Privind Analiza Economico Financiara In Cadrul Societatii S.c. Minerva S.a

PRIVIND ANALIZA ECONOMICO- FINANCIARĂ ÎN CADRUL SOCIETĂȚII S.C. MINERVA S.A.

CUPRINS

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ

1.1. Analiza de ansamblu a poziției financiare

1.2. Dinamica activelor

1.3. Dinamica datoriilor

1.4. Dinamica capitalurilor proprii

1.5. Structurile poziției financiare

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA GENERALĂ A ACTIVITAȚII ECONOMICE A S.C. MINERVA S.A.

2.1. Descrierea activității societății Minerva S.A.

2.2. Structura organizatorică si managementul SC Minerva SA

2.3. Funcția financiar contabilă

2.4. Principalii indicatori economico-financiari ai SC Minerva SA

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ECONOMICO- FINANCIARĂ ÎN CADRUL SOCIETĂȚII S.C. MINERVA S.A.

3.1.Analiza vitezei de rotație a activelor

3.2. Analiza vitezei de rotație a activelor fixe

3.3. Analiza factorială a vitezei de rotație a stocurilor

3.4. Analiza perioadei de încasare a creanțelor

3.5. Analiza ciclului de exploatare

3.6. Analiza lichiditatii si solvabilitatii financiare la SC Minerva SA

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND ANALIZA FINANCIARĂ

1.1. Analiza de ansamblu a poziției financiare

In procesul cunoasterii, o metoda de cercetare indispensabila o reprezinta analiza, prin intermediul careia se creaza nu numai posibilitatea cercetarii lucrurilor si a fenomenelor, ci se descopera structura se verifica si se stabilesc legaturile de cauzalitate, factorii care le genereaza si se pot lua decizii pentru activitatile viitoare. In toate domeniile stiintei, analiza joaca rolul unui mijloc necesar cunoasterii ca metoda de cercetare.Diagnosticul financiar consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permit aprecierea situatiei financiare si a performantelor unei intreprinderi.
Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situatia financiara a intreprinderii. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de mentinere si dezvoltare in mediul specific economiei locale. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta in oferirea de informatii financiare atat celor din interiorul intreprinderii, cat si celor interesati din afara acesteia.
Cand problema diagnosticului este pusa din interiorul intreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conducatorii, actionarii actuali sau salariatii. Obiectivul urmarit in acest caz este de a detecta eventuale situatii de dezechilibru financiar si de a adopta noi decizii de gestionare a intreprinderii.Aceste decizii se bazeaza pe identificarea originii si cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de alta parte, pe stabilirea masurilor de remediere a dezechilibrelor.
Cand problema este pusa din exteriorul intreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analistii financiari, actionarii potentiali, organisme bancare si financiare sau chiar statul. Obiectivul urmarit este capacitatea financiara intreprinderii de a genera profit, capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii), precum si valoarea intreprinderii. De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite intreprinderilor (in special bancile), fie pentru luarea deciziilor de patrundere in capitalul unei intreprinderi (actionarii potentiali sau alte intreprinderi).Atat analiza pe plan intern cat si cea externa au ca obiectiv aprecierea performantelor intreprinderii si a riscurilor la care aceasta este pusa si urmaresc: analiza rentabilitatii; analiza riscului si analiza valorii intreprinderii. De obicei, diagnosticul este efectuat numai in caz de grave dificultati sau cand cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele inregistrate de intreprindere sau de desfasurarea evenimentelor, elaborarea unui diagnostic financiar trebuie sa aiba loc periodic. Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a intreprinderii.
De cele mai multe ori informatiile diagnosticului financiar trebuie completate cu informatii referitoare la mediul extern al intreprinderii (starea economiei, a sectorului de activitate), informatii referitoare la potentialul tehnic si uman, potential comercial si juridic, managementul intreprinderii (informatii dependente de intreprinderi). Toate aceste elemente influenteaza performantele financiare ale intreprinderii determinand, in final, competitivitatea acesteia.
Acest studiu isi propune sa realizeze o prezentare generala a societatii SC Minerva S.A., precum si o analiza a diagnosticului financiar a acestei sociatati.

Standardele nationale de contabilitate mentionează faptul că într-un raport separat de situațiile financiare (bilantul,contul de profit si pierdere, modificarile de capital, situatia fluxurilor de numerar, politicile contabile si notele explicative),analiza financiara descrie și explică caracteristicile principale ale performanței financiare si poziției financiare a unei intreprinderi .Un astfel de raport include o analiză a mai multor aspecte legate de :

-principalii factori si influențele care determină performanața firmei, inclusiv modificările de mediu privind clienții, furnizorii respectiv concurenții ;

-sursele de finantare proprii și străine, politica de îndatorare si gestionare a riscului financiar ;

– resursele intreprinderii a căror valoare nu este reflectată in bilant conform IAS-urilor ;

Astfel , in sensul acestor prevederi , analiza financiara vizeaza :

-analiza pozitiei financiare pe baza bilantului ;

-analiza performantei financiare pe baza contului de profit si pierdere ;

-analiza modificarilor pozitiei financiare , pe baza fluxului de trezorerie ;

-analiza politicii de gestionare a riscului .

Structura bilantului pune in evidență activele, datoriile si capitalul propriu, precum și relatiile dintre acestea , respectiv pozitia financiara .

Analiza pozitiei financiare se bazeaza pe datele din bilant si cuprinde :

-analiza activelor si pasivelor ;

-analiza structurii financiare a activelor , a datoriilor si capitalului firmei ;

-analiza lichiditatii si solvabilitatii –exprimate prin calcularea ratelor acestora ;

Analiza pozitiei financiare se realizeaza :

-prin modificare relativă care se bazeaza pe indici si in care posturile din bilant sunt exprimate sub forma de modificari procentuale fata de valoarea aceleiasi poziții a unui an de baza considerat egal cu 100% sau succesiv fata de perioada precedentă ;

-static sau pe verticala care se bazeaza pe ponderi .

Analiza bilanțului trebuie să acopere trei aspecte importante: mărimea, profitabilitatea și solvabilitatea societății. Bilanțul reprezintă o imagine a activității economice-financiare și de finanțare a unei firme,a unei afaceri la un moment dat, o imagine statică a activelor și pasivelor societății.

Dacă vrem să facem o analiză a bilanțului trebuie să ne axăm asupra activelor și pasivelor patrimoniale, precum și asupra capacității societății de a reacționa la fluctuații neașteptate ale fluxurilor viitoare de numerar. Analiza structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor bilanțului atât în activul cât și în pasivul acestuia prin prisma marimii și al ponderii acestora în poziția financiară a societății comerciale.

Asupra structurii financiare a întreprinderii acționează o serie de factori legați de :

– natura activității ( intensitatea capitalizării ,durata de viață a imobilizărilor corporale ,viteza de depreciere a acestora prin regimul de amortizare ) ;

– opțiunile tactice și strategice ale unității ;

– relațiile cu furnizorii respectiv clientii externi ( practicile acestora în legatura cu vanzarea respectiv achizitiile de bunuri , condițiile de plată respective de incasare ) ;

– mărimea întreprinderii ;

– conjunctura economico-socială și legislativă.

1.2. Dinamica activelor

Activul bilanțier cuprinde urmatoarele grupe :

1.-active imobilizate ;

2.-active circulante ;

3.-cheltuieli in avans ;

1. Activele imobilizate reprezintă bunuri și valori de orice natură mobile sau imobile corporale sau necorporale ,achiziționate de la terti sau create în regie proprie de unitatea patrimonială și care intră in patrimoniul societatii pe diferite cai ( investitii , donatii , aport in natura , etc. ) .

Din punct de vedere financiar,activele imobilizate participa la mai multe cicluri de productie,se uzeaza treptat prin amortizare.

Din punct de vedere al continutului lor material , activele imobilizate , se grupeaza in :

a) imobilizări necorporale – active nemonetare fara substanta fizica, detinute pentru utilizarea in productie sau pentru furnizarea de bunuri si servicii, pentru a fi inchiriate sau in scopuri administrative . Un activ necorporal este recunoscut ca activ daca este probabila o intrare de beneficii economice viitoare atribuite acelui activ si costul sau poate fi evaluat credibil . Imobilizarile necorporale se structureaza in :

– cheltuieli de constituire a societatii ;

– cheltuieli de dezvoltare;

– concesiuni,brevete,licențe,mărci comerciale și alte drepturi și valori similare;

– fond comercial;

– alte imobilizări necorporale.

b) imobilizări corporale – formeaza componenta productiva a unei societati . Conform prevederilor legale imobilizarile corporale indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii :

-sunt in proprietatea societatii in scopul utilizarii in productia proprie sau pentru a fi inchiriate ;

-se utilizeaza pe o perioada mai mare de un an;

-valoarea minima trebuie sa fie mai mare de 15 milioane lei ;

c)imobilizări financiare ,denumite și investiții financiare ,cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societăți sub forma :

– valoarea titlurilor de participare deținute la filiale din cadrul grupului;

– valoarea creantelor asupra asupra societatilor din cadrul grupului ;

– valoarea titlurilor sub formă de interese de participare;

– titluri detinute ca imobilizari ;

-creanțe din interese de participare ;

– alte creante ;

– active proprii ;

2. Activele circulante constutie o componenta a elementelor de activ , legate nemijlocit de un singur ciclu de exploatare.De aici si viteza de transformare este mai rapida decat in cazul imobilizari lor necorporale .

Din punct de vedere financiar accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante inseamnă de fapt crearea premiselor necesare sporirii capacitatii de autofinantare a activitatii productive . Un activ este considerat circulant daca :

– este achizitionat sau produs pentru consumul propriu sau in scopul comercializarii si ar trebui realizat in termen de 12 luni de la data bilantului ;

-este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare ;

Activele circulante cuprind :

-stocuri – detinute sub forma materiilor prime , materialelor , altor consumabile necesare

procesului de productie ; mai pot fi in curs de executie sau detinute pentru a fi vindute .In cadrul stocurilor se mai includ produse finite si marfuri , avansuri pentru cumparari de stocuri .

-creante ;

-investitii financiare pe termen scurt ;

-casa si conturi la banci ;

3. Cheltuielile in avans –reprezinta acele cheltuieli care se platesc in exercitiul curent , dar se refera la un exercitiu financiar viitor cand urmeaza a fi incluse in costuri.Sporirea volumului acestor cheltuieli semnifica o directionare a surplusului monetar spre obtinerea unor beneficii viitoare .

1.3. Dinamica datoriilor

Pasivul prin compoziția sa evidențiază modul de finanțare a bunurilor economice și gradul de exigibilitate al surselor de finanțare. Pentru procurarea bunurilor economice o societate folosește finanțarea proprie și cea străină. Finanțarea proprie este făcută de titularul de patrimoniu prin contribuția sa la capitalul social ,prin autofinanțare (capitalizarea profitului).

Finanțarea străină a activului este asigurată prin credite bancare, credite comerciale, cumpărări de obstocurilor se mai includ produse finite si marfuri , avansuri pentru cumparari de stocuri .

-creante ;

-investitii financiare pe termen scurt ;

-casa si conturi la banci ;

3. Cheltuielile in avans –reprezinta acele cheltuieli care se platesc in exercitiul curent , dar se refera la un exercitiu financiar viitor cand urmeaza a fi incluse in costuri.Sporirea volumului acestor cheltuieli semnifica o directionare a surplusului monetar spre obtinerea unor beneficii viitoare .

1.3. Dinamica datoriilor

Pasivul prin compoziția sa evidențiază modul de finanțare a bunurilor economice și gradul de exigibilitate al surselor de finanțare. Pentru procurarea bunurilor economice o societate folosește finanțarea proprie și cea străină. Finanțarea proprie este făcută de titularul de patrimoniu prin contribuția sa la capitalul social ,prin autofinanțare (capitalizarea profitului).

