Principii Fundamentale de Construire Si Proiectare a Interiorului Unei Cabane
INTRODUCERE
Încă din antichitate, omul a început sa călătorească, sau să parcurgă unele trasee turistice, cu scopul de a vizita anumite obiective sau anumite regiuni ale lumii noastre, la început interesul oamenilor a fost să exploreze din necesitățile practice, iar mai apoi din dorința de a cunoaște alte popoare, precum cultura, meșteșugăritul, arta vestimentară, ba chiar și din interesul său propriu, și eventual din scopul de a-și îmbogăți experiența și cunoștințele, pentru a explora ținuturi care îi erau necunoscute, sau pentru a face schimbări cu experiențele reciproce, vocabularul. Fenicienii au fost probabil primii călători de afaceri. In Grecia Antică, incepînd cu anul 776 î.e.n., oamenii călătoreau la Jocurile Olimpice. Românii au construit un avansat sistem de drumuri fiind posibil sa călătorească in mediu cca. 150-200 km/zi, folosind stațiile la care puteau să schimbe caii după 8-10km, de aici și putem să deducem de unde au început oamenii/călătorii să călătoreasca, să fie intrigi, să descopere, sa valorifice [10]. Primele surse ce datează este că ne informează că pe timpurile Greciei Antice străinul era numit o „ființă respectată”, și precum anticii s-au gîndit la toate amănunțit, au tălmăcit mult, cînd ei au creat pe Xenius Dias – Jupiter, Zeul ospitalității – protectorul străinilor, referitor la călătorii ce călătoreau în deplasările mari si mici [7].
De atunci, pină si în secolul nostru, privilegiul, scopul de a putea călători și de a putea trăi un oarecare timp departe de locuința obisnuită era rezervat numai unei clase restrinse, care dispunea de bogate resurse materiale. Obiectivele principale ale călătorilor erau proprietățile din țară, băile pentru ingrijirea sănătății, cît și călătoriile de interes științific. Călătorul venind din țări industrializate caută confortul și întoarcerea la natură pe pantele inzăpezite ale munților sau pe plaje însorite, în țări noi, printre locuitorii acestora, dorind să le cunoască obiceiurile, specificul țării si poporului respectiv, mai mult, există un act juridic numit „Pax Româna” care garanta călătorului un înalt grad de securitate. In Asia Mică, in timpul lui Alexandru Macedon (356-323 î.e.n.), la Ephesus cca. 700.000 de călători participau la diverse serbări (acrobații, lupte de animale, magicieni etc.). Incă din acele vremuri, călătorii aveau ca destinații locurile sigure, placate, stabilitatea imperiului contribuind la dezvoltarea călătoriilor [12]. Astăzi, fie hotel, fie casă de vacanță, fie cabană sau pensiune, are un rol determinat în dezvoltarea turismului, reprezentînd înainte de toate o construcție menită să adăpostească pe călători, dotată cu un personal care să-i deservească. Clientul de astăzi cere de la un hotel nu numai adăpost și masă, ci și un confort ridicat, o ambianță plăcută de destindere, posibilitatea alegerii libere a anumitor servicii. Hotelul trebuie să-i poată oferi posibilitatea reunirii unor grupuri in care să discute, să se distreze sau să lucreze, el trebuie deci conceput intr-o structură nouă, adaptată vieții moderne. Clientul se poate mulțumi și cu servicii mai puține, însă dorește multă operativitate, de asemenea
el dă mai multă importanță confortului și camerei, decît mesei; se urmărește in general, asigurarea posibilității unei mari libertăți in alegerea serviciilor.
Actualitatea temei. Cabana in stil rustic este destul de ridicată, în ultimii ani se observă o creștere evidentă a dezvoltării turismului, cunoscînd faptul că cazarea împreună cu alimentația și agrementul sunt princuipalele și cele mai importante elemente ale turismului și joacă un rol generator în dezvoltarea acestuia [19]. Cabanele, împreună cu dezvoltarea turismului evident că crește și cererea din partea solicitanților a acestui produs, ieșirea se găsește în diversificarea ofertei, și anume a fondului de cazare. Odată cu creșterea progresului și modenizarea tehnologiilor se schimbă și modul de viață a oamenilor, el devino tot mai activ. Bogățiile și luxul sunt lucruri de care omul tot poate să obosească. În căutarea liniștei și lucrurilor simple dar destul de comode, calitative și frumoase turiștii pot ajunge la o cabană in stilul rustic, care combină în sine simplitatea dar și eleganța. Amenajarea celor ce se folosesc in căutarea liniștei și lucrurilor simple dar destul de comode, calitative și frumoase turiștii pot ajunge la o cabană în stilul rustic, care combină în sine simplitatea dar și eleganța mai des in ultimul timp.
Scopul lucrării. Este de a face ,, cunoștință,, de un astfel tip de structură de cazare ca – Cabanele, stilul rustic, deasemenea le redă o valoare deosebită.
Obiectivele lucrării. Elaborarea unei strategii de marketing pentru atingerea viabilității comerciale si o bună poziționare corectă pe piața de nișă.
• Promovarea și dezvoltarea drumețiilor;
• Atragerea clientelei și satisfacerea cerințelor acestora;
• Obținerea de profit;
• Atragerea unui număr mare de clienți prin intermediul calității serviciilor prestate.
• Satisfacerea cererii pe masură manifestării în funcție de cerințele pieții turistice și a clienților;
• Creșterea cotei pe piața turistică;
• Reducerea costurilor și creștera profitului fără a pierde din calitate;
Diversificarea serviciilor prestate clienților.
Cabanele în stilul rustic reprezintă o structură de cazare aparte cu valoarea sa deosebită și poate întroduce în turism noi noțiuni, servicii împreună cu turiștii care vor solicita de serviciile oferite.
1.PRINCIPII FUNDAMENTALE DE CONSTRUIRE ȘI PROIECTARE A INTERIORULUI UNEI CABANE
1.1. Principalele tipuri de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare
Hotelul este un complex turistic cu unu sau mai multe etaje care oferă cazarea turiștilor pe un timp limitat și utilizarea unor servicii in funcții de destinația hotelului,care poate fi: balnear, hotel de munte cu servicii de schimb, hotel in văzul orașului cu organizarea călătoriilor turistice, hotel in spații verzi,păduri ș.a. Hotelul pune la dispoziția turiștilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător; asigură prestări de servicii specifice; dispune de recepție și de spații de alimentație în incintă. Hotelurile se clasifică de obicei de la 1 la 5 stele [26].
Minihotele reprezintă o structură de cazare, evident de primire a turiștilor cu o capacitate maximă de 20 de camere, sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe nivele, in spații amenajate,însă de regulă și în clădirile cu anumite destinații deît cea turistică. Clasificarea după stele este de la 1 la 3 stele.
Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităților, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată și amenajată pentru:
– asigurarea serviciilor de cazare și de masă pentru turiști ;
– parcarea în siguranță a mijloacelor de transport a persoanelor cazate uneori cu servicii de reparație.
Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire turistice, cu dotări simple, adaptate cerințelor caracteristice tineretului, care:
– asigură servicii de cazare, masă, agrement, pe baza unor regulamente de organizare interioară specifice ;
– sunt amplasate de regulă, în centre urbane universitare, stațiuni și în alte zone turistice frecventate de tineret [40].
Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spații amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinație inițială decît cea de cazare turistică.
Cabanele turistice pot fucționa permanent, sau pe o perioadă anumită a anului. Sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcționînd în clădiri independente cu arhitectură specifică care asigură cazarea, alimentația și alte servicii specifice, necesare turiștilor aflați în drumeție sau la odihnă în zone montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic. În funcție de amplasamentul lor, acestea pot fi:
– cabane situate în locuri ușor accesibile (altitudine sub 1000 m, cu acces auto pe drumuri publice);
– Cabane situate în zone greu accesibile (zone montane de creastă, izolate, fără acces auto pe drumuri publice).
Alături de aceste tipuri de cabane pot exista și cabane de vânătoare și de pescuit [38].
Cabanele de vânătoare și de pescuit sunt structuri de primire turistice, de capacitate redusă, amplasate în zone bogate în fond cinegetic și de pescuit, care asigură condiții pentru cazare și servicii suplimentare specifice activității.
Refugiile turistice sunt structuri de primire turistice, situate în locuri izolate și greu accesibile din zona montană, de regulă la altitudini mari, avand o capacitate redusă, un grad minim de confort și un număr redus de personal de deservire. Acestea nu se clasifică [31].
Bungalourile sunt structuri de primire turistice:
– de capacitate redusă, construite, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare și din zidărie în zonele cu umeditate ridicată (munte, mare);
– amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanță, ca unități independente în cadrul unor stațiuni sau zone turistice sau ca spații complementare pe lângă alte structuri de primire turistice;
– asigură cazarea turiștilor, precum și celelalte servicii prestate de unitatea de bază, funcționînd, de regulă, sezonier.
Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice avînd o capacitate de cazare de pânăi la 10 camere, totalizînd maximum 30 de locuri în mediul rural, și până la 20 de camere în mediul urban, funcționînd în locuințele cetățenilor și în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate, cazarea turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei [23].
Pensiunile agroturistice sunt pensiuni turistice care asigură o parte din alimentația turiștilor cu proause din producția proprie.
Campingurile reprezintă structuri de primire turistice , destinate să asigure cazarea turiștilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încît să permită acestora să parcheze mijloacele de transport, să își pregătească bucatele și să beneficieze și de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unități. Amplasarea campingurilor trebuie facută in locuri de interes turistic, ferit de zgomot sau alte surse de poluare, care pun in pericol sanatatea si securitatea turiștilor. Elementul de bază al campingurilor este parcela de campare, aceasta reprezintă o suprafață de teren marcată unde se poate parca mijlocul de transport și instalarea cortului sau rulota ce ne asigură deasemenea o suprafață liberă necesară pentru mișcarea și pentru odihna turiștilor. Totalitatea parcelelor de campare reprezintă suprafața de campare amenajată. Capacitatea campingurilor se exprimă in numărul de locuri de campare și se determină prin inmulțirea cu 4
parcele a numărului parcelelor de camapre care marchează și adaugă eventual locuri de cazare în casuțe de tip camping sau bungalouri. Acestea de obicei se clasifică conform categoriei campingurile care pot fi de la 1 la 4 stele [17].
Satul de vacanță reprezintă un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalouri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiștilor servicii de cazare, de alimentație și o gamă largă de prestații turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.). Amplasamentul trebuie să asigure un microclimat favorabil ferit de surse de poluare (zgomot sau gaze). Mărimea satului de vacanță, inclusiv amplasamentul și stilul construcției nu trebuie să aducă prejudicii mediului inconjurător, toate satele de vacanță vor avea o îmrejurime, accesul fiind dirijat și neaparat controlat. Suprafața spațiilor verzi și a celor de agrement și de odihnă reprezintă și ele minimum 25% din suprafața totală a satului de vacanță. Clasificarea este de la 2 la 3 stele [13].
Popasul turistic reprezintă o structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din căsuțe sau bungalouri amplasate într-un perimetru foarte bine delimitat, care asigură și el la rîndul său servicii de cazare și alimentație, precum și posibilități de parcare auto. Dotarea și serviciile aferente sunt identice cu ale campingurilor de aceeași categorie, cu excepția faptului că popasurile turistice nu dispun de teren de campare pentru amplasarea corturilor sau a rulotelor [15]
Spațiile de campare în gospodăriile populației sunt structuri de primire turistice constînd din una sau mai multe parcele de campare amplasate pe un teren bine delimitat în incinta curții sau grădinii aferente unei proprietăți, din mediul rural sau urban. Mărimea parcelelor și echipamentul sanitar sunt foarte identice cu cele ale campingurilor din aceeași categorie, cu specificarea că, pentru capacitățile de până la 5 parcele, grupul sanitar poate fi comun cu al gospodăriei respective fiind admise totodată lavoare sau dușuri în aer liber și WC-uri uscate.
Apartamentele sau camerele de închiriat în locuințe familiale sau în clădiri cu altă destinație sunt structuri de primire turistice, constînd dintr-un număr limită de spații, care oferă servicii de cazare și posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turiști sau în comun cu locatarul. Se pot organiza și spații special amenajate pentru prepararea hranei a fi destinate exclusiv turiștilor.
Hanurile turistice, care sunt unități tradiționale de cazare care reînvie atmosfera tradițională a vechilor hanuri avînd soluții constructive, dotări, amenajări interioare în stilul vechii arhitecturi românești. Aici se servesc preparate culinare românești: pui la proțap, la ceaun, tochitură etc., vin băut în căni de lut. Ex.: Hanul Ancuței, Hanul Agapia, Hanul lui Manuc [22] .
Complexele balneare, care sunt structuri de primire turistice care asigură satisfacerea nevoilor de cazare, masă și cură balneară prin unități specializate de care sunt legate prin construcție oferind posibilitatea clientului să beneficieze de aceste servicii fără să fie nevoit să
părăsească complexul. Fiecare dintre aceste forme de cazare oferă o modalitate de satisfacere a nevoilor turiștilor în zone diferite, în funcție de posibilitățile lor financiare. Deși răspund, în final, aceluiași scop: satisfacerea nevoilor de odihnă, alimentație și a altor servicii suplimentare, fiecare tip de unitate se deosebește printr-o serie de elemente specifice rezultate din motivațiile care-i determină pe călăltori să utilizeze un tip de unitate sau altul, precum și în funcție de amplasarea acestora [5]. Elemente specifice care particularizează diferitele forme de cazare sunt: caracteristici constructive și arhitecturale; capacitatea; categoria de confort; perioada de funcționare; amplasarea; durata medie a sejurului; serviciile oferite; segmentul de clientelă căreia i se adresează [2].
Navele maritime si fluviale reprezintă si ele la rindul lor strucuri de cazare, care de obicei sunt strucuri de cazare fiind nestătătoare, și evident deplindu-se pe fluvii navigabile, delte, etc . (pontoanele plutitoare) care sunt utilizate pentru cazare turiștilor pe durata călătoriei sau ca hoteluri plutitoare ancorate in porturi, ce se clasifică de la 1 la 5 stele, in funcție de calitatea dotărilor și a serviciilor pe care le oferă.
Criterii de clasificare pentru hoteluri se aplică in mod corespunzător și pentru spațiile de cazare de pe aceste nave, spațiile au dimensiuni mai reduse atît mobilierul cît și încăperile, iar dotarea cu piese de mobilier va fi limitată cu condiția asigurării unei funcționalități și utilizări cît mai confortabile a spațiului de cazare [14].
Se admit și dotări de mobilier rabatabile. La categoriile de 1 și 2 stele, se pot utiliza și paturi suprapuse. Srtuctura spațiilor de cazare de pe nave este similară cu cea a hotelurilor. La navele de categoria superioară de 4 sau mai multe stele, este obligator asigurarea posibilă pentru agrement, sport și banchete, festivități și distracții. Navele plutitoare ce se mai numesc în mod generic blotel, flotel sau nave de croazieră.)
