinate de aceștia. În acest context, abordare a orientată
către rezistență a dobândi t recent o recu noaștere din ce în ce mai mare.
Rezistența se referă la capacitatea pacienților de a face față bolilor incurabile și
problemelor asociate și schimbării perspectivei având în vedere speranța de viață limitată.
Conceptul de rezistență o feră o schimbare de paradigmă: în timp ce accentul pe simptome ,
riscuri, probleme și vulnerabilitate este orientat către dificil, accentul pe rezistență este orientat
către resurse. Rezistența subliniază importanța sănătății publice și creează un parteneriat înt re
pacienți, cadre profesionale și structurile comunitare.

4. Calitatea vieții
Printre obiectivele centrale ale îngrijirii paliative se numără obținerea, sprijinirea,
conservarea și îmbunătățirea cât de mult posibil a calității vieții.
Îngrijirea este orien tată în funcție de calitatea vieții, așa cum este aceasta definită de
individ. Mai exact, a fost desemnat ă calitat ea vieții bio -psihologice și vieții spirituale, fiind
utilizate chestionare standardizate pentru evaluarea calității vieții medicale și asocia te bolii în
speță. Cu toate acestea, semnificația calității vieții poate fi stabilită exclusiv individual de fiecare
pacient aflat în îngrijire paliativă. Dimensiunile relevante ale calității vieții individuale, cât și
prioriățile din cadrul acestor dimens iuni, se schimbă adesea în funcție de evoluția bolii.

11
Calitatea vieții pare să depindă mai mult de discrepanța percepută între așteptări și statusul
real de performanță, decât de o afectare funcțională obiectivă.

5. Poziția față de viață și de moarte
Multe definiții ale îngrijirii paliative cuprind o poziție față de viață și moarte. Prima definiție a
O.M.S. din 1990 a afirmat că „medicina paliativă susține viața și consideră moartea un proces
normal”, iar alte definiții au fost de acord cu această poziție. Moartea este privită la același nivel ca
și viața, inseparabilă de aceasta și parte din ea. Îngrijirea paliativă nu încearcă nici să gr ăbească,
nici să amâne moartea. Eutanasia și suicidul asistat de medic nu trebuie să facă parte din
responsabilitatea îng rijirii paliative.

6. Comunicare a
Capacitatea bună de a comunica reprezintă o condiție esențială pentru îngrijirea
paliativă de calitate. Comunicarea se referă la interacțiunea dintre pacient și personalul
medical, la interacțiunea dintre pacienți și r udele acestora, cât și la interacțiunea dintre
cadrele medicale din diferitele servicii implicate în îngrijire paliativă .
Nemulțumirea și plângerile legate de îngrijire pot fi adesea puse pe seama comunicării
ineficiente, mai mult decât pe calitatea necorespunzătoare a serviciilor [4] , în timp ce comunicarea
eficientă a dovedit că duce la îmbunătățirea îngrijirii pacienților. Comunicarea în îngrijirea
paliativă este mai mult decât un simplu schimb de informații. Trebuie luate în considerare
îngrijorările, adesea dureroase, ale pacientului, pentru rezolvarea cărora e nevoie de timp, dăruire
și sinceritate. Comunicarea de informații oneste și complete poate reprezenta, pe de o parte, o
sarcină dificilă pentru personalul de îngrijiri paliative și, pe de altă p arte, respectarea speranței
pacientului și a familiei sale de a supraviețui în ciuda morții iminente. Trebuie să se asigure
condițiile adecvat e pentru comunicarea eficientă [4], inclusiv instruire și educare, spațiu și cazare
corespunzătoare, timpul necesa r pentru a interacționa cu pac ienții și familiile acestora pentru
schimbul de informații cu echipa, cât și acces la tehnologia informației de ultimă oră.

12

7. Educa rea publicului
Consiliul Europei afirmă că este extrem de important să se creeze un climat de acceptare a
îngrijirii paliative în statele membre ale Uniunii Europene. De aceea este esențial să se dezvolte
capacitatea comunitară și să fie promovată îngrijirea medicală preventivă, astfel încât generațiile
viitoare să fie mai puțin temătoare de moar te și de perioada de doliu cu care inevitabil ne vom
confrunta cu toții.

8. Abordarea multiprofesională și interdisciplinară
Lucrul în echipă este considerat o componentă centrală a îngrijirii paliative. O echipă
interprofesională reunește personal medica l și nemedical din diferite discipline și profesii care
lucrează împreună pentru a oferi și/ sau îmbunătăți îngrijirea acordată pacienților cu anumite
afecțiuni. Alcătuirea echipelor interprofesionale va diferi în funcție de o serie întreagă de factori
printre care se numără grupul de pacienți deservit, măsura în care se acordă îngrijirea și ar ia locală
de acoperire .
Este indicat ca furniz area serviciilor de îngrijiri paliative să fie făcută într-un cadru de
lucru multiprofesional și interdisciplinar. Deși îngrijirea paliativă poate fi pusă în practică de
o singură persoană aparținând unei anumite profesii sau discipline, complexitatea îngriji rii
paliative de specialitate poate fi asigurată numai prin comunicarea și colaborarea
permanentă între diferitele pr ofesii și discipline pentru a putea oferi sprijin fizic, psihologic,
social și spiritual.
Există dovezi clare că lucrul în echipă în îngrijirea paliativă prezintă avan taje evidente pentru
pacient. R evizia sistematică a literaturii de specialitate privind e ficiența echipelor de îngrijiri
paliative în domeniul oncologic, realizată de Hearn și Higginson, a arătat că echi pele specializate
în îngrijirea paliativă sporesc gradul de satisfacție, identifică și se ocupă mai mult de nevoile
pacientului și ale familie i în comparație cu echi pele de îngrijire convențională. Mai mult,
abordările multiprofesionale au dovedit că se reduc costurile medicale totale prin diminuarea
timpului pe care pacienții îl petrec în mediul spitalicesc. Un studiu mai recent a confirmat efe ctul
pozitiv al echipelor de îngrijiri paliative, cel mai puternic efect fiind asupra controlului durerii ș i al
simptomelor pacienților. Amploarea echipei poate fi stabilită de o manieră flexibilă și în funcție de

13
nevoile pacientului. Echipa de bază va tre bui să fie formată din: medic cu competență în îngrijirea
paliativă, asistent medical și asistent social. Acestor specialiști li se pot alătura psihologi , terapeuți
ocupaționali, kinetoterapeuți, clerici și voluntari. Consiliul Europei recomandă ca fiecare echipă de
îngrijiri paliative să fie condusă de un cadru calificat în îngrijirea paliativă.

9. Durerea și perioada de doliu
Îngrijirea paliativă oferă sprijin familiei și îngrijitorilor apropiați pe perioada bolii pacientului,
dar îi și ajută pe aceștia să se pregătească pentru pierderea viitoare și continuă să ofere sprijin pe
perioada do liului. Serviciile de suport în perioada de doliu sunt recunoscute ca o componentă de
bază a serv iciilor de îngrijire paliativă numită bereavement. Astfel serviciile de sup ort în această
perioadă sunt puse la dispoziția familiei după decesul pacientului cât timp este necesar.

I.2. Nivelele îngrijirii paliative

Îngrijirea paliativă poate fi oferită pe mai multe niveluri. Trebuie asigurate cel puțin
două niveluri: nivelul a bordării paliative și nivelul îngrijirii paliative de specialitate .
În prezent, în majoritatea documentelor se poate regăsi o descriere pe două niveluri a
îngrijirii paliative; mai exact, o diferențiere între abordarea paliativă și îngriji rea paliativă de
specialitate.
Abordarea paliativă trebuie realizată în medii și servicii care tratează numai ocazional
pacienți cu nevoie de îngrijire paliativă. În contrast, îngrijirea paliativă de specialitate se asigură
prin echipe de medici, asistenți, asistenți socia li, capelani și alții instruiți corespunzător, a căror
experiență este necesară pentru a optimiza calitatea vieții celor care suferă de o boală incurabilă
sau de o boală cronică debilitantă.

1. Abordarea paliativă
Abordarea paliativă este o modalitate de a i ntegra metodele și procedurile de îngrijire
paliativă în medii nespecializate în îngrijirea paliativă. Aceasta nu cuprinde doar măsuri
farmacologice și nonfarmacologice de control al simptomelor, ci și comunicarea cu pacientul

14
și familia și cu alți profesi oniști și factori de decizie din sănătate, și stabilirea obiectivelor în
conformitate cu principiile de îngrijire paliativă.
Abordarea paliativă trebuie realizată de medicii generaliști și personalul din spitalele generale,
precum și prin serviciile de ti p rezidențial sau centre de îngrijire. Pentru a permite acestor furnizori
de servicii să utilizeze abordarea paliativă, îngrijirea paliativă trebuie inclusă în programa școlară
de bază a medicilor, asistenților și altor categorii de personal medical.
Consi liul Europei recomandă ca întregul personal din sistemul medical să cunoască principiile
de bază ale îngrijirii paliative și să le poată pune în practică.

2. Îngrijirea paliativă generală
Această scară cu două trepte a nivelurilor de îngrijire poate fi ex tinsă la trei trepte: abordarea
paliativă, îngrijirea paliativă generală și îngrijirea paliativă de specialitate. Îngrijirea paliativă
generală este oferită de personalul de îngrijire primară și de specialiști care tratează pacienți cu boli
incurabile și c are au abilități și cunoștințe de bază solide în îngrijirea paliativă.
Profesioniștii implicați mai frecvent în îngrijirea paliativă, precum medicii oncologi și
geriatri a căror activitate nu se concentrează în principal pe acordarea de îngrijiri paliati ve,
dar care au dobândit educație și instruire specializată în îngrijirea paliativă, pot furniza
expertiză adițională. Acest personal medical poate oferi îngrijire paliativă generală.

3. Îngrijire paliativă de specialitate
Pacienții cu boli incurabile și ce i apropiați lor pot avea nevoi complexe care necesită
contribuția echipei de speci aliști în îngrijiri paliative. Îngrijirea paliativă de specialitate descrie
furnizori a căror principală activitate este oferirea de îngrijiri paliative. Aceste servicii se o cupă în
general de pacienți cu nevoi complexe și dificile, necesitând prin urmare un nivel ridicat de
instruire, de pe rsonal și alte resurse.
Îngrijirea paliativă de specialitate este oferită de servicii specializate pacienților cu
probleme complexe care n u sunt acoperite corespunzător de alte opțiuni de tratament . Toți
pacienții cu boli progresive incurabile trebuie să aibă acces la servicii de îngrijiri paliative de
specialitate, care abordează proactiv toate simptomele bolii și efectele acestor simptome asupra
pacienților și familiilor/ îngrijitorilor lor. Pacienții cu nevoi complexe de îngrijire paliativă necesită

15
o gamă largă de intervenții terapeutice pentru controlul simptomelor. Serviciile specializate de
îngrijiri paliative relevante trebuie să disp ună de personal instruit, astfel încât să poată gestiona în
siguranță aceste intervenții.
Serviciile specializate de îngrijiri paliative necesită o abordare de echipă care să combine
echipele interprofesionale cu un mod de lucru interdisciplinar. Membrii e chipei trebuie să
aibă o înaltă calificare, iar activitatea acestora trebuie să se concentreze pe îngrijirea
paliativă.
Serviciile de îngrijiri paliative de specialitate trebuie oferite de profesioniști care au urmat
cursuri acreditate în domeniul îngriji rii paliative. Membrii echipei trebuie să aibă experiență în
gestionarea clinică a problemelor din multiple domenii pentru a putea satisface nevoile complexe
ale pacientului. Activitatea acestora reflectă o implicare substanțială în îngrijirea paciențilo r cu boli
incurabile sau boli cronice debilitante și a familiilor acestora.
Cunoașterea conceptelor de “îngrijiri paliative” și de “hospice” de către populație. Un rezultat
care pe de o parte surprinde, pe de alta semnalează nevoia unor măsuri mai eficient e de promovare,
este cel care reflectă lipsa informării populației cu privire la serviciile de îngrijiri paliative și
hospice. Deși serviciile paliative sunt prezente în România de aproape 20 de ani, numărul celor
care cunosc semnificația conceptelor “îngr ijiri paliative” și “hospice” este infim, sub 1%, conform
sondajului. Necunoașterea, neînțelegerea scopului și specificului acestor servicii explică în mare
parte atât așteptările irealiste cât și temerile nejustificate față de acestea. Neclaritățile și
prejudecățile care pot persista și după ce se apelează la servicii paliative și hospice afectează
relaționarea beneficiarilor în privința încrederii acordate, a complianței și a satisfacției cu serviciile
primite. Aceleași bariere pot bloca spirjinul și impl icarea comunităților mai largi din România.

16
I.3. Populația deservită

1. Pacienții
Îngrijirea paliativă nu este limitată la diagnostice medicale predefinite, ci trebuie să fie
disponibilă tuturor pacienților care suferă de boli incurabile.
Îngrijirea paliativă este adecvată pentru orice pacient și/ sau familie care prezintă sau riscă să
dezvolte o boală incurabilă diagnosticată, indiferent de prognoză sau vârstă și la orice moment în
care există așteptări/nevoi nesatisfăcute iar pacientul și familia su nt pregătiți să accepte îngrijirea.
Îngrijirea paliativă poate completa și îmbunătăți tratamentul curativ sau poate deveni principala
activitate a îngrijirii. Unele aspecte ale îngrijirii paliative se pot aplica și pacienților cu risc de a
dezvolta o boală și familiilor acestora.
Anual 1,6 milioane de pacienți din Europa decedează c a urmare a cancer ului și
aproximativ 5,7 milioane de pacienți din cauza bolilor cronice , altele decât cancerul.
 Pacienț i cu boli progresive maligne sau non -maligne care produc d isconfort, limiteaz ă
activitatea zilnică si au un prognostic rezervat.
 Populația de pacienți vizată include:
 Copii sau adulți cu boli sau leziuni congenitale care duc la dependența d e tratamente de
susținere a vieții sau care necesită îngrijire d e lungă durată ;
 Copi i sau adulți cu boală terminală;
 Copii sau adulți cu boli acute severe care amenință viața (traumatisme severe, leucemii
acute, accidente vasculare) unde vindecarea este un scop realist, dar boala însăși sau
tratamentele asociate aduc cu sine o suferința semnificativă;
 Copii sau adulți cu boli cronice pr ogresive (cancer, boala vasculară periferică,
insuficienț e renale sau hepatice, boli cardiace sau pulmonare avansate, boli
degenerative neurologice);
 Copii sau adulți cu sechele care lim itează speranța de viață , rezultate în urma unor
accidente sau traumatisme severe.

17
2. Stadiul bolii
Nu există un moment prestabilit pe parcursul bolii care să marcheze trecerea de la tratamentul
curativ la îngrijirea paliativă. Îngrijirea paliativă este adecvată pe ntru toți pacienții de la momentul
în care aceștia au fost diagnosticați cu o boală incurabilă sau debilitantă.
Termenul de „boală incurabilă sau debilitantă” se presupune că vizează pacienții din toate
categoriile de vârstă cu o gamă largă de diagnostice , care suferă de o afecțiune persistentă sau
recurentă care le afectează negativ funcționarea cotidiană sau care este posibil să le reducă
speranța de viață. Majoritatea pacienților vor avea nevoie de îngrijiri paliative numai în stadiul
avansat al bolii, însă unii pacienți pot necesita intervenții de îngrijire paliativă pentru gestionarea
crizelor la începutul traiectoriei bolii. Poate fi vorba despre o perioadă de câțiva ani, câteva luni,
săptămâni sau zile. Tranziția de la tratamentul curativ la îngrijir ea paliativă este adesea un proces
treptat mai degrabă decât un moment clar, deoarece obiectivul tratamentului se schimbă din ce în
ce mai mult de la prelungirea vieții cu orice preț la păstrarea calității vieții, apărând nevoia de a
găsi un echilibru într e beneficiile și povara tratamentului.

3. Copiii și adolescenții
Îngrijirea paliativă destinată copiilor reprezintă un domeniu special, chiar dacă este
strâns legat de îngrijirea paliativă a adulților .
Consiliul Europei atrage atenția asupra provocării sp ecifice a îngrijirii paliative destinate
copiilor care suferă de boli incu rabile și amenințătoare de viață .
Îngrijirea paliativă pentru copii începe odată cu diagnosticarea bolii și continuă
indiferent dacă pacientul copil beneficiază sau nu de tratament c urativ. Accentul îngrijirii se
pune pe copil și pe familie.
Boala incurabilă la copii este definită ca o afecțiune în urma căreia decesul pre matur este
consecința obișnuită, de exemplu, distrofia musculară Duchenne. Bolile incurabile sunt acelea care
prezi ntă o probabilitate ridicată de deces prematur cauzat de o boală gravă, dar unde există de
asemenea o șansă de supraviețuire pe te rmen lung până la vârstă adultă, d e exemplu, copiii care
urmează tratament oncologic sau care sunt internați la terapie intens ivă ca urmare a unei leziuni
acute. Îngrijirea paliativă pediatrică se caracterizează printr -o gamă largă eterogenă de afecțiuni și
o proporție mai ridicată de diagnostice nononcologice decât îngrijirea paliativă pentru adulți.

18
Îngrijirea paliativă destin ată copiilor și adolescenților poate fi rezumată în patru categorii pe
baza unui ghid privind dezvoltarea serviciilor de îngrijire paliativă pentru copii alcătuit de
Asociația de Îngrijiri Paliative pentru Copii (A .C.T.) și de Colegiul Regal de Pediatrie ș i Sănătatea
Copilului din Marea Britanie .
 Grupa 1: afecțiuni incurabile pentru care tratamentul curativ ar putea fi fezabil, dar
poate și eșua;
 Grupa 2 : afecțiuni precum fibroza chistică, unde moartea prematură este inevitabilă, și
unde pot exista perio ade îndelungate de tratament intensiv menite să prelungească viața
și să permită participarea la activitățile normale;
 Grupa 3: afecțiuni progresive fără opțiuni de tratament curativ, în care tratamentul
este exclusiv paliativ și poate dura mai mulți ani ; de exemplu, boala Batten și distrofia
musculară;
 Grupa 4: afecțiunile ireversibile dar nonprogresive cu nevoi medicale complexe, care
duc la complicații și probabilitate de deces prematur. Printre exemple se numără
paralizia cerebrală severă și handica puri multiple în urma afectării cerebrale sau a
măduvei spinării.
Sunt necesare servicii le specifice de îngrijiri paliative pediatrice pentru tratarea în regim de
intern are sau la domicili u. Astfel copilul și familia beneficiază de o gamă întreagă de resu rse
clinice și educaționale într -un format corespunzător vârstei și capacității cognitive și educaționale.
Documentul privind standardele de îngrijiri paliative pediatrice din Europa, elaborat de
Comitetul de conducere al echipei de cercetare al E .A.P.C.( European Association of Palliative
Care – Asociația Europeană de Îngrijiri Paliative) privind îngrijirea paliativă pentru copii și
adolescenți (IMPaCCT) a arătat că serviciile de îngrijiri paliative sunt insuficient puse la dispoziția
copiilor și familiilo r lor. De exemplu, s -a observat că nu există resurse în comunitate care să le
permită familiilor să -și îngrijească copiii la domiciliu și, de asemenea, servicii insuficiente de
îngrijire de tip „respiro”.
Pe cât posibil, domiciliul familial trebuie să răm ână centrul de îngrijire. Fiecare
familie trebuie să aibă acces la o echipă interdisciplinară, holistică , de îngrijiri paliative
pediatrice care se deplasează la domiciliu. (EUROPEAN JOURNAL OF PALLIATIVE CARE,

19
2012; 17(1) , (Carta Albă privind standardele și normele de îngrijire paliativă și hospice în
Europa: partea 1)
Îngrijirea paliativă are la bază următoarele principii:
Asigură controlul durerii și al altor simptome;
 Susține viața și consideră moartea ca pe un proces firesc în evoluția vieții;
 Integrea ză în îngrijire aspectele psiho – emoționale, sociale și spirituale;
 Oferă un sistem de suport care să permită pacientului să ducă o viață cât mai activă posibil
de-a lungul evoluției bolii;
 Oferă sprijin familiei pentru a face față problemelor pe parcursul bolii pacientului și după
decesul acestuia;
 Asigură o abordare în echipă interdisciplinară a nevoilor complexe ale pacientului;
 Îmbunătățește calitatea vieții și implicit cursul și evoluția bolii;
 Este aplicabilă în stadii timpurii ale bolii, în corelație cu o serie de alte terapii menite să
prelungească viața, cum ar fi chimioterapia, radioterapia, și include investigații necesare
unei mai bune înțelegeri și abordări ale complicațiilor clinice (Sheila Payne, Jane Seymour,
Christine Igleton – Tratat de îng rijiri paliative pentru asistenții medicali, Principii și dovezi
pentru parctica clinica, Ediția I, Copyright – 2012, Fundația Hospice Casa Speranței) ;
 Ameliorează calitatea vieț ii si poate influ ența pozitiv evoluț ia bolii;
 Nu intenționează nici să grăbeas că, nici să amâ ne moartea;
 Integrează aspectele psiho -sociale și spirituale în î ngrijirea pacientului .