Finanțarea străină a activului este asigurată prin credite bancare, credite comerciale, cumpărări de obligațiuni și alte datorii în curs de decontare. Exigibilitatea surselor de finanțare se referă la termenul lor de decontare. Acest termen în cazul capitalului propriu operează în momentul lichidării patrimoniului (în cazul provizioanelor) pe o perioadă mai mare de un an, iar pentru datorii, termenul de scadență poate fi mai mre sau mai mic decât anul financiar.

1.4. Dinamica capitalurilor proprii

Diferenta intre activele si datoriile unei intreprinderi reprezinta fondurile sale proprii. Fondurile proprii se structureaza in urmatoarele elemente :

-capital

-prime de capital

-rezerve din reevaluare

-rezerve

-rezultatul reportat

-rezultatul exercitiului

Capitalul unei firme se structureaza in capital social subscris si/sau varsat functie de forma juridica a unitatii .Capitalul social cuprinde aportul pe care actionarii sau asiciatii l-au adus in societate la constituirea acesteia . Conform prevederilor legale capitalul social al societatilor cu raspundere limitata este de 200 lei , iar al celor pe actiuni de 90.000 lei .Capitalul social este divizat in parti sociale sau actiuni si poate fi modificat prin hotariri ale adunarilor generale a actionarilor sau asociatilor .

Primele de capital pot fi de emisiune , aport , fuziune si conversie , rezultand din operatii de crestere a capitalului .

Rezerve constituie o parte a capitalurilor proprii formata din profitul brut sau net repartizat la sfarsitul exercitiului financiar . Acestea se impart in rezerve legale , statutare si alte rezerve .

Rezultatul reportat se refera fie la pierderea inregistrata in exercitiul financiar precedent , fie la profitul amanat la repartizare conform hotaririi adunarii generale a actionarilor .

Rezultatul exercitiului poate fi profit net sau pierdere totala cauzata de efectuarea unor cheltuieli peste nivelul veniturilor totale .

1.5. Structurile poziției financiare

Ratele reprezintă instrumente utile de analiză ce sintetizează un volum mare de date într-o formă mai ușor de înțeles , de interpretat și de comparat. Ele reprezintă însă anumite limite care trebuie analizate pentru fiecare caz în parte. La compararea ratelor din perioade diferite trebuie avute în vedere și condițiile diferite de la o perioadă la alta ,de impactul avut, de modificările respective asupra declarațiilor financiare cum ar fi : modificarea condițiilor economice ,a procesului ,a diferitelor linii de producție sau a piețelor geografice deservite.

Ratele nu reprezintă finalul analizei și nu indică prin ele însele elementele pozitive sau negative ale modului de funcționare sau ale managementului societății. Ratele arată doar zonele care necesită o investigare suplimentară. Ratele extrase din declarațiile financiare trebuie combinate cu investigarea altor factori înainte să se tragă concluziile valabile și să se facă recomandări pentru măsurile ce trebuie luate.

Constatarea cu privire la faptul că un anumit indice este prea ridicat , prea scăzut sau corespunzător depinde de perspectiva analistului și de tipul de activitate al societății și al ramurii și de strategia competitivă. Obiectivul analizării variației ratelor constă în determinarea cauzelor și a efectelor acestora asupra capacității societății de a-și rambursa datoria.

O singură rată sau chiar mai multe pot induce în eroare dar combinate insă cu alte date despre managementul societății și despre condițiile economice ,analiza ratelor poate construi o imagine clară. Constatarea referitoare la faptul că valoarea unui anumit indice este prea ridicată ,prea scăzută sau corespunzătoare depinde de criterii ce țin de analist și de activitatea societății , ramurii și strategiei competitive. Trebuie studiate variațiile suferite de respectivele rate pe parcursul unei perioade de timp pentru a se determina schimbările din funcționarea societății și posibilul lor impact asupra bonității societății.

În cazul în care indicele unei societăți diferă semnificativ de norma pe ramură trebuie cercetat motivul pentru a se evalua efectul asupra bonității societății analizate.

Analiza activelor cu ajutorul ratelor de structura

Ratele de structura ale activelor se grupeaza in :

-rata generala a imobilizarilor ;

-rata generala a activelor circulante care se descompune in : rata stocurilor, rata creantelor si rata trezoreriei ( rata investiilor finanaciare pe termen scurt si rata sumelor aflate in casa si conturile bancare ale societatii ) ;

a. Rata activelor imobilizate -evidentiaza ponderea imobilizarilor in totalul activelor unei intreprinderi ;

Ri=Ai/At x 100 = (An + Ac + Af)/ At x 100

Unde :

Ai-valoarea netă a activelor imobilizate ;

An-active imobilizate necorporale ;

Ac-active imobilizate corporale ;

Af-active imobilizate financiare ;

At -activul total.

Rata imobilizarilor se descompune in trei segmente :

Rata imobilizarilor necorporale (Rin ) – exprima ponderea pe care aceasta categorie de active o detine in totalul imobilizarilor . Sporirea indicatorului inseamna o expansiune economica , o perfectionare a sistemului informational economic .

Rata imobilizarilor corporale (Ric ) – evidentiaza ponderea pe care valoarea net contabila a acestei categorii o detine in totalul imobilizarilor . Cresterea ratei constituie principala angajare de noi credite comerciale ,iar scaderea ratei inseamna o restringere a gajului comercial .

Rata imobilizarilor financiare (Rif) – pune in evidenta ponderea pe care relatiile financiar

patrimoniale externe le au in total activ imobilizat . Sporirea indicatorului inseamna o expansiune a mecanismelor financiare cu terte firme , iar scaderea ratei inseamna neangajarea firmei in operatiuni de capital .

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA GENERALĂ A ACTIVITAȚII ECONOMICE A S.C. MINERVA S.A.

2.1. Descrierea activității societății Minerva S.A.

Societatea comercială “ Minerva ” SA cu sediul în Tecuci , str. Crizantemelor nr. 25 cu numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J01/1907/1991, codul unic R 1772078,are contul curent deschis la Banca Comerciala Romana SA , Sucursala Tecuci. Societatea comerciala SC „ Minerva „ SA este o societate pe actiuni cu un capital social varsat in suma de 170.200 lei .

Obiectul principal de activitate al societatii este : productie tricotaje .

Afacerea a fost lansata in anul 1991 printr-o societate pe actiuni care avea ca obiect de activitate fabricarea articolelor tricotate cu traditie in domeniu .

Societatea detine in patrimoniul sau constructii cu o suprafata desfasurata de 20500 mp. si o suprafata de totala de teren de 35.000 mp, suprafata incintei fiind ocupata de cladiri si constructii speciale, drumuri si platforme auto, spatii verzi si imprejmuiri.

Constructiile sunt destinate compartimentelor de productie, depozitare, auxiliare, administrative, sociale precum si asigurarea cu utilitati a acestora. Cladirile sunt realizate in conformitate cu cerintele tehnologice si functionale impuse unor astfel de constructii ce sun destinate activitatilor de productie, cu finisaje si dotari, cu instalatii specifice.

Echipamentele de productie existente in societate sunt :

– utilaje tehnologice specifice realizarii ciorapilor din bumbac si tip bumbac astfel : masini de bobinat, masini de tricotat de ultima generatie, masini de incheiat, masini de cusut-surfilat etc.

– utilaje pentru finisajul chimic : tamburi de vopsit, centrifuga, uscator rotativ, aparate vopsit, masini de termofixat etc.

Ca urmare a cererii pe piata externa a produselor sale de buna calitate , a facut ca societatea sa se gandeasca la achizitionarea celor mai noi tipuri de masini de tricotat. Au fost importate utilaje din Italia de la firma Matec S.A. masini elecronice de tricotat Matec-Tenco New. Productia realizata de S.C. Minerva S.A. cuprinde colectii in serii mari de produse (ciorapi si dresuri) pentru femei, barbati si copii.

In cursul anului 2012 structura sortimentala a fost foarte variata, producandu-se peste 80 de modele in functie de cerintele partenerilor externi si interni.

Societatea a participat la targuri si expozitii interne une au fost incheiate contracte cu numerosi parteneri din tara si din afara.

Pentru anul 2013 S.C. Minerva S.A. si-a propus continuarea procesului de retehnologizare a unitatii si largirea gamei sotimentale la marfurile produse si comercializate de aceasta.

S.C. Minerva S.A. are incheiate contracte comerciale si comenzi in suma de peste 120.000 lei. Cele mai importante contracte comerciale sunt cele incheiate cu: S.C. Danirox Bucuresti ;S.C. Geograd Bucuresti;S.C. Mara Bucuresti ; S.C. Pamira Sibiu ; S.C. Necor Bucuresti ; S.C. Simples Sebes ; S.C. Erna Pitesti ; S.C. Gigantos Timisoara ; S.C. Orhideea Bucuresti .

Pentru urmatorii 3-5 ani societatea si-a propus :

– consolidarea si dezvoltarea afacerii pe linia productiva si de comercializare a productiei prin activitatea de export;

– mentinerea unui nivel tehnologic competitiv la standardele care sa asigure o eficienta sporita a productiei si retehnologizare ;

– largirea pietei de desfacere la intern si gasirea unor noi parteneri externi;

– perfectionarea personalulului angajat pentru a asigura calitatea produselor .

Furnizorii :

Societatea se aprovizioneaza cu materie prima de la societatile producatoare din marile orase ale tarii , cele mai importante fiind : Bucuresti , Iasi , Odorheiu Secuiesc , iar din strainatate : Elvetia, Austria, Germania si Italia.

Clientii :

Produsele obtinute de societate sunt comercializate atat pe piata interna cat si pe piata externa. Produsele realizate de SC Minerva SA se adreseaza tuturor categoriilor de cumparatori, satisfacand astfel toate cerintele de performanta calitativa.

Concurentii societatii pe acest segment de piata sunt : S.C. Mondex Sibiu, S.C. Elca Campina, S.C. Cifa Timisoara.

Analiza economico-financiară a societății Minerva SA se prezintă ca un studiu metodologic al situației și evoluției societății, sub aspectul structurii economico-financiare și a rentabilității, plecând de la bilanț și contul de profit și pierdere.

2.2. Structura organizatorică si managementul SC Minerva SA

Pentru desfășurarea activității și realizarea unei conduceri eficiente organigrama societății se prezintă ca un ansamblu de compartimente, funcții de conducere și relații ierarhice între ele, care constituie forma de organizare a acesteia.

Principalele funcțiuni ale agentului economic, desprinse din structura organizatorică sunt:

– functia de producție

– functia comercială

– functia de personal

– functia financiar contabilă.

În structura organizatorică a societății S.C. Minerva S.A. legătura dintre compartimentele funcționale a fost stabilită în funcție de importanța acestora, frecvența legăturilor între ele, autonomia funcțională și nivelul de specializare al sefilor și atribuțiilor din fisa postului.

Structura actionariatului conform ultimului certificat eliberat de Oficiul Registrului Comertului este urmatoarea:

-Duca Vicentiu – 0,4662%

-Iurea Ilie – 0,2447%

-Mardare Elisabeta – 0,2152%

-Ispas Ionut – 0,2165%

-Toderita Camelia – 0,2140%

-Actionari persoane fizice – 98,6735%

Ponderea actionarilor in capitalul societatii Minerva SA

Conducerea societatii este asigurata de Consiliul de administratie format din : 5 membrii din care un comitet director format din 4 directori din care 1 director general si 3 directori de directie (tehnic, comercial, si economic), respectiv:

– Duca Vicentiu – director general, cu o vechime de 30 ani in S.C. Minerva S.A., din care 10 ani in functia de director general;

– Mardare Elisabeta – director economic, 15 ani in functia de director economic;

– Ispas Ionut – director comercial, 10 ani in functia de director comercial;

– Toderita Camelia – director tehnic, 8 ani in functia de director tehnic.