1.2. Istoria și evoluția cabanelor
Cabana este o casă sau un ansamblu de case, asigurînd contra cost, cazarea turiștilor și a călătorilor pe un anumit interval de timp, în camere special amenajate, corespunzător mobilate. Cabana, le oferă de asemenea, posibilitatea de a lua masa, de a se distra, de a-și petrece după voie o parte din timp, punindu-le la dispoziție călătorilor o serie de servicii. Oaspeții se așteaptă să găsească într-o casă de vacanță un confort cel puțin la nivelul celui ce e obișnuit acasă, cu o
masă bună și o cameră agreabilă. Cabana este o construcție cu aspect rustic, din lemn, este o casă construită din materiale usoare, ecologice și situată în afara localităților, în zona rurală. Clasificarea este de la 1 la 3 stele [1] .
De când există călători, există și nevoia de a-i găzdui. Pe vremea când oamenii erau mai puțini, mai ospitalieri și mai încrezători unii în alții, exista „opțiunea” înoptării în locuința cuiva, dar, treptat, a cîștigat teren o variantă alternativă: găzduirea într-o construcție special destinată acestui scop – o „structură de cazare”, iar adăpostirea și hrănirea călătorilor a devenit treptat o afacere. Chiar și pe vremea când turismul în sensul de azi al termenului – încă nu fusese inventat, când oamenii călătoreau puțin, când cei mai mulți dintre ei nu vedeau, în cursul vieții, altceva decât satul lor și, cel mult, orașul cel mai apropiat, existau totuși categorii de persoane care întreprindeau drumuri lungi sau dese, de pildă negustorii și pelerinii [11]. Ei și călătoriile lor au impulsionat dezvoltarea locurilor de popas. Marco Polo pomenea, pe la 1200, despre existența în China a unei rețele de hanuri, menite să asigure găzduirea drumeților. Dar și Europa avea, încă de atunci, hanurile ei în care puteau găzdui drumeții. Unele sunt amintite în documente medievale, altele au fost datate de către specialiști în urma analizării structurii lor – tehnicile și materialele de construcție folosite. Unele au început prin a fi altceva – clădirile respective aveau o altă destinație, fiind ulterior transformate în hanuri; altele au fost gândite de la bun început ca locuri de popas, fiind construite și amenjate în consecință [8]. Vechile hanuri erau exact ceea ce sunt azi hotelurile: asigurau cazare – în camere mai bune ori mai sărăcăcioase – și masă – mai simplă ori mai îmbelșugată – și adăposteau bunurile celor ce poposeau în ele. Unele aveau grajduri pentru cai și șoproane pentru trăsuri ori căruțe, așa cum hotelurile moderne au parcări pentru mașini. S-au schimbat mult standardele privind igiena și confortul, turismul hotelier a devenit mai complicat ca urmare a regulilor tot mai numeroase, dar bazele afacerii sunt, în fond, aceleași. Aceste hanuri mai ezista si astazi, prin Europa si Asia, destul de multe care au o jumate de secol de viata in urma lor si citeva inca si mai vechi, unele cu virsta de peste un mileniu. Cel mai vechi și mai vechi, decanul de vîrstă al tuturor hotelurilor din lume, este, conform celei mai autorizate surse de care dispunem – Guinness World Records – Hoshi, un ryokan (han tradițional) din Japonia, vechi de aproape 1.300 de ani (fig.1). Hanul Hoshi se găsește și azi tot acolo, lângă izvoarele termale, renovat, bineînțeles, de mai multe ori în decursul veacurilor, modernizat (fără a-i alunga complet prețioasa notă tradițională ce-i amintește vârsta venerabilă) și condus, în prezent, după standardele riguroase și principiile afacerilor hoteliere contemporane [20]. Poate cea mai impresionantă trăsătură a sa e continuitatea: de aproape 1.300 de ani, hanul Hoshi este o afacere de familie, conducerea fiind deținută, de 47 de generații, de descendenții lui Garyo Houshi. Dar și bătrânul continent își are "veteranii" săi: hanul ,,La ursul ros”, din vechiul oraș german Freiburg, e unul dintre cele mai vechi din Europa: casa de oaspeți datează din anul 1311, fiind pomenită cu numele actual în 1387. Clădirea în care e adăpostită e încă și mai veche – un fost conac din anul 1120 (fig.2).
Cabanele, au o apropiere de statutul de hotel, doar ca aparitia lor fiind mai tirzie, ele au o istorie foarte bogata in Rusia, ele ne amintesc de casele de lemn care au fost construite de om inca din vechime, inainte sa fie inventata roata [6]. In Rusia, din birne de lemn se mai construiau casele taranilor, palatele regale si biserici. Majoritatea caselor din lemn, construite fara nici-un cui de citeva secole in urma, si astazi isi pastreaza exteriorul in satrea perfecta. Atidudinea poporului rusesc fata de copac si de lemn a fost una deosebita deoarece copacul era considerat insufletit si lui i se inchinau, iar in Rusia existau ritualuri anumite,legate de taierea copacilor si constructiile din lemn. Toate clădirile erau construite din lemn: de la un simplu gard de lemn până la biserici, palate regești și cetăți. Tradițiile și măiestria construcțiilor din lemn s-au transmis din generație în generație, de-a lungul secolelor. Și în timpurile noastre, pe teritoriul Rusiei pot fi văzute diverse edificii de lemn, care sunt adevărate opere de artă. Constructia caselor și băilor din lemn are tradiții seculare. Cu trecerea timpului, tehnologia construcției s-a perfecționat. În Rusia erau cunoscute mai bine de 50 de tipuri de construcții din lemn. Case din lemn, construite fără nici un cui, dar utilizând o mare varietate de tehnici de tâmplărie. Casele țărănești sau ansambluri întregi de conace și moșii boierești îmbinau măreția arhitecturală a lemnului și clădiri ușoare de vară cu finisări sacrale și pitoreți în interior și exterior.
Din timpurile străvechi, în Rusia, casele erau decorate cu sculptură în lemn, transformându-se în adevărate opere de artă. Cele mai des folosite motive de ornamentare erau florile, grânele, animale și păsări, printre care cel mai apreciat și prețuit era cocoșul – vestitorul răsăritului soarelui. Principalele ornamente erau concentrate pe frontoane, coama acoperișului, pe rame de ferestre și obloane, pridvorul la fel era fasonat. Ornamentarea lemnului era folosită nu doar pentru partea exterioară a casei, dar și în interior [3]. Pilonii în cantine erau înfrumuseța și cu fasonări în formă de zimșuri sau șerpuiți, prin asta accentuând frumusețea și incomparabilitatea lemnului. Arta și măiestria sculpturii în lemn a fost transmisă din generație în generație și a păstrat până în zilele noastre tradițiile arhitecturii ruse în lemn. Strămoșii noștri pregăteau cu grijă lemnul pentru construcție. Alegeau doar lemnul sănătos, fără găuri de cari și putregai, cu suprafața dreaptă și mărimi asemănătoare. De obicei lemnul pentru construcție se pregătea în timpul iernii. În această perioadă lemnul se află în hibernare, nu conține prea multă vlagă, la fel, nu conține insecte și paraziți, care pot sa reducă din calitatea lemnului. Pentru constructia casei de cele mai dese ori, este folosit lemnul de soiuri conifere: brad, pin, cedru, zadă și molid. Până în secolul 16, în Europa predomina construcția caselor din lemn. Dar, începând cu această perioadă, se observă schimbarea tendinței din cauză că s-a schimbat moda, care imita metoda mediterană de construcție din lut și piatră, determinată de lipsa lemnului în această regiune. Mai târziu, și în Europa centrală au scăzut rezervele de lemn. Lemnul era folosit mai ales în calitate de combustibil și pentru construcția navelor, la fel și ca cărbune pentru
topirea oțelului. Atitudinea negativă față de utilizarea lemnului a venit de la credința în progresul industrial. Lemnul a fost înlăturat ca fiind ”material învechit, depărit”, și au început să fie folosite ”materiale moderne” – beton, oțel și plastic. Casele din lemn au concurat cu succes de a lungul secolelor cu casele din piatră. Însă, în prima jumătate a secolului trecut, din cauza devastării cauzate de războiul civil din Rusia, inginerii au fost nevoiți să găsească alternative de locuințe mai ieftine, și atunci, la Leningrad a început producția unor case rabatabile din panel de lemn, după modele folosite în Finlanda și Suedia [34]. Prețul redus și termeni restrânți de montare au atras mulți admiratori, iar casele au primit numele de ”case finlandeze”. Aceste construcții rabatabile au devenit populare după cel de al doilea război mondial, când a apărut necesitatea de a asigura populația cu locuințe ieftine și rapide în construcție. La elaborarea proiectelor au partecipat cei mai buni arhitecți și în rezultatul acestor llucrări a fost creat un șir de proiecte case de lemn complexe pentru construcții economice în zona rurală. Multe dintre casele, construite după aceste proiecte, s-au păstrat până în zilele noastre, oferind locuință mai multor generații de oameni. Imaginea caselor din lemn s-a înrăutășit și mai mult în perioada postbelică. Sărăcia, lipsa de materiale de construcție, necesitatea sporită de locuri de trai a dus la folosirea unor metode de construcție necalitative și case construite la repezeală. Lipsa și chiar absența totală a izolației termice, pereții exteriori ne fiind ermetici – au creat așa numita ”clima de baracă” – o imensă supraîncălzire vara și frigul insuportabil pe timp de iarnă, cu umiditate permanentă și pereți exteriori reci. Casele moderne din lemn – nu au nimic în comun cu aceste barăci, dar sunt nevoite să se confrunte cu faima lor proastă.
La moment, tendințele actuale în construția caselor de lemn se intersectează cu tradițiile vechi. Casa de lemn în sine – este materializarea naturaleței și purității. Casele din lemn, proiectate și edificate în conformitate cu toate tehnologiile necesare, pot să se păstreze câteva sute de ani. Drept exemplu pot servi casele vechi din lemn, care s-au păstrat în toată lumea.
1.3 Sisteme constructive a cabanelor din lemn
Planurile de constructie a cabanelor din lemn sunt structuri rezistente și in pofida faptului că necunoscătorii tind să creadă că nu sunt de viitor astfel de cabane, sunt cu un plus de avantaj. În primul rînd pentru că lemnul este usor flexibil și in cazul unui cutremur așa cum am tot vazut și simțit în ultima vreme nu reprezintă un risc de a se dărîma și de a se strica complet. Daca unele materiale crapă in cel mai bun caz pînă cînd să se dărîme de tot, lemnul rezistă cu brio, avînd o
elasticitate ce îi permite să reziste unei presiuni și să nu dărîme intreaga construcție. În al doilea rînd cabanele de lemn sunt cele care păstrează și o temperatură optimă. Vara cînd este prea cald menține o temperatură a aerului mai rece și invers pentru iernile geroase. Adaug la asta și faptul că lemnul tratat corespunzător nu va fi o problemă in cazul incendiilor. Mai mult decît atît, design-ul ar putea chiar să favorizeze totul. Deși ne duce cu gîndul la o cabană, la o zonă de vacanță rustică, desigur lemnul nu inseamnă doar atît și se poate adapta după caz la preferințe. Insă chiar și așa, cu stilul său rustic și amintind de casele așa cum se făceau odată, poate reprezenta un plus pentru cei care încearcă în lumea modernă să readucă din farmecul vremurilor de altă dată, să vină cu acel aer nostalgic de casa bunicilor adaptată vremurilor noastre însă păstrînd esența de demult [41]. Care este secretul? Desigur materia primă, lemnul ce se tratează pe parcursul unor procedee bine puse la punct, după standarde europene de calitate de la care nu se face rabat. In plus contează și planul construcției din lemn, de asemenea un punct important de care să se țină cont pentru că rezultatul final să fie unul calitativ. Și cînd contezi pe o echipă bine pregătită în toate aceste etape vom avea toate avantajele pe care lemnul ca și materie primă le prezintă.
1.4 Top 10 cele mai luxoase cabane din lume
1. În Dordogne, Franța, pentru 265.000 de euro poate fi achiziționată desigur o superbă cabană din lemn cu patru dormitoare, ele fiind foarte spațioase, trei băi, un living plăcut, o bucătărie dotată și utilată, o terasă confortabilă, o grădină și o piscină în aer liber (fig.3). Cabana cu interiorul amenajat în stil suedez modern se află într-o zonă extrem de pitorească si plină de verdeață.
2. Tot în Franța, la poalele munților Pirinei, într-o locație idilică din zona rurală, a fost scoasă in vânzare, pentru suma de 316.000 euro, o cabană modernă din lemn, cu 3 dormitoare (fig.4). La parterul construcției ecologice, lângă hol, se află o încăpere în care se poate depozita echipamentul de ski, un open space ce include un living, diningul și o bucătărie complet utilată si două dormitoare cu băile proprii. Fiecare dormitor are acces spre terasa acoperită. La etajul mansardat se află un dormitor prevăzut cu o baie luminoasă. Cabana are și un mezanin unde poate fi amenajat un birou.
3. Cei care preferă locurile însorite de pe malul mării sau al oceanului își pot cumpăra o cabană din lemn dintr-un complex luxuriant, construit pe apă, în insulele Maldive (fig.5). Cea mai spectaculoasă construcție a complexului în formă de floare, The Ocean Flower, se numește Imperial Maldivian și are 3 băi și 3 dormitoare. Baia din dormitorul matrimonial a fost construită
pe o platformă înălțată ce oferă o priveliște uluitoare asupra oceanului. Deși este construită deasupra apei, pe terasa superbei cabane, lângă un loc de luat masa, se află o mini-piscină, unde vă puteți relaxa alături de cei dragi. Pretul luxoasei cabane din Maldive depășește 700.000 euro.
4. La doar 10 minute de Lacul Zell, în Austria, se află o cabană ideală pentru iubitorii muntelui și sporturilor de iarnă. Cabana din lemn, scoasă la vânzare pentru suma de 840.000
Euro, este poziționată astfel încât prin ferestrele celor cinci dormitoare să poată fi admirate localitatea austriacă Zell am See, Lacul Zell și glaciarul Kitzsteinhorn (fig.6).
5. În Saint Tropez, Franța, pentru suma de 1,275,000 Euro, poate fi cumparată o cabană din piatră și lemn înconjurată de o grădină mirifică (fig.7). Micuța cabană are, la parter, un living, o bucătărie, un wc de serviciu, două dormitoare și o baie, iar la mezanin un dormitor amplu, prevăzut cu baie proprie, dressing și birou. O altă atracție a cochetei cabane este piscina, amplasată lângă o altă construcție ce poate fi transformată în casă pentru oaspeți, în care pot fi amenajate un dormitor și o baie.