I.4. Tipuri de î ngrijire

Îngrijirea tip „hospice” vizează persoana în întregul ei, și are în vedere satisfacerea
tuturor nevoilor – fizice, emoționale , sociale și spirituale. La domiciliu, în centre de zi și în
hospice -uri, personalul acordă îngrijire persoanelor aflate la sfârșitul vieții și celor dragi lor.
Personalul și voluntarii lucrează în echipe interdisciplinare pentru a acorda îngrijire în func ție de
nevoile individuale și de opțiunile personale, străduindu -se să înlăture durerea și să restabilească
demnitatea, pacea și calmul.( Centeno C, Clark D, Lynch T et al. EAPC Atlas of Palliative Care in
Europe. Houston: IAHPC Press, 2007)

20
Îngrijirea de suport reprezintă prevenirea și gestionarea efectelor adverse ale cancerului și
ale tratamentului oncologic. Printre acestea se numără simptomele fizice și psihosociale și efectele
secundare de -a lungul întregului continuum al experienței cancerului, inclu siv reabilitarea și
supraviețuirea . Există o suprapunere considerabilă, iar diferențierea este neclară între utilizarea
termenilor de „îngrijire paliativă” și „îngrijire de suport”. Termenul „îngrijire de suport” nu trebuie
utilizat ca sinonim pentru îngr ijirea paliativă. Îngrijirea de suport face parte din îngrijirea
oncologică, în timp ce îngrijirea paliativă este un domeniu distinct care vizează toți pacienții cu
boli incurabile.
Îngrijirea la sfârșitul vieții . Termenul de „îngrijire la sfârșitul vieții ” poate fi utilizat
sinonim cu îngrijirea paliativă sau îngrijirea tip „hospice”, sfârșitul vieții fiind înțeles ca perioada
de unul până la doi ani în care pacientul/ familia și cadrele medicale devin conștiente de natura
incurabilă a bolii. Îngrijirea la sfârșitul vieții poate fi înțeleasă mai specific ca un tip de îngrijire
completă oferită pacienților muribunzi în ultimele ore sau zile de viață.
Îngrijirea terminală este un termen mai vechi care a fost utilizat în îngrijirea totală a
pacienților cu canc er în stadiu avansat și cu speranță de viață redusă. Definițiile mai recente ale
îngrijirii paliative nu se limitează strict la pacienții cu speranță de viață redusă aflați în stadiul
terminal al bolii. Prin urmare, termenul de „îngrijire în stadiu termina l” și-a pierdut relevanța și nu
ar mai trebui utilizat sau ar trebui utilizat numai pentru a descrie îngrijirea acordată în faza
terminală (ultimele câteva zile) ale bolii.
Îngrijire de tip „respiro”. Membrii familiei sau alți îngrijitori primari care îngr ijesc la
domiciliu un pacient cu nevoie de îngrijire paliativă pot fi afectați de povara îngrijirii permanente.
Îngrijirea de tip „respiro” poate oferi acestor pacienți și îngrijitorilor lor o pauză planificată sau
neplanificată . Îngrijirea de tip „respiro ” poate fi acordată în centre de zi, în unități cu paturi sau
prin servicii specializate de îngrijire la domiciliu.

21

I.5. Tipuri de servicii

Unitatea cu paturi de îngrijiri paliative
Unitățile de îngrijiri paliative oferă îngrijire specialitate în r egim de internare. O unitate cu
paturi de îngrijiri paliative este un departament specializat în tratarea și îngrijirea pacienților aflați
în îngrijire paliativă. De obicei, este vorba despre o secție aflată în cadrul spitalului sau adiacent
acestuia, dar poate exista și ca serviciu de sine stătător. În unele țări, unitățile de îngrijiri paliative
sunt secții ale spitalelor, oferind intervenții de urgență pacienților cu simptome și probleme
complexe; în alte țări, unitățile de îngrijiri paliative pot fi ins tituții de sine stătătoare, oferind
îngrijire la sfârșitul vieții pacienților care nu mai pot fi asistați la domiciliu.
Scopul unităților de îngrijiri paliative este să atenueze disconfortul asociat bolii și
tratamentului și, dacă este posibil, să stabili zeze funcțiile pacientului și să ofere pacientului și
îngrijitorilor suport psihologic și social, astfel încât să fie posibilă externarea sau transferul către
un alt mediu de îngrijire. Unitățile de îngrijiri paliative internează pacienți a căror stare med icală
(fizică, psihologică, socială și spirituală) necesită îngrijiri paliative de specialitate oferite de o
echipă interdisciplinară. Pacienții pot fi internați în aceste unități pentru a beneficia de îngrijire de
specialitate câteva zile sau câteva săptă mâni; problemele de ordin medical, nursing, psihosocial
sau spiritual.
Unitățile cu paturi de îngrijiri paliative necesită o echipă extinsă de profesioniști asociați,
precum psihologi, asistenți sociali, asistenți spirituali sau fizioterapeuți. Acest perso nal trebuie
inclus în echipă sau trebuie să lucreze în strânsă legătură cu ceilalți membri ai echipei.
Structura minimă a echipei interdisciplinare este compusă din:
 medic;
 asistent medical;
 infirmieră;
 asistent social;
 psiholog;
 cleric;

22
 alți profesioni ști în funcție de nevoia populației deservite și de resurse: terapeut,
dietetician, voluntari etc.
Normativele de personal sunt cele recomandate de O.M.S. :
– 1 medic la 10 -12 paturi ;
– 1 asistent medical la 4 -8 paturi/tura ;
– 1 infirmieră la 4 -8 patur i pe schimb ;
– 1 ingrijitoare la 250 -300 mp sau un serviciu de curatenie externalizat ;
– 1 norma asistent social la 25 -50 paturi ;
– 1 norma psiholog la 70 paturi psiholog .

Echipa interdisciplinar ă include , opțional , în funcție de necesitățile pacienț ilor: terapeut
(kinetoterapeut, terapeut ocupaț ional, terapeut prin joc, etc), dietetician, farmacist, asistent de
farmacie, voluntari.

Personalul trebuie să aibă calificare adecvat ă în îngrijiri paliative, după cum urmează:
 Medicii au minim 3 ani experienț ă medicală și supraspecializare/ competență/ atestat în
îngrijiri paliative ;
 Asistenții medicali generaliș ti/licen țiați (A.M.G./A.M.L.) au preg ătire în îngrijirea
paliativ ă; Asisten ții medicali generali ști/licen țiați au curs de 36 ore (introductiv și
avans at în Î.P.);
 A.M.G./A.M.L. sunt specializa ți prin program de specializare (Total = 850 ore, din care
210 ore teorie și 640 ore practic ă) sau Master în Î.P.;
 Asistenta șefă trebuie s ă dețină una din următoarele forme de pregă tire: specializare sau
Master în Î.P. Termen de absolvire: 3 ani de la momentul evalu ării;
 Asistenț ii sociali au licență în asistență socială și curs de îngrijiri paliative de 1
săptămână și 1 an experiență ca asistent social cu diferite grupuri de beneficiari ;
 Asistenț ii sociali au ab solvit studii masterale/ doctorat sau echivalent în Î.P. sau
domenii ale acesteia ;
 Psihologii de țin diplomă de licență, atestat în consiliere și/sau psihoterapie la nivel de
psiholog specialist, curs de inițiere în îngrijiri paliative de 1 săptămâna ;

23
 Psihologii au absolvit studii masterale/ doctorat sau echival ent in IP domenii ale
acesteia;
 Cleric ul/ Preot ul/ Coordonator ul de asistență spirituală are curs introducti v de îngrijiri
paliative de 1 să ptămână/curs introductiv on -line (conform standardelor de calitate
pentru îngrijirea paliativ ă la domiciliu, în unit ățile cu paturi și ambulatoriu, Hospice
Casa Speran ței, 2011 .

Hospice -ul cu paturi
Hospice -ul cu paturi internează pacienți aflați în ultimul stadiu al vieții atunci când nu mai
este necesar trat amentul în spital, iar îngrijirea la domiciliu sau într -un cămin nu mai este posibilă.
Scopurile centrale al e hospice -ului cu paturi sunt atât înlăturarea simptomelor și asigurarea calității
optime posibile a vieții până la momentul decesului, cât și supor tul acordat familiei în perioada de
doliu. Hospice -ul cu paturi asigură o atmosferă primitoare cu acces pentru persoanele cu handicap,
camere simple sau duble pentru pacienți și o capacitate de cel puțin opt paturi. Hospice -ul dispune
de încăperi amenajate pentru activități sociale și terapeutice.

Echipa de îngrijiri paliative din cadrul spitalului
Echipele suport de îngrijiri paliative din spitale oferă consiliere și suport de specialitate în
îngrijirea paliativă altor categorii de personal, pacienților, familiilor acestora și îngrijitorilor din
mediul spitalicesc. Aceștia acordă educație formală și informală și stabilesc legături cu servicii din
interiorul și din afara spitalului. Unul dintre scopurile centrale ale echipelor de suport din spitale
este al inarea simptomelor multiple ale pacienților aflați în îngrijire paliativă în diferite secții ale
spitalului, oferind îndrumare personalului medical și suport pacienților și rudelor acestora. Mai
mult, în aceste medii cunoștințele relevante de medicină pali ativă și îngrijiri paliative trebuie puse
la dispoziția tuturor pacienților care au nevoie. Se oferă suport și educație cu privire la tratarea
durerii, controlul simptomelor, îngrijirea holistică și suportul psihosocial.

24

Echipa de îngrijiri paliative l a domiciliu
Echipele de îngrijiri paliative la domiciliu oferă îngrijiri paliative de specialitate pacienților
care necesită astfel de îngrijiri la domiciliu și sprijină familiile și aparținătorii la domiciliul
pacienților. De asemenea, acestea oferă consi liere de specialitate medicilor generaliști, medicilor
de familie și asistenților medicali care îngrijesc pacienții la domiciliu. Echipa de îngrijiri paliative
la domiciliu este o echipă multiprofesională care, în primă instanță, oferă suport persoanelor a flate
la domiciliu sau într -un centru de îngrijiri (de exemplu rude, personal medical, asistenți medicali,
fizioterapeuți). Îngrijirea se bazează pe o abordare graduală. De cele mai multe ori, echipa de
îngrijiri paliative la domiciliu are un rol consultat iv și de mentor și își pune la dispoziție experiența
sa în controlul durerii, controlul simptomelor, îngrijiri paliative și suport psiho -social. Consilierea
și suportul din partea echipei de îngrijiri paliative la domiciliu pot fi oferite direct pacientulu i.
Echipa de bază
o 1 medic la 20 -30 pacienți
o 1 asistent medical la 10 -15 pacienți
o 1 asistent social la 50 -60 pacienți
• Alt personal opțional
o 1 îngrijitor la 6 -8 pacienti
o 1 psiholog pe echipă la 50 -60 pacienti
o Cleric (colaborator sau volunt ar)
o Terpeuți
o Voluntari
Personalul trebuie să aibă calificare adecvată în îngrijiri paliative, după cum urmează:
• Medicul: minim 3 ani experiență medicală și supraspecializare/ competență/ atestat în îngrijiri
paliative, certificat de membru al C olegiului Medicilor;
• Asistentul medical: absolvent de facultate/ colegiu/ școală postliceală, cu drept de liberă
practică, curs de îngrijiri paliative aprofundat (de 6 -8 săptămâni)/ competență și supervizare
din partea unui asistent medical specializat timp de 3 -6 luni;
• Asistentul social: licență în asistență socială și curs de îngrijiri paliative, 1 an experiență ca
asistent social cu diferite grupuri de lucru, experiență în consiliere;

25
• Ingrijitorul: minim 8 clase, practică supervizată de minim 3 luni, curs de îngrijiri paliative (2
săptămâni);
• Psihologul diplomă de licență, atestat în consiliere și/sau psihoterapie la nivel de psiholog
specialist (experiență minim 3 ani), 1 an experiență în domeniul sanitar, curs de inițiere în
îngrijiri pali ative de 2 săptămâni;
• Cleric/ Preot/ Coordonator de asistență spirituală: curs introductiv de îngrijiri paliative.
(conform standardelor de calitate pentru ingrijirea paliativa la domiciliu, in unitatile cu paturi si
ambulatoriu, Hospice Casa spera ntei, 2011).

Echipele de voluntari
Echipa de voluntari oferă sprijin și îndrumare pacienților aflați în îngrijire paliativă și
familiilor acestora pe perioada bolii, durerii și pe perioada doliului. Echipele de voluntari fac parte
dintr -o rețea amplă d e suport și colaborează îndeaproape cu alte servicii specializate de îngrijiri
paliative . Echipele de voluntari sunt esențiale pentru a putea contribui la suportul psiho -social și
emoțional al pacienților, rudelor și profesioniștilor în domeniu și sprijină menținerea și
îmbunătățirea calității vieții pacienților și a îngrijitorilor. Suportul continuă și după decesul
pacientului, menținându -se și pe parcursul doliului. Echipa de voluntari este alcătuită din voluntari
cu instruire specializată și este îndruma tă de cel puțin un coordonator profesionist.

Centre de zi
Hospice -urile de zi sau centrele de zi sunt spații în spitale, hospice -uri, unități de îngrijiri
paliative sau în comunitate, destinate special promovării de activități recreative și terapeutice
destinate pacienților aflați în îngrijire paliativă. Centrele de zi se concentrează pe partea creativă și
pe îngrijirea socială, oferind pacienților ocazia să participe la diferite activități în timpul zilei în
afara mediului familia l. Obiectivele principal e sunt îngrijirea socială și terapeutică cu scopul de a
evita izolarea socială și de a ușura povara îngrijirii pentru rude și îngrijitori.

26

Clinici ambulatorii de îngrijiri paliative
Clinicile ambulatorii de îngrijiri paliative oferă consultații pacienț ilor aflați la domiciliu și
care se pot deplasa la clinică. Clinicile ambulatorii de îngrijiri paliative reprezintă o componentă
importantă a programului comunitar de îngrijiri paliative. De regulă, acestea sunt afiliate unităților
specializate de îngrijir i paliative sau spitalelor.

Membrii echipei multidisciplinare
Furnizarea de servicii specializate de îngrijiri paliative presupune activitatea unei
echipe multiprofesionale cu un stil de lucru interdisciplinar. Consiliul Europei și Comit etul
consultativ național pentru îngrijiri paliative prezintă cerințele de personal pentru serviciile
specializate de îngrijiri paliative. Conform acestor cerințe, ar trebui să fie disponibile cu
program întreg, cu program redus sau la inter vale periodice următoarele categorii de
personal – pe lângă asistenți medicali și medici:
 asistenți sociali ;
 personal specializat în suportul psihosocial;
 psihoterapeuți, logopezi ;
 personal specializat în suportul pe perioada de doliu;
 coordonatori de îngrijire spirituală;
 coordonatori pentru voluntari;
 capelani/preoți;
 specialiști în îngrijirea plăgilor; specialiști în limfedem;
 terapeuți ocupaționali;specialiști în terapii complementare;
 dieteticieni;
 farmaciști.
Echipa de bază de îngrijiri paliative ar trebui să fie alcătuită din asistenți medicali și medici cu
pregătire specială în domeniu, care să fie completată cel puțin de psihologi, asistenți sociali și
fizioterapeuți (European Journal of Palliative Care, 2012; 17(1) .
Asistența socială paliativă nu este o meserie care poate fi practicată în mod izolat, pe
cont propriu , căci într -un asfel de caz efectele sale și rezolvările pe care ea le propune in cazul

27
diferitelor situații ocazionale nu ar putea fi resimțite la nivelul societații. Mai mult, asistența
socială apare ca fiind o pr ofesiune în echipă, iar o echipă de intervenție socială cu adevărat
profesionistă se afirmă mai ales prin interd isciplinaritate. În echipă dar și în planul activităț ii
individuale, asist entul social trebuie să fie i nteresat de o maximă eficiență ș i operativitate, astfel
încât intervenția sa în sensul ajutorului acordat clientului să inducă schimbarea necesară atât pentru
restructurarea personalității acestuia cât și a mediului său de exis tență.
Pentru asistentul social, cerința principală constă în acțiunea eficientă în intervenții; dar
aceasta nu se poate realiza dacă el nu înțelege în profunzime ceea ce se întâmplă cu sine, cu
clientul său, cu sistemul social, interacțiunile ce se stab ilesc între aceste elemente. Altfel spus,
trebuie să posede cunoștințe teoretice solide, fixate într -un puternic sistem explicativ care să
cuprindă elemente din dom enii ca: psihologia subiectivită ții, teorii ale dezvoltării, componentele
social izării, exp licațiile comportamentaliste, teoriile despre comunicare, despre stres, teorii asupra
personalității umane, teorii le organizării și funcționalității sociale, cunoștințe de sociologie,
cunștințe detaliate despre normalitate și patologie umană. La prima vede re s-ar părea că acest
obiectiv nu poate fi atins, căci este greu de crezut că un singur om poate stăpîni atîtea domenii
diverse.
Astfel pregătirea teortică devine o component ă existențială a profesiunii de asistent social. În
România, aceast ă latură a p regătirii este asigurată în sistemul de învățămînt superior prin
specializări de asistență social ă.

28
CAPITOLUL II
ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ

II.1. Teorii î n asistența socială a copiilor și a tinerilor

Teoriile în asistența socia lă sunt parte integrantă a evoluției contemporane a asistenței
sociale. Sistemele de asistență socială nu pot exista în afara u nei fundamentări teoretice. Dacă , la
început, as istenț a socială se materializează în grija față de persoanele aflate în suferință cu timpul
aceasta a devenit o profesie cumulând experiența, cunoștințe practice și preocupări instituționale
consolidându -și mai apoi statutul științific.
Asistența socială are meritul că și-a adecvat nu doar la modul declarativ metodologia
scopurilor te oretice și practice pe care le are în vedere, construind pe baza practicii modele
teoretice viabile care au reușit să învingă eticheta de "empirism" pe care ar fi putut să o primească.
Teoriile spe cifice asistenței sociale au apă rut târziu deoarece iși au originea în practica
profesională dar și pentru că asistența socială comparativ cu alte ș tiințe în abordarea modernă,
stiințifică a vastului complex de probleme sociale nu se poate realiza decât î n baza cunoașterii și a
stapânirilor at ât sociologice câ t și a teoriil or specifice asistenței sociale.
– Teoria acțiunii sociale ;
– Teoria reț elelor sociale ;
– Teoria îngrijirii .
Teoria îngrijirii ocupă î n teoriile specifice asistenței sociale locul principal în imediata
apropiere al obiectivului fundamental al sistemu lui de asistență socială.
Teoria îngrij irii vizează individul în situaț ia de risc, familia din care face parte, cât ș i
mediul social degradat sau în curs de degradare, grupul -problemă, comu nitatea sau colectivitatea
umană marginalizată presupunând implicar ea asistentului social în programe și acțiuni practice.
Conț inutul principal al îngrijirii î l constituie acțiunea practică în confruntarea nevoilor, temerilor
și ansamblu l stă rilor de vulnerabilitate în care se află clientul.