Membrii Consiliului de Administratie au cel mai mare procent din actiunile SC Minerva SA . Membrii Consiliului de Administratie si Comitetului Director au o foarte buna moralitate,disciplina,conduit profesională verificată si apreciată de actionari in perioada ultimilor ani. Pregatirea profesionala a tuturor acestora este corespunzatoare functiei ocupate, toti avand experienta in ramura tricotajelor .

Prin imputernicirea CA, conducerea si angajarea societatii in toate actiunile (inclusiv în relatia cu banca) este asigurata de d-nul Duca Vicentiu – director general si d-na Mardare Elisabeta – director economic.

Personalul societatii este format din 850 angajati, cu carte de munca pe perioada nedeterminata, din care :

-personal de conducere – 15;

-personal administrativ si de specialitate 60 ;

-personal productiv 775 din care : – direct productivi 577;

– indirect productiv 190;

– personal auxiliar 8.

Conducerea societatii este preocupată permanent de perfectionarea personalului, in special al managerilor si a angajatilor – cheie si are elaborate politici de motivare,stimulare si recompensare a personalului precum si de securitate și protecție a muncii.

2.3. Funcția financiar contabilă

Această funcție ocupă un rol important în procesul managerial ,datorată atât rolului în luarea și fundamentarea deciziilor directorului general ,cât și a faptului că întocmește situațiile financiare la un moment dat. În cadrul politicii financiare biroul financiar contabil realizează activități de previzionare financiară și de urmărire a îndeplinirii indicatorilor economico-financiari , întocmește documente financiare pentru obținerea fondurilor cu caracter rambursabil sau nerambursabil necesare desfășurării activității de producție și comercializare, exercită controlul financiar preventiv și efectuează analize economice și financiare.

Compartimentul de contabilitate realizează activități de recunoaștere ,gestiune și de control al patrimoniului asigurând:

– înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și a rezultatelor obținute, relațiile societății cu clienții, asociații, furnizorii ,organele fiscale, etc.

– controlul operațiilor economico-financiare efectuate, precum și controlul exactității datelor contabile furnizate;

– întocmirea balanțelor de verificare lunare și a bilanțului contabil.

Principalele sarcini ale serviciului financiar-contabil sunt următoarele:

– asigurarea organizării evidenței contabile a valorilor materiale și bănești din patrimoniul firmei;

– asigurarea efectuării corecte ,legale și la timp a înregistrărilor contabile privind:

– imobilizările;

– activele circulante;

– mijloacele bănești și împrumuturile bancare;

– datoriile și creanțele;

– celtuielile de producție și de circulație;

– calculația costurilor;

– investițiile;

– rezultatele financiare.

2.4. Principalii indicatori economico-financiari ai SC Minerva SA

Situatia activelor se prezintă ăn tabelul de mai jos:

Tabel nr.1 Situatia activelor totale pe cei trei ani

Figura nr. 1 Evolutia activelor totale pe cei trei ani

Tabel nr.2 Ratele de structură ale activelor imobilizate

Tabel nr.3 Evoluția ratelor de structură ale imobilizărilor

Evoluția imobilizărilor

Figura nr. 2 Evolutia activelor imobilizate pe cei trei ani

Modificari absolute privind evolutia activelor imobilizate corporal, necorporal si financiar.

Active imobilizate 2011-2010

∆(2011-2010)= 5506453-747147=4759306

2012-2011

∆(2012-2011)= 6148450-5506453=641997

Necorporale 2011-2010

∆(2011-2010)= 65000

∆(2012-2011)=0

Corporale 2011-2010

∆(2011-2010)= 5441453-747147=4694306

∆(2012-2011)= 6148450-5441453=706997

Ponderile activelor imobilizate in totalul activelor patrimoniale.

2010

Ri= Ai/Atx100=747147/1568762×100=47,62%

Rin= An/At x100=0

Ric= Ac/At x100=747147/1568762×100=47,62%

Rif= Af/At x100=0

2011

Ri= Ai/Atx100=5506453/6770223×100=80%

Rin= An/At x100=65000/6770223×100=0,1%

Ric= Ac/At x100=5441453/6770223×100=79,9%

Rif= Af/At x100=0

2012

Ri= Ai/Atx100=6148450/8444433×100=73%

Rin= An/At x100=0

Ric= Ac/At x100=6148450/8444433×100=73%

Rif= Af/At x100=0

Tabel nr.4 Ponderile activelor imobilizate in totalul activelor patrimoniale

Ponderea activelor imobilizate a crescut de la 48% în anul 2010 la 81% în anul 2011 iar în anul 2012 ajungând la 73%.

Rata imobilizărilor necorporale este nesemnificativă ea se regăsește doar în anul 2011 în pondere de 0.1%.

Rata imobilizărilor corporale cunoaște o importantă creștere în anul 2011 față de anul 2010 , respectiv de la 48% la 80%,iar în anul 2011 are o ușoară scădere față de anul 2012 ajungând la 73%.

Rata imobilizărilor financiare este nematerializată deoarece societatea nu deține imobilizări financiare.

b.Rata activelor circulante -reprezintă ponderea activelor circulante în totalul activelor societății .

Rac = Ac/At

O crestere a indicatorului comparativ cu inceputul exercitiului financiar poate sa insemne fie o incetinire a procesului productiv , fie o accelerare a vanzarilor prin acordarea unui credit comercial pe o perioada mai indelungata partenerilor .In vederea identificarii cauzelor , se impune o adancire a analizei indicatorului pe componentele sale si anume :

-rata stocurilor (Rs ) – se calculeaza ca raport procentual intre stocurile existente la un moment dat si activele totale ale acesteia .

Rata stocului se analizeaza pe componente astfel : rata stocului de materii prime , materiale consumabile (RsMP) , rata stocului de productie in curs (RsPCE) , rata stocului de produse finite si marfuri (RsPF), rata avansurilor pentru cumparari de stocuri (RAs) .

-rata creantelor (RCR)-se calculeaza ca raport procentual intre creantele neincasate si activele totale existente la acea data .

-rata trezoreriei (RTR)-se determina ca raport procentual intre disponibilitatile banesti existente la un moment dat si investitiile financiare pe termen scurt si activele totale ale societati

Tabel nr. 5 Ratele de structură ale activelor circulante

Tabel nr. 6 Rate de structură

Figura nr. 3 Evolutia activelor circulante pe cei trei ani

2010

Rac= Ac/At=821615/1568762=0.52

Rs= Stocuri/At=694519/1568762=0.44

RCR= CR/At=117606/1568762=0.07

RD= D/At=9490/1568762=0.01

2011

Rac= Ac/At=1328770/6770223=0.19

Rs= Stocuri/At=1036114/6770223=0.15

RCR= CR/At=271555/6770223=0.03

RD= D/At=21101/6770223=0.01

2012

Rac= Ac/At=2295983/8444433=0.27

Rs= Stocuri/At=1473522/8444433=0.17

RCR= CR/At=802250/8444433=0.09

RD= D/At=20211/8444433=0.01

Rata stocurilor a avut o evoluție pozitivă ,deși ca volum stocurile au crescut cu aproximativ 49% în anul 2011 față de anul 2010 și în anul 2012 cu 42% față de anul 2011 ,iar ratele au scăzut în anul 2011 cu 190% față de anul 2010 și în anul 2012 se observă o ușoară creștere cu 13% față de anul 2010. Aceasta se datorează creșterii semnificative a activelor totale ale societății respectiv achiziționarea utilajelor necesare procesului de producție.

Celelalte rate sunt nesemnificative în anii 2010 și 2011 , dar în anul 2012 are un procent mai mare rata creanțelor care este influențată de vânzarea crescută în luna decembrie și unii clienți au fost încasați în ianuarie 2013.

Din analiza ponderilor ratelor activelor circulante se observă o scădere semnificativă în anul 2011 față de anul 2010 și în anul 2012 se înregistrează o ușoară creștere.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA ECONOMICO- FINANCIARĂ ÎN CADRUL SOCIETĂȚII S.C. MINERVA S.A.

3.1.Analiza vitezei de rotație a activelor

Ciclul de conversie al activelor este folosit ca un cadru necesar înțelegerii și analizei riscurilor și oportunităților unei afaceri. Cheia eficienței unei afaceri este finalizarea în mod continuu a ciclurilor succesive de conversie a activelor. Următoarele elemente sunt factori determinanți pentru evaluarea eficienței cu care o societate își administrează stocurile, creanțele și activele fixe ,active care pot genera numerar pentru societate. Global, gestionarea activelor poate fi sintetizată prin evaluarea ratei de rotație a activelor.

Indicatorul se determină ca un raport între totalul vânzărilor și totalul activelor.

Acest indicator îndeplinește următoarele funcții :

măsoară eficiența în generarea vânzărilor prin investiția în active : unitatea din vânzări generată de fiecare unitate investită în active;

pentru fiecare unitate investită în active ,firma obține x unități de vânzări;

sintetizează partea stângă a bilanțului ,reprezentând investiția minimă în stocuri ,datorii și active pentru a genera vânzări maxime ,fiind totodată un indicator al eficienței;

măsură a gradului de utilizare a capitalului ,astfel o rotație lentă a stocurilor semnifică o afacere cu capital intensiv ,în timp ce o rotație rapidă ,reciproca. Cu cât sunt mai mari investițiile în active imobilizate, cu atât va fi mai lentă rotația ,aceasta dat fiind faptul că ,de obicei ,imobilizările se înlocuiesc o dată pe an. Gradul de angajare a capitalului poate compensa efectul unui ciclu scurt de producție sau de conversie a activelor ,dar datorită volumului crescut de investiții de capital ,viteza de rotație a activelor va fi scăzută;

o viteză de rotație sub medie aferentă unei activități cu capital intensiv nu este neapărat considerată un efect negativ ,pentru că ar putea corespunde capacității conducerii de a stabili o rată a profitului mai mare decât cea a concurenților;

natura produselor firmei și strategia sa de piață sunt factori determinanți ai vitezei de rotație a activelor. Seriozitatea și creativitatea de care conducerea dă dovadă în controlul activelor este vitală. Când tehnologia de producție este similară printre competitori ,modul de efectuare al controlului activelor este decisiv pentru succes și eșec;

controlul activelor circulante este un proces deosebit de important ;dacă ele reprezintă un procent mare din total activ ,chiar și mici deficiențe în managementul acestora pot afecta semnificativ finanțele companiei;

când activele circulante variază în aceeași direcție cu vânzările, firma este atractivă pentru creditori. Ea își creează singură lichiditățile necesare ,în sensul că modul în care banii sunt utilizați creează și sursa de rambursare a acestora;

s-ar putea deteriora pe termen scurt ,dacă compania înregistrează un volum important de înlocuiri a mijloacelor amortizate cu echipament nou;

pentru o anumită societate ,viteza de rotație a activelor depinde de durata ciclului de producție și de caracterul producției ,cât și de gradul de utilizare a capitalului. O firmă cu ciclu scurt de producție ar trebui să fie caracterizată de o rotație mai rapidă a activelor decât una cu ciclu lung de producție;

dacă produsul este perisabil ,se presupune a se înregistra o viteză mai mare de rotație a activelor;

variațiile vitezei de rotație a activelor trebuie analizate pentru fiecare componentă a gamei de active de care dispune o societate.