6. Rămânem în Franța, de această dată în localitatea Les Contamines, din Haute-Savoie, unde a fost scoasă la vânzare, pentru suma de 1,670,000 Euro, o luxoasă cabană din lemn, construită pe un teren de 815 mp (fig.8). Prevăzută cu 4 dormitoare, 4 băi, două livinguri, dintre care unul este prevăzut cu un șemineu, o bucătărie complet utilată, o pivniță pentru depozitarea vinurilor, o cameră tehnică, un garaj și un spațiu pentru depozitarea echipamentului de ski, această cabană este ideală atât pentru vacanțele de vară cât și pentru cele din timpul iernii.
7. Dacă preferați Statele Unite, puteți achiziționa o cabană din lemn, construită pe malul oceanului (fig.9), situată în Rhode Island, Portsmouth, la doar trei ore de Manhattan. Superba cabană are un living uriaș, o bucătărie complet utilată, patru dormitoare, cinci băi complet utilate, două băi de serviciu și o terasă superbă. Interiorul luxoasei cabane a fost amenajat cu mobilier și accesorii marca Ralph Lauren. Toate acestea pot fi cumpărate pentru suma de 2,799,000 USD.
8. Pentru 3,3 milioane Euro, iubitorii muntelui pot cumpăra o superbă cabană din piatră și lemn situată în Chamonix, Franța (fig.10). Proprietatea are 5 dormitoare, 5 băi, o bucătărie complet echipată, două livinguri și are o suprafață construită de 237 mp. Dintre dotările cabanei alpine, cu vedere spre Mont Blanc, vom aminti încălzirea prin pardoseală și șemineul amplasat într-unul dintre livinguri.
9. Tot în Alpii Francezi, în localitatea Megeve, a fost scoasă la vânzare o altă superbă cabană din piatră și lemn, pentru suma de 6,9 milioane Euro, construită în 2012 (fig.11). Această luxoasă cabană cu aspect tradițional, la ridicarea căreia, pe lângă lemn și piatră, s-au folosit materiale moderne, de calitate superioară, dispune de patru livinguri, 5 dormitoare, 5 băi, o sală
de cinema, o piscina și o saună. Construcția se desfășoară pe 4 nivele, însumând 440 mp locuibili.
10. În comitatul Plumas din statul american California, ascunsă în inima pădurii Plumas, se află o superbă proprietate, compusă din 11 iazuri, un lac, patru pârâiașe și o cabană luxoasă construită din bușteni de lemn (fig.12). Cabana are 6 dormitoare, 8 băi, 6 șeminee, o bucătărie
ultra-dotată și un imens living, de 185 mp, cu tavan înalt de 8,5 metri. Această proprietate de lux poate fi cumpărată pentru suma de 12 milioane Euro.
Concluzie la capitolul 1
În concluzie putem spune că rolul cabanelor ca structuri de cazare, pentru turism este destul de important. După studiul tipurilor de structuri de cazare observăm că acestea, în primul rînd sunt foarte multe la număr, și evident diferă față de alt tip de structuri de cazare, în al doilea rînd sunt servicii care se oferă în unele structuri de cazare și lipsesc în altele. Din această cauză nu putem spune că hotelurile, vilele, de exemplu, sunt mai importante decît cabanele sau refugiile. Pentru structurile de cazare un factor foarte important este poziția geografică, de acesta depinde mult cererea reflectată spre aceștia. Cabanele, posibil că au fost primele structuri cu funcție de cazare din cele mai vechi timpuri, cu totul că serviciile oferite de ele s-au diversificat scopul totuși a rămas același, oferirea locului de innoptare și masa celor ce călătoresc și practică drumețiile în zonele montane. În ultimul deceniu sa întors la valorile ne materiale și adesea lucrurile simple, naturale se prețuiesc mai mult decît cele scumpe și luxoase. Cu aparția noilor tipuri de structuri de cazare se permite turiștilor să facă o alegere în favoarea unor sau altor structuri… lista structurilor de cazare cum am mai evidențiat înainte, este destul de vastă ceea ce crează o concurență între ele. Acest lucru la rindul său duce la apariția de noi produse, servicii din cadrul acestora. În ultimul timp turismul rural după valoarea sa se egalează cu turismul în orașele mari. Turiștii tot mai mult optează pentru turismul rural, ei vor să ,,fugă’’ de gălăgia orașelor mari și aglomerația a acestora dorind apropierea cu natura, frumusețele ei și odihna de ritmul activ al vieții de astăzi.
Cabanele în stilul rustic reprezintă un tip aparte de structuri de cazare deoarece chiar și celelalte tipuri de cabane își modernizează amenajările pentru că turiștii deprinși de condiții superbe și lux să se simtă ,,ca acasă’’ uitind că poate ei anume și caută ceva nou, ceva ce nu au mai văzut înainte. Prin aceasta cabanele în stilul rustic se deosebesc de altele structuri de cazare și prezintă o importanță deosebită pentru un anumit tip de turiști.
2. ANALIZA CERINȚELOR FUNCȚIONALE A EDIFICIULUI
2.1. Structura unei cabane de lemn
Pereții cabanei, prin funcțiile lor, sunt un element cheie in ansamblul cabanelor din lemn. Prima lor funcție este dată de componența de structură statică autoportantă, care garantează durabilitatea în timp și siguranță în exploatare. La pereții de tip sandwich această funcție este asigurată de structura de lemn masiv. O altă funcție de bază a pereților este capacitatea de izolare termică – fonică de regulă cu inserția straturilor de vată minerală. Ultima funcție principală a pereților este aspectul estetic. Uzual, scheletul casei se face din stîlpi din lemn tratat complet, cu dimensiuni [42]. La pereții interiori, grosimea stîlpilor poate fi mai redusă (10 cm). Izolarea pereților exteriori se face prin fixarea straturilor de vată minerală (grosimi de 5 – 12 cm). Pe partea exterioară a pereților se poate fixa un strat OSB (plăci din așchii late), care asigură panourilor de casă și intregii case rezistentă deosebită la deformare (mai ales la forțe orizontale – vînturi puternice, cutremure).
Sistemul termoizolant: Sistemul termoizolant al pereților cu structura din lemn și al planșeelor din lemn este format din mai multe straturi de materiale, care împreună cu bîrnele din lemn, formează peretele propriuzis. Una dintre variante realizării termoizolației poate fi: Primul strat termoizolant înserat printre bîrnele de lemn este cel de vată minerală (cu grosimea de 12 cm) prevazută cu folie de aluminiu anticondens.Vata minerală se montează cu folia de aluminiu către interiorul casei, iar peste aceasta se aplică placile din gips – carton. In final se realizează finisajul pereților: lambriuri, vopsea lavabilă,etc. Mergînd apoi cu termoizolația spre exterior, dupa stratul de vată minerală se vine cu un placaj OSB de 18 mm, hidrofugat; peste acesta se aplică un strat termoizolant din polistiren expandat de 4 – 6 cm grosime, fixat prin lipire și ancorat cu agrafe metalice cu rozetă. Pentru că tencuiala de exterior să facă priza, pe stratul de polistiren se prinde o plasă din fibra de sticlă, peste care se dă apoi tencuiala cu o grosime de 6 mm. In final se va realiza finisajul exterior. Această structură termoizolantă echivalează din punct de vedere al confortului termic cu un perete de caramidă de 78 cm. Izolația este componentă construcței care influențează temperatura in mod direct și indirect prin controlarea extinderii umidității in spatiile construite [32]. In cazul constructiilor din prefabricate din lemn cea mai mare parte a caldurii pierdute se datoreaza faptului ca structura din lemn care are o rezistenta termica mult mai mica decat cea a izolatiei. Majoritatea tehnologiilor de realizare a izolatiilor termice incearca sa reduca acest effect. Transferul de caldura se realizeaza dinspre zonele reci spre zonele calde. In perioada iernii, caldura se transfera dinspre interiorul incalzit artificial spre exteriorul rece.
In perioada verii, caldura se transfera, ziua, dinspre exterior spre interior iar noapte, cand temperature exterioara scade, dinspre interior spre exterior. Sistemul clasic de izolatie termica pentru casele din prefabricate din lemn se bazeaza pe un strat consistent de vata minerala sau de sticla. In exterior este placa de OSB si lambriul din lemn. In interior se montează bariera anti-vapori din polietilenă și placă de rigips peste care se efectuează finisajele. In scopul creșterii coeficientului termic al clădirii se poate adăuga la exterior un strat din plăci de polistiren extrudat sau polistiren expandat de mare densitate. O compenenta esentiala pentru realizarea unei bune izolatii termice a casei este izolatia termica aplicata fundatiei care este una dintre cele mai importante surse de umiditate, in cazul in care nu este izolata corect.Fundatia realizata din structura de beton armat are aplicata pe exterior un strat isolator din polistiren extrudat sau expandat de mare densitate peste care se tencuieste un strat protector de ciment de 12 mm.
Pardoseala este realizata dintr-un strat de 4 – 5cm de ciment (sapa) peste care se va monta gresia, linoleumul, parchetul sau scandura de brad in grosime de 25mm.
Ferestrele si usile se monteaza inainte de a incepe montarea instalatiilor si executarea finisajelor interioare. Materialele din care se pot realiza aceste elemente sunt diverse: lemn, metal, PVC, lemn stratificat sau alte materiale mixte si compozite.
2.2. Arhitectura cabanei
În trecut, design-ul de interior a fost considerat ca o parte a procesului de construcție, însă cu timpul amenajările interioare au fost o consecință a dezvoltării societății. Design-ul interior urmărește în primul rând utilizarea eficientă a spațiului, confortul și funcționaliatea spațiilor contribuind la dezvoltarea contemporană a design-ului interior. Trebuie luată în considerare destinația spațiului respectiv, pentru munca sau relaxare, pentru întâlnire, comercial, activități spotive etc. Accesul, iluminarea, acustica, cromatica sunt elemente fără de care nu se poate concepe desin-ul unui interior. Casa de vacanță ar trebui să respecte câteva reguli principale pentru a deservi funcția aleasă: să respecte specificul local și să se încadreze armonios în caracterul zonei. De asemenea, este important să se realizeze din materialele locale și să fie ușor de întreținut. Ca o privire de ansamblu asupra unui partiu pentru o casă de vacanță, chiar dacă este locuința unifamilială sau o mică pensiune, trebuie să aibă un nucleu central reprezentat de zona de zi, unde să se desfășoare activitățile principale – living, discuții,relaxare, dining și zona de noapte complet separată de zona de zi. De obicei, casele de vacanță se fac pe structuri usoare
din lemn datorită costurilor mai mici de investiție și datorită rapidității în execuție. Din punct de vedere estetic, locuințele de vacanță trebuie să se încadreze în caracterul zonei, încercându-se a
se prelua în arhitectură elemente specifice, cât și materiale de construcție locale. Casele de vacanță trebuie să se încadreze în peisajul local, indiferent de locația acestora – mare, deal sau munte. Ca design interior, este indicat a se folosi culori și texturi naturale pentru a crea confort vizual. În majoritatea cazurilor beneficiarii acestor construcții preferă amplasarea unui șemineu funcțional sau nu, iar pentru a crea o atmosferă rustică trebuie folosite materiale cum ar fi piatra sau cărămida ce dau o ambianță plăcută. Bineînțeles, alegerea finisajelor și a soluțiilor de ambientare ține și de buget, o simplă casă de vacanță devenind un spațiu luxos, cu un confort ridicat în cazurile în care investiția nu este o problemă.
2.3. Principalele categorii de spații a cabanei
Unitățile de cazare sunt construite, dotate și decorate pentru a răspunde unei cerințe de bază: satisfacția clientului. Acestea sunt concepute și organizate din punct de vedere al spațiilor în doua părți distincte: spații destinate clientelei; spații rezervate proceselor de producție și administrative.
Spații destinate clientelei: sunt locurile în care circulă întreaga clientelă a cabanei împreuna cu personalul care își desfășoară activitatea în cadrul acestora. Aceasta categorie de spații include: spațiile de folosință comună exterioare și interioare; spațiile de cazare; spațiile de alimentație.
Spațiile de folosință comună: sunt exterioare și interioare. Spațiile de folosință exterioare se grupează în două categorii. In prima categorie intre spații cu funcții de primire-recepție: acces auto și pietonal; alei pietonale și spații verzi; parcări; spații aflate la intrarea în hotel, scări, rampe destinate facilitării accesului persoanelor imobilizate. In categoria a doua intra spații cu funcții de ambientare: grădini, parcuri, elemente decorative (fântâni, stâlpi de lumină, garduri, bănci)
Spațiile de cazare: in categoria spațiilor de cazare intră: cameră cu pat individual (single) – reprezentând spațiul destinat folosirii de către o singură persoană, lățimea minimă admisă pentru pat fiind de 90 cm; cameră cu pat matrimonial – reprezentând spațiul destinat folosirii de către una-două persoane, cu lățimea minimă de 140 cm; cameră cu pat dublu – destinat folosirii de către două persoane cu lățimea minimă a patului de 160 cm; cameră cu două paturi individuale (twin double room) – pentru două persoane; cameră cu trei paturi individuale; cameră cu patru paturi individuale; camere comune – cu mai mult de patru paturi individuale [33].
Spații de alimentație: intr-o unitate hotelieră de regulă se întâlnesc restaurante (de diferite tipuri, specializat, cu specific, cu program); braserii; salon pentru mic dejun; salon pentru
pregătirea și servirea micului dejun. În funcție de condițiile concrete se pot stabili și alte tipuri de unități de alimentație cu respectarea criteriilor pentru tipuri de structură turistică asimilată.
2.4. Echipamentul cabanei
Noțiunea de echipament se referă la construcțiile, instalațiile, mobilierul și dotările unităților de cabane și unităților de alimentație care intră în componența lor. Echipamentul cabanei are rolul de a: permite desfășurarea procesului de producție; asigură confortul necesar; contribuie la crearea atmosferei și rol estetic.