29
Teoria participării pune accentul pe drepturile clientului. Clientul (beneficiarul) este
încurajat să -și definească propriile probleme și nevoi și să devină activ.
Pentru a -și modela cel mai bine mu nca în maniera cea mai adecvată, asistentul social
trebuie să cunoască exact:
– Ce înseamnă ajutor pentru client ;
– Care sunt activitățile de sprijin nereceptate în conținu tul lor sau surprinse de client;
– Ce înseamnă eficiența în propria activitate în raport cu aspirațiile și propriile valori ori cu
tradițiile proprii ale clie ntului vizat și ceea ce reprezintă eș ecul î n această muncă ;
– Generarea unui impact pozitiv asupr a clientului și preîntampinarea problemelor lui;
– Ce place și ce nu place clientului în ce ea ce privește atât conținutul cât și forma protecției/
a intervenției.

Teoria at așamentului – atașamentul în seamnă o apropi ere preferențială, dezinteresată și
aproape inconștientă a unei persoane față de altă persoană. Această teorie formulată de Bowbly,
deschide calea î nțelegerii corecte a procesului de dezvoltare normală, psiho -socială, a
personalității oame nilor în general, și a copiilor în special , punând în lumină nevoia puternică a
acestora, pentru stabilirea unor legături profunde de ataș ament cu persoane adulte.
Aceasta teorie se referă la relațiile de atașament pe care copiii le dezvolt ă de
timpuriu față de adulții cu care interacționează , în special față de părinți. „ Prima legătură pe care o
cunoaște copilul, legătura cu propria mamă , devine prin forța lucrurilor, primul model a ceea ce
este o relație și a ceea ce poate aștepta de la ea”(John Bawbly) .
Se consideră c ă relațiile dezvoltate în copilă rie influențează mo dul în care oamenii
relaționează câ nd sunt adulți și ajută la formarea sinel ui dacă acestea au la bază că ldura,
reciprocitatea și suportul .
Astfel modul în care copii î și dezvoltă înțelegerea este în funcție împărtășirea experiențelor
cu ceilalți prin relaț ii intime. Prin urmare „învață că diferite persoane aduc în relații propriile lor
stări mintale și că acest lucru va afecta modul în care reacționează aceștia față de ei” (Teoria
modernă a asistenței sociale – Molcim Payne, pg. 101).
Discuțiile cu părinții despre sentimente sunt foarte importante pentru că astfel copiii își
dezvoltă limbajul și vor învăța să interacționeze cu cei din jurul lor. Pentru a înțeleg e ce simt alte

30
persoane ei recurg la jocul cu păpușile și încearcă să copieze relațiile din realitate (de cele mai
multe ori prin imitație). Pentru a explica a tașamentul față de alte persoane Bowlby a elaborat o
teorie care se referă la modul în care copii i caută atașamentul celorlalți când sunt stresați: căutarea
apropierii (cand vrea sa fie aproape de un părinte sau de altă persoană care îi oferă siguranță);
baza de siguranță (când copilul simte că poate să își asume riscuri pentru că este prezentă perso ana
care îl poate ajut a).

Teoria acțiunii – acțiunea poate fi definită ca un sistem de mișcări sau activități, mai mult
sau mai puț in coerente, declanșată prin presiunea unui scop sau a unor intenționalități constituite
anterior și a necesității de a elim ina ceea ce frânează sau se opune realizării acesteia.
Acțiunea reprezi ntă esența ființei umane care a re capacitatea de a proiecta și a realiza acțiuni în
vederea atingerii unor obiective sau a rezolvării de probleme, aspecte fundamentale pentru:
 înțelege rea procesului asistențial ;
 dezvoltarea individuală și schimbarea, transformarea mediului social, a realității sociale
prin ceea ce specialiștii numesc raționalitate practică care explică mecanismele
modernismu lui și postmodernismului social .
Acțiunea soci ală este o componentă fundamentală a activității umane. Ea constă într -un
ansambu integrat de transformări aplicate de către un individ sau grup social unui obiect, în
vederea obținerii unui rezultat concretizat în adaptarea sau cu scopul determinării func ției unei
componente a sistemului social. Raportarea comportamenului uman la normele, sc opurile și
valorile sociale a fă cut obiectul unei teorii a acțiunii sociale, care include două domenii de
examinare, unul orientat pe analiza acțiunii în legătură cu si stemul social, al doilea fiind interesat
de actorul social. Prima perspectivă se referă la determinarea socială a comportamentului uman sau
la motivația acțiunii umane.
A doua viziune teoretică manifestă preocupare față de rolul jucat de interacțiunea uman ă în
evoluția unui sistem social. Aceste două doctrine cu analizele teoretice aferente au dat naștere
sociologiei acțiunii.

31

II.2. Rolul asistentului social în îngrijirea paliativă

Asistența socială este formată din două componente/ măsuri distincte: serviciile
sociale și prestațiile sociale.
Pentru a înțelege scopul asistenței sociale este util să înțelegem în primul rând ce înseamnă
a funcționa normal într -o societate.
Funcționarea socială: Îndeplinirea responsabilităților față de societate în gener al, față de
cei din imediata apropiere sau față de propria persoană. Aceste responsabilități includ satisfacerea
nevoilor de bază ale individului și ale membrilor de familie care depind de el/ ea.
Nevoile de bază sunt fizice, emoționale, de realizare perso nală etc . (Parker, 1987, p.153)
Conceptul de nevoie socială aparține în mod firesc de ide ea de serviciu social.
Istoricul serviciilor sociale are la bază recunoașterea nevoilor sociale și organizarea societății
pentru a le satisface.
Măsurile/ componentele asistenței sociale in cazul copiilor /adolescenț ilor aflați in situații
de boli amenințătoare cu viața sau boli î n stadiu terminal sunt:
a. Prestații sociale: forme de transfer prin care se realizează alocarea de bunuri și servicii
către indivizi sau fami lie prin respectarea unui set de reguli și de roluri reciproce. Prestațiile
pot fi acordate în bani sau în natură.
b. Servicii sociale: Activitățile asistenților sociali sau ale altor profesioniști care ajută
oamenii să prevină dependența, să consolideze relațiile de familie și să restabilească
funcționarea socială a indivizilor, familiilor și comunităților (Parker, 1987, p. 154).
Conform OG 86/2004 serviciile sociale se oferă sub diverse forme în comunitate, atunci
când apar probleme și nevoi sociale.
În relația asistent social – client, acesta din urmă se caracterizează prin nevoie și prin natura
motivației sale. Nevoia și motivația generează comportamentul clientului care, la rândul lui, va
influența natura relației dintre asistentul social și client. Or icare ar fi natura acestei relații, clientul
cere de la asistentul social:
– o relație bazată pe încredere și acceptare;

32
– proceduri clare și bine stabilite;
– să fie informat asupra stadiului procesului;
– să fie implicat în luarea deciziilor pe întreaga durată a procesului de asistență socială;
– obținerea de rezultate pozitive în procesul de asistență socială.
Pentru fiecare caz asistentul social trebuie să urmărească : (Rădulescu , 2004):
– evaluarea nevoilor persoanelor care solicită ajutor și stabilirea priorităților de intervenție;
– evaluarea resurselor disponibile;
– evaluarea serviciilor din rețea care pot răspunde nevoilor persoanei asistate;
– dezvoltarea planului individualizat de intervenție;
– crearea legăturilor persoanei asistate cu servicii le selectate;
– monitorizarea intervenției;
– evaluarea rezultatelor intervenției atât pentru persoana asistată, cât și pentru serviciu.

De asemenea, în evaluarea sprijinului social de care poate să dispună o persoană la un
moment dat, devin importante as pecte ce țin de calitatea relațiilor acelei persoane, de posibilitatea
ca aceste relații să dețină funcții de sprijin la un moment dat.
Suportul social poate acoperi o arie variată de nevoi :
 materiale;
 informaționale;
 emoțional -afective;
 de îngrijire;
 de consiliere;
 de interacțiune socială pozitivă etc.

Rolul asistentului social în îmbunătățirea calității vieții bolnavilor incurabil este:
 Rolul de consilier
– oferă consiliere individual ă pacientului în vederea identificării problemelor personale și
găsir ii soluțiilor optime pentru rezolvarea acestora ;
– oferă consiliere membrilor familiei pacientului în vederea restabilirii echilibrului din
interiorul familiei și a consolidării relațiilor intra – familiale.

33

 Rolul de mediator
– mediază conflictele existent e între p acient și membrii familiei sale , urmărind îmbunătățirea
relațiilor familiale.

 Rolul de informator
– oferă pacienților și familiei informații cu privire la drepturile lor legale ;
– oferă informații cu privire la instituțiile publice și private care o feră servicii sociale
specific e nevoilor lor.

 Rolul de educator
– învață, îndrumă pacienții și familiile acestora cu privire la măsurile necesare obținerii
drepturilor lor legale (adaptându -și limbajul și comportamentul în funcție de nivelul de
educație al acestora) ;
– educă pacientul și membrii familiei cu privire la regulile de comunicare necesare în
interioriul familie i.

 Rolul de broker și avocat
– în calitate de broker, asistentul social conectează pacienții la resurse, le oferă informa ții
cu privire la in stituțiile de asistență social ă ce le pot oferi ajutor ;
– în calitate de avocat, asistentul social acționează ca un intermediar între pacienți și alte
instituții pentru a proteja drepturile acestora.

 Focalizarea pe pacient
– acordă timp suficient pentru stabi lirea unei relații cu pacientul , bazată pe încredere
reciprocă;
– susține pacientul în identificarea nevoilor sale și identifică resursele necesare rezolvării
acestora;
– oferă ajut or în luarea deciziilor optime de către pacienți ;

34
– oferă încredere și exprimă în țelegere către pacient, prin of erirea unor răspunsuri
empatice;
– încurajează/ stimulează pacientul să -și exterio rizeze opiniile și sentimentele ;
– stimulează pacienții să participle la grupuri de suport și la activități de socializare;
– devine un “vizitator p rietenos” al pacientului.

 Focalizarea pe familie
– ajutarea membrilor familiei să -și redobândească roluril e și echilibrul socio -emoțional;
– consolidarea relațiilor de comu nicare din interiorul familiei;
– stimularea membrilor famili ei să -și exteriorizeze emoț iile și trăirile determinate de
prezența u nei persoane bolnave în familie;
– implicarea membrilor familiei în proc esul de îngrijire a pacientului;
– îndrumarea familiei î n admi nistrarea resurselor financiare;
– planificarea viitorului famili ei împreună cu membr ii acesteia ;
– contro lul anxietății din familie;
– susținerea familiei în perioada de doliu.

 Membru al echipei interdisciplinare
– menține o legăt ură stabilă cu membrii echipei de intervenție, bazată pe colaborare și
ajutor reciproc ;
– comunică deschis cu membri i echipei d espre cazurile pacienților;
– își menține locul în echipă fără a interveni în atribuțiile colegilor. (Asociația Lumina)

II.3. Relația de suport dintre asistentul social și client în practica asistenței
sociale

O sursă importantă de sprijin, în special acolo unde sursele informale (familia, prietenii,
colegii, vecinii etc.) nu există sau nu sunt suficient mobilizate, serviciile de asistență socială devin

35
extrem de necesare pentru prevenirea apariției disfuncțiilor la persoana aflat ă în dificultat e. În
cadrul acestor servicii, relațiile suportive create între asistentul social și beneficiar se constituie
parte esențial ă a procesului de asistență socială.

Măsuri implicate în relația asistent social – client
A. Nevoile psihosociale ale clienților reprezintă:
 surse ale atitudinilor, reacțiilor emoționale, comportamentului clientului;
 satisfacerea implicită a unor nevoi psihosociale complexe;
 stabilirea unor relații interpersonale;
 conștienți entizarea nevoilor psiho sociale ;
 un impact asupra relației cu clienții și asupra atitudinilor acestora;
Tipuri de nevoi psihosociale:
– de a fi considerat o ființă umană, nu un caz;
– de a exprima liber sentimente și emoții (pozitive sau negative) pentru a se simți ei înșiși;
– de a fi acceptat ca o persoană, demnă, de valoare, indiferent de gradul de dependență,
vulnerabilitate, număr de eșecuri din viață;
– de a fi înțeles și de a i se răspunde la sentimentele exprimate;
– de a nu fi judecat sa u condamnat pentru situația în care se află;
– de a alege și a decide cu privire la propria viață;
– de confidențialitate.

B. Atitudinile și rolul lor în relația asistent social -client sunt:
 reacții evaluative favorabile sau nefav orabile față de ceva sau cineva;
 reacție datorată sistemelor de valori cu care operează individual;
 se exter iorizează în comportament;
 relația dintre asistent social și client reprezintă un schimb între două surse de energie;
 interacțiunea asistent -client este una emoțională, atitudinală, dinamică, cu intensitate și
externalități diferite;
 componenta emoțională nu încetează atâta timp cât relația asistent social -client există;

36
 satisfacerea anumitor nevoi creează anumite sentimente și se exteriorizează prin
comportamente verbale/ nonverbale;
 creează disponibilitatea clientului de a fi ajutat.

Diagnosticul unei bo li incurabile avansate are efecte devastatoare în viața unei persoane și a
familiei sale, care depășesc cu mult sfera fizică. Specialiștii vorbesc de o „suferință totală” pe care o
experi mentează pacientul, boala afectâ nd dincolo de sfera fizică și dimensi unea psihologică socială
și spirituală a vieții (1). Robert Twycross (2) definește îngrijirea paliativă ca fiind „îngrijirea activă
totală a pacienților și a familiilor acestora de o echipă multidisciplinară în momentul în care boala
pacientului nu mai răs punde la tratamentul curativ și speranța de viață este relativ scurtă”.
Calitatea vieții este legată de satisfacția subi ectivă personală față de viață și este influențată
de toate dimensiunile personalității – fizică, psi hologică, social ă și spirituală.
Asigurarea calități i vieții în ultimele zile de viață este parte importantă a îngrijirii paliative,
iar „calitatea vieții este ceea ce o persoană consider ă că înseamnă aceasta” .
În momentul în care un copil este diagnosticat cu o boală amenințătoare, fa milia se trezește
dintr -o dată într -o lume care probabil nici nu a știut că există. O lume plină de confuzie,
neîncredere, agonie, în care deciziile dificile legate de îngrijire, de tratament și nevoia disperată
pentru speranță, vor trebui să fie echilibra te cu realitatea diagnosticului. O familie se confruntă cu
numeroase probleme în momentul în care unul dintre copii suferă de o boală amenințătoare. Lewis
(1999) sugerează faptul că serviciile care se adresează copiilor cu boli incurabile trebuie să se
centreze pe familie, pentru a răspunde nevoilor.
Evaluarea structurii, a funcționării și a relațiilor sociale sunt necesare înainte de a identifica
simptomele și nevoile copilului. Această abordare se adresează profesioniștilor pentru ca aceștia
să ia în considerare sistemul din care face parte familia. Asistenții sociali au un rol deosebit în
îngrijire prin faptul că oferă educație și sprijin, ascultă, împărtășesc, intervin să călăuzească familia
pe drumul pe care sunt. Fac aceste lucruri cu cât mai mu ltă prezență și umanitate posibil e.

Intervenția asistentului social:
 Pe plan fizic: comunicare cu aparținătorii despre diagnostic, educație cu privire la boală,
medicam ente și îngrijire a pacientului ;

37
 Împlinirea nevoilor materiale și financiare: obțin erea certificatului d e încadrare in
gradul de handicap (Comisia pentru Evaluarea Copil cu Handicap); ajutor material
periodic: produse alimentare, îmbrăcăminte, încălțăminte, produse de igienă, lemne, mașină
de spălat.
 Social: facilitarea comu nicării di ntre parinți și copil, încurajarea contactului social,
educație în ceea ce privește igiena, identificarea de servicii alternative, facilitarea adaptării
copilului și a familiei la viața “normală”, educă/ informează copilul și familia privind
resursele pent ru sprijin (consiliere, asistență financiară, asigurare medicală, asigură
legătura cu autor ități, instituții, ONG -uri), menținerea unor limite pentru copilul boln av.
 Emoțional: facilitarea comunicării cu privire la boală, identificarea și exprimarea
senti mentelor, consiliere individuală și de familie în ceea ce pr ivesc nevoile financiare ,
încurajarea utilizării experienței în scopul dezvoltării personale, menținerea unui stil de
viață sănătos, pregătirea familiei în ceea ce privește decesul.
 Spiritual: sprijin pe plan spiritual și consilierea parinților (explorarea credinței, importanța
găsirii unui sens/ a unei semnificații pentru suferință).
 În perioada de doliu: facilitarea exprimării emoțiilor, suport emoțional, găsirea unui nou
echilibru, tranziți a spre „normalitate”.
Aceasta nu este o listă exhaustivă cu problemele și preocupările față de pacient și familia
acestuia, dar aceste lucruri îl pot ajuta pe asistentul social în evaluare pentru a stabili un plan care
să răspundă nevoilor familiei care s e confruntă cu boala.
Asociația Asistenților Sociali Onco -Pediatri afirmă că există șase componente esențiale în
intervențiile unui asistent social: susține drepturile pacientului și oferă educație; oferă servicii
paliative specializate (ex. Terapie prin joc, artă); consiliere pentru copii (sprijin emoțional pentru
pacient și pentru frații acestuia), oferă evaluare psiho -socială (evaluare psiho -socială, individuală
în ceea ce privesc nevoile familiei și ale copilului), confident (deschidere pentru a expri ma
temerile, preocupările, speranțele) și sprijin în perioada de doliu.
În ceea ce privește nevoile copiilor (0 -14 ani) Asociația Asistenților Sociali Onco -Pediatrici
a identificat următoarele nevoi ale acestora, când se află în fază terminală:
– comunicare și exprimare;
– alegerea locului pentru deces;

38
– nevoia de a vorbi li ber despre temeri și sentimente ;
– informații cu privire la boală și control medical (informații medicale, edu cație în ceea ce
privește boala;
– control în ceea ce priveste deciziile cu privire la tratament ;
– activități obișnui te (școală, activități specifice obișnuite perioadei copilăriei );
– comunicarea cu prietenii ;
– consiliere și suport ;
– consecvență din partea familiei sau a persoanei care îi îngrijește ( Jones, B. Companionship ,
control and compassion: A social work perspective on the needs of children with cancer
and their families at the end of life. Journal of Palliative Medicine 2006;9(3):774 -788.
ÎnAltilio T, Shirley OG.Oxford Textbook of Palliative Social Work. New York:Ox ford
University Press. 2011. ).
Asistenții sociali care lucrează cu copiii care suferă de boli amenințătoare evaluază întreaga
familie. Evaluarea bio -psiho -socio -spirituală efectuată de asistentul social se centrează pe
experiențele copilului și ale celorlați membri ai familiei în ceea ce privesc simptomele emoționale,
spirituale, sociale și fizice; eficiența și calitatea modului în care comunică familia; procesul prin
care trec atunci când iau o decizie; și nevoia de sprijin financiar și social (McSherrey M, Kehoe K
Carroll, Kang J, Ro uke M. Pschyosocial and spiritual needs of childreen living with a life -limiting
illness. Pediatric Clinics of North America. 2007 ).
În Ordinul nr. 73 din 17 februarie 2005 (4) privind aprobarea modelului Contractului pentru
acordarea de servicii sociale sunt definiți termenii esențiali în ceea ce privește evaluarea și
intervenția:
– Beneficiar de servicii sociale este considerată persoana aflată în situație de risc și de
dificultate socială, împreună cu familia acesteia, care necesită servicii sociale, co nform
planului de intervenție revizuit în urma evaluării complexe.
– Serviciile sociale reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni realizate pen tru a răspunde
nevoilor sociale, individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii și depășirii unor
situații de dificultate, vulnerabilitate sau de dependență pentru prezervarea autonomiei și
protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru
promovarea incluziunii sociale și în scopul creșterii calității vieții.