Tabel nr. 7 Viteza de rotatie a activelor

În anul 2010 :

Vra = totalul vânzărilor / totalul activelor =11698669/1568762 = 7.46 rotații

În anul 2011 :

Vra = totalul vânzărilor / totalul activelor = 15029444/6835223=2.20 rotații

În anul 2012:

Vra = totalul vânzărilor / totalul activelor =27288485/8444433 = 3.23 rotații

Vra-viteza de rotatie a activelor

În anul 2010 societatea are o viteză de rotație a activelor destul de bună ,iar în anul 2011 scade de 3.3 ori datorită retehnologizării firmei și începerii unei noi activități de producție care necesită un ciclu de producție mai lung . În anul 2012 are loc o creștere de 1.5 ori față de anul 2011 aceasta se datorează și faptului că vânzările aproape s-au dublat în acest an.

În anul 2012 societatea s-a axat pe implantarea de noi modele de fabricație competitive pe piața externă .Această scădere a vitezei de rotație în anul 2011 poate fi explicată și prin faptul că firma urmărește îmbunătățirea calității și nu a cantității produselor pe care le fabrică. Fiind o măsură a gradului de utilizare a capitalului ,o rotație în scădere a stocurilor semnifică o afacere cu capital intensiv, o creștere a investițiilor în active imobilizate.

Eficiența este definită ca obținerea unui venit maxim din investițiile în active. În ceea ce privește activele circulante , aceasta presupune menținerea lor la un nivel cât mai scăzut posibil dar care va permite atingerea unui anumit nivel al vânzărilor. Pentru activele circulante principala preocupare este lichiditatea acestora ,cu alte cuvinte, cât de repede poate fi transformat un activ circulant în numerar. În evaluarea activelor imobilizate ,este importantă examinarea eficienței cu care utilajele și echipamentele transformă materia primă în produse finite. În general ,cu cât o companie imobilizează mai puține fonduri în activele necesare producerii unei anumite cantități de bunuri și servicii și generării de venituri și profit ,cu atât ea își gestionează mai eficient investițiile în active. Totuși ,natura afacerii și a ciclului de conversie a activelor determină intr-o oarecare măsură volumul investițiilor în active. De aceea ,comensurarea eficienței utilizării activelor are sens numai dacă se ține cont de cerințele specifice industriei sau afacerii.

3.2. Analiza vitezei de rotație a activelor fixe

Indicatorul îndeplinește următoarele funcții :

pentru fiecare unitate investită în echipamentul de producție și instalațiile tehnologice, societatea generează un anumit număr de vânzări.

analiza vitezei de rotație a activelor fixe ajută la stabilirea proporționalității investițiilor în echipamentul de producție și instalații tehnologice.

reflectă gradul de angajare a capitalului în afacere.

variațiile în timp ale ratei oferă informații asupra eficienței cu care conducerea utilizează activele fixe.

dacă rata este mai mică decât standardul pe industrie ,societatea fie folosește capitalul mai intensiv decât concurenții săi ,fie dă dovadă de ineficiență în utilizarea activelor fixe.

dimensiunea fabricii și valoarea echipamentelor absolut necesare funcționării societății depind în ultimă instanță ,de tipul bunurilor produse ,de gradul prelucrării lor sau de mărimea serviciilor folosite.

in general între mijloacele fixe și valoarea adăugată există o relație directă ; excepția apare în cazul în care compania închiriază toate sau o parte importantă din mijloacele sale fixe.

Din moment ce valoarea bunurilor închiriate și obligațiile ce decurg din închirierea lor nu apar în bilanțul companiei ,chiar dacă sunt leasing-uri de exploatare sau financiare, trebuie examinat cu atenție mare contul activelor fixe, înainte de evaluarea eficienței cu care compania folosește aceste mijloace fixe.

Tabel nr. 8 Situația cifrei de afaceri

Figura nr. 4 Evolutia activelor fixe nete

În anul 2010 :

Viteza de rotație a activelor fixe = 11698669/747147 = 15.65 rotații

În anul 2011:

Viteza de rotație a activelor fixe = 15029444/5506453 = 2.73 rotații

În anul 2012 :

Viteza de rotație a activelor fixe = 27288485/5506453 = 4.44 rotații

Tabel nr. 9 Viteza de rotație a activelor fixe

Viteza de rotație a activelor fixe pe cei trei ani

Chiar dacă viteza de rotație în anul 2011 și în anul 2012 a scăzut nu se poate vorbi de o folosire ineficientă a capitalului fix deoarece vânzările au crescut considerabil ,dar achiziționând o linie tehnologică de fabricație modernă nu a reușit să-l folosească intensiv. În anul 2012 a început să își revină și viteza de rotație a crescut ,adică s-a dublat.

3.3. Analiza factorială a vitezei de rotație a stocurilor

Stocurile joacă un rol important în profitul brut, evaluarea stocurilor determinănd volumul profitului obținut într-o anumită perioadă .Din moment ce vandabilitatea stocurilor determină o activitate eficienta în viitor sau dacă stocurile vor fi sau nu transformate în numerar ,din care să fie plătite obligațiile curente ,calitatea acestora este de o importanță deosebită ,chiar capitală,pentru o bancă.

Aproape mereu, cifra înscrisă în bilanț la capitolul stocuri nu reflectă corect valoarea lor. Această constatare face referire la faptul că valoarea contabilă este stabilită pornind de la concepte contabile și nu de la valoarea de piață. Elementul fundamental în contabilizarea stocurilor este costul acestora ,definit, în general ,ca prețul la care un activ este cumpărat. În cazul stocurilor , costul reprezintă suma cheltuielilor efectuate pentru aducerea unui activ în starea și locul actual. Metoda de evaluare a stocurilor pe baza costului acestora nu poate fi aplicată dacă suma necesară achiziționării bunurilor de pe piață este mai mică decât cea necesară obținerii și producerii lor. De cele mai multe ori societăților le este solicitată contabilizarea stocurilor la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea de piață, ultima reprezentând costul actual de înlocuire. Alegerea unei metode de evaluare trebuie să afecteze numai cheltuielile efectuate și venitul net obținut într-o perioadă contabilă. Contabilizarea stocurilor influențează dimensiunea veniturilor prin transformarea costurilor în cheltuieli, însă pe parcursul mai multor perioade contabile și nu numai în perioada în care costul a fost efectiv înregistrat (ex.costul bunurilor vândute este o cheltuială ). Costul stocurilor poate fi determinat după mai multe metode ,alegerea acestora având ca scop minimizarea eficientă a datoriilor firmei privind taxele și impozitele : FIFO ,LIFO și COSTUL MEDIU PONDERAT.

Viteza de rotație a stocurilor prin metoda directă a contului de profit și pierdere este mai mare decât prin metoda indirectă datorită faptului că nu sunt incluse cheltuielile cu munca.Arată numărul de zile în care stocurile sunt disponibile înainte de a fi vândute si conturează o imagine asupra perioadei de producție.Rata oferă o vagă apreciere asupra rapidității rotației stocurilor.

O valoare mare indică deținerea de stocuri uzate moral sau nevandabile.

Tabel nr. 10 Evoluția vitezei de rotație a stocurilor

Variatia absoluta a stocurilor

Δ2011-2010=1036114-694519=341595

Δ2012-2011=1473522-1036114=437408

2010 Vs= Stocuri/ COBVx360zile=694519/11630976x360zile=17.57 zile

2011 Vs= Stocuri/ COBVx360zile=1036114/15661356 x360zile=2.32 zile

2012 Vs= Stocuri/ COBVx360zile=1473522/30189670 x360zile=6.25 zile

Figura nr. 5 Variația stocurilor

Din analiza vitezei de rotație a stocurilor , conform analizei financiare ,se observă că în anul 2011 stocurile sunt disponibile 23.82 zile față de 21.50 zile în anul 2010 ,iar în anul 2012, 17.57 zile ,ceea ce înseamnă că societatea încearcă să-și valorifice stocurile și nu deține stocuri moral uzate sau greu vandabile, care confirmă încă o dată politica de dezvoltare și de promovare a vânzărilor ,societatea nedorind să păstreze produsele în stoc. Cum viteza de rotație este mai mare în anul 2012 ,dacă presupunem că baza de evaluare este costul istoric ,atunci costul raportat va fi mai mare decât costul curent sau decât costul de înlocuire al acestora.

Pentru a analiza viteza de rotație a stocurilor este suficient a evalua structura echipamentului de producție și a instalațiilor tehnologice ,deoarece echipamentul de producție asigură mijloacele necesare obținerii unor produse finite suficiente cantitativ și competitive calitativ care vor fi vândute și transformate în numerarul necesar achitării obligațiilor societății .De asemenea ,echipamentul de producție asigură mijloc de producție ,in mod suficient ,a stocurilor, astfel încât costurile să fie minimizate și să obțină profit.

În anul 2011 societatea deține echipamente tehnologice în valoare de 3438980 față de anul 2010 când erau în valoare de 747147, iar în anul 2012 au crescut la 4730558.

SC MINERVA S.A. evidențiază viteza de rotație a stocurilor în funcție de cifra de afaceri și stocul mediu global reflectat în bilanț.

Tabel nr.11 Evoluția stocurilor la SC Minerva SA

A) Influența veniturilor de exploatare a (CA)

∆(CA)2011/2010=Stocuri2010/CA2011xTimp-Stocuri2010/CA2010xTimp =694519/15029444×360-694519/11698669×360= 16.64-21.37= – 4.73 zile

∆(CA)2012/2011=Stocuri2011/CA2012xTimp-Stocuri2011/CA2012xTimp

= 1036114/27288485×360- 1036114/15029444×360 = 13.66-24.81=-11.15 zile

B) Influența modificării stocurilor

Δ20011-2010(Stocuri) = Δ2011-2010/CA1xTimp=341595/15029444×360=8.18 zile

Δ2012-2011(Stocuri) = Δ2012-2011/CA2XTimp=437408/27288485X360= 5.77 zile

B1) Influența stocului de materii prime:

∆ (Materii prime)2011 = Materii prime /CA2011xTimp = 1800000/15029444×360=4.31 zile

∆(Materii prime)2012 = Materii prime /CA2012xTimp =70000/27288485×360= 0.92 zile

B2) Influența stocurilor de produse finite

∆ (Produse finite)2011 = Produse finite /CA2011xTimp = 350000/15029444×360 = 8.38 zile

∆ (Produse finite)2012 = Produse finite /CA2012xTimp = 123000/27288485×360 = 1.63 zile

B3) Influența stocului de mărfuri

∆ (Marfuri) = ∆ Marfuri /CA2011 xTimp=-188405/15029444×360= -4.51 zile

∆ (Marfuri) = ∆ Marfuri /CA2012xTimp= 243886/27288485×360= 3.22 zile

Relația de adevăr este:

∆ (Stocuri) = ∆ Stocuri (Materii prime) + ∆Stocuri(Produse finite)+ ∆Stocuri(Marfuri) = 4.31 + 8.38 –4.51 = 8.18 zile

∆ (Stocuri)=∆Stocuri(Materii prime) + ∆Stocuri(Produse finite) +∆Stocuri(Marfuri) = 0.92+1.63+3.22 = 5.77 zile

În perioada anului 2011 viteza de rotație a stocurilor a scăzut datorită dublării cifrei de afaceri.

3.4. Analiza perioadei de încasare a creanțelor

Conform analizei financiare, indicatorul se determină ca un raport între soldul creanțelor și volumul vânzărilor ,raport ponderat cu numărul de zile dintr-un an.

(creante comerciale /vânzări xnr. zile in an )

Indicatorul îndeplinește următoarele funcții :

Ilustreză numărul aproximativ de zile până la încasarea creanțelor ,arătând efectul condițiilor de vânzare și efectul politicii de încasare.

Indică valoarea medie a vânzărilor ,exprimată în zile ,blocată în creanțe.

Reflectă modul în care societatea își gestionează creanțele. Presupunând o dispersare uniformă a vânzărilor în an ,rata va indica eficiența încasării datoriilor.