Echipamentul cabanei din holul recepției: reprezintă punctul cheie al circulației din cabana, cel care dealtfel produce și prima impresie. De aceea el trebuie amenajat corespunzător atât din punct de vedere legal-funcțional, cât mai ales estetic. Organizarea acestuia se realizează la nivelul următoarelor spații: spații pentru primire și așteptare; spații pentru lectură; spații pentru întruniri și discuții. Spațiile Recepției (Front-Office) care includ: birourile recepției și administrației; camera de bagaje; camera pentru păstrarea valorilor; spații pentru păstrarea materialelor sportive; grupuri sanitare; cabine telefonice; spații pentru telecomunicații; garderoba. Front-desk-ul este marcat de desk, acesta fiind o „tejghea” echipată astfel încât să ofere serviciile necesare clienților. Astfel, pe partea dinspre exterior sunt primiți clienții, pe partea dinspre interior desfășurându-și activitatea personalului. Desk-ul este amplasat în holul cabanei, la nivelul de acces al clienților, într-o poziție ușor și comod accesibilă turiștilor, care să permită în același timp controlul circulației în holul cabanei. Dimensionarea lui se va face în funcție de tipul, capacitatea și categoria de clasificare a cabanei, respectând însa următoarele cerințe: inălțimea tejghelei să fie de 1,15 – 1,20 m; lungimea acesteia se stabilește în funcție de numărul de camere (circa 3 cm de cameră) pentru cabane cu 25 – 100 camere lungimea acesteia fiind obligatoriu de 3 m, totodată este necesară prezența unor spații pentru formulare, pliante, documente specifice [28]. Spațiile de așteptare pentru întâlniri cu prietenii și pentru lectură, sunt prevăzute cu fotolii, măsuțe, canapele, corpuri de iluminat, rafturi pentru reviste, etc. Spațiile comerciale sunt prevăzute cu rafturi, vitrine, case de marcat, frigidere. Garderoba va fi amplasată în apropierea restaurantului, fiind dotata cu tejghea și spații pentru păstrarea hainelor.
Echipamentul cabanei din spațiile de cazare: datorită ponderii mari a spațiilor de cazare cu două paturi, exemplificarea mobilierului cabanelor se va face în special pe acest tip de echipament. Diferențele față de alte categorii de spații, constă în numărul sau tipul paturilor sau în existența salonului în cadrul garsonierei, precum și a altor dotări în cazul camerelor de lux. Spațiile de cazare se evidențiază prin trei încăperi distincte: vestibul; baie; camera propriu-zisă. Proiectarea, dimensionarea, echiparea și finisarea spațiilor de cazare trebuie să țină seama de asigurarea următoarelor funcții principale: odihna; servirea mesei; lucru; igiena; primire oaspeți; comunicații; divertisment.
Dotarea spațiilor de cazare in vestibul : cuier; oglindă de perete; mochetă. În Camera propriu-zisă: paturi prevăzute cu lenjerie aferentă; noptiere prevăzute cu veioze; dulap prevăzut cu două module; masa cu două scaune; fotolii sau demifotolii, măsuță, tava cu două pahare, scrumiera; instalații aferente; telefon; mocheta sau covor; minibar, frigider, etc. In baie: cadă sau cuvă cu duș; bideu; W.C.; lavoar; oglindă; suport obiecte sanitare; port-prosop; covoraș pentru evitarea alunecării; coș de gunoi [36].
Echipamentul cabanei din unitățile de alimentație: cuprinde mobilierul, utilajele, inventarul de lucru și de servire. Necesarul de echipamente se stabilește în corelație cu: profilul cabanei; cifra de afaceri; numărul de locuri. Mobilierul din spațiile de servire poate fi: mese, cu recomandarea de a se folosi mese rectangulare, ușor utilizabile în orice combinație; scaune, fotolii, taburete; canapele; gheridoane; console; jardiniere; umbrele (pentru terase).
2.5. Organizarea unității hoteliere
Principii de amenajare și organizare tehnologică: Indiferent de tipul, capacitatea și categoria de clasificare a unei unități hoteliere, amenajarea tehnologică a acesteia trebuie astfel concepută încât să asigure un flux optim al circulației clienților, personalului, bagajelor și mărfurilor, precum și desfășurarea în bune condiții a proceselor de producție și servire. Pentru aceasta sunt necesare: identificarea elementelor de echipament necesare; delimitarea spațiilor aferente diferitelor procese de producție și dimensionarea acestora în funcție de: tipul, categoria de clasificare și volumul activității; dotarea cu mobilier și utilaje; îmbinarea cerințelor de ordin funcțional cu cele de ordin estetic și de confort. Principiul care stă la baza organizării activitații unei unități hoteliere este: diferitele categorii de fluxuri nu trebuie să se intersecteze decât în condițiile specifice proceselor de producție. Pentru aceasta este necesară stabilirea și cunoașterea exactă a destinației diferitelor categorii de spații: spații destinate exclusiv clientelei (de ex. spațiile de cazare); spații destinate atât circulației clientelei, cât și personalului hotelier (de ex. holul recepției) compartimentele prestatoare de servicii suplimentare: piscina, sauna, frizerie, coafură etc.); spații destinate exclusiv personalului (de ex. bucătăriile, oficiile cameristelor, depozitele ș.a.). Totodată, diversitatea și complexitatea proceselor de producție care au loc într-o unitate hotelieră face necesară organizarea eficientă a acestora. Aceasta presupune gruparea cât
mai omogenă și rațională a activităților desfășurate la nivelul unor componente organizatorice numite servicii și departamente.
2.6. Iluminarea în spațiul interior
Fie că ne relaționam la un spațiu residențial, un spațiu comercial sau la un spațiu public iluminarea are un rol foarte important deoarece scoate în evidență importantele elemente din acea incăpere și crează scenarii perfecte pentru persoanele ce petrec timp liber in acel loc. Experții asigură faptul că lumina este un element important care te ajută să trăiești frumos și armonios într-o casă, deaoarece dacă aceasta este bine gandită oferă multă energie pozitivă, datorită jocurilor de lumini, a umbrelor create și purtate pe elemente de decor, mobilier sau pe elementele fixe ( pardoseală, pereți, tavane). Lumina este de 3 tipuri: lumina generală– oferă o iluminare completă a unei încăperi; lumina ambientală– oferă o iluminare mai fină, o lumină discretă care se folosește pentru a da atmosfera unui spațiu sau pentru a face trecerea dintre două încăperi; lumina punctuală(de accent) – oferă o lumină directă, ce scoate în evidență doar un anumit element din acea încăpere.
Pe zi ce trece tehnologia avansează tot mai tare fapt ce influențează mediul înconjurător. In design, dacă ne raportăm la casele moderne, observăm tot mai des utilizarea liniilor continue de lumină pentru conturarea spațiilor. Utilizarea liniei continue de lumină intr-un spațiu este o tehnică foarte bună de a marca încăperea, de a reda estetica atractivă, fină și modernă. Un avantaj al acestei iluminări este faptul că din lumina ambientală controlabilă ea se poate transforma în lumina genarală și de accent, marcand unitar spațiul ( fie că ne adresăm la o casă modernă, o clădire de birouri, spital, hotel etc.). Printr-o linie de lumină putem ințelege fie corpuri de iluminat inglobate intr-un perete, fie șcafe iluminate în tavan, fie corpuri de iluminat statice ce să conducă lumina unitar [27].
Iluminarea naturală: soarele reprezintă bogata sursă de lumină naturală pentru iluminarea formelor și spațiilor în arhitectură. Penetraîd un spațiu prin ferestre sau luminatoare, energia luminoasă a soarelui se napustește asupra suprafețelor din încăpere, le însuflețește culorile și le relevă texturile. Prin tiparele schimbătoare ale luminii, si umbrelor pe care le crează, soarele animă spațiul incăperii, și articulează formele din cadrul acesteia. Energia luminoasă poate să clarifice forma unui spațiu, sau, dimpotrivă, să o distorsioneze, în funcție de intensitatea și dispersarea acesteia în cadrul încăperii. Culoarea și strălucirea luminii solare pot crea o atmosferă festivă, in timp ce o lumină naturală difuză poate crea stări de melancolie. S-a sugerat ideea că efectele de iluminare pot să constituie un limbaj aparte. De exemplu, dacă se dorește ca un obiect să primească atenție maximă, acel obiect se luminează intens, deoarece în momentul în care o persoană pașește într-o încăpere observî prima datî obiectul cel mai luminos din spațiul respectiv. Aceasta se numește atracție fototropică. În cazul obiectului intens luminat mesajul transmis este pur si simplu: „Privește aici!” Însă, pe de altă parte, dacă o sursă de lumină este prea puternică, astfel încît dăunează ochiului, mesajul transmis este „Privește în altă parte!” Astfel de considerații sunt foarte importante in funcție de necesitatea iluminării. Avînd în vedere că intensitatea și direcția luminii solare pot fi anticipate cu ușurință, impactul vizual al acestora asupra suprafețelor, formelor și spațiului unei încăperi, se poate prevede în funcție de mărimea, locația și orientarea ferestrelor și luminatoarelor din cadrul incăperii. Există o serie de motive pentru care, in ultima vreme s-a constatat o renaștere a interesului pentru folosirea luminii naturale, printre care se numără costul ridicat al combustibililor și conștientizarea faptului că sursele electicității au o viață finită. Însa, cel mai important factor îl reprezintă aspectele mai puțin tangibile ale luminii, care se referă la spiritul uman, și la calitatea traiului. Prezența ferestrelor pentru a permite patrunderea luminii naturale intr-o încapere și pentru a permite ocupanților să privească in exterior, reprezintă un factor major în satisfacerea necesităților celor care folosesc acel spațiu. Totuși, uneori este necesară excluderea luminii naturale in scopuri funcționale sau spațiul este situat intr-o zonă a clădirii în care lumina naturală nu poate fi asigurată. Forma, marimea și poziția ferestrelor sunt factori foarte importanți deoarece au efecte majore nu doar asupra iluminării spațiului interior ci și asupra relației cu lumea exterioară, asupra infațișării exterioare a construcției și, nu în ultimul rînd, asupra eficienței energetice a acesteia. Cu toate ca oamenii preferă incăperi luminate natural, trebuie să se asigure luminarea artificială, deoarece lumina naturală nu e disponibilă întotdeauna sau poate fi inadecvat.
Iluminarea artificială: rapidă dezvoltare a surselor de lumină artificială și a tehnicilor corespunzatoare folosirii lor, a dus la apariția unui element de o importanță uriașă pentru viața omului și anume crearea condițiilor pentru continuarea activităților pe tot parcursul celor 24 de ore ale zilei. Dacă iluminatul artificial a avut rolul inițial de a compensa lipsa luminii după apusul soarelui, fiind adesea considerat un palid imitator al luminii de zi, pe măsura perfecționîării tehnicii sale, aspectele noi pe care le conferă arhitecturii, apar din ce în ce mai evidente. Lumina poate fi privită ca sistem singular în care lumina artificială completează și sprijină lumina naturală pentru a maximiza oportunitatea de a ne bucura de ambianța tot timplul zilei, respectând schimbările naturale zilnice și ritmurile vieții noastre. A proiecta iluminarea înseamna a pune în valoare particularitățile spațiului construit. Foarte important este contrastul între lumina și umbră, raportul clar-obscur și concordanta cromatică. Forma și culoarea corpurilor de iluminat trebuie alese după studierea efectului de lumină dorit. Există mai multe tipuri de iluminare, care se diferentiază în funcție de efectele pe care dorim să le obținem: lumina pentru vedere – presupune o iluminare generală, obținută prin plafoniere, lampadare și aplice;
lumina pentru privire – trebuie să ofere o maximă intensitate luminoasă, în acest scop folosindu-se lămpi de masă și corpuri suspendate; lumina pentru contemplare – facilitează observarea unui tablou, a unei mobile, a unui obiect prețios, care este evidențiat în centrul unei insule de lumină spre care converg fasciculele luminoase direcționate; lumina care se contemplă – reprezintă un tip de iluminat cu rol exclusiv decorativ [29]. Un sistem de iluminat modern trebuie să indeplinească in același timp urmatoarele cerințe: să fie funcțional, estetic și rentabil. Un mediu luminos inconfortabil produce scăderea randamentului activității umane, conducând de multe ori și la efecte negative (afecțiuni ale vederii, stres). În incaperile care sunt echipate cu plafoane casetate, lamelare sau din ghips-carton, iluminatul este realizat prin corpuri încastrate în plafoane, cea mai largă utilizare având-o CIL-urile echipate cu tuburi fluorescente și spoturi încastrate. Rezultă sisteme de iluminat care satisfac doar sarcinile vizuale, dar nu rezolvă echilibrul ambiental al distribuției luminatoarelor. In cele mai multe cazuri apar contraste suparatoare între corpul de iluminat și plafon, care duc la apariția fenomenului de „orbire psihologică”. Efectul poate fi eliminat fie prin folosirea corpurilor de iluminat echipate cu gratare din aluminiu dublu parabolice sau cu dispersoare din policarbonat, fie prin folosirea unui iluminat indirect.
Iluminatul indirect: se poate realiza prin corpuri cu distribuție asimetrică: aplice decorative, lampadare, proiectoare și spoturi încastrate orientabile. In cazul iluminării camerei de zi, se recomandă combinarea mai multor tipuri de lumină. Obținerea unei atmosfere calde, primitoare, se poate face prin combinarea luminii difuze a plafonierei cu fascicule de lumină concentrată, care vor fi direcționate spre spațiile și obiectele reprezentative. Sublinierea unui colț important se face prin utilizarea unui corp de iluminat direcționat care produce un con de lumină orientat. Zona pentru conversație se poate pune in valoare prin amplasarea mai multor corpuri de iluminat direcționate spre perete (wall-washer). Pentru bucătărie trebuie acordată o importanță deosebită mesei de lucru. Sunt recomandate lămpile fluorescente care emană o lumină constantă și intensă. Tonalitatea lor albă și rece, care in alte spații poate să pară neplăcută, conferă bucătăriei un aspect curat. Iluminatul băilor și grupurilor sanitare poate combina lumina de bază oferită de plafoniera cu o lumină localizată. Se recomandă alegerea unei lumini calde, care să nu modifice structura cromatică a tenului. Importanța este iluminarea corespunzatoare a oglinzilor cu o lumină intensă, omogenă și simetrică, care să permită distingerea celor mai fine detalii in timpul machiajului sau al barbieritului. Pentru dormitoare este recomandată înlocuirea luminii difuze cu una localizată. Amplasarea corpurilor de iluminat la capetele patului și în vecinătatea dulapurilor favorizează obținerea unei atmosfere calde și primitoare. Pentru pastrarea culorilor naturale sunt preferabile corpurile de iluminat cu incandescență și cele halogene sau fluorescente cu lumina caldă.
2.6.1 Cele mai noi tehnologii in materie de iluminare
Descoperirea lui Edison a fost doar primul pas intr-o industrie extrem de complexă care în fiecare deceniu aduce noi tehnologii și invenții. De la becul incandescent la becurile economice și apoi la LED-uri, de la alimentarea pe gaz și curent electric, pînă la tehnologiile de iluminare solarî hibridă, istoria iluminării artificiale intregistrat de-a lungul timpului o serie de salturi spectaculoase. Iată cîteva dintre cele mai noi tehnologii de pe piață: dupa unele scandaluri care au detronat oarecum poziția fruntașă pe care au ocupat-o mulți ani becurile economice, legea prevede că acestea să conțină cantități limitate de mercur, dar s-a descoprit că unii producători nu o respectă; culorile la lumina unora dintre aceste becuri sunt denaturate etc., e rîndul și al altor tehnologii să atragă atenția consumatorilor casnici sau industriali.