39
– Evaluarea inițială este definită de ca fiind activitatea de identificare/ determinare a naturii
cauzelor, a stării actuale de dezvoltare și de integrare socială a beneficiarului de servicii
sociale, precum și a prognosticului acestora, efectuată prin utilizarea de m etode și tehnici
specifice profesiilor sociale, de către furnizorul de servicii sociale. Scopurile evaluării sunt
cunoașterea și înțelegerea problemelor cu care se confruntă beneficiarul de servicii sociale
și identificarea măsurilor inițiale pentru elabo rarea planului inițial de măsuri.
– Planul individualizat de asistență și îngrijire cuprinde ansamblul de măsuri și servicii
adecvate și individualizate potrivit nevoilor sociale identificate ca urmare a efectuării
evaluării complexe, cuprinzând programarea serviciilor sociale, personalul responsabil și
procedurile de acordare a serviciilor sociale.
– Evaluarea complex ă este activitatea de investigare și analiză a stării actuale de dezvoltare
și de integrare socială a beneficiarului de servicii sociale, a cauzelor care au generat și care
întrețin situația de dificultate în care acesta se află, precum și a prognosticului acestora,
utilizându -se instrumente și tehnici .
– Standardizate specific domeniilor: asistență socială, psihologic, educațional, medical,
juridic (ORDIN nr. 73 din 17 februarie 2005 privind aprobarea modelului Contractului
pentru acordarea de servicii sociale, încheiat de furnizorii de servicii sociale, acreditați
conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale. Emitent: Ministerul muncii, solidarității și
familiei, publicat în: Monitorulof icial nr. 176 din 1 martie 2005)

40

CAPITOLUL III
PROTOCOLUL DOLIULUI

Doliul este un proces norma l și natural , care rezultă în urma unei pierderi importante. Acest
proces poate fi foarte distructiv și invalidant.
Doliul tipic este un proces ciclic care decurge în 4 faze succesive:
1. Șoc/ amorțeală psihică ;
2. Lipsa persoanei dragi și protest față d e situație ;
3. Dezorganizare și disperare ;
4. Reorganizare .
Reacțiile psiho -emoționale și fizice deseori sunt variabile pe parcursul timpului. Noi
cicluri de reacții de doliu pot fi provocate de diferiți factori de ex: aniversări, zile de naștere, zile
semnificative ca și Crăciunul, sărbători familiale, piese de muzică, un loc anume, o secvență de
viață.
Prin trecerea timpului intensitatea ciclurilor de reacții de doliu diminuează de obicei. Dacă
nu există o diminuare a intensității reacțiilor pe parcurs ul trecerii timpului, este necesară evaluarea
și suportul unui specialist.
Provoacă reacții psiho -emoționale: șoc și neacceptarea situației, apatie, frică, anxietate,
mânie, ușurare, vină, sentiment de singurătate.
Provoacă simptome fizice: oboseală, inap etență, palpitații, agitație, insomnie. Este un
proces ciclic nu unul liniar. Se rezolvă de la sine în 18 -24 luni la majoritatea oamenilor.

Pierderi adiționale:
Persoanele în procesul de doliu pot suferi și următoarele pierderi: a identității/rolului,
suportului financiar, locuinței, suportului emoțional, planurilor pentru viitor.
Alte pierderi în afara decesului pot cauza reacții de doliu: diagnostic de boală cronică,
pierderea serviciului, divorț, dizabilitate .

41
Factori de risc în caz de doliu
Factori leg ați de situație:
– moartea copilului sau a soțului ori soției ;
– moartea unui părinte, mai ales în perioada copilăriei sau în adolescență ;
– moarte subită, neașteptată, în circumstanțe ori suferințe oribile ;
– suicid ;
– stigmatizare (deces prin inf.HIV) ;
Factori leg ați de individ:
A. În general:
– stimă de sine scăzută ;
– antecedente psihiatrice, inclusiv tentativă de suicid, dependență de alcool, droguri ;
– lipsa familiei/orfan;
B. În particular:
– relație de cuplu tip ambivalent, dependent/interdependent, abuziv ;
– decese multip le în familie fără proces de doliu încheia .

III.1. Bereavement (suport în perioada de doliu):

Serviciille de « bereavement » sunt considerate în literatură ca fiind o parte esențială a
programelor de îngrijiri paliative și ca servicii care ar trebui să fie disponibile în toate mediile în
care se acordă aceste îngrijiri: unități specilaizate, spitale generale, centre de sănătate, la domiciliu.

Aceasta se acordă din două motive:
– În primul rînd, doliul începe înainte de decesul propriu -zis al bolnavului, pentru că de fapt
perioada de îngrijire paliativă este o perioadă de pierdere atît pentr u pacient cît și pentru
familie;
– În al doilea rînd, profesioniștii din îngrijirea paliativă consideră familia (nu neapărat
restrînsă la rudele de sînge) ca pe o "unit ate de îngrijire". Aceasta face logică continuarea,

42
atîta timp cît e necesar, a relației de îngrijire cu familia, după decesul bolnavului (Doyle,
Hanks, MacDonald 1998) .
Serviciille de bereavement ajută pacienții și familiile acestora să facă față multitu dinii de
proleme legate de pierdere, în timpul bolii și după decesul pacientului. Serviciile de bereavement
se bazează pe cîțiva factori, și anume evaluarea individuală a bolnavilor, intensitatea durerii
psihice, capacitatea de a se adapta a supraviețuitor ilor, nevoile specifice percepute de fiecare
familie.
Abordarea problemelor legate de pierdere, durere și doliu trebuie să înceapă odată cu
inițierea îngrijirii paliative, cu evaluarea inițială, și să continue în toată perioada de îngrijire. Un
membru al familiei care simte că persoana iubită a fost îngrijită bine, că a avut șansa de a -și
exprima temerile și de a primi sprijin, are toate șansele să facă față perioadei de durere și doliu.
Ascultăm și facilităm:
– exprimarea sentimentelor;
– angajarea de discuț ii despre decedat și alți membrii ai familiei;
– disponibilitatea de investigare a aspectele importante necesare schimbării vieții
personale;
– îndrumar ea către o autoângrijire optimă ;
– asigurarea că sentimentele, grijile și simptomele sale sunt normale.

III.2. Anticiparea doliului

Cu ocazia asistării bolnavului și familiei ne preocupăm și de pregătirea pentru moarte (inclusiv
prin comunicarea despre boală cu bolnavul și familia) și planificăm suportul în perioada de doliu.
Toți membri echipei de îngr ijire paliativă vor fi avertizați pentru a depista semne ale doliului
patologic sau dificil. Anticiparea problemelor și pregătirea familiei pentru perioada de după deces
poate fi considerată ca parte a procesului de doliu anticipat.
Reprimarea emoțiilor f ace ca procesul de doliu să fie unul dificil; oferirea unei alternative de
exprimare a emoțiilor ușurează acest proces. E esențială asigurarea unui timp și spațiu propice.

43

III.3. Sprijin în perioada de doliu

Serviciile de suport în perioada de doliu se pot clasifica pe trei nivele (Worden 1999)
– Primul nivel este cel de suport general. Acesta poate fi acordat de personal calificat și de
voluntari supervizați. Nu include consiliere. Este un serviciu foarte potrivit pentru familiile
care nu beneficiază de nici un fel de suport social, sau se simt lipsite de potențiale surse de
suport. Acest nivel întrunește necesitățile majorității celor care au nevoie de servicii de
bereavement.
– Al doilea nivel este cel de consiliere, care este asigurat de personal cali ficat de pe lîngă un
serviciu comunitar specializat de îngrijiri paliative. Consilierea este necesară în cazul
persoanelor care trec printr -un proces mai complex de durere, posibil accentuat de factori
de stres suplimentari sau de mecanisme neadecvate de a daptare.
– Al treilea nivel implică psihoterapie intensivă acordată de specialiști. Acestea sunt situații
în care pierderea declanșează comportamente disfuncționale și crize emoționale intense. Î n
toate cele trei nivele amintite se impune o evaluare a risc ului, care poate fi folosită în
discuțiile cu membrii familiei și în evaluarea tipului celui mai adecvat de suport.

III.4. Viziunea durerii în contextul social

Când ne gândim la modul în care reacționează oamenii în fața morții, recunoaștem cât de
variat e au fost aceste reacții de -a lungul timpului și în câte medii.
Într-o viziune a lumii creată social, totul poate fi văzut ca relativ, asfel încât definirea
aspectelor universale ale comportamentului uman este dificilă (Ronsenblatt 2011). Cu toate
acestea , faptul că murim cu toții nu este un proces social; noi toți avem acest lucru în comun. Nici
faptul că oamenii reacționează la moarte nu este un proces social. Aceasta este o constantă în orice
societate umană (Fulton 1965). Totuși modul în care reacționă m , respectiv, modul în care dăm

44
sens și direcție acestor evenimente, este un proces social. Fiecare societate și sistem de credință și –
a creat un mod de integrare a realității morții în religie și în modul de viață.
Ceea ce s -a schimbat considerabil în ultimele secole sunt chiar aceste sisteme și credințe.
Astfel, atitudinile și valorile societății în care trăim ne ajută să înțelegem boala și moartea, modul
în care definim scopul și locul în lume și cum moartea și durerea se încadrează în această imagine .
Aceste atitudini și valori afecteaz ă modul în care ne raportăm nu numai la noi înșine, ci și la
ceilalți, și cum dăm sens acestor experiențe.
Copiii sunt feriți de ceea ce este legat de moarte, moartea pentru ei reprezentând un domeniu
total necunoscut.
Adolescenții privesc moartea ca pe un fenomen foarte îndepărtat, imposibil de trăit. Acest
sentiment de ,,nemurire” care este specific vârstei adolescentine constituie adesea un pericol,
deoarece îi determină la acte imprudente.
Comportamentele problemat ice, suferința și confuzia ce apar după moartea cuiva, au fost
etichetate drept simptome, implicând faptul că sunt de natură patologică și că indică prezența unei
boli.

III.5. Doliul în îngrijirea paliativă

În cadrul se rviciilor de ingrijire paliati vă, moartea este văzută ca o parte integrată a vieții.
Viața în sine, cu toate aspectele ei, formează contextul doliului, pierderii și adaptării.
Doliul în contextul îngrijirii pa liative poate fi văzut ca începâ nd înainte de deces, din
momentul trimiterii către serviciile de îngrijire paliativă, când se evaluează nevoile familiei și ale
prietenilor. De exemplu în Marea Britanie, su portul în perioada de doliu după moartea pacientului
este acordat de specialiști, ca o continuare a îngrijirii pacientului și f amiliei acestuia – suport tip
bereavement de continuare. Asemenea echipe sunt alcatuite din voluntari instruiți și supervizați de
specialiști.
Comportamentele problematice, suferința și confuzia ce apar după moartea cuiva, au fost
etichetate drept simptome, implicând faptul că sunt de natură patologică și că indică prezența unei

45
boli. Se credea c ă dacă se va urma forma „corectă” de jelire, aceste „simptome” ar putea fi
prevenite. Manifestările asociate durerii – plânsul și tristețea – pot fi înțelese ca efort de acceptare, ca
exprimare a sentimentelor generate de pierdere. Planificarea înmormântării este o altă parte a
procesului de adaptare .

46

CAPITOLUL IV
INSTRUMENTE DE EVALUARE ȘI INTERVENȚIE ÎN
ASISTENȚA SOCIALĂ

IV.1. Formularea unui plan realist și relevant de intervenție pentru atingerea
obiectivelor

Planificarea este puntea de legătură între evaluare și intervenție. În planificarea intervenției
este detaliat cursul acțiunilor, sunt specificate responsabilitățile părților implicate și timpul necesar
pentru realizarea fiecărei acțiuni.
Un aspect important în planificare este cunoașterea serviciilor din rețea și respectarea rolului și a
responsabilităților specialiștilor din alte servicii pentru acțiunile planificate, precum și respec tarea
atribuțiilor și responsabilităților managerului de caz în cadrul serviciului.

Factorii de bază ai planificării intervenției sunt:
– stabilirea obiectivelor;
– identificarea a ceea ce trebuie schimbat pentru atingerea obiectivelor;
– stabilirea activitățil or pe care părțile implicate urmează să le realizeze;
– stabilirea procedurilor de lucru;
– stabilirea timpul ui de lucru.
Monitorizarea – controlul modului în care sunt alocate resursele și efectele acestora asupra
situației persoanei as istate; întrucât situația persoanei se poate schimba în urma alocării resurselor,
implementarea planului de intervenție trebuie monitorizată permanent cu scopul de a se cunoaște,
pe de -o parte, dacă serviciile mai sunt corespunzătore nevoilor, iar pe de al tă parte, să se facă
modificările cerute de evoluția cazului;
Evaluarea finală a cazu lui și terminarea intervenției – evaluarea evoluției cazului în urma
implementării planului de intervenție. De asemenea, asistentul social trebuie să fie preocupat de

47
performanța metodelor folosite în rezolvarea cazului și de cunoașterea schimbărilor necesare
pentru îmbunătățirea calității serviciului.

IV.2. Plan de intervenție

Fig. 1 CADRUL (PARADIGMA) EVALUARII
(“Assessment framework”, Sursa – Dep for Scools, chil dren and families, UK & ANFPDC)

Elaborarea planului de intervenție – identificarea resurselor individuale/ comunitare care
pot fi utilizate, corelarea nevoilor cu: (a) resursele, (b) cu oferta serviciului în care lucrează
asistentul social și (c) cu ofert a de asistență a celorlalte servicii din rețeaua națională/ ONG -uri;
(de) stabi lirea strategiei de intervenție.

48
Implementarea planului de intervenție – stabilirea legăturilor persoanei asistate cu
serviciile stabilite în planul de intervenție și a locarea r esurselor identificate.

 Identificarea resurselor individuale și comunitare care ar putea fi folosite pentru a
răspunde nevoilor;
După identificarea resurselor necesare pentru soluționarea problemei, asistentul social
împreună cu persoana asistată trebuie să găsească resursele care pot fi folosite dintre cele
disponibile.
Sistemul de resurse nu este legat numai de fondurile financiare, ci trebuie considerate și alte
forme de resurse, cum ar fi suportu l social sau rețelele familiale/ comunitare. În evaluarea
resurselor care ar putea fi utilizate trebuie să se aibă în vedere:
– disponibilitatea resurselor – resursele sunt prezente în cantitate suficientă pentru toți cei care
au nevoie de ele?;
– distribuția resurselor în mediul u rban și rural și accesul la ace stea al celor care au nevoie de
ele. Trebuie să se țină seama de faptul că oamenii au nevoie de resurse și servicii .

 Identificarea obiectivelor și a acțiunilor care urmează să fie realizate;
Asistentul social împreună cu persoana asistată/ rudele aceste ia trebuie să transforme nevoile
în obiective ale intervenției. Obiectivele stabilite trebuie să fie atât specifice și relevante pentru
problemele persoanei asistate, cât și realizabile în raport cu:
– resursele disponibile;
– rezistența sau obstacolele ca re pot fi întâlnite;
În stabilirea obiectivelor, asistentul social trebuie să cunoască și să se bazeze pe prioritățile
intervenției. În multe cazuri, asistentul social și persoana asistată văd situația și obiectivele
urmărite în mod diferit; asistentul soc ial trebuie să știe care sunt scopurile pe care și le propune și
le dorește persoana asistată și care sunt scopurile care se impun în situația dată.
În enunțarea obiectivelor trebuie evitată confundarea lor cu metode/ acțiuni/ activități.
Acestea descriu m odul în care se îndeplinesc obiectivele. Obiectivele sunt un punct final sau
jaloane spre un punct final, în timp ce metodele sunt drumul pe care se ajunge acolo.

49

CAPITOLUL V
MANAGEMENTUL DE CAZ

În asistența socială româ nească, doar pentru man agementu l de caz privind protecția
copilului aflat î n dificultate managementul de caz este def init prin Ordinul nr.288/2006, în mod
restrâns ca “metodă de coordonare a tuturor activităților de asistență socială și protecție specială
desfășurate în interesul superi or al copilului de către profesioniști din diferite servicii sau institutii
publice private”.
Într-un sens mai larg, conform Standardului 1/Ord.288/2006, managementul de caz este o
”metod a de lucru obligatorie utilizată in domeniul protecției copilului și reprezintă ansamblul de
tehnici, proceduri și instrumente de lucru care asigură coordonarea tuturor activităților de asistență
socială și protecție specială desfășurate în interesul superior al copilului de către profesioniști din
diferite servicii/insti tuții publice și private”.
Obiectivul utilizării acestei metode constă în asigurarea unei intervenții multidisciplinare ș i
interinstituționale, organizată, riguroasă, eficientă și coerentă pentru copil, familie, reprezentant
legal și alte persoane im portante pentru copil.
Pentru utilizarea corectă a managementului de caz furnizorul împreună cu coordonatorii
serviciilor vor stabili criteriile de eligibilitate (de admitere) pentru accesul clienților la serviciile
propuse dar și metodologiile și procedur ile de lucru pentru fiecare tip de serviciu.
Prin utilizarea managementului de caz se asigură o intervenție multidisciplinară și
interinstituțională, organizată, riguroasă, eficientă și coerentă pentru copil, familie/reprezentant
legal și alte persoane imp ortante pentru copil. Managementul de caz este un proces care implică
parcurgerea unor etape interdependente, care sunt aceleași în soluționarea fiecărui caz în parte, în
ceea ce privește serviciile acordate pentru copil. Managementul de caz, aplicat în do meniul
protecției drepturilor copilului, implică parcurgerea următoarelor etape principale:
a. Identificarea, evaluarea inițială și preluarea cazurilor;
b. Evaluarea detaliată/complexă a situației copilului;

50
c. Planificarea serviciilor și intervențiilor concretiz ată într -un plan prevăzut în
legislație: PS;
d. Furnizarea serviciilor și intervențiilor pentru copil, familie/reprezentant legal și alte
persoane importante pentru copil ;
e. Monitorizarea și re -evaluarea periodică a progreselor înregistrate, deciziilor și
intervențiilor specializate;
f. Închiderea cazului.
Activitățile desfășurate în cadrul acestor etape se bazează pe principiile individualizării și
personalizării, precum și pe implicarea activă (consultare și participare) a copilului și familiei/
reprezentantul ui legal.

V.1. Pași de accesare a serviciului de îngrijiri p aliative

1. Referirea cazului – oricine poate să solicite sprijin pentru o persoană diagnosticată cu o
boala limitatoare de viață, adresa se poate face scris sau verbal. În cel mult 48 de ore o
echipa compusă din 2 specialiști se vor deplasa la domiciliul per soanei pentru evaluarea
cazului.
2. Formular de admitere – completat de medicul de familie/ medicul specialist în care se
completează datele personale ale pacientului, diagnosticul și alte recoma ndări medicale.
3. Contractul de furnizare de servicii – contractul de servicii sociale reprezintă actul
administrativ și profesional de furnizare a serviciilor sociale, încheiat între furnizorul de
servicii sociale și clientul acestora, negociat de către man agerul de caz.
Contractul cu familia este un document scris încheiat între responsabilul de caz și unul sau
ambii părinți sau reprezentantul legal al copilului, în care se menționează condițiile î n care
sunt oferite serviciile ș i responsabilitățile specif ice pe care fiecare parte implicată le are de
îndeplinit în perioada de timp stabilită.
Contractul cu familia este un instrument utilizat de către responsabilul de caz în cadrul
procesului de monitorizare și se bazează pe rezultatele evaluării complexe a c opilului ș i
familiei și stabilește modalitățile concrete de aplicare a PIS.

