Prioritati Europene In Gestionarea Deseurilor Municipale

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Priorități europene în gestionarea deșeurilor municipale

1.1. Fluxul de deșeuri:D.E.E., plastic, hârtie

1.2. Reciclarea deșeurilor în Stockholm

1.3. Modelul belgian de gestionare a deșeurilor municipale

CAPITOLUL II Utilizarea fondurilor europene pentru managementul integrat al deșeurilor în România

2.1. Programul de finanțare: P.O.S Mediu-A x A

2.2. Analiza absorției fondurilor

2.3. Reciclarea deșeurilor în România

CAPITOLUL III Soluții inovative pentru reciclarea D.E.E.

INTRODUCERE

Gestionarea deșeurilor reprezintă una dintre problemele importante cu care se confrunta România în ceea ce privește protecția mediului. Aceasta se referă la activitățile de colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor.

În mod tradițional, deșeurile sunt considerate sursă de poluare, însă, bine gestionate, ele pot deveni o sursă importantă de materiale, mai ales în condițiile în care multe dintre materialele de care avem nevoie devin tot mai rare.

Responsabilittatea pentru activitățile de gestionare adeșeurilor revine generatorilor acestora. Autoritățile administrației publice locale joacă un rol deosebit de important în asigurarea implementării la nivel local a obligațiilor privind gestionarea deșeurilor asumate de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Activitățile componente ale gestionării deșeurilor trebuie să se desfăsoare cu repectarea normelor de protecție a mediului care reflectă cerințele impuse de legislația europeană. Directivele europene transpuse în legislația românească au determinat o nouă abordare a problemei deșeurilor.

Politicile UE din managementul deșeurilor evidențiază importanța unei abordări integrate în gesstionarea deșeurilor, care include construcția instalațiilor de eliminare a deșeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deșeurilor ți de reciclare, conforme cu ierarhia principiilor:

Prevenirea producției de deșeuri, recuperarea deșeurilor prin reciclare, refolosire și depozitarea finală a deșeurilorcare nu se pot recupera.

Legislația românească referitoare la deșeuri, armonizată cu cea a Uniunii Europene, a avut un impact pozitiv în ultimii ani, dar sunt necesare în continuare eforturi considerabile în vederea conformării cu standarele europene. Cadrul legislativ european privind managementul deșeurilor este vast și complex, însă atunci când a fost transpus în legislația română au fost prevăzute perioade de tranziție pentru atingerea rezultatelor cerute în ceea ce privește managementul deșeurilor.

CAPITOLUL I

Priorități europene în gestionarea deșeurilor municipale

Politica UE în domeniul deșeurilor a evoluat în ultimii 30 de ani printr-o serie de planuri de acțiune pentru mediu și a unui cadru legislativ care urmărește să reducă efectele negative asupra mediului și a sănătății și să creeze o economie eficientă din punct de vedere al resurselor și energiei.

Planificarea gestionării deșeurilor este obligatorie în UE și se utilizează deja cu rezultate bune: în multe țări dintre țările UE s-au introdus taxe naționale pe deșeuri și pe eliminarea lor, pentru a contribui la finanțarea gestionării deșeurilor și a sporii astfel interesul pentru valorificarea resurselor din deșeuri, țn locul simplei eliminări a acestora.

Conform cerințelor legislației Uniunii Europene, documentele srategice naționale de gestionare a deșeurilor cuprind două componente principale și anume:

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor – cadrul care stabilește obiectivele României în domeniul gestionării deșeurilor.

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor- reprezintă planul de implementare a strategiei și conține detalii referitoare la acțiunile ce trebuie intreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfășurare a acestor acțiuni, inclusiv termene și responsabilități.

Aceste două planuri au fost elaborate de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în conformitate cu responsabilitățile ce îi revin, ca urmare a transpunerii legislației europene în domeniul gestionării deșeurilor și conform prevederilor legislației naționale.

Gestionarea deșeurilor cuprinde toate activitățile de colectare, transport, tratare, recuperareși eliminare a deșeurilor. Responsabilitatea pentru activitățile de gestionare a deșeurilor revine generatorilor acestora.

În România, în ultimii ani, a avut loc o transformare totală a cadrului legislativ de gestiune a deșeurilor. La momentul actual, autoritatea centrală care coordonează activitatea de gestiune a deșeurilor este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

1.1. Fluxul de deșeuri: D.E.E., plastic, hârtie, sticlă

Deșeurile municipale sunt generate în mediul urban și în mediul rural din gospodării, instituții, unități comerciale și prestatoare de servicii, deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri e.t.c.

Fluxul de deșeuri municipale din țările europene și implicit din țara noastră, are ca principale componente hartia și deșeurile organice cu o tendință de creștere a ponderii deșeurilor de plastic și a deșeurilor de echipamente tehnice și electronice.

Hârtia și cartonul reprezintă o fracțiune de deșeuri cu o îndelungată tradiție de recuperare și reciclare. Astfel populația este destul de familiarizată cu ideea colectări separate a hîrtiei și cartonului.

Pe plan mondial ca și în țara noastră exista o mare risipa de hârtie care sporește în fiecare an. Dintr-un raport întocmit de World warch Institute rezultă că numai 25% din cantitățile de hârtie existente în lume sunt reciclate dar nu există motive de ordin tehnic și economic care să impiedice dublarea acestei cifre pâna la sfarșitul secolului. Reciclând jumatate din hârtia folosită azi în lume se va acoperi aproape 75% din necesarul de hârtie nouă salvând în acesași timp 10 milioane de acrii de padure folosită la prepararea hârtiei. O tonă de hârtie recuperată înlocuieste o tonă de celuloză sau 4 m3 de masă lemnoasă, 800 KWh energie electrică și 250 kg combustibil convențional.

După modelul de întrebuințare materialele refolosibile din hârtie sunt cuprinse în doua mari grupe :

Materiale refolosibile din hârtie si carton destinate producerii pastei pentru utilizarea ca materie primă la fabricarea hârtiilor, cartoanelor, mucavalei si cartonului cu suport bituminat;

Materiale refolosibile din carton și mucava rezultate de la finisarea și prelucrarea hârtiei cartoanelor și mucavalei, destinate a fi utilizate ca atare sau cu mici prelucrări.

Materialele refolosibile din hârtie destinate a fi folosite ca materie primă la fabricile de hârtie se vor colecta, sorta și livra pe sorturi confrm tabelului de mai jos:

Materialele refolosibile din hârtie folosite ca materie primă nu trebuie sa prezinte degradări datorită putrezirii.

Calitatea materialelor refolosibile din hârtie folosită ca materie primă sau ca atare se verifică pe loturi. Livrarea se face în baloturi sau legături. Baloturile se presează bine, depozitarea lor se face în încaperi închise iar transportul se face cu mijloacede transport acoperite sau protejate împotriva intemperiilor.

Materialele plastice au o pondere foarte mare de folosire pe plan mondial, datorită avantajelor pe care le prezintă: preț de cost redus, greutate specifică redusă, manevrabilitate foarte mare, tehnologie de fabricație ieftină.

Colectarea și depozitarea materialelor plastice prezintă avantaje de ordin economic și eccologic. În țară la cca. 2 m 2 de deșeuri menajere se găsescîn madie 4 kg resturi de polietilenă. O tonș de polietilenș recuperată economisește cca. 8 tone de petrol. Din aceastș tonă recuperată se pot fabrica 6 000 m2 de folie de polietilenă netransparentă sau 3 000 saci pentru ambalaj, În tabelul următor este redată distribuția materialelor plastice existente în deșeurile menajere din unele țări.

Recuperarea materialelor plastice prezintă dificultăți mai ales la sortarea lor pe categorii, sortare care se face în funcție de densitate. În plus nici tehnologiile de valorificare nu sunt în totalitate definitivate și astfel produsele obținute sunt de calitate inferioară celor obținute direct din materii prime.

În privința poluării, problema care se pune este nu numai că poluarea devine mai mare, ci că se manifestă permanent, pentru că majoritatea maselor plastice, spre deosebire de alte materiale, nu se degradează cu trecerea timpului.

Prin norma tehnică N.T.R. Nr. 16/1980 se stabilesc condițiile de calitate ale materialelor refolosibile din polietilenă de joasă și înaltă densitate pentru colectarea de la unități și de la gospodăriile populației precum și pentru livrarea către unitățile prelucrătoare.

Materialele refolosibile din polietilenă de joasă și înaltă densitate, care se colectează sunt următoarele:

Folie, saci, sacoșe, huse din polietilenă de joasă și înaltădensitate de la:

– ambalajele produselor textile;

– ambalajele produselor alimentare ;

– ammbalajele produselor chimice, care nu sunt toxice și se dizolvă în apă;

– folii care nu au fost expuse radiațiilor.

b) Folii de polietilenă de joasă și înaltă densitate provenite de la sere și solarii,care au fost expuse radiațiilor solare;

c) Folii, saci, pungi, huse, sacoșe care au fost fabricate din materiale recuperate marcate sau colorate în mod specific.

Alte produse din polietilenă de joasă densitate sunt:

a) Navete compartimentate și necompartimentate din polietilenă de înaltă densitate;

b) Butoaie, canistre, flacoane, butelii;

c) Materiale refolosibile din polietilenă de înaltă densitate de la fabricarea calapoadelor sau alte produse din polietilenă de înaltă densitate.

Ambalajele care au continut de produse toxice se recuperează numai de către unitățile producătoare de specialitate.

Materialele refolosibile de joasă și înaltă densitate trebuie să fie lipsite de impurități ca: piatră, lemn, hârtie, sfoară, cârpe, paie, nisip,corpri metalice. Impuritățile de praf vor fi de maximum 1% din greutate. Materialele refolosibile din mase plastice se depozitează în platforme curate, separate pe sorturi sau articole. Transportul se face în mijloace de transport adecvate iar livrarea se face în vrac sau baloturi.

Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice. Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puțină energie decât fabricarea ei din materiile prime de bază. Sticla reciclată se folosește la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau pentru hrană, precum și ca izolator în construcții,Este o materie refolosibilă și se produce folosind următoarele materii prime: nisipul de cuarț, calcarul, soda ș.a.

Cu o tonă de deșeuri de sticlă se pot se pot economisi 630 kg nisip cuarțos, 40 kg feldspat, 112 kg calcar, 180 kg sodă calcinată și 700 m3 gaz metan, fără a mai lua în calculul de recuperare și reintroducerea în circuit a recipienților obișnuiți. Dintr-o tonă de cioburi se pot fabrica, fără consumurile mai înainte amintite, 3 500 borcane alimentare sau 2 000 de stcle diferite.

Deși sursa de deșeurilor de sticlă este practic inepuizabilă, cantitățile colectate de la populație sunt extrem de mici în comparație cu necesarul pentru fabricile de sticlă. Intreprinderii de sticlă din București îi sunt necesare 60 000 tone de deșeuri de sticlă pe an în timp ce cantititatea anuală colectată de la populație, în țara noastră, este în jur de 10 000 tone.

Dacă s-ar lua numai municipiul București, din cele 730 000 tone pe an de deșeuri menajere numai 14 454 tone deșeuri de sticlă se strâng.

Deșeurile de sticlă colectate sunt destinate reintroducerii în procesul de fabricație a sticlăriei de ambalaj, după eliminarea impurităților, care nu sunt admise în tehnologia de fabricație.

Verificarea calității cioburilor se efectuează pe loturi între o tonă și 30 de tone și constă în:

-verificarea culorii;

-verificarea conținutului de impurității;

-verificarea umidității;

Cioburile de sticlă se livrează în containere, camioane deschise sau vagoane, se repartizează și se transportă pe sorturi.

Principalul obiectiv al HGnr. 448/2005 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice este prevenirea apariției deșeurilor de echipamente electrice și electronice și reutilizarea, reciclarea și alte forme de valorificare a acestor tipuri de deșeuri pentru a reduce în cea mai maremăsură cantitatea de deșeuri eliminate.

Categoriile de echipamente electrice și electronice sunt:

-aparate de uz casnic de mari dimensiuni;

-echipamente informatice și de telecomunicații;

-echipamente de larg consum;

-echipamente de iluminat;

-unelte electrice și electronice;

-jucării, echipamente sportive și de agrement;

-dispozitive medicale;

-instrumente de supraveghere și de control e.t.c.

1.2. Reciclarea deșeurilor în Stockholm

În legislația suedeză cadrul general de reglementare a managementului deșeurilor îl reprezintă Capitolul 15 din Legea mediului nr. 808 din 1998. Actul prevedea obligativitatea municipalităților de a colecta și transporta la punctele de tratare toate categoriile de deșeuri menajere, cu excepția celor care se incadrează în sfera responsabilităților producătorului.

Legea mediului prevedea ca municipalitățile să aprobe un regulament de gestionare a deșeurilor urbane care să conțină reguli precise cu privire la colectarea, transportul, tratarea și valorificarea deșeurilor generate, dar și un plan pentru tratarea și eliminarea finală a deșeurilor.

Legislația suedeză interzice posibilitatea gospodăriilor de a composta incinera sau recicla alte categorii de deșeuri care trebuie colectate de către municipalitate sau a căror gestionare intră în responsabilitatea producătorului. Legea mediului prevede o serie de reglementări privind garanțiile financiare pentru funcționarea și închiderea depozitelor de deșeuri urbane.

Regulamentul nr. 1063 din 2001 cu privire la gestionarea deșeurilor prevede obligativitatea municipalităților de a raporta către administrațiile regiunilor propriile planuri privind eliminarea deșeurilor. În Suedia întreg procesul de depozitare a deșeurilor trebuie să corespundă prevederilor din planul privind tratarea și eliminarea deșeurilor elaborat de către fiecare municipalitate și în acest sens Agenția Suedeză pentru Protecția Mediului realizează evaluări periodice.

Responsabilitățile privind managementul deșeurilor sunt împărțite la nivelul central între Ministerul Mediului și Agenția Suedeză pentru Protecția Mediului. Ambele au roluri importante în ceea ce privește stabilirea cadrului legislativ necesar gestionării problematicii deșeurilor. Nivelul administrativ intermediar între guvernul central și guvernele locale este reprezentat în Suedia deopotrivă de două regiuni și 18 districte la nivel regional in Suedia există doua Curți Regionale pentru Protecția Mediului care au capacitatea de a emite autorizații, permise și licențe pentru desfășurarea de activitați specifice managementului deșeurilor. Municipalitățile suedeze au atribuții cu privire la elaborarea și adoptarea propriilor planuri pentru gestionarea deșeurilor urbane.

Parlamentul Suediei a stabilit 15 axe prioritare in domeniul protecției mediului și dezvoltarii durabile. Pentru fiecare dintre acestea s-au stabilit o serie de obiective de intervenție. Problematica deșeurilor era integrată in a cinsprezecea axa prioritară și era vizată direct prin obiectivele de intervenție 5, 6 și 9 după cum urmează :

1 Obiectivul de intervenție 5 : reducerea cantitații de deșeuri depozitate;

2 Obiectivul de interventie 6 : modernizarea tuturor depozitelor de deșeuri urbane;

3 Obiectivul de interventie 9 : stimularea și incurajarea compostarii deșeurilor biodegradabile;

În 2007 Agenția Suedeză pentru Protecția Mediului a stabilit un nou set de obiective de intervenție care vizau combaterea generarii deșeurilor, evitarea consumului de resurse in procesele de tratare a deșeurilor și reducerea impactului negativ a deșeurilor asupra mediului și sănătății umane.

1.3. Modelul olandez de gestionare a deșeurilor municipale

În Olanda noțiunea de deșeuri menajere acoperă o gamă largă de tipuri de deșeuri generate în urma activitații umane, exceptând însa apele uzate și autovehiculele scoase din uz. Colectarea selectivă a deșeurilor menajere este obligația autoritaților locale și se face minim o dată pe saptamană. În 1997 a intrat în vigoare o decizie care viza o centralizare a responsabilitaților privind gestionarea deșeurilor. Decizia s-a constituit într-un amendament la Legea privind protecția mediului și a intrat în vigoare pe 8 mai 2002. În 2002 a fost elaborat și aprobat primul Plan Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2002-2012, care răspundea cerințelor prevederilor amendamentului.

Printre obiectivele Planului Olandez de Gestionare a Deșeurilor se numara :

● promovarea măsurilor care să susțina prevenirea generării deșeurilor.

● valorificarea potențialului de energie al deșeurilor care nu pot fi recuperate.

● promovarea recuperării/reciclarii deșeurilor .

● limitarea cantitații de deșeuri eliminate la un maxim de aproximativ 9,5 milioane tone, până in 2012.

●îcurajarea inovării in domeniul prevenirii și gestionării deșeurilor.

Obiectivul general avut in vedere de catre autoritațile olandeze a fost de a încuraja prin orice mijloace reutilizarea, recuperarea si reciclarea deșeurilor.Concomitent s-a urmarit interyicerea eliminarii prin depozitare a acelor categorii de deșeuri care pot fi reciclate sau incinerate. În acest mod se reduceau emisiile de metan in atmosfera, se diminuau suprafațele afectate de depozitarea deșeurilor și se economiseau fondurile destinate post-monitorizarii amplasamentelor depoyitelor de deșeuri.

Liberarizarea pieței gestionarii deșeurilor a constituit un alt obiectiv al planului olandez. S-a urmarit de asemenea stimularea competitivitații serviciilor olandeze de gestionare a deșeurilor și facilitarea accesului acestora pe piața europeana a incinerării deșeurilor.

Prevederile Direcției Europene 31/99/EC privind depozitarea deșeurilor au fost transpuse in legislatia olandeza în cadrul Legii privind protectia mediului si a Decretului privind depoyitarea deșeurilor, ambele adoptate in 1993. Cateva aspecte interesante ale transpunerii directivei fac referire la obligativitatea asigurarii garantiilor financiare pentru depozitele de deșeuri.

În privința gestionării deșeurilor, Ministerul Olandez pentru Planificare Spațiala deține atribuții specifice cu privire la elaborarea si implementarea politicii generale pentru managementul deșeurilor la nivel național și cu privire la legifierea problematicii colectării, tratării si eliminării finale a deșeurilor. Ministerului îi revine obligația de a stabiliiPlanul Național pentru Managementul Deșeurilor, inclusiv a celor periculoase, pentru perioadele cuprinse între 4 si 6 ani.

Autoritătile de la nivelul celor 12 provincii din Olanda sunt responsabile pentru adoptarea legislatiei specifice managementului deșeurilor la nivel regional și pentru autorizarea facilitaților pentru tratarea deșeurilor urbane.

Conform planului olandez pentru protectia mediului municipalitățile sunt responsabile pentru finanțarea si organizarea sistemelor de colectare a deșeurilor urbane. Legislația locala stabileste regurile ce guvernează colectarea și transportul deșeurilor menajere, ce fracțiuni sunt colectate selectiv, frecventa ridicarii deșeurilor.

În majoritatea municipalităților există facilități privind incinerarea sau depozitarea deșeurilor urbane.

În cazul deșeurilor din materialele recuperabile, cum este cazul ambalajelor din sticlă, plastic, hârtie si carton, ministrul de resort impreună cu Asociația Municipalităților din Olanda

Și cu societațile de reciclare au implementat un sistem privind colectarea, recuperarea și reciclarea deșeurilor bazat pe acorduri ferme între părtile implicate. Autoritațile locale erau obligate să asigure finanțarea și să creeze infrastructura necesară colectării selective a deșeurilor din materiale recuperabile.

Olanda a implementat cu succes proiecte de amploare cu privire la operaționalizarea principiului responsabilitații producătorului pentru diferite categorii de deșeuri și astfel la nivelul municipalităților există numeroase companii specializate în reciclarea deșeurilor urbane.

În Olanda există o viziune aparte cu privire la mecanismele de implementare a strategiilor și politicilor de gestionare a deșeurilor. Autoritațile au utilizat un set de instrumente care au permis atingerea obiectivelor referitoare la protecția mediului, in general și la managementul deșeurilor, în special. Se remarcă o distincție clară intre patru categorii de măsuri specifice necesare implementării strategiilor de gestionare a deșeurilor :comunicare, instrumente economice, reglementari legale și stimulente financiare.

Prin legea privind taxele de mediu adoptată în 1995 autoritatile olandeze au instituit taxa privind depozitarea deșeurilor, care a intrat in viguare in 1996. Obiectivul urmărit era de a reduce cantitatea de deșeuri depozitată și de a transforma reciclarea și incinerarea deșeurilor în activitați mult mai atractive din punct de vedere financiar decât depozitarea. Taxa este platita de catre toți producătorii de deșeuri, persoane fizice sau juridice, direct la Trezoreria Naționala.

În prezent in Olanda majoritatea deșeurilor urbane generate sunt eliminate prin incinerare, aproximativ 32% și doar 9% sunt eliminate prin depozitare. 21%din cantitatea de deșeuri generată anual este reciclată, iar diferența este reprezentată de alte mijloace de tratare a deșeurilor. Din totalul deșeurilor solide eliminate prin incinerare, aproximativ 41% sunt utilizate ca și combustibil alternativ prin intreținerea arderilor in cuptoarele pentru fabricarea cimentului.

Ca efect al instituirii taxei pentru depozitarea deșeurilor, in perioada 1996-2004 cantitatea de deșeuri depozitate a scazut cu aproximativ 60%, in timp ce cantitatea de deșeuri eliminata prin incinerare a crescut cu peste 50%. Rata de reciclare a prezentat de asemenea evoluții pozitive, inregistrând ocrestere de aproape 20%.

Pentru finanțarea colectării si transportului deșeurilor urbane municipalitatile olandeze percep taxe care de obicei acoperă in intregime costurile cu gestionarea deșeurilor urbane. Colectarea, sortarea, recuperarea si reciclarea deșeurilor din hârtie se realizează prin intermediul unui fond special alimentat din veniturile obținute prin valorificare.

CAPITOLUL II Utilizarea fondurilor europene pentru managementul integrat al deșeurilor în România

2.1. Programul de finanțare: P.O.S Mediu-A x A

Programul Operațional Sectorial de Mediu este strâns corelat cu obiectivele naționale strategice prevăzute în Planul Național de Dezvoltare elaborat pentru perioada 2007-2013 și Cadrul Național Strategic de Referință care se bazează pe principiile, practicile și obiectivele urmărite la nivelul Uniunii Europene. POS Mediu este astfel conceput încât să reprezinte baza și totodată un catalizator pentru o economie mai competitivă, un mediu mai bun și o dezvoltare regională mai echilibrată. POS Mediu se bazează pe obiectivele și prioritățile politicilor de mediu și de dezvoltare a infrastructurii ale Uniunii Europene, reflectând atât obligațiile internaționale ale României, cât și interesele specifice naționale.

Axa prioritară 2 “Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor istorice contaminate”

Acestă prioritate abordează aspecte de mediu critice de pe teritoriul României – poluarea apei, solului, aerului, provocată de depozitarea neadecvată a deșeurilor. Practicile dobândite în gestionarea inadecvată a deșeurilor moștenite din trecut, utilizate și în prezent în România, au condus la neconformarea unui numar mare de depozite și la depozitarea inadecvată a unor cantități considerabile de deșeuri care continuă să fie produse. Cea mai frecventă metodă de eliminare a deșeurilor rămâne depozitarea. Colectarea separată este făcută doar în anumite centre pilot și multe din materialele reciclabile sunt pierdute prin depozitare, doar o mică parte dintre acestea fiind folosite ca materie primă secundară și reciclate. Politicile UE din domeniul managementului deșeurilor evidențiază importanța unei abordări integrate în gestionarea deșeurilor, care include construcția facilităților de eliminare a deșeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deșeurilor și reciclare, conforme cu ierarhia principiilor:

prevenirea productiei de deșeuri și a impactului negativ alacesteia; recuperarea deșeurilor prin reciclare; refolosire; tratarea și depozitarea finalăa deșeurilor în condiții de siguranță– depozite ecologice de deșeuri, acolo unde nu există posibilitate a recuperării.

În Romania, sistemul de gestionare integrată a deșeurilor este în acest moment dezvoltat cu sprijinul ISPA în 7 din cele 42 de județe (prima fază de proiect) în timp ce alte investiții recente în domeniul deșeurilor solide, în principal limitat la construcția unor gropi ecologice noi, a fost realizat în 11orașe.

Conform POS Mediu, obiectivele Axei prioritare 2 sunt următoarele:

-Creșterea gradului de acoperire a populației care beneficiază de colectarea deșeurilor municipale, și de serviciile de management de calitate corespunzătoare și la tarife acceptabile;

-Reducerea cantității de deșeuri depozitate;

-Creșterea cantității de deșeuri reciclate și valorificate

-Înființarea unor structuri eficiente de management al deșeurilor

-Reducerea numărului de situri contaminate istoric.

În cadrul acestei axe prioritare vor fi promovate cu prioritate proiecte integrate de management al deșeurilor, care să reflecte politica UE și principiile din acest sector de mediu și care sunt în conformitate cu Planul Național de Gestiune a Deșeurilor și cu Planurile Regionale de Gestiune a Deșeurilor. Programele de investiții vor include activități legate de managementul deșeurilor (prevenire, colectare selectiva, valorificare și reciclare, tratare și eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri neconforme. Proiectele respective vor acoperi aglomerările urbane și rurale, la nivel județean/regional. Îmbunătățirea serviciilor de management al deșeurilor este o condiție care trebuie legată de investițiile din cadrul acestei axe prioritare.

Prioritate este acordată județelor în care nu au fost derulate investiții majore până în prezent (aproximativ jumătate din cele 41 județe din România), abordând într-o manieră integrată necesitatea îndeplinirii angajamentelor din domeniul deșeurilor.

O a doua arie de intervenție vizează extinderea/finalizarea sistemelor de management al deșeurilor în acele județe/zone în care se derulează prima fază a unui sistem integrat de management al deșeurilor sau în care investițiile anterioare s-au limitat la construirea unui depozit nou de deșeuri, la sisteme de colectare neselectivă și la transport.

Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deșeurilor, care să contribuie la reducerea cantității de deșeuri depozitate în respectivele județe/zone, prin stabilirea unui sistem adecvat de tratare a deșeurilor, în vederea protejării mediului. Minimum 15 județe din România, care nu au fost incluse în prima categorie menționată, vor beneficia de investiții pe categorii specifice de deșeuri.

Beneficiarii intervențiilor din cadrul acestei axe prioritare sunt autoritățile locale prin Consiliile Județene. Autoritățile locale din aria de acoperire a proiectului trebuie să se asocieze într-o Asociație de Dezvoltare Intercomunitară cu scopul realizării proiectului integrat de gestionare a deșeurilor. După finalizarea proiectului de investiții, operarea serviciilor de salubritate se acordă prin licitație publică.

În conformitate cu prevederile Legii 215/2001, ADI este structura de cooperare cu personalitate juridică, având ca obiectiv înființarea, organizarea, reglementarea, finanțarea, exploatarea, monitorizarea și gestionarea în comun a serviciilor de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale membre, precum și realizarea în comun a unor proiecte de investiții publice de interes zonal sau regional destinate înființării, modernizării și/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilități publice aferente acestor servicii.

Având în vedere că investițiile din sectorul de deșeuri, necesare pentru conformarea cu aquis-ul comunitar relevant, sunt mai mari decât cele care pot fi implementate în cadrul POS Mediu în perioada 2007-2013, pot fi accesate și alte surse de finanțare, după cum urmează:

Fondul Național pentu Mediu – asigură co-finanțarea unor investiții limitate în sectorul de deșeuri, inclusiv a deșeurilor periculoase; Împrumuturi externe sau diferite forme de PPP- sunt de asemenea soluții avute în vedere pentru anumite aglomerări urbane.

Cea de-a treia axă prioritară a POS Mediu vizează “Reducerea poluării și minimizarea efectelor schimbărilor climatice prin restructurarea și reabilitarea sistemelor centralizate de încălzire urbană pentru atingerea țintelor de eficiență energetică în localitățile cele mai afectate de poluare”.

Așa cum a fost descris în POS Mediu, statisticile arată că emisiile de poluanți atmosferici provenind de la instalațiile mari de ardere care utilizează combustibili fosili și care produc energie și căldură (prin co-generare) au un impact semnificativ asupra mediului.

Aceste instalații emit concentrații ridicate de dioxid de sulf, oxizi de azot, pulberi, metale grele (care cauzează ploi acide și presupun un risc enorm pentru sănătatea populației, în special în marile zone industriale) și gaze cu efect de seră, precum dioxid de carbon și metan. România trebuie să depună, în continuare, eforturi considerabile pentru reducerea emisiilor de SO2 în vederea conformării cu cerințele Protocolului de la Goteborg. România trebuie să depună, în continuare, eforturi considerabile pentru reducerea emisiilor de SO2 în vederea conformării cu cerințele Protocolului de la Goteborg. Mai mult decât atât, până în 2013 trebuie înregistrate reduceri majore ale emisiilor de SO2, NOx și pulberi provenite de la instalațiile mari de ardere (IMA), în vederea conformării cu Directiva 2001/80/CE (o reducere de aproape 4 ori de la plafonul intermediar de 540000 tone în 2007 la 148000 tone în 2013).

Emisiile în aer ale poluanților proveniți de la IMA au impact deosebit de negativ asupra sănătății umane și mediului și reprezintă cea mai importantă parte a emisiilor totale de SO2 și NOx în zonele urbane, accentuând fenomenele de acidifiere și de formare a ozonului troposferic.

În 26 dintre cele mai mari localități din România, IMA sunt principalele surse de producere a energiei termice și a apei calde pentru populație, dar și principalele surse de poluare, din cauza combustibililor fosili utilizați în aceste instalații. (cărbune, păcură).

Conform POS Mediu, obiectivele Axei prioritare 3 sunt următoarele

Reducerea efectelor schimbărilor climatice și reducerea emisiilor de poluanți proveniți de la sistemele de încălzire urbană în localitățile cele mai afectate de poluare;

Ameliorarea nivelului minim de concentrație a poluanților în localitățile vizate;

Îmbunătățirea sănătății populației în localitățile afectate.

2.2. Analiza absorției fondurilor

În cadrul axei prioritare 2 Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor istorice contaminate” vor fi promovate cu prioritate proiecte integrate de management al deșeurilor, care să reflecte politica UE și principiile din acest sector de mediu și care sunt în conformitate cu Planul Național de Gestiune a Deșeurilor și cu Planurile Regionale de Gestiune a Deșeurilor. Programele de investiții vor include activități legate de ierarhia în ceea ce privește managementul deșeurilor (prevenire, colectare selectiva, valorificare și reciclare, tratare și eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deșeuri neconforme. Proiectele respective vor acoperi aglomerările urbane și rurale, la nivel județean/regional. Prioritate este acordată, în primul rând, aproximativ unei jumătăți din cele 42 de județe din România, în care nu au fost derulate investiții majore până în prezent, abordând într-o manieră integrată necesitatea îndeplinirii angajamentelor din domeniul deșeurilor.

O a doua arie de intervenție va viza extinderea/finalizarea sistemelor de management al deșeurilor în acele județe/zone în care se derulează prima fază a unui sistem integrat de management al deșeurilor sau în care investițiile anterioare s-au limitat la construirea unui depozit nou de deșeuri, la sisteme de colectare neselectivă și la transport. Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deșeurilor care să contribuie la reducerea cantității de deșeuri depozitate în respectivele județe/zone, prin stabilirea unui sistem adecvat care sa trateze fiecare tip de deșeuri în parte, în vederea protejării mediului. Minimum 15 județe din România, care nu au fost incluse în prima categorie menționată, vor beneficia de investiții pe categorii specifice de deșeuri.

Proiectele integrate de management al deșeurilor vor avea în vedere, de asemenea, gropile de gunoi necontrolate existente în zonele rurale și extinderea serviciilor de colectare a deșeurilor în aceste zone. Beneficiarii intervențiilor din cadrul acestei axe prioritare sunt Consiliile Județene. Autoritățile locale din aria de acoperire a proiectului trebuie să se asocieze într-o Asociație de Dezvoltare Intercomunitară cu scopul realizării proiectului integrat de gestionare a deșeurilor. După finalizarea proiectului de investiții, operarea serviciilor de salubritate se acordă prin licitație publică.

Pentru perioada 2007-2013, fondurile alocate pentru finanțarea proiectelor din Axa prioritară 2 a POS Mediu, domeniul major de intervenție “ Dezvoltarea sistemelor integrate de management al deșeurilor și extinderea infrastructurii de management al deșeurilor”, se ridică la aproximativ 991,5 milioane Euro, din care aproximativ 793 milioane Euro reprezintă finanțare din FEDR și aproximativ 198,5 milioane Euro cofinanțare de la bugetul de stat.

Alocarea financiară orientativă pentru domeniul major de intervenție “Dezvoltarea sistemelor integrate de management al deșeurilor și extinderea infrastructurii de management al deșeurilor”, Axa prioritară 2 este prezentată în tabelul de mai jos.

Proiectele finanțate în cadrul acestei axe acoperă aria unui județ și vor realiza infrastructura necesară sistemului integrat de gestionare a deșeurilor, începând de la colectare, transport și soluție de eliminare finală. Vor fi finanțate proiecte majore, a căror valoare de investiții depășește 25 milioane Euro. Valoarea maximă a finanțării acordate pentru costurile totale eligibile în cadrul unui proiect este 98% (80% din FEDR și 18% de la bugetul de stat). Beneficiarul proiectului trebuie să asigure restul de 2%, precum și cheltuielile neeligibile. Costul total eligibil se stabilește în conformitate cu prevederile Art. 55 al Regulamentului General nr. 1083/2006: cheltuielile eligibile aferente proiectelor generatoare de venituri nu vor depăși valoarea curentă a costului investiției din care se scade valoarea curentă a venitului net estimat a se obține prin funcționarea investiției pe o anumită perioadă. Pentru proiectele eligibile din cadrul acestei axe prioritare, perioada de referință este de 30 ani.

Pentru a îmbunătăți situația în Axa prioritară 3, precum și pentru conformarea deplină cu acquis-ul comunitar în domeniu, au fost stabilite anumite obiective ce vor primi sprijin financiar. Aplicanților le este recomandat să facă trimitere la aceste obiective, respectiv la documentele suport naționale și regionale care descriu aceste obiective și evidențiază nevoile investiționale prezentate în aplicație.

Pentru perioada 2007-2013, fondurile alocate pentru finanțarea proiectelor din Axa Prioritară 3 a POS Mediu se ridică la aproximativ 458 milioane Euro, din care 229.268.644 Euro reprezintă finanțare din FC, iar 229.268.644 Euro cofinanțare națională.

Alocarea financiară orientativă pentru aceasta axă este prezentată în tabelul de mai jos:

În cadrul acestei axe vor fi finanțate proiecte majore, a căror valoare totală depășește 25 milioane Euro. Valoarea maximă a finanțării acordate pentru costurile totale eligibile în cadrul unui proiect este 95% (50% din FC + 45% de la bugetul de stat). Beneficiarul va suporta, pe lângă contribuția proprie la costurile eligibile (minim 5%), și costurile neeligibile.

2.3. Reciclarea deșeurilor în România

Recuperarea și reciclare materialelor refolosibile nu reprezintă o activitate recenta. Din totdeauna au existat oameni preocupați sa colecteze, să prelucreze și să folosească produse degradate sau disponibilizate de primii utilizatori.

În România primele unitați organizate de recuperare datează din anul 1949. Astăzi, în țara noastră funcționează circa 250 de societăți specializate în recuperare care lucreză efectiv, la care trbuie să adăugăm alte numeroase firme din sfera de producție sau a cercetării preocupate sau chiar antrnate efectiv în activități de reciclare.

Organizarea și gestionarea mai eficientă a materialelor refolosibile în țara noastră se impune ca o prioritate de prim ordin în procesul tranziției economiei românești la modelul de piață, în efortul de stabilire și relansare a activității economice.

În conturarea linilor directoare ale dezvoltării în prspectivă a sectorului reciclării materialelor refolosibile în economia țării noastre, trebuie pornit de la câteva premise esentiale:

● potențialul de materiale refolosibile este ridicat, acesta constând un argument de bază în evaluarea eficienței activității economice;

● suportul tehnic și tehnologic la nivelul national al acestei activității este relativ modest, dar poate fi simțitor îmbunătățit fără eforturi investiționale deosebite;

● organizarea structurală a activității de reciclare a materialelor refolosibile la nivel național este suficient de simplă, suplă și eficientă;

● nivelul de sensibilizare a agenților economici și a populației cu privire la importața și imperativele reciclării materialelor este redus, dar poate fi sensibil îmbunătățit prin acțiuni concertate de mediatizare, susținută și de industrie la scară amplă;

Strategia în domeniul reciclării vizează următoarele obiective principale:

prevenirea formării deșeurilor prin promovarea tehnologiilor curate și a ecoproduselor;

valorificarea deșeurilor prin optimizarea sistemelor de colectare și triere colectivă;

eliminarea finală a deșeurilor care nu și-au gasit o soluție de valorificare;

Aceste obiective pot fi realizate prin:

– crearea cadrului legislativ specific

– încurajarea activității de recuperare și reutilizare

– reducerea depozitării deșeurilor

– promovarea cercetării științifice

– monitorizare

– programe educaționale

Compostarea gunoaielor menajere este un procedeu cunoscut și aplicat de multă vreme. Scopul principal al compostării este distrugerea agenților patogeni umani, animalieri și vegetali care se regăsesc in reziduri. Întreaga masă a materiei supuse compostării trebuie sa fie menținută la temperatura de 50 C timp de 30 de zile. În această activitate atât în fazele de proiectare cât și în cele exploatare-intreținere, trebuie avute în vedere anumite considerente sanitare și economice .

Din punct de vedere igienic, produsul final realizat în uzină trebuie să fie deja inofensiv, pentru ca în timpul transportului și utilizării să nu se infesteze mediul înconjurător, să nu pericliteze sănătatea muncitorilor și să nu contamineze, de asemenea, nici vegetația.

Neutralizarea guoaielor prin compostare este utilă și necesară, în primul rând, pentru serviciile sanitare și comunale și, ca urmare, rezultatele obținute pot fi evaluate în cifre.

Veniturile realizate prin valorificarea materiilor care pot fi sortate pe parcursul compostării și utilizate ca materii prime, pot să contribuie foarte mult la reducerea prețului de cost al compostării.

Prețul de vânzare al compostului este determinat de considerentul că prețul de cumpărare al acestuia , cât și suma totală a cheltuielilor de transport și a celor legate de utiliuare nu pot depașii câștigul care se obține prin utilizarea compostului ca îngrășământ.

CAPITOLUL III Soluții inovative pentru reciclarea D.E.E.

Bibliografie

Berglund Crister, Söderholm Patrik, 2003, An Econometric Analysis of Global Waste Paper Recovery and Utilization, Environmental and Resource Economics 26: 429–456;

Sinha Vijaykumar, Patel Mayank R., Patel Jigar V, 2008, Pet Waste Management by Chemical Recycling: A Review, J Polym Environ, :18

Khetriwal Deepali Sinha, Kraeuchi Philipp, Widmer Rolf, 2009, Producer

responsibility for e-waste management: Key issues for consideration eLearning from the Swiss experience, Journal of Environmental Management 90, 153-165;

Managementul deșeurilor urbane ;perspective europeană comparată; Ștefan Gabriel Burcea

pag 155-165

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, POS Mediu, Mai 2007 pag 68- 76

Ghidul solicitantului axa prioritara 2 pos mediu pag 15-16

Ghidul solicitantului axa prioritara 3 pos mediu pag 10-12

Protecția și ingineria mediului ediția a II-a Vladimir Rojanschi, Florina Bran, Gheorghța Diaconu pag.289-293