În cazul în care este vorba de un număr mare de zile ,sume prea mari rămân blocate în creanțe ,iar eforturile depuse pentru încasarea lor s-au micșorat sau este necesară o libertate a politicii de acordare a creditelor comerciale pentru generarea vânzărilor.

În cazul în care este posibil ,se recomandă vânzările pe credit în locul celor directe ,dat fiind faptul că numai primele induc înregistrarea creanțelor.

Comparația dintre perioada medie de încasare și condițiile de vânzare practicate poate în mod frecvent conduce la aprecieri asupra calității creanțelor.

Dacă este mai mare decât condițiile de vânzare înseamnă că activitatea de încasare nu este suficient de agresivă ,iar societatea înregistrează clienți mai greu de recuperat ,care vor trebui șterși și considerați datorii neperformante. Creșterea vânzărilor cu puțin timp înainte de data întocmirii bilanțului ,indică faptul că o mare parte a creanțelor sunt sume curente .Includerea în contul de creanțe comerciale ]și a altor tipuri de sume de încasat ,precum cele de la salariați ,includerea în creanțe a unor vânzări în rate cu termene diferite de cele standard ,pe termen scurt.

O perioadă scurtă de încasare indică o bună gestiune a încasărilor ,o scădere bruscă a vânzărilor înainte de data bilanțului contabil ,cea mai mare parte a activității fiind condusă după principiul numerarului ,transformarea creanțelor în numerar printr-o instituție de factoring.

Factorii de influență ai indicatorului pot fi sintetizați astfel :

Plățile întârziate efectuate de clienți

Modificarea condițiilor de vânzare

Modificarea structurii clienților

Variația momentului perioadei de vârf a vânzărilor sezoniere în raport cu data întocmirii bilanțului.

Schimbări semnificative în valoare unității monetare a vânzărilor.

În anul 2010 :

Perioada de încasare a creanțelor = 117606/11698669×360 = 3.62 zile

În anul 2011:

Perioada de încasare a creanțelor = 271555/15029444×360 = 6.50 zile

În anul 2012 :

Perioada de încasare a creanțelor = 802250/27288485×360 = 10.58 zile

Tabel nr.12 Perioada de încasare a creanțelor

Perioada de încasare a creanțelor

Din această analiză a perioadei de încasare a creanțelor putem deduce că SC Minerva S.A. a crescut numărul de zile în anul 2011 și 2012 ceea ce nu este un aspect prielnic pentru firmă ,pentru că ilustrează faptul că între momentul vânzării produselor către clienți și momentul încasării lor este un timp mai lung ,timp în care firma nu se poate folosi de banii pe care ar trebui să îi primească și pe care i-ar investi în mijloace fixe cu scopul obținerii de profit ,sau i-ar folosi ca mijloace circulante.

Fiind vorba de sume mari de încasat de la clienți ,sume care pentru moment rămân blocate în creanțe ,se recomandă ca firma în viitor să practice vânzările pe credit în locul celor directe ,pentru că ,astfel, ea poate utiliza dobânda pe care o încasează de la aceste credite ,în scopul obținerii de profit. Acest număr mare de zile până la încasarea creanțelor nu este doar o vină a politicii de promovate de firmă ,ci se datorează și faptului că unii clienți din motive de moment amână plata sau se află intr-o situație dificilă ,chiar falimentează ,caz în care trec din categoria clienților buni platnici în cea a celor rău platnici .

3.5. Analiza ciclului de exploatare

În conformitate cu analiza financiară ,ciclul de exploatare se determină ca o sumă între perioada de încasare și viteza de rotație a stocurilor.

Ciclul de exploatare durează de la achiziția materiei prime până la încasarea sumelor de bani de la cumpărători. Cu cât durata ciclului este mai scurtă ,cu atât compania este expusă unui risc mai mic și activele sale sunt mai lichide. Ințelegerea riscului afacerii și a ciclului afacerii sunt de ajutor în evaluarea deciziilor de investiții pe termen lung pe care o companie trebuie să le ia. Un ciclu de conversie a activelor perfect sincronizat temporal este finanțat în întregime din datorii comerciale și cheltuieli acumulate. El reprezintă o sursă de finanțare spontană.

Majoritatea societăților prezintă o corelare temporară imperfectă a ciclului de conversie a activelor, comensurată prin intermediul deficitului de finanțare.

Un ciclu de conversie a activelor imperfect sincronizat poate fi cauzat de mai multe motive , care contribuie la prelungirea ciclului :

-durata procesului de producție poate fi mai mare decât perioada în care se asigură finanțarea spontană.

-majoritatea companiilor mențin un stoc minim pentru a preîntâmpina lipsa mărfurilor ,acumulând mai multe stocuri decât poate să vândă imediat.

-dificultăți în vânzarea produselor finite.

-incasarea creanțelor.

Tabel nr.13 Situația creanțelor

În anul 2010 :

Perioada de încasare a creanțelor = 3.62 zile

Viteza de rotație a stocurilor = 21.50 zile

Ciclul de exploatare = 3.62 + 21.50 = 25.12 zile

În anul 2011 :

Perioada de încasare a creanțelor = 6.5 zile

Viteza de rotație a stocurilor = 23.82 zile

Ciclul de exploatare = 6.5 +23.82 = 30.32 zile

În anul 2012 :

Perioada de încasare a creanțelor = 10.58 zile

Viteza de rotație a stocurilor = 17.57 zile

Ciclul de exploatare = 10.58+17.57 = 28.15 zile

∆1Cexpl. = 30.32-25.12 = 5.20 zile

∆2Cexpl. = 28.15-30.32 = -2.17 zile

Din această analiză observăm că în anul 2011 societatea a înregistrat un ciclu de exploatare mai lung decât în anul 2010 ,iar în anul 2012 se reduce cu 2.17 zile ceea ce înseamnă că este mai puțin expusă riscurilor ,iar activele sunt mai lichide.

În anul 2011 ciclul de exploatare a crescut datorită începerii noi activități de producție unde este necesar ca durata acestuia să fie mai mare.

3.6. Analiza lichiditatii si solvabilitatii financiare la SC Minerva SA

Lichiditatea si solvabilitatea financiara exprima capacitatea unei societati comerciale de a face fata platilor scadente . In timp ce lichiditatea financiara reflecta capacitatea de plata pe termen scurt ( durata exercitiului financiar ), solvabilitatea vizeaza coordonatele pe termen mediu si lung ale platilor unei societati .

Analiza lichidității și solvabilității financiare are în vedere următorii indicatori :

-lichiditatea pe termen scurt ;

-solvabilitatea pe termen lung ;

-structura capitalului societății ;

-măsurarea lichidității pe termen scurt.

A . Lichiditatea pe termen scurt.

Exprimă capacitatea societății de a-și îndeplini obligațiile curente din numerar sau din echivalente de numerar disponibile. Lichiditatea pe termen scurt este foarte importantă ,mai ales în situația în care banca acordă un împrumut ,care devine rambursabil în viitorul apropiat. Existența unor probleme de lichiditate indică o poziție financiară slabă care, de asemenea ,poate afecta capacitatea societății de a genera numerar pe termen lung.

Această lichiditate se măsoară prin rate de lichiditate.

B. Solvabilitatea pe termen lung.

Exprimă capacitatea societății de a efectua plata dobânzilor și rambursarea creditelor pe termen lung sau a altor obligații similare pe măsură ce devin scadente. Dacă plățile nu pot fi efectuate ,societatea devine insolvabilă și va trebui să fie reorganizată sau lichidată. Pentru a rămâne solvabilă , este esențial ca societatea să abordeze cu prudență dependența de fonduri externe.

Această solvabilitate se măsoară prin rate de levier.

C. Structura capitalului societății

Depinde direct de activele sale, performanțele de exploatare și de structura costurilor ,și nu în ultimul rând ,de ciclul de conversie a activelor .Nivelul datoriilor sau al levierului considerat ca fiind acceptabil variază de la societate la societate și de la industrie la industrie, și este o funcție a riscului de afacere al societății.

D. Măsurarea lichidității pe termen scurt

Un factor esențial al modului în care o societate își achită datoriile este lichiditatea activelor sale. Un activ este lichid dacă poate fi convertit rapid în numerar, în timp ce o obligație este lichidă dacă poate fi rambursată în viitorul apropiat. Lichiditatea depinde de structura activelor și pasivelor curente și de gradul în care nevoia de numerar poate fi satisfăcută din sursele interne de numerar ,inclusiv liniile de credit pe termen scurt neutilizate, care depind de producția în curs ,care este foarte puțin lichidă ,dată fiind durata procesului de producție ,și de creanțele comerciale pentru care pot fi acordate prelungiri de credite de până la trei ani. Este riscantă finanțarea activelor nelichide, pentru că obligațiile vor deveni scadente înainte ca activele să genereze destul numerar pentru a le plăti. O societate care corelează incorect scadența activelor și a obligațiilor sale, trebuie să-și restrângă activitatea sau să se refinanțeze ,angajând noi obligații pentru a evita insolvabilitatea. Stabilirea celei mai bune scadențe și tip de finanțare trebuie să înceapă printr-o evaluare a lichidității activelor ,a riscurilor de afacere inerente naturii activității ,și a performanțelor de profit ale societății .Modalități de măsurare : utilizarea capitalului circulant, a ratei curente și a ratei lichidității imediate.

Capitalul circulant(kc) = active curente-pasive curente

Lichiditatea pe termen scurt este indicatorul fundamental al capacității unei firme de a satisface cererile creditorilor curenți prin conversia activelor curente în numerar. Atâta timp cât o societate poate satisface aceste obligații la scadență ,este improbabil ca ea să intre în lichidare sau faliment.Reprezintă excedentul de active lichide sau circulante față de obligațiile scadente într-un an. Reprezintă o marjă de protecție pentru creditorii curenți. Activele curente se pot diminua față de valoarea contabilă cu valoarea capitalului circulant înainte ca societatea să nu-și mai poată plăti obligațiile curente din active curente.

Analiza lichidității financiare la S.C. Minerva S.A.

Analiza lichidității este foarte complexă și a condus la conturarea a două curente de opinie privind raportul și sfera de cuprindere dintre conceptele de lichiditate și solvabilitate.

Prima categorie de analiști consideră lichiditatea ca o componentă a stării de solvabilitate, înțelegând prin lichiditate capacitatea societății de a face față plăților scadente, iar prin solvabilitate ,capacitatea societății de a rambursa și achita la scadență toate obligațiile pe care aceasta le are față de creditori indiferent de perioada de angajare a acestor obligații pe termen scurt sau lung.

Cealaltă categorie de analiști consideră solvabilitatea ca o componentă sau substare a lichidității totale, aceasta având în vedere capacitatea societății de a transforma partea materială a capitalului concretizat în stocuri și disponibilități bănești în termen de circa 90 de zile ,pentru a face față plăților devenite scadente în această perioadă.

Deci conceptul de lichiditate se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani ,aceasta constituind și un criteriu de grupare a posturilor în activul bilanțier.

Conceptul de exigibilitate se referă la proprietatea elementelor din pasivul bilanțier de a ajunge la scadență. Starea de lichiditate financiară a unei societăți poate fi determinată cu ajutorul unui sistem de indicatori ai lichidității. Cei mai utilizați indicatori sunt :

1.Lichiditatea generala

2.Lichiditatea intermediară

3.Lichiditatea efectiva

Rata lichidității generale

Lichiditatea generală ( fond de rulment , capital de lucru , active circulante ,respectiv datorii curente ) reflectă capacitatea activelor curente disponibile (stocuri ,facturi neincasate , plasamente pe termen scurt cheltuieli in avans ) de a se transforma în disponibilitati banesti , care sa acopere datoriile scadente ale societatii . Lichiditatea generala imbraca doua forme : relativa si absoluta .

