Principii generale ale politicii industriale a UE [626565]

Capitolul 3 – Politica industrială în Uniunea Europ eană

Principii generale ale politicii industriale a UE

Politica industrială este inclusă în leg islația UE încă de la Tratatul de la
Maastricht. Această politică este reglementată de c odecizie și afectează numeroase
aspecte ale politicii de mediu, politica referitoar e la piața unică și politica în domeniul
concurenței. Mai multe comunicări adoptate de Comis ia Europeană vizează, de
asemenea, stabilirea condițiilor favorabile pentru competitivitatea industrială.
Fundament juridic
De la Tratatul de la Maastricht, articolu l 157 din Tratatul CE prevede inițiativele
pentru politica industrială prin intermediul cărora Comisia poate coordona acțiunile
statelor membre. Articolul, care a fost modificat p rin Tratatul de la Nisa, este reglementat
de codecizie, conferind Parlamentului rolul de cole gislator.

Conceptul de politică industrială în viziunea Uniun ii Europene

Politica industrială are caracter orizontal și vizează asigurarea condițiilor:cadru
favorabile competitivității industriale . Instrumentele sale, care sunt acelea ale politici i
întreprinderilor, vizează crearea condițiilor gener ale în cadrul cărora întreprinzătorii și
întreprinderile pot lua inițiative și își pot explo ata ideile și oportunitățile.
Politica industrială ar trebui să ia în considerare necesitățile specifice și
caracteristicile sectoarelor industriale. Numeroase produse, cum ar fi produsele
farmaceutice, produsele chimice și automobilele fac obiectul normelor detaliate specifice
sectoarelor în funcție de caracteristicile inerente sau de utilizarea acestora.
Obiective
Politica industrială a UE vizează să accel ereze adaptarea industriei la schimbările
structurale, să încurajeze inițiativa, dezvoltarea și cooperarea între întreprinderi și să
încurajeze potențialul industrial de inovare, cerce tare și dezvoltare tehnologică.
O serie de politici deja bine integrate în politica industrială pot contribui la
obiectivele acesteia:
: o mai mare deschidere a sistemului comercia l mondial – și anume deschiderea
piețelor protejate din țările terțe către producăto rii și furnizorii de servicii din UE. Faptul
de a oferi producătorilor din UE un acces mai conve nabil la factorii de producție externi,
expunându:i în același timp la o concurență suplime ntară din partea țărilor terțe, le acordă
posibilitatea și îi forțează să își îmbunătățească competitivitatea;
– politicile referitoare la piața unică au în general un impact pozitiv asupra
competitivității, în special prin încurajarea liber alizării piețelor și a armonizării normelor;
: politica privind cercetarea și dezvoltarea, prin consolidarea bazei de cunoștințe și
prin accentul pe tehnologiile auxiliare esențiale;

: politica în domeniul concurenței determină întreprinderile să își mărească eficiența
și le permite să reziste mai bine pe piețele lor. A ceasta ajută, de asemenea, la pregătirea
întreprinderilor din UE pentru provocarea de pe pie țele din țările terțe;
: politica socială și de ocupare a forței de m uncă, inclusiv formarea profesională, au
un rol esențial, garantând că promovarea competitiv ității contribuie la punerea în aplicare
echilibrată a Strategiei de la Lisabona. Actualizar ea constantă a aptitudinilor și a calității
lucrătorilor sprijină satisfacerea cererii de pe pi ața muncii și contribuie la economia
bazată pe cunoaștere;
: politica pentru protecția consumatorilor și p entru sănătatea publică reprezintă condiții
prealabile pentru încrederea din partea consumatori lor, care este baza pentru o cerere
stabilă și în creștere;
: protecția mediului poate necesita restricționa rea sau chiar interzicerea anumitor factori
de producție sau tehnologii, fapt care poate ridica costurile de producție pe termen scurt.
Totuși, pe termen lung, aceasta poate ajuta întrepr inderile să obțină un avantaj
concurențial la nivel mondial și să creeze noi pieț e pentru produse și tehnologii curate.

Noua politică industrială a Uniunii Europene

În octombrie 2005, Comisia Europeană a lansa t o nouă politică industrială care
avea ca obiectiv crearea unor cadru mai favorabil d ezvoltării industriilor manufacturiere.
Această comunicare conținea o abordare integrată a politicii industriale, bazată atât pe
programe orizontale , cât și pe initiative sectoriale . Această politică era considerată un
pilon important al Strategiei Lisabona. Comisia a s ubliniat faptul că această nouă
abordare nu înseamnă întoarecerea la politici selective intervenționiste , ci dorește doar să
producă politici „mai relevante, integrate și consensuale”.

Noua politică industrială se bazează pe șapte initiative orizontale și șapte initiative
specific sectoriale .