51
Resposabilul de caz are responsabilitatea de a prezenta și explica familiei și, după caz,
tanărului :
I. scopul acestui contract ;
II. responsabilitățile părților;
III. rolul contrac tului în implementarea pl anului de servicii personalizat;
IV. posibilitățile și condițiile în care acest contract se poate modifica sau rezilia .

4. Evaluarea medicală – Îngrijirile paliative sunt definite ca îngrijirea cuprinzătoare,
interdisciplinară a pac ienților și familiilor acestora care se confruntă cu o boală terminală,
concentrându -se în principal pe confort și suport. Aspectele cheie includ controlul riguros
al simptomelor, îngrijirea psihosocială și spirituală, un plan de management personalizat,
care maximizează calitatea vieții pacientului, îngrijirea orientată spre familie, care se
extinde și la timpul de doliu, și furnizarea de servicii coordonate în diverse unități de
îngrijire.

5. Evaluarea socială – Evaluarea socială , proces fundamental al asis tenței sociale, are c a scop
cunoașterea problemelor ș i a nevoilor sociale cu care se confruntă persoana (în cazul de
față pacientul din îngrijiri paliative), și rezolvarea lor printr -o intervenție eficientă. Așadar,
investigarea socială reunește categorii de informații, cum ar fi: date biopsihosociale, date
privind aspectele vieții cotidiene (integrare familială, alte forme de asistare, rețea de relații,
experiențe de viață), descrierea și ierarhizarea problemelor pacientului, evaluarea situației
pacientulu i (raport nevoi/resurse), diagnosticul psihosocial, propuneri de intervenții,
acordarea de resurse materiale, punerea în drepturi, asistență juridic ă.

Evaluarea trebuie să acopere toate aspectele vieț ii copilului: social, psihologic, medical,
educațional , juridic și va fi realizată în parteneriat cu copilul, parinții și familia acestuia luând
în considerare dorinț ele ș i sentimentele lor. Prin realizarea unei evalu ări detaliate, ne vom
asigura că intervenț ia din ti mp va preveni degenerarea situaț iilor de risc într-o criză sau
destrămare familială .
Scopul evaluă rii sociale este :

52
– să adune informații importante despre copil ș i familie ;
– să analizeze nevoile ș i natura gradului de risc sau orice prejudiciu suferit de copil ;
– se va decide dacă copilul este în nevo ie sau în situaț ie de risc .
Principiile și parametrii evaluă rii sociale
– sunt centrate pe copil. În cazul î n care apare un conflict de intere se, deciziile ar trebui
sa fie î n interesul superior al copilului ;
– sunt orientate in funcție de nivelul de dezvoltar e al copilului și se bazează pe dovezi;
– au o abordare holistică și s e adresează nevoilor copilului în familie și î n comunitate;
– asigură egalitatea de șanse ;
– implică familia și copii i;
– au o abordare integrată și este un proces continuu ;
– transparența și de schidere către noi provocări .

Cercetările au arătat că o abordare sistematică a evaluării folosind un model conceptual este
cel mai bun mo d de a oferi o evaluare cuprinză toare pentru toți copiii. O bună evaluare este acea
care investighează cele trei dome nii prevăzute în cadrul de evaluare.
– Nevoile de dezvoltare ale copilului ;
– Capacitatea parentală ;
– Impactul și influenț a familiei lărgite, a comunitații și circumstanț elor de mediu .
Intera cțiunea acestor domenii necesită investigații atente î n timpul eval uării. Sco pul este de a
ajunge la o hotarâ re cu privir e la natura nevoilor copilului ș i riscul la care este supus copilul
împreun ă cu familia sa.
Nevoile de dezvoltare ale copilului sunt: sănăta te, educație, dezvolatrea compo rtamentală și
emoțională, identit atea, relația familială și socială, prezentarea socială și abilitățile de
autoî ngrijire.
Capacitatea parentală conține: îngrijirea de bază , siguranță , căldura emoțională, stimularea,
orientare și limite, stabilitate.
Familia și mediul înconjură tor: resurs ele din c omunitate, integrarea familiei î n societate,
venituri, ocuparea forței de muncă, locuința, familia lărgită, istoria și funcția familiei .

53
Toate aceste informații sunt adunate d e profesionist , membru important al echipei
multidisciplinare din îngrij iri paliative – prin intermediul anchetelor sociale. Ancheta socială este
un document oficial prin care se prezintă situația concretă a persoanei care necesită o anumită
formă de asistare. Această formă de asistare se realizează prin servicii sociale prima re sau
specializate – o serie de măsuri de sprijin și asistență care au ca scop menținerea, refacerea sau
dezvoltarea capacităților persoanei sau familiei aflate în situații specifice de vulnerabilitate, pentru
depășirea unei situații de nevoie socială.
Sprijinul social este percepția și realitatea că omul este îngrijit, că are la dispoziție asistență din
partea altor persoane și o rețea socială de sprijin. Sprijinul social a fost legat de multe beneficii
pentru sănătatea fizică și mentală. Există patru ti puri de sprijin social: emoțional (oferirea de
empatie, preocupare, afecțiune, iubire, încredere, acceptare, intimitate, încurajare sau îngrijire),
concret material (furnizarea de asistență financiară, bunuri materiale sau servicii), informațional
(furniza rea de consiliere, îndrumare, sugestii sau informații utile) sau prin companie (tipul de
sprijin care dă pacientului sentimentul de apartenență socială; acesta poate fi văzut ca prezența
prietenilor angajați în activități sociale comune). Sprijinul social poate veni din diverse surse:
familie, prieteni, colegi, instituții, animale de companie, re țele din cadrul comunității etc.

Evaluarea permanentă ș i monitorizarea cazului
Din punct de vedere practic, asistentul social realizează o evaluare permanentă a cazului
care coincide cu diferitele etape ale procesului de management de caz:
(1) identificarea ș i preluarea cazului ;
(2) evaluarea situației clientului;
(3) planificarea serviciilor ș i a intervențiilor si elaborarea pla nului individual de intervenție;
(4) furnizarea serviciilor ș i a intervențiilor;
(5) monitorizarea și reevaluarea periodica a cazului;
(6) încheierea cazului.
Aceasta evalua re este în fapt o monitorizare amănunțită a plan ului individual de intervenție
și a procesului care se desfășoară.
În cadrul acestei funcț ii, asistentul social trebuie să îndeplinească următoarele activități:

54
 verifică dacă serviciile au fost furnizate î n limita de timp stabilită (prin rapoarte
verbale sau î n scris din partea părinților sau a celor care oferă serviciul res pectiv);
 identifică la timp problemele care apar î n legătura cu asigurarea serviciilor s au
colaborează cu familia sau/ ș i cu ofertanții de servicii pentru a remedia posibilele
problemele ;
 identificarea dinamicii progreselor copilului/ familiei î n îndeplini rea obiectivelor;
 comunicarea directă cu familia ș i cu alți profesioniști care oferă servici i pentru
identificarea problemelor, st abilirea modificărilor ș i rezolvarea conflictelor;
 revizuirea plan ului individual de intervenție î n funcție de schimbările car e apar;
 modificarea sau rezilierea contractului cu familia, atunci când este cazul;
 evaluarea modului î n care implementarea plan ului de servicii ajută copilul ș i familia î n
îndeplinirea scopului propus;
 transmiterea informației monito rizate către părțile i mplicate ș i interesate – servicii,
profesioniști, copil ș i familie;
 păstrarea documentației scrise în legătură cu toate activitățile monitorizate, inclusiv a
rapoartelor solicitate profesioniștilor care oferă serviciile specializate.

V.2. Instrumente ut ilizate în evaluarea ș i monitorizarea cazului

În abordarea cazurilor de asistență socială se prefera abordarea eco -sistem ică (unitară ș i de
tip integrativ) a familiei ș i utilizarea diagramelor care reprezintă grafic complexitatea fenomenelor
sociale (de e xemplu: ecomap a, genograma).
Pentru o analiză complexă a progreselor clienților înregis trate î n plan social, personal ș i
profesional, se vor folosi ca instrumente de investigare Ecom apa, Analiza Câmpului de Forț e și
Ancheta Socială .
1. Genograma – Prin aceasta tehnică inform ațiile obținute sunt transpuse î ntr-o reprezentare
grafică a structurii familiei, asemănătoare unui “arbore genealogic” . Teh nica se aplică în

55
mod deosebit î n etapa de evaluare, având rol de diagnostic social. Genograma sau ar borele
familiei, descrie tipurile de relații și evenimentele care s -au desfăș urat de -a lungul
generațiilor. Aici găsim înregistrate pe scurt nașterile, divorțurile, decesele și de aceea
genograma este folosită pentru structurarea eficientă a informațiilor despre beneficiarul
serviciilor sociale și familia acestuia dar și pentru a stimula comunicarea cu acesta,
reprezentarea grafică avand la bază folosirea unor simboluri. Schema obținută prin
folosirea simbolurilor va fi una clara și ușor de interpretat de c ătre orice specialist.
Genog rama se aplică în mod deosebit î n etapa de evaluare, având rol de diagnostic social.
Genograma se realiz ează atât pentru structurarea eficientă a informațiilor despre client și familia
acestuia (oferă o imagine clară a structu rii familiale care poate fi analizată în timp scurt) cât și
pentru a stimula comunicarea cu clientul ( i se pun întrebări simple la care răspunde cu ușurință, se
crează o atmosferă confortabilă și propice unor discuții ulterioare mai aprofundate) .

Observa ții și recomandări
 Genograma nu este o descriere sau o prezentare în formă narativă a structurii familiale.
Reprezentarea grafică poate fi însoțită de mai multe detalii, explicații pentru completarea
informației, însă desenul genogramei trebuie să fie cla r și ușor de interpretat (ex: simbolul
persoanei poate fi însoțit de informații privind vârsta, domiciliul, profesie, studii, etc.).
 Genograma poate fi realizată cu minim de informații atunci când nu este suficient ti mp
pentru o documentare complexă și poa te prezenta elemente de bază în prezentarea cazului
(structura familiei, numărul de copii, cu c ine locuiește clientul, etc.). Orice dosar
instrumentat de un asistent social trebuie să cuprindă o genogramă și o ecomapă pentru o
mai rapidă vizualizare/ interpretare a structurii familiale ce poate constitui un punct de
plecare în stabilirea resurselor și a planului de acțiune pentru cazul respectiv.
 Orice genogramă trebuie să fie însoțită obligatoriu de o legendă pentru a putea fi citită/
interpretată de orica re alt profesionist care intră în posesia dosarului instrumentat de
asistentul social (psiholog, jurist, un alt asistent social, supervizorul, etc.). Genograma se
realizează, de obicei, împreună cu clientul și în cazuri excepționale (clientul este un copi l,
este bolnav, nu poate comunica) cu alte persoane implicate în rezolvarea cazului.

56
 Genograma simplă (reprezentarea a două generații din sistemul familial) poate fi realizată
și atunci când clientul este un copil, dar pentru genogramele complexe (cea pe trei
generații) este recomandabil ca ele să fie realizate împreună cu un adult.

Lista de control

Fig 2. Structura familiei – Simboluri

Bărba t Femeie
Bărbat/Femeie dece dat/ă
Divorț
Separare
Căsătorie și copil
Relația de concubinaj

57

Fig 3. Funcționarea familiei

2. Ecomapa – Ca și genograma, ecomapa este tot o reprezentare grafică, fiind realizată pentru
a pune în evidență relațiile beneficiarului de servicii sociale cu mediul în care acesta
trăiește (persoane și instituții cu care in teracționează). Această tehnică precizează locul
unei persoane sau familii în contextul social. Ea se bazează pe relații, modul de
interacționare cu ceilalți, performanțe intelectuale, participarea la activități religioase,
sociale, politice, culturale etc . Ecomapa (ca și genograma, de altfel) se bazează în realizarea
ei pe anumite simboluri specifice pentru a reprezenta tipurile de relații.
Ecomapa este foarte importantă deoarece oferă o imagine clară a resurselor în sistemul client
utile pentru intervenț ie în funcție de calitatea și intensitatea relațiilor (asistentul social va aprecia
ca puncte tari relațiile puternice, bilaterale și ca puncte slabe realțiile stressante, încordate și
unilaterale).
Construirea ecomapei necesită implicarea și comunicarea cu clientul, dar, spre deosebire de
genogramă (unde informațiile au valoare de fapte, pot fi verificate scriptic, din actele de stare
civilă) datele oferite de client trebuie să fie verificate și completate cu informații primite și de la
alte persoane (un tip de relație nu poate fi apreciat doar din perspectiva clientului, presupune și
investigarea punctelor de vedere ale celorlalte persoane implicate). Din acest motiv, ecomapa
trebuie să reprezinte rezultatul analizei asistentului social față de relațiile în care este implicat
clientul și nu perspectiva acestuia (posibil subiectivă și părtinitoare). Ex: dacă clientul afirmă că Relații foarte apropiate
Relații conflictuale
Relații distante
Înstrăinare (rupere)
Relații apropiate și conflictuale

58
relația cu părinții este foarte bună, că își iubește și își respectă părinții, iar sentimentele sunt
reciproce, asistentul social tr ebuie să verifice această opinie într -o întrevedere cu părinții.
Ecomapa se realizează spre sfârșitul etapei de evaluare, când asistentul social deține, deja,
suficiente informații pentru a putea aprecia tipul și calitatea relațiilor pe care beneficiarul l e are cu
alte persoane și/sau instituții. Ecomapa ne poate oferi o imagine clară a resurselor utile pentru
intervenție în funcție de calitatea și intensitatea relațiilor beneficiarului în interacțiunea sa cu
mediul. Daca genograma reprezintă o hartă a rela țiilor familiale, ecomapa este o hartă a relațiilor
sociale stabilite în afara mediului familial, cu accent pe identificarea resurselor existente și latente
(potențiale).
Ecomapa (ecoharta sau harta eco) este o reprezentare grafică, schematică, a relațiilo r
individului cu mediul social (persoane și instituții cu care interacționează). La fel ca și genograma,
ecomapa utilizează o serie de simboluri specifice pentru a reprezenta tipurile de relații:

Relație echilibrată
Relație foarte put ernică

Relație stresantă
……….. ………….. Relație încordată
Relație unilaterală
Relație bilateral ă
Fig 4. Tipuri de relații

59

Fig 5. Relațiile dintr e Client/familie și Instituțiile publice

D.G.A.S.P.C.

ȘCOALA

POLIȚIE

BISERICA

O.N.G -uri

SPITAL

CLIENT/
FAMILIE

60

Fig 6. Ecomapa
Recomandă ri: Ecomapa se poate construi în prezența clientului, dar este finalizată de asistentul
social după o analiză temeinică a informațiilor primite din mai multe surse.
Ecomapa trebuie să fie însoțită obligatoriu și de o legendă care să prezinte simbolurile pentru
relații utilizate în construcția acesteia (la fel ca și în cazul genogramei, există specialiști care
utilizează simboluri diferite ).( Manual de bune practici în asistența socială comu nitară)

3. Planul individual de perman ență – Planul de permanență este rezultatul evaluării
complexe a situației beneficiarului și urmează recomand ările asistentului social ș i ale
echipei interdisciplinare. Planul conține acțiunile pe care trebuie să le rea lizeze asistentul
social î n domenii diferite de dezvoltare a copilului (dezvoltarea psihom otorie a copilului,
starea de sănătate, educație, relaț ia cu familia) pentru atingerea scopului care poate fi:
reintegrare familială, adopție ș i integrare in comunit ate.
Planul este stabilit împreună cu supervizorul și revizuit o data la trei luni și completat în
situația în care intervin modifică ri. Chiar da că planul de permanență este un instrument
specific cazului copil, intervenția vizează implicarea tuturor fact orilor de influenț ă: copil, familie,
instituție, școală, dispensar, biserică ș i comunitate. Asistentul social va î nregistra datele din
certificat ul de naștere al copilului și de asemenea se va înregistra adresa unde locuiește copilul î n
prezent. Anterior stabilirii planului de permanență , asistentul socia l va realiza o evaluare a situației

61
copilului în domeniile precizate anterior și, în funcț ie de nevoile id entificate, vor fi stabilite acțiuni
care să faciliteze și să susțină adaptarea copilului în noul me diu de viață .

4. Planul de intervenț ie – Legea 272/2004 privind protecția ș i promovarea dre pturilor
copilului reglementează cadrul legal privind r espectarea, promovarea ș i garantare a
drepturilor copilului. Prezenta lege subliniază că orice reglementări adop tate în domeniul
respectării și promovă rii drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau încheiat
în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al
copilului. Principiul interesului su perior al copilului va p revala în toate demersurile ș i
deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice ș i de organism ele private
autorizate, precum ș i în cauzele soluț ionate de instanțele judecătoreș ti. Obiectivele din
planul de in tervenție țin seama de nevoil e și problemele individului în contextul mai larg al
vieții sociale, cu scopul de a -l ajuta să își dezvolte soluții care se potrivesc cu problemel e,
calitățile ș i punctele forte și care vizează una sau mai multe din ariile de activitate
referitoare la: bun ăstarea economică , îmbunătățirea calității vieții, sănătatea, exercitarea ș i
respectarea drepturilor beneficiarului, aport pozitiv în nivelul de educație.
Obiectivele din planul de in tervenție țin seama de nevoile și problemele individului în
contextul ma i larg al vieț ii sociale, cu scopul de a -l ajuta să își dezvolte soluții care se potri vesc cu
problemele, calitățile ș i punctele forte și care vizează una sau mai multe din ariile de activitate
referitoare la: bunăstarea economică , îmbunătățirea calității vieții, sănătatea, exercitarea ș i
respectarea drepturilor beneficiarului, aport pozitiv în nivelul de educație .
Implementarea planului de intervenție se face de către responsabilul de caz și de către diferiț ii
membri ai echipei multidisciplinare, aflați î n coordonar ea managerului de caz, care urmăresc,
participă și răspund de implementarea planului individualizat de intervenție î n aria acestora de
competență . Activitatea asistentului social responsabil de caz este profesionalizată,
responsabilitatea pentru măsur ile luate revine doar acestuia ș i nu poate fi impusă de alte persoane
cu excepția managerului de caz .

62
5. Fișa de monitorizare – În limbaj simplu prin monitorizare înțelegem observarea unui
proces/ acțiune /șir de activități pentru a ne asigura că regulil e stabilite sunt res pectate.
Monitorizarea se referă la înregistrarea continuă a ceea ce se întâmplă pe parcursul
desfășurării acț iunilor.
Ce fac monitorizarea și (re) evaluarea?
– conferă valoare unui obiect/acțiune/program ;
– determină semnificația sau calit atea programelor/rezultatelor lor ;
– sporește credibilitatea programelor ;
– oferă posibilitatea de a constata și măsura rezultatele neintenționate ;
– oferă posibilitatea unui feed -back permanent .

6. Raport de întrevedere cu părinții – Pe parcursul instrumentării u nui caz social, din
momentul înregistrării unei solicitări și până la închiderea cazului, profesionistul realizează
continuu un proces de evaluare. Pentru realizarea acestei evaluări, atât a problemei
clientului cât și a rezultatelor obținute în urma inter venției, asistentul social utilizează o
serie de metode și tehnici specifice, printre care regăsim ca tehnică și întrevederea. În
demersul de intervenție întrevederea reprezintă modalitatea prin care, în cursul unei
întâlniri între asistentul social și cli ent, se stabilesc relații care vizează obținerea de
informații primare necesare explorării problemei și, ulterior, stabilirii modalităților de
rezolvare . În literatura de specialitate întrevederea (fact -gathering -interview) reprezintă o
formă de interviu î n care asistentul social urmărește anumite informații specifice și
predeterminate de la client. Asistentul social adresează întrebări specifice și înregistreză
doar răspunsurile relevante pentru scopul său, adesea folosind o fișă de
evaluare/înregistrare. Scopul acestei tehnici nu este unul cu precădere terapeutic, ci acordă
prioritate oportunităților clientului de a – și exprima anumite emoții, sentimente în legătură
cu problema pe care o dezbat.