Se apreciază ca firma are o lichiditate favorabilă in cazul in care rata lichidității este cuprinsă între 200% si 250% .

Rlg = active cu lichiditate sub un an/pasive cu lichiditate sub un an sau

Rlg = active circulante/datorii exigibile pe termen scurt

Valoarea supraunitară a ratei dovedește că cel puțin pe termen scurt ,întreprinderea are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile. Rata lichidității generale compară ansamblul lichidităților potențiale (active transformabile în monedă pe termen scurt ).Dacă lichiditățile sunt mai mici decât exigibilitățile potențiale (Rgl<1) ,înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite ,în principiu ,de capitalurile circulante ,astfel ca fondul de rulment a devenit negativ. Această situație semnifică faptul că întreprinderea a imobilizat o parte din fondurile provenite din creditele bancare pe termen scurt ,ceea ce contravine regulilor de finanțare.

Valoarea subunitară a raportului nu prezintă pericol ,în condițiile în care gradul de lichiditate al activelor circulante este mai mare decât cel de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Aceasta înseamnă că stocurile se reduc treptat pentru a putea achita datoriile exigibile pe termen scurt fără a stânjeni continuitatea producției ,iar datoriile se reînnoiesc în mod constant.

În ceea ce privește analiza evoluției lichidității ,nu este suficient ca raportul să fie supraunitar ci este necesar ca sensul acesteia să fie crescător.

O evoluție descendentă a lichidității ilustrează o activitate în declin ,creditorii trebuind să fie circumspecți în acordarea de noi împrumuturi.

Lg = Ac/Dts

Lg- lichiditatea generala

Ac-active circulante

Dts-datorii pe termen scurt

Activele circulante sunt legate de ciclul de exploatare și au în conținutul lor atât elemente lichide cât și elemente mai puțin lichide (stocuri ,creanțe și disponibilități ).

Datoriile pe termen scurt sunt formate din credite bancare, obligații față de furnizori și alți creditori, cu exigibilitate mai mică de 1 an.

Tabel nr.14 Evoluția lichidității globale la S.C Minerva S.A.

În anul 2010 :

Lg = = = 0,86

În anul 2011 :

Lg = = = 0,44

În anul 2012 :

Lg = = = 1,08

Modificarea absolută a indicatorului, precum și determinarea influenței factorilor, se va face prin procedeul bilanțier relativ.

Modificarea absolută a lichidității globale :

În anul 2011 fata de 2010 :

∆Lg = Lg2011-Lg2010 = 0,44-0,86 = -0,42 unități

În anul 2012 fata de 2011 :

∆Lg = Lg2012-Lg2010 = 1,08-0,44= 0,64 unități

Influența activelor circulante

În anul 2011 :

∆Lg(Ac) = = = 0,16 unități

În anul 2012 :

∆Lg(Ac) = = = 0,45 unități

Influența modificării stocurilor

În anul 2011 :

∆Lg(S) = = = 0,11 unități

În anul 2012:

∆Lg(S) = = = 0,20 unități

Rata lichidității intermediare

Această rată exprimă capacitatea societatii de a-și onora datoriile pe termen scurt cum ar fi : creditele de trezorerie și obligațiile , doar din creanțe și disponibilități bănești.Lichiditatea intermediara imbraca la randul ei doua forme : absoluta ( calculata ca diferenta intre activele curente ramase dupa deducerea stocurilor si datoriile curente ) si relativa ( calculata ca raport procentual intre activele circulante ramase dupa deducerea stocurilor si datoriile scadente ).

Rlr = Ac- Stocuri/Dts

Valoarea supraunitară a ratei evidențiază faptul că stocurile nu sunt finanțate prin datoriile pe termen scurt , ci cel mult prin avansuri și aconturi primite de la clienți.

În general raportul este subunitar. În teoria economică sunt păreri conform cărora o rată cuprinsă între 80% – 100% ar reprezenta situația optimă , iar dacă indicele este peste 50% se apreciază că este o lichiditate redusă , relativ bună.

Tabel nr.15 Rata lichidității intermediare

În anul 2010 :

RLr = 821615 –694519 /945798 = 0.13

În anul 2011 :

Rlr = 1328770-1036114/3042705 = 0.10

În anul 2012 :

Rlr = 2295983-1473522/2119322 = 0.38

Lichiditatea redusă înregistrează o evoluție descendentă în anul 2011 și o evoluție ascendentă în anul 2012 , dar valorile nu sunt bune în nici unul dintre ani.

Firma nu-și poate onora datoriile pe termen scurt din mijloacele circulante disponibile.

Rata lichidității efective (Rli )

Indicatorul mai poartă denumirea de rata lichidității imediate sau a capacității de plată imediată.

Indicatorul caracterizează capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor ținând cont de disponibilitățile bănești .De asemenea imbraca doua forme : absoluta ( calculata ca diferenta intre titlurile de plasament , disponibilitatile banesti si valorile existente in casierie pe de o parte si platile scadente ) si relativa ( calculata ca raport procentual intre disponibilitatile banesti si datoriile pe termen scurt ) .Lichiditatea este favorabila in cazul in care indicatorul se apropie de 100% .

Rli = Trezoreria/Dts

Trezoreria = numerar în casă+disponibilități bănești + plasamente pe termen scurt

Această rată asigură interfața elementelor celor mai lichide ale activului cu obligațiile imediate exigibile ale pasivului.

Teoria economică apreciază corespunzătoare o rată a lichidității imediate supraunitară.

Lichiditatea imediată trebuie să tindă și ea către o mărime unitară. Dacă societatea este obligată să-și achite datoriile pe termen scurt ,în acel moment T0 sau T1 trebuie să dispună de lichidități care să acopere întreaga datorie. Deși o rată ridicată indică o lichiditate ridicată ,ea poate avea și alte semnificații ,cum ar fi ,folosirea neeficientă a resurselor disponibile .

O valoare ridicată nu poate fi o garanție a solvabilității ,dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate. O valoare redusă a indicatorului poate fi compatibilă cu menținerea echilibrului financiar ,dacă întreprinderea minimizează valoarea încasărilor sale, deținând în schimb valori de plasament, creanțe, stocuri ușor lichidabile în concordanță cu exigibilitatea obligațiilor imediate.

Rata lichidității imediate este un indicator puțin relevant datorită instabilității încasărilor.

Tabel nr. 16 Rata lichidității imediate

În anul 2010 :

Rli = 9490/945798 = 0.010

În anul 2011 :

Rli = 21101/3042705 = 0.007

În anul 2012 :

Rli = 20211/2119322 = 0.009

Pe parcursul celor trei ani rata lichidității imediate înregistrează o evoluție descrescătoare ,abia în anul 2012 tinde ușor să crească. Deci societatea nu dispune de lichidități imediate ,ea nu ar putea face față în cazul în care ar trebui să achite obligațiile curente într-un timp foarte scurt.

Concluziile desprinse din această analiză a lichidității sunt că societatea Minerva S.A. se află în dezechilibru financiar.

Analiza solvabilității financiare

Starea de solvabilitate financiara este abordata multicriterial de specialistii din tara si strainatate .Standardele Internationale de Contabilitate mentioneaza faptul ca solvabilitatea se refera la disponibilitatile de numerar pe o perioada mai mare de un an care urmeaza sa se onoreze angajamentele financiare scadente .

Normele metodologice ale Ministerului de Finante definesc solvabilitatea patrimoniala prin gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata .Dupa parerea autorilor ( M. Batrancea si L. Batrancea in Analiza financiara a intreprinderii ) starea de solvabilitate trebuie analizata din punctul de vedere al functiei sale , dar si a orizontului de timp la care se refera . De aceea se considera ca solvabilitatea este o stare de echilibru financiar care masoara valoarea capitalului fata de marimea patrimoniului .Solvabilitatea exprima capacitatea unei intreprinderi de a rambursa la scadenta ( mai mare un an ) ratele curente fata de banci si alte institutii financiare .

Solvabilitatea financiara se exprima cu ajutorul mai multor modele .

O societate își poate finanța activele prin mijloace interne sau prin creditori .În cazul unei firme profitabile ,aceasta fie va produce din exploatare suficient capital ,fie va putea să obțină capitalul necesar de la creditori și acționari. Solvabilitatea pe termen lung se referă la capacitatea unei firme de a achita la scadență dobânda ,creditul ,precum și alte obligații similare. Cea mai bună măsură o reprezintă capacitatea firmei de a obține profituri în numerar de-a lungul unei perioade de timp . levierul financiar reprezintă un indicator al gradului în care societatea depinde de creditori pentru finanțarea continuă a activelor sale ; el oferă un mijloc de evaluare a solvabilității pe termen lung . O societate își majorează levierul financiar când crește raportul dintre datoria și capitalul propriu utilizat pentru finanțarea activității. Natura activității societății și activele sale influențează levierul financiar pe care ea îl poate utiliza. Provocarea pe care noțiunea de levier financiar o lansează este obținerea unui echilibru prudent între beneficiile aferente finanțării prin datorii și costurile acesteia.

Analiza solvabilității financiare cu ajutorul ratelor de levier

Unul dintre indicatori este levierul financiar sau levierul activ .

Levierul financiar sau levierul activ se determină ca un raport între total active/datorii total . Levierul financiar sintetizează partea dreaptă a bilanțului. Este reprezentat de datoriile totale utilizate pentru finanțarea activelor ,fiind o funcție a structurii activelor și a încrederii creditorilor în capacitatea societății de a produce fonduri necesare rambursării împrumuturilor.

Este un indicator global al modului în care societatea își finanțează activele ,ce arată proporția activelor finanțate de acționari. Deoarece capitalul propriu constituie o protecție antirisc ,cu cât este mai mare riscul diminuării activelor ,cu atât este mai mare capitalul propriu ce trebuie constituit .

Situațiile cu levier înalt sunt ,de obicei ,cele mai vulnerabile la apariția de dificultăți.

Tabel nr. 17 Rata de levier

În anul 2010 :

Lf = 1568762/535964 = 2.93

În anul 2011 :

Lf = 6835223/1820096 = 3.75

În anul 2012 :

Lf = 8444433/1833583 = 4.60

Se observă o creștere a levierului financiar pe parcursul celor 3 ani ceea ce înseamnă că proporția activelor finanțate de acționari este mare ,iar încrederea creditorilor în capacitatea societății de a produce fonduri necesare rambursării împrumuturilor crește ,având în vedere creșterea activelor totale în anul 2011 și 2012 ,ceea ce înseamnă că activitatea firmei este mai profitabilă.

O altă rată de levier financiar este indicele capitalurilor proprii care se determină ca un raport intre capital propriu /total active.

Acest indice reflectă contribuția proprietarilor la structura globală a bilanțului ,respectiv procentul în care fondurile proprii sunt utilizate pentru finanțarea societății. El ilustrează protecția societății împotriva riscului (levier ,afacere și piață) .Cu cât este mai mare riscul societății (cu atât este mai mică bonitatea) ,cu atât mai mare trebuie să fie acest indice.

În anul 2010:

Icp = 535964/1568762 = 0.34

În anul 2011 :

Icp = 1820096/6835223 = 0.26

În anul 2012 :

Icp = 1833583/8444433 = 0.22

Tabel nr. 18 Indicele capitalului propriu

Indicele capitalului propriu

Se observă o scădere a indicelui capitalului propriu ,ceea ce înseamnă ,că riscul societății este mai mic.

O altă rată de levier este indicele capitalurilor proprii tangibile ,care se determină astfel : (capitaluri proprii-active intangibile )/total active. Acest indice ilustrează efectul asupra ‘ marjei de protecție ‘ după deducerea tuturor activelor intangibile (în special a goodwill-ului ),deoarece acestea nu au o valoare reală.