Becurile economice, un nou pas: Trebuie inteles totuși că atunci cînd se vorbește despre “becuri economice” se vorbeste de fapt despre o gamă mai largă de produse, adica becuri și lămpi de sodiu de înaltă presiune, lămpi cu sodiu alb, cu vapori de mercur sau cu halogenuri metalice. Lămpile cu halogen continuă să sa fie imbunătățite: noile generații de lămpi cu halogen sunt umplute cu gaz xenon și continuă să aibă garanție pe perioade indelungate (2 ani). Aplicațiile sunt extinse în cele mai variate industrii, inclusiv în cea auto sau cinematografica și fotografică, unde calitatea luminii este importantă. Lămpile cu vapori de mercur (care respectă legea) au eficacitate mare, dar ramîn recomandabile în spațiile industriale sau exterioare, unde nu există pretenții pentru redarea corectă a culorilor. Lămpile cu vapori de sodium sunt asemănătoare cu cele cu mercur, ca principiu, dar superioare acestora calitativ (totși, luminantă ridicată obligă la montarea acestora la inălțimi mari)
LED-urile din aplicații de putere: Iluminatul reprezintă 15-20% din consumul total de energie al unei locuințe (și 40% in unele domenii industriale), iar pentru ca economia de energie a devenit una dintre prioritățile ultimilor ani a început să crească interesul pentru sursele de iluminare cu LED-uri. Folosite mult timp in cadrul dispozitivelor electronice, ca indicatori, pentru că erau surse mici de lumină, acestea au început să fie utilizate în aplicații de putere, radiația luminoasă atingînd cote care fac ca LED-urile să poată fi luate in calcul ca surse de iluminare de interior. Partea și mai interesantă este ca LED-urile pot fi încastrate atît în sisteme cu plafoniere, proiectoare, tuburi, cît și în benzi, pentru a facilita montarea lor in cele mai diverse spații interioare sau exterioare. In plus, la LED-uri culoarea luminii emise poate fi dusa inclusiv în spectrul de infraroșii sau ultraviolete (in funcție de compoziția și starea materialului conductor folosit), drept pentru care și-au găsit o serie de aplicații, inlcusiv în sere, în îngrijirea plantelor, sau în iluminarea habitatelor pentru animale de casă.
Tuburile catodice reci: Cercetările făcute de dezvoltatorii de tehnologii pentru ecranele LCD au dus la descoperirea unor noi aplicații și pentru sistemele de iluminare de interior. Avînd
un consum scazut de energie, tuburile catodice reci (Cold Cathode), au și un pret de producție relativ scăzut și, spre deosebire de neoanele fluorescente obișnuite, pot atinge lungimi și de trei metri și pot fi curbate, astfel încît să ia forma scafelor în care sunt înserate și prin urmare au o serie de aplicații, nu doar casnice, putînd fi folosite și in sisteme ornamentale, firme luminoase etc.
2.7. Stilul rustic si elementele difinitorii
Cald, primitor și fermecător, stilul rustic ramîne unul dintre cele mai indrăgite stiluri in designul interior. Potrivit atît mediului de viață urban, dar mai ales celui rural, stilul rustic crează o atmosferă calmă și relaxantă, de vacanță. Adepții stilului rustic au caractere sincere, apreciind lucrurile simple dar autentice. Adesea, decoratorii in stil rustic sunt și artizanii obiectelor folosite in amenajare [37]. Doamnele cu talent pentru lucrul de mînă pot amenaja un spatiu rustic tricotînd, brodînd sau croșetînd perne ornamentale, cuverturi, sau diverse alte obiecte decorative pentru pereți. Prin preluarea unor procedee tehnice, materiale de acoperire, elemente de decor, stiluri de mobilier din cultură populară, s-a cristalizat stilul rustic, folosit mai ales pentru casele de vacanță sau în combinație cu stilurile moderne. Termenul rustic este folosit încă din antichitatea romană pentru a defini casele din afara orașelor, de fapt casele de la țară ale orășenilor. Interioarele decorate în stil rustic nu sunt cu necesitate incluse în case realizate în stil românesc sau popular, dar materialele de acoperire din interior participă cu necesitate la caracterul acestui stil. De exemplu, pentru pereți se folosesc modelaje nefinisate sau lemn, pe jos se folosește dușumeaua, mobilierul este din lemn, cu aspect simplu, țărănesc, sau chiar primitiv, bineînțeles adaptat din punct de vedere ergonomic. Șemineul sau sobele sunt nelipsite, chiar dacă sunt construite, mai degrabă cu scop decorativ decît pentru a fi folosite, și au forme arhaice, imitînd cîteodată vetrele țărănești.
Stilul rustic este ideal pentru spațiile intime (fig.13), de dimensiuni nu foarte mari. Încaperea centrală dintr-un cămin rustic este bucataria, suficient de mare încît să cuprindă și spațiul de luat masa. Simplitatea naturalului este regasită intr-un decor rustic atît la nivelul culorilor cît și al texturilor folosite. In privința paletei coloristice, stilul rustic este dominat de tonuri neutre, de pamânt, cît mai apropiate de natură. Mobilerul este din lemn masiv cît mai puțin
finisat, eventual sculptat sau pictat manual. Placările cu piatră pot crea un ambient rustic, dar bucățile de piatră trebuie să aibă un aspect cît mai brut și natural. Materiale folosite intr-un decor rustic precum lemnul masiv, ceramica, piatra naturală, țesăturile naturale sau fierul forjat sunt mereu costisitoare, la fel ca și prelucrarea manula a acestora, dar calitatea și rezistența lor in timp este pe masură. Au aparut insă și materiale mai puțin costisitoare precum plasticul sau lemnul presat, ale căror finisaje încearcă să imite cît mai bine materialele naturale. Rețineți insă că mobila rustică autentică este grea, robustă, cu suprafețele puțin șlefuite [39]. Atmosfera primitoare este conferită unui ambient rustic prin lipsa voită de prețiozitate a obiectelor ce decorează acel loc. Fără a fi opulente, decorațiunile rustice sunt însă prețioase deoarece perpetuează tradiții și sunt rezultatul dedicației și talentului unor artiști populari. Covoare sau alte țesături lucrate manual, accesorii din sticlă colorată, ceramică sau fier forjat, toate acestea definesc un ambient confortabil și relaxant (fig.14). In funcție de tradițiile fiecărui spațiu geografic, stilul rustic prezintă diverse elemente specifice.
Stilul rustic romînesc: Interioarele in stil rustic romînesc și cele in stil cult neoromînesc se caracterizează prin pereții albi pe care putem admira țesături, icoane sau obiecte din lut. Mobilierul este din lemn sculptat sau pictat cu motive decorative tradiționale: sfoara, coloana infinitului, soarele ori motivele florale și zoomorfe stilizate in forme geometrice. Piese de mobilier specific romînești sunt: cufărul sau lada de zestre, patul pe picioare inalte, scaunele cu spatar sculptat și netapitat, laița sau banca cu spatar, rafturile scultpate pentru expunerea obiectelor de lut. Culoarea si vitalitatea este introdusa in amenajarea interioarelor romanesti prin intermediul obiectelor decorative: a covoarelor si cuverturilor, a fetelor de masa si prosoapelor tesute in razboi. Atributul esential este austeritatea confortului echilibrata de bogatia estetica. In unele zone ale tarii recunoastem elemente din traditia rustica maghiara sau saseasca. Gama de culori rustice maghiare implica intotdeauna prezenta verdelui. Rusticul maghiar echilibreaza contrastul dintre rosu si verde prin obiectele de ceramica in alb-bleumarin sau culori de pamant. Elementele decorative sunt in special florale. Mai des intalnite la noi sunt lalelele si pasarile ca elemente zoomorfe.
In rusticul maghiar si sasesc se intalnesc piese de mobilier precum bufetul din bucatarie, o combinatie de dulap inchis cu vitrina in partea superioara. Sasii isi impodobesc mobila in culorii vii si cu ornamentatii florale stilizate. Insa costumele lor populare si tesaturile sunt foarte sobre, in alb si negru. Cuvintele cheie intr-o amenajare in stil rustic sunt simplitatea, echilibrul si masura bunului simt.
Stilul rustic englez: Se axează pe piese de mobilier din lemn și canapele comfortabile. Mobila este întotdeauna din lemn masiv, foarte atent lucrată. Pentru și mai multă autenticitate, piesele pot să aibă un aer ușor antichizat. Lemnul este utilizat și ca pardoseală, dar poate fi
utilizată și gresia cu un aspect ușor învechit. Designerii Studio Insign recomandă ca lemnul pentru placări și mobilier să fie de cea mai bună calitate pentru a dura cât mai mult în timp. Pentru scaune și canapele se utilizează tapiseria din materiale textile cum ar fi catifeaua și reiatul sau pielea naturală, tăbăcită. Pereții sunt îmbrăcați în tapet cu flori în living, dormitoare și dining, iar pe holuri și în birouri se optează pentru lambrisare sau piatră naturală ori aparentă.
Stilul rustic francez: Implică de asemenea, o gamă cromatică axată pe bej, maro, galben, ruginiu, etc. Camerele sunt spațioase, înalte, cu pereții îmbrăcați cu tapt sau tratați cu var care conferă un aer uzat în combinație cu teracotă sau cărămidă. Tavanul poate fi pictat pe anumite porțiuni, dar trebuie neapărat să fie brăzdat de bârne din lemn.
Mobila este din lemn și pentru un plus de valoare și de originalitate poate fi pictată manual, iar scaunele sunt cu tapițerie textilă [30]. La ferestre se optează pentru perdele brodate și draperii lungi. De altfel, broderiile sunt extrem de utilizate în stilul rustic. Un rol important în amenajarea unei case în stil rustic îl are bucătăria. Aceasta are mobilier din lemn masiv și din ea nu lipsește o masă mare cu multe scaune. Și în această încăpere pereții pot fi placați cu cărămidă aparentă sau cu lemn. Un aspect rustic autentic este obținut dacă toate utilitățile sunt poziționate în mijlocul încăperii, varianta modernă fiind amplasarea acestora într-o insulă. Bucătăriile în acest stil au concepută o zonă pentru cuptor recreînd modelul cuptoarelor văzute în conacele din zonele rurale ale Franței. De asemenea, de grinzile din tavan sunt agățate tigăile și oalele, în compania lingurilor de lemn și a polonicelor. Pe lîngă camerele obișnuite, în amenajările rustice există vinoteci. Piese de mobilier special create pentru depozitarea vinului, butoaie stilizate, scaune înalte de bar din lemn, accesorii pentru degustarea vinului sunt doar cîteva dintre piesele care nu pot lipsi din aceste încăperi rustice. Acest stil este unul în care decorațiunile sunt foarte utile, fiind din ceramică, lemn, fier forjat atent lucrat.
2.8. Istoria mobilierului
Locuința este refugiul omului în fața ostilității mediului natural. Fie bordei sau palat, locuința reprezintă un al doilea mediu, odată cu ieșirea omului preistoric din pesteri. Chiar dacă reconstrucția unei locuințe preistorice este practic imposibilă, se pare că acestea aveau totuși piese de mobilier, chiar dacă cele mai multe erau improvizate din piatra sau bucăți de lemn, fiind în principal mese sau scaune grosolane. Bazele unei istorii documentate a mobilei și a evoluției acesteia au fost puse in Egiptul antic. Din această perioadă s-ar parea că datează un set de mobilier – scaun, masă, pat și baldachin – descoperit la Giza, in mormîntul reginei Hetepheres, reconstruit și recondiționat cu migala de specialiști și oferind cercetătorilor informații prețioase. Piesele de mobilier au suporturi în formă de picioare de animal, o structură rigidă și suporturi pentru brațe în formă de papirus. Patul, mai ridicat in partea capului, are o tablie de mari dimensiuni, decorată in relief cu simboluri ale zeilor și scene religioase. Alte piese de gen care s-au pastrat sunt mai puțin elaborate ca design, mult mai simple, deși se presupune ca inițial, acestea erau împodobite cu ornamente din metal. Exemplele oferite de picturile murale sugerează ca mobilierul destinat celor bogați era amplu ornamentat cu diverse decorațiuni. Picioarele meselor și scaunelor erau acoperite cu foițe de aur, alte suprafețe, mai ales cele ale lazilor fiind acoperite cu straturi de fildes sau din alte materiale. Specialiștii au descoperit anumite reprezentări ale unor elemente de mobilier și din Mesopotamia. Chiar dacă nu s-au păstrat piese de mobilier din această perioadă, basoreliefurile și imaginile oferă informații despre mobila acestei civilizații. Mesele, scaunele și tronurile erau amplu decorate, așa cum se poate vedea din picturile și sculpturile păstrate, fiind deseori decorate cu incrustații din scoici, păstrînd totuși o linie generală simplă și sobră. Printre puținele obiecte care au supraviețuit trecerii timpului se numără și o harpă sumeriană cu incrustații bogate și colorate, avînd în partea de sus un cap de bivol sculptat in relief și acoperit inițial cu foiță de aur. Din cultura miceniană se păstrează tronul din Sala Tronului din Knossos, care arată ca funcționalitatea și materialele erau mult mai importante decît designul, piesele fiind aproape întotdeauna lipsite de decorațiuni. Au fost însă descoperite și două lucrări care fac referire la piese cu incrustații sau podoabe din aur, destinate doar mobilierului de lux. O asemenea excepție este și un picior de mobilă, realizat în intregime din fildeș bogat sculptat, provenind din Theba [16]. Cele mai cunoscute piese (și cele mai elaborate) din istoria mobilei sunt cele de lux, acestea fiind și cel mai bine păstrate. Mai mult decît atît, designul foarte elaborat oferă mai multe informații despre o anumită perioadă, deoarece gusturile celor din aristocrație se schimbă mai repede decît alte stiluri, sugerînd faptul că cei bogați doreau să fie în pas cu moda și își permiteau să schimbe mobila din casă de cîte ori apărea o nouă modă în mobilier. Cele mai simple mobile, destinate muncitorilor și agricultorilor, au doar un rol funcțional, forma de bază fiind reprodusă de-a lungul timpului cu modificări minime. Din punct de vedere istoric, materialul cel mai folosit în producția de mobilier este lemnul, dar se folosesc și alte materiale, precum metalul sau piatra. Primele mărturii ale acestei fascinante istorii provin din Mesopotamia, unde interioarele erau deosebit de bogate, mobilierul fiind deosebit de complex și împodobit cu ornamente din aur. Banca Elena, folosită atât pentru odihnă cît și pentru a sta lungit în timpul mesei, avea aceeași înălțime ca și masa. Nu există nici un suport pentru picioare, iar partea dinspre cap era adesea curbată pentru a sprijini pernele. Suporturi în forme de labe de animal erau rar folosite, preferîndu-se cele conice sau cele care imitau coloanele. Scaunele folosite erau pliabile, cu picioarele în forma de X sau standard, cu picioare drepte, acestea fiind fabricate încă din secolul VI î.Hr., O inovație deosebită a designerilor greci este scaunul cunoscut sub numele de „klismos”, un scaun
ușor, cu spătar. Confortabil și foarte popular, acesta a fost folosit de greci între secolele VII-IV î.Hr., Klismos este o piesă simplă, dreapta, cu picioare care se curbează ușor în exterior, iar spătarul sau era, în general, fără ornamente, curbat de la margini spre centru.