63

V.3. Managementul cazurilor copiilor aflați în sistemu l de protecție care
necesită îngrijiri palliative

Protecția temporară a copiilor aflați în dificultate se asigură prin intermediul serviciilor de
tip rezidențial ( în unități de tip clasic și /sau în unități de tip familial – apartamente, case de tip
famili al) și prin intermediul serviciilor de tip familial: asistență maternală, plasament familial la
rude/familii/persoane.
Atunci când copilul se află într -una din aceste forme de protecție personalul de specialitate
are responsabilitatea de a elabora Planul Individualizat de Protecție (PIP) , care este dezvoltat în
programe de intervenț ie specific ă pentru urmă toarele aspecte: nevoile de sănătate și promovare a
sănătăț ii; nevoile de îngrijir e, inclusiv de securitate și promovare a bunăstarii; nevoile fizice și
emoț ionale; nevoile educaționale și urmărirea obținerii de rezultate școlare corespunzătoare
potenț ialului de dezvoltare a copilului; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare,
inclusiv modalitățile de menținere a legăturilor, după c az, cu părinții, familia lărgită, prietenii ș i
alte perso ane importante sau apropiate față de copil ș i modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.
Fiecare copil beneficiază de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la
admiterea în serviciul pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu dizabilități și
adaptată evoluției sale ulterioare și, totodată, își cunoaște conținutul planului de servicii
personalizat, în funcție de gradul de handicap.
Planul de servicii p ersonalizat(PSP) pe componenta de recuperare denumit în continuare
PSP, este elaborat de managerul de caz din cadrul SEC în parteneriat cu echipa SEC și personalul
de special itate al SRD, pe baza evaluării complexe.
În prezent, standardele minime obliga torii privi nd serviciile pentru protecția de tip
rezidențial pentru copiii cu dizabilități nu prevede măsuri speciale pentru copiii care necesită
îngrijiri paliative. Cu toatea acestea, standardele promovează o abordare care pune în centrul său

64
copilul, dr eptul său la servicii de calitate care să -i garanteze accesul la educație, sănătate,
socializare și timp liber în condiții egale.
Elaborarea și reevaluarea PSP se realizează cu consultarea copilului, în funcție de gradul
său de maturitate sau înțelegere , a părinților, după caz, și, dacă nu există prevederi contrarii de
ordin legislativ, a altor persoane importante pentru copil și programul respectiv .
În prezent, standardele minime obligatorii privi nd serviciile pentru protecția de tip
rezidențial pentru copiii cu dizabilități nu prevede măsuri speciale pentru copiii care necesită
îngrijiri paliative. Cu toate acestea, standardele promovează o abordare care pune în centrul său
copilul, dreptul său la servicii de calitate care să -i garanteze accesul la edu cație, sănătate,
socializare și timp liber în condiții egale.

65
PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECȚ IE

Nume ș i prenume copil : …………………
CNP ________________________

Cererea de instituire a măsurii de protecție: Spitalul Județean -Secția Recupe rare Pediatrică

Obiectiv general : Asigurarea serviciilor de îngrijire și protecție de calitate în baza măsurii de
protecție specială, în concordanță cu respectarea interesului superior al copilului și legislația în
vigoare

Finalitatea: Reintegrarea copi lului în familie

Institutia /persoana responsabila pentru aplicarea masurii de protectie : Centrul de Servicii
Social e

Diagnostic : Hidrocefalie congenitală, tetrapareză spastică

Măsura de protecție : plasament

Data realizarii/revizuirii: 16.02.2012 / revizuire: anual

Membrii echipei: șef centru,/reprezentant legal, manager de caz, kinetoterapeut, medic de familie,
persoană de referință, psiholog

PRESTATII

TITLUL
PRESTATIEI
INSTITUTIA
RESPONSABILA
CUANTUMUL/CANTITATEA DATA
INCEPERII
PRESTATIEI PERIOADA
DE
ACORDARE
Cazarmament Centrul de Servicii
Sociale Conform Legii
16.02.2012 Pe toată
durata
plasamentului
Îmbrăcăminte,
încălțăminte,
materiale
igienico –
sanitare,
jucării etc Centrul de Servicii
Sociale Conform Legii
15.10.2014 Pe toată
durat a
plasamentului
Hrana Centrul de Servicii
Sociale Conform Legii
15.10.2014 Pe toată
durata

66
plasamentului
Alocație de
stat AJPIS Conform Legii 18.06.2012
Până la
împlinirea
vârstei de 18
ani

SERVICII PENTRU COPIL

TIPUL
SERVICIULUI INSTITUTIA
RES PONSABI
LA OBIECTIVE
GENERALE DATA
INCEPERII
PERIOADA
DE
DESFASURA
RE RESPONSABIL DE
INTERVENTIE
Servicii de
protecție
specializată CSS
 Protecție, îngrijire,
supraveghere,
reabilitare, recuperare,
reprezentare

Pe durata
măsurii de
protecție
specială Echipa multidisciplinară

Educație
formală/informa
lă/
nonformală Obiectiv care nu se poate realiza din cauza stării de sănătate a beneficiarului
Sănătate CSS  Menținerea și
supravegherea stării de
sănătate;
 Terapii specifice
afecțiunii (hidrocefalie,
tetrapareză)
 Facilitarea accesului
la serviciile medicale de
bază și de specialitate
conform stării de
sănătate
Periodic Echipa multidisciplinară
Cabinet medical/medic de
familie
Reabilitare
Recuperare CSS  Prevenirea agravării
deformărilor fizice
existente Periodic Kinetoterapeut

67

Socializare si
petrecere a
timpului liber Obiectiv care nu se poate realiza din cauza stării de sănătate a beneficiarului
Menținerea
legăturilor cu
familia natural CSS Formarea relațiilor de
atașament copil –
famili e

Familiarizarea familiei
cu nevoile de îngrijire
ale copilului

Facilitarea vizitelor
parinți/rude -copil. Periodic Manager de caz
Responsabil de caz

Dezvoltarea
deprinderilor de
viață
independentă Obiectiv care nu se poate realiza din cauza stări i de sănătate a beneficiarului
Reintegrarea în
familie CSS Monitorizarea situației
socio -economice a
familiei și menținerea
relației de atașament Periodic Manager de caz
Responsabil de caz

SERVICII PENTRU FAMILIA COPILULUI

TIPUL
SERVICIULUI INSTITUTIA
RESPONSABIL
A OBIECTIVE
GENERALE DATA
INCEPERII
PERIOADA DE
DESFASURARE RESPONSABIL DE
INTERVENTIE
PROTECȚIA
COPILULUI DGASPC –
Serviciul
Management de
Caz  Responsabilizarea
parinților și membrilor
familiei extinse cu
privire la situația
minorului și facilitarea
menținerii relației
părinte -copil Pe toata durata
plasamentului la
asistent maternal
profesionist Manager de caz

68

INTOCMIT Avizat,
MANAGER DE CAZ Șef Serviciu
Management de caz
Nume și prenume Nume și prenume
Semnătura __________________ Semnătura
__________________

Șef Centru,
__________________

MEMBRII ECHIPEI ( nume și prenume, funcția, semnătura)
Responsabil de caz______________
Psiholog ______________________
Medic de familie_ ______________
Kinetoterapeut ________________
Persoana de referință____________

DIRECTOR
____________________

69
PROGRAM DE INTERVENȚIE SPECIFICĂ PALIATIVĂ

Nume și prenume copil : ____________________________________________________

CNP: _________________

Măsura de protecție : plasament

Diagnostic : Hidrocefalie congenitală, tetrapareză spastică, retard psihic sever, ambliopie

Nevoi identificate ce necesită intervenție individualizată specifică:

1. Menținerea stării de sănătate în parametri funcționali și asigurarea calității vieții
beneficiarului
2. Prevenirea agravării deformărilor fizice existente

Domeniul de
acțiune Obiective
specifice Activități
/modalități de
realizare Mediul de
desfășurare Perioada de
desfășurare Persoana
responsabilă

Sănătate Evaluarea stării
de sănătate Consult
periodic la
medicul
specialist Policlinică Periodic Medicul de
familie
Asistent
medical
Supravegherea
stării de
sănătate Monitorizarea
zilnică
Măsurarea
parametrilor
( greutate,
înălțime)
Alimentație
prin gavaj CSS – Casa
de tip
familial Zilnic Asistent
medical
Facilitarea
accesului la
serviciile
medicale de
bază și de
specialitate
conform stării
de sănătate
Tratament
medicamentos
specific CSS – Casa
de tip
familial Conform
prescripțiilor
medical Asistent
medical

70
Kinetoterapie
Terapii
specifice
afecțiunii
(hidrocefalie
congenitală,
tetrapareză
spastică,
ambliopie,
retard psihic
sever Îmbunătățirea
mobilității
articulare
Mobilizări
pasive
Stretching
pasiv CSS – Casa
de tip
familial 3 ședințe/
săptămână Kinetoterapeut
Preve nirea
apariției
escarelor
Mobilizări
pasive
Posturi
corective
Masaj
CSS – Casa
de tip
familial 3 ședințe/
săptămână Kinetoterapeut
Diminuarea
durerilor Masaj cu efect
de relaxare( MI
și MS)
CSS – Casa
de tip
familial 3 ședințe/
săptămână Kinet oterapeut
Prevenirea
agravării
deformărilor
Posturi
corective
Mobilizări
pasive CSS – Casa
de tip
familial 3 ședințe/
săptămână Kinetoterapeut
Modificări ale
PIS Monitorizare lunară
În caz de modificări în evoluția beneficiarului, se va anunța echipa

Semnături :
Manager de caz:
Responsabil de caz :
Persoana de referință :

Beneficiar:

Data elaborării:

71

CAPITOLUL VI
FAMILIA ÎNTRE NORMALITATE ȘI RISC

Ce este familia? Grup primar, un g rup social relativ permanent de indivizi legați între ei
prin origine, căsătorie sau adopție, o instituție fundamentală în toate societățile și un element cheie
al înrudirii. Tipuri de familii și alternative la familie:
– Familie nucleară;
– Familie extinsă;
– Familie monoparentală;
– Familie recăsătorită;
– Familie vitregă;
– Concubinaj.

Familiile au o structură:
– a rolurilor;
– a regulilor (fiecare familie are reguli); .
– a așteptărilor comportamentale (explicite sau implicite);
– a relațiilor interpersonale dintre m embrii săi.

Familiile diferă între ele, nu numai din punct de vedere structural, ci și funcțional .
– există familii liniștite și familii care trec de la o criză la alta ;
– famil ii zgomotoase și familii tăcute;
– familii în care fiecare comunică cu fiecare și f amilii în care fiecare membru este extrem de
individualist.
Funcții caracteristice familiei:
* reglementarea activității sexuale;

72
* reproducerea biologică;
* reproducerea socială sau socializarea copiilor;
* plasarea socială;
* intimitatea și supo rtul acordat membrilor săi. (PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA
ASISTENȚEI SOCIALE Cunoștințe și deprinderi de bază pentru referenții sociali din cadrul
autorităților publice locale).

VI.1. Cum se schimbă limitele familiei

Atunci cân d copiii suferă de o boa lă gravă , părinții se confruntă cu redefinirea din temelii a
limitelor familiei: aceștia trebuie să aceepte că există alte persoane mai în măsură decât ei să aibă
grijă de copiii lor. Părinții și personalul medical trebui e să câș tige încrederea unii în cei lalți și să -și
clarifice orice percepție ar avea cu privire la limita îngrijirii oferite de celălalt. Aceasta ar putea fi o
adaptare mai dificilă pentru mame deoarece, în ciuda schimbă rilor de atitudine, femeile rămân în
continuare principalul factor resp onsabil cu îngrijirea emoțională în familie. Interacțiun ea între
familie și sistemul instituțional capătă valențe mai complexe în momentele în care emoționalul
prevalează. Prezența bolii poate stârni sentimente puternice de vulne rabilitate în noi toți,
influenț ându -ne viața profesională și personală. „Cu toții avem două pașapoarte : unul către lumea
celor sănătoși și celălalt către lumea celor bolnavi. Recomandarea în formarea profesională tinde
să fie de a ne distanța de activitatea noastră profesională, d ar efortul încercării de a ne „izola” tinde
să crească în loc să reducă n ivelul de stres. (Sontag 1991).

VI.2. Boala și pierde rea î n familie

Adaptarea la un diagnostic medical presupune reorganizarea radicală a vieț ii perso nale și a
vieții de fami lie. Confruntat cu o boala cronică sau amenințătoare de viață , fiecare memb ru al
familiei se vede nevoit să -și redefinească așteptă rile pe ca re le are de la propria persoană și relațiile
cu ceilalți. Aceasta situație apare însă nu nu mai in cazul unei boli. Adulț ii și copii i care au
demonstrat anterior un grad rid icat de adaptabilitate, pot î ntâmpina probleme mari atunci când se

73
confruntă cu boala. Alții constată că au resurse de care nu erau conștienți și că boala îi conduce
către un mod nou de a se percepe pe si ne și de a se raporta la ceilalț i. Cercetă rile actuale
concentrate pe o serie de schimbări precum boala, divorțul, moartea și traumele cauzate de
războaie au in registrat o modificare de direcț ie de la încercarea de a î ntelege factorii de risc la
analizarea mecanismelor de mediere a riscului psihologic, d e reducere a efectelor adversității și a
probabilității reacțiilor în lanț negativ(Jenkins ș i Smith 1990;Garmezy si Mastern 1994; Ayalon
1998; Ruter 1999)
Cuvintele folosite pentr u a desemna o boala pot infl uența modul î n care ne privim pe noi
înșine: Sontag(1991) menționează că termenii”cancer”ș i „SIDA” nu se refera doar la afecț iunile
medicale, ci au devenit metafore „t eribile” pentru ceea ce este rușinos sau de evitat î n viață. Se
întâmplă mult prea des ca termenul „SIDA” să -i izoleze pe adulți și pe copii într -o lume dominată
de secrete și rușine. Teoria sistemelor oferă un cadru uti l de conceptualizare a experienței bolii
trăite deopotrivă de familii ș i de cadrele medicale.
Aceasta plasează boala și pie rderea în contextul relaț iilor interpersonale, subliniind
urmă toarele aspecte:
– orice organizaț ie, fie familie sau unitate medicală, poate fi definită ca un sistem;
– sistemele au un echilibru fragil: schimbările apărute î ntr-o parte a sistemului afectează
restul sistemului;
– există o legătura între opinii ș i comportament:opiniile despre pierdere, calitatea de părinte
și vina influențează atât experiențele, cât ș i comportamentul.

Un diagnostic medical poate insemna ducerea unui trai cu activitate limitată, pa rticiparea la
multe întâ lniri, proceduri medicale dureroase și obositoare și dependența de alte persoane.Atâ t
copii i cât si adulții pot fi nevoiți să treacă prin tratamente dureroase sau traumatizante, să ia doze
mari de medi camente sau să petreacă timp în delungat conectaț i la aparate, toate acestea afectâ ndu-
le imaginea despre propriul corp și sentimentul de independență .

VI.3. Ce înseamnă pierderea pentru familia confruntată cu boala?

74
Când o persoană este diagnosticată cu o boală gravă fie care membru al familiei tinde să
penduleze între durere și speranță. Oamenii reacționează diferit la boală: Unii neaga ceea ce li se
întâmplă pastrându -și pe cât posibil identitatea de dinainte de boală, în timp ce alții preferă sa fie
pregatiți pentru orice eventualita te, unii iși găsesc speranța în spiritualitate, în timp ce altii iși
canalizează energia spre programe de lucru individuale, precum regim și exerciții fizice. La
început, negarea poate avea rol de adaptare, o metodă de a face fața haosului și stării de con fuzie.
Daca însă aceasta persistă în stadiile terminale, poate deveni o problemă, izolându -i pe membrii
familiei tocmai în momentele în care sprijinul reciproc este extrem de necesar. Concentrarea
exclusiv pe suferință este daunătoare: boala oferă ocazia d e percepere într -un alt mod a propriei
persoane și a celorlalți, de a vindeca răni din trecut, de a trăi experiența îngrijirii și de a reevalua
obiectivele personale si comune. Creșterea aprecierii de sine poate deriva din grija pentru ceilalți,
din aprec ierea a ceea ce primim de la cei din jur, dezvoltând compasiune și respingând
recompensarea. Aspectul cel mai complex este probabil modul în care membrii familiei
reacționează la schimbarea și dezechilibrul cauzate de boală.
Membrii bolnavi și sănătoși ai familiei au în față un viitor diferit și pot exista discrepanțe în
modul în care aceștia stabilesc un echilibru între speranță și acceptare. Încercările de a nega aceste
diferențe pot duce la agravarea pr oblemelor, deoarece se presupune că schimbările sun t prea
periculoase pentru a fi analizate. Pot apărea resentimente legate de povara îngrijirii sau
neânțel egeri cu privire la aspecte fina ciare, adâncind problemele de comunicare intr -un mod în
care dorințele persoanei bolnave privind viitorul să fie neglij ate până în momentul în care este prea
târziu. Nici o pierdere nu poate fi ușor înțeleasă facând dificilă gestionarea gândurilor sau a
emoțiilor. Pot exista situații de : tristețe, teamă anxietatea sau chiar rușinea însemnând că membrii
familiei sunt fizic prezenți, dar emoțional absenți.
Programele de tratament pot avea un puternic caracter regulator și restrictiv asupra
relațiilor dintre membrii familiei. Proliferarea terminologiei pentru „respectare”, „aderare”,
„colaborare” și „concordanță” (Jones 2003 ; Sanz 2003) reflectă încercările de adaptare la
dezechilibrul de puteri și pierderea controlului care pot apărea în relațiile dintre cadrele medicale și
familie. Orice fel de restricție de ordin medical, alimentar sau diferite proceduri impun familiilor
să-și revizuiască opiniile despre responsabilitatea și controlul personal. Familiile se confruntă cu

75
decizia dacă să estompeze sau, dimpotrivă, să accentueze diferențele, dacă întreaga familie să
respecte regimul restricționar al persoanei bolnave.
Conseci nțele fiziologice ale tratamentului pot genera un grad foarte ridicat de confuzie:
este posibilă oboseala, lipsa de concentrare sau un aspect depresiv să nu indice o modificare a
tiparelor de comunicare sau emoție.

VI.4. Cum se schimbă viața de familie î n timp?
Deoarece nu toate afecțiunile urmează un parcurs asemănător, rolul pacientului, al familiei
și al cadrelor de specialitate se modifică pe măsură ce starea de sănătate se deteriorează, asfel încât
ceea ce poate părea fezabil la un anumit punct, mai târziu poate părea imposibil. La început,
majoritarea oamenilor trece prin stări neobișnuite și ambigu i, dar nu știu câtă importanță să le
acorde. Cu timpul însă, intensitatea simptomelor semnalează că individul și familia încep să
considere simptomele ca fiind o boală.
Adesea cadrele medicale și membrii familiei se întâlnesc pentru prima dată cu ocazia
stabilirii diagnosticului și stabilesc termenii viitoarei colaborări. De regulă, unul sau mai mulți
membri ai familiei sunt informați cu privire la boală. Având în vedere că șocul diagnosticului îi
poate face pe unii să gândească mai puțin coerent, este important ca diagnosticul să fie comunicat
mai multor persoane, asfel încât acestea să aibă timp să digere informația și să revină cu întrebări.
În situați i de criză, în ciuda panicii considerabile, familiile și cadrele medicale tind să se
concentreze pe evaluarea situației și pe acordarea suportului esențial. Cadrele medicale trebuie să
dea dovadă de competență, sprijin și autoritate. Simultan, ceilalți mem bri ai familiei trebuie să dea
dovadă de flexibilitate pe durata tratamentului și, în același timp să se adapteze la identitatea și
așteptările lor în schimbare. Împreună sau individual, aceștia se văd nevoiți să reclădească
semnificația vieții lor. Pe măs ură ce inevitabilul se conturează tot mai clar, îngrijirea tinde să se
transforme din tratament în menținerea unui anumit grad de confort și calm. Factorii de decizie se
pot schimba, deoarece toată lumea se pregătește pentru clipa inevitabilă. Pe măsura ce sentimentele
puternice de durere, despărțire și doliu se intensifică, mulți își găsesc consolare în dimensiunea
spirituală.