O altă rată de levier financiar pusa in evidenta cu ajutorul ratei pirghiei financiare ( Financial Leverage Ratio ) care este indicele datoriilor față de capitalurile proprii si care se calculează astfel : total datorii/capitaluri proprii. Acest indicator arată in ce masura resursele economice ale firmei s-au procurat din capital strain . El arată suma datorată creditorilor externi pentru fiecare unitate monetară de finanțare internă.

Tabel nr. 19 Indicatori ai pasivului

Figura nr. 6 Evolutia datoriilor pe cei trei ani

În anul 2010 :

Total datorii = 945798

Capital propriu = 535964

Datoriile față de capitalurile proprii = 945798/535964 = 1.76 sau 176 %

În anul 2011 :

Total datorii = 4949127

Capital propriu = 1820096

Datoriile față de capitalurile proprii = 4949127/1820096 = 2.71 sau 271%

În anul 2012 :

Total datorii = 6562850

Capitaluri proprii = 1833583

Datoriile față de capitalurile proprii = 6562850/1833583 = 3.58 sau 358 %

Se observă o creștere a indicelui datoriilor față de capitalurile proprii ,ceea ce înseamnă că firma depinde în mare măsură de finanțarea externă pentru a-și finanța activele ,ea își utilizează fondurile asociaților ,dar apelează și la credite pe termen scurt și lung .

Un levier de 1.5 :1 arată că pentru fiecare unitate monetară a fondurilor asociaților ,societatea deține 1.5 unități de finanțare externă. Indicele dezvăluie dependența societății de creditorii externi. Firmele cu levier ridicat depind ,în mare măsură ,de finanțarea externă pentru a-și finanța activele ,în timp ce firmele cu levier scăzut produc intern majoritatea mijloacelor de finanțare. În general cu cât este mai mare indicele ,cu atât este mai mare riscul financiar ,adică probabilitatea ca în viitor firma să nu poată plăti dobânda și rambursa creditul.

Un principiu fundamental al evaluării structurii financiare a unei societăți constă în faptul că riscul de afacere ar trebui acoperit integral de asociații săi; pentru o firmă cu risc de afacere mare ,este ideal să aibă un nivel al capitalurilor proprii mai mare decât cel al unei firme cu risc scăzut. Nivelul levierului considerat acceptabil depinde și de stabilitatea câștigurilor firmei. În general ,cu cât sunt mai stabile câștigurile ,cu atât firma își permite un levier mai mare.

Povara financiară suportată de o companie ca urmare a utilizării finanțării externe ,depinde nu atât de volumul obligațiilor de plată comparativ cu activele sau capitalurile proprii ,cât de capacitatea societății ,de a onora ,din profiturile obținute ,plățile anuale de numerar aferente datoriilor contractate.

O altă rată de levier financiar este gradul de acoperire a activelor fixe care este egal cu : (capital propriu+datorii pe termen lung ) / active fixe

Acest indicator ilustrează modul în care calitatea structurii datoriilor se reflectă asupra activelor fixe ,dacă activele fixe sunt finanțate integral din fonduri pe termen lung.

Valoarea acestui indicator peste 1 arată că activele fixe sunt acoperite integral de capitalul permanent, dar ideal este să fie acoperite integral numai de capitaluri proprii.

În anul 2010 :

Capital propriu = 535964

Datorii pe termen lung=0

Active fixe = 747147

Gradul de acoperire a activelor fixe= 535964/747147 = 0.71

În anul 2011 :

Capital propriu = 1820096

Datorii pe termen lung = 1906422

Active fixe = 5506453

Gradul de acoperire a activelor fixe = (1820096+1906422)/5506453 = 0.67

În anul 2012 :

Capital propriu = 1833583

Datorii pe termen lung = 4443528

Active fixe = 6148450

Gradul de acoperire a activelor fixe = (1833583+4443528)/6148450 = 1.02

Din analiza acestui indicator se observă că în anul 2010 activele fixe sunt acoperite numai din capitaluri proprii ,firma nu avea datorii pe termen lung .In anul 2011 cresc capitalurile permanente dar și activele fixe,iar gradul de acoperire este subunitar. În anul 2012 valoarea indicatorului este supraunitară ceea ce înseamnă că activele fixe sunt acoperite din capitalul permanent al firmei.

Analiza solvabilității financiare pe baza ratelor la S.C. Minerva S.A.

Starea de solvabilitate se poate cuantifica conform analizei financiare cu ajutorul unui sistem de indicatori, care, pentru a avea o semnificație economică mai importantă sunt determinați pe baza unor rate sau raporturi.

Principalii indicatori de solvabilitate sunt :

1.Solvabilitatea patrimonială

2.Solvabilitatea generală

Solvabilitatea patrimonială

Solvabilitatea patrimonială reprezintă gradul în care o societate poate face față obligațiilor de plată fiind determinată ca un raport procentual între capitalurile proprii (CP) și totalul pasivului bilanțier. Se apreciază că indicatorul are o valoare bună dacă ponderea surselor proprii în totalul pasivului depășesc 30 %.

Tabel nr. 20 Evoluția solvabilității patrimoniale al S.C. Minerva S.A.

Sp = CP/Ptx100

În anul 2010 :

Sp = 535964/1568762 x100= 34.16 %

În anul 2011 :

Sp = 1820096/6835223×100 = 26.62 %

În anul 2012 :

Sp= 1833583/8444433×100 = 21.71 %

∆Sp1 = 26.62-34.16 = -7.54%

∆Sp2 = 21.71-26.62 = -4.91%

1.Influența modificării pasivului asupra solvabilității patrimoniale (Sp):

∆Sp(Pt)1=(∆PtxCP0)/(Pt1xPt0)x100=5266461×535964/6835223×1568762 =2.82/10.72×100= 26.30%

∆Sp(Pt)2=(∆PtxCP1)/Pt2xPt1)x100=1609210×1820096/8444433×6835223 x100=2.93/57.72×100 = 5.07 %

2. Influența modificării capitalurilor proprii asupra solvabilității patrimoniale (Sp) :

∆Sp(CP)1 = ∆CP/Pt1x100 = 1284132/6835223×100 = 18.79 %

∆Sp(CP)2 = ∆CP/Pt2x100 = 13487/8444433×100= 0.16 %

Relația de adevăr este :

∆Sp = ∆Sp(Pt) + ∆Sp(CP) = 26.30+18.79 = 45.09 %

∆Sp = ∆Sp(Pt) +∆Sp(CP) = 5.07+0.16=5.23 %

Se înregistrează o scădere a solvabilității patrimoniale ,aceasta datorându-se creșterii ponderii capitalului străin în pasivul bilanțului și capitalurilor proprii. În anul 2010 solvabilitatea înregistrează valoarea optimă fiind mai mare decât 30 % ,dar în următorii 2 ani a scăzut sub valoarea optimă ,ceea ce înseamnă că societatea nu poate face față obligațiilor de plată la scadență.

Solvabilitatea generală

Solvabilitatea generală sau rata autonomiei financiare ,evidențiază raportul existent între capitalul străin și capitalul propriu. Acest indicator exprimă într-o formă simplificată structura financiară a societății care reflectă ponderea finanțării pe baza resurselor împrumutate față de resursele proprii . În mod normal capitalul propriu ar trebui să aibă ponderea principală în finanțarea afacerilor derulate de o societate. Totuși ,activitatea practică a demonstrat că în cazul în care rentabilitatea economică este superioară ratei dobânzii, apare un efect pozitiv al îndatorării în sensul ,devine mai eficientă utilizarea surselor străine pentru finanțarea activității economice.

În concluzie nu se poate determina o valoare normativă care să fie considerată optimă, trebuind să se țină cont atât de rentabilitatea scontată, cât și de costul capitalurilor utilizate.

Tabel nr. 21 Datele necesare analizei solvabilității

Sg= capital străin/capital propriu

Sg= solvabilitatea generală

Modificarea absolută :

∆Sg = CS1/CP1 – CS0/CP0 = 2.72-1.76= 0.96

∆Sg = CS2/CP2 – CS1/CP1 = 3.58-2.72 = 0.86

Influența modificării capitalului propriu asupra Sg :

∆Sg(CP) = ∆CPxCS0/CP1xCP0 = 1284132×945798/1820096×535964 =1.21/0.97= 1.25

∆Sg (CP) = ∆CPxCS1/CP2xCP1 = 13487×4949127/1833583×1820096 = 0.20

Influența modificării capitalurilor străine:

∆Sg(CS) = ∆CS/CP = 4003329/1820096 = 2.19

∆Sg(CS) = ∆CS/CP = 1613723/1833583 = 0.88

2.1.Influența modificării împrumuturilor pe termen lung :

∆Sg(Itl) = ∆Itl/CP1 =1906422/1820096 = 1.05

∆Sg(Itl) = ∆Itl/CP2 =2537106/1833583 = 1.38

Influența împrumuturilor pe termen scurt:

∆Sg(Its) = ∆Its/CP1 =1300000/1820096=0.71

∆Sg(Its) = ∆Its/CP2 = 0/1833583 = 0

Influența obligațiilor :

∆Sg(Ob) = ∆Ob/CP1 =796907/1820096 = 0.42

∆Sg(Ob) = ∆Ob/CP2 =-923383/1833583 = -0.50

Relațiile de adevăr sunt :

∆Sg = ∆Sg(CS) + ∆Sg(CP) =1.25+2.2 = 3.45

∆Sg = ∆Sg(CS) + ∆Sg(CP) =0.20+0.88 =1.08

∆Sg(CS) = ∆Sg(Itl) + ∆Sg(Its) + ∆Sg(Ob) =1.05+0.71+0.43 =2.19

∆Sg(CS) = ∆Sg(Itl) + ∆Sg(Its) +∆Sg(Ob) =1.38+0-0.5 =0.88

Ponderea principală în modificarea raportului dintre capitalul străin și cel propriu o dețin împrumuturile pe termen scurt și obligațiile curente .În condițiile în care rata dobânzii pentru creditele contractate de SC Minerva SA a fost superioară rentabilității financiare ,creșterea datoriilor totale în pasivul bilanțier poate crea în viitor dificultăți în onorarea și achitarea la termen a ratelor la credite respectiv a dobânzilor aferente.

Creșterea solvabilității generale este un aspect negativ pentru firmă ,deoarece crește capitalul străin în totalul pasivului bilanțier ,ceea ce înseamnă că societatea trebuie să apeleze la împrumuturi pentru a-și putea achita obligațiile față de furnizori ,sursele proprii nefiind suficiente pentru achitarea acestora .

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În economia de piață, analiza economico-financiară ocupă un loc deosebit de important, fiind metoda obiectivă de evaluare și prezentare a societăților comerciale din punct de vedere economic și financiar în scopul identificării punctelor forte și a lipsurilor societății.

Analiza financiară este cerută de cele mai multe ori de managerii firmei. În acest scop sunt folosite multiple date din interiorul entității economice, rezultând o analiză minuțioasă. În funcție de concluziile analistului, managerii își vor pregăti deciziile. Altfel spus, apelând la analiza financiară, conducătorii întreprinderii urmăresc buna gestionare a acestuia prin stăpânirea echilibrelor financiare, a rentabilității, a solvabilității și a riscului financiar.

Analiza stării financiar patrimoniale la S.C. Minerva SA prezentată în această lucrare, a fost realizată pe baza informațiilor publicate de către societate în bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.

Din datele rezultate în urma analizei stării financiar patrimoniale a firmei se pot desprinde o serie de concluzii generale cu privire la eficiența gestiunii patrimoniului societății.

Contribuția semnificativă a rezultatului exploatării a avut-o rentabilitatea veniturilor și randamentul mijloacelor fixe. Este necesar ca în previzionarea veniturilor să se ia în considerare creșterea vânzărilor produselor fabricate si diminuarea stocurilor.

