Principiile de Creare a Interiorului Cladirilor Publice

CUPRINS

INTRODUCERE

1. PRINCIPIILE DE CREARE A INTERIORULUI A CLĂDIRILOR PUBLICE

1.1 Istoricul provenienței restaurantelor

1.2 Clasificarea localurilor de alimentație publică

1.3 Tendințele și condițiile de formare a interiorului clădirilor publice în prezent

1.4 Concluzii la capitolul 1

2. ANALIZA CERINȚELOR FUNCȚIONALE ȘI DE PROIECTARE A RESTAURANTELOR

2.1 Clasificarea restaurantelor

2.2Organizarea interioară a unităților de alimentație publică

2.3 Amenajarea ergonomică a încăperilor restaurantelor

2.4 Echipamentul necesar în restaurant

2.5 Concluzii la capitolul 2

3. EXAMINAREA ȘI PREZENTAREA PROIECTULUI DE DESIGN

AL RESTAURANTULUI

3.1 Conceptul, analiza, argumentarea și influența Eco-Designului

3.2 Soluționarea cromatică interioară a restaurantului

3.3 Mobilierul utilizat în designul restaurantului

3.4 Iluminatul natural și artificial al restaurantului

3.5 Cercetarea materialelor de finisare. Cheltuielile de deviz

3.6 Grădinile verticale ca element de decorare în restaurant

3.7 Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Designul de Interior reprezintă o suma de concepte și convenții ce se exprimă final într-un proiect ambiental.

Orice amenajare de încăpere pleacă de la identificarea nevoilor, funcțiunilor, scopului spațiului respectiv, apoi identificarea gusturilor, stilurilor urmând ca fază de documentare să se încheie cu un releveu foarte detaliat al spațiului pentru a identifica zonele ofertante și restricțiile existente.

Designul interior prezintă ramura frumosului. Oricine dorește să locuiască într-un interior funcțional și bine amenajat, de aceea designul de interior este deja o necesitate.Pretutindeni omul a căutat idei noi și aceasta este știută de toți designerii ,indiferent de domeniul de activare: fie design vestimentar, design industrial etc.

Procesul de creare a designului interior urmărește o metodologie sistematică și coordonată, incluzînd cercetarea, analiza și integrarea cunoștințelor în procesul creativ, prin care nevoile și resursele clientului sunt satisfăcute rezultînd un spațiu interior care corespunde scopului proiectului.

Profesia de designer de interior furnizează servicii de cercetare, dezvoltare și implementare a planurilor, punînd în practică necesitatea ca interiorul unui spațiu să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții, să crească productivitatea muncii și să protejeze viața, sănătatea și bunăstarea persoanelor.

Actualitatea temei. Restaurantele sunt sunt edificiile unde se servește nu doar mâncăruri și băuturi este locul unde trebuie să predomine o atmosferă relaxantă. Tematica și amenajarea trebuie să invite clienții și să corespundă exigențelor fiecăruia dintre ei.

Scopul tezei este elaborarea unui spațiu ergonimic nu doar pentru clienți, dar și pentru angajați. Implimentarea noilor tehnologii în decorarea spațiului restaurantului.

Obiectivul tezei constă în evidențierea rolului interiorului cu menire socială, dar și evidențierea importanței ECO-designul în zilele de astăzi.

Metodologia folosită în studierea temei au fost observația, lectura de specialitate, vizionarea filmelor documentarea din domeniul dat, colectarea informației necesare. Informația necesara a fost cercetată amanunțit, apoi selectă și expusă în formă scrisă.

PRINCIPIILE DE CREARE A INTERIORULUI A CLĂDIRILOR PUBLICE

Istoricul provenienței restaurantelor

Primele preocupări în domeniul alimentației datează din perioada imperiilor Bizantin și Roman.La Roma,în Thermopoliums.erau organizate saloane unde se serveau mâncăruri calde și băuturi. Primele “restaurante” erau tavernele medievale și birturile. Tavernele de obicei ofereau mâncare obișnuită pe timpul zilei, la ore fixe și prețuri fixe .Însă în secolul al XVI lea, englezii din toate clasele sociale începeau să servească masa în oraș din ce în ce mai des. Tavernele locale le ofereau prețuri fixe la mâncare ,vin, bere și tutun. Uneori tavernele serveau și ca loc de întâlnire. Cuvântul „restaurant" a apărut în secolul al XVI-lea și a desemnat mai întâi un aliment care reface (potolește foamea) și în special o fiertură bogată și consistență, capabilă să refacă forțele. Brillat-Savarin considera ca „restauratoare de forțe" ciocolata, carnea roșie și consomme-ul. Meniul, ca modalitate de a vedea ce poți mânca, există de aproximativ 200 de ani.La Paris, prin 1765, un negustor de fierturi pe nume Boulanger, și-a înscris sub firma: „Boulanger vinde alimente divine". Acesta poate fi considerat primul restaurant în sensul modern. Însă primul restaurant parizian, demn de acest nume, a fost cel pe care Beauvillers l-a fondat în anul 1782, în rue de Richelieu, sub numele "Marea Taverna a Londrei". În acest local masa se servea pe mese individuale, preparate care erau scrise pe o listă ."Almanahul gurmanzilor” de Grimond de la Reuniere a fost primul ghid gastronomic al capitalei franceze în care se enumerau o sută de localuri. Serviciile de alimentație de azi din Europa sunt foarte diversificate atât topologic cât și structural față de SUA. Fiecare țara europeană are o bucătărie specifică și regiuni cu bucătărie tradițională. Personalul care lucrează în serviciile de alimentație este calificat și diversificat atât ca funcții și ierarhie. Cel mai edificator exemplu este sistemul francez în care o persoană trebuie sa parcurgă șapte trepte ierarhice pentru a ajunge maestru.

În Statele Unite bucătăria franceză pătrunde după Revoluția Americană. Președinți ca Jefferson și Washington serveau în mod curent preparate din bucătăria franceză în toate ocaziile. Mulți bucătari francezi au emigrat în State după Revoluția Franceză, aducând cu ei și elemente din tradiția culinară. Utilizarea procedeelor de congelare a făcut ca din 1925 să se dezvolte producția de tip catering. Potrivit Cărții Recordurilor, cel mai vechi restaurant care există și în zilele de azi este Sobrino de Botin, din Madrid, Spania – deschis în anul 1725.(figura 1)

În China, istoria restaurantelor începe încă din secolul al XI-lea, în Kaifeng, capitala Chinei din prima jumătate a Dinastiei Song. Un restaurant faimos în acea vreme era Ma Yu Ching's Bucket Chicken House. Creat în 1153, el mai există și astăzi. Restaurantele cu auto-servire sunt o inovație Americană.

Primele restaurante au apărut în America în 1680. Primul a fost deschis în New York în 1885.[ 17]

. Clasificarea localurilor de alimentație publică

Deoarece activitatea de alimentație publică se desfășoară printr-o rețea de o mare complexitate și diversitate, unitățile pot fi totuși clasificate în trei grupe mari :

A) unități pentru servirea consumatorilor ;

B) unități de producție culinară ;

C) unități pentru depozitarea, sortarea, conservarea și păstrarea mărfurilor și a materiilor prime.

Fiecare dintre cele trei grupe de unități prezintă caracteristici proprii și o tipologie la fel de complexă.

A) Prin unitate de servire a consumatorilor se înțelege localul format din una sau mai multe încăperi dotate cu utilaje, mobilier și obiecte de inventar corespunzătoare profilului și categoriilor în care se încadrează unitățile, în conformitate cu care se stabilește și regimul de preturi practicate : unități cu grad de confort și regim de preturi de lux, de categoriile I, II și III și unități cu grad de confort și regim special de frecventare: cantine – restaurant. Funcționalitatea unităților de alimentație este determinată de diversitatea activităților de producție, respectiv de activitatea de transformare a materiilor prime agroalimentare în preparate culinare, produse de cofetărie și patiserie, aplecându-se diferite procedee tehnologice, potrivit rețetelor stabilite, și de vânzarea acestora prin secțiile și saloanele de servire. Restaurantele prestează servicii de alimentație publică atât pentru consumatorii individuali, cât și pentru diferite grupuri. Consumatorii individuali își pot comanda preparatele culinare și băuturile preferate după sistemul ,, à la carte ', consultând listele-meniu, ce conțin preparatele culinare pregătite pentru ziua respectivă, existând însă și posibilitate pregătirii unor asemenea preparate ,, pe loc ', la comanda clientului. În cazul existenței unor grupuri de consumatori, serviciile de alimentație publică sunt prestate pe baza unor meniuri convenite anterior. Sectorul de alimentație publică este deci un sector complex, serviciile de specialitate fiind asigurate printr-o tipologie la fel de complexă de unități de servicii, fiecare dintre acestea distingându-se printr-o serie de caracteristici funcțional-comerciale. Principalele categorii de asemenea unități sunt următoarele :

a) RESTAURANTUL este localul public care îmbină activitatea de producție cu cea de servire, punând la dispoziția clientului o gamă diversificată de preparate culinare, produse de cofetărie-patiserie, băuturi și unele articole pentru fumători. BARUL este unitatea de alimentație publică cu program de zi sau noapte, în care se servesc un sortiment diversificat de băuturi alcoolice și nealcoolice și o gamă restrânsă de produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiții muzicale, video, TV.

b) BARUL este unitatea de alimentație publică cu program de zi sau noapte, în care se servesc un sortiment diversificat de băuturi alcoolice și nealcoolice și o gamă restrânsă de produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, audiții muzicale, video, TV.

c) Din grupa unităților de tip FAST-FOOD fac parte :

– Restaurantul-autoservire – o unitate de desfacere rapidă, în care consumatorii își aleg și se servesc singuri cu preparate culinare calde și reci și băuturi alcoolice și nealcoolice la sticlă, toate porționate și așezate în linii de autoservire cu flux dirijat și cu plată după alegerea preparatelor.

– Bufetul de tip expres – unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilor nu este dirijat, servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat. Unitatea este dotată cu mese tip expres, mai înalte ca mesele obișnuite, consumația realizându-se fără utilizarea scaunelor la mese.

– Pizzeria – unitate specializata în desfacerea sortimentelor de pizza. Se mai pot desface gustări, minuturi, salate, produse de patiserie, răcoritoare, bere, vin la pahar sau băuturi slab alcoolizate.

– Snack-barul – unitate caracterizată prin existența unei tejghele-bar, cu un front de servire care să permită accesul unui număr mare de consumatori, serviți direct la tejghea cu alimente pregătite total sau parțial în fața lor. Oferă în tot timpul zilei o gamă diversificată de preparate culinare, precum și băuturi nealcoolice calde și reci și un sortiment redus de băuturi alcoolice.

d) COFETĂRIA – unitate specializată în desfacerea unui sortiment larg de prăjituri, torturi, fursecuri, cozonac, înghețată, bomboane, patiserie fină, băuturi nealcoolice calde și reci și unele băuturi alcoolice fine.

e) PATISERIA – unitate specializată în consumul pe loc sau desfacerea la domiciliu a producției proprii specifice, în stare caldă. Sortimentul de băuturi include bere la sticlă, băuturi nealcoolice, răcoritoare, vin la pahar. Unitatea oferă și diferite sortimente de produse lactate. Poate funcționa și cu profil de plăcintărie, simigerie, covrigărie, gogoșărie sau pati-bar.

B. Unitățile de producție culinară se pot grupa în :

-complexe independente de producție culinară ;

-laboratoare independente de preparate și semipreparate culinare ;

-laboratoare de carmangerie ;

-laboratoare independente de cofetărie-patiserie ;

-laboratoare integrate unităților de alimentație publică ;

-bucătarii integrate unităților de alimentație publică ;

-bucătarii centrale integrate unor unități mai mari, care deservesc și alte unități.

C. Unitățile pentru depozitarea, sortarea, conservarea și păstrarea mărfurilor și a materiilor prime sunt organizate atât ca unități independente, cât și ca anexIA – unitate specializată în consumul pe loc sau desfacerea la domiciliu a producției proprii specifice, în stare caldă. Sortimentul de băuturi include bere la sticlă, băuturi nealcoolice, răcoritoare, vin la pahar. Unitatea oferă și diferite sortimente de produse lactate. Poate funcționa și cu profil de plăcintărie, simigerie, covrigărie, gogoșărie sau pati-bar.

B. Unitățile de producție culinară se pot grupa în :

-complexe independente de producție culinară ;

-laboratoare independente de preparate și semipreparate culinare ;

-laboratoare de carmangerie ;

-laboratoare independente de cofetărie-patiserie ;

-laboratoare integrate unităților de alimentație publică ;

-bucătarii integrate unităților de alimentație publică ;

-bucătarii centrale integrate unor unități mai mari, care deservesc și alte unități.

C. Unitățile pentru depozitarea, sortarea, conservarea și păstrarea mărfurilor și a materiilor prime sunt organizate atât ca unități independente, cât și ca anexe pe lângă restaurante și laboratoare, incluzând depozitele, magaziile, pivnițele, camerele frigorifice, etc.

Baza tehnico-materială a sectorului de alimentație publică

Modernizarea activității de alimentație publică este un proces dinamic și mai ales complex, acest lucru presupunând o baza tehnico-materială adecvată și modernă. După anul 1990, baza tehnico-materială din sectorul de alimentație publică s-a dezvoltat și s-a extins fără precedent și în țara noastră, acest lucru datorându-se condițiilor determinate de acțiunea mecanismelor economiei de piață.