76

CAPITOLUL VII
IMPLICAREA VOLUNTARILOR Î N ASISTENȚA
PERSOANELOR CU BOLI INCURABILE

Ar fi util să acordăm o atenție deosebită unei categorii de îngrijitori specifică, deși nu în
totalitate, îngrijirilor paliative: voluntarii.
Voluntarii au un rol important, deși adesea subestimat, în îngrijirea paliativă. Pot oferi
pacientului capacitatea și pregătirea lor de a asculta. P entru că nu au obligații profesionale pot
fi devotați total pacientului, care deseori are nevoie de timp pentru a vorbi despre suferință.
Prezența unei a treia părți (căreia te poți mai ușor confesa) ajută pacientul să se simtă în termeni
egali cu cineva și să fie recunoscut ca o persoană vie, care încă mai face parte din societate.
Un alt rol important al voluntarului este de a permite membrilor familiei să facă o pauză
în îngrijirea bolnavului (care adesea le ușurează sentimentul de vinovă ție), dar de asemenea pentru
exprimarea emoțiilor și, după moartea pacientului, pentru a primi sprijin în perioada de doliu.
Voluntarii pot avea o funcție importantă pentru îngrijitorii profesioniști, pentru că
acționează ca persoane de legătură și dau posibilitatea îngrijitorilor profesioniști de a -și îndeplini
responsabilitățile. Îngrijitorii profesioniști pot primi de la voluntari informații recente cu privire la
pacienți. Pentru a fi parteneri credibili, voluntarii trebuie să fie instruiți, monitorizați și să aibă
girul unei asociații. Instruirea este esențială și trebuie precedată de o selecție atentă. Dorința de a
ajuta nu este suficientă. Voluntarii formează o echipă și funcționează sub responsabilitatea unui
coordonator, care repre zintă legătura între voluntari și îngrijitori și între spital și asociație. Sunt
supervizați în cadrul unui grup de sprijin.
Asociațiile de voluntari furnizează structura necesară pentru introducerea voluntarilor în
spitale. Sunt de asemenea esenția li pentru asigurarea de voluntari la domiciliu. În echipa
interdisciplinară voluntarii nu înlocuiesc pe nimeni; ei completează munca celorlalți dar nu o
înlocuiesc. Pur și simplu își aduc contribuția specifică. Rolul lor și sarcinile pe care le vor e fectua

77
trebuie definite clar. Îngrijitorii profesioniști și administratorii trebuie să se simtă bine în
prezența acestora.
Într-o perioadă în care subiectul morții este tabu, prezența voluntarilor alături de
îngrijitori profesioniști are o valoar e simbolică. Deasupra și dincolo de devotamentul personal,
aceștia reprezintă societatea în jurul persoanei care moare. Munca lor evocă solidaritatea
vecinătății din trecut, pe cînd oamenii mureau acasă. Voluntarii resocializează moartea și arată că
ea nu este numai o problemă a profesioniștilor din sănătate, ci și o problemă pentru societate ca
întreg.
Voluntarii sunt îngrijitorii care își dedică o parte a timpului îngrijirii paliative a
bolnavilor, fără a fi remunerați și fără a fi avut o relație afectivă anterioară cu bolnavul. Voluntarii
sunt de obicei coordonați și instruiți în organizații de voluntari. Personalul medical specializat
poate presta servicii de voluntariat.

Activități în care voluntarii se pot implica:
 Activități d e recreere:
Petrecerea timpului liber (plimbare, joc de cărți, șah, lectură, suport tehnic în utilizarea
mijloacelor de comunicare, audiții muzicale. etc.)
– Suport la organizarea zilelor d e naștere și a altor evenimente;
– Sprijin în desfășurarea activitățilo r sportive.

 Activități educative:
– Ajutor la teme ;
– Învățarea unei limbi străine ;
– Dezvoltarea abilităților de utilizare a mijloacelor IT .

 Activități de îngrijire:
– Ajutor la mobilizarea pacientului, ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare și dezbrăcare,
igiena eliminărilor, hrănire și hidratare, transfer și mobilizare, deplasare în interior,
comunicare;

78
– Serviciul de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de
cumpărături, activități de menaj, însoțirea la mijloacele de transport, facilitarea deplasării în
exterior, companie, activități de administrare și gestionare, activități de petrecere a timpului
liber.

 Ajutor la desfășurarea activităților terapeutice:
– Terapia prin artă (pictură, desen, modelaj, colaj) ;
– Aromoterapie ;
– Terapia prin muzică ;
– Terapia ocupațională (origami, croșetat, lucru manual) ;
– Masaj de relaxare (la recomandarea specialistului) ;
– Terapia asistată de animale.
 Suport oferit personalului medical la solicitarea acestuia
– De preferat de către voluntarii cu pr egătire medicală.

Acestor servicii se pot adăuga și altele, în funcție de pregătirea profesională a voluntarilor
și de tipurile de afecțiuni pe care le prezintă , cu acordul îndrumătorului care coordonează și
supraveghează activitatea de voluntariat.

79

CAPITOLUL VIII
SERVICIILE OFERITE DE ASOCIAȚIA LUMINA

Asociația Lumina acordă servicii de îngijiri paliative la domiciliu pentru persoanele
diagnosticate cu boli incurabile (Cancer, Leucemii, Limfoame, distrofii musculare, tetrapareză
spast ică, fibroza chistică, epidermoliza buloasă, spina bifida, scleroza multiplă, insuficiență de
organ, etc.) constând în:
a. Serviciile medicale – sunt asigurate de medici angajați sau colaboratori, cu studii în
ingrijiri paliativă și expertiza în controlu l durerii și al altor simptome. Ele cuprind:
 Consultații medicale la domiciliul pacientului ;
 Stabilirea planului de tratament in vederea obținerii unui control maxim al durerii și al altor
simptome neplăcute;
 Informarea și educarea familiei și /sau pacient ului cu privire la diagnostic, pro gnostic,
tratament și ingrijire;
Vizitele la domiciliu urmăresc de fapt îmbunătățirea calității vieții bolnavului prin alinarea
suferinței fizice, psihice si spirituale. Medicii și asistenții administrează tratamentul car e
controlează simptomele și alină durerea, îngrijesc simptomele și escarele, instruiesc familia cu
privire la modul în care trebuie asistat bolnavul și comunică in permanență cu pacientul despre
evoluția bolii și opțiunile de tratament,

b. Serviciile de nu rsing se desfășoara sub supraveghere directă a asistentelor medicale, cu
experiență și pregătire corespunzătoare în ingrijirea paliativă a pacientului incurabil și a
familie i. Serviciile de nursing includ :
 Efectuarea tratamentelor prescrise de medic;
 Asigurarea cu medicamentele, material, echipamente medicale și de ingrijire;

80
 Sfaturi și educație cu privire la asigurarea îngri jirii pentru familie/îngrijitor;
 Pregătirea familiei în vederea decesului pacientului (ultimele 48 ore).

c. Serviciile sociale sunt supravegheate de asistenți sociali cu studii acreditate in domeniul
asistenței sociale și a cărei experiență corespunde nevoilor pacienților și familiilor aflați în
îngrijire hospice. Serviciile sociale includ:
 Informarea, orientarea și sprijinirea pac ientului și familiei in demersurile necesare obținerii
unor drepturi sociale. În urma evaluarii sociale, asistentul social se asigură că pacientul
este bine informat despre drepturile legale cuvenite. Asistentul social efectuează anchetele
sociale in ved erea prezentării pacienților la comisia de evaluare a gradului de handicap.
 Consiliere socială și suport emoțional pentru pacient și familie, utilizând tehnici adecvate
(individuale, de familie sau de grup). Toți pacienții aflați în evidența departamentulu i
social beneficiază de consiliere și suport emoțional. Sprijin material și financiar pentru
pacienții și familiile cu venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime.
 Grupuri de suport pentru copiii pacienților adulți și frații copiilor pacien ți care au nevoie de
sprijin și suport emoțional datorită perioadei de criză prin care trec, cum ar fi pierderea
unui părinte sau a unui frate. Grupuri de suport pentru părinții copiilor bolnavi.

Activitatea de socializare și educațional -terapeutică:
Activitațile de terapie psihologică cuprind tehnici de lucru individuale pentru fiecare
beneficiar, precum și la nivelul familiilor care au in componență copii sau tineri diagnosticați cu o
boală incurabilă. Activitățile de terapie urmăresc atingerea d e maxim potențial de care pot dispune
beneficiarii pentru a se adapta cat mai bine in mediul in care traiesc (familie, școală, societate) și a
face față bolii de care suferă.
Kinetoterapia folosește urmatoarele metode: gimnastica medicală, masajul, hidrote rapia
(sezonul cald) electroterapia. Prin terapie se urmărește câștigarea unui nivel ridicat de
independență (in ceea ce privește autonomia și autoservirea), creșterea coordonării manuale fine,
dobândirea unor abilitați și capacități sau conservarea aces tora (schema corporală și orientare
tempo -spațială).

81
Terapia î n camera senzorială are rol terapeutic aducând reale beneficii pentru copii cu
diferite grade de dizabilități. Reduce confuzia, anxietatea, teama, promovează relaxarea, stimularea
senzorială și comunicarea folosind terapia prin joc, dans, muzică, culoare, animale (cai) si
aromoterapia.
Activităț ile de socializare: aici vin pacienții cărora starea de sănătate le permite să se
deplaseze cu mașina. Împreuna cu personalul de specialitate și cu v oluntarii, ei participă la diferite
activități incluse in ceea ce se numește terapie ocupațională. Cu toții au aici ocazia să se
cunoască, să povestească impreună la o ceașca de cafea, să joace rummy, șah, table și cărți, să
asculte muzică, să -și sărb atorească impreună zilele de naștere, să discute cu preotul sau cu
psihologul ori de câte ori au nevoie .

d. Serviciile de asistență spirituală , asigurate la solicitarea pacientului/familiei prin:
• Colaborarea cu reprezentanți ai diferitelor culte religioas e;
• Consiliere spirituală și suport emoțional asigurat de personal cu studii teologice și/sau
acreditare în domeniul consilierii spirituale.

e. Serviciile de suport a familiei î ndoliate se adresează familiei sau altor persoane implicate
în îngrijirea pacientului și sunt oferite înainte, în preajma și după decesul pacientului, de
membri ai echipei hospice și voluntari:
• Orientare și informare legată de procesul doliului.

Centrul de zi poate fi integrat oricărei structuri de îngrijire paliativă sau d e sine stătător.
Serviciile oferite pot fi medicale (evaluarea și controlul durerii și simptomelor, terapia
ocupațională, kinetoterapie, pansamente, administrarea medicamentelor și tratamentelor, îngrijirea
stomelor etc), sociale (igienă, consiliere, socia lizare), consiliere psiho -emoțională. Pacienții pot
participa la aceste centre de doua ori pe saptamana.De asemenea, servește la acordarea unui timp
de respiro aparținătorilor. În cadrul centrului de zi se va asigura dezvoltarea coordonată la nivel
naționa l a serviciilor de îngrijire paliativă, astfel încât beneficiarii să primească serviciile
corespunzătoare nevoilor, la momentul potrivit, conform evoluției bolii și opțiunilor individuale.

82
Se va garanta accesul pacienților la îngrijire paliativă fără barie re financiare, aranjamentele
financiare vor fi de natură să garanteze continuitatea îngrijirii și adaptarea ei la nevoile bolnavului.

Grup de suport pentru părinți este o metodă terapeutică în care mai multe persoane
(minim 5, maxim 10) se întâlnesc săp tămânal, sub îndrumarea unui psiholog, pentru a discuta
despre anumite probleme, comune tuturor participanților, cum ar fi lupta cu boala pe care o are
copilul, temerile legate pierderea acestuia. De multe ori când ne confruntăm cu probleme avem
sentiment ul că suntem singurii care trec prin așa ceva, ceea ce ne adâncește suferința. A afla că mai
sunt și alții care trec sau au trecut prin situații similare este în sine o ușurare. Prin procesul de
interacțiune specific grupului, desfășurat într -un cadru secu rizat, (confidențialitatea fiind cuvântul
cheie) membrii au ocazia să primească ei înșiși răspunsuri și să ofere totodată suport pentru alții.
Persoanele care formează un grup simt că nu sunt singurele care au o “problemă” sau mai
multe, că și alții trec p rin situații similare și astfel grupul devine o sursă de sprijin într -o perioadă
mai dificilă.

Suport pentru obținerea drepturilor legale – asistentul social se ocupă de obținerea tuturor
drepturilor legale ale pacientului si acestea fiind:
– Încad rarea în grad de handicap si obț inerea tuturor drepturilor legale conform legii
448/2006 ;
– Obținerea pensiei de drept și pensiei de invaliditate î n conformitate cu prevederile legale ;
– Îndrumarea familiei pentru obț inerea dispoz itivelor medicale de la Casa Naționala de
Sănă tate;
– Orientare profesională ;
– Obținerea actelor de identitate, certificate de nastere, deces, etc ;
– Sprijinim tinerii proveniț i din centrele reziden țiale în vederea obținerii unei locuinț e;
– Suport în deprinderea abilităților de viață independente ;
– Suport pentru obținerea ajutorului de î nmormantare și în perioada de doliu .

83

Studiu de caz

Descrierea cazului
Ioana î n vârstă de 5 ani , mezina familiei este diagnosticată cu tumoră de trunchi cereb ral
(regiune ponto -mezencefalică) neverificată chiru rgical, hemipareza dreaptă. Mama fetei este
îndrumată către serviciile de î ngrijire la domiciliu.
Micuța locuiește împreună cu sora sa în vârsta de 12 ani și cu cei doi părinți într -o
garsonieră proprietate a statului. Tatăl nu are loc de munca și nu es te implicat în activitățile
casnice. Mama a renunțat la locul de muncă pentr u a o î ngriji pe Ioana. Fetița afirmă că este foarte
atașată de mama și nu po ate să stea foarte mult timp depa rte de dânsa. Situația finaciară este
precară deoarece în afară de pre stațiile sociale familia nu mai are nici un venit.
Abordare caz: Vezi anexele

84
Anexa 1
Asociatia Lumina –Hospice Casa Albert, BACAU
Tel.: 0234/515887
FORMULAR DE ADMITERE
Data cererii…………………….Primita de ……………………………….Semnatura………………………..
Pacient :Nume/Prenume……………………………………… ….Data nasterii………………….Varsta……
Numele parintilor: mama………………………………………tata………………………………………….
Adresa………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………….Telefon…………………………..Tel. mobil…………………

Date despre persoana care recomanda pacientul:(nu me,adresa,nr.de telefon,relatia cu pacientul):
……………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………..
Diagnostic:……………………………………………………………………………………………………..
Starea generala actuala:………………………………………………………………………………………..
……………………… …………………………………………………………………………………………
Tratament curativ efectuat: ……………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Tratament actual (simptomatic/curativ):……………………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………………………..
Simptome necontrolate:………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………….
Este pacientul internat in spital?…………………. Pe ce sectie?………………………………………………. ………………..
Ce informatii detine pacientul/familia despre:
Diagnostic…………………………………………………………………………………………………….
Cerere…………………………………………………………………………………………………………
Proiectul “Casa Albert”………………………………………………………………………………………
Pacientul a fost admis/respins : Gradul de prioritate Medicul specialist:

Nume:……………………………………..

Adresa:…………………………………….

…………………………………………….

Telefon:……… ……………………………

Semnatura/Parafa:…………………………

Medicul de familie:

Nume:…………………………………..

Adresa………………………………….

………………………………………….

Telefon:…………………………………

Semnatura/Parafa……………………….

85
Anexa 2
CONTRACT DE PRESTARI SERVICII SOCIALE
Nr………….din data…………….
I. Parț ile contractante
Furnizor de servicii sociale
1.1 ASOCIATIA LUMINA – serviciul de Î ngrijiri pa liative cu sediul socia l în Comăneș ti, str.
Gării, nr.19, si sediul secundar î n str.Slatina, sat Luncani, com.Mărgineni, jud. Bacă u.
Beneficiar de servicii sociale
1.2.Nume Popescu Prenume Ioana
Adresa: Localitatea Bacau Str Pacii Nr – .Bl .Sc Et Ap Buletin de identitate/cart e de identitate C.I.
seria X.C.nr 123456
Telefon……………..
Nume aparțină tor Popescu Ioana
Adresa : Localitatea Bacău Str Pă cii
II. Definiț ii
2.1 contract pentru furnizarea de servicii sociale – actul juridic încheiat între o persoană
fizică sau juridică, publică ori privată, acreditată conform legii să acorde servicii sociale,
denumită furnizor de servicii sociale , și o persoană fizică/aparținător aflată în situaț ie de ris c
sau de dificultate socială , denumita beneficiar de servicii sociale , care exprimă acordul de
voință al acestora în vederea acordă rii de servicii sociale ;
2.2. furnizor de servicii sociale – persoana fizica sau juridica, publica sau privata,
acreditata conform legii in vederea acordarii de servicii sociala, prevazuta la art. 11 din
ordonanț a Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile s ociale, aprobata cu modificari și
completă ri prin Legea nr. 515/2003, cu modificările și completă rile ulterioare ;
2.3. benefic iar de servicii sociale/aparținăt or – persoana aflată în situație de risc și de
dificultat e socială, împreună cu familia acesteia, care necesită servicii social e, conform
planului de intervenț ie ;
2.4. servicii sociale – anasamblul de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor
sociale individuale, familiale sau de grup, in vederea preven irii si depasirii unor situatii de
dificultate, vulnerabilitate sau de dependenta, pentru prezervarea autonomiei si protectiei

86
persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru promovarea
incluziunii sociale si in scopul cresterii calitatii vietii definite in conditiile prevazute de
Ordonanta Guvernului nr.68/2003, aprobata cu modificari si completari priin Legea nr.
515/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
2.5. standarde minimale de calitate – ansamblul de cerinț e privind cadrul organizatoric ș i
material, resursele umane ș i financiare in vederea a tingerii nivelului de performanță obligatoriu
pentru toț i furnizorii de servicii sociale specializa te, aprobate in condiț iile legii ;
2.6. planul individual de interveți e – ansamblul de măsuri și servicii adecvate ș i
individualizate potrivit nevoilor identificate, cuprinzâ nd programarea serviciilor s ociale,
personalul responsabil ș i procedurile de acordare a serviciilor sociale ;
2.7. reevaluarea situaț iei beneficiarului de servicii sociale – activitatea obligatorie a
furnizorului de ser vicii sociale de a evalua situaț ia benefic iarului de servicii sociale după
acordarea de servicii sociale pe o anumită perioadă ;
2.8. obligaț iile beneficiarului de servicii sociale – totalitatea î ndatori rilor pe car e
beneficiarul/aparținătorul de servicii sociale și le asumă prin contract și pe care le va îndeplini
valorificându -și maximal potenț ialul psiho -fizic ;
2.9. modifică ri de drept ale contractului de acordare de servicii sociale – modificarile
aduse contractelor de acordare de sevicii sociale î n mod independent de voința părț ilor, î n
temeiul prevederilor unui act normativ ;
2.10. forța major ă – eveniment mai presus de controlul părților, care nu se datorează
greșelii sau vinii acestora, care nu putea fi prevăzut în mo mentul încheierii contractului și care
face imposibilă executarea și, respectiv, î ndeplinirea acestuia.
III. Obiectul contractului
3.1. Obiectul contractului î l constituie acordarea de servicii sociale î n funcț ie de nevoile
identificate, la domiciliul beneficiarulu i.
IV. Durata contractului.
4.1.Prezentul contract se incheie pe o peri oada de 1 an calendaristic, putâ nd fi prelungit
de drept dacă nici una dintre părți nu solicită incetarea acestuia.
4.2.Prezentul contract intră î n vigoare in momentul semnării de către ambele părț i
contractante.