În urma analizei efectuate rezultă următoarele concluzii:

-scăderea vitezei de rotație a activelor în anul 2010, ca și număr de rotații față de anul 2009 se explică prin aceea că societatea a achiziționat un volum mare de mijloace fixe necesare procesului de producție, prin aceasta au crescut mult ca volum activele totale ale societății,iar în anul 2011are loc o creștere a numărului de rotații cu 1,01 unități față de anul 2010, datorită dublării cifrei de afaceri nete față de anul 2010. Asistăm deci la un proces de dezvoltare și de extindere a firmei începând cu anul 2011.

-creșterea levierului financiar în perioada analizată ne arată că activele societății nu pot fi finanțate din capitalurile proprii, firma fiind nevoită să apeleze la împrumuturi,

-analizînd ratele de structură ale activelor am constatat că ponderea cea mai mare în totalul activelor societății o au activele imobilizate ceea ce este specific unităților de producție,

-în anul 2011 societatea a avut un ciclu de exploatare mai lung cu 5,2 zile față anul 2010 datorită începerii noi activități de producție care necesită o durată mai mare a acestuia,iar în anul 2012 acest indicator se reduce cu 2,17 zile.

-raportul dintre creanțe și obligații este subunitar pe durata celor trei ani,ceea ce înseamnă că durata de imobilizare a creanțelor este mai mică decât cea a datoriilor ,lucru favorabil pentru firmă, crește durata de folosire a surselor atrase care nu au cost.

Se constată o scădere a lichidității globale în anul 2011 față de anul 2010 cu 0,42 unități și nu se încadrează în intervalul optim de siguranță financiară 2-2,5, iar în anul 2012 lichiditatea generală crește cu 0,64 unități, ceea ce înseamnă că societatea nu are capacitatea de a-și achita datoriile exigibile pe baza fluxurilor de numerar, acest lucru nu constituie un grad de siguranță pentru bancă în acordarea unor credite,scăderea solvabilității patrimoniale datorată creșterii ponderii capitalului străin în pasivul total al societății.

În anul 2010, solvabilitatea patrimonială înregistrează valoarea optimă fiind mai mare de 30%,dar în următorii doi ani a scăzut sub valoarea optimă,ceea ce înseamnă că societatea nu poate face față obligațiilor de plată la scadență.

Scăderea gradului de acoperire a dobănzilor bancare din fluxul de numerar, înseamnă că numerarul din exploatare nu poate să acopere toate cheltuielile cu dobânda bancară,chiar dacă fluxul de numerar din exploatare a crescut ,au crescut foarte mult și cheltuielile cu dobânzile bancare.

Considerăm că societatea comercială Minerva S.A poate fi competivă pe piață prin calitatea produselor vândute, dar pentru a nu ajunge în incapacitate de plată trebuie să-și încaseze la timp creanțele și să-și achite obligațiile restante.

Unii specialiști au sugerat că în situația în care firma realizează șapte condiții,succesul în afaceri este asigurat. Aceste condiții ar fi :

1.tendință spre acțiune a fiecărui angajat,care nu trebuie să aștepte ordine de la superiori ca să execute sarcinile care-i revin conform fișei postului;

2.apropierea de client pentru înțelegerea nevoilor acestuia,oferind produse de calitate,care satisfac preferințele unui segment bine definit al clientelei;

3.autonomie și descentralizare în luarea deciziilor,în sensul că activitatea este organizată în compartimentele cu putere de decizie operativă;

4.conducere simplă și bazată pe valori denumită de americani KISS (Keep is Short and Simple) adică a păstra lucrurile simple;

5.realizarea scopului propus sau ,,croșetarea modelului potrivit,, adică în procesul de înnoire să se meargă din aproape în aproape;

6.personal pregătit și dedicat activității firmei,prin executarea impecabilă a atribuțiilor;

7.control riguros pe faze ale activității desfășurate în cadrul unei firme.

BIBLIOGRAFIE

1. Bătrâncea I, Lazăr I – Analiza economico-financiară a intreprinderilor, Editura Intercredo, Deva 1997

2. Bătrâncea I , Stânean G. – Analiza fluxurilor de trezorerie , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990

3. Bătrâncea I – Analiza financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

4. Bătrâncea I – Analiza economico-financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

5. Bătrâncea I. (coord. ) – Analiza financiară pe bază de bilanț, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2001

6. Bâtrâncea M. – Aspecte esențiale ale analizei financiar-monetare in societățiile comerciale, Studiile și cercetări economice, vol.XXVIII – XXIX, Cluj-Napoca, 1998

7. Bătrâncea M.,Bătrâncea I. – Analiză – diagnostic și evaluarea societățiilor comerciale, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1998

8. Batrancea M. , Batrancea L.M. – Analiza financiara a intreprinderii,Editura Risoprint Cluj Napoca 2004

8. Căinap I., Bâtrâncea M. s.c. – Analiza productivității muncii in societățiile comerciale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997

9. Crecana C. – Nevoia de analiză economico-financiară, Revista Tribuna Economică nr. 47, București

10. Hidroynki Stami Mibilizing Invisible, Harvard University Press, Boston, USA, 1991

11. Georgescu N. – Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

12. Gheorgiu Al. – Analiza activității economice a intreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982

13. Manosescu M. – Ghid de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura economică, București, 2001

14. Mărgulescu D., – Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, București, 1994

15. Mâlcomete P., Medrihon G., Munteanu V. – Concepte, metode și tehnici de microeconomie, Editura Junimea, Iași, 1984

16. Mihai I. – Analiza situației financiare a agenților economici, Editura Mirton, Timișoara 1997

17. Robert C. Higgins – Analysis for Financial Managent, Irwin m Homewood, H. Boston MA, USA, 1992

18. Stănescu C.,Ișfânescu A., Bâicuși A. – Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 1996

19. Toma M., Chivulescu M. – Ghid pentru diagnostic și evaluare a interprinderii, Editura CECCAR, București 1994

20. **** – Legea nr. 31/1990 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 126-127 din 17.11.1990 modificată prin Legea nr 41/1990, Legea nr. 44/1991, Legea nr. 80/1991, Legea nr. 78/1992, O.U.G.R. nr 32/ 1997 aprobată prin Legea nr. 195/1997.

21. **** – Legea nr. 40/1992, O.G.R. nr. 26/1195 , Legea nr.101/19995

22. **** Ordinul nr. 306 din 26.02.2002

Pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele Europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 729 din 25.04.2002.

23. **** Ordinul nr. 990 din 26.07.2002 pentru completarea Ordinului nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu irectina a IV-a a Comunitățiilor Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, publicat in Monitorul Oficial nr. 574 din 02.08.2002.

24. **** – Ordinul Ministrului Finanțelor nr 596 din 28.03.1995

25. ****- Ordonanța nr. 70/1194 republicată în Monitorul Oficial nr. 40/1997 modificată prin Legea nr. 72/1997, legea nr. 105/1997, O.U.G.R. nr. 31/1997, O.G.R. nr. 68/1997, O.G.R. nr. 70/1997, O.U.G.R. nr.83/1997, O.U:G.R. nr. 92/1997, Legea nr. 73/1998, legea nr. 106/1998, O.G.R. nr. 40/1998, O.U.G.R. nr. 217 din 29.12.1999 .

26. **** H.G. nr. 704 din 14.12.1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr. 82/1991, publicat in Monitorul Oficial nr. 303 din 22.12.1993.

27. **** Regulamentul nr. 704 din 22.12.1993 de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, publicat in Monitorul Oficial nr. 303 bis din 22.12.1993.

ANEXE : BILANT si CONT DE PROFIT SI PIERDERE

BILANȚ

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

**) Solduri debitoare ale conturilor respective.

***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

BIBLIOGRAFIE

1. Bătrâncea I, Lazăr I – Analiza economico-financiară a intreprinderilor, Editura Intercredo, Deva 1997

2. Bătrâncea I , Stânean G. – Analiza fluxurilor de trezorerie , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990

3. Bătrâncea I – Analiza financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

4. Bătrâncea I – Analiza economico-financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000

5. Bătrâncea I. (coord. ) – Analiza financiară pe bază de bilanț, Editura Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 2001

6. Bâtrâncea M. – Aspecte esențiale ale analizei financiar-monetare in societățiile comerciale, Studiile și cercetări economice, vol.XXVIII – XXIX, Cluj-Napoca, 1998

7. Bătrâncea M.,Bătrâncea I. – Analiză – diagnostic și evaluarea societățiilor comerciale, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1998

8. Batrancea M. , Batrancea L.M. – Analiza financiara a intreprinderii,Editura Risoprint Cluj Napoca 2004

8. Căinap I., Bâtrâncea M. s.c. – Analiza productivității muncii in societățiile comerciale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997

9. Crecana C. – Nevoia de analiză economico-financiară, Revista Tribuna Economică nr. 47, București

10. Hidroynki Stami Mibilizing Invisible, Harvard University Press, Boston, USA, 1991

11. Georgescu N. – Analiza bilanțului contabil, Editura Economică, București, 1999

12. Gheorgiu Al. – Analiza activității economice a intreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982

13. Manosescu M. – Ghid de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura economică, București, 2001

14. Mărgulescu D., – Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, București, 1994

15. Mâlcomete P., Medrihon G., Munteanu V. – Concepte, metode și tehnici de microeconomie, Editura Junimea, Iași, 1984

16. Mihai I. – Analiza situației financiare a agenților economici, Editura Mirton, Timișoara 1997

17. Robert C. Higgins – Analysis for Financial Managent, Irwin m Homewood, H. Boston MA, USA, 1992

18. Stănescu C.,Ișfânescu A., Bâicuși A. – Analiza economico-financiară, Editura Economică, București, 1996

19. Toma M., Chivulescu M. – Ghid pentru diagnostic și evaluare a interprinderii, Editura CECCAR, București 1994

20. **** – Legea nr. 31/1990 publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 126-127 din 17.11.1990 modificată prin Legea nr 41/1990, Legea nr. 44/1991, Legea nr. 80/1991, Legea nr. 78/1992, O.U.G.R. nr 32/ 1997 aprobată prin Legea nr. 195/1997.

21. **** – Legea nr. 40/1992, O.G.R. nr. 26/1195 , Legea nr.101/19995

22. **** Ordinul nr. 306 din 26.02.2002

Pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele Europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 729 din 25.04.2002.

23. **** Ordinul nr. 990 din 26.07.2002 pentru completarea Ordinului nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu irectina a IV-a a Comunitățiilor Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, publicat in Monitorul Oficial nr. 574 din 02.08.2002.

24. **** – Ordinul Ministrului Finanțelor nr 596 din 28.03.1995

25. ****- Ordonanța nr. 70/1194 republicată în Monitorul Oficial nr. 40/1997 modificată prin Legea nr. 72/1997, legea nr. 105/1997, O.U.G.R. nr. 31/1997, O.G.R. nr. 68/1997, O.G.R. nr. 70/1997, O.U.G.R. nr.83/1997, O.U:G.R. nr. 92/1997, Legea nr. 73/1998, legea nr. 106/1998, O.G.R. nr. 40/1998, O.U.G.R. nr. 217 din 29.12.1999 .

26. **** H.G. nr. 704 din 14.12.1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr. 82/1991, publicat in Monitorul Oficial nr. 303 din 22.12.1993.

27. **** Regulamentul nr. 704 din 22.12.1993 de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991, publicat in Monitorul Oficial nr. 303 bis din 22.12.1993.

ANEXE : BILANT si CONT DE PROFIT SI PIERDERE

BILANȚ

*) Conturi de repartizat după natura elementelor respective.

**) Solduri debitoare ale conturilor respective.

***) Solduri creditoare ale conturilor respective.

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE