Principiul egalității [604495]

1

Principiul egalității

2
Egalitatea reprezintă dreptul ființelor umane de a fi egale în demnitate, de a fi tratate cu
respect și de a participa în egală masură la orice aspect al vieții economice, politice, sociale,
culturale sau civile, și totodată egale în fața legii, având dreptul la protecție. Principiul
egalității, neputând fi identificat cu conținutul legi i constituționale a demnității umane,
egalitatea se concentrează mai mult pe relația dintre centrele sociale de putere și celelalte
entități sociale în organizarea r elațiilor acestora. Mai mult, principiul egalității vizează
combaterea stereotipurilor și rolurilor atribuite femeilor și bărbaților indiferent de etnie,
religie, dizabilități, vârstă și orientare sexuală, dar și modul în care sunt tratați cei mai
dezavant ajați membri ai societății. În acest caz, trebuie să existe o apărare împotriva
discriminării în ceea ce privesc drepturile și libertățile fundamentale care aparțin fiecărui
individ. Acest principiu se poate găsi și în legislația comunitară, în care se pre cizează
obligativitatea respectării acestuia de către statele membre.
Privind dintr -un mod obiectiv, oamenii se află în poziție de egalitate în fața autorităților și în
fața sistemului juridic al comunității. În mod subiectiv, și în acelaș i timp pozitiv, legea va
acționa și va fi aplicată tuturor într -un mod egal. Orice om, bazat pe principiul egalității,
trebuie să aibă cel puțin două drepturi legitime protejate constituțional. Un prim drept, ar fi
acela ca fiecare destinatar al ordinii ju ridice să fie tratat cu aceeași atenție și respect , acest
drept fiind fundamental în fiecare societate democratică, împiedicând discriminarea. Cel de -al
doilea drept, ar include faptul că, fiecare persoană are dreptul la alocarea unor oportunități,
resurse sau sarcini. Acest principiu poate fi atins doar în societățile în care poziția oamenilor
nu depinde de condiționalitatea lor genetică. Condiționalitatea poate apărea ca o sursă de
diferență în ceea ce privește dobândirea drepturilor între indivizi, dar n u în domeniul
drepturilor fundamentale.
Datorită principiului egalității, membrii societății nu pot fi marginalizați pe nicio bază
relevantă din punct de vedere social. Distribuirea echitabilă a drepturilor, a libertăților și a
resurselor limitate este si ngurul lucru pe care o societate democratică îl poate garanta
bazându -se pe un principiu constituțional care presupune participarea egală a tuturor
membrilor societății. Principiul egalității are în dreptul românesc natura juridică a unui drept
subiectiv, iar Curtea Constituțională oferă exemple în care egalitatea este concepută și sub
forma u nui principiu obiectiv de drept .
Acest principiu este exprimat atât legal, cât și doctrinal și jurisprudențial. Egalitatea s -a
cristalizat ca principiu de drept, dar și ca drept fundamental și categorie juridică. De la
inegalitate s -a trecut la egalitate, iar mai apoi chiar la discriminare pozitivă, ca mijloc de
protecție a anumitor categorii defavorizate. În ceea ce privește faptul că nimeni nu este mai
presus de lege , arată că intenția legiuitorului de a crea un stat de drept, în care legea este cea
care guvernează.
Principiul egalității nu poate fi identificat cu conținutul legii constituționale a demnității
umane sau a personalității. Egalitatea se concentreaz ă mai mult pe relația dintre centrele
sociale de putere și celelalte entități sociale, pe când cele doua sunt originea drepturilor și
libertăților contituționale. Drepturile constituționale derivă din demnitatea umană ca bază a
ființei umane, iar libertă țile constituționale apar din personalitatea umană.
Din perspectiva mai multor autori, egalitatea între oameni este un principiu, atât profund, cât
și funamental, încâ nu se poate sau nu este necesar sa fie justificat. Alți autori consideră c ă și
egalitatea are nevoie de justificare. Diferențierea dintre ei este în funcție de tipurile de
justificări pe care le contruiesc. Uneori, egalitatea este justificată ca fiind instrumental bună,
iar alteori ca un bun în sine. Autorii susțin că există o prezumție în favoarea egalității, mai

3
exact admiterea faptului că, intr -o situație, o persoană ar fi trebuit să fie tratată egal cu
celelalte. Alți autori, consideră că egalitatea este o credință de bază, care nu are nevoie de
nicio justificare, fiind foart e fundamentală convingerilor, și luată ca atare. Egalitatea ca o
condiție transcedentală a construirii teoriei politice, însemnând că, atnci când este construită o
teorie a politicului, trebuie admis faptul că aceasta nu ar putea exista în afara ideii că t oți
indivizii sunt egali.
Faptul că toate lucrurile trebuie sa fie tratate în m od egal și în mod similar, principiul
egalității apare în societate pe toată întinderea acesteia. Pe de o parte, fiecare clasificare a
persoanelor sau a grupurilor sociale sunt egale cu un criteriu inevitabil, iar pe de altă parte
determină existența entităților sociale, care sunt inegale în funcție de trăsăurile lor, și care nu
au niciun impact asupra scopului și clasificării efectuate. Principiul egalității poate fi atins
doar dacă ordinea socială deține anumite diferențe în acordarea drepturilor și impunerea
obligațiilor contituționale irelevante, din moment ce toti oamenii sunt într -adevăr diferiți.
Majoritatea ordinelor constituționale funcționează pe principiul că eg alitatea este tratată
în mod egal. Oricine din sistemul justiției constituționale , bazat pe principiul egalității,
trebuie să aibă două drepturi legitime prptejate constituțional, Primul drept ar fi, dreptul de a
fi tratat în mod egal, mai exact este drep tul fundamental în fiecare societate democratocă de
a trata fiecare individ cu aceeași atenție și respect, împiedicând discriminarea din punct de
vedere social. Pede altă parte, fiecare are drepul la alocarea unor oportunități, resurse sau
sarcini, fiin d tratat egal față de ceilalți.
Principiul egalității sau nevoii, vizează modul în care sunt tratați cei mai dezavantajați
membrii ai societății. Acest principiu provine din teoria dreptății ca echitate a lui John Rawls
sau din teoria repartizării după nevoi, a lui Karl Marx. Din perspectiva lui John Rawls, toți
membrii societății au un statut special, vizându -I mai degrabă pe cei situați pe cea mai joasă
treaptă a societății. Autorul spune că, o politică care chiar dacă are ca rezulta t creșterea
inegalităților sociale este acceptabilă moral, conducând la o situație mai bună a celor care
sunt situați pe cea mai joasă treaptă a societății. Pentru Karl Marx, cel mai important aspect
este faptul că orice idee are un conținut istoric, care nu reflectă o perspectivă eternă, ci pe cea
a unei epoci.
Acest principiu constituie o garanție constituțională a tratamentului echitabil , iar toți membrii
unei societăți democratice au o cerere de cotă egală în distribuția bunurilor și libertăților, cu
excepția cazurilor în care tratamentul social inegal poate fi justificat prin motive generate
acceptate.
Datoria principiului egalității nu este de a elimia consecințele negative personale, și nici nu
este un instrument prin care indivizii primesc tot ceea ce cred ca le aparține într -un mod
obiectiv, ci este principiul inființării unei comunități sociale în care oamenii intra in relații
sociale cu egalii lor. Acest principiu se regăsește și în legislația comunitară , precizându -se
obligativitatea respectări i principiului de către statele membre, iar instituțiile comunitare
neputând adopta în cadrul legislației lor.

4

Bibliografie
Deaconu, Ștefan. Drept consituțional. CH Beck, 2011.
Huzum, Eugen. Despre baza principiului egalității umane fundamentale. fără an.
Mihai, Gheorghe. „Fundamentele dreptului.” 183. All Beck, 2003.
Miroiu, Adrian. Introducere în filosofia politică. Polirom, fără an.
Rawls, John. A theory of justice. Havard , 1999.
Simina, Tănăsescu Elena. Principoul egalități i în dreptul românesc. All Beck, 1999.
https://lege5.ro/Gratuit/gmytimzwguzq/principiul -egalitatii -ca-baza -a-ordinii -constitutionale#N6

5

Nume: Dudu Elena – Adelina
An II, grupa 2.