Baza tehnico-materială sectorului de alimentație publică cuprinde totalitatea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar necesare desfășurării activității de producție și de servire. Desigur, elementul principal al bazei tehnico-materiale a acestui sector îl constituie unitățile de servire sau de producție. Trebuie precizat, că după anul 1990, numărul unor asemenea unități a crescut foarte mult, într-un mod exagerat chiar, unități a căror amplasare, dimensionare și profilare s-au realizat ignorându-se de multe ori criteriile de fundamentare a investițiilor în acest domeniu, ca și cele de urbanism comercial. Baza tehnico-materială a sectorului analizat se caracterizează în principal prin următoarele elemente : – numărul unităților de care se dispune ;

– tipul clădirilor ( construcții independente sau la parterul blocurilor, înzidite sau -improvizate, din diferite materiale de construcție, etc ) ; – dimensionarea unităților ( suprafața comercială utilă, de vânzare, de producție și de depozitare, numărul de locuri la mese, etc. ) ; – profilarea unităților ( pe categorii de prețuri, specificul activității, servicii oferite, etc. ) ; – locul de amplasare al unităților; – gradul de dotare cu mobilier, utilaje și instalații adecvate.

Modernizarea bazei tehnico-materiale a alimentației publice este condiționată de particularitățile proceselor de muncă ce se desfășoară în acest sector, și avem în vedere în principal faptul că actul de vânzare-cumpărare se îmbină cu procesele de producție, dar și cu asigurarea unor servicii distractive și de agrement.

Pe de altă parte, baza tehnico-materială din sectorul de alimentație publică se particularizează prin faptul că ea trebuie sa fie complexă, de randament ridicat, în funcție de specificul activității desfășurate. Pentru buna desfășurare a activității de alimentație publică, la nivelul cerințelor consumatorilor, este necesară îndeplinirea unor criterii, care se materializează în condiții obligatorii. Avem în vedere în principal următoarele astfel de cerințe :

a) o bună repartizare și organizare a suprafețelor comerciale de care dispune unitatea de alimentație publică. În acest sens spațiile comerciale se repartizează de regulă astfel :

-spații pentru producție ( spații pentru prelucrarea primară a materiilor prime, spații pentru preparare la cald, spații pentru bucătăria rece, spații pentru prepararea produselor de cofetărie și patiserie ) ;

-spații pentru secții de producție și servire ;

-spații anexă ;

-spații pentru primirea-recepția și depozitarea mărfurilor ( spații pentru primirea și recepția materiilor prime și a celorlalte mărfuri, pentru păstrarea produselor de băcănie, precum păstrarea alimentelor perisabile, pentru păstrarea legumelor și fructelor, pentru păstrarea băuturilor alcoolice și nealcoolice, pentru ambalaje, pentru obiecte de inventar, pentru păstrarea utilajelor și mobilierului de rezervă, ca și pentru păstrarea veselei, paharelor și tacâmurilor, pentru depozitarea unor bunuri cu destinație specială, etc. ) ;

– spații strict necesare personalului unității ;

– spații cu caracter tehnic ;

– spații auxiliare.

Amplasarea spațiilor în cadrul suprafeței comerciale de care dispune unitatea de alimentație publică trebuie să asigure satisfacerea judicioasă a condițiilor și normelor tehnologice și funcționale, urmărindu-se în principal utilizarea integrală a suprafeței comerciale, asigurarea condițiilor de producție, de servire și de păstrare a materiilor prime, semipreparatelor și preparatelor culinare, prelucrarea materiilor prime în spații separate și realizarea producției de preparate culinare, cu secții distincte, cu respectarea unor reguli igienico-sanitare clare și precis reglementate.

b) dotarea corespunzătoare cu mobilier, utilaje și instalații, care se va realiza ținând seama de o serie de elemente, precum tipul de unitate, numărul de locuri la mese, sortimentul de preparate culinare ce se desface prin unitate, buna desfășurare a activității de producție și de desfacere, realizarea unor consumuri reduse de energie și combustibil, apă, materii prime și materiale, obținerea unor produse de calitate superioară, ușurință în manipulare, întreținere și montare, grad ridicat de fiabilitate, rentabilitate, mentenabilitate, revizii și reparații necostisitoare.

Modelul mobilierului, felul, caracteristicile și numărul pieselor de mobilier, utilajelor și instalațiilor din dotarea unităților de alimentație publică se determină în funcție de mai mulți parametri, precum tipul și categoria unității, sistemul de vânzare practicat, mărimea, amplasamentul și profilul unității, specificul preparatelor oferite la vânzare, orarul de funcționare, etc.[14]

1.3. Tendințele și condițiile de formarea interiorului clădirilor publice în prezent

În prezent una dintre cele mai principale tendințe în design interior dar și in cel industrial este ECO-designul. Toți tind spre aceea ca să folosească materiale cât mai ecologice. Mai este un plus aici, ECO-designul din partea estetică este plăcut.

Încă o tendința împrumutată din Singapore sau dacă istoric ne adâncim este vorba despre Babilon, sunt grădinile verticale , aceste mai sunt numite și grădini suspendate. O grădină suspendată poate avea mai ales valoare estetică dar și o valoare utilitară care poate trece ușor neobservată. Un aspect important predomină: Imaginea. Beneficiile invizibile cum ar fi schimbarea microclimatului și a calității aerului nu sunt simțite dar sunt foarte apreciate de organism. Grădina verticală are acea valoare de WOW care este apreciată vizual în fiecare zi.

Unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai grădinilor verticale este botanistul francez Patrick Blanc. Realizările acestuia reprezintă adevărate opere de artă ecologică, ce decorează fațadele sau holurile a numeroase muzee, hoteluri, clădiri comerciale sau birouri din Paris, Madrid, Istanbul, Qatar, Kuala Lumpur sau alte mari orașe ale lumii. Grădinile verticale prezintă multiple avantaje: plantele își creează propriul microclimat menținând umiditatea ridicată în imediata vecinătate, în spatiile interioare unde au fost amplasate astfel de grădini aerul conține până la 50-60% mai puțini germeni care pot cauza boli transmisibile prin aer și mai puține bacterii. În cazul grădinilor verticale amplasate în exteriorul clădirilor, plantele absorb substanțele poluante din atmosferă prin frunze și trimit toxinele la rădăcină, unde sunt transformate în hrană. Ele elimină oxigen proaspăt în mediu, contribuind astfel la calitatea mediului înconjurător.

O altă tendință este folosirea imprimeului, dacă înainte acesta se folosea doar pe țesături, astăzi îl putem vedea pe pereți. Imprimeul cel mai solicitat este cel geometric.

Imprimeul de tip Zig-zag este unul dintre cele mai preferate, alături de cel floral și cu buline. Este foarte maleabil, în sensul că poți obține diferite efecte care țin de grosimea liniilor, adâncimea unghiurilor și culorile abordate, care pot fi minim două și maxim cinci.De asemenea, imprimeul în zig-zag este prietenos și se înțelege minunat cu imprimeurile vegetale, organice, dar se simte bine și în orice interior. În plus, el poate fi introdus atât într-un decor clasic, cât și într-unul contemporan, modern. Aceasta depinde doar de gama cromatică pe care o alegem.

Succesul unui local de alimentație publică foarte mult depinde de Stilistică, de acea trebuie sa alegem ceva nou, inovativ care să prezinte interes pentru client. Interioarele de gen rococo cu toate că vorbesc despre eleganță sunt deja out of trend.

Mai jos va fi prezentat un Top de Restaurante după diverse categorii:

Top 10 restaurante și baruri din Chișinău potrivit TripAdvisor

#1. Carpe Diem, Wine Shop & Bar Barul are o vinotecă care oferă o selecție excepțională de vinuri distinse din Moldova, dar și din alte părți ale lumii. În magazinul localului se pot găsi aproximativ 160 de vinuri atât din Lumea Veche cât și din Lumea Nouă.

#2. IdealWine Shop and Tasting Bar Localul oferă posibilitatea fiecărui vizitator să descopere gustul vinului preferat prin degustare la pahar și consultarea specializată a unui somelier la stand. În cadrul localului este posibil de a avea o experiență completă în domeniul vinului: un magazin de vinuri, un bar cu vinuri selecte și un club de degustare.

#3. Loft Loft se află în centrul vechi al Chișinăului poate fi caracterizat ca un apartament european modern.

#4. La Taifas Restaurantul “La Taifas” – este un colțișor al bunătății moldovenești. Restaurantul cucerește prin ambianța sa plăcută: interiorul este decorat în stilul unei case țărănești care așteaptă mereu oaspeți. Bucătăria restaurantului oferă o gamă largă de bucate tradiționale – sarmale din foi de viță-de-vie, friptură în oale, cârnăței, mici și, desigur – mămăliguță cu friptură din carne de oi. Colecția de vinuri include o listă din cele mai rafinate, produse de vinificatori moldoveni timp de 30 de ani.

#5. Grill House Însă denumirea spune totul despre acest restaurant, în care se pot găsi cele mai diverse feluri de carne.

#6. Pegas Este un restaurant cu bucătărie europeană. Și este unul din puținele restaurante care lucrează 24/24 ore

#7. Tucano Coffee TUCANO COFFEE – o casă a cafelei, un loc în care mixul de arome se combină cu un mix de stări. Localurile au un design etno expresiv, inspirat din cultura aborigenă a Americii Latine.

#8. Beef. Meat and Wine Beef. Meat and Wine – un local clasic unde se poate servi friptură și unde un fan adevărat al preparatelor din carne și vinuri de calitate vor găsi o combinație perfectă de gust și varietate de nuanțe de băuturi nobile.

#9. Cafe Café Restaurant situat în centrul Chișinău într-o clădire ce datează din secolul al XIX-lea. În restaurant predomină o atmosferă aristocratică: candelabru de cristal negru, oglindă în ramă de lux, mobilier de epocă, interior reprezintă o simbioză dintre clasic și contemporan.

#10. Creme de la Crème “Crème de la Crème” – un local francez care combină în mod unic două formate: produse de panificație tipic francez și confortabilă Provence. Bucătăria este îndrumată de cei mai profesionali cofetari francezi.[36]

Din cele relatate de mai sus putem sa facem concluzia că cele mai populare localuri din Chișinău sunt acelea care auo anumită tematică, un punct forte care îi atrage pe clienți, fie că este cafea, brioșe sau vin.

Top 5 dintre cele mai spectaculoase restaurante din Europa conform site-ul de comparații GoEuro.co.uk

#1. Cină în cer, în mai multe orașe europene Dezvoltatorii din spatele conceptului “cină în cer” au renunțat la ideea tradițională de restaurant cu ziduri sau geamuri și s-au gândit să ofere clienților o experiență unică: posibilitatea de a lua masa la înălțime. Modelul de restaurant cu care au venit antreprenorii poate servi 22 de persoane în același timp, la o “masă” ridicată de o macara la 30 de metri înălțime. (figura 1.2.)

#2. Solo Per Due, Vacone, Italia Restaurantul italian încearcă să ofere clienților o experiență cât mai personală. Solo per due (Doar pentru doi) are o singură masă, tot personalul restaurantului concentrându-se pe cei doi clienți din local.( figura 1.3.)

#3. Electrolux Cube, situat în mai multe locații din Europa Unele restaurante țin la tradiția lor și își păstrează locația pe toată durata funcționării, însă dezvoltatorii Electrolux Cube au gândit o structură mobilă, din sticlă transparentă, care se mută la fiecare patru luni în inima principalelor orașe europene.( figura 1.4.)

#4. Marsden Grotto, South Shields, Marea Britanie Restaurantul este situat într-o peșteră care ar fi fost folosită de pirați și hoți drept refugiu în secolul XVIII-lea . Pentru multă vreme, peștera a fost considerată “bântuită” de localnici.( figura 1.5.)

#5. H.R. Giger Museum Bar, Gruyères, Elveția Hans Rudolf Giger, un pictor suprarealist elvețian, s-a inspirat din filmele SF și a construit un restaurant cu un model care pare din altă lume. Inițial, Giger construise decorul pentru o adaptare cinematografică a celebrei cărți Dune a lui Frank Hebert, însă filmul a fost turnat în alt loc, iar “platoul” a fost transformat în restaurant.( figura 1.6.)[37]

Din cele de mai sus rezultă că în top-ul realizat demai sus au fost plasate acelea edificii care sunt totalmente neobișnuite, ceva inovativ in designul de restaurante.

1.4. Concluzii

Desinerul de interior este persoana calificată prin studii și experiența care realizează designul și implementează proiectele de interior, precum și mobilierul necesar. Designerul de interior este cel care identifică și rezolvă creativ problemele legate de funcțiunile și calitatea mediului interior. Oferă servicii complete de consultanță privind analiza designului dorit, planificarea spațiului, estetica interiorului, supervizarea implementarii proiectului la fața locului, în toate acestea utilizand cunoștintele despre construcții și dinamica lor, sisteme de construire, echipamente, materiale, mobilier, decorațiuni.De acea este nevoie de documentare, de cunoașterea noilor tendințe și a rezolvărilor interesante de interior.

ANALIZA CERINTELOR FUNCTIONALE ȘI DE PROIECTARE A RESTAURANTELOR

. Clasificarea restaurantelor

Restaurantul este unitatea care îmbină activitatea de producție culinară cu cea de desfacere (servire), oferind clienților o gamă variată de preparate culinare, produse de cofetărie – patiserie, băuturi, precum și produse pentru fumători. O definiție a restaurantului poate fi: „ local public unde se servește masa, la meniu fix sau ă la carte, la preturi afișate și la ore fixe" .

Există foarte multe tipuri de restaurante, care oferă consumatorilor diferite preparate, adesea foarte specializate, după rețete din bucătăriile diferitelor culturi. Unele restaurantele sunt integrate în servicii mai complexe, ca hoteluri, aeroporturi, universități.

Restaurant clasic – unitate de alimentație publică cu un larg sortiment de preparate culinare (gustări calde și reci, preparate lichide calde, mâncări, produse de cofetărie, patiserie, înghețată, fructe, băuturi nealcoolice și alcoolice, produse din tutun), iar pentru crearea unei atmosfere distractive poate avea și o formație muzicală. Prestează servicii suplimentare de organizare a banchetelor, recepțiilor etc. [4]

Restaurantele cu specific sunt acele unități gastronomice de profil, care pun la dispoziția clienților, preparate culinare și băuturi alcoolice, în condițiile unor amenajări (dotări) sau specific zonal (obiceiuri, tradiții). În această categorie pot fi incluse locațiile cu specific regional (ardelenesc, bănățean, dobrogean, moldovenesc), precum și unități tradiționale:

Cramă – unitate cu specific național și local, amplasată de obicei în zone viticole sau la subsolul unor clădiri vechi, având mobilier de lemn și încăperi (pivnițe) pentru păstrarea vinului în butoaie și încăperi speciale (vinoteci) pentru depozitarea vinurile vechi, îmbuteliate. Restaurantele de acest tip, oferă clienților pe lângă băuturile și preparatele specifice (fripturi: la proțap, la frigare, la grătar; dulciuri: plăcinte: cu mere, cu vișine, cu brânză dulce; papanași; clătite), degustări de vinuri și programe folclorice.

Colibă – locație turistică cu specific tradițional țărănesc (ciobănesc), cu o gamă diversificată de preparate culinare: gustări tradiționale țărănești (cârnați afumați, lebăr, tobă, pastrama, jumări, brânzeturi, ceapă roșie); supe, ciorbe; antreuri (mămăligă cu brânză, tocăniță, ciulamă, bulz), preparate de bază (diferite fripturi la grătar, la tigaie, la proțap, la ceaun, tochituri) însoțite de garnituri (cartofi țărănești, piureuri, legume asortate) și salate, precum și dulciuri (diferite plăcinte cu: dovleac, morcov, brânză dulce, mere). Ca băutură, aceste tipuri de restaurante oferă o gamă variată de tării (rachiu, țuică, pălincă, vișinată, afinată) și vinuri vărsate (la carafă), din producția autohtonă.

Han – unitate turistică amplasată la intersecția unor mari drumuri, care pe lângă preparate culinare și băuturi, oferă turiștilor și posibilități de cazare[28].

Restaurantele specializate reprezintă categoria unităților turistice ce oferă consumatorilor un sortiment de preparate culinare și băuturi, adecvat fiecărui profil în parte:

Restaurant vânătoresc – preparate culinare din vânat (iepure, căprioară, cerb, urs, mistreț, potârniche, rață sălbatică) și dulciuri ce conțin diferite fructe de pădure

Restaurant pescăresc – preparate din pește (morun, nisetru, păstrugă, cegă, crap, păstrăv), fructe de mare, icre

Restaurant „Zahana” – specializat în servirea ciorbei de burtă și a minuturilor

Fiecare restaurant are tematica sa, aceasta fiindui și numele. Estevorba de aceea că un restaurant tematic chinezesc nu va purta numele unei taverne grecești.

2.2.Organizarea interioară a restaurantului

Planul de organizare interioară a restaurantului se diferențiază în funcție de profilul și capacitatea unităților, gradul de confort asigurat, prețurile practicate.

Organizarea interioară modernă și eficientă a unităților de alimentație publică are în vedere comasarea pe cât posibil a funcțiilor în spații unice în scopul reducerii compartimentărilor, a suprafețelor și volumelor construite, respectarea unor prescripții de ordin general referitoare la structura pe destinații, dimensionarea spațiilor comerciale, organizarea circuitelor (fluxurilor) de circulație, formelor și sistemelor de servire, dotarea cu mobilier și utilaje, etalarea gamei de preparate culinare și a băuturilor.

Structurarea pe destinații a suprafeței comerciale:

a) Spații pentru consumatori: – spații pentru primirea consumatorilor (vestibul, hol, garderobă); – spații pentru servire (sala de consumație, terase); – grupuri sanitare pentru consumatori.

b) Spații pentru producție: – spațiul pentru prelucrarea primară a materiilor prime (curățare, spălare, tranșare etc.); – spațiul pentru prepararea la cald (bucătăria caldă); – spațiul pentru pregătirea preparatelor ce se servesc reci (bucătăria rece); – spațiul pentru prepararea produselor pentru cofetărie și patiserie.

c) Spații pentru secții de distribuție: – bar; – bufet.

d) Spații de depozitare: – spații pentru primirea și recepția mărfurilor; – spațiul pentru păstrarea articolelor de băcănie (făină, zahăr, paste făinoase etc.); – spațiul pentru păstrarea alimentelor perisabile (carne, pește, produse lactate proaspete etc), dotate cu utilaje frigorifice; – spațiul pentru păstrarea legumelor și fructelor proaspete și conservate; – spațiul pentru păstrarea băuturilor; – spațiul pentru depozitarea ambalajelor; – spațiul pentru păstrarea obiectelor de inventar de rezervă și a hainelor de protecție; – spațiul pentru păstrarea utilajelor și a mobilierului de rezervă; – alte spații de păstrare (depozitare), ca de exemplu: pentru combustibil, pentru deșeuri alimentare etc.

e) Spații pentru acces: oficiul de legătură între sala de consumație și bufet, bar, spălător de veselă, bucătărie.

f) Spații pentru personalul unității: – biroul șefului de unitate; – vestiare; – grup sanitar (WC-uri, dușuri, lavoare).

g) Spații tehnice: – tabloul electric general; – centrală pentru producerea aburului tehnologic; – camera hidroforului și a pompelor; – camera agregatelor frigorifice; – turnul pentru lift; – instalația de aer condiționat s.a..

h) Spații auxiliare: – spălătorie; – garaje și atelier pentru autovehiculele unității; – ateliere pentru întreținerea și repararea utilajelor, instalațiilor, mobilierului, obiectelor de inventar și ambalajelor.

Amplasarea acestor spații în cadrul suprafeței comerciale trebuie să urmărească satisfacerea într-o măsură cât mai mare a necesităților tehnologice și funcționale, caracteristice fiecărui tip de unitate.

Organizarea spațiilor se va realiza ținând seama de: – necesitatea utilizării integrale a suprafeței comerciale; – păstrarea diferențiată a materiilor prime, a semipreparatelor, a unor produse finite, după natura și caracteristicile de conservare ale fiecăruia, asigurându-se temperaturile corespunzătoare de păstrare, ca și respectarea condițiilor igienico-sanitare în vigoare; – prelucrarea materiilor prime în spații separate, ținând seama de vecinătățile admise, dotarea cu instalațiile necesare prelucrărilor respective (carne, pasăre, pește, legume și fructe, ouă,etc); – realizarea producției de preparate culinare în secții distincte (bucătărie caldă, bucătărie rece, produse de cofetărie și patiserie) cu respectarea următoarelor principii: a. vecinătatea activităților care au o relație comună, vizând realizarea de drumuri scurte; b. neinterferarea circuitelor; cogestiune unică și posibilitatea de cuprindere în aria vizuală a bucătarului șef a întregii activități ce se desfășoară în bucătărie; diversificarea mărfurilor și a personalului; – organizarea în spații separate a preparării produselor de cofetărie și patiserie, asigurând-se prepararea, coacerea și finisarea produselor, păstrarea corespunzătoare a acestora, dotarea separată cu utilaje și mobilier a laboratorului; – asigurarea de fronturi către oficiu, pentru bucătăria caldă, bufetul rece, barul de băuturi și spălătorul de veselă; în cazul unităților cu autoservire, aprovizionarea liniilor de autoservire se face direct din bucătărie, lipsind oficiul; – spațiile pentru spălarea veselei și a vaselor pot fi organizate separat sau înglobate în secțiile pe care le servesc; – dotarea fiecărui spațiu afectat procesului de preparare a produselor culinare – cu instalații de spălare cu apă caldă și rece; – colectarea deșeurilor rezultate din prelucrarea materiilor prime, în pubele amplasate într-un spațiu cu acces din exterior și cu ventilație directă; – accesul către grupurile sanitare în folosința consumatorilor, cât și către cele ale personalului unității, nu este admis direct din sala de consumație și respectiv din spațiile de lucru; grupurile sanitare pentru consumatori se vor amplasa în apropierea spațiilor de primire a publicului și retrase față de fluxul principal de circulație a acestuia; – dimensionarea garderobei (1 m tejghea la 75 locuri la mese) în funcție de profilul, categoria și mărimea unității, aceasta fiind obligatorie numai în cazul unităților cu peste 80 de locuri la mese; garderoba se amplasează în afara fluxului principal de intrare și ieșire din local [31].

2.3. Amenajarea ergonomica a încăperilor restaurantelor

Ergonomia derivă din două cuvinte grecești: ergon- în sensul de muncă, și nomoi- adică legile naturale, pentru a crea un cuvânt care înseamnă știința de muncă și relația unei persoane la care lucrează. Ergonomie – disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de muncă în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. [29].

Ergonomia e o ramură a științei ce studiază specificul și posibilitatea funcționării omului în sistem om-obiect-mediu. Ea este știința despre sisteme, ce cuprinde în șine așa noțiuni ca-antropometria, biomecanica, igiena muncii, fiziologia muncii, estetica tehnică, psihologia muncii, psihologia inginerică.

Domeniul de întrebuințare a ergonomiei e destul de vast, ea cuprinde organizarea locurilor de muncă, atât celor industriale, cât și celor sociale, cuprinde de asemenea și designul industrial.

Ergonomia este o disciplină științifico-aplicată care se ocupă de studierea și crearea unor sisteme efective dirijate de om, ea studiază mișcarea omului în procesul activități industriale, consumată de energie, productivitate și intensitatea unor munci concrete [29 ].

Ergonomia în interior este proiectată pentru a crea confortul de care este necesar în orice clădire. Aceasta include crearea unui mediu favorabil, care influențează pozitiv asupra omului. În domeniul ergonomiei se urmărește nu numai pentru a facilita munca omului, dar și pentru a elimina oboseala, necesitatea de a crea un mediu confortabil la locul de muncă și de viață, pentru a crea confort în domeniul drepturilor de societate.

Designul de interior a fost inițial o ramură a arhitecturii, dar care acum se desprinde tot mai mult de domeniul din care face parte, căpătând statutul de disciplină de sine stătătoare ce presupune îmbunătățirea condițiilor de viață, prin crearea unui ambient ce îmbină atât principii estetice, cât și de ergonomie și antropologie, ce cresc funcționalitatea și calitatea spațiilor interioare.

Un element foarte important în cadrul unui proiect de design interior, este designul de produs. Aici se referă în special la designul de mobilier. Pentru a personaliza optim un interior, de cele mai multe ori este necesar să se creeze un mobilier adaptat la destinația specifică a acestuia. Designul mobilierului va juca astfel un rol foarte important, permițând individualizarea și optimizarea spațiului, atât din punct de vedere estetic, cât și practic.

Mobila nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra funcționării organismului uman. Dimensiunea acesteia trebuie să se potrivească corpului uman, pentru a oferi cea mai puțină oboseală la locul de muncă și de odihnă, Forma mobilierului trebuie să corespundă cu corpul uman, din punctul anatomic de vedere: pentru a asigura o poziționare corectă a coloanei vertebrale și a mușchilor, să fie un suport pentru spate.

Mobilierul ar trebui, să fie ușor de curățat de praf și murdărie, având cât mai puține piese. Piesele de mobilier cele mai importante în acest proiect sunt canapelele, fotoliile, scaunele și desigur mesele.

Mobilierul nu ar trebui să afecteze negativ funcționarea asupra organismului uman. Dimensiunile mobilierului trebuie să fie în concordanță cu dimensiunile corpului uman, astfel evitând supra oboseala în timpul lucrului și având parte de recreere și de un somn bun. Forma mobilierului pentru recreere trebuie să corespundă cu punctele anatomice ale corpului uman, asigurând poziționarea corectă a coloanei vertebrale și a mușchilor [28]

Considerat din punct de vedere al ergonomiei, interiorul îmbunătățește eficiența lucrului, asigură starea de sănătate a locuitorilor, crearea unei atmosfere de recuperare completă, este prevăzută pentru menținerea igienei personale și în cele din urmă, ajută la crearea unui climat psihologic favorabil în interior. Principalul scop al ergonomiei fiind cel de a asigura eficacitatea, siguranța și confortul proceselor active și pasive. Trebuie de realizat așa condiții, pentru a diminua oboseala omului și de a păstra sănătatea lui. Astăzi ergonomia se referă atât la caracteristicile mobilierului cât și a încăperii.

Caracteristicele ergonomiei se referă la unghiurile drepte, mobilierul cu forme sigure, simple, cu durabilitate, și ușor de manevrat cu ea. Este foarte importantă amenajarea mobilierului în interior.

Cerințele de igienă sunt deosebite de importante pentru mobilierul proiectat special pentru depozitarea de haine și încălțăminte, pentru lenjerie de pat, igienă, precum și pentru somn și odihnă. Un rol important este alegerea corectă a obiectelor sanitare. Ar trebui să fie ușor de utilizat, să îndeplinească normele de siguranță care să fie rezistente la uzură. Zona sanitară trebuie nu numai să arate bine decorativ dar și să fie comodă, să fie bine combinate funcționalitatea cu frumosul.

Dulapurile trebuie să fie organizate în așa fel încât să se poată aranja atât hainele cât și încălțămintea, dulapul trebuie să fie împărțit, partea de sus fiind destinat hainelor pe cuier, mai jos trebuie sa fie împărțit spațiul în câteva camere pentru haine, încălțăminte și valize.

În dependență de specificul încăperii, funcționalitatea ei, se va organiza interiorul cu mobilă în funcție de cerințele ergonomiei [31].

Ergonomia este calitate. Calitatea este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice și sociale, însă care prezintă caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domenii sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite.

Pentru o amenajare mai ergonomică este necesar sa cunoaștem anumite normative .În figura 2.1 este reprezentat spațiul necesar ocupat de o persoană la masa de cină. Parametrii meselor variază în funcție de locuri. În figura 2.2 sunt reprezentați parametrii meselor utilizate anume în restaurant. În figura 2.3 este explicat interpunerea obiectelor de mobilier și distanțele care trebuie să fie respectate

Configurarea meselor și dimensiunile acestora (figura 2.4)[ 29]

figura 2.1

figura 2.2

figura 2.3

figura 2.4

2.4 Echipamentul necesar în restaurant

Echipamentul pentru restaurant prezintă: mobilierul în sala de restaurant, bucătărie și în spațiile auxiliare, aparatele electrice etc. Acestea trebuie să corespundă următoarelor exigențe să fie funcționale și maxim silențioase.

Restaurantele sunt dotate cu mobilier comercial, utilaje sau alte obiecte de inventar în funcție de profil, categorie, volumul desfacerilor, structura și caracteristicile operațiilor pe care le desfășoară.

Aceste echipamente sunt destinate în principal producției și desfacerii – consumului preparatelor.

Aspecte generale în legătură cu particularitățile constructive și funcționale ale mobilierului:

A) Mobilierul din sala de consumație și de pe terase: – să se armonizeze cu elementele constructive și decorative ale sălii de servire; – să asigure folosirea cât mai rațională a suprafeței ce se mobilează; – prin dimensiuni și dispunere să permită o circulație lesnicioasă atât a consumatorilor cât și a personalului de serviciu; – să fie adaptat sistemului de vânzare practicat în unitatea respectivă, caracterul unității și frecvenței consumatorilor; – să fie confecționat din materiale rezistente care să-i asigure o durabilitate îndelungată; – să fie ușor de întreținut și igienic, – să fie ușor de exploatat; – să corespundă concepției moderne despre confort.

Mobilierul sălilor de consumație și al teraselor este alcătuit din mese, scaune, canapele, taburete, scaune de bar, mese de serviciu (console), cuiere, umbrele (pentru terase). Mesele pentru servit se diferențiază în ceea ce privește forma, dimensiunile și aranjarea lor în sala de servire, în raport de profilul unității. Materialul din care se confecționează poate fi lemn, metal sau combinație lemn-metal-material plastic. Forma poate fi pătrată, dreptunghiulară, rotundă sau ovală. [34]

Amplasarea meselor se face în funcție de mărimea, forma și poziția sălii de servire, urmărindu-se o aliniere perfectă și o combinație estetică și funcțională. Între mese se creează culoare principale, de 1,50-2,00 m pentru fluxul consumatorilor și al lucrătorilor din procesul servirii și culori secundare, de 0,90-1,20 m destinate trecerii consumatorilor și lucrătorilor printre mese. Se va evita apropierea de ușile de acces în sală și la grupurile sanitare.

Scaunele, canapelele, taburetele, fotoliile se aleg în funcție de tipul și categoria unității. Scheletul trebuie să fie din același material precum cel de la structura meselor, iar la tapițerie, în general, se folosesc țesături din fibre textile sau materiale sintetice.

Mesele de serviciu (console) destinate păstrării inventarului de servire pot fi sub formă de dulapuri închise prevăzute cu rafturi și casete pentru tacâmuri, sub formă de vitrine. Numărul consolelor este condiționat de numărul meselor de servire și de categoria unității. În general pentru o servire rapidă se prevede la 20-25 mese o masă consolă, plus o consolă mai mare pentru întreg salonul și încă una la dispoziția șefului de unitate [35].

Amplasarea consolelor se face la îndemâna ospătarilor, pe lângă stâlpii de rezistență ai salii sau pe marginea pereților, astfel încât să nu incomodeze consumatorii la mesele de servire.

B) Dotarea cu utilaje se realizează ținând seama de: – tipul de unitate; – numărul de locuri la mese; – sortimentul și volumul de preparate ce urmează să desfacă unitatea; – asigurarea nevoilor de producție și desfacere ale unității; – necesitatea de a se amortiza într-un termen cât mai scurt; – realizarea unor consumuri scăzute de energie, combustibil, apă etc; – obținerea unor produse de calitate superioară; – ușurință în manipulare, demontare și montare zilnică pentru întreținere; – silențiozitate; – întreținere ușoară, revizii și reparații necostisitoare; – durata mare de serviciu.

Felul, caracteristicile și numărul utilajelor se determină în funcție de tipul, caracterul, mărimea și amplasamentul unității, preparatele și băuturile ce se desfac, orarul de funcționare etc.

Lista utilajelor necesare se întocmește numai după stabilirea amănunțită a întregii tehnologii a fabricării produselor și cunoașterea exactă a caracteristicilor și performanțelor utilajelor.

Cele două mari grupe de utilaje necesare în alimentația publică (de producție și de servire) se pot diviza astfel: 1) Utilaje de producție pentru prelucrarea materiilor prime: – mașina de curățat cartofi; – mașina de tocat carne; – malaxor pentru cocă și carne; – fierăstrău electric pentru tăiat oase; – cuter; – laminor pentru cocă; – mașina de fabricat fondant; – mașina menajeră universală de bucătărie (robot).

2) Utilaje tehnice (de pregătire la cald): – mașina de gătit; – friteuza; – tigaie basculantă; – marmita; – cazanele basculante; – cotlon pentru cazan; – cuptor; – grătar; – rotișor.

3) Utilaje frigorifice: – vitrina frigorifică (adaptată tipului de unitate); – bar de bere; – bar de răcit sticle; – dulap frigorific pentru carne; – cameră frigurică demontabilă; – mașina de fabricat și distribuit înghețată moale; – conservatoare de înghețată.

4) Mobilier tehnologic: – mese de lucru (de diferite tipuri); – spălătoare (pentru alimente, vase, veselă); – dulapuri (calde și neutre); – cuier pentru carne; – butuc de tranșat carne; – etajeră.

5) Mijloace manuale de transport: – mijloace de transport în interiorul unității (liza, cărucior cu patru roți, cărucior pentru transportul preparatelor în unitate, cărucior pentru debarasat, cărucior pentru servit, cărucior pentru flambat etc); – utilaje pentru comerțul mobil (cărucior pentru vânzarea diferitelor preparate de bucătărie și cofetărie, cărucior pentru desfacerea înghețatei, cărucior cu auto săturătoare pentru debitarea siropului); – utilaje pentru transportul preparatelor de la locul de producție la unitatea de desfacere (capsuri pentru prăjituri, tăvi pentru transportul cărnii, containere izoterme, cutii pentru mititei, casolete izoterme).

6) Utilaje auxiliare: – mașina de tăiat mezeluri; – mașina de tăiat pâine; – mașina de porționat unt; – cântare; – mașina de spălat veselă; – mașina de spălat pahare; – boiler (la unitățile fără apă caldă din instalații centrale sau pentru rezervă); – dezintegrator de deșeuri.

7) Utilaje de desfacere: – linii de autoservire; – utilaje de desfacere rapidă tip carusel; – linie de desfacere tip snack-bar;- linie de bar; – vitrină frigorifică.

În desfășurarea procesului de producție un rol însemnat îl au ustensilele, dispozitivele, vasele de gătit care trebuie să facă parte din dotarea bucătăriilor și a laboratoarelor de producție, respectându-se numărul și structura impuse de operațiunile ce urmează a fi executate, potrivit tipului și categoriei unității.

Obiectele de inventar (vesela, articole de sticlă, tacâmuri etc.) necesare în sălile de consumație contribuie la asigurarea unei bune desfășurări a procesului de servire. Alegerea lor se va face în funcție de tipul, categoria de preț a unității și forma de servire.

2.5. Concluzii

Un restaurant este un stabiliment, local public unde se pot consuma pe loc mâncăruri și băuturi, contra cost. De obicei mâncărurile sunt preparate în bucătăria proprie, de către o echipă specializată (bucătar, ajutor de bucătar), în coordonarea și supravegherea unui șef-bucătar.Dotările unui restaurant trebuie să fie următoarele: Salonul de primire este holul intrării în salonul restaurant, care trebuie să aibă spațiu pentru așteptare, garderobă și grup sanitar.

Saloanele restaurant trebuie să fie bine aerisite, intimizate (decorururi, separeuri, jardiniere), să aibă mobilier adaptat specificului locației și trebuie organizat după tipul evenimentelor (saloane pentru mic dejun, banchete, conferințe, seminarii, recepții).

Spațiile de producție: – bucătăria este spațiul de pregătire și distribuție a preparatelor culinare cu dotările specifice: plite, cuptoare, sobe, refrigeratoare, congelatoare; – barul este spațiul de depozitare și distribuție a băuturilor alcoolice și nealcoolice, dotat cu frigidere, camere frigorifice, mașină pentru cuburi de gheață; – oficiul – spațiul ce face legătura între salonul restaurant și spațiile de producție.

EXAMINAREA SI PREZENTAREA PROIECTULUI DE DESIGN AL RESTAURANTULUI

3.1 Conceptul, analiza, argumentarea și influența Eco-Designului

ECO-designul este o metodă de proiectare unde se atrage atenție specială la impactul produsului asupra mediului înconjurător. La momentul de față se caută noi soluții de construcții , care sa fie cit mai ecologice și să conducă la o reducere a consumului de material și energie.

Materialele ecologice la rândul său au următoarele categorii: materiale naturale, cele obținute din compuși pe care îi găsim în natură (vegetali, lână de oaie, minerale, etc.); materiale ecologice, cele care au impact scăzut asupra mediului, în procesul de producție, utilizare sau reciclare (a căror prelucrare necesita un consum redus de energie și sunt biodegradabile); materiale sănătoase, cele care nu dăunează sănătății individului (putând fi naturale sau sintetice, ecologice sau nu). [24]

Sisteme de construcție și materiale ecologice folosite

• Pereți din baloți de paie – aceștia pot fi și prefabricați, un avantaj al acestei tehnici este faptul că pereții pot fi construiți în prealabil în interiorul unei hale

• Fundații alternative care exclud sau reduc substanțial cantitatea de ciment folosită: din cauciucuri umplute cu pietriș, din saci umpluți cu pământ sau din piatră și cărămidă legate cu mortar de var

• Acoperișuri vii, din șindrilă sau stuf

• Materiale termoizolante naturale: fibră de lemn, celuloză, lână, fibră de cânepă, fibră bazaltică, stuf, paie

• Pereți interiori din chirpici

• Tencuieli naturale din pământ și var

• Tadelakt – tencuială marocană tradițională folosită pentru baie și bucătărie

• Materiale reciclate și recuperate în urma unor demolări

• Sobe de tipul rocket stove și cuptoare de pământ tradiționale

Eco-designul nu este doar un simplu trend în arhitectură și designul contemporan , dar și o necesitate potrivit bbc.co.uk. Orașele sunt responsabile pentru 40 la sută din cantitatea totală a emisiilor de carbon, iar clădirile sunt concepute pentru medii uscate, motiv pentru care se deteriorează în prezența apei.

În acest context, designerii și arhitecții iau în calcul variante mai ecologice de design urban, mai ales în ceea ce privește felul în care sunt. Arhitectul Neil Spiller atrage atenția asupra nevoii de gândire vizionară pentru a crea tipuri de design durabile și cu efecte minime asupra mediului pe termen lung și pentru a aduce îmbunătățiri proceselor industriale actuale. folosite resursele. Astfel, materialele noi sunt în mare parte fluide și pot corespunde standardelor urbane aflate în schimbare.

De exemplu, în Paris, o firmă proprietară de clădiri de locuințe folosește căldura din metrourile capitalei pentru a încălzi imobilele. În viziunea designerilor, pentru o arhitectură ecologică în următorii 40 de ani orașele vor pune sub semnul întrebării permanența materialelor de construcții. Schimbări în felul în care locuitorii interacționează cu orașele vor fi de asemenea vizibile, datorită realității augmentate – prin smartphone-uri și ochelarii Google.

Arhitectul Neil Spiller este și fondatorul grupului AVATAR (Advanced Virtual and Technological Architectural Research), care explorează modalitățile în care tehnologiile, aflate într-un continuu proces de schimbare, vor afecta arhitectura. "Aceste posibilități promițătoare ar putea duce la noi materiale de construcții, în special prin folosirea de biotehnologii emergente, și ar putea încuraja diversitatea în tipurile de arhitectură pe care le producem", explică Spiller.

Grupul, fondat în 2004, explorează domenii precum biologia sintetică, teoria digitală suprarealistă, filmul și animația, designul interactiv și realitatea mixtă și augmentată pentru a aduce noutăți în designul arhitectural, urban și peisagistic.

Un exemplu de inovație, povestește arhitectul Spiller, este constituit de protocelule, proprietăți chimice care mimează procesele naturale, pe care echipa profesorului Lee Cronin de la Universitatea din Glasgow, le folosește pentru a le dezvolta în vopsea.

În Anglia, profesorul Simon Park de la Universitatea din Surrey integrează tehnologia bacteriană la construirea de fațade și folosește imprimante 3D pentru a amesteca proprietăți chimice ca un tip de fabricare de materiale lichide.

Arhitectura este reimaginată în toată lumea: Podul Paik Nam June Media din Seul este un proiect îndrăzneț prezentat sub o formă impresionantă, fiind nu doar un mod de a trece bariere naturale, ci și o structură revoluționară în care se poate trăi și munci. Construcția va include un parc, un mall, spații de întâlnire și un muzeu, iar panourile solare din vârful structurii vor genera energie.

Specialiștii explorează și posibilitatea de a transforma o categorie de substanțe în alta pe site-ul de construcție, cum ar fi schimbarea nisipului în sticlă.

Folosind noi modele de design, tehnologii și materiale, adaugă arhitectul Neil Spiller, va apărea posibilitatea de a depăși limitele proceselor industriale de producție și a evolua într-o "forță motorie a dezvoltării umane", ținând cont de faptul că "nimic nu este imposibil".[5]

Pentru că nu doar interiorul , dar și clădirea a fost influențată de Eco-design, s-a hotărât ca pe acoperișul clădirii să fie montate panouri solare. Panourile solare sunt nișten dispozitiven folosite pentru generarea de energie. Energie care nu necesită materii prime, nu este poluantă și în plus, este gratuită și regenerabilă este energia solară. La baza acestui proces sta celula fotovoltaică. Pe scurt, în contact cu razele soarelui, aceasta produce energie electrică. Avantejele acestor sisteme sunt evidente: energie regenerabilă și gratuită care poate fi ulitilazată de electrocasnice sau alte dispozitive care consumă energie electrică. Însă prețurile acestora sunt destul de mari. Este drept, în prezent costul producerii unui Watt prin intermediul panourilor solare este de 6-7 ori mai mare deci costul producerii sale în termocentrale, dar investiția se amortizează în timp. În plus, ele sunt ecologice ,ceea ce este foarte important în acest proiect.

3.2 Soluționarea cromatică – interioară a restaurantului

Pentru o atmosferă elegantă și plină de mister autorul și-a propus să realizeze proiectul în culori sumbre și întunecate. Culorile de bază fiind negrul și de maro. Din punct de vedere psihologic al culorilor, culoarea neagră este prezentată ca o culoare elegantă și sofisticată. Nuanțele de maro se găsesc foarte des în natură. Aproape în fiecare plantă pe care o găsim se regăsește și culoarea maro. În multe locuri, maro este culoarea pământului. Deci, maroul ne poate da un sentiment de siguranța și stabilitate. În amenajările interioare, maroul adaugă profunzime și căldură. [32]

Așa cum interiorul restaurantului are elemente africane au fost folosite culorile pământului, acestea fiind culori neutre adaugă în interior o notă de ospitalitate.

O altă culoare folosită în interior este verdele. Kandinsky afirma că „verdele este culoarea cea mai caldă existentă. [32 ]Dar este o culoare bivalentă: exprimă liniștea dar și gelozia; este o culoare secundară datorită unirii a două culori primare: galben și albastru. Situată întotdeauna între doi poli: energie – calm, pozitivitate – pragmatism, renaștere – decădere, este o culoare neutră, perfectă în orice situație. Simbolizează renașterea, speranța, tinerețea, seninătatea și stabilitatea.

3.3 Mobilierul utilizat în designul restaurantului

În restaurant mobila de asemenea este una ecologică și corespunzătoare stilisticii alese. De aceea autorul a hotărât să folosească următorul mobilier(piesele de mobilier vor fi descrise succint și va fi indicat prețul per bucată):

Fotoliu African Queen Arm Chair de la KARE design(figura 3.1).Fotoliu este executat din așa material ca: piciorușele sunt executate din lemn de fag, căptușeala este din piele artificială PVC, iar tapițeriile sunt din spumă poliuritanică . Mărimile: 0,86 x 0,76 x 0,76 Greutatea:19 kg Prețul:570 dolari americani [1]

Canapele LoveSeat de la palm Rattan. Materialele utilizate pentru execuția canapelelor este ratanul. Căptușeala este din fibra de bumbac.Prețul: 430 dolari americani [25]

Scaun Philippe Starck passion chair (figura 3.2) .Materiale picioare din oțel cromat ,înveliș din nylon lucios ,căptușeală din piele. Dimensiuni: 570x570x450/800h Preț:1.199 dolari americani[30]

Masă pentru două persoane. Executată din lemn cu furnir de abanos.: Prețul: 510 dolari americani

Masă pentru patru persoane. Materialele folosite: piciorușele din lemn de salcie ,blat din sticlă. Prețul:230 dolari americani Tejghea pentru bar Bamboo Land .Materiale bambus . Dimensiuni: Pretul:216 dolari americani

Masă pentru cafea Kare Coffee Table Spidernet.(figura 3.3) Materiale-aluminiu Dimensiuni: 0,33 x 0,88 x 0,88 m Greutate: 22,5 kg Prețul: 1.446 dolari americani [19]

Sofa Herman Miller® Goetz Sofa (figura 3.4) .Materiale lemn (furnir de abanos)si piele naturală, piciorușele de inox.Dimensiuni: 213cm x 78.75cm x 81.25cm cu locul pentru ședere de 44.45cm Prețul: 7.203 dolari americani [11]

Garderobă :Materiale bambus

Masă rabatabilă :Materiale-aluminiu.

Scaun fără picioare: Materiale-piele artificială

Masă pentru 6 persoane Vladimir Kagan Furniture. Materiale –lemn Dimensiuni: Preț: 4.500 dolari americani[39]

Scaun DC25 Chairs .Materiale picioruțe din inox, căptușeală piele artificială Preț: 150 dolari americani

Mobilă pentru depozitare în oficiu Herman Miller® Nelson Basic Cabinet. Materiale-lemn Dimensiuni:

Preț: 1.999 dolari americani [26]

Masă de birou Baguette Table Designed by Ronan and Erwan Bouroullec for Magis .Materiale lemn , piciorușe de aluminiu Dimensiuni: Preț: 1.979 dolari americani [3]

Scaun Herman Miller | Full Twist Guest Chair (figura 3.5).Materiale lemn , căptușeală din piele. Dimensiuni: Preț: 1.169 dolari americani [12]

Consolă Colorful Wood KARE 77646 (figura 3.6). Materiale : corpus –lemn de brad masiv vopsit cu var spălat, ramele de cupru. Dimensiuni: 1,2 x 0,68 x 0,42 m Greutatea: 39 kg Preț:910 dolari americani [20]

Mobilierul din WC Chivete și mobilierul din blocuri sanitare sunt din colecția lui Alfredo Salvatori ,Vasco. Materialele piatră naturală, oțel și fier (figura 3.7)

Mobila prezentată de mai sus este mobilă de colecție ceeace explică prețul per bucată.

Costul total a mobilierului utilizat în amenajarea restaurantului este de 42.718 dolari americani.

3.4 Iluminatul natural și artificial al restaurantului

Este foarte bine cunoscut că lumina poate schimba interiorul,de aceia mai jos se va vorbi despre iluminatul natural și artificial.

În cazul iluminatului natural (tabel nr.1), sursa de lumină este radiația solară și a bolții cerești, radiație ce pătrunde în încăperile de lucru prin golurile practicate în elementele de construcție.

Lumina naturală se caracterizează prin variație permanentă în funcție de poziția soarelui și de gradul de acoperire cu nori al cerului. Ca atare, în proiectarea iluminatului natural nu se consideră o anumită valoare a iluminării, ci raportul dintre iluminarea interioară și iluminarea exterioară.

Așa cum din punct de vedere arhitectural clădirea are vitraje, interiorul pe timp de zi este foarte bine iluminat în zona A (anexa 3.8).În zona B așa cum nu sunt ferestre, lumina naturală pătrunde în interior din tavan , datorită atriumului.

Iluminatul artificial

Iluminatul artificial (tabel nr.1), se realizează, de regulă, cu surse de lumină alimentate din rețeaua de energie electrică de joasă tensiune.

Iluminatul artificial destinat completării iluminatului natural trebuie realizat astfel încât să asigure pe planul de lucru, împreună cu iluminatul natural, cel puțin iluminarea nominală prevăzută. Variația iluminării naturale în timpul zilei se compensează prin amplasarea și orientarea corespunzătoare a corpurilor de iluminat și prin sectorizarea alimentării cu energie a instalațiilor de iluminat sau a dispozitivelor de variație a iluminatului artificial.

La proiectarea și realizarea iluminatului se vor lua în considerare următoarele:

-destinația încăperii (spațiului);

-distribuția locurilor de muncă;

-categoriile de lucrări vizuale și nivelul de iluminare;

-calitatea ambianței luminoase (uniformitatea iluminării, distribuția luminatelor, existența fenomenului de orbire, culoarea luminii, redarea culorilor etc.);

-sistemul de iluminat;

-corpul de iluminat;

-posibilitatea întreținerii instalațiilor de iluminat și a suprafețelor vitrate.

Iluminatul se realizează prin următoarele sisteme:

-iluminat general uniform;

-iluminat general localizat;

-iluminat general uniform completat cu iluminat local.

Nivelul de iluminare, calitatea și alegerea adecvată acestuia pot influența într-o măsură importantă, eficiența activității lucrătorilor. Unele sisteme de iluminat trebuie adaptate la aspecte fiziologice ale ochiului (de exemplu lucrările de montaj, lucrări de mecanică etc.), iar altele trebuie să aibă în vedere și o importantă componentă de psihologie umană (de exemplu în sălile de curs, sau în sălile sportive etc.).

Există mai multe tipuri de iluminare, care se diferențiază în funcție de efectele pe care dorim să le obținem:

lumina pentru vedere – presupune o iluminare generală, obținută prin plafoniere, lampadare si aplice;

lumina pentru privire – trebuie să ofere o maximă intensitate luminoasă, în acest scop folosindu-se lămpi de masă și corpuri suspendate;

lumina pentru contemplare – facilitează observarea unui tablou, a unei mobile, a unui obiect prețios, care este evidențiat în centrul unei insule de lumină spre care converg fasciculele luminoase direcționate;

lumina care se contemplă – reprezintă un tip de iluminat cu rol exclusiv decorativ.

Un sistem de iluminat modern trebuie să îndeplinească în același timp următoarele cerințe: să fie funcțional, estetic și rentabil.

Tabel nr.1.

Terminologie

Pentru o ambianță plăcută este necesar ca iluminatul artificial sa fie unul potrivit .Sistemele de iluminat trebuie să fie instalate în zone anumite, acolo unde este nevoie de lumină. Iluminatul ca și concept fundamental are în vedere scoaterea în relief a anumitor elemente arhitecturale ori peisagistice, după lăsarea întunericului. De asemenea iluminarea artificială poate fi făcută prin mai multe metode: din tavan ,din perete , pe perimetrul tavanului, din pardosea sau pe perimetrul acesteia sau chiar încorporate în piesele de mobilier. Iluminatul arhitectural și cel decorativ sunt asociate cel mai des cu iluminatul de fațade ori clădiri. În realitate, domeniul este foarte vast : iluminarea se face la interior sau exterior, gama de culori, nuanțe și efecte variază de la o aplicație la alta.

Pentru că s-a hotărât ca proiectul să fie unul ecologic este necesar ca energia electrică sa fie economisită, de aceea în amenajarea interioară sunt pe larg folosite oglinzile, acestea având nu doar un scop decorativ, dar și econom. Aceasta se datorează efectului de oglindire, oglinzile reflectă lumina din corpurile de iluminat , adică dublează acestea.

Cu scopul de economisire a energiei au fost folosite și becurile econome: LED(din engleză light-emitting diode, însemnând diodă emițătoare de lumină). Acesta nu este doar singurul avantaj ale LED-urilor: – Sursă de lumină miniaturizată, care permite un maximum de flexibilitate în conceperea design-ului.

– Obținerea de culori (de la albul pur la culori intense și saturate), fără a se adăuga elemente exterioare, cum ar fi filtrele de culoare.

– Comandă electronică pentru a crea variații dinamice de culoare.

– Absența razelor infraroșii sau ultraviolete.

– Flux luminos direcționat.

– Aprindere instantanee și intensitate variabilă.

– Lipsa deteriorărilor datorate aprinderilor și stingerilor succesive.

– Utilizare la joasă tensiune, garanție a siguranței.

– Degajare redusă de căldură.

– Randament luminos în continuă îmbunătățire.

– Durată de viață mai îndelungată decât a oricărei alte surse de lumină.

– Rezistență ridicată la șocuri.[29]

Lămpile cu LED (sau spoturi cu LED) sunt corpurile de iluminat special adaptate pentru reducerea consumului și pentru plasarea în anumite locuri, acolo unde nu pot fi plasate corpurile de iluminat obișnuite.

În proiect se găsesc mai multe variații ale LED-urilor: tuburi și spoturi. Tuburile au fost folosite pe perimetrul încăperii, acestea având rol de iluminare și de décor. Decorul cu aceste tuburi s-a făcut datorită culorii luminii, care poate varia de la o culoare la alta. Unul dintre cele mai mari plusuri ale acestor tuburi este că sunt silențioase, dacă înainte se putea obține acest efect cu tehnologii destul de zgomotoase, astăzi totul este diferit. Tuburile Led dau un aspect inedit interiorul și este foarte econom din punct de vedere material.

Spoturile, s-au folosit pentru iluminatul tavanelor. Avantajul lor este în aceea ca sunt montate direct în tavan. În interiorul dat s-a hotărât să nu se folosească corpurile de iluminat care sunt suspendate, deoarece înălțimea tavanelor este destul de mică pentru un restaurant (h=3000).Acestea se armonizează cu restul decorului utilizat. Aici este vorba de simplitate :Simply and stylish.(simplu și stilat)

Pe lângă cele descrise de mai sus în proiect au fost utilizate și lămpile de podea. În zona A aceste având rol de iluminat și de separare. Lămpile sunt alese conform stilului predominant ,adică ECO.(anexa 3.9). Branches Floor Lamp din colecția West Elm, costul unui asemenea obiect de iluminat este de 349 de dolari americani[40]

3.5 Cercetarea materialelor de finisare. Cheltuielele de deviz

La amenajarea interiorului restaurantului s-au folosit materiale de finisare ecologice.

Pardoselele acestui restaurant au fost finisate din cîteva specii din lemn:

Wenge. S-a hotărît ca să se folosească această specie de lemn , deoarece este ideal pentru pardoseli masive, în special pentru obiectivele de folosință publică (hoteluri, bănci și restaurante), conferindu-le un caracter de exclusivitate. Având o densitate ridicată, Wenge are o mare rezistență la curațare și mai mult decât atât, pe o suprafață închisă la culoare nu se văd urmele unor eventuale murdării. Un alt atu al acestui lemn cu adevărat exotic îl reprezintă rezistența sa naturală ridicată. Un alt motiv pentru care s-a folosit această specie este proviniența sa. Timp de mii de ani acest lemn a fost folosit de locuitorii continentului african la confecționarea obiectelor ceremoniale sau a statuetelor cu zeități păgâne. Obiectele luau parte la ritualuri mistice, amplificând vrăjile șamanilor.

Acest lucru era posibil datorită desenului expresiv rezultat prin alternarea benzilor deschise la culoare cu cele închise care alcătuiesc modele ce stârnesc ușor imaginația.

De asemenea lemnul este interesant și prin culoarea sa intensă, maronie închisă, care face din Wenge un material prețios.

În unele zone a fost folosit lemnul de Palesandru. Palisandru este originar din Indonezia se mai numește și face parte din clasa standard/select. Palisandru are o duritate mare, stabilitate dimensională buăa este considerat un lemn rar, prețios. Paleta cromatică variază de la gri cenusiu la maro – violet inchis spre negru cu dungi violet, maron și portocalii pe logitudinea fibrei.[8]

În sala V.I.P. s-a folosit un parchet exclusiv.Exclusivitatea acestuia se datorează faptului că parchetul este din lemn de abanos. Este un lemn cu duramen negru, negru-brun, negru-cenușiu cu dungi de culori diferite, textură foarte fină, are fibră dreaptă. Lemnul în general este mai greu decât apa, de fapt, nu plutește.Este dens și tare ,durabil , se prelucrează bine dar numai după ce este aburit. Nu poate fi cultivat și poate fi utilizat doar după ce arborele a îmbătrânit și din aceste motive costul său este foarte ridicat.

Cel mai mult s-a folosit lemnul Zebrano. Cunoscut și sub numele de :lemn zebră, lemn zebră african, allen ele, zingana, amouk, okwen. Numele speciei provine din cauza că alburnul este în mod normal de culoare albicioasă , în timp ce duramenul este un galben-auriu pal sau maro, cu dungi înguste mai întunecate care variază de la maro la aproape negru. Acestea conferă lemnului un model dungat, de zebră. Fibrele sunt de obicei interconectate sau ondulate, cu o textură medie și un luciu ridicat. Zebrano este un lemn tare, dens, greu, cu proprietați de înaltă rezistență și rigiditate foarte mare. Această specie s-a folosit nu doar la finisarea pardoselelor ,dar și la finisarea pereților și tavanului (zona B, anexa 3.10)

O mare parte din pereți au fost finisați cu oglinzi.Acestea cu s-a menționat mai sus avînd un rol foarte deosebit pentru interior, reamintim : reflectarea luminii artificiale și a celei naturale pe timp de zi, lărgirea vizuală a interiorului. Deși cea mai simplă metodă de aplicare a oglinzilor pe un perete este lipirea cu un adeziv puternic, specialiștii nu o recomandă deoarece în cazul unui cutremur, pereții vor "lucra", iar oglinda se va sparge devenind un real pericol. Este indicată ancorarea acesteia de perete cu ajutorul unor cleme speciale foarte rezistente.

În WC-uri la finisarea pereților s-au folosit plăcile de ceramică cu imitație de lemn, de doua culori. Autorul a hotărât să folosească plăcile de ceramică deoarece acestea sunt mai potrivite blocurilor sanitare decât lemnul.

Tapetul a fost folosit în oficiul administrativ. S-a ales un tapet lichid Wema sau cu alte cuvinte o tencuială decorativă de interior. Datorită componentelor sale bumbac, mătase și celuloză (în cantitate mică) această tencuială decorativă se încadrează în categoria materialelor ecologice. Autorul a ales acest material pentru finisaj, deoarece acesta poate fi utilizat în orice tip de încăpere și ușor de aplicat pe orice suprafață, pe beton, tencuială, rigips, ipsos, lemn etc. Deasemenea ea acoperă fără probleme micile imperfecțiuni (fisuri, crăpături, denivelari) ale suprafețelor de bază și împiedică formarea altora datorită elasticității și flexibilității fibrelor de bumbac.

În debara și în încăperile auxiliare pereții au fost finisați cu vopsea structurată pe bază de argilă Vega. Produsă din cazeină vegetală și argilă, vopsea structurată Vega de la Kreidezeit este un produs natural. Pentru vopsirea pereților în interior. Este o vopsea cu o putere excelentă de acoperire ,și granulație fină .Proprietățile acestei vopseli sunt: fără miros neplăcut, cu proprietăți antistatice, deschisă la difuzia vaporilor de apă, ușor de aplicat și de structurat, fără lianți sau rășini sintetice.

Tavanele în tot restaurantul au fost finisate cu var de lapte, s-a ales această soluție deoarece varul este un material pur ecologic și în al doilea rînd nu au fost posibile tavanele suspendate din cauza înalțimii pereților. Pentru ca tavanele să fie finisate cu var calitativ este novoie de a cunoște următoarele: Lucrările de finisare a tavanelor se vor executa la temperatura aerului, în mediul ambiant de cel puțin +5 grade C, regim de temperatură ce se va ține tot timpul execuției. Finisajele nu se vor executa pe timp de ceață densă și nici la un interval de timp mai mic de 2 ore de la încetarea ploii și nici pe timp de arșiță mare.

Înainte de începerea lucrărilor de zugrăveli și vopsitorii se va verifica dacă suprafețele suport au umiditatea de regim: 3% pentru suprafețele tencuite și 8% pentru cele gletuite. În condițiile de umiditate a aerului de până la 60% și temperatura –15 …. – 20 grade C, umiditatea de regim se obține după 30 de zile de la tencuire și 15 zile după gletuire. Umiditatea suprafețelor suport se măsoară cu aparatură sau procedee specifice (ex: aparat “Hygromette” sau soluție fenolftaleină 1%).

Diferența de temperatură între aerul înconjurător și suprafața care se finisează nu trebuie să fie mai mare de -6 0 C, pentru evitarea condensării vaporilor.

Specificații privind execuția:

-laptele de var este preparat din 1 parte var pastă gata stins și 1,5 părți apă (în volume) ce se amestecă până la omogenizare. Se adaugă laptelui de var amestecând continuu, ulei tehnic de floarea soarelui (sau similar) în proporție de 1-2%. La zugrăvelile colorate se va adăuga pigmenți în praf, până în nuanța cerută, pentru care se va prezenta mostre, care se vor aviza de proiectant și beneficiar. Cantitatea se va prepara pentru întreaga încăpere ce urmează a se zugrăvi;

-compoziția se va strecura înainte de întrebuințare, prin sită fină (900 ochiuri / cm2) din sârmă de alamă, pentru reținere de impurități, var nestins sau colorant;

-spoielile (fără pigmenți și grăsimi) și zugrăvelile de var se execută în trei straturi;

-primul strat, grundul, crează o suprafață uniformă ca porozitate, putere de absorbție și culoare. Se aplică la 2-3 ore de la terminarea lucrărilor pregătitoare, manual cu bidineaua sau mecanic cu aparatul de pulverizare;

-zugrăveala (stratul 2 și 3) se aplică cu aparate de pulverizare. Manual se aplică numai pe suprafețe mici;

-fiecare strat se aplică numai după uscarea stratului precedent.

ÎNTOCMIREA DEVIZELOR LOCALE PRIN METODA DE RESURSE

În condițiile actuale determinarea valorii de deviz a obiectivelor de investiții se stabilește prin metoda de resurse, în baza cantităților de lucrări evidențiate în documentația de proiect și normele de consum de resurse din Indicatoarele de norme de deviz.

Metoda de resurse, dă posibilitate de a determina cu mare exactitate, în orice moment, valoarea obiectivelor de investiții pornind de la prețurile curente ale resurselor materiale, energetice și de manoperă. Metoda se utilizează pentru lucrările de construcții, montaj, de instalații, de construcții speciale și reparații (reparații capitale și curente ale clădirilor, construcțiilor și instalațiilor).

Documentația tehnico-economică, necesară pentru determinarea costului de execuție a lucrărilor, este compusă din:

• Lista cu cantitățile de lucrări;

• Catalogul de prețuri unitare;

• Borderoul de resurse;

• Devizul local;

• Devizul pe obiect;

• Devizul general.

În funcție de particularitățile unor categorii de lucrări, de specializarea întreprinderilor de construcții-montaj, de structura documentației de proiect, listele cu cantitățile de lucrări se întocmesc aparte:

Pentru clădiri și construcții: pentru lucrările de construcții, lucrările de construcții speciale, lucrările tehnico-sanitare interioare, iluminatul electric interior, instalațiile electrice de forță, utilajele tehnologice și alte tipuri de utilaje, aparatele de măsură și control și mijloacele de automatică, instalațiile de curenți slabi (telecomunicații, semnalizări etc.), procurarea mobilierului, inventarului și pentru alte lucrări;

Pentru lucrări de amenajarea a șantierului: pentru sistematizarea pe verticală, construirea rețelelor edilitare, căilor și drumurilor, amenajarea teritoriului, formele arhitectonice mici etc.

În plus, în cadrul listelor cu cantitățile de lucrări se efectuează gruparea categoriilor de lucrări pe capitole conform cu succesiunea tehnologică și specificul categoriilor de lucrări:

Lista cu cantitățile de lucrări de construcții trebuie să cuprindă următoarele capitole: lucrări de terasamente, fundații și pereți la subsol, pereți, schelet, planșee, pereți despărțitori, pardoseli, acoperiri și învelitori, ferestre, uși, scări și podește, lucrări de finisaj la interior, lucrări de finisaj la exterior, diferite lucrări (cerdace, straturi de etanșare etc.)

Lista cu cantitățile de lucrări de construcții speciale: fundații pentru utilaje, paturi de fundație speciale, canale și gropi de descărcare, înzidiri, căptușeli și izolații, acoperiri chimice de protecție etc.;

Lista cu cantitățile de lucrări pentru instalații sanitare interioare: conducte de apă, canalizare, încălzire, ventilare și condiționare a aerului etc.;

Pentru categoriile de lucrări incluse în lista cu cantitățile de lucrări se întocmește un catalog de prețuri unitare, pe baza normelor de deviz. Pentru fiecare categorie de lucrări se efectuează evaluarea resurselor și însumarea valorilor lor, adică se formează prețurile unitare.

Pentru fiecare obiect de construcții se întocmește un catalog individual de prețuri unitare. După totalul fiecărui preț unitar se evidențiază indicele: “inclusiv: salariul muncitorilor constructori”.

Devizul local este documentul de deviz primar, care se întocmește pe categorii de lucrări și cheltuieli pentru execuția acestora, pe baza cantităților de lucrări și prețului unitar pentru fiecare tip de lucrare. Valoarea stabilită de devizele locale cuprinde:

• cheltuielile directe;

• contribuțiile la asigurările sociale defalcate din cheltuielile pentru salarizarea muncitorilor constructori în mărimea stabilită de legislația în vigoare;

• cheltuielilor de regie din totalul cheltuielilor directe;

• beneficiului de deviz din totalul cheltuielilor directe și cheltuielilor de regie.

Pentru determinarea cheltuielilor directe în prețuri curente se utilizează valoarea resurselor determinată în felul următor:

a) valoarea 1 h-om – se determină conform CP L.01.02-2000 “Instrucțiuni pentru determinarea cheltuielilor de deviz la salarizarea în construcții”. Conform instrucțiunilor sus-indicate, valoarea l h-om se determină pornind de la salariul lunar a unui muncitor constructor dintr-o întreprindere de antrepriză sau de la salariul acceptat (pus de acord cu beneficiarul) în structura prețului contractul pentru execuția unui obiectiv concret având structura corespunzătoare. Determinarea salariului mediu al muncitorilor se poate face diferențiat, pe profesii, prevăzute în norme.

La elaborarea documentației de proiect și deviz, de licitație la comanda investitorului (beneficiarului) în devizele investitorilor cheltuielile pentru salarizare se recomandă să se determine pornind de la salariul lunar în ramura “Construcții”, fixat trimestrial de către Departamentul Statistică și Sociologie;

b) valoarea l h-ut se determină conform CP L.01.04.2000 “Instrucțiuni privind determinarea cheltuielilor de deviz pentru funcționarea utilajelor de construcții”. Conform Instrucțiunilor sus-indicate valoarea l h-ut. pe tipuri de utilaje se calculează de către întreprinderile de antrepriză, deținătoare de tehnică de construcții, prin calcularea cheltuielilor (pentru carburanți, lubrifianți, piese de schimb, amortismente, salarizarea mecanicilor, deservirea și reamplasarea utilajelor etc.)

În documentația de deviz și de licitație elaborată la comanda investitorului (devizul investitorului) valoarea l h-ut. pe tipurile de utilaje se adoptă pornind de la informația pe care o deține alcătuitorul privind prețurile pentru acest tip de cheltuieli. De regulă, acestea sunt prețurile medii pentru l h-ut. de exploatare pe tipurile de utilaje de construcții pentru județul, localitatea dată în care se execută construcția. Pentru întreprinderile de antrepriză care au la bilanț utilaje de construcții, se recomandă să înmagazineze în calculator și să țină în stare de lucru borderourile cu datele primare privind valoarea de funcționare a utilajelor de construcții.

c) valoarea resurselor materiale se determină de la informația pe care o deține alcătuitorul privind prețurile pentru acest tip de resursă. Pentru întreprinderile de antrepriză acestea sunt datele medii privind valoarea efectivă materialelor, elementelor și articolelor (ținând cont de cheltuielile pentru transport până la depozitele obiectivului, inclusiv pentru lucrările de încărcare-descărcare și de cheltuielile pentru achiziționare-depozitare suportate de întreprinderea de antrepriză), care se determină pe baza prețurilor de piață și a tarifelor furnizorilor și pe baza datelor din evidență contabilă. Cheltuielile de transport pot fi determinate luând în calcul datele efective sau cele medii pe unitatea de măsură adoptată pentru materialul de transport (pe m3, t, m2 etc.), în procente din valoarea materialelor, pe l t – km de încărcătură. Cheltuielile de achiziționare-depozitare se iau în calcul sub formă de procente-norme din valoarea materialelor și a cheltuielilor de transport. Fiecare întreprindere de antrepriză calculează și aprobă pentru sine o normă individuală de cheltuieli pentru achiziționare-depozitare, stabilită pe baza datelor din evidența contabilă. În caz de necesitate normele pot fi revizuite și reaprobate de regulă, o dată pe an.

În documentația de deviz și de licitație elaborată la comanda investitorului valoarea resurselor materiale se determină pe baza prețurilor de piață pentru materiale, articole și elemente, tarifelor medii pentru transportul încărcăturilor și cheltuielile de achiziționare-depozitare.

Informația privind prețurile curente pentru resursele materiale folosite în construcții poate fi obținută de la organele de statistică, din diferite materiale informative publicate de la fabricanții de materiale și de la întreprinderile de antrepriză.

Calcularea cheltuielilor de regie se realizează în baza normelor determinate conform

CP L.01.03-2000 “Instrucțiuni cu privire la calcularea cheltuielilor de regie la determinarea valorii obiectivelor”.

Conform instrucțiunilor sus-indicate, întreprinderile de antrepriză determină normele individuale de cheltuieli de regie pe baza cheltuielilor efective. Normele individuale de cheltuieli se aprobă de către conducerea întreprinderii de construcții. În caz de necesitate normele de cheltuieli de regie se revizuiesc și se reaprobă.

Condițiile de aplicare a normelor modificate de cheltuieli de regie în decontările pentru lucrările executate în perioada de execuție a contractului, se stipulează prin condiții speciale în contractul de executare a lucrărilor de construcții.

În devizele investitorului normativul de cheltuieli de regie se aplică în mărime medie pe ramura “Construcții”.

Normativul de beneficiu de deviz se include în devizele locale în modul următor:

a) întreprinderea de antrepriză determină normativul de beneficiu de deviz conform CP L.01.05-2001 “Instrucțiuni pentru determinarea valorii beneficiului de deviz la formarea prețurilor libere pentru producția de construcții”. Acest normativ se include în devizele-oferte ale antreprenorului, în procesul de evaluare a acestora;

b) în devizele investitorului normativul de beneficiu de deviz se include în mărime medie pe ramură;

c) date privind norma medie pe ramură pentru cheltuielile de regie și beneficiul de deviz se comunică de către ministerul de profil, la începutul fiecărui an.

Devizul pe obiect cuprinde, în ansamblu, datele generale pe capitole de lucrări, determinate în devizul local.În devizul general se include, prin rânduri aparte totalurile pe devizele pe obiecte și calculele pe tipuri de cheltuieli.

În devizele generale pentru obiective productive și obiective locative-civile mijloacele se repartizează pe următoarele capitole:

1. Pregătirea terenului pentru construirea obiectului.

2. Obiectivul terenului de baza.

3. Obiecte auxiliare și de deservire.

4. Obiecte energetice.

5. Obiecte de comunicații și transport.

6. Construcții inginerești și rețele exterioare (apă, canalizare, termice, gaze).

7. Amenajarea terenului.

8. Organizarea de șantier.

9. Alte cheltuieli.

10. Întreținerea direcției (supravegherea tehnică) a întreprinderilor în construcții.

În lucrarea de față s-a întocmit un deviz local pentru determinarea costului de execuție a LCM.

FORMULAR Nr.1

Lista lucrărilor cu volumele de lucru pentru obiectul:

,, Design interior al unui restaurant amplasat într-un complex de alimentație publică”

Întocmit: Petrachi Cristina Verificat: Mațcan-Lîsenco I.

FORMULAR Nr.2

Lista de prețuri pentru resursele materiale și de muncă:

,, Design interior al unui restaurant amplasat într-un complex de alimentație publică ”

a. Manopera

b.Funcționarea utilajului de construcții

Întocmit: Petrachi Cristina Verificat: Mațcan-Lîsenco I.

Catalog de prețuri unitare pentrul obiectul:

,, Design interior al unui restaurant amplasat într-un complex de alimentație publică ” (Formular sumar)

Întocmit: Petrachi Cristina Verificat: Mațcan-Lîsenco I.

DEVIZ LOCAL Nr. 1

Întocmit în prețuri curente trimestrul II, anul 2014

,, Design interior al unui restaurant amplasat într-un complex de alimentație publică”

Întocmit: Petrachi Cristina Verificat: Mațcan-Lîsenco I.

INDICII TEHNICO-ECONOMICI

Costul de deviz 347 167 lei

25596.25 dolari americani

(conform cursului din data 09.05.2014)

Costul la 1m2 911,19 lei

Suprafața construcției 381 m2

3.6 Grădinile verticale ca element de decorare în restaurant

Pereții verzi reprezintă o soluție ecologică ingenioasă de utilizare a suprafețelor verticale și sporire a vegetației din orașe (figura 3.11) . Acest gen de proiect poate fi realizat atât la exteriorul clădirilor, generând așa-numitele fațade verzi sau în spații interioare, pentru a crea grădini verticale. S-a făcut aceasta distincție de termeni pentru a face mai ușor de urmărit exemplele detaliate pe parcursul lucrării, deși în discuțiile uzuale se folosește cel mai des denumirea de “gradină verticală” atât pentru tipul de interior cât și cel de exterior. Cea mai corectă descriere, însă, rămâne cea de perete verde, tradusă direct din engleză unde aceasta soluție poartă denumirea de green wall sau living wall, perete viu.

În majoritatea țărilor Uniunii Europene, precum și pe continentul american, astfel de intervenții sunt extrem de apreciate, datorită beneficiilor pe care le oferă. O fațadă verde poate să crească chiar și cu 10-15% valoarea imobiliară a unei construcții, în timp ce un local cu o gradină verticală atrage cu până la 30% mai mulți clienți. În România, astfel de proiecte sunt privite, deocamdată cu un oarecare scepticism. Pe scurt, un astfel de perete presupune o cultură hidroponică de plante, cu dispunere verticală și cu un sistem propriu de irigații ce poate fi sau nu racordat la o sursă curentă de alimentare cu apă. Sună foarte fancy și destul de complicat. În realitate este vorba doar despre un alt mod de creștere a platelor, unul ce nu implică sol (cultura hidroponica) ci doar apă și nutrimente de bază. Acest lucru permite amplasarea sistemului pe verticală și reduce mult spațiul ocupat de o singură plantă, permițând, deci, compactarea plantelor. Posibilitățile de creație sunt, practic infinite. Se pot face compoziții artistice abstracte sau chiar logo-uri si denumiri incluse în suprafața pereților verzi. Grădinile verticale și fațadele verzi sporesc izolația termică a clădirii, reducând cu până la 20% consumul de energie și deci costurile necesare încălzirii sau răcirii spațiilor interioare.

Fațadele verzi protejează clădirile, reducând expunerea acesteia; ele rețin apa din precipitații, împiedicând-o sa ajungă la elementele constructive și reduc frecarea curenților de aer, prevenind răcirea pereților. Din acest motiv, aceste fațade sunt semi-autonome, necesitând un aport extrem de mic de apă din sistemul intern al clădirii; de cele mai multe ori, apa din precipitații captata și recirculată de sistem este suficientă pentru dezvoltarea plantelor.

Hidroizolația și sistemul de captare al apei pluviale măresc durata de viață a clădirii cu 15-30 ani!

Atât fațadele verzi cât și grădinile verticale izolează fonic, reducând zgomotul ambiental interior și exterior. Prin reflecția și refracția sunetelor de către frunze se creează un efect de absorbție ce îmbunătățește acustica încăperilor. Spre exemplu, într-o cafenea aglomerată, în care abia se aude om cu om, o gradină verticală reduce până la 10db din zgomotul ambiental, permițând comunicarea celor din proximitatea acesteia.

Sporirea confortului psihologic al angajaților și clienților ce petrec timp în astfel de spații; aspectul natural, liniștitor al unei grădini verticale crește randamentul angajaților și bunăstarea clienților, permițând o comunicarea mai ușoară și o stare generală mai puțin tensionată.

Grădinile verticale filtrează și purifică aerul încăperilor; plantele rețin praful și absorb substanțe nocive precum monoxidul de carbon, reziduurile emanate de vopsele și alte finisaje, fumul de țigară și o mare cantitate de bacterii și agenți patogeni, generând în schimb oxigen;

Fațadele verzi personalizează clădirea, îi creste atractivitatea și o transformă în reper urban, cu impact direct asupra notorietății utilizatorilor spațiului.

Ineditul pereților vii constă însă în faptul ca acorda avantaje nu numai beneficiarului direct, ci au un enorm impact pozitiv asupra mediului urban.

Izolând mai bine clădirile, se reduc pierderile de căldura ce contribuie la încălzirea globală și efectul de seră; temperatura din jurul unor astfel de zone este cu pâna la 5°C mai mică.

15 mp de fațadă verde captează pană la 10t de gaze nocive anual!

10 mp de vegetație rețin cca 1.5 kg de praf atmosferic pe an.

1 mp de vegetație produce pe an cantitatea de oxigen necesară unui om.

Fațadele verzi ajută la captarea și drenarea apei pluviale, reducând riscurile de inundații și suprasaturare al canalizării orașelor (care are loc mai mereu la precipitații ce depășesc 75l/mp)

Nu in ultimul rând, astfel de sisteme îmbunătățesc aspectul orașului și înlocuiesc cenușiul cotidian cu o pată de culoare, folosind suprafețe moarte, lipsite în general de utilitate.[10]

În rândurile ce urmează se va descrie montarea, pas cu pas și realizarea unei grădini verticale cu sistemul de panouri “Group 4 Green”. Grădinile verticale propuse au trei elemente principale, astfel: panourile-suport, sistemul automatizat de irigații și plantulele.

1) Montajul panourilor-suport. Aceste panouri sunt modulare, cu trei dimensiuni standard 98x60x8 cm, 72x60x8cm si 40x60x8 cm. În funcție de dimensiunile pereților sau fațadelor ce urmează a fi înverzite, aceste trei dimensiuni dau posibilitatea de a crea combinații dimensionale. Panourile-suport au în componență un cadru metalic cu rol de susținere, plăci de “beton organic”, un material natural similar cu vată de sticlă, în care se plantează plantulele. Acest “beton organic” este de fapt suportul mecanic de creștere al plantulelor. Fiind dens, susține foarte bine rădăcinile plantulelor, asigurând-le totodată un bun drenaj și o bună irigare. Are si un rol similar cu al unui burete. Menține apa timp îndelungat. Așadar, plăcile de “beton organic” se introduc în cadrul metalic, fiind acoperite în prealabil cu un material geo textil ce împiedică evaporarea apei. Panourile sunt montate direct de suprafața verticală, cu ajutorul unor bride și hol șuruburi, la o distanță de 5 cm de perete. În concluzie, niciodată apa nu ajunge la perete.( figura 3.12)

2) Montajul sistemului de irigat. Sistemul de irigat se face prin picurare cu tuburi de 16mm diametru. De preferat, este necesar montajul unui vas tampon. În vasul respectiv se introduce o pompă submersibilă. Pompa, cu ajutorul unui presostat, preia comanda de pornire/oprire, astfel grădina verticală “Group 4 Green” nu va duce lipsă niciodată de apă. Trebuie de reținut, faptul că acest sistem de irigații este indispensabil, datorită faptului că, 95 % din alimentația plantelor, minerale, îngrășăminte solubile etc, este distribuită prin sistemul automatizat de irigații.( figura 3.13)

3) Montajul plantulelor. La această operațiune se ține cont de mai mulți factori. Dacă grădina verticală se realizează indoor atunci se vor folosi plante de cameră, dacă se realizează outdoor, se vor folosi plante perene. La grădinile verticale outdoor trebuie să se țină cont de climă, precipitații și poziționarea față de soare/lumină.NU se recomandă plantarea plantelor mature. La montaj, se aleg doar plantule tinere, chiar dacă în primele săptămâni va fi un mic disconfort vizual din punct de vedere estetic. Întrucât plantulele sunt de talie mică, acestea nu vor acoperi de prima dată toate golurile dintre ele, însă în decursul a unei luni calendaristice, grădina verticală va deveni compactă, dar durabilă.( figura 3.14) [9]

O asemenea rezolvare decorativă este prezentă și în interiorul restaurantului dat. Grădina verticală se află în zona B a restaurantului . Plantulele sunt alimentate cu lumina ce pătrunde din atriumul încăperii. Forma plăcilor suport este una deosebită, dar aceasta nu încurca la dezvoltarea plantelor.

3.7 Concluzii

În obiectul proiectat interiorul restaurantului, s-a creeat o ambianță aparte aceasta se datorează ideilor non standarte pentru un interior, s-au încercat diferite combinari stilistice, unde armonios s-au întîlnit stilul contemporan și african fiind dominate de stilul ECO. În proiect s-a utilizat așa o tendință ca grădinile verticale, acestea folosindu-se de o mare popularitate în țările dezvoltate. Este foarte important în zilele de astăzi să avem grijă de natură, de aceea autorul a făcut maxim posibil ca conceptul interiorului să corespundă cerințelor ecologice, folosind nu doar materiale ecologice, dar a ținut cont și de consumul energiei electrice. De aceea pe acoperișul clădirii au fost montate panouri solare.

Concluzii finale

Când este vorba de o amenajare de restaurant, se poate spune că mediul urban a dat naștere uneii serii de hibrizi și concepte de design și ambient. Nu doar în materie de mobilier, ci și de decorațiuni și finisaje alese. Spațiul contemporan a pus grefe moderne peste autenticitatea tradiționala sau a împrumutat elemente internationale și idei din cele mai diverse culturi. Cuvinte precum fusion (întrepătrunderea a două sau mai multe discipline, tehnici) au intrat nu doar în limbajul bucătarilor, ci și al designerilor sau creatorilor de mobilier de restaurant. Restaurantul dat este un amestec de nou și vechi, de creativitate și originalitate, iar tendința generală este de a se crea locuri unicat, a căror identitate vizuală poate garanta diferențierea de concurență.

Designul de restaurant stabilește scena pe care are loc experiența culinară a clientului. Efectele unui spațiu atrăgător pentru client pot fi surprinzătoare: studiile au dovedit deja că percepem gusturile ca mai bune sau mai rele în funcție de ambient, culorile, texturile, finisajele influențând și ele percepțiile noastre.

Designerul carea proiecteaza un restaurant trebuie să aibă experiență în restaurație, aceasta este necesară pentru un rezultat bun. Astfel, un designer trebuie să cunoască operațiunile unui restaurant – fluxul mâncării de la bucătărie la masa clienților, amenajările și poziționarea pieselor de mobilier care să asigure o circulație lejeră, atât a consumatorilor, cât și a personalului de la servire, materialele din care este confecționat mobilierul și rezistența acestuia la uzură și altele.

Bibliofrafie

African Queen Chair Kare Design [http://imagine-living.com/catalogsearch/result/?q=kare+african+queen+chair accesat 24.03.2014

Antoci G. Planificarea și managementul campaniilor de relații publice, Iași: editura Polirom, 2001. 235p.

Baguette Desk Price Heman Miller [http://store.hermanmiller.com/Products/Baguette-Table] accesat 23.03.2014

Constantin Florea. Îndrumar pentru unități de alimentație publică, București :editura Tehnică, 2001. 252p.

Designul ecologic[http://www.realitatea.net/cum-va-schimba-designul-ecologic-lumea-pana-in-2050-orasele-viitorului_1212756_foto_1336796.html#galerie] accesat 17.012014

Dinca C. Manual pentru școala de arte și meserii, bucătar de completare clasa a XIII-a, bucurești: Editura Didactică și Pedagocică, 2006. 150p.

Feur K., Cool Restaurants Moscow: editura teNeus, 2013,136p.

Florin Gheorghiu, Ion Rosu, Mircea Angelescu, Îndrumător Montatorului de pardoseli și placaje :editura Tehnică, 2002,128p.

Gradini verticale http://www.artagradinilor.ro/gradini-verticale/ accesat 10.01.2014

Gradini verticale in interior http://newsbv.ro/2013/01/14/ultima-fita-de-amenajari-interioare-gradinile-verticale/] accesat 10.01.2014

Herman Miller® Goetz Sofa [http://shop.livingspace.com/Herman-Miller-Goetz-Sofa_p_547.html] accesat 20.04.2014

Herman miller Twist guest chair [http://www.houzz.com/photos/4241254/Herman-Miller–Full-Twist-Guest-Chair-modern-chairs-] accesat 20.04.2014

Jones29.04.2014

Importanta sectorului de alimentatie publica http://www.rasfoiesc.com/business/economie/comert/ALIMENTATIA-PUBLICA82.php accesat 25.02.20014

Influența culorilor . [http://www.artadeatrai.ro/arhiva/41/verde.41.php ] accesat 1.05.2014

Iordache V, Ardelea F. Ecologia și protecția mediului: editura Matrixrom, 2009. 72p.

Istoria restaurantului http://topchef.a1.ro/istoria-restaurantului-345.html accesat 24.10.2013

Jones J. Istoria restaurantelor, U.S.A. 2011. 27p

Kare Coffee Table Spidernet [http://imagine-living.com/tables/kare-coffee-table-spidernet-aluminium.html accesat 29.04.2014

Kare design [http://thexata.com/mebel/KARE-Design/komody-kare-design/komod-vysokiy-colorful-wood-kare-77646.html] accesta29.04.2014

Koor A., Cool Restaurant Hong-Kong: editura teNeus, 2013. 136p.

Kramer, Sibglle-Hulst, Iris van, Inside Interiors of Concrete Stone Wood: editura Verlagshaus Braun, 2013. 192p.

Larousse, Grădini și plante de interior: editura Rao, 2008. 512p.

Materiale ecologice http://sanatate.unica.ro/materiale-ecologice/1069/ accesat 11.11.2014

Mobila din ratan [http://www.homedepot.com/b/Outdoors-Patio-Furniture-Sofas-Loveseats/N-5yc1vZc1xm] accesat 05.05.2014

Mobilă oficiu Herman Miller [http://store.hermanmiller.com/store/servlet/DynamicKitDisplayView?langId=-1&storeId=10151&catalogId=10051&categoryId=&dynamicKitId=1930] accesat 30.04.2014

Narcis T. Cele mai bune restaurante 2011. În Unica 2011,nr.20. p.45

Nicolescu I. Telmologia activității în restaurant și bar, București: editura Sport-Turism, 2004. 58p.

Peter și Cornelius Neufert, Ludwig Neff, Corrina Franken, Manualul Arhitectului, elemente de proiectare și de construcție: editura alutus, miercurea Ciuc, 2004. 652p.

Philippe Starck passion [http://www.aram.co.uk/passion-chair.html accesat 30.04.2014

Pintea R. Istoria restaurantelor. În: Ele, 2008, nr 9, p. 50.

Psihologia culorilor [ http://casacustil.blogspot.com/2012/04/psihologia-culorilor-in-amenajari.html] accesat 01.05.2014

Revista Design for Cafes & Bars: editura gestalten Verlag, 2012. 340p.

Ryder, Bethan, Restaurant Design: editura Laurence King, 2008.192p.

Teacă R., Proiecte 1999-2010: editura IGLOO Media, 2010. 330p.

Top restaurante,Chișinău[http://diez.md/2014/02/19/top-10-restaurante-și-baruri-din-chișinau-potrivit-tripadvisor/] accesat 06.03.2014

Top restaurante în europa [http://www.zf.ro/bușiness-international/cinci-dintre-cele-mai-spectaculoase-restaurante-din-lume-galerie-foto-12322414] accesat 06.03.2014

Turcan Constantin Radu, Soluții originale în construcții, București: editura Matrixrom, 2003. 187p.

Vladimir Kagan furniture [http://www.1stdibs.com/creators/vladimir-kagan/furniture/tables/] accesat 29.04.2014

West Elm http://www.polyvore.com/branches_floor_lamp_west_elm/thing?id=27583118 accesat 30.04.2014

Zamora, Luiza-Andrușoiu, Brono, Hot Restaurants Bucharest, editura IGLOO, 2006. 127p.

Bibliofrafie

African Queen Chair Kare Design [http://imagine-living.com/catalogsearch/result/?q=kare+african+queen+chair accesat 24.03.2014

Antoci G. Planificarea și managementul campaniilor de relații publice, Iași: editura Polirom, 2001. 235p.

Baguette Desk Price Heman Miller [http://store.hermanmiller.com/Products/Baguette-Table] accesat 23.03.2014

Constantin Florea. Îndrumar pentru unități de alimentație publică, București :editura Tehnică, 2001. 252p.

Designul ecologic[http://www.realitatea.net/cum-va-schimba-designul-ecologic-lumea-pana-in-2050-orasele-viitorului_1212756_foto_1336796.html#galerie] accesat 17.012014

Dinca C. Manual pentru școala de arte și meserii, bucătar de completare clasa a XIII-a, bucurești: Editura Didactică și Pedagocică, 2006. 150p.

Feur K., Cool Restaurants Moscow: editura teNeus, 2013,136p.

Florin Gheorghiu, Ion Rosu, Mircea Angelescu, Îndrumător Montatorului de pardoseli și placaje :editura Tehnică, 2002,128p.

Gradini verticale http://www.artagradinilor.ro/gradini-verticale/ accesat 10.01.2014

Gradini verticale in interior http://newsbv.ro/2013/01/14/ultima-fita-de-amenajari-interioare-gradinile-verticale/] accesat 10.01.2014

Herman Miller® Goetz Sofa [http://shop.livingspace.com/Herman-Miller-Goetz-Sofa_p_547.html] accesat 20.04.2014

Herman miller Twist guest chair [http://www.houzz.com/photos/4241254/Herman-Miller–Full-Twist-Guest-Chair-modern-chairs-] accesat 20.04.2014

Jones29.04.2014

Importanta sectorului de alimentatie publica http://www.rasfoiesc.com/business/economie/comert/ALIMENTATIA-PUBLICA82.php accesat 25.02.20014

Influența culorilor . [http://www.artadeatrai.ro/arhiva/41/verde.41.php ] accesat 1.05.2014

Iordache V, Ardelea F. Ecologia și protecția mediului: editura Matrixrom, 2009. 72p.

Istoria restaurantului http://topchef.a1.ro/istoria-restaurantului-345.html accesat 24.10.2013

Jones J. Istoria restaurantelor, U.S.A. 2011. 27p

Kare Coffee Table Spidernet [http://imagine-living.com/tables/kare-coffee-table-spidernet-aluminium.html accesat 29.04.2014

Kare design [http://thexata.com/mebel/KARE-Design/komody-kare-design/komod-vysokiy-colorful-wood-kare-77646.html] accesta29.04.2014

Koor A., Cool Restaurant Hong-Kong: editura teNeus, 2013. 136p.

Kramer, Sibglle-Hulst, Iris van, Inside Interiors of Concrete Stone Wood: editura Verlagshaus Braun, 2013. 192p.

Larousse, Grădini și plante de interior: editura Rao, 2008. 512p.

Materiale ecologice http://sanatate.unica.ro/materiale-ecologice/1069/ accesat 11.11.2014

Mobila din ratan [http://www.homedepot.com/b/Outdoors-Patio-Furniture-Sofas-Loveseats/N-5yc1vZc1xm] accesat 05.05.2014

Mobilă oficiu Herman Miller [http://store.hermanmiller.com/store/servlet/DynamicKitDisplayView?langId=-1&storeId=10151&catalogId=10051&categoryId=&dynamicKitId=1930] accesat 30.04.2014

Narcis T. Cele mai bune restaurante 2011. În Unica 2011,nr.20. p.45

Nicolescu I. Telmologia activității în restaurant și bar, București: editura Sport-Turism, 2004. 58p.

Peter și Cornelius Neufert, Ludwig Neff, Corrina Franken, Manualul Arhitectului, elemente de proiectare și de construcție: editura alutus, miercurea Ciuc, 2004. 652p.

Philippe Starck passion [http://www.aram.co.uk/passion-chair.html accesat 30.04.2014

Pintea R. Istoria restaurantelor. În: Ele, 2008, nr 9, p. 50.

Psihologia culorilor [ http://casacustil.blogspot.com/2012/04/psihologia-culorilor-in-amenajari.html] accesat 01.05.2014

Revista Design for Cafes & Bars: editura gestalten Verlag, 2012. 340p.

Ryder, Bethan, Restaurant Design: editura Laurence King, 2008.192p.

Teacă R., Proiecte 1999-2010: editura IGLOO Media, 2010. 330p.

Top restaurante,Chișinău[http://diez.md/2014/02/19/top-10-restaurante-și-baruri-din-chișinau-potrivit-tripadvisor/] accesat 06.03.2014

Top restaurante în europa [http://www.zf.ro/bușiness-international/cinci-dintre-cele-mai-spectaculoase-restaurante-din-lume-galerie-foto-12322414] accesat 06.03.2014

Turcan Constantin Radu, Soluții originale în construcții, București: editura Matrixrom, 2003. 187p.

Vladimir Kagan furniture [http://www.1stdibs.com/creators/vladimir-kagan/furniture/tables/] accesat 29.04.2014

West Elm http://www.polyvore.com/branches_floor_lamp_west_elm/thing?id=27583118 accesat 30.04.2014

Zamora, Luiza-Andrușoiu, Brono, Hot Restaurants Bucharest, editura IGLOO, 2006. 127p.