Principiul însusirii conștiente si active [604906]

Principiul însusirii conștiente si active
Principiul însusirii conștiente și active reprezintă o bază în formarea idealului
educațional românesc. Este vorba despre faptul că elevii trebuie să depună un
minim efort de a înțelege, de a -șî face apropiata însusirea conținutului curricular.
Principiul antrenează respectarea a trei cerințe fundamentale:
1. Formarea atitudinii juste față de învațătură, adică crearea unei conștiințe de
care obligațiile și sarcinile școlare depind. Adica elevul trebuie sa cunoască
responsabilitățile sale, să se implice și să știe că aceste sarcini sunt principala
cale de afirmare în calitate de elev. Pentru a ajunge la formarea acestei
atitudini trebuie să explicăm încă din primele zile rolul școlii, să stabilim un
obiectiv pentru a motiva elevul să participe afectiv la procesul de învațare, să
încurajăm ideile originale, dar și să apreciem rezultatele efortului depus de
elev.
2. Asigurarea înțelegerii în procesul de învățământ
Înțelegerea este o bază fundamentaă în procesul de învățământ deoarece
gandirea trebuie să pătrundă în esențaconceptelor, a fenomenelorși
proceselor. Educatorul trebuie să țină cont de cunoașterea anterioara a
elevului, deoarece informatia nu trebuie adaugata în stil sumativ ci trebuie sa
restructureze sistemul acestora atât cantitativ cat si calitativ.
De exemplu, elevul învață la literatura franceză despre iluminismul francez,
iar în aceeași perioada despre influența acestuia asupra operelor românești. În
acest caz, elevul va face conexiuni între cele doua perioade și va înțelege
efectele unui curent literar asupra celuilat.
T otuși pentru aceasta, educatorul trebuie sa se raporteze la nivelul de
cunoștiințe al elevilor săi. Nu se va putea preda iluminismul daca nu se vor ști
informații despre perioada anterioară curentului. Elevul nu va ști ce să
înțeleagă.
De aceea cadrul didactic va trebui să folosească metode pentru a face posibilă
trecerea de la ceea ce poate elevul și scopul profesorului.

Profesorul va utiliza informații corecte, logice, reale, într -un limbaj uzual, va
stimula atentia elevului prin introducerea unor noi moduri de predare creativ,
participativ.
3. Formarea spiritului de independență și creator consta în realizarea unor teme, de catre
elev, antrenându -si astfel originalitatea.
De exemplu: formarea unei probleme matematice dupa o schemă, realizarea de eseuri
pornind de la o temă, un titlu, crearea unei picturi sau unei poezii dupa un model
impus.
Aceste principii pleaca din nevoia societații de oameni bine pregătiți, care să actioneze
rapid și bine, deoarece facem parte din secolul vitezei. Așadar scoala trebuie sa se
formeze, pentru o mai buna integrare, generații eficiente din mai multe puncte de
vedere.
Nucleul acestui principiu consta în valorificarea informatiilor teoretice, obtinute de
catre elev, prin concretizarea lor în cadrul exercițiilor aplicate ce vor antrena simțul
practic. Principiul reiese dintr -o înțelegere a raporturilor dintre teorie si practică.
Aceste legături se produc prin doua căi:
-de la practică la teorie, adică din practică elevul va trebui să înțeleaga sursa
acesteia -teoria
-de la teorie la practică -după conștientizarea solutiilor aflate în teorie, elevul va
arăta validitatea acestora prin practică.
Acest principiu conduce la demonstrarea valabilității teoriilor, la folosirea acestora în
viața cotidiana și prin aceasta se face verificarea dacă elevul a înțeles teoria, la
valorificarea corectă a teoriilor și la fixarea durabila a cunoștințelor prin realizarea
unui anumit număr de exerciții.
Concluzia este că omul trebuie deprinsade la o vârstă fragedă cu capacitatea de a realiza
lucruri practice, capabil de„ a face”.
Din paăcate învățământul românesc a avut tendința de a aprecia doar capacitatea de
a memora informații doar la nivel teoretic.
Ca modalitate de realizare a acestei legaturi este în principal, rezolvarea de sarcini
practice și asigurarea puterii operatorice a cunoștințelor teoretice.