Principiul Libertatii Contractuale
CAPITOLUL I.
Principiul libertății contractuale
Indiferent de teoria care stă la baza contractului, în toate ideologiile democratice de construcție a contractului, se regăsește ideea de libertate contractuală. Sensul libertății contractuale este dat de dreptul oricui de a-și alege singuri partenerii contractuali și de a negocia cu aceștia, conținutul contractului. Pe de altă parte, mai este vorba și de dreptul părților de a stabili în mod liber, conținutul contractului , adică de a defini contractual drepturile și obligațiile care servesc intereselor acestora.Astfel,, părțile au libertatea implicită de a stabili și efectele pe care le va produce viitorul contract.
♦ Definirea conceptului de libertate contractuală ♦
a) Doctrina juridică română : literatura juridică de specialitate română ne oferă o serie de definiții succinte ale conceptului de libertate contractuală, având aceeași esență, și anume: ” libertatea contractuală constă într-o posibilitate abstractă de cadrul legal de care dispune atât persoana fizică, cât și persoana juridică, pe de o parte de a contracta, adică de a se angaja într-o relație contractuală, iar pe de altă parte de a nu contracta, adică de a refuza a se angaja întru-un raport contractual determinat” . Libertatea de a contracta se regăsește în de art. 1169 Cod Civil : ” Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri”. Într-un mod general, care depășește granițele contractului, art. 12 alin.(1) Cod Civil, prevede că : ”Oricine poate dispune liber de bunurile sale, dacă legea nu prevede în mod expres altfel”.
b) Curtea Constituțională română : aceasta se ocupă, prin altele, și de soluționarea problemelor de contencios constituțional, mai ales în domeniul protecției și a garantării drepturilor și libertăților fundamentale cu valoare constituțională. În concepția Curții, libertatea contractuală, este o libertate a cărei natură este doar legală, și nu constituțională ; prin Decizia nr.365 din 5 iulie 2005 este definit concept, dar fără valoare constituțională: “Libertatea contractuală este posibilitatea recunoscută oricărui subiect de drept de a încheia un contract, în înțelesul de mutuus consensus (comun acord), de produs al manifestării sale de voință convergentă cu a celeilalte sau celorlalte părți, de a stabili conținutul acestuia și de a-i determina obiectul, dobândind drepturi și asumându-și obligații a căror respectare este obligatorie pentru părțile contractante”.
♦ Concepțiile juridice și filozofice cu privire la libertatea contractuală ♦
Apariția conceptului de libertate contractuală, este rezultatul gândirii juridice medievale care aflată sub influența principiilor dreptului natural. Se considera inițial că, această libertate reprezintă un drept natural, permanent și imuabil, pentru ca ulterior să fie percepută ca un corolar juridic al teoriei autonomie de voință .
Curentul individualist se impregnează în gândirea secolului al XVII-lea și care are drept scop, crearea liberalismului total, care conduce la fundamentarea în plan juridic, a dreptului civil- mai exact, a principiului autonomiei de voință, reprezentanții acestui principiu fiind J.J Rousseau și I.Kant.
Concepțiile acestor autori conduc la fundamentarea și sistematizarea contractului social și a ideii că, ” oamenii se nasc liberi, dar că la un moment dat, prin intermediul unui pact, un acord liber de voință, ei consimt la abandonarea unei părți din drepturile lor pentru a beneficia de avantajele vieții sociale ”. În contractul social sunt puse în evidență ,două tipuri de voință:
voința generală : constă în limitările impuse voințelor particulare pentru realizarea unei relative coexistențe sociale ;
voința individuală : cuprinde orice manifestare liberă a voinței în orice domeniu al vieții umane, limitată numai de caracterul imperativ al legii.
Raportul dintre două tipuri de voință este un raport regulă-excepție, voința individuală fiind regula, iar voința generală constituind excepția, astfel că statul este „îndatorat să mențină această relație și să garanteze coexistența celor două voințe” .
Teoria autonomiei de voină poate părea puțin depășită în zilele noastre, dar importanța acesteia, rămâne considerabilă mai ales datorită faptului că, în plan economic a condus la liberalismul economic ce impune la rândul său în plan juridic, libertatea contractuală, adică omul este în esență liber și nu poate fi supus unei obligații decât prin propria sa voință.
Pornind de la conceptul generic de libertate contractuală, care se bazează pe teoria autonomiei de voință, au rezultat alte libertăți, și anume :
– libertatea de a interacționa sau nu din punct de vedere contractual;
– libertatea modului concret de contractare, importantă fiind existența acordului dintre voințe și nu forma în care se exprimă acestea ;
– libertatea conținutului contractului elaborat de părți, având o importanță scăzută faptul existenței sau a inexistenței unui echilibru între drepturile și obligațiile părților contractante ;
Principiul autonomiei de voință presupune faptul că, contractul se bazează numai pe voința exclusivă a celui care se angajează contractual. Faptul că voința în materie contractuală este autonomă, înseamnă că voința părților contractante și numai ea singură conduce la crearea contractului și la toate efectele rezultate direct din acesta. Deci, contractul își trage forța obligatorie exclusiv din voința părților (voința umană este elementul esențial al contractului, părțile suportând efectele propriilor voințe).
1.2 Clauzele prestabilite ale contractelor comerciale internaționale
În conținutul contractului de comerț internațional, un rol important îl au clauzele juridice care sunt legate de executarea lui, de consecințele neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a acestuia.
Contractele comerciale, contracte-tip etc.), vor fi internaționale, încheiate pe bază de clauze prestabilite generale, se interpretează după următoarele reguli:
clauzele prestabilite sunt considerate încorporate în contract, numai dacă cealaltă parte contractuală le-a acceptat în mod explicit sau în lipsa acceptării, dacă aplicarea unor asemenea clauze reprezintă obișnuință între părți sau sunt utilizate în mod curent în ramura de comerț internațional la care se referă contractul ;
condițiile generale pot fi incorporate în contract, doar în cazul în care partea respectivă le-a acceptat în mod expres. Astfel, când o clauză sau o serie de clauze standard prin conținutul său, prezintă un caracter neuzual și cealaltă parte nu se putea aștepta în mod rezonabil la aceasta, clauza respectivă va fi considerată încorporată în contract și va obliga cealaltă parte, dacă a fost acceptată expres.
Sunt considerate clauze neuzuale : clauzele limitative de răspundere, clauzele care prevăd obligații foarte împovărătoare pentru cealaltă parte ;
orice clauză, convenită de părți în mod expres, predomină asupra oricărei clauze din condițiile generale. Astfel, în cazul unei neconcordanțe între o clauză stabilită în mod expres de către părți (scrisă de mână, dactilografiată și semnată) și o clauză prestabilită, sau generală, predomină cea dintâi ;
în caz de ambiguitate, clauzele prestabilite propuse de una din părți sunt interpretate în defavoarea acesteia. Principiile UNIDROIT prevăd în art. 4.6., că : ” Dacă o clauză contractuală redactată de una din părți este neclară, este preferabilă efectuarea interpretării acestei clauze contra respectivei părți” ;
în situația în care părțile propun propriile lor condiții generale, iar între acestea există neconcordanță și părțile nu ajung la o înțelegere cu privire la aceasta, conform principiilor UNIDROIT, se consideră că acel contract s-a încheiat pe baza clauzelor standard stabilite de comun acord de ambele părți, cu excepția cazului în care una dintre părți informează fie anterior, fie ulterior și fără întârziere cealaltă parte, că nu intenționează să fie ținută de un astfel de contract. Această regulă se numește ”knok-out”; se va ține seama de clauzele prestabilite propuse de către cumpărător , cu excepția situației în care, din împrejurări rezultă altfel ( modificările nu trebuie să fie substanțiale).
Interpretarea clauzelor îndoielnice
Clauzele contractuale îndoielnice se interpretează în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în sensul de a nu produce. Regula dată de interpretare este consacrată în majoritatea legislațiilor. De exemplu art. 1268 al Noului Codul Civil stabilește că :
Clauzele susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul ce se potrivește cel mai bine naturii și obiectului contractului.
Clauzele îndoielnice se interpretează ținând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părți, de sensul atribuit în general clauzelor și expresiilor în domeniu și de uzanțe.
Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părțile și-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiți.
Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.
În comerțul internațional, s-au creat mai multe instituții, cu scopul menținerii raportului contractual.
Au fost concepute:
– clauzele asigurătorii, împotriva riscurilor valutare ;
– clauza de hard ship ( situația de hardship se manifestă atunci când, după încheierea contractului survin evenimente, a căror apariție nu a putut fi prevăzută de părți, dar care dezechilibrează excesiv balanța de obligații stabilită între părți, iar păstrarea nemodificată a obligațiilor contractuale ar fi inechitabilă ) ;
– clauzele de revizuire a prețului etc ;
CAPITOLUL II.
2.1 Încheierea contractului. Condițiile de validitate ale contractului
A. Acordul intern de voințe
Contractul presupune întâlnirea concordantă a două voințe juridice, cu scopul nașterii, modificării sau stingerii unui raport juridic. Întâlnirea acestor două voințe, presupune un proces complex, pentru că se desfășoară între părțile interne ale contractului.
Cauza, ca și motiv determinant al încheierii contractului ( art 1236 Noul Cod Civil ), constituie ”mototul” prin care ia nașterie acordu de voințe și de aceea, trebuie să îndeplinească anumite cerințe : să existe, să fie licită și morală, sub sancțiunea anulării contractului sau chiar a nulității absolute.
Consimțământul la încheierea contractului, reprezintă manifestarea de voință, în sensul încheierii unui contract. Această manifestare de voință, cunoaște un parcurs intern și unul extern.
Parcursul intern al consimțământului constituie procesul de formare a voinței juridice. În acest sens, consimțământul trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.În legătură cu această latură internă a consimțământului, trebuie avut în vedere și discernământul, consimțământul, dar și viciile de consimțământ ( eroarea, dolul, violența, leziunea ).
B. Acordul extern de voințe (consensul extern )
Parcursul extern al consimțământului reprezintă procesul prin care se formează ”consensului extern ” al părților. Faza externă indică manifestarea perceptibilă a voinței juridice și presupune exprimarea consimțământului, într-o manieră suficientă pentru încheierea contractului. Prin această fază externă, se formează mecansimul contractului( prin întâlnirea ofertei și acceptării) și care se referă la încheierea contractului prin întâlnirea ofertei de a contracta și acceptării acesteia, precum și la faza premergătoare realizării acestui consens extern, care este cea a negocierilor precontractuale.
C. Faza precontractuală. Negocierile
Încheierea contractului poate avea loc într-un mod spontan, astfel încât cu dificultate se poate determina o eventuală fază pre-contractuală, care de altfel s-ar putea să nici nu fi existat sau, în orice caz, să nu prezinte un interes juridic foarte important.
Negocierea pre-contractuală joacă un rol considerabil. Astfel, pe măsura creșterii complexității obiectului viitorului contract, crește și intensitatea negocierilor prealabile încheierii acestuia. De cele mai multe ori, faza negocierii contractului este una de durată, marcată de diverse acte preparatorii, care prefigurează structura și conținutul viitorului contract.
Faza precontractuală poate presupune atât o progresie, cât și o regresie, în sensul realizării consensului contractual sau în sensul că poate sau nu, să ducă la încheierea unui contract. Indiferent de soluția finală a acestei etape, ea se desfășoară sub semnul libertății negocierilor: ” Părțile au libertatea negocierii, desfășurării și ruperii negocierilor și nu pot fi ținute răspunzătoare pentru eșecul acestora”.
Libertatea contractuală este bazată pe dreptul părților de a-și alege singure partenerii de negociere, de a întrerupe dezbaterile precontractuale când consideră oportun, de a relua sau de a-și exprima refuzul încheierii contractului în urma epuizării negocierilor. Limitele libertății contractuale sunt date de existența anumitor obligații legale sau convenționale, explicite sau implicite.
Astfel, din punct de vedere cronologic, momentul încetării fazei pre-contractuale, este cel al realizării acordului de voințe. Importanța acestei etape este semnificativă sub multe aspecte și pentru desfășurarea fazei contractuale. Între altele, în faza negocierilor, se regăsesc elementele unui posibil viciu de consimțământ, ca și elementele unei posibile interpretări a contractului , în funcție de instrumentele utilizate în faza precontractuală.
Obligații specifice fazei precontractuale
Aceste obligații pot fi rezultatul convențiilor preparatorii încheiate de părți în faza negocierii :
Obligația de bună-credință : este o obligație legală, conform căreia ” partea care se angajează într-o negociere, este ținută să respecte exigențele bunei-credințe. Părțile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligații ”. Este o obligație imperativă, ceea ce presupune că părțile nu o pot înlătura sau limita. Sensul bunei-credințe este greu de determinat, dar mai simplu ar fi, determinarea manifestărilor contrare bunei-credințe. Manifestări contrare cum ar fi : angajarea într-o negociere precontractuală, fără inteția reală de a încheia un contract, întreruperea intempestivă a negocierilor etc trebuie eliminate sau interzise în faza precontractuală.
Din obligația de bună-credință se deduc obligațiile implicite, dintre care cea mai importantă este obligația de informare precontractuală.
Obligația de informare precontractuală : în ciuda faptului că nu există un text expres în această privință, teoria generală a viciilor de consimțământ ne obligă să constatăm că în faza precontractuală este necesar să fie reținută și această obligație, considerată legală și implicită, despre care se poate spune că este dedusă din obligația generală de bună-credință. Din definiția legală a dolului ca viciu de consimțământ, oferită de art. 1214 noul Cod Civil, se deduce că există o obligație legală de informare a contractantului față de cealaltă parte, „asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”. Obiectul obligației de informare este dat de o sumă de informații legate de viitorul contract și care sunt considerate importante pentru încheierea acestuia. Astfel, este esențială informarea cumpărătorului cu privire la existența unor servituți neaparente ,care grevează imobilul ce se propune a fi vândut, informarea partenerului de negocieri cu privire la riscurile produsului ce se propune a fi vândut etc. Obligația de informare este considerată a fi o obligație de rezultat, în sensul că, cel care o datorează, trebuie să se asigure că informațiile au fost transmise și că astfel, scopul obligației a fost realizat, dar și că destinatarul informației le-a înțeles corect. Există diferențe legate de scopul informațiilor furnizate: astfel, poate fi vorba de informații necesare asigurării unui consimțământ neviciat, valid, ori poate fi vorba de informații furnizate cu scopul de a se asigura o executare corectă și completă a contractului ; de aici, rezultă sancțiunile diferite în cazul neexecutării obligației. Caracterul precontractual, ori contractual al obligației de informare, este de multe ori greu de determinat, datorită formării progresive a consimțământului în faza negocierii contractului . In unele domenii, obligația de informare precontractuală are caracter legal și expres.
Obligația de confidențialitate : „Când o informație confidențială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor, cealaltă parte este ținută să nu o divulge și să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul. încălcarea acestei obligații atrage răspunderea părții în culpă”. În acest caz, nu mai poate fi vorba de o obligație imperativă, ci dispozitivă: părțile pot face excepție de la prevederile art. 1184 noul Cod Civil :” Când o informație confidențială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor, cealaltă parte este ținută să nu o divulge și să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul. Încălcarea acestei obligații atrage răspunderea părții în culpă”. Astfel, se permite utilizarea de către părți, a informațiilor obținute în cadrul negocierilor și în relațiile cu alte persoane, eventual în alte negocieri. De cele mai multe ori, eliminarea voluntară a confidențialității este compensată de alte obligații convenționale, cum ar fi obligația de sinceritate cu privire la eventualele negocieri paralele, la persoanele cu care acestea sunt purtate sau la rezultatul acestora etc.;
Alte obligații de natură contractuală : acestea pot rezulta din convențiile preparatorii, încheiate în vederea organizării fazei precontractuale ( de exemplu, de exclusivitate a negocierilor, de suportare a unor costuri precontractuale, ori de a continua negocierile, etc).
D. Acorduri precontractuale
Faza precontractuală poate îngreuna desfășurarea negocierilor, datorită unor acte ( de exemplu : acorduri ale părților, prin intermediul cărora să se realizeze o organizare a negocierilor precontractuale sau o recapitulare a negocierilor încheiate până la un anumit punct, cu efecte mai largi sau mai restrânse) . Există astfel, mai multe contracte premergătoare contractului final :
contractele preparatorii : prin intermediul acestor contracte, părțile stabilesc negocierea cu bună-credință pentru încheierea unui viitor contract și prin care, se organizează negocierile dintre părți. Un astfel de contract, este numit „acord de principiu”. Se consideră că din acest acord rezultă obligațiile de negociere, dar și obligațiile de bună-credință ;
contractul-cadru : este acel contract prin care părțile contractante stabilesc principalele reguli ce se vor respecta la încheierea viitoarelor contracte dintre părți. „Contractul-cadru este acordul prin care părțile convin să negocieze, să încheie sau să mențină raporturi contractuale ale căror elemente esențiale sunt determinate de acesta”. Pe de altă parte, „Modalitatea de executare a contractului-cadru, în special termenul și volumul prestațiilor, precum și dacă este cazul, prețul acestora, sunt precizate prin convenții ulterioare”.
pactul de preferință : este un tip de contract preparatoriu, prin care, una dintre părți se obligă față de cealaltă să o prefere ca partener contractual în condiții identice de contractare, față de alți potențiali contractanți . Un exemplu în acest caz, este dreptul de preempțiune de natură convențională, care se bazează pe acest mecanism ( dreptul de preemțiune este dreptul de care se bucură cineva prin lege de a fi preferat în calitate de cumpărator al unui bun; a nu se confunda cu dreptul de preferință, deoarece acest drept se naște direct din lege, fiind prevăzut de o normă juridică imperativă) ;
punctajul ( sau acordul parțial ) : reprezintă un acord al părților prin care, acestea recapitulează negocierile purtate între ele până la un moment dat și decid stabilirea unor puncte comune care nu vor mai fi negociate, fiind considerate elemente contractuale lămurite. O primă consecință a acestui tip de acord este aceea că, niciuna din părți nu poate readuce în discuție, elementele care au fost stabilite prin acordul parțial ;
promisiunea bilaterală de a contracta : aceast tip de contract implică obligația ambelor părți de a încheia în viitor un contract. Promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate clauzele din contractul promis; în lipsa acestora, părțile nu pot executa promisiunea. Mai mult, în cazul neexecutării promisiunii de a încheia contractul, partea îndreptățită poate să solicite daune-interese sau chiar, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract ;
promisiunea unilaterală de a contracta : reprezintă acel contract preparatoriu prin care una dintre părți se obligă să contracteze, dacă cealaltă parte va dori. O asemenea convenție trebuie să respecte cerințele contractului proiectat sau promis. O versiune a promisiunii unilaterale de a contracta este ,,pactul de opțiune” : „Atunci când părțile convin ca una dintre ele să rămână legată de propria declarație de voință, iar cealaltă să o poată accepta sau refuza, acea declarație se consideră o ofertă irevocabilă și produce efecte ” . Dacă în intervalul de timp stabilit contractual pentru „acceptarea opțiunii”, beneficiarul pactului declară că încheie contractul, acesta este încheiat de la data exercitării opțiunii sale.
2.3 Acordul de voințe. Oferta de a contracta
Acordul de voințe
Articolul 1166 din noul Cod Civil definește contractul ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Se poate observa că definiția cuprinsă în noul Cod Civil reia în parte definiția contractului din art. 942 al vechiului Cod Civil.
Diferența adusă de noua reglementare este dată de faptul că, printre efectele contractului, pe lângă constituirea și stingerea, a fost introdusă și modificarea unui raport juridic. În plus, definirea contractului drept acord de voințe este justificată, întrucât nu se poate vorbi despre un acord de voință ca în trecut, deoarece un contract nu implică o voință, ci două sau mai multe voințe. Întâlnirea voințelor este un proces psihologic complex, în cadrul căruia sunt relevante în special cauza și consimțământul, ca elemente de fond ale contractului .
Pentru a putea fi încheiat contractul, este suficient ca părțile sa se pună de acord asupra elementelor esențiale ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior, ori încredințează determinarea acestora, unei alte persoane. De exemplu, elementele esențiale într-un contract de vânzare, elementele esențiale sunt stabilirea prețului și a bunului vândut.
Față de aceste elemente, toate celelalte sunt secundare : locul predării , cheltuielile contractuale etc. Și în plus, de cele mai multe ori, elementele secundare decurg din cele esențiale, grație reglementărilor existente. Dacă există și exigențe de formă pentru încheierea valabilă a contractului, atunci acordul asupra elementelor esențiale, este subordonat respectării acestei forme.
Din prevederile art. 1182, alin. (2) Contract Civil, rezultă că determinarea elementelor secundare poate avea loc ulterior – printr-un nou acord, accesoriu primului- sau poate fi încredințată unui terț. În cazul în care părțile nu ajung la un acord sau terțul nu determină elementele secundare rămase, instanța va dispune, la cererea oricăreia dintre părți, completarea contractului, ținând seama, după împrejurări, de natura acestuia și de intenția părților.
Acordul de voințe se realizează prin stabilirea de comun acord, a două sau mai multe voințe individuale. Această întâlnire are loc prin propunerea unei persoane, facută alteia, de a încheia un contract și prin acceptarea pură și simplă , fără nicio rezervă, a acelei propuneri de către cel căruia i-a fost făcută. Propunerea de a încheia un contract, se numește ofertă .
Oferta de a contracta
Oferta de a contracta reprezintă manifestarea „perceptibilă”, externă, a consimțământului părții de a încheia un anumit contract. Potrivit prevederilor art. 1188 Cod Civil: „O propunere constituie ofertă de a contracta, dacă aceasta conține suficiente elemente pentru formarea contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar”. Dispozițiile referitoare la consimțământ, ca element esențial pentru formarea contractului, aplicabile inclusiv contractului de societate, cuprinse in articolele 1182‐1203 Cod Civil, se aplică în mod corespunzător și atunci când împrejurările în care se încheie contractul nu permit identificarea ofertei și a acceptării.
Propunerea adresată unor persoane nedeterminate, chiar și în ipoteza în care ar fi precisă, nu are valoarea juridică a unei oferte, ci doar, în funcție de împrejurările concrete, are valoarea unei solicitări de ofertă sau intenție de negociere. În mod excepțional totuși, propunerea adresată unor persoane nedeterminate valorează ofertă, dacă această concluzie rezultă din lege cutumă sau reiese, în mod cert, din împrejurări concrete.
Articolul 1191 alin. 1 Cod Civil, prevede că oferta cu termen este irevocabilă. Acest caracter poate fi atribuit ofertei și atunci când el rezultă din „acordul părților, al practicilor statornicite între acestea, al negocierilor, al conținutului ofertei ori al uzanțelor”. Se pot observa particularități specifice deptului comercial și al afacerilor și anume, oferirea de valoare juridică „practicilor statornicite” între părțile contractului.
În articolul 1193 alin. 1 Cod Civil este reglementată oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane absente, textul de lege prevăzând faptul că această ofertă trebuie menținută un termen rezonabil, în funcție de împrejurări, pentru a permite destinatarului să o primească, să o analizeze și să expedieze acceptarea. Spre deosebire de oferta fără termen de acceptare adresată unei persoane absente, același gen de oferă, însă adresată unei persoane prezente, nu produce efecte dacă nu este acceptată de îndată. Situația este aceeași și în cazul ofertei trasmise prin telefon, fax, e‐mail sau alte mijloace moderne de comunicare la distanță.
Oferta este lovită de caducitate, atunci când ea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit, sau atunci când destinatarul o refuză. Pentru situația în care ofertantul decedează sau devine incapabil, caducitatea ofertei irevocabile, va interveni doar dacă acest lucru este impus de natura afacerii sau de împrejurări (articolul 1195 alin. 2 Cod Civil).
Raportat la funcția comercială pe care o realizează, oferta de a contracta este :
→ Ofertă facultativă -este adresată unor beneficiari determinați sau nu. Acest tip de ofertă, mai este numită în dreptul comercial și ofertă publicitară, informativă sau fără obligații. Acest tip de ofertă nu crează vreun fel de obligații specifice în sarcina ofertantului, având doar rolul de a informa potențialii destinatari. Drept consecință, din punct de vedere juridic nu va produce nici un efect revocarea sa, în orice moment.
