PRIVERE DE ANSAMBLU ASUPRA LITERATURII DE SPECIALITATE [614432]

CAPITOLUL I
PRIVERE DE ANSAMBLU ASUPRA LITERATURII DE SPECIALITATE
1.1.CADASTRUL – PREZENTARE
Etimilogia cuvântului cadastru nu este stabilită în mod cert, existând mai multe ipoteze
privind apariția acestuia. O primă variantă atribuie termenului origine greacă, potrivit căreia ar
deriva din cuvântul compus, katastikon" (prefixul, kata" înseamnă de sus în jos, iar, stikon" are
semnificația de registe, de impunere, carte de însemnări, carte de comerț).
Potrivit altor opinii, termenul cadastru ar deriva din cuvântul de origine latină,
capitastrum", care are legătură cu, capitionis registrum" sau, capitum registrum", ceea ce ar
însemna impozit pe capul familiei (, capitațio"). Denumirea apare într-o formă apropiată, folosită
cu înțelesul actual-, catastico" intr-undocument din anul 1185 găsit la Veneția. Ulterior, a trecut și
la alte state italiene sub forma, îl cotastro", apoi în Franța sub forma „le cadastre" și Germania,
der (das) ^Kataster".
În țara noastră apare la mceputul secolului XIX, adaptat foneticii limbii române, sub
forma actuală, cadastru". Din perioada interbelică, prin Legea nr. 237 1933, s-a adoptat
denumirea de, cadastru funciar", iar prin Legea nr. 7/1996 definește termenii, cadastru general' și,
publicitate imobiliară".
Începuturile cadastrului
Măsurătorile cadastrale nu au fost și nici nu sunt un scop în sine, ci de la început au servit
primelor forme de impunere fiscală și au avut, încă din antichitate, drept sarcină importantă
stabilirea limitelor propietatilor funciare.
Cunoștințe și confirmări legate de activitatea organizată de măsurare a terenurilor există
și se referă în special la zonele în care pământul era cultivat pentru agricultură, în lunca fluviului
Nil, în Mesopotamia și în Orientul Mijlociu.
În Egiptul Antic s-au ținut evidențele loturilor repartizate periodic pentru agricultori, iar
obligațiile față de faraoni erau plătite după mtinderea și calitatea pământului. Măsurătorile erau

de mare importanță, mai ales pentru gospodărirea văii Nilului, deoarece granițele dintre parcele
erau șterse datorită revărsărilor anuale și era necesară refacerea lor.
În Grecia Antică împărțirea pământului s-a făcut în moduri diferite în Spartă și Atena, iar
populația a fost împărțită în clase în funcție de avere, lucru care a necesitat măsurarea
pământului și aprecierea capacității de producție, precum și ținerea unor registre de evidență.
În imperiul roman măsurătorile erau executate de agrimensori, care redactau harta
(forma) terenurilor pe care se arătau limitele (limites) parcelelor. Acestea erau trasate sub forma
unei grile alcătuite din pătrate (centuria) și numerotate pentru a putea fi identificate, iar pe teren
putea fi folosite pietre pentru marcarea colțurilor pătratelor, utilizându-se un instrument (stella)
din lemn pentru trasarea unghiurilor drepte, îmbunătățit prin adaptarea unui stativ de metal care
permitea rotirea (groma).
În coloniile nou înființate se întocmeau pe lângă hărți, și registre în care se înscriau
parcelele, iar pe baza lor se redactau cărți de impunere pentru siguranța perceperii impozitelor.
În Europa Medievală după o perioadă de instabilitate au apărut state cu organizare stabilă,
capabile să-și procure veniturile din impozite. După toate probabilitățile, eel mai vechi cadastru a
luat naștere în orașul autonom Milano. Activitățile specifice cadastrului s-au desfășurat în spațiul
popoarelor germanice și în Anglia, Elveția, Lituania, etc..
Măsurătorile terestre au fost influențate de progresul tehnico-științific din perioada
Renașterii, folosindu-se planșeta topografică, semne convenționale, măsurători în sistem zecimal,
rețele de triangulație locală.
Data de naștere a cadastrului în Europa poate fi considerată 17 aprilie 1920, când au
început lucrările de măsurare pentru principatul Milano aflat sub ocupație austriacă.
Documentația întocmită pe parcursul a 40 de ani conținea registrul parcelelor, registrul
caselor, mapa cu hărțile la scară 1:2000 și la scară 1:8000 pentru ansamblu, câte a coală de
propietate pentru fiecare contribuabil și hartă topografică a principatului la scară 1:72000.
Considerat modelul tuturor cadastrelor europene, a fost preluat de Franța sub Napoleon,
de principatele italiene și statul papal, de Belgia, Olanda, Luxemburg, cantoanele elvețiene,
landurile germane și tot Imperiul habsurgic. Transilvania a beneficiat de rigurozitatea cadastrului
austriac și prinurmare, astăzi încă se mai găsesc planuri cadastrale întocmite la scările
1:7200,1:5760, (pentru zonele cu mai puține detalii), 1:3600 sau 1:2880 (de 10 ori scara hărților
militare 1:28800).

Evoluția cadastrului în România
La începutul secolului al XVIII –lea au apărut primele harți întocmite de autori
Români:
– Harta Valahiei realizată de stolnicul Cantacuzino în anul 1700;
– Harta Moldovei executată de Dimitrie Cantemir în anul 1737.

În dezvoltarea științelor topografice un rol important l-au avut Serviciul Topografic
Militar. În anul 1854 au început ridicări topografice pentru întocmirea hărții Dobrogei și
Munteniei precum și lucrări de determinare a diferenței de nivel dintre Marea Neagră și Marea
Adriatică. La executarea lucrărilor de topografie și triangulație a participat și cadeți ai primei
promoții de ofițeri români de la școala militară din București. În anul 1875 România a început să
activeze în organismele geodezice internaționale.
Din anul 1885 au fost reluate ridicările topografice în Moldova continuate până în 1895
când s-a încheiat ridicarea acestei părti de țara. În anul 1895 a fost realizat Observatorul
Astronomic Militar situat pe Dealul Piscului și au fost efectuate primele determinări astronomice
care au folosite pentru întocmirea primului plan topografic al Bucureștiului.
Până la începutul primului război mondial au fost executate:
– Ridicarea cu planșeta la scară 1:20.000 a Modovei, Munteniei și Olteniei.
– Ridicarea cu planșeta la scară 1:10.000 a Dobrogei.
– Ridicări tahimetrice la scară 1:500 pentru planurile orașelor București, Ploiești și Galați
– Ridicarea topografică a planurilor pentru frontiera cu Rusia.
În anul 1951 s-a trecut la întocmirea noii hărți a României la sc. 1:25.000 fiind adoptat
elipsoidul Krasowski și sistemul de proiecție Gauss-Kruger. Până în anul 1958 a fost finalizată
faza ridicării întregului teritoriu al țării. Începând cu anul 1973 a fost oficializată proiecția
stereografică 1970.
Activitatea de cadastru din România a parcurs următoarele etape:
Etapa de început a cadastrului
Lucrările de introducere a cadastrului și a cărților fiinciare s-au efectuat în mod
diferențiat în provinciile românești, în funcție de împrejurările istorice, începând cu secolul XIX,
astfel:
– Transivania, Banat și o parte a Bucovinei lucrările specifice au debutat după sistemul
austro-ungar începând cu anul 1794 și au continual după anul 1850 sub forma, Cadastrului
concretual" (constă m delimitarea, descrierea și reprezentarea hotarelor localităților, a limitelor
tarlalelor, a rețelelor hidrografice și a căilor de comunicații);
– În Muntenia și Moldova începând cu anul 1831, respectiv 1832 se fac încercări de
introducere a cadastrului de către primii inginerii hotarnici pregătiți la lași de Gh. Asachi (din
anul 1813) și la București de Gh. Lazăr (din anul 1818);
– În restul țării constituirea cadastrului se face după primul război mondial, o dată cu
înfăptuirea reformei agrare.
Etapa de organizare a cadastrului în România (1919-1933)

În anul 1919 se înființează, direcția Cadastrului și a Lucrărilor Tehnice", a cărei activitate
s-a limitat în special la măsurarea moșiilor și parcelarea lor pentru împroprietăririle făcute după
primul război mondial. Măsurătorile s-au făcut în sisteme de referințe locale, cu diferențieri
legate de precizie și conținut, deoarece nu există o rețea de tringulatie geodezică omogenă.
Pentru executarea cadastrului au fost pregătite cadre tehnice la Școala de topografie (1919) de pe
lângă Direcția Cadastrului.
Un pas important a fost făcut în anul 1930 prin adoptarea sistemului de proiecție
stereografică, rezultat al conlucrării dintre Direcția Cadastrului și Institutul Geografic al armatei.
Etapa începerii cadastrului modern și a unificării cărților funci1a9r5e5()1933-
Momentul de referință pentru acest domeniu de activitate 1-a constituit, Legea pentru
organizarea cadastrului și cărților funciare", nr.23/1933, care reglementează pentru prima dată
modalitatea de organizare și realizare a cadastrului funciar, pornindu-se de la rețele geodezice
unitare și elaborându-se planuri și registre cadastrale după primele normative tehnice și
economice.
La început s-a prevăzut executarea lucrărilor cadastrale în Muntenia și Dobrogea, apoi în
Moldova și Oltenia, concomitent cu actualizarea celor existente în Transilvania, Banat și
Bucovina.
În ceea ce privește publicitatea imobiliară, aceasta a fost temeinic organizată prin, Legea
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cartiile funciare", nr. l 15/1938. Lucrările începute în
fostul județ Ilfov și în comunele subordinate municipiului București, care urmau să fie folosite
drept model pentru restul țării, nu au putut să fie terminate din cauza războiului și au fost
întrerupte în anul 1941, când se executaseră numai pentru 54 comune (65 % din volumul total).
S-a folosit experiența tehnicienilor din celelalte provincii, au fost redactate instrucțiuni noi
cuprinse în cadrul, Norme tehnice (1943) și începând cu anul 1940 s-au pregătit ingineri în
cadrul secției de cadastru din Școala Politehnică din București.
După cel de -al doilea război mondial au urmat lucrări de măsurători și parcelări pentru
impropietarirea temporară a țăranilor, fără ca instituția cadastrului să mai fie finanțată de puterea
comunistă.
În anul 1949 s-a hotărât colectivizarea agriculturii, iar legea și măsurătorile cadastrale au
devenit desuete pentru regimul totalitar.
Etapa sistemelor de evidență funciară și de cadastru funciar (1955-1990)
Pentru înregistrarea și urmărirea dinamicii terenurilor agricole aparținând unităților de
stat, se legiferează începând cu anul 1955 organizarea și executarea, evidenței funciare", un
sistem care a servit la comasarea suprafețelor agricole în perioada de colectivizare a agriculturii
și care a contribuit la îngrădirea drepturilor reale imobiliare.

A Între 1955-1968 s-au realizat planuri topografice la scară 1:10000 pe cale
fotogrametrica pentru 13 milioane de hectare și registre de evidență funciară de către Consiliul
Superior al Agriculturii.
Din anul 1968, prin Legea nr. l2 privind apărarea, conservarea și folosirea terenurilor
agricole se prevede printre altele introducerea cadastrului funciar pe întreg teritoriul țării. Au
continual să fie folosite vechile evidențe și dezinformările cu privire la suprafețele agricole, pe
fondul ignorării premeditate a ideii de cadastru de către conducerea politică totalitară.
Inventarierea terenurilor începută în 1968 a continual și după 1974 prin Legea nr.59,
întocmindu-se balanțe anuale ale fondului funciar, dar limitându-se circulația juridică a
terenurilor la dobândirea lor numai prin moștenire legală. Întregul domeniu al măsurătorilor
terestre a fost supus reglementărilor prin Decretul nr. 305/1972 privind activitatea geodezică,
topo-fotogrametrica și cartografică, precum și folosirea datelor și documentelor rezultate din
această activitate.
Dintre documentațiile cartografice întocmite începând cu anul 1965 trebuie menționat
planul topografic de bază la scările 1:5000 și 1:2000 care, din păcate, nu a putut fi actualizat la
intervale de timp corespunzătoare, deși acoperă aproximativ 90% din teritoriul țării.
Aceasta și-a dovedit utilitatea pentru sectoarele economice care dețin suprafețe mari de
teren (agricultura, silvicultura, căii de comunicații, sistematizarea localitatiilor), dar și pentru
asigurarea suportului grafic pentru lucrările de cadastru prin derivarea conținutului acestuia.
Etapa aplicării legilor propietatii (1991-pana în prezent)
Schimbările din ultimii ani sunt legate în primul rând de cadrul legislative general privitor
la regimul juridic al fondului funciar, la propietatea publică și privată, la dobândirea dreptului de
propietate și la circulația juridică a terenurilor. Reglementările generale în domeniul propietatii
apar în Constituția României adoptată în 1991, în Legea administrației publice locale nr.69/1991,
modificată și completată, în Codul civil și în Codul de procedura civilă, modificate și completate.
În ultimul deceniu au fost promulgate acte normative care constitute fundamente ale
instituției dreptului de propietate: Legea nr. 169/1997, care cuprinde norme juridice referitoare la
propietatea publică și privată asupra terenurilor, la regimul juridic al acestora, protecția și
ameliorarea terenurilor, Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea
terenurilor deținute de societățile comerciale cu capital de stat, Legea privind circulația juridică a
terenurilor nr. 54/1998, Legea pentru reconstituirea dreptului de propietate asupra terenurilor
agricole și forestiere nr. 1/2000.
Pentru instituția cadastrului din România, actul legislativ eel mai important îl constituie
Legea cadastrului și publicității imobiliare, nr. 7/1996, care asigură cadrul juridic necesar pentru
elaborarea unui cadastru modern și deschide porțile unei instituții de drept cu rădăcini europene,

având la bază tradiții istorice.
Din punct de vedere organizatoric, la nivel central a fost înființată ca instituție publică cu
personalitate juridică Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, ca organ de
specialitate în subordinea Ministerului Administrate! Publice, iar la nivel județean au fost
organizate OJCGC.
Activitatea acestor instituții se referă la organizarea, conducerea, îndrumarea și controlul
executării lucrărilor din domeniu, la elaborarea normelor tehnice și metodologiile de specialitate,
la organizarea fondului național de geodezie și cartografie, a băncii de date a sistemului unitar de
cadastru și nu în ultimul rând, la autorizarea persoanelor fizice și juridice care pot să realizeze și
să verifice lucrări de specialitate.
Devenită profesie liberală, activitatea specialistului în cadastru câștiga treptat locul pe
care îl merită, pe măsură ce lucrurile tind spre normalitate, într-o societate bazată pe valori
democratice. Sectorul privat va crește ca importanță, dar sectorul public va garanta securitatea
sistemului de publicitate imobiliară. Cadastrul va beneficia de dezvoltarea din domeniul
tehnologiei informației, iar tehnicile avansate de culegere, prelucrare și stocare a datelor
cadastrale vor contribui la consolidarea propietatii, la gestionarea patrimoniului imobiliar, la
utilizarea unui sistem fiscal modern .
1.2.IMPORTANȚA, ROLUL ȘI SCOPUL CADASTRULUI GENERAL
Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și
juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea și reprezentarea pe planuri cadastrale a
tuturor corpurilor de propietate, indiferent de destinație și propietar, de pe întregul teritoriu al
țării.
Cadastrul general are caracter:
* obiectiv: exprimă o realitate obiectivă, independentă de voința omului, indiferent de
funcția socială sau tehnică a acestuia;
* unitar: se execută după norme și instrucțiuni unice;
* istoric: reflectă legiile societății (formele de propietate caracteristice unei orânduirii);
* dinamic: exprimă realitatea naturală în continuă schimbare (impune necesitatea unei
întrețineri permanente);
* general: satisface cerințe pentru diferite sectoare econoniice;
* obligatoriu: se execută pe întregul teritoriul țării, pentru toți propietarii de bunuri
mobile, persoane fizice și juridice.
Rol: Cadastrul trebuie să furnizeze date reale cu privire la:

* determinarea întinderii, configurației și poziției corpurilor de propietate, a destinației și
folosinței lor;
* identificarea propietarilor de bunuri imobile și înscrierea lor în registrele cadastrale;
* stabilirea categoriei de terenuri după însușirile calitative;
* inventarierea suprafețelor mecanizabile și nemecanizabile, a pantelor terenurilor;
* bonitarea solurilor după gradul de fertilitate în funcție de categoriile de folosință agricole;
* inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare, a celor care
pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate și ameliorate.
Scopul: executării lucrărilor de cadastru- să pună la dispoziția celor interesați, în orice
moment, date reale și complete pentru:
* determinarea stadiului și evoluției fondului funciar pe județe și pe țara;
* stabilirea impozitului funciar;
* cunoașterea fondului imobiliar- edilitar și starea acestuia;
* întocmirea studiilor și proiectelor pentru sistematizarea teritoriului și
Localităților;
* obținerea de date pentru întreținerea străzilor, drumurilor, căilor ferate, etc;
* alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale și social-culturale;
* folosirea, amenajarea și regularizarea cursurilor de apă;
* amenajarea și exploatarea rațională a pădurilor;
* protecția mediului;
* soluționarea litigiilor cu privire la terenuri dintre propietari;
* realizarea bazei de date cadastrale necesare întocmirii SIT-urilor.
Importanța cadastrului general
Cadastrul s-a dovedit a fi de-a lungul timpului un ansamblu de activități tehnico-
organizatorice menite să deservească administrația, pe propietarii bunurilor imobile în
problemele drepturilor reale de propietate, iar din alt punct de vedere, cadastral a constituit o
instituție progresistă care a contribuit la dovedirea și garantarea propietatii.
Lucrările de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informaționale ale
teritoriului, capabile să furnizeze rapid date reale administrației publice locale și centrale,
precum și altor sectoare interesate.
Legătura cadastrului cu alte discipline
Activitatea de cadastru a evoluat foarte mult în ultimele decenii, din punct de vedere al
conținutului și complexității, pe măsura punerii de acord cu cerințele mereu crescânde ale

societății în ansamblu și cu perfecționarea mijloacelor tehnice și a metodelor de lucru propii, sau
a celor aparținând altor domenii pe care se sprijină sau cu care colaborează. Prin participarea mai
multor domenii la realizarea cadastrului general, se poate afirma că i se conferă un character
indisciplinar.
Lucrările tehnice ale cadastrului (măsurători, prelucrarea datelor, întocmirea
documentației cadastrale – hard, planuri, registre cadastrale) se bazează pe discipline
fundamental ca: geodezia, topografia, fotogrametria, cartografia.
Pentru latura economică a cadastrului sunt necesare cunoștințe din domenii
complementare: pedologie, geobotanică, geomorfologie. Științele agricole ajuta la încadrarea
terenurilor în categorii și subcategorii de folosință.
Dreptul funciar și alte ramuri juridice sunt necesare la stabilirea în mod legal a
posesoriilor și a propietatii, la data introducerii cadastrului general.
Pentru rezolvarea anumitor etape de lucrări, cadastrul general poate intra în legătură cu
domenii auxiliare: sistematizarea teritoriului și localităților, urbanism, organizarea teritoriului
agricol, protecția mediului, etc..
Pentru automatizarea lucrărilor de cadastru (prelucrarea automată volumului mare de date
din măsurători, crearea bazelor de date și întocmirea automată a registrelor și planurilor
cadastrale) este nevoie de cunoștințe de informatică, programare, etc.
1.3.ÎNFĂȚIȘAREA CADASTRULUI ȘI FUNCȚIILE CADASTRULUI
Evidența bunurilor imobile se face complet și sistematic după următoarele aspecte:
A) Aspectul cantitativ – se realizează prin funcția tehnică a cadastrului și se referă la
determinarea prin măsurători a poziției, configurației și mărimii suprafețelor de terenuri pe
categorii de folosință și propietari și la determinarea construcțiilor în funcție de mărimea
suprafeței de teren pe care acestea sunt amplasate, numărul de nivele și de propietarii lor.
B) Aspectul calitativ- determină cunoașterea potentialui productiv al terenurilor, precum
și al caracteristicilor calitative ale construcțiilor.
* Pentru terenuri se face bonitarea cadastrală a solurilor completându-se cu date despre
lucrări de îmbunătățiri funciare (irigații, îndiguiri, desecări).
* Pentru construcții se face cartarea clădirilor după materialele de constructive (beton,
cărămidă, lemn), dotarea cu instatalatii, gradul de contort, gradul de uzură, etc..
C) Aspectul juridic – se referă la regimul juridic al terenurilor și construcțiilor, la dreptul
de propietate.

1.4 FUNCȚIILE CADASTRULUI
Realizarea practică a cadastrului se face prin trei funcții corespunzătoare celor trei aspecte
ale acestuia.
A) Funcția tehnică are ca obiect următoarele lucrări:
* stabilirea și marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriiilor
administrative (comune, orașe, municipii);
* identificarea și marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localităților,
* delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, a parcelelor din
cadrul acestora în funcție de categoria de folosință și de posesorii acestora;
* efectuarea măsurătorilor pe teren și prelucrarea datelor cadastrale;
* întocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;
* numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale și a bunurilor imobile de pe întregul
teritoriu administrativ comunal, orășenesc sau municipal;
* întocmirea registrelor cadastrale și a situațiilor de sinteză;
* întreținerea cadastrului.
Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:
* dosarul lucrărilor de delimitate;
* planurile și hărțile cadastrale;
* registrele și fișele cadastrale.
B) Funcția economică are ca obiect executarea următoarelor lucrări:
* încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;
* evidența terenurilor agricole în funcție de stadiul degradării, a terenurilor amenajate
prin lucrări de îmbunătățiri funciare;
* evidența clădirilor după materialele de construcție, dotarea cu instalații, confort, gradul
de uzură, etc..
C) Funcția juridică trebuie să asigure identificarea corectă a propietarilor de terenuri și
construcții și înscrierea acestora în documentele cadastrului general, pe baza dreptului și actului
juridic pe care se întemeiază propietatea. Se asigură publicitatea imobiliară, adică ce deține
fiecare cetățean pe teritoriul țării și cui aparține un anumit bun imobil.

1.5. GENERALITĂȚI
Latura juridică a cadastrului se referă la operațiile care se efectuează pentru identificarea propietarilor,
înscrierea lor în documentația cadastrului, precum și în cartea funciară, în vederea realizării publicității imobiliare,
în baza drepturilor și actelor juridice pe care aceștia le dețin.
În România există două tipuri de propietate:
– Privată (ține de domeniul privat);
– Comună (ține de domeniul public).
Domeniul public aparține statului și comunităților și cuprinde toate bunurile imobile destinate folosirii
publice și serviciilor publice căi de comunicații ( drumuri, căi ferate), ape (lacuri, râuri, mare), domenii
militare, porturi, aeroporturi, parcuri, grădini publice, păduri, etc.).
Domeniul privat poate fi:
– Al statului (bunuri imobile ale ministerelor, școli, spitale, terenuri miniere);
– Al colectivităților (bunurile primăriilor, consiliilor județene);
– Individual
În documentația cadastrală, datele referitoare la situația juridică a unui corp de proprietate se tree în urma
declarației deținătorului cadastru declarativ). Datele din registrele cadastrale nu consfiintesc o situație de drept,
aceasta urmând a fi stabilită numai după verificarea documentelor juridice.
În cartea funciară, datele se tree pe baza actelor juridice prezentate de propietar. Înscrierea lor
realizează publicitatea imobiliară.
1.6. PUBLICITA TEA IMOBILIARĂ
Publicitatea imobiliară se defmeste ca un sistem de înregistrare a corpurilor de proprietate într-un registru,
organizat de administrația cadastral- juridică pentru cunoașterea drepturilor reale ale unei persoane în vederea
asigurării opozabilității față de terți.
Publicitatea imobiliară cuprinde un ansamblu de tehnici juridice menite să țină evidența bunurilor imobile
și să dea siguranță actelor juridice prin care se constituie, transmit și modifică sau se sting drepturile reale
imobiliare. Acestea trebuie să răspundă următoarelor obiective importante:
• să apere drepturile imobiliare ale celor înscriși în registrele publice (securitate statică);
• să confere transmisiunilor imobiliare o cât mai mare certitudine, aducând la cunoștința tuturor situația
juridică a bunurilor imobile aflate în circuitul civil (securitate dinamică);
• să dea siguranța circulației creditului garantând înscrierea ipotecii în registrele publice;
• să permită organelor statului exercitarea unui control eficient asupra schimbărilor ce se produc în

situația materială, conform cu normele de sistematizare, și în situația juridică a acestora, ca urmare a
instramarii sau grevării cu sarcini, în interesul întregii societăți.
În țara noastră au funcționat două sisteme principale de publicitate imobiliară: sistemul de publicitate al
registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, denumit și sistemul publicității personate (în vechiul Regat); sistemul
cărților funciare, denumit și sistemul publicității reale (în Transilvania, Banat și Bucovina).
În afara lor au mai funcționat în diverse locuri sistemele:
• cărțile funciare centrale pentru căile ferate și canale;
• cărțile de evidență funciară, în zonele din Transilvania, unde cărțile funciare au fost distruse, sustrase sau
pierdute în timpul războiului.
Sistemul de publicitate personală
S-a instituit în anul 1865 prin codul civil (sub influența legislației franceze și belgiene) și constă din registre
în care se înscriu actele juridice. Aceste registre s u n t:
• registrul de transcriere;
• registru de înscriere;
• registrul de înscriere al comandamentelor;
• mapa actelor de amanet și a actelor juridice prevăzute expres de lege.
Au fost organizate pe comune (sate) și au fost ținute pe numele persoanelor, realizându-se astfel o
publicitate personală.
Importanța publicității imobiliare este evidențiată prin obiectivele pe care se sprijină
această materie și anume: asigură securitatea drepturilor imobiliare ale celor care sunt înscriși în
registrele publice;
Řoferă certitudine transmisiunilor imobiliare prin relevarea situației juridice în care
se află bunurile imobile din circuitul civil;
Řgarantează creditul prin înscrierea ipotecii în registrele publice;
Řpermite autorităților publice specializate să verifice modificările pe care le suferă
situația materială a bunurilor, în interesul întregii socetăți.
În România există mai multe tipuri de sisteme principale de publicitate, deosebindu-se de
la o regiune la altă, în funcțiede influențele germanice sau franceze asupra sistemului juridic.
Această coexistență va înceta însă în momentul în care noul sistem de publicitate imobiliară, unic
pe întreg teritoriul țării, va putea prelua și încorpora cele mai importante caracteristici ale
vechilor sisteme, în conformitate cu noua Lege a cadastrului și a publicității imobiliare nr.
7/1996.
Sistemele de publicitate imobiliară care funcționează la noi în țară sunt:
Sistemul de publicitate al registrelor de transcripțiuni, denumit și sistemul publicității
personale, ce funcționează în Vechiul Regat;

Sistemul cărților funciare, denumit și sistemul publicității reale, ce este aplicat în
Transilvania, Banat și Bucovina;
Cărțile de publicitate imobiliară, conform Legii nr. 242/1947 pentru transformarea
cărților funciare provizorii în cărți de publicitate imobiliară, pentru unele localități din fostul
județ Ilfov unde s-au executat lucrări complete de cadastru funciar;
Cărți de evidență funciară în unele localități din Transilvania în care cărțile funciare au
fost distruse, sustrase ori pirdute din cauza evenimentelor istorice;
Cărțile funciare centrale pentru căile ferate și canaluri.
Primele două sisteme sunt mai importante și le voi prezenta în continuare; următoarele
trei sunt privite mai degrabă ca derivate ale primelor, aducând unele completări pentru
perfecționare.
“Sistemul de publicitate al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni s-a instituit prin
Codul civil din anul 1865 sub influența legislației franceze și belgiene. El a constat din registre
ce au fost păstrate la fostele tribunale și, mai târziu, la fostele notariate de stat, în scopul
transcrierii și înscrierii unor acte juridice expres prevăzute de lege (în prezent preluate de
birourile de carte funciară)” _. Inițial sistemul francez fusese unul personal, evidența ținându-se
pe proprietari. Abia din anul 1855 s-au creeat registre în care evidența se ținea atât pe persoane,
cât și pe imobile. Sistemul de drept românesc a adoptat acest tip de publicitate imobiliară prin
Codul civil și prin Codul de procedură civilă. Acest sistem de publicitate a drepturilor reale
imobiliare se ține pe persoane, de unde îi vine și denumirea de publicitate personală. Pentru a
cunoaște care este situația juridică a unui imobil este necesar să se cunoască toți proprietarii care
au deținut respectivul imobil. Publicitatea se realizează prin transcrierea și înscrierea într-o serie
de registre și anume: registrul de transcriere, de înscriere, de transcriere a comandamentelor și
mapa actelor de amanet, a actelor juridice care privesc imobile funciare expres prevăzute de lege.
Codul civil român actual face referire la sistemul personal de publicitate imobiliară în art.
1295: “În materie de vindere de imobile, drepturile care rezultă prin vinderea perfectă între părți,
nu pot a se opune, mai înainte de transcripțiunea actului, unei a treia persoane care ar avea și ar fi
conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut”. Tot în Codul civil se face
referire și la transcrierea donațiilor imobiliare, în art.818, sau a ipotecilor și a privilegiilor
imobiliare, în art.1780-1787. Toate aceste prevederi vin să garanteze protecția drepturilor reale
imobiliare, oferindu-le opozabilitate față de terții interesați asupra situației materialea imobilelor.
Procedura prin care se realizează acest tip de publicitate imobiliară se poate deduce din
chiar denumirea sistemului, respectiv:” Se va ține la fiecare judecătorie un registru de
transcrierea de mutație sau strămutarea proprietăților, un alt registru de inscripția privilegiilor și
ipotecilor, un alt registru pentru transcrierea comandamentelor și o mapă în care se va păstra un

exemplar al actelor de amanet”. (art.710 Cod de procedură civilă). Prin transcriere se înțelege
acea operațiune de reproducere integrală în registrul de publicitate a conținutului actelor juridice
care aduc modificări în situația juridică a imobilelor, de constituire, strămutare sau stingere de
drepturi reale imobiliare. Iar inscripțiunea constă în reproducerea acelor părți din actele juridice
care fac referire la ipoteci și privilegii.
Publicitatea imobiliară prin intermediul registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni mai
poartă și denumirea de publicitate reală personală, deoarece registrele sunt ținute pe numele
persoanelor care dețin în proprietate bunuri imobile.
Legislația în vigoare vine să lămurească și asupra tipurilor de acte juridice care sunt
supuse transcrierii. Astfel art.711 din Codul de procedură civilă face o enumerare a acestor acte,
care sunt:
Ř“toate actele de înstrăinare a proprietăților nemișcătoare sau a drepturilor reale ce
se pot ipoteca;
Řtoate actele prin care se renunță la aceste drepturi;
Řtoate actele prin care se constituie o servitute, un drept de uzufruct, de uz sau de
locuință;
Řtoate actele prin care se renunță la aceste drepturi;
Řtranzacțiile asupra drepturilor reale;
Řordonanțele de adjudecare;
Řhotărârile date în materie de expropriere pentru utilitate publică;
Řcesiunile de venituri pe un timp mai mare de doi ani;
Řextract de pe contractele de arendă sau închiriere pe un timp mai lung de trei ani.”
“Conform art.1738 Cod civil, între creditori, privilegiile nu produc nici un efect, în
privința imobilelor, decât când ele au fost aduse la cunoștința publică, prin inscripție în registrele
de publicitate imobiliară și numai de la data acelei inscripții, cu unele excepții”. Iată încă o
dovadă a importanței publicității imobiliare și a rolului acesteia de a aduce la cunoștința publică
situația juridică a imobilelor, pentru ca acestea să devină opozabile erga omnes și nimeni să nu
aducă vreun prejudiciu titularilor drepturilor reale, respectiv drepturilor de creanță. De la această
regulă privind înscrierea, face excepție doar privilegiul persoanei care dorește să vândă imobile
și care trebuie supus transcrierii.
Există câteva situații care nu obligă la realizarea publicității imobiliare. Este vorba despre
cazurile în care nu se pune în aplicare principiul efectului translativ sau constitutiv de drepturi
prin transcriere, și anume:
1. Hotărârile judecătorești declarative de drepturi reale;

2. Transmisiunea proprietății prin deces, atât prin succesiune testamentară, cât și prin
succesiune legală;
3. Împărțeala în cazul când imobilul se atribuie unuia din copărtași;
4. Actele juridice prin care se renunță la un drept încă neacceptat (renunțarea
moștenitorului la succesiune).
De asemenea între părți și succesorii lor în drepturi, actul juridic produce efecte conform
principiului relativității, fără a mai fi necesară transcrierea sau înscrierea. Alte cazuri în care
operează de drept efectul translativ de drepturi sunt cele de accesiune, vânzare silită și
expropriere pentru o cauză de utilitate publică, confiscare, succesiuni vacante ori bunuri părăsite,
când o proprietate individuală este trecută în proprietatea statului.
Uneori s-a pus problema priorității unei cereri de transcriere sau înscriere față de altele,
atunci când toate au fost depuse în același timp și privesc aceleași drepturi. Se întâmplă în
cazurile când același drept real a fost transmis sau constituit în favoarea a două sau mai multe
persoane. Atunci se aplică principiul qui prior tempore, potior jure, conform căruia are prioritate
și câștig de cauză acea persoană care a îndeplinit prima formalitățile necesare pentru realizarea
transcrierii și înscrierii. Se apără astfel bună desfășurare a circuitului civil al imobilelor
împotriva vânzătorilor de rea-credință, care au intenția de a vinde același bun imobil, succesiv,
mai multor persoane, ceea ce ar determina caracterul nesigur și incertitudinea pentru respectivul
drept real.
TRANSCRIEREA = constă în copierea integrate în registrul de publicitate a conținutului actelor juridice prin
care se constituie, strămută, modifică sau se retrag drepturile reale imobiliare;
INSCRIPȚIUNEA (ÎNSCRIEREA) = constă în copierea părților din actele juridice referitoare la ipoteci și
privelegii.
Actele supuse transcrierii sunt:
• actele juridice între vii privind transferul de proprietate sau de drepturi care se pot ipoteca
(contract de vanzare- cumpărare, donații, etc.) sau acte prin care se renunța la aceste drepturi;
• actele juridice între vii prin care se constituie un drept de servitute, uzufruct, uz sau abitație, sau
cele prin care se renunța la aceste drepturi;
• tranzacțiile privind drepturile reale;
• ordonanțele de adjudecare ale unui imobil (dobândite prin licitație);
• hotărârile de expropiere pentru interes obștesc;
• cesiunea de venituri pentru un interval mai mare de 2 ani.
În registrul de transcriere al comandamentelor se transcriu în extras comandamentele prealabile urmăririi
silite a bunurilor imobile și urmările veniturilor bunurilor imobile ale debitorilor.
Toate registrele se țin pe numele persoanelor și nu se întemeiază pe măsurători cadastrale,

deci au neajunsuri.
1.7. SISTEMUL DE PUBLICITA TE REALĂ AL CĂRȚII FUNCIARE
CARTEA FUNCIARĂ = este un ansamblu de documente care descriu bunuri imobile și
Determină situația lor juridică.
În conformitate cu " Legea Cadastrului și Publicității Imobiliare nr. 7/1996", publicitatea imobiliară constă
în înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la corpurile de proprietate din aceeași
localitate. Aceasta se efectuează de către birourile de carte funciară ale judecătoriilor pentru bunurilor imobile
situate în raza teritorială de activitate a lor.
Unul sau mai multe imobile alipite, de pe teritoriul unei localități, aparținând aceluiași proprietar, formează
corpul de proprietate care se înscrie în cartea funciară.
Mai multe corpuri de proprietate, de pe teritoriul unei localități, aparținând unui proprietar formează partida
cadastrală a lui, care se înscrie în aceeași carte funciară.
Cărțile funciare întocmite și numerotate pe teritoriul administrativ al fiecărei localități alcătuiesc împreună
resistrul cadastral de publicitate imobiliară al acelui teritoriu.
Registrul se întregește cu:
• registrul special de intrare;
• planul de identificare a corpurilor de proprietate;
• repertoarul corpurilor de proprietate indicând numărul cadastral al parcelelor și numărul de ordine al cărții
funciare în care sunt înscrise;
• indexul alfabetic al proprietarilor;
• mapa cu cererile de înscriere.
Drepturile reale privind corpurile de proprietate înscrise în cartea funciară sunt denumite " drepturi
tabulare". Acestea sunt:
• dreptul de proprietate;
• dreptul de superficie;
• dreptul de uzufruct;
• dreptul de uz;
• dreptul de abitație;
• dreptul de servitute;
• dreptul de ipotecă și privelegiul imobiliar.
În sistemul de publicitate al cărții funciare, pe baza publicității este imobilul și nu persoana, pentru că

imobilul este veșnic iar proprietarii trecători, se perindă prin fața lui prin operațiuni juridice de vânzare, succesiune,
partaj, etc..
“Cărțile funciare au luat naștere din interesul ocrotirii drepturilor reale imobiliare și,
implicit, din interesul economic al sporirii bunurilor materiale ce acestea sunt susceptibile să
producă. Îmbunătățirea pământului mijloc de producție impune sacrificii, atât materiale cât și un
mare volum de muncă. Aceste sacrificii nu se fac dintr-o simplă plăcere, ci din dorința de a
obține un spor de bunuri ca urmare a lucrărilor executate. Dar acest spor, în cele mai multe
cazuri, se obține prin efectul în timp al investițiilor, ceea ce impune, în mod firesc, siguranța
proprietății. Cu cât munca trecută și prezentă are mai multă siguranță că va fi răsplătită, cu atât
este mai producătoare de valori. Trebuie ca acela care cumpără, repară o casă, plantează o vie sau
pomi, ori îngrașă pământul, să știe că dreptul lui de proprietate este ocrotit de lege și că nimeni
nu-l poate împiedica în exercitarea lui în cadrul legilor existente, și că el este acela care va
culege fructele după muncă lui” _. Acestei cerințe de siguranță îi răspunde instituția cărții
funciare și de aceea ea a fost adoptată în multe legislații, în țările care au știut și au înțeles cum
să o exploateze pentru a obține cele mai eficiente rezultate în materia drepturilor reale imobiliare.
Cărțile funciare au ajuns să fie introduse în țara noastră pe parcursul a mai multe
perioade, prin adoptarea unei serii de legi, regulamente, ordonanțe și instrucțiuni. Procesul a fost
destul de lent datorită formei conținutului acestor norme, destul de greoi, complicat și dificil de
înțeles. Primele atestări ale acestei instituții datează de prin sec. al XVII-lea, dar manifestătile
legale în acest sens s-au înregistrat abia în jurul anului 1840. Prima provincie românească în care
cartea funciară a început să-și desfășoare beneficiile a fost Transilvania. Aici domină Imperiul
Austriac, care a introdus noul sistem de publicitate imobiliară prin Diploma Leopoldină din
1781, sistemul extinzându-se de prin 1855 și în alte zone precum Banat, Crișana, Satu Mare și
Maramureș.
Cum am menționat și anterior, cartea funciară este o instituție de origine germană.
Bineînțeles că pe parcurs au avut loc mai multe îmbunătățiri ale acestui sistem, legiuitorul român
având interesul de a adapta cât mai bine această instituție în cadrul sistemului nostru de drept,
creând astfel cele mai prielnice condiții. În acest sens s-a ajuns și la concluzia că cel mai bine ar
fi să aibă loc unificarea sistemului de publicitate imobiliară pe întreg teritoriul țării odată cu
înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 și s-a adoptat și promulgat Legea nr.115/1938,
privind unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, publicată în Monitorul Oficial nr.95
din 27 aprilie 1938. Este vorba despre un act normativ care cuprinde materia cărții funciare într-
un mod exhaustiv, primul de acest gen. Planul de unificare a sistemului de publicitate a eșuat
însă datorită lipsei unui cadastru general, astfel că în materie de publicitate cartea funciară nu a
cuprins decât Transilvania, Banat și Bucovina. Vinovate pentru acest fapt nu au fost

evenimentele istorice, astfel că după preluarea Transilvaniei la Coroana României în 1920,
juriștii vremii au apreciat pozitiv efectele cărții funciare, pe care le considerau superioare față de
ceea ce putea oferi sistemul de publicitate din Vechiul Regat.
Problema în îndeplinirea obiectivelor propuse a constituit-o desfășurarea extraordinar de
lentă a lucrărilor cadastrale, în comparație cu Transilvania, unde se pusese în aplicare mai înainte
ordinul împăratului Iosif al II-lea în 1786. Prin urmare România a renunțat repede la dezideratele
privind publicitatea prin intermediul cărților funciare, în preajma celui de-al doilea război
mondial, nereușind să realizeze un cadastru național, ceea ce ar fi corespuns atributului de stat
național, care este prevăzut în art. 1 din Constituție (“România este stat național, suveran și
independent, unitar și indivizibil”).
Dacă ar fi să definim noțiunea de carte funciară ar putea fi: “înscris oficial reprezentând
unitatea de bază în sistemul de publicitate imobiliară în cadrul căruia evidența se ține pe imobile
și nu pe proprietari” _. Se poate deduce ușor avantajul care rezultă din utilizarea acestui sistem
de publicitate reală, respectiv faptul că evidența ținută pe imobile și nu pe persoane, permite
cunoașterea tuturor proprietarilor unui bun imobil.
De această dată se pune accentul pe situația juridică pe care o prezintă imobilul, oferind
mai multă siguranță, certitudine și încredere.
Completări la definiția dată pot fi extrase din noua Lege a cadastrului și a publicității
imobiliare nr.7/1996 sau din Decretul-lege nr.115/1938, în funcție de zona de aplicarea fiecărui
act în parte. Așadar cărțile funciare reprezintă registre publice care încearcă să cuprindă integral
datele referitoare la imobile și proprietarii acestora. S-ar putea spune că reprezintă cartea de
identitate a imobilului.
Despre sistemul de publicitate imobiliară reală al cărții funciare se poate afirma nu numai
că este doar unul real, ci și personal, adică mixt. Aceasta se datorează faptului că nu întotdeauna
s-a putut întocmi cartea funciară doar pe baza datelor despre imobil, astfel că a fost acceptată și
întocmirea unor foi personale de carte funciară care să treacă de acel obstacol al fărâmițării
proprietății funciare care există la momentul adoptării legii de introducere a noului sistem de
publicitate imobiliară.
Modul în care se întocmesc și se țin aceste cărți funciare este stabilit prin lege. Astfel
fiecare localitate are o carte funciară, întocmită și numerotată împreună cu registrul cadastral de
publicitate imobiliară al teritoriului respectiv. Iar fiecare registru este ținut de către biroul de
carte funciară al judecătoriei în raza căreia se află situat bunul în cauză.
Drepturile care se înscriu în cartea funciară sunt drepturi reale, care capătă după înscriere
denumirea de drepturi tabulare. Acestea sunt: dreptul de proprietate, dreptul de superficie,
dreptul de uzufruct, dreptul de uz și abitație și dreptul de servitute. Alături de aceste drepturi

reale imobiliare principale sunt cuprinse și drepturile reale imobiliare accesorii, respectiv ipoteca
și privilegiile imobiliare, care sunt de fapt tot o formă de ipotecă în legătură nemijlocită cu
imobilul.
Din obiectul cărții funciare rezultă eficiența acestei instituții. Prin cartea funciară se
realizează o publicitate completă și reală a tuturor drepturilor și raporturilor juridice imobiliare.
Riscul de incertitudine s-a eliminat prin faptul că acest sistem de publicitate are la bază imobilul,
care este fix față de orice operațiune juridică la care este supus, comparativ cu proprietarii săi
succesivi, trecători și care se perindă prin fața lui prin diferitele fapte și operațiuni juridice
(vânzare, succesiune, partaj etc.).
Conform legii cartea funciară este alcătuită din trei părți și un titlu care informează
asupra numărului ei și a numelui localității în care este situat imobilul. Această structură oferă
mai multă claritate și ajută la o mai rapidă cercetare, care se poate face în decursul a câteva
minute.
Părțile pe care se bazează înscrierile sunt grupate astfel:
partea I este denumită foaia de avere sau a imobilului și face referire la date
descriptive ale imobilului;
partea a II-a se numește foaia proprietății și informează asupra drepturilor
înscrise;
partea a III-a, denumită foaia de sarcini face referire la înscrierile privind
dezmembrămintele dreptului de proprietate și sarcini.
Alături de cele trei părți cartea funciară se întregește cu planul privind parcelele din
localitate. La fiecare judecătorie se află, pe lângă registrul de intrare, și repertorii alfabetice
privind numele titularilor drepturilor de proprietate. Este vorba despre un ansamblu de registre și
condici de evidență care oferă date foarte exacte referitoare la imobile și la proprietarii acestora.
Așa s-a ajuns ca juriștii să accepte cartea funciară ca fiind instituția cea mai adecvată pentru
realizarea publicității reale imobiliare.
Cartea funciară este organizată pe trei părți, conținând numele teritoriului cadastral pe care este situat
corpul de proprietate și are un număr.
PARTEA I- a numită și " foaia de avere" sau "foaia imobilului" în care se înscriu toate informațiile tehnice
și economice ale bunului imobil respectiv:
• numărul de ordine și cel cadastral al fiecărui corp de proprietate;
• suprafața terenului, categoria de folosință și, după caz, constructive;
• amplasamentul și vecinătățile;
• valoarea impozabilă.
PARTEA II – a denumită și "foaia proprietății" cuprinde toate informațiile privind drepturile înscrise,

respectiv:
• numele proprietarului;
• actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum și menționarea înscrisului pe
care se întemeiază acest drept;
• strămutările proprietății;
• servitutiile constituite în folosul bunului imobil;
• faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la
proprietate;
• orice modificări, îndreptări sau însemnări care s-ar face în titlu, în partea I-a sau a II-a a cărții
funciare cu privire la înscrisurile făcute.
PARTEA III- a denumită și "foaia de sarcini" cuprinde înscrierile privind dezmembrările dreptului de
proprietate și sarcinilor, respectiv:
• dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosință, abitație, ipotecă, privelegiile imobiliare, precum și
locațiunea și cesiunea de venituri pe timp mai mare de 3 ani;
• faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la
drepturile reale înscrise în această parte;
• sechestrul și urmărirea imobilului sau venirurilor sale;
• orice modificări, îndreptări sau însemnări care s-ar face cu privire la înscrierile făcute în
această parte.
Cartea funciară ocrotește drepturile reale imobiliare și garantează însușirea sporurilor de producție obținute
ca urmare a investițiilor făcute asupra bunului imobil.
1.8. ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CADASTRULUI
“Se înființează Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ca instituție
publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor..
La nivelul fiecărui județ și în municipiul București se înființează oficiile de cadastru și
publicitate imobiliară ca unități cu personalitate juridică în subordinea Agenției Naționale.. Se
înființează Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție ca unitate
cu personalitate juridică în subordinea în subordinea Agenției Naționale”. Din fragmentul citat se
poate deduce deja că este vorba despre organizarea cadastrului până la cele mai mici unități
teritoriale administrative, pe localități, pe județe și bineînțeles pentru întreg teritoriul țării.
Actual, însă, este vorba despre înființarea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate
Imobiliară, prin reorganizarea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, aflată în
subordinea Ministerului Administrației și Internelor, preluând-o de la Ministerul Justiției.

Prin noțiunea de localități legiuitorul a înțeles să denumească: comună, orașul și
municipiul. Pentru fiecare dintre acestea se realizează cadastre și cărți funciare (art.2 alin.1 și
art.20 alin.4 din Legea nr.7/1996). Având în vedere că o comună este alcătuită din mai multe
sate, urmează a se întocmi registre cadastrale pentru fiecare sat în parte, în care se vor menționa
toate imobilele aflate pe teritoriul acestora.
În privința cărților funciare care se întocmesc pe localități, acestea alcătuiesc împreună
registrul cadastral de publicitate imobiliară al teritoriului localității, denumire nu tocmai
potrivită, ca și registrul funciar al localității, la fel de nepotrivită, având în vedere că într-un
singur registru nu pot fi cuprinse cărțile funciare ale unei localități. În noul sistem cărțile funciare
sunt alcătuite dintr-o serie de foi care sunt cuprinse într-un dosar, iar acestea sunt așezate pe
rafturi în ordine numerică, deci nu este vorba despre registre. Eroarea se datorează probabil
dorinței legiuitorului de a nu crea confuzii prin introducerea noului sistem, copiind întocmai
noțiunea de registru, ca în cazul sistemului de publicitate personală al registrelor de transcripțiuni
și inscripțiuni.
Pentru a-și putea desfășura activitatea cadastrul este alcătuit din mai multe documente,
respectiv: un registru special de intrare, un plan de identificare a imobilelor, un repertoriu al
imobilelor care indică numărul cadastral al parcelelor și numărul de ordine al cărților funciare
care le cuprind; un index alfabetic al fiecărui proprietar de imobil, precum și o mapă în care se
păstrează cererile de înscriere, înaintate de către proprietari, la care sunt anexate exemplare după
înscrisurile care certifică actele și faptele juridice care afectează imobilele și care trebuie supuse
înscrierii. Toate aceste documente tehnice care întregesc registrul cadastral de publicitate
imobiliară întregesc și cărțile funciare, alcătuind arhiva cărților funciare, și se transmit în copie
pentru a fi păstrate la biroul de carte funciară.
Ca orice activitate, cea desfășurată de către cadastru, reprezentat prin Agenția Națională
de Cadastru și Publicitate Imobiliară și celelalte instituții publice care funcționează în subordinea
acestuia, la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, își demonstrează rolul prin
funcțiile pe care le îndeplinește și care sunt:
“funcția tehnică, realizată prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziției,
configurației mărimii
suprafeței terenurilor, pe destinații, categorii de folosință și proprietari, precum și
ale construcțiilor;
funcția economică, prin care se evidențiază destinația, categoriile de folosință a
parcelelor, precum și elementele necesare stabilirii valorii economice a bunurilor
imobile;
funcția juridică, realizată prin identificarea proprietăților, pe baza actelor de

proprietate și prin publicitatea imobiliară”
Prin funcția tehnică se face o identificare exactă a locului unde este situat imobilul,
asigurând o mai bună localizare a acestuia. “La nivelul unităților administrativ-teritoriale –
comună, oraș și municipiu, lucrările tehnice de cadastru constau în:
A) stabilirea, potrivit legii, și marcarea pe teren, prin borne, a hotarelor unităților
administrativ – teritoriale respective;
B) marcarea pe teren, prin borne, a limitei intravilanului localităților, potrivit legii;
C) identificarea bunurilor imobile pe baza actelor de proprietate sau, în lipsa acestora, pe
baza posesiei exercitate sub nume de proprietar; măsurarea tuturor parcelelor de teren din
cuprinsul fiecărei unități administrativ – teritoriale, specificându-se destinația, categoria de
folosință și proprietarul sau, după caz, posesorul acestora. Pentru terenurile ocupate de
construcții, curți, precum și pentru terenurile cu alte destinații, situate în intravilan sau extravilan,
se vor specifica pe baza datelor furnizate de cadastrele de specialitate, categoriile de folosință a
terenurilor, încadrarea acestora pe zone în cadrul localității, respectiv pe clase de calitate;
D) înregistrarea litigiilor de hotare, în cazul neînțelegerilor între proprietarii și/sau
posesorii învecinați;
E) măsurători pentru realizarea și actualizarea planurilor cadastrale”
Prin cea de-a doua funcție se poate stabili valoarea impozabilă pe care proprietarul
trebuie să o achite la primăria localității pe teritoriul căreia se află imobilul și în același timp
contribuie la o mai bună stabilire a unui preț pe piața în domeniu. Înlăturând intenția celor care
vor să înșele prin pretinderea unui preț prea ridicat sau, din contră, îi protejează pe cei care nu
cunosc valoarea reală a imobilului pe care îl dețin și cer un preț mult sub nivelul acestuia dacă nu
cer înscrierea în cartea funciară. Și nu în ultimul rând prin funcția juridică se contribuie la
identificarea adevăraților proprietari de imobile și la asigurarea securității și bunei desfășurări a
circulației juridice a imobilelor.
Orice modificare ori schimbare care urmează a se face în privința documentației
cadastrale trebuie să fie anunțată la oficiul cadastral. Acest act administrativ îi privește și pe
proprietari, care sunt interesați de orice schimbare în legătură cu obiectul dreptului pe care îl
dețin; dar interesează și statul, care are menirea de a informa cetățenii, asigurând astfel ordinea și
liniștea în societate. Bunurile imobile trebuie exploatate așadar în cele mai bune condiții de
securitate juridică, specifice unui stat guvernat de normele democrației. Aceste acte
administrative pot fi atacate în instanța de judecată prin căile de atac din dreptul administrativ.
“În lunga perioadă comunistă s-a instaurat un obicei dictatorial de a controla trimestrial
folosirea fondului funciar, procedeu impus și de anonimitatea proprietății în sistemul colectivist,
cu sarcina de coșmar a creșterii arabilului în orice condiții. Acest sistem nu se mai poate practică

în regimul proprietății private, deoarece ar greva bugetul statului cu cheltuieli inutile, pe de o
parte, iar pe de altă parte, proprietarii s-ar putea opune justificat lezării dreptului lor de a dispune
de pământ în limitele legilor” .
CAPITOLUL II
MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU
2.1 Materiale utilizate
Din punct de vedere ingineresc avem o lucrare deosebită de „geodatabase’’ care implică
realizarea de măsurători topografice de precizie cu o densitate ridicată a punctelor de detaliu,
gradul de detaliere a fiecărei zone studiate fiind diferit.
Pentru toată această parte de prelucrare s-a utilizat programul de compensare GeoTools 4.1,
program care satisface necesitățile tehnice din prezența lucrare.
1 stație totală Leica: TCR 802 + accesorii;
1 stație totală Leica: TC 1205 + accesorii;
3 stații totale Trimble S6 + accesorii;
Un sistem GPS alcătuit din două receptoare LEICA GPS 900CS;
4 receptoare GPS Thales ProMark3;
4 echipamente GIS&Mapping – Geo XH – utilizare pentru colectarea/preluarea datelor
grafice, dar și textuale din teren;
1 nivela de precizie mm;
15 calculatoare performante;
3 imprimante (laser și color);
1 plotter Ao;
Set de programe profesionale care permit prelucrarea automatizată a lucrărilor precum
AutoCAD, LisCad, ArcEditor, GeoTools, Leica Geo Office Combined, Leica Geo Office
Tools;

2.2 METODA DE LUCRU PE TEREN
Operațiile de teren care se efectuează într-o drumuire sunt:
-Macarcarea punctelor de drumuire;
-Întocmirea schiței de reperaj și descrierea punctelor;
-Măsurarea laturilor de drumuire;
-Măsurarea unghiurilor verticale;
-Măsurarea unghiurilor orizontale;
Marcarea punctelor de drumuire , se face de regulă cu țăruși metalici sau de lemn în
funcție de locul unde se efectuează măsurătorile (intravilan sau extravilan).
Întocmirea schiței de reperaj și descrierea topografică a punctelor, pentru identificarea ulterioară
a punctelor de drumuire este necesar să se întocmească o schiță de reperaj și de descriere a
punctelor. Fiecare punct nou de drumuire trebuie să fie reperat prin trei distanțe către puncte fixe
din teren.
Măsurarea laturilor de drumuire , dacă măsurătorile se efectuează cu aparate clasice (teodolit)
distanțele se vor măsura cu panglica, dus-întors, toleranța admisă între cele două determinări
fiind: T = ±0,003 L. Dacă măsurătorile se efectuează cu stații totale, distanțele se vor măsură tot
dus-întors, eroarea de măsurare admisă fiind în funcție de precizia instrumentului folosit (de
regulă nu trebuie să fie mai mare de 2-3 unde este precizia de măsurare a instrumentelor).
Măsurarea unghiurilor verticale , unghiurile verticale se masoar în fiecare punct de stație în
ambele poziții ale lunetei, atât spre punctul din spate cât și spre punctul din față. Dacă vizarea se
face la înălțimea aparatului înainte și înapoi, unghiul va fi media aritmetică a determinărilor,
luând ca sens al unghiului cel de parcurgere a drumuirii. Dacă vizarea se face la înălțimi diferite
nu se va mai face media decât la diferențele de nivel.
Măsurarea unghiurilor orizontale , unghiurile orizontale între laturile drumuirii se
determină că diferența a direcțiilor unghiulare orizontale măsurate în fiecare punct de stație prin
metoda seriilor.Alegerea metodelor determinare a suprafețelor se face în funcție de:
• modul de întocmire a planului cadastral;

• precizia cerută la determinare;
• scara planului;
• starea planului și suportul pe care este întocmit planul cadastral;
• mijloacele de calcul avute la dispoziție.
Metodele și procedeele de determinare a suprafețelor diferă în funcție de natura datelor măsurate (numerice
sau grafice), de perfomanțele mijloacelor tehnice și tehnologiilor utilizate și se pot clasifica astfel:
• Metode numerice (cuprinzând procedeele: analitic, geometric și trigonometric);
• Metode grafice;
• Metoda combinată;
• Metoda mecanică.
> Metode numerice de calcul a suprafețelor
Elementele necesare calcului sunt măsurate direct pe teren sau se cunosc coordonatele punctelor situate pe
conturul suprafețelor.
a)Procedeul analitic
Suprafața se determină folosind coordonatele punctelor care mărginesc conturul geometric. Pentru stabilirea
formulei generale se pornește de la suprafața cea mai simplă, a unui triunghi pentru care se poate scrie:
X2Y2 X3Y3
0 y
Se dezvoltă determinantul după coloana1:
2S =Xi (Y2- Ys) – X2(Yi- Y3) +X3(Yi- Y2) = Xi (Y2-Ys) +X2(Ys- Yi) + X3(Yi-Y2)
Ținându-se seama de sensul și notațiile din figura se poate scrie formula generalizată:
2S=Xi (Yi+1 – Yi-1)
Dezvoltând determinantul după coloana 2 rezultă:
2S =-Yl (X2- X3)+Y2(Xl- X3) -Y3(Xl- X2) =Yl (X3- X2) +Y2(Xl-Y3) +Y3(X2-
Xl)
Sau scrisă prescurtat relația este:
2S=Yi (Xi-1 – Xi+1)
2.3 METODE DE LUCRU LA BIROU
La birou se execută:
-Determinarea suprafețelor;

-Calculul elementelor necesare rezolvării detașării (coordonate, unghiuri,
Distanțe);
-Efectuarea detașării propiu-zise.
Metode folosite:
1. Numerice- a) rezolvarea analitică (reducerea la calculul unui punct pe segment);
B) rezolvare trigonometrică (reducere la metoda radierii sail la intersecție înainte cu avantaj la aplicarea
pe teren)
2. Grafice- pentru suprafețe mici, cu formă regulată, pe planuri precise la scări m ar i .
Alegerea metodelor se face în funcție de precizia cerută la aplicarea proiectului pe teren.
• Formula generală a detașărilor, proporționate ", paralele " și, perpendiculare " – procedeul analitic
Pentru deducerea formulei generale a detașărilor specificate, se va considera patrulaterul oarecare ABCD, din
care se va detașa o suprafață s, printr-o dreaptă oarecare.
Coordonatele punctelor M și N care definesc poziția dreptei de detașare se vor determina aplicând relațiile de
la punct pe segment, astfel;
2.4. GENERALITĂȚI
Latura juridică a cadastrului se referă la operațiile care se efectuează pentru identificarea propietarilor,
înscrierea lor în documentația cadastrului, precum și în cartea funciară, în vederea realizării publicității imobiliare,
în baza drepturilor și actelor juridice pe care aceștia le dețin.
În România există două tipuri de propietate:
– Privată (ține de domeniul privat);
– Comună (ține de domeniul public).
Domeniul public aparține statului și comunităților și cuprinde toate bunurile imobile destinate folosirii
publice și serviciilor publice căi de comunicații ( drumuri, căi ferate), ape (lacuri, râuri, mare), domenii
militare, porturi, aeroporturi, parcuri, grădini publice, păduri, etc.).
Domeniul privat poate fi:
– Al statului (bunuri imobile ale ministerelor, școli, spitale, terenuri miniere);
– Al colectivităților (bunurile primăriilor, consiliilor județene);
– Individual
În documentația cadastrală, datele referitoare la situația juridică a unui corp de proprietate se tree în urma
declarației deținătorului cadastru declarativ). Datele din registrele cadastrale nu consfiintesc o situație de drept,
aceasta urmând a fi stabilită numai după verificarea documentelor juridice.
În cartea funciară, datele se tree pe baza actelor juridice prezentate de propietar. Înscrierea lor
realizează publicitatea imobiliară.

CAPITOLUL III
REZULTATE OBȚINUTE
3.1. SITUAȚIA ACTUALĂ ÎN DROBETA TURNU-SEVERIN
Drobeta Turnu-Severin este municipiul și reședința județului Mehedinți în actuala organizare
administrativ-teritorială.În perimetrul lui intră suburbiile Dudașul Schelei, Gura Văii și Schela
Cladovei.
Denumirea actuală a municipiului figurează din 15 mai 1972. Este așezat la 220.33
longitudine vestică și la 440.38 latitudine nordică, la ieșirea Dunării din defileul Porțile de Fier,
în depresiunea subcarpatică a Topolniței și Severinului, în sud-vestul României și al județului
Mehedinți. Amplasat pe terasele de pe malul stâng al Dunării și străbătut de râurile Bahna,
Vodița, Jidoștița și Topolnița.
Vecini: Breznița Ocol, Ilovița și Izvoru-Bârzii la nord, Dunărea și Serbia la sud, comună
Șimian la est și municipiul Orșova la vest.
Așezarea geografică: Oraș și port la Dunăre, Municipiul Drobeta Turnu Severin, este
situat în depresiunea Topolniței și a Severinului, în vestul județului Mehedinți și al României, pe
malul stâng al Dunării la ieșirea fluviului din defileul pe DE 70
Drobeta Turnu Severin este cel mai frumos oraș de la Dunăre din țara noastră, grație așezării lui
pe cea mai elansată terasă dunăreană, un amfiteatru arhitectonic armonios, aproape muzical,
plăcut echilibrului.
Planul orașului este un dreptunghi cu latura mare de la est spre vest, dipus pe un platou
înclinat ușor de la nord spre sud.
În punctul cel mai înalt din oraș altitudinea este de 104 m, iar punctul cel mai de jos se
află situat lângă gară, unde altitudinea este de 48,75 m față de nivelul mării
Acest platou ușor înclinat spre Dunăre a permis atât scurgerea rapidă a apei de ploaie și

realizarea unei bune canalizări, cât și o sistematizare ordonată și estetică a orașului, cu străzi
largi și drepte care se intersectează în unghi de 90 grade.
Reședința de județ, orașul Drobeta Turnu Severin este locul de unde pornesc majoritatea
traseelor turistice din zonă Orașul Drobeta Turnu Severin este situat la o distanță de 120 km de
orașul Craiova și la 12 km de orașul Orșova, pe coordonatele 22 grade 33 minute longitudine
estică și 44 grade 38 minute latitudine nordică. Este traversat de la nord la sud de râul Topolnița
Vecinătățile sunt: la sud – fluviul Dunărea, Republica Serbia și Muntenegru, la nord –
limitele teritoriale ale comunelor Izvorul Bârzii, Breznița Ocol și Ilovița, la est – comună Șimian
și la vest – golful Bahna Municipiul Drobeta Turnu Severin este traversat de DN 6 care face
legătura între Craiova și Timișoara se încadrează în regiunea de sud-vest Oltenia.
Parcul natural "Porțile de Fier" – cuprinde 4 rezervații științifice cu protecție integrală
aflate de-alungul Defileul Dunării și Porțile de Fier până la Schela Cladovei Rezervația
paleontologică.
Bahna Ilovița situată pe versantul intramontan Bahna-Orșova, prezentată prin trei puncte
fosiliere cu călcare de corali și briozoale, cu resturi gastereopode bogate și în vegetații
Pădurea Crihală, care este formată din frasini și îmbogățite în ultimii ani cu tei, stejar,
brad, mesteacăn
Obiectivul acestei lucrări îl reprezintă crearea unei Baze de Date pe teritoriul
intravilanului Municipiului Drobeta Turnu-Severin, Județul Mehedinți cu o suprafață estimată în
faza de licitație, respectiv prin documente care au stat la baza atribuirii contractului de 2731,64
ha. Această lucrare s-a desfășurat cu toate resursele tehnico-economice în scopul finalizării
acesteia. Prin intermediul acestei predări confirmăm finalizarea lucracrilor aferente proiectului
mai sus menționat, ajungând la o suprafață de 293ha.
Obiectul cadastrului îl constituie bunurile imobile, terenuri, construcții, rețele edilitare,
parcuri, piețe în suprafața totală de aproximativ 1314300ha, reprezentând intravilanele celor 66
municipii, 194 orașe și 13343 sate, totalizând un număr de 15000000 proprietăți.
Proiectul s-a desfășurat în etape de lucrări, funcție de prioritățile stabilite de comun acord.
-În luna Noiembrie 2009 s-a recepționat Rețeaua Geodezică de sprijin pe întreg
Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin Proces-Verbal de recepție
4981/16.11.2009
-În lună Martie a anului 2010 s-a realizat acceptarea Etapei I – etapa Prioritară a
zonelor de maxim interes, zone solicitate de către Reprezentanții Beneficiarului
proiectului din faza de licitație, rezultând o predare pentru o suprafață de
aproximativ 1200ha, prin Proces Verbal de Recepție din data de 12.03.2010. În
această etapă s-a avizat la OCPI Mehedinți lucrarea cu specific Imobiliar-Edilitar

cu Nr. Ieșire document din OCPI 821/01.03.2010.
-În luna Iunie 2011 s-a recepționat rețeaua altimetrică de sprijin pe întreg
municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin Procesul Verbal de Recepție nr. 15/24
06.2010
-În luna Decembrie 2010 s-a efectuat acceptarea lucrării depuse în August 2010 cu
modificările și completările necesare și solicitate, predare care are în vedere o
suprafață de aproximativ 800ha, prin Proces-Verbal de recepție RIE 14247
02.12.2010
-În luna Februarie 2011, depunem spre recepție lucrarea cu toate planurile pe întreg
Municipiul Drobeta Turnu-Severin.
S-au efectuat atât măsurători topografice pentru tocmirea cadastrului pe întreg teritoriul
administrativ, eșalonat pentru fiecare etapă de predare, cât și interviuri în vederea culegerii
datelor ce formează baza de date urbană a Municipiului. Măsurătorile efectuate și planurile în
cantitate redusă ce au putut fi folosite reprezintă suportul Bazei de Date GRAFICE și date culese
prin intermediul interviurilor, respectiv cele culese de la diverse instituții de profil reprezentând
Baza de Date TEXTUALĂ.
Scopul lucrărilor cadastrului îl constituie, pe lângă evidența și inventariere:
Stabilirea unitară a elementelor calitative necesare evaluării terenurilor,
construcțiilor și a rețelelor edilitare din intravilane.
Crearea unei baze juste pentru stabilirea taxelor și impozitelor
Optimizarea utilizării terenurilor, construcțiilor și a rețelelor edilitare.
Crearea și dezvoltarea unei piețe a terenurilor și construcțiilor.
Realizarea unui sistem informațional cadastral ca parte integrantă a
sistemului informatic urban.
Cadastrul fondului imobiliar-edilitar se definește ca fiind un subsistem al cadastrului
general prin care se realizează evidența și inventarierea sistematică, din punct de vedere
cantitativ, calitativ și juridic, a tuturor bunurilor imobile, aflate pe teritoriul fiecărei localități.
Pe teritoriul administrativ al Municipiului Drobeta Turnu-Severin nu s-a efectuat un
cadastruu General, care în mod normal și conform Legislației în vigoare ar fi trebuit să reprezinte
baza prezentei lucrări.
Așadar, dat fiind inexistența acestui Cadastru general, culegerea datelor s-a efectuat cu
dificultate, nu s-a putut prelua baza lucrării astfel această fiind concepută cu ocazia realizării
unui proiect.

Proiectul s-a desfășurat pe parcursul perioadei menționată mai sus, având parte atât de
vreme favorabile efectuării măsurătorilor, cât și de vreme nefavorabilă ceea ce a și îngreunat
realizarea acestui proiect cu grad de complexitate foarte mare. Dat fiind gerul pe timp de iarnă,
cât și temperaturile foarte ridicate din timpul verii anului 2010 s-au produl întârzieri în
desfășurarea lucrărilor, termenul fiind decalat încă după prima iarnă a anului 2009-2010 cu o
perioadă de 3 luni.
Asadat, întârzierile produse în desfășurarea proiectului se datorează condițiilor
meteorologice cât și dificultății culegerii datelor grafice și textuale, fiind o activitate în care am
interacționat cu fiecare locuitor al municipiului, fiecăruia a trebuit să i se explice scopul
proiectului și mai ales, să-i convingem că activitatea noastră nu ii va afecta în mod negativ, ci
dimpotrivă ii ajută în soluționarea problemelor de natură a-și identifica proprietatea.
1 TRAIAN 28 POSIBIL TEREN AL PRIMARIEI- NEINDENTIFICAT
2 AURELIAN 9 POSIBIL TEREN AL PRIMARIEI- NEINDENTIFICAT
3 BOLINTINEANU 65 TERENUL FIZIC ESTE DRUM DE ACCES LA
BLOCURILE DIN ALUNIȘ (C4;C3). ÎN CADASTRU DE
FAPT ESTE PROPRIETATEA LUI SIMION GHEORGHE
ACEASTA PLĂTIND INCLUSIV IMPOZIT
CICERO 12 CONCESIUNILE DIN CORPUL DE PROPRIETATE
4 BISERICA BAPTISTĂ PRIMĂRIA CÂND A FĂCUT CADASTRUL LA STRADA
CICERO A INTRAT ÎN PROPRIETATEA LOR CU MULT
(DRUMUL A FOST FĂCUT PÂNĂ ÎN CLĂDIRE)
5 CICERO 4 O PROPRIETATE A FOSTEI SC LOTUS; CINE ESTE
PROPRIETARUL ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ, PRIMĂRIA
6 AURELIAN 36 (PIAȚA ȘTEFAN CEL
MARE)CINE ESTE PROPRIETARUL CLĂDIRII, TERENULUI,
POSIBIL CA PRIMĂRIA SĂ FIE PROPRIETAR ȘI ÎN
CLĂDIRE SĂ FIE CHIRIAȘI
7 T99, P16 PROPRIETATE DOAR CU NUMELE
8 T99, P19 PROPRIETĂȚI FĂRĂ SUPRAFAȚA DIN ACTE, DEȘI
POT FI DESENATE/SCHIȚATE DUPĂ PLANUL
PARCELAR
9 T102/7, P5 NU ESTE TRECUT NICI PROPRIETAR, NICI
SUPRAFAȚĂ NICI ÎN PLANUL PRCELAR, NICI ÎN
TITLUL DE PROPRIETATE
Faza finală proiect – în această fază de PREDARE PERSONALĂ, se are în vedere
predarea următoarelor sectoare cadastrale, sectoare care întregește obiectivul: Municipiul
Drobeta Turnu-Severin:
1357151191214237260287412437495
1458152192215238261288413438496
1559153193216239262389414439497
1864154194217240263390415446498

2365155195218241264391416447499
2466156196219242265392417448500
2567157197220243266393418449501
2768158198221244267394419450502
3669159199222245268395420451503
39123160200223246269396421452504
40124161201224247271397422453505
41138162202225248272398428454506
42139177203226249274399426457507
43140178204227250277400427458508
44141179205228251278401428459509
45142183206229252279402429468510
50143184207230253280403430488511
51144185208231254281404431489512
52146186209232255282407432490513
53147187210233256283408433491514
54148188211234257284409434492518
55149189212235258285410435493519
7071727374757677868788
7879808182838485–
8990919293949596521522523
56150190213236259286411436494520
283 sectore din partea de Centru, toate acestea vin să completeze ca și contur zonele
aglomerate ale Municipiului, zone de blocuri, case, respectiv teren în curs de construcție. Cu
aceste sectoare se întregește planul topo-cadastral-geodezic al Municipiului și se are o evidență
cu toate imobilele situate pe intravilanul Municipiului.
Înaintea începerii lucrărilor s-a solicitat avizul pentru începerea lucrărilor atât de la OCPI
Mehedinți, cât și de la Primăria Drobeta Turnu-Severin, obtinunadu-se astfel acordul asupra
lucrărilor efectuate.
După obtinearea avizelor s-a demarat activitatea de culegere a informațiilor și
materialelor geodezice și cartografice existente pe zona de intravilan a Municipiului.
În acest sens, s-a realizat achiziționarea punctelor pe ordin superios din jurul
Municipiului conform normativelor în vigoare din cadrul instituției de profil, Fondul Național
Geodezic, 6 puncte care încadrează foarte bine Municipiul și respectă astfel cerințelor normelor
în vigoare din punct de vedere al încadrării măsurătorilor în Sistemul Național Stereografic 1970.
De asemenea, s-au achiziționat observații GPS de la Stația Permanentă DRTS.
S-au studiat toate posibilitățile de achiziție a datelor atât de la Beneficiarul lucrării, cât și
de la Administratorii rețelelor și OCPI Mehedinți, Rezultatele au fost minim, astfel:
oS.C. SECOM SA – a furnizat o parte a unei baze de date realizată anterior însă cu
date extrem de puține și nici un fel de informații pe Zonă care face parte din

Predarea Parțială cu precădere pe zonele industriale, repectiv Gura Văii;
oS.C. Mehedinți Gaz – a furnizat planuri în format „pdf” electronic, planuri pe care
s-au putut identifica diverse rețele cu o precizie redusă;
oS.C. Electrica S.A. – informații pe un plan general pur informativ, fără nici un fel
de date concrete;
oOCPI Mehedinți – nu s-au obținut nimic dintre datele existente în cadrul
instituției, dat fiind faptul că nu se încadrează în normativele care prevăd
furnizarea informațiilor în mod oficial și gratuit. Acest lucru se datorează faptului
că lucrarea are altă denumire, și nu face obiectul unui cadastrul general în mod
direct.
oPrimăria Drobeta Turnu-Severin – a furnizat că informații ceea ce s-a solicitat în
mod direct și informații ce au putu fi transmise. S-a făcut astfel, un efort în acest
sens din partea reprezentaților Primăriei.
Municipiul Drobeta Turnu-Severin a fost împărțit în sectoare cadastrale, dintre care în
această predare Finală se vor preda 283 Sectoare, cu suprafața aproximativă de 950 ha.
Au avut loc două predări, conform celor menționate mai sus și finalizare cu Procese
verbale de recepție, astfel:
-Predarea I – Faza I cuprinde zona pentru introducerea sistemului informațional
specific domeniului imobiliar-edilitar și băncii de date urbane se numește „Zona
Industraiala I, Zona Industrială II și Zona Gura Văii” măsurători pentru 1200ha,
astfel:
-Sector zona industrială Gura Văii, care cuprinde vechea localitate Gura Văii,
actualul cartier Gura Văii, mărginit pe partea stângă cum se intră din Drobeta de
Fluviul Dunărea, la ieșire se află Defileul Porțile de Fier, zona continuându-se în
lungul râului Jidostitei, respectiv cu drumul ce duce la Casa de Protocol a
Consiliului Județean Mehedinți. Este împărțit în 6 sectoare cadastrale, Sector
Cadastral 1, Sector Cadastral 6, al șaselea reprezentând insula împrejmuită și
găsindu-se pe Fluviu Dunărea.
-Sector zona industrială 1, ce cuprinde Platforma Industraiala Sud-Est, Platforma
Industrială Est și Platforma Industrială Nord-Est, fiind delimitată de la Este de
Calea Targu-jiului, B-dul Mihai Viteazul, B-dul Nicolae Iorga, B-dul Tudor
Vladimirescu, Strada Dumitru Gheață și Strada Topolnitii, la sud de Strada
Panduri, Strada Fratostiteanu și Fluviul Dunărea, la ves râul Topolnita, Șoseaua de
Centură, iar la nord teritoriul administrativ al comunei Șimian. Această zonă a fost
împărțită în 4 Sectoare Cadastrale, Sector Cadastral 8, Sector Cadastral 11.

-Sector zona industrială 2, ce cuprinde Platforma Industraiala Sud-Vest care este
delimitată de la Nord de Calea Timisoarei, B-dul Calor I și B-dul Dunărea, la Est
de Strada Alunului, la Sud de Fluviul Dunărea, iar la Vest de Strada Portului.
Această zonă reprezintă un singur sector cadastral și a fost numerotat ca atare,
Sector Cadastral 7.
Predarea II – Faza II, cuprinde zona pentru introducerea sistemului
informațional specific domeniului imobiliar-edilitar și băncii de date urbane se
numește „Zona centru 1” în cea mai mare parte este zona pe care sunt construite
blocuri, măsurători pentru 800ha.
Predarea FINALĂ, completează zona de centru cu măsurători, zona cu
construcții vechi, este o parte a municipiului cu densitate ridicată, în cea mai mare
parte imobilele construite datând de prin anii 1900, cu reabilitate ulterioară.
Măsurătorile din această etapă se întind pe o suprafață de cca. 950ha.
Cadastrul fondului imobiliar – terenurile din perimetrul intravilanelor au destinație
simbolizată prin codul TDI, respectiv terenuri cu destinația intravilan. Inventarierea tehnico-
economică a aterenurilor se referă la suprafețele acestora, la suprafața construită, la subcategoria
de folosință a lor. Inventarierea tehnică și calitativă a construcțiilor se referă la mărimea
construcției (aria la sol sau desfășurată, numărul de nivele), la structura de rezistență și
materialul din care este executată construcția, la dotările acesteia.
De asemenea, această inventariere calitativă se referă și la starea construcțiilor, indicând
chiar și cauzele care au dus la o eventuală uzură prematură a lor. Punerea în evident a acestor
caracteristici se face cu ajutorul unor indici de cartare, care se trec pe planurile cadastrale. Odată
cu relizarea inventarierii se pun în evidență și elemente juridice privind diversele sarcini cu care
sunt gravate respectivele terenuri și construcții. Toate aceste date obținute la inventariere servesc
la caracterizarea fondului imobiliar, la întocmirea planurilor de reconstruire și sistematizare a
orașelor și localităților rurale, la stabilizarea impozitelor, a cotelor de asigurare, precum și la
realizarea publicității imobiliare.
Ca urmare, cadastrul completează datele care rezultă în urma introducerii cadastrului
general, cu următoarele elemente:
a)Pentru parcele de teren: Subcategoriile de folosință ale terenului, dotarea edilitară
a parcele la nivel de branșament, zona valorică de încadrare în perimetrul
localității, gradul de seismicitate, zonele protejate și restictiile acestora, sarcinile
care gravează terenul, se completează doar datele care pot fi identificare și culese
pe parcursul acestei etape, ulterior dacă apar noi informații Baza de date va fi

îmbunătățită
b)Pentru construcții: aria suprafeței construită la sol, aria suprafeței desfășurate,
folosință, în funcție de destinația inițială, numărul de nivele (cu evidențierea
subsolului), structua de rezistență și tipul fundației, materialul de construcție și
tipul învelitorii, anul construirii și starea clădirii, dotările edilitare și tipul de
încălzire, tipul de proprietate și modul de administrare, tipul de capacitate,
numărul de familii și de persoane, valoare istorică, sarcinile care gravează
construcția.
Latura tehnică a cadastrului se realizează după executarea lucrărilor de cadastru general și
se referă la ridicarea limitelor de parcele și a lucrărilor de cadastru general și se referă la
ridicarea limitelor de parcele și a celorlalte detalii din interiorul fiecărei proprietăți (corp de
proprietate). Lucrările de ridicare se sprijină pe puncte cunoscute din rețeaua de ridicare folosită
la executarea lucrărilor de cadastru general, iar precizia determinărilor este cuprinsă între + –
5mm și + – 10mm.
Instrumentele șu metodele folosite la ridicarea detaliilor, precum și metodele de
prelucrare a observațiilor în cadrul lucrărilor cadastrului imobiliar sunt aceleași ca și cele folosite
în cadrul lucrărilor de cadastru general.
Latura calitativă a cadastrului furnizează elemente necesare pentru aprezierea calității
bunurilor imobile și pentru evaluarea acestora.
Elemente pentru realizarea aspectului calitativ al cadastrului se culeg în teren, în cadrul
interviurilor, realizate de către tehnicienii cadastrali cu proprietarii bunurilor imobile. Pe baza
acestor interviuri se realizează și cartarea construcțiilor (exprimă prin indici de cartare), element
esențial pentru evaluarea acestora.

În teren s-au cules elemente necesare calcului coordonatelor rectangulare ale colturilor
proprietăților și punctelor de inflexiune de pe limitele acestora pentru calculul ariei suprafețelor
pe cale analitică. S-au cules, de asemenea, distante orizontale, măsurate direct cu ruletă, pentru
proprietățile care au fost descompuse în figuri geometrice simple în vederea determinații ariilor
prin procedee geometrice.
Pentru indetificarea categoriilor de folosință a bunurilor imobile au fost parcurse toate
proprietățile, de comun acord cu proprietarul dacă a fost identificat și situația existentă, s-au
precizat categoria și subcategoria de folosință pentru teren, în conformitate cu instrucțiunile în
vigoare. Pentru construcții s-a verificat dacă folosința curentă coincide cu destinația inițială a
clădirii.
Pentru fiecare parcelă de teren și pentru fiecare construcție, indentificarea bunurilor
imobile și a situației lor juridice s-a făcut pe baza discuțiilor purtate cu locatarii și deținătorii
acestora, găsiți în fața locului.
Cartea imobiliară s-a făcut prin analizarea proiectelor construcțiilor, acolo, unde au
existat, fie prin discuții cu proprietarii acestora. Stabilirea suprafeței construite la sol s-a făcut
prin măsurători directe, acolo unde acest lucru a fost permis. În caz contrar, având la baza
tehnologia de nouă generație, s-au efectuat măsurători în stradă, prin laser, unde acest lucru a fost
posibil și gardul nu reprezenta un imediment, astfel s-a încercat în faza de interviu să măsoare
distanțele dintre clădirile bunului imobil în cauză.
Astfel, s-au încercat toate metodele posibile de culegere a datelor/informațiilor

reprezentative fiecărui bun imobil, date care împreună să formeze un proiect complet din toate
punctele de vedere.
Datele obținute la interviuri sunt centralizate în fișa bunului imobil, astfel:
a)Fișa bunului imobil este un document care se întocmește pentru fiecare bun
imobil de pe teritoriul în care se introduce cadastrul, folosind datele din
interviurile realizate în teren, în timp executării lucrărilor de introducere a
cadastrului;
Fișa conține, în plus, pe lângă elementele care țin de cadastrul general și elementele
referitoare la aspectul calitativ al cadastrului fondului imobiliar:
-la teren: date privind parcela (folosința, clasa de calitate);
-la construcții: date privind fiecare corp de construcție (suprafața desfășurată,
destinația și folosința, tip structură, fundație, material, tip pereți, număr de etaje,
dotări, anul construcției, stare, tip proprietate și mod administrare, tip capacitate,
nr. familii și nr. persoane etc);
Ariile construcțiilor se referă la:
-aria construită la sol (Ac), este aria delimitate de fundați corpului de clădire;
-aria construită desfășurată (Acd), este suma ariilor nivelelor (subsol locui sau
demisol, parter, etaje, mansarda locuită).
-Numărul de familii și numărul de persoane se stabilesc pe corpuri de clădire,
pentru persoane care au domiciliul stabil la adresa respectivă.
b)Cartarea construcțiilor – cartarea construcțiilor este operațiunea prin care acestea
se încadrează în anumite clase de calitate, în funcție de datele care se obțin despre
clădiri (structura de rezistență și materialul construcției, exprimate prin indici de
cartare) și dotarea lor cu utilități (existent instalațiilor tehnico-sanitare, telefonice,
de iluminat, de termoficare sau gaze), precum și despre starea acestora (atât a
construcțiilor cât și a dotărilor).
Astfel indici de cartare prin care se exprimă caracteristicile menționate ale contructiilor
sunt:
A.Pentru clădirile din zidărie portantă, cu structura de rezistență din beton armat sau
metalică și planșee de beton armat;
B.Pentru clădirile din zidărie portantă, cu fundație din beton și cu planșee din beton
armat;
C.Pentru clădirile din lemn și fundație din beton sau piatră;
D.Pentru clădirile din paianta, pământ, chirpici sau alte materiale.

Pe construcțiile cu altă destinație decât locuințe (cele industriale, cele social-culturale), se
scrie pe fiecare corp, în afară de indicele de cartare, folosința principală (hhala fabricație, atelier
de producție, școală, spitale) și înălțimea la cornișe.
Construcții anexă sunt considerate cele realizate din cărămidă, paiantă, bârne sau alte
materiale rezultate din recuperări, cu pereți subțiri, înălțimea la conisa și încăperi sub 2m,
acoperiș simplu (de regulă din carton asfaltat), finisaje de slabă calitate.
În categoria anexe se pot încadra: magazii, grajduri, bucătării de vară, latrine, garaje
improvizate, pivnițe situate în curte, construcții din cărămidă cu șarpante din lemn și învelitoare
din carton asfaltat, magazii, grajduri cu pereți din lemn sau schelet de rezistență din lemn, cu
umplutură de pământ, șoproane din scândură sau alte materiale, pătule cu pereți din șipci sau
nuiele, marchizele din scânduri sau tablă (se asimilează cu magaziile).
Cartarea pentru construcțiile anexe stabile (cele care au fundație de beton sau piatră) și
care se reprezintă pe planul cadastral, se indică cu simbolurile:
M – pentru magazie din cărămidă, paiantă sau tablă;
Gj – pentru garaj din zidărie sau tablă;
Gr – pentru grajd din zidărie sau paiantă;
W – pentru latrine din zidărie;
Pe planul cadastral la anexele care îndeplinesc condițiile prezentate se trec indicii de mai
sus, iar celelalte se reprezintă pe plan prin perimetrul lor și diagonale.
c)Starea constructiilor- starea construcțiilor, reprezentând un aspect principal în
evaluarea acestora, se apreciază pe baza unor elemente principale, cum ar fi:
vechimea construcției, echiparea tehnică a ei, confortul, starea finisajelor, modul
de conservare a construcțiilor.
În funcție de aceste elemente s-au stabilit pentru starea construcțiilor, următoarele grupe
de clădiri:
-Clădiri cu stare foarte bună (FB), sunt realizare din materiale durabile (beton
armat sau cărămidă), cu planșee și structură din beton armt sau structra metalică,
cu vechime de până la 20 ani cu finisaje complete și îngrijite, care dispun de
dotări complete (lumină electrică, instalații tehnico-sanitare de apă și canalizare,
încălzire centrală sau sobe cu gaze, telefon);
-Clădiri cu stare bună (B), sunt clădiri din prima categorie dar cu o vechime mai
mare de 20 ani (până la 35-40 ani), precum și unele clădiri din zidărie portantă și
planșee din lemn, cu o vechime mai mică de 20 ani, cu finisaje îngrijite și cu tot
confortul
-Clădiri cu stare satisfăcătoare (S), cuprinde construcțiile din categoriile

precedente, care reprezintă începuturi de deteriorări la structura și finisaje cu
vechime mai mare de 40 ani, precum și construcțiile noi din paiantă, cu finisaje
îngrijite, confort parțial și aspect aparent bun;
-Clădiri cu stare rea (R), cuprinde construcțiile cu deteriorări importante la
structură și finisaje, fundații sau ziduri crăpate, înclinate, tencuială și cărămidă
măcinate, planșee crăpate sau curbate, acoperișul și tâmplăria degradate.
-Clădiri insalubre (I), cuprind construcțiile care nu mai corespund folosinței din
cauza degradărilor suferite și care prezintă pericol pentru viață și sănătatea celor
care o folosesc drept locuință;
-Ruine (X) sunt construcțiile cu grad foarte mare de degradare, care se impun a fi
demolate;
d)Stabilirea vechimii construcțiilor – vechimea construcțiilor se stabilește de la
data când clădirea are pereți și acoperiș, astfel:
oPentru construcțiile din raza orașelor și municipiilor vechimea se
stabilește pe baza autorizațiilor de construcție, eliberate de
serviciile pentru disciplina în construcții din primării, în baza
actelor de proprietate. În lipsa acestora, vechimea se staileste pe
baza proceselor verbale privind stabilirea impozitelor, texelor și
primelor de asigurare, iar în ultimă instanță, după declarația
proprietarului; pentru clădirile din raza comunelor și din afara
perimetrului orașelor și municipiilor pe baza actelor specificate mai
sus, iar în lipsa lor se poate lua ca bază: anul construirii clădirii
înscris în registrul agricol, eventuale înscrieri pe clădiri sau
declarațiile deținătorilor construcției;
e)Tip de încălzire:
Lemn (L)
Gaze (G)
Termoficare (t)
Produse petroliere (P)
Electrice (|E)
f)Dotări tehnice edilitare:
Alimentare cu apă (A)

Canalizare (C)
Termoficare (t)
Alimentare cu energie electrică (E)
Rețea telefonică (T)
g)Acoperiș:
Azbociment (AZ)
Bituminoase (B)
Olane (O)
Șindrilă (SD)
Sită (S)
Tablă (TB)
Terasă circulabilă (TC)
Terasă necirculabila (TN)
Țiglă (T)
Altele (A)
h)Fundații:
tip radier (R)
tip piloți (P)
tip beton (B)
pentru case de lemn (L)
altele (A)
i)Pereți:
Cadre beton armat (CP)
Diafragmă mixtă (D)
Lemn (L)
Paiantă/chirpici (P)
Panouri mari (PM)
Zidărie portantă (ZP)
Alte categorii (A)
j)Tip proprietate:
Publică a statului (N)

Publca a Unit. Adm. Terit. (L)
Privată a statului (S)
Privată a Unit. Adm. Terit (A)
Privată particulară (pers. fizică) (F)
Private a pers. Juridice (J)
k)Mod de administrare :
De stat (A)
Asociație (C)
Provizorie (F)
Particulară (P)
Mixtă (M)
Străină (S)
Concesionare (T)
Cooperație (L)
l)Destinațiile terenurilor :
Terenuri cu destinație agricolă – TDA
Terenuri cu destinație forestieră – TDF
Terenuri aflate permanent sub ape – TDH
Terenuri aflate în intravilane – TDI
Terenuri cu destinații speciale – TDS
m)Categorii de folosință a terenurilor:
Arabil A
Vii V
Livezi L
Pășuni P
Fânețe F
Păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră PD
Ape curgătoare HR
Ape stătătoare HB
Căi de comunicații rutiere DR
Căi ferate CF

Curți și curți cu construcții CC
Construcții C
Terenuri neproductive și degradate N
n)Destinațiile construcțiilor:
Locuințe CL
Construcții administrative și social- culturale CAS
Construcții industriale și edilitare CIE
Constructii-anexa CA
Un sistem informatic geografic modern asigură următoarele tipuri de funcționalități:
-Analize statistice sau analize spațiale asupra unor zone definite de către utilizator
-Facilitate de tip CAD, posibilitatea de a genera planuri și schițe
-Posibilitatea de a defini, proiect, dezvoltă și analiza rețele edilitare
-Posibilitatea de a utiliza tehnologia Global Positioning System (GPS)
-Analiza de tip spațial ca suport de decizie, precum și posibilități de modelare
spațială.

Fișa Bunului Imobil s-a completat astfel:
-La secțiunea 2.1 Teren – s-a completat cu numărul de subparcele, construcții respectiv
suprafețele măsurate în teren.
-La secțiunea 2.2 Constructii-cladiri – se completează cu datele despre clădiri cu privire la
suprafața construită la sol, respectiv desfășurată măsurate sau din date culese de la
Proprietari.
-La secțiunea 3 Echiparea edilitară a parcelei – se indică utilitățile cu care este dotat
parcela respectivă, conform măsurătorilor din teren și informațiilor primite de la
Proprietari.
-La secțiunea 4 Situația juridică a terenurilor și construcțiilor – se indică datele referitoare
la teren și construcții din actele de proprietate. La rubrica Constr. exc. Din tabelul
menționat sunt indicate suprafețele desfășurate identificate în actele puse la dispoziție de
Proprietarii de drept/administratori. În acest tabel este indicat numele proprietarului și
adresa acestuia de domiciliu.
-La secțiunea 5 Date despre – clădiri și anexe – se notează datele culese de la Proprietari
cu ocazia interviurilor efectuate.

Cadastrul fondului edilitar- cadastrul fondului edilitar este partea cadastrului imobiliar-
edilitar, care se ocupă cu inventarierea și evidentă sistematică a dotărilor edilitare subterane, de
suprafață și supraterane din interiorul perimetrelor intravilanelor, atât sub aspect tehnic
(cantitativ), cât și sub aspect calitativ (economic).
Dotările edilitare se referă la rețele tehnice care deservesc locuințele, ansamblurile social
culturale, instituțiile, agenții economici etc. Precum și rețelele tehnice industriale din spațiul
urban.
Obiectul cadastrului fondului Edilitar îl constituie aceste dotări ediilitare formate din:
-Rețeaua de alimentare cu apă;
-Rețeaua de canalizare pentru apele menajere și fluviale;
-Rețeaua de gaze naturale;
-Rețeaua de termoficare;
-Rețeaua de cabluri electrice (rețea de distribuție pentru consumatori, rețea
de iluminat);
-Rețeaua de telecomunicații
-Rețele de dirijare-avertizare pentru vehicole și pietoni (traseele cablurilor
subterane sau supraterane pentru semafoare suspendate sau pe stâlpi,
automatele pentru dirijarea circulației);
-Rețele industriale (de apă industrială, de uleiuri, de aer comprimat, de
oxigen);
-Construcțiile și amenajările tehnice care deservesc direct, rețelele edilitare,
cămine de vizitare normale și cele specializate (pentru vane, robineți
aerisire, apometre);
-Captările de apă, rezervoarele, apeductele, construcțiile și instalațiile
pentru ameliorarea calității apei;
-Gurile de vărsare; stațiile de pompare; stațiile de epurare; stațiile de
reglare-masurare la consumatorii importanți; stațiile de predare; punctele
de alimentare, posturile de transformatoare subterane, la sol sau pe stâlpi;
camerele de distribuție și cele de tragere cabluri; galeriile tehnice
principale sau de racord, magistrale sau secundare.
-Construcții subterane sau suprarerane care deserversc indirect rețelele
edilitare și care pot fi încadrate în categoria construcțiilor cu caracter
edilitar: tunele de serviciu sau abandonate; peisajele rutiere, pietonale și
garajele subterane; depouri și hangarele subterane; metrourile, reprezentate
de regulă prin liniile de contur ale zonei care înglobează toate

componentele sale; grupurile sociale subterane (wc publice, adăposturi),
podurile, peisajele rutiere suspendate, pasarelele; liniile de tramvai și cale
ferată din localități, depourile, garajele; funicularele și telecabinele;
crematoriile de reziduri menajere etc
Lucrările subterane cu caracter secret, din aria urbană, nu fac obiectul cadastrului
fondului rețelelor edilitare.
Scopul realizării cadastrului fondului edilitar este furnizarea de date cât mai exacte cu
privire la: traseele rețelelor edilitare de orice natură, tip necesare atât pentru cunoașterea și
exploatarea lor, cât și pentru alimentarea unui sistem informatic cadastral care să ducă la
creșterea eficienței gestionării rețelelor.
Culegerea elementelor necesare pentru poziționarea în plan a rețelelor subterane s-a făcut
aplicând din punctele rețelei de ridicare, metoda coordonatelor polare, iar pentru poziționarea în
înălțime se va aplica nivelmentul geometric sau nivelmentul trigonometric realizat cu stațiile
totale, combinate cu relevee la căminele de vizitare. Cu acest prilej s-au cules informațiile cu
privire la diametrele conductelor, materialul din care sunt făcute. Aceste date vor fi completate
cu informațiile culese în teren și apoi definitivate folosind planurile existente la regiile
respective.
Prezentat detaliat, la fiecare tip de rețea se procedează astfel:
a.Rețeaua de canalizare – se ridică prin centrele capacelor ce pozează la
suprafață, ca puncte radiate planimetric, prin cota radierului căminului de
vizitare, prin cote intermediare reprezentând unele racorduri care
deversează în cămin sau ruperi de pantă, prin diametrele extreme ale
colectoarelor și prin sensul de scurgere.
b.Rețeaua de alimentare cu apă – se indică prin centrele capacelor căminelor
de vizitare care pozează la sol, ca puncte radiate planimetric și altimetric,

prin cota la radierul căminului, prin cote intermediare la partea superioară
a conductelor din cămin, prin diametrele nominale ale conductelor și
direcția lor, conform constatărilor din teren și avizelor regiei apelor
precizând tipul de hidrant, nr. robinete, vane, apometre.
c.Rețeaua de alimentare cu gaze naturale – se ridică prin puncte radiate
situate pe conductele de gaze pozate la suprafață prin cote intermediare, la
partea superioară a conductelor din cămin, prin diametrul conductelor
exprimat în țoli, prin specificarea tipului de presiune
d.Rețeaua electrică – se ridică prin centrele capacelor camerelor de trecere,
prin bornele de avertizare a cablurilor de înaltă tensiune, prin poziționarea
stâlpilor de susținere a cablurilor, care vor fi ridicați din punctele de
drumuire, precum și prin avizele primite, cu specificarea numărului de
cabluri, felul tensiunii, precum și a valorii tensiunii.

e.Rețeaua de telecomunicații – se va ridica prin centrul căminelor de
vizitare ca puncte radiate planimetric și altimetric, prin adâncimea
manșelor de beton față de capacul căminului (preluare de la DPT), prin
numărul manșelor de beton existente în cămin, prin nr. curent al căminelor
din evidența DTP.
f.Rețeaua de termoficare – se indică prin radierea centrelor căminelor de
vizitare, prin cotele radierului și conductelor puse în evidență prin releveul
căminelor, prin diametrul conductelor.
Dintre toate aceste informații necesare a se completa baza de Date, unele n-au putu fi
identificate/culese astfel rămânând câmpuri necompletate, dar care fără îndoială vor fi
completate ulterior pe măsură ce măsurătorile acoperă o mai mare întindere și prezintă siguranță
la identificarea traseelor.
Practic pentru fiecare tip de rețea se procedează astfel:
a)Pentru rețeaua de canalizare- centrele capacelor se unesc pe schița, pentru obținerea
traseelor conform constatărilor și avezelor regiei de apă. Pe plan rețeaua de canalizare se
reprezintă prin linii discontinue, de culoare maro, cu simbol C care unesc capacele
căminelor reprezentate prin semne convenționale.
b)Pentru rețeaua de alimentare cu apa- reprezentarea în plan se face prin linii dinscontinue
de culoare albastră, simbolul A, prin unirea capacelor căminelor, reprezentate prin semne
convenționale. Pe traseul conductei se trece și diametrul nominal (Dn), al tronsonului, în
mm. Dacă lângă valoarea diametrului se face specificația PREMO, conducta este

executată din beton precomprimat.
c)Pentru rețeaua de alimentare cu gaze naturale- pe plan se reprezintă prin linii discontinue
de culoare galbenă, cu simbolul G, care urmăresc traseele conductelor ridicate din
punctele rețelei de sprijin.
d)Pentru rețeaua electrica- reprezentând în plan se face prin linii discontinue de culoare
verde, simbolul E, urmând traseul obținut prin unirea bornelor și centrelor capacelor
camerelor de tragere, reprezentate prin semne convenționale.
e)Pentru rețeaua de telecomunicatii- reprezentarea pe plan se face prin linii discontinue de
culoare neagră, cu inscripția T, care unesc centrele căminelor de vizitare reprezentate prin
semne convenționale.
f)Pentru rețeaua de termoficare – reprezentarea pe plan se face prin linii discontinue de
culoare roșie, cu inscripția t, care unesc centrele căminelor de vizitare reprezentate prin
semne convenționale.

3.2. ANEXE
CĂTRE
OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ…
BIROUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ…
Nr. de înregistrare… /… /… /20…
DECLARAȚIE
Subsemnatul (a)… domiciliat (ă) în localitatea… str… nr…, legitimat (ă) cu CI/BI seria…
nr…, CNP…, sub sancțiunile prevăzute de art. 292 Cod Penal, că nu am înstrăinat bunul imobil
(sau o parte a acestuia) și îmi asum întreaga răspundere pentru punerea la dispoziția persoanei
autorizate… a următoarelor acte doveditoare ale dreptului de proprietate… în vederea identificării
limitelor bunului imobil măsurat, pentru executare documentației cadastrale, participând la
măsurătoare.
Data… /… Semnătura

Primăria… Nr… /…
CERTIFICAT
De atestare a edificării/extinderii construcției
Urmare a cererii înregistrate cu nr. de mai sus, de către
___________________________, se adeverește de noi că pe terenul situat în
_______________________, înscris în cartea funciară nr. _______________, a
localității ________________, cu nr. cadastral/topografic __________________,
există o construcție edificată în anul _______________, descrisă în
documentația anexată.
Edificarea/extinderea construcției este realizată în
conformitate cu/fără autorizația de construire nr. _________/_____________,
cu procesul-verbal de recepție finală nr. ______/____________.
Prezentul certificat s-a eliberat pentru înscrierea construcției în
cartea funciară, în condițiile art. 55 alin. (1) din Legea cadastrului și a
publicității imobiliare nr.7/1996, republicată.
Primar, Secretar,

3.3 CONCLUZII
În sens larg, registrul în care se ține evidența bunurilor imobile, poartă denumirea de
„cadastru”. Originea cuvântului cadastru, după unii autori ar fi compus din prefixul de origine
greacă „kata”, care înseamnă de „sus în jos” și din cuvântul neo grec (bizantin)” stikon”, care
înseamnă: registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerț. După alți autori, el derivă
din cuvântul vechi medieval „capitastrum”, care ar fi în strânsă legătură cu „capitions registrum”
sau „capitum registrum” și care la origine înseamnă impozitul pe capul familiei.
Denumirea apare pentru prima dată într-un document din anul 1185, găsit la Veneția sub
formă „catastico”. Însă el s-a impus în secolul al XVII și din Ialia a trecut în Franța sub formă „le
cadastre”, în Germania și Austria sub formă „der Kataster”. În țara noastră el apare la începutul
sec. XIX, adaptat foneticii limbii române, sub formă de „cadastru”.
Așa dar „cadastrul” a însemnat în decursul timpului activitatea umană de inventariere a
resurselor funciare, pentru realizarea impozitelor.
Treptat, cadastrul a devenit tot mai complex, pe măsura creșterii nevoilor tehnice,
economice și juridice de inventariere a pământului și a celorlalte bunuri imobile, cărora li s-au
adăugat în ultimii ani, cerințe și necesități legate de folosirea rațională a resurselor în contextul
procesului dezvoltării durabile și a protecției mediului înconjurător.
Mi se pare semnificativ un punct de vedere exprimat în presa recentă, de după 1989, în
care se precizează că: Trebuie să fie completată și definitivată prestația Cadastrului Funciar
Român, ca cea mai vastă operațiune de inventariere a teritoriului și nu numai inventariere ci și
relevanță a toată zestrea neamului nostru. Încheierea lucrărilor Cadastrului Funciar Român nu se
va face de azi pe mâine, ci într-o durată creatoare, amănunțită și migăloasă, căci va fi luat în
evidență pârâul de la „moara satului”, ograda și casa țăranului, livezile și viile dealurilor,
amenajările hidrotehnice, amenajările urbanistice, autostrăzi, amenajări portuare, fluviale,
monumente istorice și de artă, toate darurile binecuvântate ale acestui neam.
Pământul – ca resursă principală de asigurare a hranei și folosirea lui rațională a devenit
astăzi problema de bază a însăși existenței umane.
Pe toate meridianele globului se întreprind măsuri de gestionare și de folosire rațională a
solului, în contextul creșterii decalajului dintre cerere și oferta de produse agroalimentare,
determinată de factorul demografic, pe de o parte și de resursele de teren arabil, relativ limitate,
pe de altă parte. Fenomenul globalizării activității umane, interdependența factorilor politici,
demografici, ecologici etc, au impus o nouă abordare în gospodărirea pământului, în

conformitate cu conceptul dezvoltării durabile și al respectării normelor de protecție a mediului
înconjurător.
Cadastrul – ca sistem complex și dinamic de evidență tehnică, economică și juridică a
resurselor, constituie baza gestionării tuturor bunurilor imobiliare (pământ, ape, păduri,
construcții etc.) fără de care nu se poate vorbi de dezvoltare durabilă și de protecția mediului.
Numai prin cadastru se poate analiza în orice moment, disponibilul resurselor, starea
acestora în timp, modul în care sunt folosite, cu respectarea cerințelor și condițiilor impuse de
procesul dezvoltării durabile, precum și modul în care sunt respectate legile scrise și nescrise ale
protecției mediului înconjurător.
Ca o concluzie, se poate afirma faptul că societatea umană trebuie să desfășoare
complexul său de activități în mediul înconjurător prin intermediul cadastrului care în acest
context, reprezintă interfața dintre OM și NATURĂ.
Este tocmai rezultatul unor astfel de întâlniri și dezbateri la nivel internațional în care un rol
important este deținut de FIG – Federația Internațională de Geomatică în colaborare cu
organisme specializate ale ONU.
În esență acest program conține recomandări privind evidența pe baze moderne a
resurselor naturale și artificiale, de care dispune societatea umană, folosirea acestora
corespunzător cerințelor dezvoltării durabile și protecția mediului ca rezultat al folosirii
controlate a resurselor.
Evidența resurselor, prin programul Cadastru – 2014, a devenit o necesitate determinată
de procesul tehnologic extraordinar al societății umane contemporane, de schimbările sociale,
economice și politice deosebite care au loc, de fenomenul globalizării etc., toate cu implicații
asupra mediului înconjurător.
Globalizarea activității umane, este un fenomen determinat de factorul cel mai dinamic al
mediului înconjurător, respectiv populația, a cărei activitate pentru asigurarea hranei în principal,
trebuie controlată pentru a preveni deteriorarea mediului său de viață.
Acest program – intitulat Cadastru 2014 are la bază sistemul cadastral actual, existent în
țările unde a fost realizat, sistem care urmează a fi modelat informațional și completat cu
elemente specifice de gestiune a resurselor și de protecție a mediului înconjurător.

3.4 BIBLIOGRAFIE
Boeru, S. – Lucrãri de îmbunãtãțiri funciare, Rev. “Terra”, IV, XXIV, nr. 2, București,
1975
Bãcãnaru, I., Ștefãnescu, Ioana, Deicã, P., Bugã, D. – Contribu ții la studiul clasificãrii
funcționale a așezãrilor rurale din România, Rev. “Probl. de geogr.”, X, București, 1963
Chirițã, C. – Zona forestierã din Câmpia Românã cu soluri brun-roșcate de pãdure, Rev.
“Cercetãri de pedologie”, București, 1975
Chirițã, C. – Pãdurile României – studiu monografic, Editura Academiei Române,
București, 1981
Chițu, C-tin. – Relieful și solurile României, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975
Coteț, P., V. – Câmpia Român ã – Studiu de Geomorfologie Integratã, Editura Ceres,
București, 1976
Coteț, P., V. – Irigarea terenurilor din țara noastr ã, Rev. “Terra”, XXI, nr.2, București,
1976
Coteț, P., V. – Schimb ãri hidrografice în Câmpia Snagovului, Rev. “Hidrologie”, nr. 5,
București, 1975
Cucu Starostescu, N. – Asupra hidrologiei subterane a regiunii N-V a Bucureștilor, Rev.
“Bul. Șoc. St. Buc.”, VI, București, 1977
Dragu, Gh. – Cartografierea economico-geograficã, Centrul de multiplicare al
Universitãții din București, București, 1975
Donciu, C. – Studiul secetelor din România, Rev. “Met. hidr. Gosp. Apelor”, nr. 3,
București, 1975
Erdeli, G., Melinda Cândea, Costache, S. – Dicționar de geografie uman ã, Editura Corint,
București, 1999
Florea, N. – Resursele de soluri ale României, Rev. “Natura”, nr. 1, București, 1967
Gâștescu, P. – Considerațiuni morfogenetice asupra limanelor și cursul Ialomiței, Rev.
“Pr. de geogr.”, VII, București, 1970
Gâștescu, P., Zãvoianu, I., Octavia Bogdan – Excesul de umiditate din Câmpia Românã
N-E, Editura Academiei Române, București, 1970
Gâștescu, P. – Lacurile din România – limnologie regionalã, Editura Academiei Române,
București, 1971
Gâștescu, P., Iordan, I. – Județul Ilfov, Editura Academiei Române, București, 1970
Gâștescu, P., Platagea, Gh. – Apele din România și folosirea lor în economia național ã,

Rev. “Natura”, nr. 2, București, 1961
Giurcãreanu, Cl., Nãstase, A. – Cartografierea economico-geograficã, Centrul de
Multiplicare al Universitãții București, București, 1969
Ghinea, D. – Enciclopedia geograficã a României, Editura Enciclopedicã, Bucure ști, 1996
Gogoașã, T., Cucutã, Al. – Cercetãri pedologice în partea esticã a Câmpiei Vlãsiei
(raionul Snagov), D.d.S. Com. geol., XLII, București, 1959
Ielenicz, M., Laura Comãnescu, Mihai, B. – Dicționar de geografie fizic ã, Editura Corint,
București, 1999
Ionescu Șișești, Gh. – Cultura grâului, Editura Ceres, București, 1980
Ionescu Sisești, Gh. – Cultura porumbului, Editura Ceres, București, 1980
Ionescu Sisești, Gh. – Irigarea culturilor, Editura Ceres, București, 1982
Iordan, I. – Geografia umanã și economicã – Geografia României, vol. II, Editura
Academiei Române, București, 1984
Iordan, I. – Amenajarea teritoriului agricol al zonei preorãșenești București, Editura
Academiei Române, București, 1975
Iordan, I. – Zona periurbanã a Bucureștilor, Editura A cademiei Române, București, 1973
Martiniuc – Câteva probleme de geografie fizicã în sprijinul agriculturii în țara noastr ã,
Editura Academiei Române, București, 1980
Mehedinți, S. – Geografie umanã, Editura Național ã “S. Ciornei” București, 1937
Mehedinți, S. – Geografie economicã, Editura Național ã “S. Ciornei” București, 1930
Mihãilã, M., Corcodel, Gh., Chirilov, I. – Cadastrul general și regimul funciar din
România, Editura Ceres, București, 1995
Mihãilescu, V. – Vlãsia și Mostiștea, Rev. “Bul. Șoc. Ro m. Geogr.”, XLIII, București,
1924
Mihãilescu, V. – Dealurile și câmpiile României, Editura Științificã, București, 1966
Mihãilescu, V. – Așezãrile omenești din Câmpia Românã la mijlocul și la sfârșitul
secolului al XIX-lea, Rev. “Mem. Acad. Rom.”, sec ț. Ist., III, IV, nr. 2, București, 1924
Mihãilescu, V. – Cartografierea populației prin metoda punctului și cea a sferelor
proporționale, Rev. “Bul. Șoc. Rom. Geogr.”, XLIX, București, 1931
Mihãilescu, V. – O hartã a principalelor tipuri de așezãri rurale din România, Rev. “Bul.
Șoc. Rom. Geogr.”, XLVI, București, 1938
Moțoc, M., Trãsculesc u, Fl. – Eroziunea solului pe terenurile agricole și combaterea ei,
Editura Agro-Silvicã, București, 1959
Nãstase, A., Vișan, Gh., Cocoș, O. – Cartografie aplicatã, Editura Fundației “România de
Mâine”, București, 1998

Nãstase, A. – Cartografie, Editura Fundației “România de Mâine”, București, 1998
Nãstase, A. – Atlas de semne convenționale, editura Academiei Române, București, 1958
Nãstase, A., Gabriela Osaci-Costache – Topografie – Cartografie, lucrãri practice, Editura
Fundației “România de Mâine”, București, 2000
Petrescu, N. – Eficiența economic ã a lucrãrilor de îndiguiri, desecãri și iriga ții, Rev.
“Problemele agriculturii”, nr. 6, București, 1965
Rãdulescu, N. – Considerațiuni geografice asupra fenomenelor de secet ã din România,
Rev. “Natura”, nr. 1, București, 1964
Rãdulescu, N., Petrescu, I., Velcea, I. – Geografia agriculturii României, Editura
Științificã, București, 1968
Rotaru, M., Anculete, Gh. – Sistemul cadastral și regimul funciar din România, Editura
Tehnicã, București, 1996
Tãlângã, C. – Transporturile și sistemele de așezãri din România, Editura Tehnicã,
București, 2000
Tufescu, V. – Contribuția geografiei la studiul utiliz ãrii terenului în agriculturã, Rev.
“Natura”, nr. 6, București, 1966
Tufescu, V. – Evoluția tipurilor de agricultur ã din România, Rev. “Natura”, nr. 6,
București, 1966
Tufescu, V. – Studiul utilizãrii terenurilor în organizarea teritoriului și dezvoltarea
agriculturii Român iei, Rev. “Natura”, nr. 6, București, 1963