87
V. Obligațiile părț ilor.
6.1.Furnizorul de servicii sociale are obligaț ia :
a) să realizeze evaluarea inițială a solicitantului pe baza criteriilor stabilite ;
b) să elaboreze pentru fiecare beneficiar , planul individual d e intervenț ie ;
c) să pă streze confidenț ialitatea datelor ;
d) să presteze servic iile sociale cu profesionalism ș i promtitudine ;
e) să asigure resursele umane si materiale necesare derulării activităț ilor ;
f) să asigure continuita tea serviciilor sociale pe toată durata derularii prezentului
contract ;
g) să informeze beneficiarii/aparțină torii despre procedurile ce urmează a fi effectuate;
h) să anunțe suspiciuni sau situații de abuz, neglijare sau exploatare la S.P.S.P.C.
6.2.Beneficiar ul de servicii sociale are obl igația:
a) să furnizeze informatii corecte cu privire la identitatea si situatia familiala, economica si
sociala si sa permita furnizorului de servicii sociale verificarea veridicitatii acestora ;
b) să respecte terme nele ș i clauzele sta bilite î n cadrul plan ului individualizat de intervenț ie
;
c) să anunțe orice modificare intervenită în legătura cu situația sa personală pe parcursul
acordă rii serviciilor.

VI. Drepturile părț ilor
7.1 Furnizorul de servicii sociale are dreptul:
a) să verifice ver idicitatea informaț iilor primite de la beneficiarul de servicii sociale;
b) să sisteze acordarea serviciilor sociale către beneficiar în cazul în care constată că
acesta i -a furnizat informaț ii eronate;
c) să utilizeze, în condiț iile legii, date de nominalizate î n scopul intocmirii de statistici
pentru dezvoltarea serviciilor sociale.

7.2. Beneficiarul de servicii sociale are dreptul :
a) să primească serviciile sociale prevăzute î n planul individual de intervenț ie;

88
b) să i se asigure continuitatea servic iilor sociale pe toata durata derularii prezentului
contract;
c) sa refuze, in conditii obiective, primirea serviciilor sociale;
d) sa fie informat, in timp util si termeni accesibili, asupra :
 drepturilor sociale, masurilor legate de protectie si asupra situati ilor de risc ;
 modificarilor intervenite in acordarea serviciilor sociale ;
 oportunitatii acordarii altor servicii;

e) să participe la evaluar ea serviciilor sociale primite ș i la luarea decizi ilor privind interventia
socială care i se aplică, putâ nd alege va riante de int ervenție, dacă există ;
f) de a avea acces la propriul dosar ;
g) să-si exprime nemulț umirea cu privire la acordarea serviciilor sociale.

VII. Rezilierea ș i incetarea contractului :
8.1 Rezilierea
Constituie motiv de rezil iere a prezentului contract urmă toarele :
a) refuzul obi ectiv al beneficiarului/aparț inătorului de servicii sociale de a mai prim i
serviciile sociale, exprimat î n mod direct sau prin reprezentant ;
b) încalcarea de că tre furnizorul de servicii sociale a prevederilor legale cu privire la
serviciile sociale, dac a este invocată de beneficiarul/aparțină torul de servicii sociale ;
c) retragerea autorizației de funcționare sau a acredită rii furnizorului de servicii sociale ;
d) limitarea domeniului de activitate pentru care furnizorul de servicii sociale a fos t
acreditat, în măsura în care este afectată acordarea serviciilor că tre beneficiarul de
servicii sociale ;
e) schimbarea obiectului de activitate al furnizo rului de servicii sociale, in măsura în care
este afectată acordarea serviciilor că tre beneficiarul de servicii sociale.
În cazul în care una dintre părți nu îsi respectă obligaț iile asum ate prin contract, partea
lezată îi pune în vedere, în scris, să depună toate diligențele pentru executarea corespunză toare
a clauzelor contractuale.

89
Dacă partea î n culpă , în termen de 15 zile de la primirea notificării, nu se conformează ,
parte lezată poate denunț a unilateral contractul reziliidu – l.
8.2. Încetarea
Prezentul contract po ate înceta în urmatoarele condiț ii :
a) prin acordul de voința al pă rților ;
b) scopul contractului a fost atins ;
c) forța majoră, dacă este invocată ;
d) decesul beneficiarului de servicii sociale.
IX. Soluționarea reclamaț iilor
9.1. Beneficiarul/aparțină torul a re dreptul de a formula verbal și/sau în scris reclamaț ii cu
privire l a acordarea serviciilor sociale.
9.2 Reclamaț iile pot fi adresate furnizorului de servicii sociale d irect sau prin intermediul
orică rei persoane din cadrul echipei de implementare a planului individualizat.
9.3. Furnizorul de servicii sociale a re obligația de a analiza conținutul reclamațiilor,
consultînd atît beneficiarul/aparțină torul de servici i sociale, cât și specialiștii implicați î n
implementarea planului individualizat de interven ție și de a formula răspuns î n termen de 10
zile de la pri mirea reclamaț iei.
X. Litigii
10.1. Litigiile n ăscute în legătura cu î nche ierea, executarea, modificarea și încetarea ori alte
pretenț ii decurgî nd din prezentul contract vor fi supuse unor proceduri prealabile de soluț ionare
pe cale amiabilă .
10.2. Dac ș după 15 zile de la î nceperea acestor proceduri neoficiale furnizorul de servicii
sociale și beneficiarul/aparțină torul de servicii sociale nu reușesc să soluționeze în mod amiabil
o divergență contractuală , fiecare poate solicita Comisiei de mediere soci ală, mijlocirea
soluționării divergenț elor sau se poate adresa insta nțelor judecătorești competent e.
XI. Dispoziț ii finale
11.1. Părț ile cont ractante au dreptul, pe durata î ndeplinirii prezentului contract, de a conveni
modificarea clauzelor acestuia prin act adițional numai în cazul apariției unor circumstanț e care
lezează interesele legitime ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data î ncheierii
prezentului contract.

90
11.2 Prevederile prezentului contract se vor completa cu prevederile legislației î n vigo are în
domeniu.
11.3. Limba care guvernează prezentul contract este limba romană .
11.4. Furnizoru l de servicii sociale realizează monitorizrarea ș i evaluar ea serviciilor sociale
acordate.
XII. Anexele la contract :
a) planul individual de intervenț ie ;
b) fișa de reevaluare a serviciilor sociale acordate beneficiarului de servicii sociale ;
c) plan revizuit de asistență ș i îngrijire.
Prezentul contract a fost î ncheiat la sediul fu rnizorului de servicii sociale în doua exemplare,
câte unul pentru fiecare parte contractantă .

Furnizorul de servicii sociale Beneficiarul/Aparțină torul de servicii sociale
……………………………… ……………………………….
(semnatura) (semnatura)
……………………………… ……………………………….
(data) (data)

91
Anexa 3
Fișa de evaluare socială
Realizată de asistentul social ……..
Locul și data 09.08.2012
Persoane prezente : Popescu Maria
Scopul evaluare socială :…….

I. Date de identificare a beneficiarului
Nume și prenume: Popescu Ioana
Locul și data nașterii: 23.03.2007
CNP:_5_/_2_/_3_/_0_/_3_/_ 2_/__0/__0/__ 7/__0/_4_/_3_/_5_
B.I. /C.I.
Domiciliul legal: Bacă u, Str Pă cii
Domiciliul în fapt: Bacă u, Str Pă cii
Stare civilă: necăsă torit
Studii: gradiniță
Ocupația: nu frecventează gradiniț a
Etnia: română
Religia: ortodoxă
II. Date despre familie:
Date desp re mama(soția)
Nume și prenume: Popescu Maria
Locul și data nașterii: 10. 10.1978
CNP:_2_/1_ /_0_/ _1_/_0_/_1_/ _9_/_7_/_8_/_0_/_4_/_3_/ _2_/
B.I. Seria X.C Nr.123456
Domiciliul legal: Str. Păcii, Bacă u
Domiciliul în fapt: Str Păcii, Bacă u
Stare civilă: căs ătorită
Studii: medii
Ocupația: casnică

92
Etnia: română
Religia: ortodoxă

Date despre tata(soțul)
Nume și prenume: Popescu Alexandru
Locul și data nașterii: 06.02.1970
CNP:_1_/_ 0_/_6_/_0_/_2_/1_/9_/_7_/_0_/0_/_2_/_4_/_0_
B.I. Seria X C. nr. 654321
Domici liul legal: Str Păcii, Bacă u
Domiciliul în fapt: Str Păcii, Bacă u
Stare civilă: căsătorit
Studii: medii
Ocupația: fără ocupaț ie
Etnia: română
Religia : ortodoxă

Date despre copiii din familie
Nr.
crt. Nume ș i prenume Data
nașterii Ocupaț ia
Locul unde
se afla
copilul:
familie/insti
tuție Observații
1 Popescu Antonia 8.09.2001 eleva clasa a
VI a familie
2

Date despre alte persoane care locuiesc la aceeași adresă
Nr.
crt. Nume și prenume Vârsta Stare civilă Ocupație

93
1 Popescu Maria 35 căsătorită Casnică
2 Popescu Alexandru 43 căsătorit fără ocupaț ie

III. Istoricul social al beneficiarului

Copilul provine d intr-o familie legal constituită fiind al doilea copil al celor doi soți Maria
și Alexandru. Nașterea a fost normală la termen, copilul este dezvoltat normal pentru vârsta sa. A
fost înscrisă la gradiniț a de stat unde a mers doi ani. Pe parcurs au aparut probleme de sănătate. Î n
urma cu un an mama a obser vat că, copilul merge greu și se împiedică însă nu a acordat mare
importanță acestui lucru și a pu s-o pe seama unor mofturi copilarești. Starea de sănă tate s -a
agravat iar mama a mers cu fetița la Spitalul de Pediatrie pe ntru investigații medicale. Aceasta a
fost transportată de urgență la Institutul Oncologic , secț ia Onc opediatrie pent ru mai multe
investigații medicale ș i s-a recomandat tratament chimioterapeutic conform protoco lului
recomandat. Mama a renunțat la locul de muncă pentru a î ngriji copilul permanent.

IV. Starea de sănătate

Copilul a fost diagnosticat cu tumoră de trunchi cerebral (regiune p onto-mezencefalica)
neverificată chirurgical, hemipareza dreaptă, pareză facial dr. de tip central, anemie secundară,
leucopenia postterapeutică , hipotiroidism frust. Acuză simptome necon trolate; agitaț ie
psihomotorie și tulbură ri de echilibru.

V. Situația materială/financiară
Locuința
Proprietate personală: □ da x nu Numarul de camere: 1
x Electricitate x Apă curentă x Încălzire x Telefon
Starea de i gienă: x Satisfăcătoare □ Nesatisfăcătoare
Suprafața de teren cultivată (tipul culturii): nu deț in

94
Animale: nu deț in
Alte proprietăți : nu deț in
Venituri
Stabile: prestații sociale, alocaț ia de stat
Ocazionale: nu au venituri ocazionale

VI. Relațiile în familie și comunitate
Relații în familie : relațiile dintre copii și parinți sunt bune; relația î ntre parinți este foarte
tensionată ca urmare a lipsurilor financiare ș i a luptei cu boal a. Bunicii sunt foarte tensionați și
devastați când a u aflat că nepoata lor a fost diagnosticată cu tumoră de trunchi cerebral.
Relațiile în comunit ate: sunt bune, familia menține legă tura cu vecinii și reț eua de prieteni .

VII. Observații
Mama nu mai duce copilul la gradiniț ă deoarece acesta se deplaseaz ă cu greutate și
necesită supraveghere permanentă. Familia se confruntă cu mari probleme finaciare și datorii către
asociaț ia de locatari.

VIII. Concluzii și recomandări
Se recomandă participarea copilului la activităț ile de socializare din cadrul centr ului de zi
“Albert ” unde va participa la activită ți educative și de recreere, va participa la ședinț e de
recuperare motrică și psihologică. Participarea pă rinților l a grupuri de suport și oferirea sprijinului
pentr u implinirea nevoilor material e și finac iare.

Data …………… Asistent Social …………….

95
Anexa 4
PLAN DE INTERVENȚIE
Familia Popescu
Domicliul Str Pacii, Bacau
Tipul familei
X Normală □ Monoparentală □ Uniune consensuală
Număr copii 2
Obiective
1. Creșterea gradului de socializare.
2. Identificarea unui loc de muncă pentru tată .
3. Consiliere psihologică .
4. Creșterea calității vieții și controlul durerii.

Acțiuni/Durată/Resu rse
Nr.
crt. Acțiuni Durată Resurse
1. Participarea Ioanei la centrul de zi
din cadrul Asociației Lumina . 2 ori pe
săptămâ na Asistent social, asistent medical,
psiholog, automobil
2. Sprijin material, orientarea tată lui
catre un nou loc de muncă
ocazional Donaț ii,
Orientare AJOFM
3.
4. Cons iliere, sup ort emoț ional
Vizite de monitorizare a evoluției
stării de sănătate. permanent
permanent Asistent social, psiholog
Asistent medical, medic

Data întocmirii _09_/08__/__ _2012_

Asistent Social Supervizor Beneficiar
…………………………….. …………………….. …………….. …………………… ………….

96
Anexa 5

PLAN INDIVIDUAL DE PERMANENȚĂ

Nume ș i prenume Popescu Ioana
CNP 5_/_2_/_3_/_0_/_3_/_2_/ _0_/__0/__7/__0/_4_/_3_/_5_/

Domiciliul Bacău, Strada Pă cii
Scopul planului de permanență
 Reintegrare familială
 Adopție
X Integrare în comunitate

Pașii de acțiun e
Domeniul de
acțiune
Situația prezentă
Acțiuni ce vor fi realizate în viitor
Dezvoltarea
psihomotorie a
beneficiarului Beneficiarul este dezvoltat
conform vâ rstei. Ședinte de kinetoterapie la domiciliu și la
centrul de zi pentru menținerea funcț iei
motrice.

Starea de sănă tate
actuală

Beneficiarul prezin tă o stare de
sănătate relativ alterată.
Periodic este internat în spital
pentru efectuarea tratamentului
chimioter apic, conform Continuarea tratamentului cronic
anticon vulsiva nt, diuretic și corticoid de
întreț inere a funcției neurologice, pentru
a menține calitatea vieț ii.

97
protocolului stabilit.
Educaț ia

Beneficiarul nu urmează nici o
formă de învață mânt întrucât
acesta nu se poate deplasa
singur . Beneficiarul va fi adus la centru l de z i
Casa Albert din cadrul Asociației
Lumina de două ori pe să ptămană .

Oferirea de materiale educative, cărți de
colorat, recuzită .
Relația cu familia
naturală

Beneficiarul are o relație foarte
strânsă cu părinții și sora sa.
Conștientizează faptul că merge
la spi tal cu mama sa pentru
investigaț ii medicale. Consiliere psihologică ;

Participarea părinț ilor la grupuri de
suport.
Pregati rea
beneficiarului
pentru scopul
urmă rit.

Modificări ale
planului
inițial/motivele
Beneficiarul este vizit at de cel
puțin două ori pe lună la
domiciliu .

Vizite la domiciliu ;
Kinetoterapie ;
Menținerea legă turii cu ceilalti
profesioniș ti implicați în î ngrijirea
beneficiarului .

Asistent Social ………………………….
Supervizor ………………………….. ………
Data întocmirii planului de permanența 09.08.2012

98
Anexa 6

FIȘA DE MONITORIZAR E

Echipa de îngrijire: Asistent social……………………………………………
Asistent medical………………………………………. ……

Nume si prenume pacient Popescu Ioana

Data Însemnări vizită Semnă tura

18.08.2012
S-a efectuat o vizită la domiciliul copilului. Ioana s e juca cu
sora sa î n sufragerie. Au fost foarte încâ ntate de vizita în
special au bucurat -o cărțile de colorat și cariocile oferite. În
momentul vizitei a casă se afla doar mama, tată l copilului era
plecat la cumpără turi.

99
08/09/2012 Anexa 7

FIȘA DE ÎNCHIDERE A CAZULUI

Nume și prenume : Popescu Ioana
Data și locul nașterii : 23.03.2007
Domiciliul : Bacă u, Str Pacii

Data deschiderii
cazulu i

Motivul deschiderii cazului
Oferire a serviciilor de î ngrijiri paliative la domiciliu.
Diagnostic : tumora de trunchi cerebral neverificată chirurgical, Hemipareză facială dreaptă.
Simptome necontrolate: agitație psihomotorie, tulbură ri de echilibru .
Mod alitatea de închidere a cazului
 conform planului de permanență
 referit la instituția________________________________________________
 transfer la serviciul______________________________________________
X altă situație : deces
Situația cazului la închidere

Pacienta a decedat in data de 24.07.2013, prin stop cardiorespirator

Data închiderii cazului 25.07.2013

Asistent Soc ial__________________

100

BIBLIOGRAFIE

1. Doyle D, Geoffrey WC, MacDonald H&N. Oxford Text book of Palliative Medicine. New
York: Oxford University Press.1993.
2. Twycross R. Introducting Palliative Care. UK: RadCliffe Medical Press.1997.
3. Calman KC. Quality of life in cancer patients – an hypothesis. Journal of Medical Ethics
1984;10:124 -127.
4. Jones B. Pediatric palliative and end -of-life care: The role of social work in pediatric oncology.
Journal of Social Work in End -of-Life and Palliative Car e 2005;1(4):35 -6. ÎnAltilio T,
ShirleyOG.Oxford Textbook of Palliative Social Work. New York:Oxford University Press. 2011.
5. Jones, B. Companionship, control and compassion: A social work perspective on the needs of
children with cancer and their famil ies at the end of life. Journal of Palliative Medicine
2006;9(3):774 -788. ÎnAltilio T, Shirley OG.Oxford Textbook of Palliative Social Work. New
York:Oxford University Press. 2011.
6. McSherrey M, Kehoe K Carroll, Kang J, Rouke M. Pschyosocial and spiritua l needs of
childreen living with a life -limiting illness. Pediatric Clinics of North America. 2007.
7. Meier DE, Beresford L. Social workers advocate for a seat at palliative care table. Journal at
Palliative
Medicine 2008;11(1):10 -14. ÎnAltilio T, Shir ley OG.Oxford Textbook of Palliative Social Work.
New York :OxfordUniversity Press. 2011.
8. ORDIN nr. 73 din 17 februarie 2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea
de servicii sociale, încheiat de furnizorii de servicii sociale, acre ditați conform legii, cu beneficiarii
de servicii sociale. Emitent: Ministerul muncii, solidarității și familiei, publicat în:
Monitoruloficial nr. 176 din 1 martie 2005
 Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilulului;
 Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției;
 Hotărârea nr. 1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționare a Comisiei
pentru Protecția Copilului;

101
 Hotărârea nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul -cadru de organizare și
funcționare al e Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului;
 Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat, modificată și completată ulterior ;
 Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale.
 H.G.R. nr. 1438/2004 pentru a probarea Regulamentelor -cadru de organizare și funcționare
a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa, precum și a celor de protecție specială
a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi ;
 Ordinul nr. 286/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea Planului
de servicii și a Normelor metodologice privind întocmirea Planului individualizat de protecție;
 Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protecției copilului ;
 Legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice cu modificările și
completările ulterioare;
 H.G .268/ 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
nr. 448/ 2006;