→ Ofertă fermă- este acea propunere concretă, adresată unui partener determinat. Se mai numește ofertă definitivă sau particulară. Fiind astfel determinată ea va trebui să conțină elementele esențiale, cum sunt: obiectul material al ofertei, prețul, modalitățile și condițiile de plată, termenul de livrare, precum și termenul în care oferta poate fi acceptată. Revocarea acestui tip de ofertă poate fi făcută doar în anumite condiții. Trebuie precizat că o condiție a ofertei (pe lângă aceea de a fi completă și fermă) este ca aceasta să fie emisă în forma cerută de lege pentru validitatea contractului proiectat. Dacă legea pretinde forma ”ad validitatem”, tot astfel trebuie să fie și oferta de a contracta (spre exemplu în cazul vânzării unui imobil sau a unei donații).
Ca natură juridică a ofertei, trebuie amintit faptul că, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Civil, dezbaterea prezenta un interes mai mare decât în prezent; aceasta deoarece, noul Cod Civil acordă o importanță foarte mare actului juridic unilateral, izvor de obligații civile, precum și datorită reglementării detaliate a fazei formării contractului.
În concepția teoriei ofertei – act juridic – izvor de obligații, se susținea că oferta făcută cu termen expres sau tacit este un act juridic unilateral de drept civil, generator al unui raport obligațional între ofertant și destinatarul ofertei. Ar fi vorba despre o obligație unilaterală, în care ofertantul este debitor al obligației negative de a nu revoca oferta înauntrul termenului de acceptare, iar destinatarul ofertei este creditorul acestei prestații. Raportată la reglementările din noul Cod civil, oferta nu poate fi calificată altfel, decât ca un act juridic unilateral producător de efecte juridice.
Contractul este încheiat în momentul în care acceptarea a ajuns la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile. De asemenea, contractul se consideră încheiat și atunci când destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a‐l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul practicilor dintre părți, al naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod .
Acceptarea ofertei
Acceptarea constă în manifestarea voinței juridice a unei persoane, de a încheia un contract, în condițiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată în acest scop. La fel ca orice consimțământ dat, pentru a produce efecte juridice, acceptarea trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate prevăzute de lege pentru voința juridică în general. Ea este reglementată expres de art 1196-1200 Cod Civil. Dacă nu este pretinsă o condiție specială de formă, acceptarea trebuie să fie suficientă pentru considerarea contractului, ca fiind încheiat. Orice manifestare de voință care presupune altceva decât o acceptare necondiționată a ofertei, nu are valoarea unei acceptări ci, cel mult a unei contraoferte.
În ceea ce privește conținutul său, acceptarea trebuie să îndeplinească urmâtoarele condiții :
să fie pură și simplă, adică să fie în concordanță cu oferta. Altfel spus, destinatarul trebuie să accepte integral oferta, fără a formula rezerve sau a propune modificări referitoare la clauzele esențiale ale viitorului contract. În caz contrar, consimțământul nu constituie o acceptare, având valoare eventuală de contraofertă. Acceptarea trebuie să constituie o simplă confirmare a ofertei sau, dacă nu este o simplă confirmare, eventualele completări cuprinse în aceasta să nu aducă atingere fondului ofertei ;
să fie neîndoielnică, adică să ateste în mod neechivoc intenția destinatarului ofertei de a accepta această ofertă. Fie că acceptarea are loc prin acte, fie prin fapte juridice, ea trebuie să ateste intenția destinatarului de a accepta oferta și de a încheia contractul ;
să nu fie tardivă – o condiție esențială este ca acceptarea să fie făcută în interiorul termenului de acceptare, adică în interiorul termenului în care oferta se consideră a fi irevocabilă. Numai în acest mod, ea produce efecte juridice, astfel fiind caducă. Condiția de deduce în mod clar, din prevederile art. 1196 alin. (1) Cod Civil, care prevede că acceptarea trebuie să ajungă în termen la autorul ofertei ;
să fie emisă în forma cerută de lege pentru valabilitatea contractului proiectat –astfel, atât oferta, cât și acceptarea trebuie emise în forma prevăzută de lege pentru validitatea contractului proiectat . Lipsa formei atrage nulitatea absolută a acceptării.
Felurile acceptării
Acceptarea presupune manifestarea exterioară a voinței acceptantului, adresată ofertantului. Acceptarea poate fi expresă (în scris sau verbal) sau tacită ( atunci când rezultă cu certitudine din anumite acțiuni ori atitudini). Începutul executării contractului de către destinatarul ofertei are valoare de acceptare a ofertei. Conform art. 1186 alin. (2) Cod Civil, contractul se consideră încheiat și atunci când destinatarul ofertei ”săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant,dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornice între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod”.
Legat de acceptarea tacită, se pune problema dacă simpla tăcere sau inacțiunea au sau nu au valoare de acceptare. De regulă, prin ea însăși, tăcerea nu constituie o modalitate de exprimare a consimțământului. Sunt însă, situații excepționale, când legea sau practica judiciară acordă tacerii, valoare de acceptare.
Dacă exprimarea voinței destinatarului ofertei este în sensul încheierii unui contract, dar nu respectă una sau mai multe din cerințele acceptării, nu se poate considera contractul, ca fiind încheiat. Există două situații în care manifestarea de voință a destinatarului ofertei, deși nu respectă condițiile acceptării, trebuie tratată într-un anumit mod :
acceptarea necorespunzătoare a ofertei (art. 1197 Cod Civil ) – dacă răspunsul destinatarului ofertei cuprinde abateri de la condițiile acceptării, atunci el nu poate fi considerat acceptare.
Mai mult, trebuie luate în considerare anumite abateri :
• răspunsurile care cuprind modificări sau completări care nu corespund ofertei primite ( de ex, răspunsul prevede acceptarea în condițiile unui preț mai mic a ofertei sau cuprinde completări de clauze contractuale, care diferă față de normele prevăzute de lege) ;
• răspunsul primit la ofertă, este peste termenul de acceptare ;
• răspunsul destinatarului ofertei nu respectă forma cerută de lege.
În toate aceste situații, răspunsul care nu corespunde cerințelor acceptării, poate fi eventual considerat ca o contraofertă ( art. 1197 alin. (2) Cod Civil ) sau poate fi considerat un simplu act din faza negocierilor contractului, fără valoare de acceptare a ofertei.
Acceptarea tardivă- este o acceptare necorespunzătoare a ofertei, din perspectiva condițiilor temporale. Acceptarea poate fi :
• acceptarea peste termen ( art. 1198 alin. (1) Cod Civil ) este o acceptare manifestată neîndoielnic, abia după expirarea termenului de acceptare prevăzut în ofertă. Într-o astfel de situație, contractul nu se consideră încheiat, decât dacă autorul ofertei îl înștiințează ”de îndată” pe acceptant, că înțelege totuși, să considere contractul încheiat ;
• acceptarea întârziată ( art. 1198 alin. (2) Cod Civil) este o acceptare făcută în termenul prevăzut în ofertă, dar care a ajuns la ofertant dupa expirarea acestui termen, însă din motive neimputabile acceptantului. Într-o astfel de situație, contractul trebuie considerat încheiat, dacă ofertantul nu îl înștiințează pe acceptant ”de îndată” că nu înțelege să considere contractul încheiat.
Acceptarea reprezintă un act juridic unilateral, supus comunicării și se încadrează în prevederile art. 1326 Cod Civil, producând efecte ”din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoștință de aceasta, din motive care nu îi sunt imputabile”. Deoarece după momentul comunicării acceptării aceasta nu mai poate fi revocată, în acest caz se apelează la teoria angajamentului unilateral. Menținerea acceptării, adică irevocabilitatea sa, se datorează deja principiilor efectelor contractului.
Acceptarea trebuie să fie făcută prin mijloace ”cel puțin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, dacă din lege, din acordul părților sau din alte împrejurări, nu rezultă contrariul ” ( art. 1200 alin. (2) Contract Civil). Pe de altă parte, la fel ca și în cazul ofertei, acceptarea produce efecte juridice, numai din momentul ajungerii lor la destinatar, ”chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ele, din motive care nu îi sunt imputabile” ( art. 1200 alin. (1) Cod Civil ).
Momentul și locul încheierii contractului
De regulă , contractul este considerat format, în momentul și în locul în care oferta și acceptarea corespund.
Marea majoritate a contractelor sunt consensuale ; astfel, momentul încheierii contractului coincide de regulă, cu momentul realizării acordului de voințe ( excepție fac contractele solemne, care se încheie în momentul îndeplinirii formalităților prevăzute de lege pentru validitatea lor- data autentificării înscrisului).
Determinarea momentului închierii contractului prezintă interes practic din următoarele motive :
din momentul încheierii contractului, intervine principiul forței sale obligatorii și oferta nu mai poate fi revocată ; de asemenea, nici acceptarea nu mai poate fi retrasă sau revocată ;
capacitatea părților de a contracta se apreciază în funcție de momentul încheierii contractului ; în general, toate elementele de validitate a contractului, se apreciază în funcție de acest moment; în consecință, prin raportare la acest moment, se pot constata cauzele de nulitate sau anulare a contractului ;
în caz de conflict de legi în timp, momentul încheierii contractului este criteriul după care se va stabili legea civilă aplicabilă, sau norma conflictuală aplicabilă în dreptul internațional privat ;
momentul încheierii contractului constituie momentul din care încep să curgă anumite termene legale și convenționale, cum sunt :
termenul de prescripție extinctivă ( este intervalul de timp, stabilit de lege sau chiar de părți, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune al părților) ;
termenul suspensiv de executare a contractului ( este termenul care amână începerea exercitării drepturilor și executării obligațiilor, până la împlinirea lui) ;
termenul extinctiv de executare a contractului ( este termenul care amână stingerea exercitării drepturilor și executării obligațiilor, până la împlinirea lui) ;
în contractele translative având ca obiect bunuri mobile, momentul încheierii contractului marchează transferul dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale de la vânzător la cumpărător ;
constituie un criteriu de determinare al locului încheierii contractului.
2.4 Condițiile de fond și formă ale contractelor juridice
Condițiile actului juridic sunt acele elemente care alcătuiesc acel act.
Clasificare :
În funcție de aspectul la care se referă se disting:
– condiții de fond (sau intrinseci), referitoare la conținutul actului juridic: capacitatea, consimțământul, obiectul și cauza ;
– condiții de formă (extrinseci), referitoare la modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință:
• forma cerută pentru validitatea actului juridic (forma ad validitatem) ;
• forma cerută pentru proba actului juridic (forma ad probationem) ;
• forma cerută pentru ca anumite acte juridice să fie opozabile terțelor persoane.;
În funcție de obligativitatea sau neobligativitatea lor, aceste condiții se impart in :
condiții esențiale ( cele cerute pentru valabilitatea actului) ;
condiții neesențiale- mai sunt denumite ” modalități ale actului juridic” ( cele care pot fi prezente, ori pot lipsi, fără să pună în discuție valabilitatea actului) ;
Clasificarea condițiilor neesențiale :
Termenul – este un eveniment viitor, cert și sigur de care depinde realizarea sau încetarea drepturilor subiective și obligațiilor corelative.
Termenul poate fi :
termen suspensiv (termenul care amână începerea exercitării drepturilor și executării obligațiilor, până la împlinirea lui) ;
termen extinctiv (termenul care amână stingerea exercitării drepturilor și executării obligațiilor, până la împlinirea lui) ;
termen judiciar (acordat de judecător unui debitor în vederea executării obligației
asumate) ;
Condiția- constituie o modalitate a actului juridic în special și constă într-un eveniment viitor, incert și nesigur, de care depinde fie nașterea, fie desființarea actului juridic, și respectiv, a drepturilor și a obligațiilor prevăzute de acesta.