Inițiativele orizontale cuprind:
− Inițiativa asupra drepturilor intelectuale de propr ietate și a falsificării;
: Constituirea unui Grup la nivel înalt pe problem e de competitivitate, energie și mediu;
− Revizuirea Stategiei de Acess la Piață pentru a reorienta:o către sectoarele și piețele cu
cele mai mari câștiguri potențiale de competitivita te;
− Un nou program de simplificare legislativă;
− Îmbunătățirea calificărilor sectoriale ( sectoral skills );
− Managementul schimbărilor structurale în sectorul m anufacturier;
: Abordare europeană integrată a cercetării industriale și inovării.

Inițiativele specific sectoriale sunt:
− Constituirea unui nou forum al industriei farmaceut ice;
− Evaluarea (mid:term) a strategiei cu privire la ști ințele vieții și biotehnologie;
− Un nou Grup de lucru la nivel înalt asupra industri ei chimice și de apărare;
− Programul spațial european;
− Un grup de lucru pe probleme de TIC;
− Constituirea unui dialog pe probleme de inginerie m ecanică;

− Realizarea unei serii de studii de competitivitate, inclusiv pentru industriile TIC,
alimentară, modei și design:ului.

În 2007, Comisia a publicat “Evaluare de mijloc de interval a politicii industri ale. O
contribuție la Strategia de Creștere și Ocupare a U E” , în care se evaluează succesul
implementarii Abordării Integrate la doi ani după introducerea acesteia și se propun noi
măsuri pentru perioada 2007:2009. Obiectivul politi cii industriale a fost lărgit cu această
ocazie, devenind: „Crearea pro:activă a cadrului potrivit pentru dezvoltarea firmelor și
inovare, pentru a face din UE un loc atractiv pentr u investiții în industrie și crearea de
locuri de muncă, tinând cont de faptul că majoritatea firmelor sunt IMM:uri”. Noile
inserții sugerează o abordare mai activă a politici industriale și un accent special nevoile
IMM:urilor.

Inițiativele orizontale asupra cărora se concentrează noul document de politică
industrială sunt:
− Simplificarea și îmbunățățirea mediului de reglemen tare și reducerea costurilor
administrative, care rămâne o prioritate de top a C omisiei, cu focus pe ariile
construcțiilor, statisticii, sănătății și siguranțe i, relațiilor de muncă etc. Această inițiativă
este extrem de importantă pentru IMM:uri.
− Introducerea unor inițiative care răspund ideii de a stimula inovarea și prin alte
modalități (inclusiv financiare) decât cele de cadr u de reglementare cu scopul de a crea
Piețe Lider pentru produsele inovatoare („inițiativ a Piețe Lider”).

Decalajele de competitivitate la nivel glob al au început să fie reglate prin două tipuri
de măsuri standard:
1. Un nou concept de politică industrială ad optat în 2005 care vorbește de o viziune
integrată, adică o abordare a temelor orizontale, în paralel c u analiza în detaliu a
provocărilor competitive sectoriale;
2. Integrarea unor linii directoare de polit ică economică în direcția priorităților macro
și microeconomice și ale pieței muncii.

Într:un raport al Comisiei Europene, autorii se întrebau dacă nu cumva politica
aglomerărilor industriale nu este “vârful de lance” al obiectivului de refer ință al UE,
acela de a atinge supremația competitivă. În acest din urmă caz, unde concentrarea
măsurilor este aproape egal distribuită între proie cte industriale și de afaceri și cele
privind știința și tehnologia, realitatea arată că jumătate din statele membre au definit
prima oară astfel de politici abia după 2000.

În 17 iunie 2010 Uniunea Europeană adoptă o n ouă agendă strategică a creșterii,
Europa 2020 . Această viziune vorbește de un concept al creșter ii inteligente, durabile și
incluzive și avansează șapte inițiative cheie de la care se așteaptă un efect de potențare
reciprocă. Printre acestea, se află “o politică ind ustrială pentru epoca globalizării pentru
îmbunătățirea mediului de afaceri, în special cel a l IMM:urilor, și pentru a sprijini
dezvoltarea unei baze industriale puternice și dura bile capabilă să concureze global”.
Politica economică industrială este specificată pri n obiectivul de „îmbunătățire a mediului
de afaceri și al consumului și modernizarea și dezv oltarea bazei industriale pentru a

asigura funcționarea deplină a pieței interne”, und e enumerarea caracteristicilor acestei
baze industriale include „modernă, inovativă, compe titivă, bazată pe emisii reduse de
carbon, eficientă în utilizarea resurselor și energ iei”.

Europa 2020 pe scurt
Domenii Descriptor Inițiative Ținte
“O Uniune a inovației”
“Tineretul în mișcare “ Creștere
inteligentă Dezvoltarea unei
economii bazate
pe cunoaștere și
inovare “O agendă digitală
pentru Europa “ : Rata de ocupare a
populației
cu vârsta de 20:64 ani :
75%
: Investiții în cercetare și
dezvoltare : 3% din PIB
Creștere
durabilă “Europa eficientă în
utilizarea resurselor”
Promovarea
unei economii
mai eficiente
în utilizarea
resurselor, mai
prietenoasă
mediului și mai
competitivă “O politică industrială
pentru era globalizării” : Atingerea țintelor
“20/20/20” privind
climatul/
energia (inclusiv o creștere
la
30% a reducerii emisiilor
dacă
condițiile o permit)
“O agendă pentru noi
locuri de muncă și
calificări” Creștere
incluzivă Susținerea unei
economii de
ocupare înaltă care
furnizeze coeziune
socială și teritorială “Platforma europeană
împotriva sărăciei” : Rata părăsirii timpurii a
școlii – sub 10%
: Rata populației cu vârsta
de
30:34 ani absolventă a unei
forme de educație terțiară –
cel puțin 40%
: Reducerea cu cel puțin 20
milioane a numărului de
persoane aflate în risc de
sărăcie
Sursa: European Commission (2010) “Lisbon strategy evaluat ion document”, Commission staff working
document, Sec (2010) 114 final Brussels, 2.2.2010

În cadrul agendei strategice Europa 2020, claritate a formulărilor politicilor
industriale în manieră tradițională contrastează ev ident cu starea incipientă de înțelegere a
elementelor de constituire a unei asemenea viziuni integrate. Avem pe de o parte, un
element de continuitate în trasarea priorităților d ezvoltării industriale pe nivelele
problematicii orizontale și sectoriale, cu adaosuri sugerate de experiența acumulată. În
același timp, câmpul de aplicare al politicilor tre buie să țină cont de condițiile locale și
regionale de dezvoltare economică ale Uniunii Europ ene.

Priorități orizontale

Combinarea tuturor măsurilor și instrumentelo r posibile ale politicii industriale ale
UE (care includ de exemplu acelea ale pieței intern e, concurenței, calificărilor și politicii
regionale, comerț și investiții, standarde și conve rgența reglementărilor):
: O agendă a competitivității cu privire la cir culația liberă persoanelor, bunurilor,
serviciilor și capitalului;

: Crearea unor condiții cadru și adoptarea unei noi politici industriale durabile și
competitive prin exploatarea, printre altele, a pot ențialului politicii de coeziune și a altor
politici relevante;
: Reafirmarea rolului crucial al IMM:urilor, in clusiv micro:întreprinderi și a nevoii de
a asigura un acces adecvat la finanțare și de a im plementa eficace Inițiativa Micilor
Afaceri (Small Business Act);
: Stabilirea unei agende digitale ambițioase;
: Transformarea Europei într:o economie eco:efi cientă;
: Dezvoltarea dimensiunii externe a pieței inte rne în scopul consolidării comerțului și
investițiilor în baza unei agende explicite;
: Implementarea unor principii pentru o regleme ntare mai bună;
: Coordonarea mai bună a eforturilor în domenii le cercetării și inovării având în vedere
activitatea Institutului European al Tehnologiei și Inovației (EIT).

Perspective sectoriale :

: Aeronautica, Auto, Biotehnologia, Ciment, Cera mica, Chimice, Plastic și cauciuc,
Construcții, Cosmetica, Apărare, Eco:industrii, Ele ctrice și electronice, Industria
alimentară, Încălțăminte, Mobila, Sticlă, Industrii ale tehnologiei informației, Servicii
legate de industrie, Prelucrare piele și bunuri din piele, Var, Mecanica, Instrumente
medicale, Industria extractivă fără scopuri energet ice, Metale ne:feroase, Farmaceutice,
Tipărire, Celuloză și hârtie, Căi ferate – industri i furnizoare căilor ferate, Construcția de
nave, Spațiu, Siderurgia, Textile și confecții, Pro duse din lemn.

Bibliografie

[1.] Botezatu Elena, Cojanu Valentin, Pîslaru Drago ș Pătru : Stupariu Ileana, Muraru:
Ionel Cornelia, Potențialul competitiv al creșterii economice: Linii directoare pentru o
nouă politică industrială în România, Institutul Eu ropean din România, Bucuresti, 2010
[2.] Council of the European Union (2010), “Recomme ndation for a Council
Recommendation on broad guidelines for the economic policies of the Member States
and of the Union”, 11646/10 Brussels, 7 July 2010
[3.] European Commission, Implementing the Community Lisbon Programme: A Poli cy
Framework to Strengthen EU Manufacturing w towards a more integrated approach for
Industrial Policy , COM(2005) 474 final, Bruxelles, octombrie 2005
[4.] Parlamentul European – Principii generale de p olitică industrială
http://circa.europa.eu/irc/opoce/fact_sheets/info/d ata/policies/industrial/article_7274_ro.h
tm
[5.] Roundtable on Competition Policy, Industrial P olicy And National Champions,
DAF/COMP/GF(2009)9, http://www.oecd.org/daf/competition/44548025.pdf
[6.] European Commission (2010) “Lisbon strategy ev aluation document”,
Commission staff working document, Sec (2010) 114 f inal Brussels, 2.2.2010