Clasificarea condiției :
condiție suspensivă (dacă se împlinește condiția, ia naștere actul juridic) ;
condiție cauzală ( când realizarea condiției depinde de hazard, adică de întâmplare) ;
condiție mixtă (când realizarea condiției depinde de una din părți și de un terț subiect de drept determinat ) ;
condiție rezolutorie (dacă se îndeplinește condiția actul juridic încheiat, se desființează) ;
condiție potestativă pură ( când realizarea condiției depinde doar de voința uneia dintre părți) ;
condiție potestativă simplă (când realizarea condiției depinde de voința uneia dintre părți și de un fapt exterior sau de voința unei persoane nedeterminate ) ;
Sarcina – constituie o îndatorire de a da, de a face sau de a nu face ceva, impusă, în actele cu titlu gratuit, de către donatar donatorului. Donatarul este persoana care dispune, iar donatorul este subiectul de drept, care este gratificat. Pe lângă contractul de donație, sarcina se regăsește și în cazul dispozițiilor testamentare cu caracter patrimonial (legatele). Sarcina poate fi instituită în favoarea dispunătorului, în favoarea gratificatului, precum și în favoarea unei terțe persoane.
♦ Condițiile de fond ale actului juridic sunt prevăzute în art. 948 Cod Civil, care dispune:
1) Capacitatea de a încheia actul ;
2) Consimțământul valabil al părții ce se obligă ;
3) Un obiect determinat ;
4) O cauză licită ;
Capacitatea de a incheia actul juridic civil reprezintă acea condiție de fond și esențială, care constă în aptitudinea unei persoane fizice sau juridice, de a deveni titular de drepturi și obligații civile, prin încheierea actelor de drept civil ; conform art. 949 Cod Civil, ” poate contracta orice persoană care nu este declarată necapabilă de lege”; de aici rezultă că orice persoană poate încheia acte juridice, dacă legea nu îi interzice expres acest lucru.
Consimțământul reprezintă hotarârea de a încheia un act juridic civil, manifestată în exterior. Condițiile de valabilitate ale consimțământului :
să provină de la o persoană cu discernamant ;
să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice ;
să fie exteriorizat ;
să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ ;
Consimțământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ ;
– această condiție decurge din caracterul conștient al actului juridic civil ;
– persoana fizică cu deplină capacitate de exercițiu, este prezumată că are discernamant juridic necesar pentru a încheia acte juridice civile ;
– persoana lipsită de capacitate de exercițiu (minorul sub 14 ani sau cel pus sub interdicție judecătorească, este prezumată a nu avea discernământ) ;
– minorul între 14 și 18 ani are discernământul juridic în curs de formare ;
– pentru persoana juridică nu se pune probleme, deoarece reprezentantul ei este o persoană fizică cu deplină capacitate de exercițiu ;
– în afară de incapacitățile legale – cazuri în care legea prezumă persoana ca lipsită de discernământ, există și cazuri de incapacități naturale – în care se găsesc persoane capabile dupa lege, în drept capabile cu discernământ), iar în fapt, persoana lipsită temporar de discernământ (ex.: beție, hipnoză, somnambulism, manie puternică ) ;
Consimțământul trebuie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice ;
Această condiție nu este îndeplinită când:
– manifestarea de voință a fost făcuta în glumă, prietenie, curtoazie ;
– când s-a făcut sub condiție pur potestativă din partea celui care se obligă ;
– când manifestarea de voință este prea vagă ;
– când manifestarea de voință s-a făcut cu o rezervă mintală (ex.: actul fictiv în caz de simulație).
Consimțământul trebuie să fie exteriorizat ;
– principiul aplicabil exteriorizarii consimțământului este acela al consensualismului, care înseamnă că părțile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinței lor ;
– manifestarea de voință poate fi exteriorizată într-o formă expresă sau tacită (implicată) ;
– modalitățile de exteriorizare a consimțământului sunt : în scris, verbal prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce ;
– în dreptul civil, tăcerea nu valorează consimțământ exteriorizat.
Prin exceptie, tăcerea valorează consimțământ:
• când legea prevede expres aceasta ;
• când, prin voința expresă a părților, se atribuie o anumită semnificație juridică tăcerii ;
• când tăcerea are valoare de consimțământ potrivit obiceiului ;
Consimțământul trebuie să nu fie alterat printr-un viciu de consimțământ ;
Sunt vicii de consimtamant : eroarea, dolul (viclenia), violența și leziunea.
Eroarea este falsa reprezentare a realității la încheierea unui act civil( eroarea este reglementată în art.953 Codul Civil).
Clasificarea erorii :
1) După criteriul consecințelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
• eroarea obstacol (distructivă de voință) – este cea mai gravă formă a erorii – fiind și ea de două feluri:
– asupra naturii actului juridic ( o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte, are greșita credință că încheie alt act juridic) ;
– asupra identității obiectului ( o parte crede că tratează cu privire la un anumit bun, pe când cealaltă parte are în vedere alt bun) ;
În cazul erorii obstacol, sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută pentru că nu s-a format acordul de voință.
• eroarea viciu de consimțământ – este falsa reprezentare a realității ce cade, fie asupra calităților substanțiale ale obiectului actului , fie asupra persoanei contractante ;
În cazul erorii viciu de consimțământ (în ambele forme), sancțiunea este nulitate relativă.
• eroarea indiferentă – este falsa reprezentare a unor împrejurări mai puțin importante, care nu afectează valabilitatea actului.
2) După criteriul naturii realității fals reprezentată :
• eroare de fapt – este o reprezentare falsă a unei situații faptice, la încheierea actului juridic (obiectul actului, valoarea etc) ;
• eroarea de drept ( pentru care se formulează opinia atât a neadmiterii, cât și a admiterii acesteia ca viciu de consimțământ). Eroarea de drept este reprezentarea falsă a existenței ori consimțământului unei norme de drept civil.
Pentru ca eroarea să fie viciu de consimțământ, trebuie să fie îndeplinite următoarele
criterii :
1. elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi fost hotărâtor, determinant pentru încheierea actului, astfel încât, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi încheiat ;
2. în cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca și contractantul să fi știut sau să trebuiască să știe că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a realității este determinant ; în actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte să se găsească în eroare.
→ Dolul sau viclenia este viciu de consimțământ, care constă în inducerea în eroare a unei persone, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic. Dolul este o eroare provocată.
După consecințele pe care le are, ori nu, asupra valabilității actului juridic, se disting :
• dolul principal (este dolul ce cade asupra unor elemente importante la încheierea actului și care atrage anularea actului ) ;
• dolul incident sau secundar ( cade asupra unor împrejurări nedeterminante pentru încheierea actului juridic și care nu atrage nevalabilitatea actului) ;
Condițiile ca o eroare să fie dol :
– să fie determinant pentru încheierea actului juridic ;
– să provină de la cealaltă parte ;
→ Violența este un viciu de consimțământ ce constă în amenințarea unei persoane cu un rău care îi produce o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat; violența este reglementată în Codul Civil prin articolele 955, 956, 957, 958 .
Clasificarea violenței :
1) După natura răului cu care se amenință se disting :
• violență fizică ( amenințarea privește integritatea fizică sau bunurile persoanei) ;
• violență morală ( amenințarea se referă la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei) ;
2) După caracterul amenințării :
• amenințarea legitimă, justă, care nu este viciu de consimțământ (creditorul îl amenință pe debitor cu darea în judecată, în cazul în care nu-și îndeplinește îndatorirea pe care o are) ;
• amenințarea nelegitimă, injustă, cu un rău ( care are semnificația juridică a viciului de consimțământ) ;
Pentru a fi viciu de consimțământ, violența trebuie să întrunească cumulativ, două condiții:
– să fie determinantă pentru încheierea actului juridic civil ;
– să fie injustă ( nelegitimă, ilicită) ;
→ Leziunea este acel viciu de consimțământ care constă în dispoziția vădită de valoare între două prestații. Codul Civil reglementează în numeroase dispoziții leziunea: art.951, 1157, 1158, 1160, 1162, 1163, 1164, 1165.
Există două concepții care stau la baza reglementării leziunii :
• concepția subiectivă – leziunea presupune două elemente :
– un element obiectiv (constă în disproporția de valoare între contraprestații) ;
– un element subiectiv ( constă în profitarea de stare de nevoie în care se găsește cealaltă parte ) ;
• concepția obiectivă – leziunea are un singur element: paguba egală cu dispoziția de valoare între contraprestații ;
Condițiile leziunii :
– leziunea să fie o consecință directă a actului respectiv ;
– leziunea să existe în raport cu momentul încheierii actului ;
– disproporția de valoare între contraprestații trebuie să fie vădită ;
♦ Condițiile de formă ale actului juridic civil
Clasificare :
a) După criteriul izvorului care cere o anumită formă a actului juridic :
– forma legală ( forma care este impusă de lege ) ;
– forma convențională ( forma care este impusă de părți, nu de lege ) ; În această privință,în art. 1242 alin. (2) Cod Civil, se menționează: „Dacă părțile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socotește valabil chiar dacă forma nu a fost respectată”.
b) După criteriul consecințelor juridice ale nerespectării condițiilor de formă :
– forma ad validitatem ( nerespectarea ei atrage nulitatea actului ) ;
– forma ad probationem( nerespectarea ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de probă ) ;
– forma cerută pentru opozabilitate față de terți (nerespectarea ei atrage inopozabilitatea actului) ;
→ Forma cerută ad validitatem: este acea condiție esențială cerută de lege, pentru valabila încheiere a unui act juridic și care constă în exteriorizarea manifestarii de voință a părților, cu o anumită solemnitate( de obicei forma scrisă autentică, sub sancțunea nulității absolute ) ;
Caracteristici :
este un element constitutiv, esențial al actului juridic ;lipsa lui atrage nulitatea absolută;
este incompatibilă cu manifestarea tacită a voinței ;
este exclusivă , părțile nu pot adopta altă modalitate de exteriorizare a voinței, decât cea prevazută de lege ;
Condiții cerute de forma ad validitatem :
întregul conținut al actului juridic trebuie să îmbrace forma cerută pentru validitatea sa;
actul aflat în interdependență cu actul solemn, trebuie sa îmbrace și el forma solemnă ;
actul care determină ineficacitatea actului solemn, trebuie să îmbrace și el forma solemnă;
Aplicații ale formei ad validitatem: sunt acte solemne: donația, testamentul, ipoteca conventională, contractul de societate comercială, acte având ca obiect terenuri, căsătoria, acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, renunțarea expresă la succesiune, contractul de arendare .
→ Forma cerută ad probationem: este acea cerință care constă în întocmirea unui înscris care să probeze actul juridic civil. Sancționarea nerespectării ei, atrage imposibilitatea dovedirii actului juridic cu alt mijloc de probă.
Caracteristici :
este obligatorie, nu facultativă ;
nerespectarea ei atrage sancțiunea inadmisibilității dovedirii actului, cu alt mijloc de probă ;
reprezintă o excepție de la principiul consensualismului, conform căruia ” simpla manifestare de voință este nu numai necesară, ci și suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naștere în mod valabil” .
Aplicații ale formei ad probationem : contractul de locațiune, tranzacția, depozitul voluntar, contractul de sponsorizare, contractul de cesiune a drepturilor de autor etc.
→ Forma cerută pentru opozabilitate față de terți : constă în acele formalități care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor lor.
Caracteristici :
se justifică în ideea de protecție a terților ;
este obligatoriu și nu facultativ ;
nerespectarea ei, atrage inopozabilitatea actului juridic ;
Aplicații ale formei cerute pentru opozabilitate față de terți : publicitatea imobiliară prin sistemul cărților funciare, publicitatea constituirii gajului, notificarea cesiunii de creanță, înregistrarea în materia invențiilor, desenelor și modelelor industriale și publicitatea la Registrul Comerțului.
CAPITOLUL III.
3.1 Prezentarea contractului escrow
Contractul de cont escrow este o convenție accesorie, prin intermediul căreia, deponentul încredințează un bun mobil agentului escrow, care se obligă să-l păstreze și să-l transmită beneficiarului său, după caz, sa-l restituie deponentului, în momentul îndeplinirii sau al neîndeplinirii unor condiții stipulate în contractul principal . În realitate contractul este încheiat între trei părți, transmiterea bunului către beneficiar sau restituirea acestuia deponentului, fiind determinată de respectarea obligațiilor părților.
Contractul de escrow este de obicei accesoriu unei vânzări-cumpărări de acțiuni (agentul escow este persoana la care sunt depuși banii necesari plății prețului acțiunilor), a unui contract de credit bancar (agentul escrow reține sumele încasate de debitor, necesare rambursării împrumutului) sau a altor acte juridice. Agentul escrow poate fi reprezentat de un avocat, o instituție bancară, de un notar public etc.
Contul escrow are ca scop principal protejarea participanților la tranzacții comerciale .Contul se deschide la cererea unui client al bancii, persoană fizică sau juridică, care dorește să pună la dispoziția unui terț beneficiar persoană fizică sau juridică, o anumită sumă de bani, în lei sau valută, în anumite condiții. Condițiile în care banca va elibera banii din acest cont, sunt stabilite printr-o convenție încheiată de bancă, cu cele două părți.
Principala caracteristică a contului escrow este că, permite depunerea sumelor în favoarea beneficiarului, însă ridicarea acestora este condiționată de îndeplinirea unor condiții contractuale.
Facilitățile și serviciile aferente produsului sunt:
titularului ii este garantată păstrarea depozitului, până în momentul depunerii de către beneficiar, a documentației prevăzute în convenție, iar banca a considerat corespunzătoare documentația depusă și a dispus efectuarea plății către beneficiar ;
dobânda aferentă contului escrow este bonificată titularului sau beneficiarului, în funcție de clauzele contractuale stipulate în acordul celor două părți ;
titularul are dreptul recuperării întregului disponibil din contul escrow, în cazul în care termenul de depunere a documentației de către beneficiar a expirat sau dacă acesta se află în stare de faliment dovedită ;
beneficiarului îi este garantată încasarea drepturilor sale, în limita disponibilului existent în contul escrow și în cazul îndeplinirii condițiilor stipulate în convenție ;
operațiunile de virament între contul curent al titularului și contul escrow nu se comisionează ;
banca respectivă cu care s-a încheiat contractul, achită pentru și în numele clientului, impozitul pe venit aferent dobânzii acumulate de acesta.
3.2 Părțile contractului, capacitatea părților și caracterele juridice ale contractului escrow
3.2.1 Părțile contractului :
1) Agentul escrow :
– Bancă ;
– Avocat ;
– Notar public ;
– Societate comercială specializată, în funcție de natura bunului mobil depozitat ;
– Este terț față de contractul principal ;
2) Deponentul și beneficiarul :
– Nu este nevoie să aibă o calitate specială ;
– În funcție de conținutul contractului principal, pot avea fiecare, atât calitatea de deponent, cât și cea de beneficiar ;
3.2.2 Capacitatea părților :
• agentul escrow – are capacitatea de a încheia acte de dispoziție, adică acte care au ca efect înstrăinarea unor bunuri, consumarea sau distrugerea lor materială, instituirea unor sarcini asupra acestora sau renunțarea la drepturi (de ex.: vânzarea, constituirea unei ipoteci, darea în gaj, renunțarea la o cale de atac etc.) ;
• deponentul și beneficiarul – au capacitatea de a încheia acte de dispoziție, deoarece contractul de escrow mijlocește în ultimă instanță, un transfer de proprietate între cei doi ;
3.3 Caracterul juridic al contractului de escrow
Suntem în prezența unui contract sinalagmatic, cu caracter accesoriu,comutativ, intuitu personae (este ales un anumit agent escrow), cu titlu oneros, consensual și real.
a) Caracter sinalagmatic – impune obligații reciproce între părțile interesate, chiar de la data încheierii contractului ; astfel, obligația ce revine uneia dintre părți, își are cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți, astfel încât, ele nu pot exista una fără cealaltă ;
b) Caracter accesoriu – este un contract condiționat de existența și validitatea unui alt contract principal. Contractul accesoriu se poate încheia concomitent cu contractul principal de care depinde, sau ulterior încheierii acestuia; el poate fi cuprins în contractul principal, ca o clauză a acestuia, sau poate fi încheiat separat ;
c) Caracter comutativ – la momentul încheierii sale, existența drepturilor și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă ;
d) Caracter ”intuitu personae”( ”în considerarea unei anumite persoane” ) – pune în prim-plan încrederea acordată de deponent și beneficiar, unui anumit agent escrow ; implică de regulă, prezența a trei părți, dintre care agentul escrow are o poziție neutră față de deponent și beneficiar, care au interese opuse ;
e) Este un contract cu titlu oneros – fiecare parte urmărește să obțină un avantaj în schimbul obligațiilor pe care și le asumă ; contractul cu titlu oneros poate fi, în raport de întinderea și echivalența prestațiilor reciproce, un contract comutativ sau un contract aleatoriu ;
f) Caracter consensual – este un contract care se încheie prin simplul acord de voință al părților, fără nicio formalitate. ” Voința de a contracta, poate fi exprimată verbal sau în scris sau ”poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților (…) nu lasă nicio înoială asupra intenției de a produce efecte juridice corespunzătoare”;
g) Caracter real – este un contract pentru a cărui formare, pe lângă acordul de voință al părților, este necesară și remiterea materială a bunului care este obiectul prestației uneia dintre părți ( ” Contractul este real atunci când, pentru validitatea sa, este necesară remiterea bunului) .
3.4 Obligațiile agentului escrow :
să depoziteze bunul în condițiile specificate de deponent și beneficiar în contract;
să verifice bunurile depozitate, primite de la deponent ;
să acționeze cu bună-credință și cu diligența unui profesionist ;
să evite apariția unor conflicte de interese între el, deponent și beneficiar :
• trebuie să-și păstreze neutralitatea și confidențialitatea față de deponent, față de beneficiar și față de terți ;
• chiar dacă primește instrucțiuni de la deponent, răspunde și față de beneficiar ;
să-și îndeplinească personal obligațiile stabilite prin contract (agentul escrow nu va putea cesiona contractul fără acordul celorlalte părți) ;
să nu folosească bunul primit de la deponent ;
să asigure accesul deponentului și al beneficiarului la bunul încredințat, pentru a-l verifica ;
să nu cesioneze contractul fără acordul deponentului și al beneficiarului ;
să transmită bunul beneficiarului, ca urmare a îndeplinirii obligațiilor din contractul principal sau să-l restituie deponentului, în caz contrar ;
să restituie bunul deponentului sau să-l predea beneficiarului, în funcție de îndeplinirea/neîndeplinirea condițiilor din contractul principal ;
3.5 Obligațiile deponentului și ale beneficiarului
să-și rezolve eventualele litigii referitoare la bunul încredințat agentului escrow, fără a-l implica în vreun fel, pe agentul escrow ;
deponentul să furnizeze informațiile necesare îndeplinirii obiectului contractului ;
să asigurare bunurile depuse la agentul escrow, dacă în contract nu s-a prevăzut altfel (obligația poate fi însă asumată, contra-cost,de către agentul escrow );
deponentul trebuie să dea instrucțiuni precise, pentru a nu-l prejudicia pe beneficiar ;
să ia în primire bunurile încredințate agentului escrow, în momentul încetării contractului ;
3.5.1 Neexecutarea obligațiilor din contractul de escrow
Prin neexecutare se înțelege, orice neexecutare de către o parte, a oricăreia din propriile obligații contractuale, inclusiv executarea defectuoasă sau executarea cu întârziere a respectivelor obligații.
Reguli aplicabile în cazul neexecutării :
principiul punerii de drept în întârziere a debitorului, prin simpla ajungere la scadență;
interdicția acordării termenului judiciar de grație ;
posibilitatea acordării unui termen convențional pentru executare, de către creditor ;
solidaritatea prezumată a codebitorilor ;
opțiunile creditorului, în cazul neexecutării contractului :
• să silească debitorul să execute contractul ;
• să ceară desființarea contractului, cu daune-interese ;
3.5.2 Încetarea contractului escrow
Încetarea contractului de escrow are loc fie prin :
denunțare unilaterală a actului jutridic de către agentul escrow :
cu preaviz suficient de mare, pentru ca deponentul și beneficiarul să poată găsi un alt agent escrow ;
în practica germană, denunțarea unilaterală este interzisă ( denunțarea unilaterală vizează de cele mai multe ori, motivele de oportunitate contractuală, și nu un caz de culpă în executarea angajamentului asumat) ;
denunțarea unilaterală de către deponent și beneficiar :
nu poate avea loc o denunțare numai din partea deponentului sau numai din partea beneficiarului ;
deponentul și beneficiarul pot să denunțe ”unilateral” , numai împreună ;
CAPITOLUL IV.
Studii de caz în legătură cu contractul escrow
Contul escrow. Modalitate de garantare a tranzactiilor prin intermediul unui terț independent – agentul escrow – o bancă
CONTRACT DE CONT ESCROW
nr. 42 , încheiat la data de 29 ianuarie 2007
PĂRȚILE CONTRACTULUI
Conform reglementării, contractul de escrow prezintă 3 părți, respectiv :
Electrocentrale București S.A , sediul în București, Splaiul Independenței 202 E, sector 6, cod unic de înregistrare RO15189596, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/1696/2003 reprezentată de Ion Marcu, Director General și Marcel Vîlcan, Director Economic , în calitate de VÂNZĂTOR , denumit în continuare “Vânzător”;
S.C Radet București R.A, sediul în București, Str. Cavafii Vechi nr. 15, sector 3, cod unic de înregistrare RO361218, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr. J40/195/1991 reprezentată de Ion Gabriel- Tănase, Director General și Maria Mitran, Director Direcția Economică, în calitate de CUMPĂRĂTOR, denumit în continuare ”Cumpărător” ;
și
Sucursala Mari Clienti Corporativi, în numele și pe seama BRD Groupe Société Générale S.A. , cu sediul social în Bd. Ion Mihalache nr. 1-7, sector 1, București, înregistrată la Registrul Comerțului București sub nr. J40/608/1991, cod unic de înregistrare nr. 361579, înregistrată în Registrul Băncilor sub nr. RB-PJR-40-007/1999, prin Sucursala Mari Clienți Corporativi, reprezentată prin Gabriela Ștefania Gavrilescu, în calitate de Director General Adjunct și de Lucian Cojocaru, în calitate de Director Comercial, în calitate de AGENT ESCROW, denumit în continuare “AGENT ESCROW” sau “Banca”.
PREAMBUL
Între SC.Electrocentrale București SA , în calitate de Vânzător, pe de o parte, și S.C Radet București R.A, în calitate Cumpărător, pe de altă parte, a fost încheiat un Contract de schimb denumit în cele ce urmeaza “Contractul”, prin care Vânzătorul vinde Cumpărătorului certificate tip CER/ERU.
Vânzătorul și Cumpărătorul au convenit efectuarea plății prețului in valoare de 70.000 euro, prevăzut în Contract, prin intermediul unui Cont Escrow care va fi deschis și va funcționa la Agentul Escrow desemnat în acest sens.
La solicitarea Vânzătorului și Cumpărătorului, Agentul Escrow este de acord să deschidă și să permită funcționarea Contului Escrow, conform termenilor și condițiilor prezentei Convenții.
1.DEFINIȚII
„Anexe” inseamna Anexa nr.1 „Modelul de Notificare de plată către Cumpărător”, Anexa nr.2 „Modelul de Notificare de plată către Vânzător”, Anexa nr.3 „Model de Notificare de soluționare a disputei” și Anexa nr.4 „Semnături autorizate”. Toate aceste Anexe fac parte integrantă din prezenta Convenție.
„Certificat” desemnează un „certificat tip CER/ERU”.
„Notificarea de plată catre Cumpărător” înseamnă un document emis de Cumpărător și aprobat de Vânzător, prin care Agentul Escrow este instructat să elibereze o sumă din Contul Escrow în Contul Cumparatorului și va avea forma prevazută în Anexa nr.1.
„Notificarea de plată către Vânzător” înseamnă un document emis de Vânzător și aprobat de Cumparător, prin care Agentul Escrow este instructat să elibereze o sumă din Contul Escrow în Contul Vânzătorului și va avea forma prevăzută în Anexa nr.2.
„Notificarea de soluționare a disputei” înseamnă un document, prin care:
Agentului Escrow îi este adus la cunoștintă soluționarea unei dispute dintre Vânzător și Cumpărător;
și
Agentul Escrow este instructat să elibereze o sumă din Contul Escrow, în Contul Vânzătorului și/sau în Contul Cumpărătorului.
Acest document vă avea formă prevăzută în Anexa nr.3 și vă fi semnat:
de Vânzător și de Cumpărător, în cazul în care soluționarea disputei s-a realizat pe cale amiabilă, în baza unui Acord încheiat între Vânzător și Cumpărător ;
de cel puțin de Vânzător sau de Cumpărător, în cazul în care soluționarea disputei s-a realizat printr-o Sentință irevocabilă.
„Notificări de plată” înseamnă Notificările de plată către Cumpărător și Notificările de plată către Vânzător.
„Comunicări” înseamnă Notificările de plată și orice alte adrese semnate de către o Parte către cealaltă Parte.
“Cont Escrow” înseamnă un cont bancar cu afectatiune specială, deschis, potrivit art. 3 din prezența Convenție, la Bancă, pe numele Cumpărătorului și aflat în custodia și autoritatea exclusivă a Agentului Escrow în conformitate cu termenii prezentei Convenții.
„Contul Vânzătorului” înseamnă contul curent cu nr. IBAN BRDE 450 SV 716 5064 4500, deschis pe numele Vânzătorului la Bancă, în care Agentul Escrow va efectua orice plată în baza Notificărilor de plată către Vânzător.
„Contul Cumpărătorului” înseamnă contul curent cu nr. IBAN BRDE 450 SV 767 0343 4500, deschis pe numele Cumpărătorului la BRD Sucursala Mari Clienți Corporativi, în care Agentul Escrow va efectua orice plată în baza Notificărilor de plată către Cumpărător.
“Parte” înseamnă o parte la prezenta Convenție;
„Registrul Național” înseamnă componentă din Registrul Uniunii, Registru european furnizat și gestionat de către Comisia Europeană (CE) și administrat de către Administratori Naționali(AN), pentru fiecare parte, baza de date electronică unică, standardizată și securizată, care înregistrează și urmărește toate operațiunile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră din jurisdicția unde-și are sediul partea și cu unități de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute prin Protocolul de la Kyoto, definite, în cazul Vânzătorului, conform Hotărârii Guvernului nr. 645/2005 pentru aprobarea Strategiei Naționale a României privind schimbările climatice – 2005-2007. Toate operațiunile se realizează pe cale electronică în conformitate cu HGR nr. 780/2006 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii cu efect de seră;
„Reprezentant autorizat”, înseamnă una sau mai multe persoane desemnate de Părți și nominalizate în Anexa nr.4 „Semnături autorizate” la prezenta Convenție.
„Soldul Contului Escrow”, înseamnă suma de bani aflată în orice moment în Contul Escrow.
„Sentința irevocabilă”, înseamnă decizia, hotărârea, sentința pronunțată de o instanță sau sentința unui tribunal arbitral competențe prin care s-a hotărât cu privire la dispută, după ce toate căile de atac au fost soluționate în mod definitiv de către o asemenea instanță sau tribunal arbitral sau, după caz, după ce termenul pentru căile de atac a expirat, fără ca aceste căi de atac să fie accesate.
„Zi lucrătoare”, reprezintă o zi bancară (cu excepția zilelor de sâmbătă și duminica și a celorlalte sărbători legale recunoscute în România) în care Agentul Escrow desfășoară activități specifice și este deschisă publicului.
2. CONTUL ESCROW
2.1 Banca deschide, în numele și pe seama Vânzătorului, un cont escrow, denominat în EUR , identificat cu nr. 76334 (“Contul Escrow”), asupra căruia Agentul Escrow va avea control total, în concordanță cu și în limita prevederilor prezentului Contract de Cont Escrow.
2.2 Banca este de acord să acționeze ca Agent Escrow, în sensul că va administra Contul Escrow și va depozita și distribui Suma Escrow conform termenilor și condițiilor stipulate de prezentul Contract de Cont Escrow.
2.3. Pe toată perioada existenței Contului Escrow, Banca este singura îndreptățită să administreze și să distribuie sumele din Contul Escrow, cu respectarea termenilor și condițiilor prezentului contract.
3. FUNCȚIONAREA CONTULUI ESCROW
3.1 Cumpărătorul va depune prin transfer bancar în Contul Escrow suma de 70.000 euro, nu mai târziu de data de 15 ianuarie 2007 ;
3.2 În termen de 1 Zi Lucrătoare de la data depunerii, Agentul Escrow va comunica Cumpărătorului și Vânzătorului câte un extras de cont atestând depunerea sumei de 70.000 euro.
3.3 Cumpărătorul este de acord că pe toată perioada de valabilitate a prezenței Convenții, Agentul Escrow să comunice Vânzătorului informații cu privire la Contul Escrow. Agentul Escrow va elibera la cerere Cumpărătorului și/sau Vânzătorului extrase de cont cu privire la Contul Escrow.
4. COSTURILE ȘI MODUL DE PLATĂ
4.1. Orice plată a unei sume din Contul Escrow, va fi efectuată de Agentul Escrow în favoarea Vânzătorului sau a Cumpărătorului, numai în baza Notificărilor de plată, prezentate în original, purtând semnăturile Reprezentanților autorizați ai Cumpărătorului și Vânzătorului, precum și ștampilele acestora.
4.2. La primirea unei Notificări de plată, Agentul Escrow va îndeplini întocmai și cu promptitudine instrucțiunile conținute în respectivă Notificare de plată și va efectua orice plată specificată în aceeași zi (dacă Notificarea de plată este prezentată până la ora 12) sau cel mai târziu în Ziua Lucrătoare imediat următoare (dacă Notificarea de plată este prezentată după ora 12), cu condiția ca aceasta să fie corect completată și conținând toate informațiile prezentate în Anexa 1 sau, după caz, în Anexa 2 și în concordanță cu prevederile prezentei Convenții.
4.3. Agentul Escrow se va asigura că plata făcuta de către acesta din Contul Escrow este în suma exactă menționată în Notificarea de plată, fără nici un fel de rețineri sau compensări.
4.4. Efectuarea plăților către Cumpărător
4.4.1 Cumpărătorul va putea emite, cu aprobarea expresă a Vânzătorul una sau mai multe Notificări de plată către Cumpărător în forma prevăzută în Anexa nr.1, pe care le va comunica Agentului Escrow.
4.4.2. Agentul Escrow va efectua plată prin transfer bancar din Contul Escrow în Contul Cumpărătorului astfel:
În baza unei Notificării de plată către Cumpărător, prezentată în original și conform instrucțiunilor prevăzute în aceasta ;
În bază și conform instrucțiunilor prevăzute într-o Notificare de soluționare a disputei, prezentată în original și însoțită de originalul/copia legalizată a Acordului semnat de Vânzător și Cumpărător sau, după caz, de copia legalizată a unei Sentințe irevocabile de soluționare a disputei ;
La data expirării termenului prevăzut la art.9.1, întreg Soldul Contului Escrow .
4.5. Efectuarea plăților către Vânzător
4.5.1. Cel târziu până la data prevăzută la art.9.1, Vânzătorul va putea emite, cu aprobarea expresă a Cumpărătorului una sau mai multe Notificări de plată către Vânzător în forma prevăzută în Anexa nr.2, pe care le va comunica Agentului Escrow.
4.5.2. Agentul Escrow va efectua plată prin transfer bancar din Contul Escrow în Contul Vânzătorului, astfel:
În baza unei Notificării de plată către Vânzător, prezentată în original și conform instrucțiunilor prevăzute în aceasta ;
În bază și conform instrucțiunilor prevăzute într-o Notificare de soluționare a disputei, prezentată în original și însoțită de originalul/copia legalizată a Acordului semnat de Vânzător și Cumpărător sau, după caz, de copia legalizată a unei Sentințe irevocabile de soluționare a disputei;
4.5.3. Agentul Escrow va îndeplini instrucțiunile de plată date de Vânzător și de Cumpărător prin Notificările de plată fără a fi necesar să solicite confirmări suplimentare sau să efectueze alte verificări, cu excepția cazurilor prevăzute la art.2.3.3.
4.5.4. Cumpărătorul și Vânzătorul declară că:
sunt de acord și înțeleg că Agentul Escrow va plăti către Vânzător și/sau Cumpărător, la orice simplă Notificare de plată către Vânzător sau Notificare de plată către Cumpărător, formulate conform prezentei Convenții, orice sumă prevăzută în respectiva Notificare de plată și nu vor pretinde Agentului Escrow să facă nici o investigație suplimentară sau să solicite documente/confirmări suplimentare (referitor de exemplu, dar fără a fi limitat, la înscrierea operațiunii de transfer al Certificatelor la Registrul Național) ;
în cazul oricăror plăți efectuate de către Agentul Escrow în temeiul și în conformitate cu prevederile prezentei Convenții, nu vor ține Agentul Escrow responsabil de posibilele prejudicii directe sau indirecte cauzate prin efectuarea respectivelor plăți.
5. COMISIOANE ȘI DEDUCERI
5.1. Agentul Escrow este de acord și confirmă că nu se vor reține niciun fel de comisioane și deduceri din Contul Escrow indiferent de natura operațiunii efectuate.
5.2. Pentru deschiderea și administrarea Contului Escrow, Cumpărătorul datorează Agentului Escrow un comision de 500 EUR, plătibil la data încheierii prezentei Convenții.
6. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE AGENTULUI ESCROW
6.1. va păstra toată suma ce constituie la un moment dat Soldul Contului Escrow, la dispoziția Vânzătorului și/sau Cumpărătorului;
6.2. nu va permite efectuarea nici unei retrageri din Contul Escrow, cu excepția situațiilor prevăzute de prezenta Convenție sau în conformitate cu dispoziția unei instanțe competente (rămasă irevocabilă);
6.3. va plăti orice sumă consemnată în Contul Escrow numai așa cum Vânzătorul și Cumpărătorul îl vor instructa prin Notificările de plată, în conformitate cu prezența Convenție.
6.4. va avea controlul unic asupra sumelor de bani ce constituie soldul creditor al Contului Escrow, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul Contract ;
7. RĂSPUNDEREA AGENTULUI ESCROW
7.1. Obligațiile și responsabilitățile Agentului Escrow sunt stabilite doar de prevederile prezentului Contract de Cont Escrow.
7.2. Agentul Escrow nu poate fi obligat să efectueze nicio operațiune potrivit acestui Contract de Cont Escrow, dar care este în contradicție cu legea sau cu politica sau regulile Băncii, cu dispozițiile vreunei instanțe ori autorități competente sau care nu poate fi efectuată din motive dincolo de controlul Băncii.
7.3. Cu excepția obligației de administrare a Contului Escrow și de distribuire a Sumei Escrow, potrivit acestui Contract de Cont Escrow, Banca nu are nicio altă responsabilitate în derularea Contractului dintre Vânzător și Cumpărător. Agentul Escrow nu are nicio obligație în medierea ori arbitrarea vreunui conflict între Vânzător și Cumpărător, izvorând din orice neînțelegere între aceștia.
7.4 Prezentul contract de cont escrow prevede expres toate obligațiile și responsabilitatile Băncii ca Agent Escrow sub toate aspectele. Nicio obligație nu se poate naște pentru Agentul Escrow dintr-o altă înțelegere încheiată între Vânzător și Cumpărător, alta decât prezentul Contract de Cont Escrow.
7.5. Agentul Escrow nu este obligat să facă niciun fel de verificare asupra documentelor referite de prezentul contract, sub aspectul respectării legalității, validității, autorizării, eficacității sau aplicabilității. Banca va fi îndreptățită să se bazeze pe orice document cu aparență de autenticitate, considerându-se că acesta emană de la persoana de la care se pretinde că emană, Banca nefiind supusă niciunei răspunderi față de niciuna dintre Părți, pentru nicio consecință a unei astfel de prezumții.
8. DIVERSE
8.1. Prezentul contract nu poate fi modificat, completat ori suprimat, total sau parțial, fără un act adițional în acest sens, semnat de toate părțile contractante.
8.2. În cazul în care oricare dintre prevederile/clauzele prezentului contract este sau devine în orice moment contrară legii, nulă sau inaplicabilă conform legii, acest fapt nu va aduce atingere, validității și aplicabilității celorlalte prevederi contractuale, acestea nefiind în niciun fel afectate.
8.3. Toate transferurile și ope operațiunile efectuate în temeiul prezentului Contract de Cont Escrow, vor fi realizate fără nicio altă instrucțiune separată de plată, Părțile autorizând în mod irevocabil Banca, să acționeze în conformitate cu prevederile prezentului Contract de Cont Escrow.
8.4. Vânzătorul și Cumpărătorul nu pot cesiona drepturile izvorâte din prezentul contract, fără acordul Băncii.
8.5. Prevederile prezentului Contract de Cont Escrow se completează cu “Condițiile generale de afaceri” ale Băncii, care fac parte integrantă din prezentul Contract de Cont Escrow , Vânzătorul și Cumpărătorul declarând prin prezenta că au luat cunoștință și acceptă prevederile acestora.
8.6. Părțile sunt obligate să asigure și să mențină confidențialitatea prezentului Contract, în conditiile legii. Părțile nu vor putea divugla conținutul prezentului Contract de Cont Escrow, decât în cazurile și în limita prevăzute de lege.
8.7. Orice eveniment de forță majoră, astfel cum este definit de legislația română în vigoare, nu exonerează părțile de niciuna dintre obligațiile lor, dar suspendă efectele prezentului contract pe durata unui astfel de eveniment, toate termenele prelungindu-se corespunzător. Partea care invocă un eveniment de forță majoră trebuie să notifice celeilalte părți în termen de 5 Zile Lucrătoare de la data apariției evenimentului, precum și de la data la care un astfel de eveniment s-a terminat. Notificarea va fi însoțită de dovada evenimentului de forță majoră, constând în documente emise de autoritățile competente.
9. NOTIFICĂRI
9.1. Fiecare dintre Părți se angajează să asigure că orice Comunicare dată de către sau în numele sau potrivit prezentei Convenții este semnată de Reprezentanții autorizați și că informațiile incluse în orice Comunicare sunt adevărate, corecte și complete.
9.2. Agentul Escrow va fi îndreptățit să refuze să îndeplinească o instrucțiune dacă Comunicarea nu este dată în forma cerută prin prezenta Convenție, și nu va avea nici o responsabilitate ca urmare a unui astfel de refuz de a îndeplini o astfel de instrucțiune. Agentul Escrow nu va avea obligația să refuze să îndeplinească o instrucțiune stabilită potrivit prezentei Convenții dacă orice discrepanță din Comunicare este, în opinia sa rezonabilă, nesemnificativă sau constituie o eroare de dactilografiere. În pofida celor de mai sus, Agentul Escrow nu va avea obligația să verifice detaliile incluse în Notificările de plată.
9.3 Orice Notificare de plată ștampilată și semnată de către Reprezentantul autorizat al Vânzătorului și de către Reprezentantul autorizat al Cumpărătorului devine irevocabilă la data comunicării acesteia către Agentul Escrow.
9.4 Orice Comunicare în legătură cu prezența Convenție trebuie să fie efectuată în scris și în original, cu excepția cazului în care se prevede altfel, pot fi livrate prin curier, poștă, poștă electronică sau fax. Comunicarea intră în vigoarea a doua Zi Lucrătoare de la data primirii de către parte.
9.5 Notificările de plată vor fi semnate de Reprezentantul autorizat al Vânzătorului și de Reprezentantul autorizat al Cumpărătorului conform listei de semnături autorizate prevăzute în Anexa nr.4. Notificările de plată vor fi comunicate în original Agentului Escrow.
În cazul schimbării reprezentanților autorizați, Vânzătorul și Cumpărătorul vor comunica Agentului Escrow noii reprezentanți autorizați, prin adrese semnate de către foștii Reprezentanți autorizați sau de reprezentii săi legali, astfel cum aceștia sunt înregistrați la Registrul Comerțului.
9.6 În scopul prezenței Convenții, o Comunicare alta decât o Notificare de plată se va putea realiza și în mod electronic și va fi considerată a fi o Comunicare în scris, dacă sistemul de comunicare electronică permite confirmarea de primire.
9.7 Cu excepția cazului în care se convine contrariul, orice consimțământ sau acord necesar potrivit prezentei Convenții trebuie să fie acordat în scris.
9.8 În cazul în care Agentul Escrow va avea neclarități cu privire modul de îndeplinire a drepturilor și obligațiilor sale în baza prezentei Convenții, sau va primi de la Vânzător și Cumpărător, cu privire la orice plată, instrucțiuni duble sau ce sunt contrare termenilor și condițiilor prezentei Convenții, Agentul Escrow va notifica imediat Vânzătorul și Cumpărătorul cu privire la astfel de aspecte și va fi îndreptățită să se abțină de la îndeplinirea oricărei acțiuni până când va fi instructata altfel, în scris, de Vânzător și de Cumpărător printr-o nouă Notificare de plată.
10. DISPUTE. REȚINEREA FONDURILOR AFLATE ÎN DISPUTĂ
În cazul în care Agentul Escrow primește de la una dintre Părți o comunicare privire la apariția unei dispute între Părți în ceea ce privește sumele ce constituie la un moment dat soldul creditor al Contului Escrow, atunci:
în termen de maximum două (2) Zile Lucrătoare, Agentul Escrow va informa cealaltă Parte; și
Agentul Escrow nu va efectua nici un transfer de sume din Contul Escrow în legătură cu aspectul în dispută, până la cel mai apropiat moment dintre următoarele:
data la care Cumpărătorul și Vânzătorul îi comunică Agentului Escrow în original o Notificare de soluționare a disputei conform modelului prevăzut în Anexa nr.3, confirmând că drepturile lor aflate în dispută au fost soluționate în mod definitiv printr-un Acord scris între Cumpărător și Vânzător, (caz în care se va atașa originalul / copia legalizată a acestui Acord) ;
data la care Cumpărătorul său Vânzătorul îi comunică Agentului Escrow în original o Notificare de soluționare a disputei conform modelului prevăzut în Anexa nr.3, confirmând că drepturile lor aflate în dispută au fost soluționate în mod definitiv printr-o Sentință irevocabilă (caz în care se va atașa o copie legalizată a acestei Sentințe irevocabile) ;
Data la care expiră termenul prevăzut la art.9.1, fără a se obține și transmite Agentului Escrow o Notificare de soluționare a disputei sau o Sentință irevocabilă conform lit a) și b) din cadrul prezentului articol.
11. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
11.1 Prezenta Convenție încetează în termen de 12 luni de la data încheierii acesteia, respectiv la data de 30 ianuarie 2008, indiferent dacă în perioada de valabilitate a prezenței Convenții intervine o dispută.
11.2 Părțile sunt de acord că la data încetării prezentei Convenții, Agentul Escrow să transfere în mod automat, Soldul Contului Escrow în Contul Cumpărătorului, nici o altă formalitate nefiind necesară.
11.3 Prezenta Convenție poate înceta înainte de termenul prevăzut la art.9.1 în următoarele situații:
11.3.1 la solicitarea Vânzătorului și Cumpărătorului, după ce Agentul Escrow va fi plătit toată suma de bani ce constituie soldul creditor al Contului Escrow, în conformitate cu Notificările de plată și cu prevederile prezentei Convenții.
11.3.2 în condițiile unei Sentințe irevocabile.
11.3.3 dacă Cumpărătorul nu consemnează nicio sumă în Contul Escrow, în termen de 30 zile de la semnarea Convenției.
11.4 În orice situație de încetare a prezenței Convenții Agentul Escrow va închide Contul Escrow.
12. PREVEDERI DIVERSE
12.1 CESIUNE
Nici una dintre Părți nu își poate cesiona sau transfera în alt mod drepturile și obligațiile în baza prezentei Convenții.
12.2 EXEMPLARE
Prezenta Convenție a fost încheiat în 3 exemplare în limba Română.
12.3 AMENDAMENTE
Nici un amendament la prezentei Convenții nu va fi valabil dacă nu este efectuat în scris și semnat de către Părți acționând prin reprezentanții lor autorizați în mod valabil.
12.4 DETALII DE CONTACT
Vânzător: SC Electrocentrale București SA
Adresa poștală: Splaiul Independenței nr.202E, sector 6, București
Fax: 021/3166574
E-mail: [anonimizat]
Cumpărător: SC RADET BUCUREȘTI RA
Adresa poștală: Str. Cavafii Vechi nr. 15, sector 3, București
Fax: 021/032452
E-mail: [anonimizat]
Agent Escrow: BRD Groupe Société Générale S.A.
Adresa poștală: Bd. Ion Mihalache nr. 1-7, sector 1, București
Fax: 021/3014104
E-mail: [anonimizat]
Anexa 1
Model
„Notificare de plată către Cumpărător”,
29.01.2007
BRD Groupe Société Générale S.A, Sucursala Mari Clienți Corporativi,
În atenția: Electrocentrale București SA
Stimați Domni,
Referitor la Convenția nr.42/2007 încheiată între Electrocentrale București SA în calitate de Vânzător, SC Radet București RA în calitate de Cumpărător și BRD Groupe Société Générale S.A, prin Sucursala Mari Clienți Corporativi în calitate de Bancă, („Convenția”). Termenii și expresiile utilizate în prezenta scrisoare vor avea același înțeles cu cei din Convenție.
Subscrisa Electrocentrale București SA, cu sediul în Splaiul Independenței 202 E, sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu J40/1696/2003, CUI 15189596, reprezentată prin Ion Marcu, având funcția de Director General, în calitate de „Vânzător”
formulăm prezenta Notificare de plată care Cumpărător, în conformitate cu prevederile Clauzei 4.2 (Efectuarea plăților către Cumpărător) din Convenție.
Prin prezenta vi se solicită să efectuați următoarea plată:
din Contul Escrow nr IBAN BRDE 450 SV 716 5064 4500.
suma de 70.000 ( șaptezeci de mii) Euro.
în Contul Cumpărătorului nr IBAN BRDE 450 SV 767 0343 4500 .
aprobăm prezenta Notificare de plată în conformitate cu prevederile Clauzei 4.2 (Efectuarea plăților către Cumpărător) din Convenție și vă solicităm să efectuați plata conform instrucțiunilor susmenționate în prezenta Notificare de plată.
Subscrisa Radet București RA, cu sediul în Str. Cavafii Vechi nr. 15, sector 3, București, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/195/1991 , CUI 361218 reprezentată prin Ion Gabriel Tănase, având funcția de Director General și Maria Mitran, având funcția de Director Economic, în calitate de „Cumpărător”,
Cu stimă,
Vânzătorul, Cumpărătorul,
Semnatura autorizată și ștampila Semnatura autorizată și ștampila
Anexa 2
Model
„Notificare de plată către Vânzător”
29.01.2007
BRD Groupe Société Générale S.A, Sucursala Mari Clienți Corporativi,
În atenția: SC RADET RA
Stimați Domni,
Referitor la Convenția nr.42/2007 încheiată între Electrocentrale București SA în calitate de Vânzător, SC Radet București RA în calitate de Cumpărător și BRD Groupe Société Générale S.A, prin Sucursala Mari Clienți Corporativi în calitate de Bancă, („Convenția”). Termenii și expresiile utilizate în prezenta scrisoare vor avea același înțeles cu cei din Convenție.
Subscrisa Radet București RA, cu sediul în Str. Cavafii Vechi nr. 15, sector 3, București, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/195/1991 , CUI 361218 reprezentată prin Ion Gabriel Tănase, având funcția de Director General și Maria Mitran, având funcția de Director Economic, în calitate de „Cumpărător”,
formulăm prezenta Notificare de plată care Vânzător, în conformitate cu prevederile Clauzei 4.3 (Efectuarea plăților către Cumpărător) din Convenție.
Prin prezenta vi se solicită să efectuați următoarea plată:
– din Contul Escrow nr IBAN BRDE 450 SV 716 5064 4500.
– suma de 70.000 ( șaptezeci de mii) Euro.
– în Contul Cumpărătorului nr IBAN BRDE 450 SV 767 0343 4500 .
Subscrisa Electrocentrale București SA, cu sediul în Splaiul Independenței 202 E, sector 6, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu J40/1696/2003, CUI 15189596, reprezentată prin Ion Marcu, având funcția de Director General, în calitate de „Vânzător”
aprobăm prezenta Notificare de plată în conformitate cu prevederile Clauzei 4.2 (Efectuarea plăților către Cumpărător) din Convenție și vă solicităm să efectuați plata conform instrucțiunilor susmenționate în prezenta Notificare de plată.
Cu stimă,
Vânzătorul, Cumpărătorul,
Semnatura autorizată și ștampila Semnatura autorizată și ștampila
Anexa 3
Model
„Notificare de soluționare a disputei”
29.01.2007
BRD Groupe Société Générale S.A, Sucursala Mari Clienți Corporativi,
În atenția: SC RADET RA
Stimați Domni,
Referitor la Convenția nr.42/2007 încheiată între Electrocentrale București SA în calitate de Vânzător, SC Radet București RA în calitate de Cumpărător și BRD Groupe Société Générale S.A, prin Sucursala Mari Clienți Corporativi în calitate de Bancă, („Convenția”). Termenii și expresiile utilizate în prezenta scrisoare vor avea același înțeles cu cei din Convenție.
Subscrisa Radet București RA, cu sediul în Str. Cavafii Vechi nr. 15, sector 3, București, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J40/195/1991 , CUI 361218 reprezentată prin Ion Gabriel Tănase, având funcția de Director General și Maria Mitran, având funcția de Director Economic, în calitate de „Cumpărător”,
în conformitate cu prevederile Clauzei 10 (Dispute) din Convenție, vă aducem la cunoștință că disputa referitoare la sumele de bani ce consituie soldul creditor al Contului Escrow a fost soluționată prin [acordul Părților aflate în dispută] [o Sentință Definitivă] și vă ordonăm să eliberați și să plătiți sumele de bani ce constituie soldul creditor al Contului Escrow în conformitate cu [acordul dintre părți] [Sentința Definitivă], a cărui/cărei original/copie legalizată este anexată prezentei notificări.
Informațiile relevante pentru eliberarea sumelor de bani ce consituie soldul creditor al Contului de Custodie sunt următoarele:
suma de 45.000 (patru zeci și cinci mii ) Euro în Contul Vânzătorului nr IBAN BRDE 450 SV 716 5064 4500.
suma de 25.000 ( douăzeci și cinci mii) Euro în Contul Vânzătorului nr IBAN BRDE 450 SV 716 5064 4500.
Cu stimă,
Vânzătorul, Cumpărătorul,
Anexa 4
Semnături autorizate și ștampile
Vânzător
Reprezentant Autorizat Reprezentant Autorizat
Ion Marcu Marcel Vîlcan
Funcție: Director General Funcție: Director Economic
Semnătura autorizată : ________________ Semnătura autorizată : ________________
Ștampila Ștampila
Cumpărător
Reprezentant Autorizat Reprezentant Autorizat
Ion Gabriel Tănase Maria Mitran
Funcție: Director General Funcție: Director Direcția Economică
Semnătura autorizată : ________________ Semnătura autorizată : ________________
Ștampila Ștampila
Studiu de caz în legătură cu decizia Tribunalului Comercial Cluj, bazat pe contractul escrow
2) Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4034/2012 din 18.10.2012 – Contract de vânzare-cumpărare. Obligație de plată a restului de preț. Refuzul cumpărătorului de a plăti prețul. Consecințe
Contractul de escrow este un contract condiționat de existența și validitatea unui alt contract principal. În acest caz, avem în vedere un contract de vânzare-cumpărare și a unui contract escrow.
Reclamantă : SC A.I. SRL ( prin lichidator judiciar Casa de Insolvență T. SPRL )
Pârâtă : SC F. SRL
Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2009, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 100.000 Euro, care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 mai 2007, precum și la dobânda legală calculată de la data de 20 mai 2007 și până la data plății efective. Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, suma de 20.500 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat, la data de 30 mai 2007, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar public, prin care reclamanta i-a înstrăinat pârâtei bunurile, în cadrul procedurii de lichidare a bunurilor din patrimoniul societății aflată în insolvențență.
PREAMBUL
Potrivit art. 5.2.2 din contract, părțile au convenit că „suma de 100.000 EURO va fi eliberată din Contul escrow în contul vânzătorului ca urmare a :
obținerii, ca urmare a demersurilor și pe cheltuiala vânzătorului, a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile”, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj, „prin care titlul de proprietate al vânzătorului, descris în anexa 1 nu este modificat și suprafețele respectivelor imobile nu sunt diminuate, nu mai târziu de 6 luni de la data încheierii tranzacției ;
sau
încheierea în mod satisfăcător, ca urmare a demersurilor și pe cheltuiala vânzătorului, a unei tranzacții cu reclamanta ", aflat pe rolul Judecătoriei Cluj, „prin care titlul de proprietate al vânzătorului asupra imobilelor proprietatea vânzătorului, descrise în anexa 1 nu este modificat și suprafețele respectivelor imobile nu sunt diminuate, nu mai târziu de 6 luni de la data încheierii tranzacției”.
La data încheierii tranzacției, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca se derula litigiul, dintre pârâtă și reclamanta SC A.I. SRL, alături de alți pârâți, cauza având ca obiect grănițuirea. Reclamanta era proprietară asupra imobilului învecinat cu imobilul pârâtei, litigiul purtându-se asupra granițelor dintre imobile și nu asupra proprietății.
Conform convenției încheiate între părți la data de 30 mai 2007, reclamanta SC A.I. SRL avea la dispoziție un termen de 6 luni, fie pentru încheierea unei tranzacții, pe cheltuiala sa, cu pârâta, fie pentru obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care titlul de proprietate al vânzătorului să nu fie afectat.
La aceeași dată, 30 mai 2007, pârâta a încheiat cu reclamanta, un contract de vânzare-cumpărare prin care aceasta i-a înstrăinat imobilul învecinat și care făcea obiectul litigiului.
În acest caz, a existat și un martor ( dl. C.O.F.), din a cărui declarație a rezultat că, pârâta a purtat negocieri cu reclamanta, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, chiar mai mult, a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu aceasta, chiar în aceeași zi.
1. CONTUL ESCROW
pentru a stabili cum se vor achita cei 1.700.000 Euro (inclusiv suma de 100.000 EURO care face obiectul litigiului) și cum se vor achita vânzătorului, părțile au încheiat împreună cu agentul escrow, Raiffesisen Bank, contractul de escrow, la aceeași dată cu contractul de vânzare-cumpărare. Astfel, contractul de escrow reprezintă anexa 8 la Contractul de vânzare-cumpărare, fiind astfel parte integrantă a acestuia din urmă ;
prin contractul de escrow, părțile au decis deschiderea unui cont escrow, la agentul escrow Raiffeisen Bank, pe numele pârâtei ( în calitate de cumpărător), în care reclamanta urma să depună, în 2 zile de la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, restul de preț de 1.700.000 Euro. Acesta urma să fie eliberat de agentul escrow către reclamantă ,potrivit condițiilor menționate de contractul de vânzare-cumpărare și de contractul de ecrow, înscrisuri ce împreună conțineau înțelegerea părților în legătură cu tranzacția încheiată ;
plata sumei de 100.000 Euro a fost reglementata atât prin prevederile art. 5.2.2 din contractul de vânzare-cumpărare, precum și prin cele ale art. 4.1.3 din contractul de escrow ;
ultimele pagini ale contractului de vânzare-cumpărare enumeră toate anexele acestuia, inclusiv anexa nr. 8, reprezentând contractul de escrow ;
CLAUZELE CONTRACTULUI ESCROW
demersurile de stingere a litigiului trebuiau făcute de către reclamantă, pe cheltuiala sa, însă, aceste demersuri au fost împiedicate de către pârâtă, prin încheierea tranzacției cu pârâta, anterior semnării convenției cu reclamanta. Pârâta a avut în vedere faptul că, prin operațiunea efectuată, lipsește de efecte clauza inserată în contract, respectiv clauza care condiționa plata restului de preț de către pârâtă ;
aceeași este situația în cazul clauzelor asumate de părți prin art. 4.1.3.1 și art. 4.1.3.2 din contractul de escrow încheiat între acestea, deoarece pârâta a împiedicat efectuarea demersurilor pentru stingerea litigiului pe cheltuiala vânzătorului, încă anterior încheierii celor două convenții cu reclamanta. Mai mult decât atât, în lipsa unor înțelegeri în acest sens, dreptul reclamantei, conferit în egală măsură de clauzele cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare și de contractul de escrow, de a face demersuri pentru stingerea litigiului în interiorul celor 6 luni convenite de părți, nu a fost înlăturat de clauzele din contractul de escrow, așa cum a susținut pârâta.
În litigiul care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta a renunțat la judecată, la data de 6 iulie 2007. Prin urmare,soluționarea acestui dosar al Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost influențat de către pârâtă, prin înțelegerea pe care aceasta a încheiat-o cu reclamanta.
Prima instanță a mai subliniat și faptul că art. 4.1.3.2 din contractul de escrow, conform căruia încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între pârâtă și reclamantă, prin care pârâta să aibă dreptul de proprietate asupra imobilului disputat.
Având în vedere dispozițiile art. 969 alin. (1) Cod Civil, precum și ale art. 43 Cod Comercial, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată și obligarea pârâtei să plătească reclamantei contravaloarea în lei, din ziua efectuării plății, a sumei de 100.000 euro, precum și dobânda, calculată asupra sumei în lei, la cursul BNR din ziua plății, începând cu data de 30 mai 2007 și până la plata integrală a sumei. Pârâta a mai fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 20.500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pârâta (SC F. SRL), a făcut apel, solicitând admiterea apelului și, în principal, anularea procedurii urmate și respingerii cererii de chemare în judecată sau să se respingă cererea de chemare în judecată.
S-a format un nou dosar care a fost repartizat unui alt complet al Tribunalului Comercial Cluj. Un efect al formării noului dosar a fost că judecarea cauzei ce făcea obiectul dosarului a fost întreruptă, acesta fiind scos de pe rolul Tribunalului Comercial Cluj timp de l an de zile.În dosarul nou format, Tribunalul Comercial Cluj a pronunțat o sentință, prin care a decis ca soluționarea acestui caz să fie facută de către Curtea de Apel Cluj. La rândul ei, aceasta, a decis ca soluționarea cazului, să fie facută de Tribunalul Comercial Cluj, rezultând astfel un conflict de competență, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se astfel ca Tribunalul Comercial Cluj să finalizeze procesul.
ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI ESCROW ȘI EFECTELE ACESTUIA
În ceea ce privește sentința civilă din noul proces, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj :
între reclamantă (în calitate de vânzător), și pârâtă ( în calitate de cumpărător), s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, care cuprinde transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile identificate în contractul respectiv ;
prin contractul de vânzare-cumpărare, părțile au stabilit că, dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile să se transfere de la vânzător la cumpărător la data încheierii sale, urmând ca prețul acestora( 3.500.000 Euro exclusiv TVA), să fie plătit parțial( respectiv suma de 1.800.000 Euro), la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar restul de 1.700.000 Euro să fie eliberați către cumpărător din contul escrow, în trei tranșe: 1.400.000 EURO – se transferau vânzătorului după plata creanțelor ipotecare; 200.000 EURO – se transferau vânzătorului după predarea către cumpărător a anumitor bunuri corporale menționate în contractul de vânzare-cumpărare; 100.000 EURO – se transferau vânzătorului în urma soluționării favorabile, ce nu modifica titlul vânzătorilor, în cel mult 6 luni de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, a litigiului ce făcea obiectul dosarului, fie prin obținerea unei hotărâri judecătorești, fie ca urmare a unei tranzacții încheiată de către vânzător cu reclamanta ;
la data încheierii convenției între părți, exista pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca un litigiu între reclamată și pârâtă. Acest litigiu avea ca obiect grănițuirea, prin care reclamanta dorea să stabilească limitele dintre proprietatea sa și proprietățile învecinate deținute de pârâte , reclamând și anumite porțiuni din terenul deținut de A.I. SRL, ce făcea obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
litigiul s-a încheiat ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Ulterior, a fost pronunțată o sentință, ca urmare a renunțării reclamantei la judecată.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Principiul Libertatii Contractuale (ID: 129116)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.