2.8.1. Mobilierul rustic
Piesele de mobilier de interior din lemn rustic conservă forma naturală și scot în evidența fibra și nodurile caracteristice lemnului. Sunt piese utilitare gen comode, dulăpioare, masca de chiuvetă, comodă TV, paturi, noptiere, etc. Care aduc în ambiantul interior apropierea de natură. Întreaga piesă de mobilier emană soliditate, forță și rezistența fiind un obiect utilitar și decorativ realizat artistic. Apropierea de natura adusă de formele lemnului și decorarea în maniera tradițională a întregului univers, generează un ehilibru de un fin rafinament rustic [9]. Întegrarea ei dă un plus de valoare artistică pentru reședințe turistice amenajate în stil tradițional sau rustic. Cea mai amplă și mai diversă categorie, atât ca morfologie, cît și ca rezolvări pe linia îmbinării utilului cu frumosul, este aceea a obiectelor de uz gospodăresc, deci acele creații în lemn care sunt mai intim legate de activitatea zilnică a omului. Bunurile care constituie categoria uneltelor, vaselor și obiectelor de uz curent reprezintă mai mult decît prelungirea mîinii și a gestului uman.
Mobilierul rustic amintește de viața la țară și de obiceiurile și tradițiile românești păstrate din generație în generație. O parte din piesele de mobilier folosite odată de bunicii noștrii au ajuns obiecte de muzeu, puțini cunoscând astăzi semnnificația și întrebuințarea lor. Casa țărănească a fost construită și amenajată ca un ansamblu unitar, țînând cont de ordinul funcțional și apoi de cel estetic. Obiectele specifice casei țărănești precum și modul în care acestea au fost construite diferă în funcție de zonele geografice din țara noastră. Mobilierul caselor arhaice este foarte simplu fiind format din piese cu caracter fix dispuse de jur împrejurul pereților, centrul camerei rămănând liber. Unele piese își găsesc locul între grinzile pereților, în tavan sau pe podea. Patul, masa, scaunele, colțarul, polițele, lavițele, blidarele și lada de zestre se regăsesc în fiecare așezare rurală indiferent de zonă, în schimb se găsește o diferențiere în rîndul materialelor din care acestea sunt confecționate. Majoritatea obiectelor sunt făcute din lemn dar în partea de sud a țării se folosesc și piese din lut bătut. Pata de culoare din încăpere este dată de țăsăturile lucrate manual, brodate în culori vii. Acestea reprezintă elementul decorativ principal al interiorului, fiind așternute pe mobila, fixate pe pereți, pe culme sau pe grindă. De asemenea, mobilierul este decorat cu picturi florale sau este scupltat. Motivele cele mai întalnite : linia dreaptă, punctele, spirala, dinții, rozeta, crucea. Și astăzi o parte din aceste obiecte sunt prezente în casele rustice dar anumiți factori precum nevoia de confort care a dus la marirea spațiului de locuit și îmbunătațirea condițiilor de dormit și de luat masa, au dus la evoluția și la diversificarea interiorului țărănesc. Atmosfera țăranească autentică este păstrată încă de meșteșugari care sunt prezenti la targuri cu diferite obiecte țărănești: covoare, ștergare, costume populare, icoane pe lemn și sticla, pristolnice, lăzi de zestre, mese, scaune, blidare, mobilier pictat, vase din lemn, cauce, fuse, roți de tors, vârtelnite, felinare, ceasuri, instrumente muzicale, jucării din lemn și obiecte de ceramică. Anumite influențe rustice se regăsesc astăzi și în locuințele urbane, fiind adoptate de cei care își doresc un design simplu. Materialele naturale, brute, nefinisate, precum podele din lemn neșlefuit și mobilă din lemn masiv, specifice stilului rustic, sunt îmbinate cu elemente moderne, de ultima generație, care să asigure confortul dorit. Dar aceasta fuziune de stiluri diametral opuse poate fi o alegere riscantă pentru cei care nu stăpânesc bine arta design-ului de interior.
Tendințele de impunere pe piață a stilurilor rustice franceze, germane și flamande se păstrează și în prezent, proiectanții de mobilă încercând să gândească mobilier rustic, dar cu funcțiuni moderne, activitate destul de dificilă, dar nu imposibilă. Puternicele rădăcini ale tradiției care pătrund adânc în temelia veacurilor nu impiedică arta mobilierului rustic să țină pasul cu actualitatea. Ea nu este și nu a fost niciodată statica. Mereu improspătată de legatura cu nevoile și aspirațiile prezentului, mobilierul în stil rustic renaște mai trainic și mai viguros ca oricand [4].
2.9. Materiale de construcții ecologice
În categoria materialelor ecologice pentru construcții se încadrează materialele reciclate, cele care se găsesc în natură în cantități foarte mari, sunt regenerabile și durabile (de foarte bună calitate, care asigură longevitatea clădirii și micșorează costurile de întreținere). Reciclarea în sine este un concept ecologic și poate asigura un plus în construcția și amenajarea unei locuințe ecologice doar atunci cînd vorbim despre obiecte și materiale recondiționate corespunzator și refolosite prelungindu-se astfel durata lor de viață(decorațiuni,obiecte de mobilier, etc.)
În același timp, materialele trebuie să fie puțin poluante, să nu conțină elemente chimice dăunătoare, iar procesul prin care sunt realizate să nu genereze cantități mari de deșeuri.
Lemnul este singurul material 100% ecologic, care este folosit la nivel global pentru construcții și tâmplărie. Prin folosirea lemnului în construcție protejăm astfel mediul nostru înconjurător și contribuim direct și la reducerea bioxidului de carbon, o cerere globală pentru stabilizarea sistemului ecologic [24]. În creșterea arborilor (materialul lemnos) are loc procesul de fotosinteză prin care frunzele captează bioxidul de carbon "CO2" din aer și elimină oxigenul "O2" în aer cu ajutorul luminei razelor solare. Lemnul natural oferă o estetică, eleganță și frumusețe inegalabile. Noblețea acestuia este evidențiată de utilizarea în realizarea mobilei și a unor obiecte de lux. În privința domeniului construcțiilor, lemnul a fost deoseri folosit având în vedere faptul că tâmplăria din lemn se potrivește oricărui stil architectural, putând fi realizată inclusiv cu diverse ornamente și oferă posibilitatea finisării în nenumărate nuanțe. Pe lîngă aceste aspecte, lemnul oferă o serie de avantaje pragmatice, cum ar fi : are un coeficient de calitate ridicat; are un coeficient de dilatare mic; se poate folosi în orice anotimp. Mai mult, lemnul este un material care și-a demonstrat rezistența în timp. Calitatea și poprietățile sale deosebite au fost evidențiate de modul de comportare a tîmplăriei din lemn realizată, în urma cu sute de ani și care încă se păstrează funcțională in multe clădiri istorice.
2.9.1 Materiale de finisaj
Materialele nestructurale care acoperă construcțiile propriu zise – denumite și materiale de finisaj – sunt folosite în funcție de programul de arhitectură căruia i se aplică, având roluri multiple : protejează elementele de rezistență, sporesc gradul de izolare a spațiilor contra frigului sau a zgomotului, estompeaza unele defecte sau contribuie la estetizarea construcțiilor. Finisajele cuprind lucrări de pardoseli, tencuieli, placaje, zugrăveli, vopsitorii, tapete, tîmplaăie, pentru care se folosesc diverse materiale. Inițial au fost utilizate material natural prelucrate, precum : lemnul, piatra, țesăturile, pielea de animale etc., unele dintre ele fiind abandonate treptat. Altele se folosesc mai rar, fiind epuizabile sau sunt recreate artificial, imitând mai mult aspectul exterior decat materialul în esență. Locurile de aplicare a materialelor de finisaj sunt stabilite în funcție de folosirea lor în interiorul sau în exteriorul construcției, fiind apreciate în legătura cu scara obiectului, concepția stilistică, textura materialelor și culoare.
Odată cu dezvoltarea știintelor umaniste s-au descoperit o serie de calități psihologice pe care finisajele le pot transmite, calități confirmate de-a lungul timpului, care s-au extins la toate programele de arhitectură, indiferent de complexitatea acestora. Astfel, materialele de finisaj au fost grupate în funcție de impresiile produse la nivelul psihicului uman, diferențiindu-se materiale reci (piatra, de exemplu) sau calde (cum ar fi lemnul), cele cu aspect sobru (căramida, piatra de carieră) sau vesel (lemn încrustat, piatra de rîu), cele care transmit intimitate (lemn) sau exteriorizare (căramida) etc. Materilele de finisaj naturale, devenite clasice: lemnul, piatra și căramida se folosesc și astazi, valoarea lor estetică depinzînd de modul în care sunt tratate și de profesionalismul executanților [35]. Alături de acestea mai pot fi folosite: rogojini, paie, textile, piei, blănuri, bambus etc.
Lemnul este folosit ca placaj pentru pereți (lambriuri, pardoseli, plafoane), calitatea finisajelor fiind apreciată în funcție de gradul de dezhidratare, proporțiile scîndurilor și distanța dintre acestea, mărimea rosturilor, eventualele ornamente sau profile sculptate/aplicate. Lemnul poate servi ca aplicație functională (structurală) precum și ca material pentru finisaje datorită aspectului estetic. De exemplu, construcțiile structurale din cherestea oferă un potențial arhitectural deosebit. Podelele din lemn sunt acum recunoscute ca fiind viitorul, deoarece au un aspect plăcut și reduc acumularea de praf și microbi [25]. Fiecare material de construcție pe care îl folosim provine din surse naturale, iar noi epuizăm acele resurse foarte repede. Dintre toate acestea doar lemnul se regenerează, fiind cel mai eficient, ecologic material de construcție pe care îl avem.
Finisaje din piatra (de carieră sau de rîu) se diferențiază între ele după forma, marimea, culoarea și textura materialului. Duritatea, rezistența la uzura, intreținerea și curațenia finisajelor din piatra determină distribuția în plan a acestora.
Căramida (aparența), folosită în principal la construcții, poate reprezenta un material de finisaj agreabil : combinat cu rosturi albe, sau cu vegetație verde, roșul căramizilor va crea un efect plăcut.
Materialele de finisaj contemporane, extrem de numeroase au fost create prin folosirea de înlocuitori, care reproduc aspectul materialelor naturale: plăci din deșeuri lemnoase, plăci ceramic de diferite dimensiuni, tapete pe baza de hîrtie sau materiale plastice, fototapete, folii autocolante etc. Diversitatea materialelor atrage după sine dificultăți în alegerea acestora. Este, prin urmare, necesar un studiu concomitent al tuturor componentelor implicate într-o construcție, astfel încât acestea să se armonizeze cu celelalte elemente fizice sau fenomenale: cu lumina diurnă, cu mobilierul, cu echipamentele etc.
Concluzie la capitolul 2
După analiza structure unei cabane de lemn și arhitecturii acesteia putem concluziona că cabanele în stilul rustic în procesul de construcție și amenajare se ține cont de foarte multe elemente importante precum utilizarea eficientă a spațiului, confortul și funcționaliatea spațiilor, destinația spațiului respectiv, pentru munca sau relaxare, pentru întâlnire, comercial, activități spotive etc. Deasemenea importanța deosebită prezintă și accesul, iluminarea, acustica, cromatica se folosesc culori și texturi naturale pentru a crea confort vizual. Toate aceste și multe alte se folosesc pentru a crea un designe în stilul rustic și pentru a fi ușor întreținute. Materialele cel mai des utilizate în construcția cabanelor sunt lemnul, piatra, lut, stuf și altele acestea materiale fiind caracteristice stilului rustic și conferind cabanei o nuanța deosebită a zonelor rurale. Deoarece din punct de vedere estetic, cabanele rustice trebuie să se încadreze în caracterul zonei, încercîndu-se a se prelua în arhitectura elemente specifice, cît și materiale de construcție locale. În cadrul cabanelor din regiunele rurale se evidențiază obligatory prezența a mai multor tipuri de spații. Spațiile pentru clienți precum spații de folosință comună exterioare și interioare; spațiile de cazare; spațiile de alimentație. Unele din acestea se află în aer liber, în afară clădirii principale a cabanei, altele ca cele de cazare, adică camerele propriu zise a clienților se află, de obicei în clădirea principală. Pentru alimentația sunt folosite mici spații din interiorul cabanei salon bucătărie sau în timpul de vară, masa se poate lua și în aer liber, pe o verandă. Toate acestea spații necesită amenajare specială caracteristică stilului rustic și localității rurale. Pentru desfășurarea procesului de producție, asigurarea confortul necesar, crearea atmosferei corespunzătoare este necesară utilizarea unui echipament specific pentru cabane, construcțiile, instalațiile, mobilierul și dotările spațiilor cabane și unităților de alimentație. La acestea se referă : spații pentru primire și așteptare; spații pentru lectură; spatii pentru întruniri și discuții, birourile recepției și administrației; camera de bagaje; camera pentru păstrarea valorilor; spatii pentru păstrarea materialelor sportive; grupuri sanitare; cabine telefonice; spații pentru telecomunicații; garderoba și altele. Anume amenajarea tuturor spațiilor cabanei în stilul rustic face că aceasta să apară ca un înreg , fiecare element jucînd rolul său important în crearea imaginii depline a cabanei. Planificarea și amenajarea cabanei în stilul rustic, necesită cunoașterea excelentă, a caracteristicilor acestui stil și folosirea cunoștințelor în corespundere de numărul și tipul spațiilor ce vor fi puse la dispoziția turiștilor astfel, încît să se creeze o atmosferă ce va lăsa o impresie de neuitat la clienți și ei vor avea dorința de a se întoarce aici.
3. EXECUTAREA PROIECTULUI DE LICENȚĂ
3.1.Stilul rustic
Călătorii care ajung în mediul rural vor în general să aibă parte de o experiență autentică, dar, în același timp, să aibă la dispoziție comfortul cu care sunt obișnuiți. Decorul cabanei este diferit și reflecta „spiritul” comunității rurale pe care il viziteaza. Design-ul reflectă obiceiurile și tradițiile locale și este combinat cu avantajele oferite de dotările moderne. Stilul rustic este preferat, de cele mai multe ori, pentru casele de vacanță sau restaurantele cu astfel de specific și mai puțin pentru locuințele în care stăm în fiecare zi. Cu toate acestea, șarmul sau deosebit și prezența unor elemente ca piatra, lemnul și plantele, care ne aduc constant aminte de legătura cu natura, îl ajuta să cîștige popularitate.
În interior cabana este decorată cu obiecte simple care reflectă acele lucruri care se găsesc în natură și formele organice. Această temă, este purtată în fiecare cameră a casei. Acest stil decorativ implică o credință în valoarea lucrurilor simple și plăcute, detestînd complicatul. Rusticul rural este legat de trecut și evocă amintirile nostalgice legate de o perioadă perfectă a virtuților și familiei. Natura simbolică a acestui stil este cea care oferă un sentiment călduros spațiului interior. Cu toate că nu este cel mai prețios sau emoționant stil de amenajare, rusticul oferă un efect de confort și delicatețe interiorului transformînd o simplă cabană cu adevarat în “Acasă”.
Componentele rusticului rural: Stilul rustic rural constă în mare parte din elemente din nuiele, lemn, fier forjat, piatră și ceramică. Acestea sunt materiale ce au fost folosite în accesorii decorative în cadrul cabanelor de secole întregi. Tradiția folosirii lor este legată în mod caracteristic de viață la țară, datorită naturii nepretențioase a acestor materiale, fiind relativ usor de achiziționat și modelat.
Componentele rusticului natural: Componentele unui decor rustic natural sunt disponibile în două variante. Prima are legatură cu structurile existente și accesoriile permanente, și implică schimbări dramatice ale spațiului interior. Cealăltă , pune accent pe decorațiunile interioare și accesorii, și necesită o schimbare mult mai puțin intensă. Rusticul natural este o tendință foarte cautată pentru reamenajarea cabanei. Atât lemnul cît și piatra pot fi incorporate în schema de decor, printr-o varietate de metode, cuprinzînd pardoseala, pereții, chiuveta sau tejgheaua. Diferitele tipuri de lemn oferă o imagine tradițională, iar piatra poate oferi o imagine calmă clasică, sau poate avea un efect primitiv și plin de culoare, în funcție de tipul de piatră ales. Cât despre accesoriile rustice naturale, acestea constă de cele mai multe ori în elemente care se găsesc direct în
natură. Crezul din spatele acestui stil de amenajare este acela că trebuie să ne îndepărtăm de manufacturile umane și să punem accent pe frumusețea proprie lumii naturale. De cele mai multe ori, accesoriile cele mai potrivite sunt lucrurile pe care le gasești atunci când petreci timp în natură. Lumea e din ce în ce mai complicată iar mulți dintre noi tânjesc după o epocă mai simplă, în care ne aflăm într-o legătură mai strînsă cu natura. Un decor rustic ne aduce natura mai aproape iar efectul provocat de acesta este unul liniștitor și reconfortant.
3.2. Formele componente ale interiorului
Cabana este realizată într-o concepție unitară, îmbinînd elementele constructive tradiționale cu interioarele moderne.
Spațiul de primire : este format din zona de recepție a pensiunii și zona de odihnă. Din zona de recepție se poate intra în birou și spre scară de acces la etaj. Recepția cabanei este deschisă 24 / 24. Este dotată cu un calculator cu acces la internet și un telefon. Zona de odihnă este dotată cu o canapea, fotolii și o masă, unde puteți să vă relaxați și totodată să vă încălziți de la focul ce arde din semineu. Semineul reprezintă elementul fundamental al cabanei, întrucât acesta se montează în locul cel mai important, fiind punctul de atracție principal pentru întreaga construcție. Central, vertical, semineul pe lemn constituie elementul care nu trece niciodată cu moda. Finisajul exterior se prezintă sub toate variantele care mulțumesc cele mai variate exigente. Închis sau deschis, refractar sau din fontă, focarul e cel care încălzește ambientul în care se gasește. Semineul pe lemne e încă preferat de oameni, care apreciează rolul acestuia în cabană : un timp în care toți oamenii se reunesc pentru a se încălzi, mânca, vorbi sau citi, timp considerat nostalgicul moment pentru turiști. Pe lângă aceasta, rămîne nealterată fascinația flăcărilor care trasnesc dintre lemne, crapatul lemnului care arde și zgomotul caracteristic tirajului în zilele geroase. Cu o istorie bogată și profundă de-a lungul timpului și cu o vastă utilitate, acesta își păstrează farmecul și rolul sau bine definit atât într-o casă obisnuită, într-o vilă sau cabană, pensiune sau restaurant.
Odată cu “îmbracămintea” pereților din lemn sau din piatră, în stil rustic, aduce un suflu al naturii în cabană, iar acest lucru poate fi valabil chiar și atunci când materialul folosit îl imită foarte bine pe cel original. Pereții îmbracați astfel aduc prin intermediul
opticii rustice natura în cabană , emană confort, căldura și se adaptează foarte ușor unui stil de amenajare tradițional însă și unuia modern. În decorul pereților am folosit farfuriile ceramice, acest tip de decor este unul foarte vechi, întîlnit mai cu seamă în casele din zonele rurale. Indiferent de tipul, de forma sau de materiaul din care sunt făcute, farfuriile pot deveni un ornament inedit pentru perete. Mai mult decât atât, decorarea unui perete cu farfurii nu presupune o investiție foarte mare. Pot fi folosite chiar și piese vechi, scoase demult din uz. Pentru a crea un decor spectaculos nu avem nevoie de piese scumpe, semnate de designeri celebri, cele create chiar de noi vor fi mult mai apreciate.
Ca finisaj pe coloane s-a folosit căramida, un material foarte interesant pentru decorațiunile interioare. Acest tip de finisaj a devenit popular la sfîrșitul anului 1900, când aspectul nefinisat al căramizilor era tot mai des întalnit în decorațiunile interioare din motive financiare. Nu toti cei care își doresc un astfel de finisaj au și posibilitatea de a-l avea. Prin urmare, imitația sa este cea mai bună opțiune în aceasta situație. Acest tip de decor poate fi folosit în orice încăpere, de la sufragerie la hol, bucătarie, baie sau chiar dormitor. Un singur perete din căramidă este suficient pentru a schimba aspectul intregii încăperi. În dormitor, în sufragerie sau în cameră de zi se poate folosi acest finisaj pe toți cei patru pereți dacă se decorează cu căramidă albă. Nu este neapărat necesar sa decorăm un întreg peretele pentru a încorpora acest finisaj în decorul camerei. Puteți folosi căramida doar pentru accentuarea unor elemente de arhitectură : semineu, arcade, coloane, uși, ferestre. Paleta de culori a cărămizilor decorative de astăzi este foarte largă : de la alb la maro închis, iar ca orice alt element de design, căramida trebuie sa se integreze în decorul camerei atât prin coloristica cât și prin textura. Culoarea căramizii trebuie sa fie încorporată și în alte accesorii decorative pentru ca designul încăperii să fie complet. Combinația de căramidă cu materiale naturale, precum lemnul sau piatra, va oferi soluții de interior uimitoare pentru o cabană. Căramida este un material excelent pentru combinarea cu toate stilurile de mobilier – de la clasic, rustic la unul modern. În privința textilelor, este nevoie de ales texturi cât mai diverse, precum motive etnice, geometrice sau tribale care să capteze atenția.
Pe tavan s-a aplicat birnele de lemn, ceea ce ofera un aspect rustic și o atmosfera intimă. Cabanele decorate în stil rustic au caracteristici clare, care oferă atmosfera rustică. Adesea, acest stil este potrivit caselor de vacanță de la munte, cu terase mari, care parcă aduc natura înăuntru. Există mai multe tipuri de tavane din lemn pe care le putem folosi. Lemnul folosit pentru tavanele rustice poate varia de la cele tratate și în diverse culori, până la lemnul brut. Tavanele rustice din lemn sunt ideale pentru casele de vacanță.
La pardosea s-a folosit placaje din piatra naturală. Indiscutabil pardoseala din piatra naturală oferă o valoare estetică fără egal și are un aspect foarte frumos. Diferitele culori și diferențele structurale din natura ale acestora sunt calitățile care fac ca orice pardoseala din piatră naturală să fie unică. Partea cea mai interesantă a unei pietre naturale este aceea că nici o pardoseală nu va fi identică cu o alta, ceea ce este fascinant. Datorită porozității, culoarea pietrelor naturale se schimbă în timp.
Spațiul de alimentație: Spațiul pentru servirea mesei este destinat consumatorilor din cadrul pensiunii. Designul bucătăriei rustice îmbrățisează stilul de viata din mediul rural, cu dulapurile robuste, culori calde și lemn consistent cu caracter puternic. Cel mai important este ca popularitatea și frumusețea bucătăriilor rustice nu se limitează la cabanele de munte, ci pot fi găsite în casele metropolitane de lîngă dumneavoastră. Bucătaria are un scop practic bine definit, spre deosebire de bucătăriile luxoase ce sunt construite doar pentru a fi admirate. Stilul pragmatic face bucătariile rustice sa fie printre cele mai confortabile și primitoare camere dintr-o cabană. Dulapurile de bucătarie antichizate, grinzi de lemn și obiecte de piatră sunt elemente caracteristice ale designului minunat de bucatarie rustică. Pentru ca trebuie să ținem cont de nenumărați factori precum : gătitul și de aici derivează probleme precum scăparea îngredientelor sau a ustensilelor, nevoia de rezistență la trafic ceva mai intens, prevenirea alunecării, adăugăm și un cost mai accesibil, neapărat dorim durabilitate și dacă se poate, și întreținerea ușoară a pardoselei, ajungem rapid la concluzia că o modalitate ideală de acoperire a pardoselei din bucătărie o reprezintă gresia.
Spațiile de cazare: cabana are 9 locuri de cazare în 4 camere dotate toate cu băi proprii. Dormitoarele sunt decorate în stil rustic, iar aceasta fiind alegerea potrivită atunci când dorim să beneficiem de o atmosferă reconfortanța și linistită, deoarece accentul este pus pe simplitate și familiaritate. Fiecare are un pat dublu, dulap și noptiere. Punctele de referință ale acestor dormitoare – materiale naturale, prelucrate manual; ornamente practice și nesofisticate, care conferă senzația de spațiu; palete de culori armonioase și bogate, în același timp – creează un mediu care conduce către relaxare și liniște în orice moment al zilei. Indiferent dacă este striat, vărgat, pătat, vopsit sau lăcuit, lemnul apare extrem de des în schemele de amenajări rustice. Aceste scheme includ suprafețe precum podeaua și peretele, mobilierul și obiectele decorative de mici dimensiuni. Pentru că designul camerelor să fie complet este nevoie de o pardoseală adecvată care să fie în conformitate cu tema aleasă pentru dormitoare, de aceea eu am ales în toate dormitoarele parchetul din lemn masiv. Parchetul laminat este cel mai des folosit datorită calităților sale, dar și prețului mult mai avantajos decât cel al parchetului din lemn masiv. Avantajele parchetului laminat sunt multiple, pornind de la faptul că este ecologic, impermeabil pentru mizerie și bacterii, parchetul laminat este totodată foarte igienic, motiv pentru care este recomandat persoanelor alergice. De asemenea, în cazul
parchetului stratificat, acesta conferă dormitoarelor o notă de eleganță și modernism, mai mult decât atât este și usor de întreținut. Esențele cel mai frecvent folosite (stejar, nuc, cireș) sunt disponibile într-o multitudine de nuanțe ce variază de la închis, mediu până la deschis și
foarte deschis. Esențele de lemn preferate sunt cele europene stejar, castan, pin, în timp ce esențele tropicale cu tonalități mai calde teck, bambus se întîlnesc cel mai adesea în cadrul amenajărilor cu o notă sofisticată. Un parchet din lemn masiv poate rezista mai mult de un secol, prin șlefuirea o dată la câțiva ani. Deși presupune costuri mai mari și lucrări de montare mai minuțioase decât parchetul stratificat, parchetul masiv rămâne o alegere imbatabilă atît ca frumusețe, cît și ca longevitate. Îngrijirea pardoselilor din lemn este simplă, nu trebuie decât să evitați să circulați cu încalțăminte cu toc, să evitați să o zgâriați și să nu o spălați cu apă. Băile sunt utilate complet (chiuveta, WC, cabină de duș), iar ca material de finisaj am folosit gresia și faianță.
3.3. Rolul culorilor din interior
Când oamenii se gîndesc la decorarea casei, ceea ce ei vizualizează este culoarea.Folosim culorile nu pentru a decora într-un anumit stil, ci în primul rînd pentru ca ele ne influențează dispoziția, au efect dovedit asupra stării noastre psihice. În termeni simpli, albul calmează, roșul energizează, albastrul este rece iar galbenul stimulează activitatea cerebrală, dar aceasta nu e totul. Cu ajutorul culorilor se poate marca un centru de interes, se poate exprima masivitatea sau ușurința unor elemente, intimitatea. Pentru a folosi cât mai bine culorile, e necesar să întelegem cum sunt ele influențate de lumina naturală și de cea artificială. De exemplu, într-o încăpere luminată de o plafonieră, culorile devin sterse, dar pot fi puse în valoare cu ajutorul unor spoturi direcționate spre punctele de interes. Este important să alegem nuanța potrivită pentru a obține efectul dorit. De exemplu, nu orice nuanță de albastru este rece, iar nuanțe de portocaliu pot fi stridente, obositoare.
Gama coloristică în amenajările din interioare: O cameră poate fi descrisă în funcție de culoarea dominantă ; de obicei, culoarea de bază este aplicată pe suprafețele mari: pereți, pardoseala sau mobilă, iar nuanțele corespunzătoare sunt regăsite în tăpiteria canapelelor, perdele, obiecte decorative, covoare. Tonurile se referă la nuanțele mai luminoase sau mai întunecate ale aceleiași culori. Dacă se folosesc două culori diferite, e indicat ca nuanțele lor să aiba aceeași valoare, același ton, pentru obținerea echilibrului cromatic. Nuanțele contrastante, puternice, sunt folosite pe suprafețe mai mici. Culoarea poate avea un efect vizual neașteptat asupra dimensiunilor unei încăperi : o culoare închisă și rece poate da senzația de micșorare a spațiului, în timp ce o culoare deschisă și caldă mărește spațiul. Tavanul colorat într-o nuanță mai deschisă decât cea a pereților pare mai înalt, dar poate avea chiar nuanța pereților, caz în care pare mai întunecat. O suprafață mai mică, un perete, de exemplu, poate fi colorat folosind o nuanță mai puternică pentru a atrage privirea și a pune în evidență diferite
obiecte. Culoarea este folosită și pentru a obține legătura între diverse încăperi, pentru ca atunci când le parcurgem să avem senzația unității și continuității spațiale.
3.4. Rolul luminii în amenajarea interioară
Lumina joacă un rol central în designul vizual a tot ceea ce ne înconjoară, ea conduce imaginea noastră și ne influențează percepția, starea de spirit și, nu în ultimul rând, aspectul estetic. Fie ca este naturală sau artificială, lumina poate accentua un spațiu, ne poate ajuta să mascăm anumite defecte, reușind să schimbe înfățișarea unui spațiu fară o modificare propriu-zisă a lui. Întrucât parametrii luminii naturale sunt bine cunoscuți, voi vorbi în special de natura altor surse de iluminat. Așadar, corpurile de iluminat, precum și tipul de lumină potrivită, se alege în funcție de activitatea principală . Proiectarea luminilor în cazul serviciilor de design ospitalier implică o atenție deosebită deoarece cantitatea, calitatea și distribuirea luminii trebuie să satisfacă un cumul de nevoi : să asigure accea atmosferă potrivită locurilor unde se pune mare accent pe confort și relaxare si, totodată, să asigure gradul de confort al unui loc de muncă pentru întreg personalul din cabană . În proiectarea oricărui interior de cabană, iluminarea reprezintă unul dintre punctele forte, deoarece deseori creează acea prima impresie vitală, atunci când un vizitator sosește la hotel, dar și imagini care rămân în mintea vizitatorului dupa ce pleacă.
Designerii sunt responsabili pentru dezvoltarea unei teme unice pentru hotel, iar iluminarea poate reprezenta acel punct forte cu ajutorul căruia se poate transforma spațiul în ceva unic, de neuitat. Alegerea și aranjarea corpurilor de iluminat are în vedere, pe de o parte, scoaterea în evidența a decorațiilor, obținerea unei atmosfere de relaxare și căldura – vorbim de ospitalitate și acest aspect este foarte important – și, pe de cealăltă parte, o funcționalitate care este legată de o altă categorie de produse, respectiv apărătura de comutație : prize, întrerupătoare și sisteme ce ne ajută la crearea acelor scenarii de iluminat. Deci, se poate spune ca alegerea corpurilor de iluminat se face țînand cont de concept, distribuție, aspect și, nu în ultimul rând, funcționalitate.
Alegerea corpurilor de iluminat: Neputând fi încadrată complet nici în domeniul artei și nici în cel al științei, deoarece iluminarea reprezinta de fapt o combinare dintre cele doua, ea reprezinta un demers complex ce implica, atat spiritul creativ al designerului, cat si o buna intelegere a proprietatilor luminii, a modului de functionare a corpurilor de iluminat, a cantitatii de energie folosita. In prezent, sursele de iluminat sunt într-o permanență evoluție, împreună cu
accesoriile corespunzătoare, și iluminatul interior reprezintă ingredientul absolut necesar pentru a exprima o idee sau a conferi atmosfera dorită. Modul de aranjare a luminii poate îmbogăți sau, de ce nu, distruge orice proiect de amenajare. În alegerea corpurilor de iluminat nu este importanța numai forma pe care aceste corpuri o au, deși si acest aspect contează, ci și sursele de lumina ce ajută la culoarea luminii, redarea ei, randamentul luminos, durata de viață. Un studiu corect din punct de vedere al iluminării și o alegere eficientă conduc la o mai bună redare a materialelor, texturilor și culorilor. Dacă în timpul zilei suntem atrasi de design, forme, culori, pe timp de noapte, prin iluminare, spațiile capătă altă dimensiune, căci lumina poate da naștere unor emoții, poate schimba infățisarea lor. Dacă, așa cum spuneam, iluminatul general ne ajută să creăm accea stare de confort, de relaxare, seara lumină de accent ne ajută să creăm acele puncte de interes, să scoatem în evidența detaliile, să dăm naștere emoțiilor. Astăzi există o tendință în a se utiliza lumina colorată, ceea ce este bine, deoarece, dacă ea este folosită în circumstanțe potrivite, ne poate ajuta să creem acele efecte dramatice sau poate schimba culoarea materialelor sau redarea acestora. Nu în ultimul rînd, fără să uităm ca lumina este importanța pentru sănatate, sistemul de iluminat, în afara de confort, trebuie să permită costuri reduse pe durata exploatării, să ofere performanța din punct de vedere al dispersiei luminii și, foarte important, o bună economisire a energiei.
În concluzie, afirmând că iluminatul poate reprezenta cheia succesului în amenajarea de interior a unui hotel și susținând în permanență ca un designer de interior trebuie să urmarească ideea de optimizare, confort și armonie estetică de la conceptul inițial și până la faza de execuție, voi sublinia ca un proiect de iluminare bine realizat trebuie să urmarească:
– un consum de energie eficient;
– redarea formelor arhitecturale și definirea suprafețelor și a volumelor;
– crearea unei atmosfere;
– redarea materialelor și texturilor;
– minimalizarea prezenței corpurilor de iluminat;
– alegerea eficiența a soluțiilor de montare a corpurilor de iluminat.
3.5. Elemente decorative în designul interior al cabanei
Piatra decorativă : Este unul dintre cele mai apreciate și răspândite tipuri de finisaj în lucrările de amenajare ale designerilor moderni. Aceasta poate fi folosită atât în decorarea interioarelor cât și în placarea exterioară a casei, iar multitudinea de culori, dimensiuni și texturi în care se comercializează face din piatra naturală un material de finisare excelent pentru diverse stiluri de amenajare, de la clasic la rustic și chiar high-tech. Unul dintre puținele dezavantaje ale pietrei naturale îl constituie prețul ridicat, care o situează în categoria finisajelor elitiste, de lux. Există însă și producători care s-au specializat în piatra decorativă artificială și piatra reconstituită, ce imită perfect piatra naturala (aspect, textura, colorit) ca o alternativă la produsul provenit din natura. Avantajele folosirii pietrei naturale artificiale și reconstituite în finisarea interioarelor sunt multiple:
– greutatea mult mai mică;
– prețul scăzut comparativ cu cel al pietrei naturale, uneori chiar până la jumătate;
– montajul plăcilor ce imită piatra naturală este mai simplu, nefiind necesară o pregătire foarte minuțioasă a suprafețelor de placare;
– piatra decorativă artificială și reconstituită este disponibilă într-o paletă extrem de variată de texturi și culori, unii producători executînd anumite modele chiar la comandă, în funcție de cerințele clientului;
– nu în ultimul rând, cele două produse sunt durabile în timp și rezistente la razele UV și socuri;
Trebuie subliniat însă ca termenul “artificial”, cel puțin în cazul pietrei reconstituite, face referire doar la procesul de fabricație, componentele folosite în realizarea ei fiind 100% naturale : elemente naturale, resturi și granule din piatră naturală, care sunt macinate și recompuse în forme. În compoziția pietrei artificiale decorative intră nisip, ipsos, fibre de sticlă , praf de piatra naturală și beton. În placarea interioarelor piatra decorativă trebuie folosită cu masură , dacă nu dorim să ne transformăm casa într-un spațiu cu aspect de grotă sau de peșteră. Designerii moderni recomandă introducerea pietrei decorative mai ales în încăperile spațioase și aerisite, care au tavane înalte. Unul dintre locurile cel mai des decorate cu piatra naturală, artificială sau reconstituită este semineul din living. Peretele placat astfel devine centrul de atracție al încăperii, contrastând cu restul elementelor din living.
În dormitoare, de exemplu, piatra decorativaă am folosit-o în placarea peretelui pe care este amplasat patul, pentru accentuarea acestuia. Iar în bucătarie am delimitat locul de luat masa și am placat zona blatului de lucru, înlocuind faianță cu plăci decorative din piatră naturală, artificială sau reconstituită . În funcție de celelalte finisaje, piese de mobilier, elemente și accesorii folosite, piatra decorativă poate face parte din diverse stiluri de amenajare a interioarelor : stilul rustic, country, provence, tradițional sau high-tech.
Lemnul masiv adaugă un plus de calitate și siguranță cabanei. Lemnul masiv inspiră intimitate și căldură în orice locuință. Exista scări interioare din lemn sculptat pentru un aspect tradițional, precum și scări din lemn masiv, simplu, lăcuit. O variantă pentru scara de interior este cea realizată din stejar dublu stratificat. Sistemul oferă rezistența în timp, impiedicând crăparea, chiar și în condiții de umiditate.
3.5.1. Finisarea și decorarea pereților și a tavanului
Decorarea pereților cu rafturi și etajere reprezintă cea mai simplă metodă prin care veți reuși să salvați camera de zi, dormitorul sau bucătăria de la un aspect aglomerat. Rafturile suspendate oferă pe langă funcționalitate și o varietate de optiuni moderne pentru decor. Acestea pot găzdui cărțile, televizorul sau alte decorațiuni. De asemenea, pot sustine o vază cu flori, rame de fotografii și alte obiecte de colecție. Rafturile pentru flori pot fi plasate în orice cameră a apartamentului. In bucătărie același raft poate fi armonios setat la orice stil. Varietatea materialelor din care sunt făcute rafturile, precum și a modelelor, permit să aleagă ceva potrivit pentru aproape orice stil de design interior. Atît în camera de zi cît și în dormitor peretele în dreptul căruia este amplasată canapeaua sau patul, ramîne de obicei liber, iar spațiul care nu este folosit este un spatiu irosit. Punctul focal din dormitor este de regulă patul și implicit peretele pe care acesta este amplasat, motiv pentru care finisarea și decorarea acestuia este necesară. Cu ajutorul rafturilor vom realiza un decor simplu, fără prea multe costuri, care se va dovedi a fi și foarte practic. In funcție de spațiul pe care dorim să-l amenajăm, alegem modelul rafturilor și modul de aranjare a acestora. Atît rafturile cît și obiectele ce urmează să fie expuse trebuie să fie alese in raport cu celelalte obiecte din cameră. Putem alege rafturi în ton cu restul mobilierului sau putem înviora atmosfera cu ajutorul rafturilor în culori contrastante cu restul incaperii. Distanța dintre etajere nu trebuie să fie neaparat una egala pe toate partile. Astfel, fiecare poliță în parte poate avea propriul decor. De asemenea, acestea pot fi pozitionate la acelasi nivel sau la înalțimi diferite, creînd astfel linii distincte de-a lungul peretelui. O astfel de amenajare se potrivește unui perete gol din camera de zi, mai ales daca există un spațiu foarte mare ce trebuie completat. Rafturile în combinație cu stickerele decorative pot da un aspect deosebit încăperii.
Accentele decorative de inspirație rustică adaugă interioarelor caldură, confort și un plus de personalitate. Stilul rustic permite asocierea mobilierului și a aparaturii de ultima generatie cu elemente decorative și finisaje cu aspect învechit, lemnul masiv și piatra naturala fiind cele mai expresive din ele. Secretul obținerii unui interior frumos, amenajat in stil modern cu accente rustice este echilibrul. Iar pentru un rezultat impecabil amenajarea cabanei se va face fără grabă, alegînd fiecare piesă de mobilier, finisaj și element decorativ cu grijă, evitîndu-se excesele care pot lăsa impresia de casă aglomerată, cu aspect haotic, decorată la nimereală.
Și aspectul tavanului și a peretilor joacă un rol important in imaginea de ansamblu a unui interior modern cu accente rustice. Suprafețele impecabile, netede, specifice stilului modern, pot fi indulcite cu nuanțe pastel sau elemente decorative din lemn masiv sau piatră naturală. Un efect spectaculos îl putem obține îmbrăcînd tavanul în grinzi din lemn. Pentru un aer rustic autentic am ales grinzi neregulate care să pară învechite, macinate de trecerea timpului.
3.6 Alegerea pardoselelor
Podeaua din material sintetic este rezistentă, izolează termic și fonic, este igienică și aspectuoasă. Pardoseala sintetică se montează printr-o aplicare pe un strat suport, cu un adeziv. Produsul asigură aderenta excelentă la suport, stabilitate și rezistentă. In plus, iti poti alege culoarea preferata. O variantă de pardoseală sintetică este cea epoxidică. Acest tip de pardoseală este potrivită pentru încaperile cu trafic intens și este realizată cu cele mai noi materiale și tehnologii. Podeaua sintetică este recomandată pentru camere și holuri, însă nu pentru spațiile din casa expuse la un nivel mare de umiditate.
Podeaua de lemn s-a folosit cel mai mult in dormitoare, dar și în bucătărie. Ea este un tip de pardoseală pentru spațiile in care se doreste să se obțină un aspect clasic, cald, primitor, cum sunt camerele de locuit. Pardoseala de lemn poate fi montată direct pe beton sau pe un suport din placaj, MDF etc. Putem alege diverse podele de lemn, din molid, pin, brad etc. Este important că lemnul să fie uscat și intact. Podelele de lemn au o durată lungă de viață, sunt rezistente la trafic intens și ușor de intreținut. Podeaua trebuie tratată cu un ulei special pentru a evita oxidarea naturală a lemnului sub impactul razelor ultraviolete. O podea de lemn trebuie stearsă bine de apă, deși tehnologiile moderne o fac rezistentă la umezeală.
Podeaua din piatra naturală s-a folosit în holul cabană. Ea este fabricată din roci dure, cum sunt bazalt, marmură, onix, granitul etc. Pardoseala din piatră are un aspect elegant, este racoroasă și extrem de rezistentă. In plus, o astfel de podea se poate curata ușor. Podeaua din piatră naturală se poate folosi în orice încăpere a casei. Trebuie ținut cont, însa, de greutatea acestui material și de temperatură mica. Piatra naturală poate fi aplicata pe un suport din beton. În casele de vacanță de la mare sau din zonele călduroase, unde este important să menți temperatura scăzută, podeaua din piatra poate fi o alegere inspirată.
Gresia s-a folosit în baie deoarece este potrivita în special în spațiile cu un nivel ridicat de umiditate. Cu toate acestea, plăcile de gresie pot fi folosite pentru o pardoseala în camere, acolo unde este trafic intens și se dorește o curățare rapidă. Plăcile de gresie cu aspect de lemn fac podeaua să pară mai primitoare, imitând parchetul. Podeaua din gresie are avantajul de a putea fi montată în diverse modele, astfel încât să se creeze iluzia unui spațiu mai mare sau pentru a realiza un decor geometric spectaculos. Pardoseala de gresie se spală ușor, însă trebuie uscată bine pentru a preveni alunecarea.
Concluzie la capitolul 3
Încă din timpurile îndelungate, o evidențiere putem remarca în perioada antică, cînd s-a pus întrebarea despre structurile de cazare, și eventual cazarea lor propriu-zisă a călătoriilor, turiștilor, putea remarca și animatorii (grupul de turiști) care iubesc anume să călătorescă indiferent de destinație, sau de infastructurii , cu vizitarea atracțiile turistice, evidențiendu-se un înalt clasament îl au avut, și îl au și acuma în present,este a oamenilor de afaceri ,fi-e cu scopuri de afaceri, de masteșugărit, cu comerțul, cu schimbul de mărfuri , ceea ce au creat marele distanțe și dificultăți, a înoptării, sau cazării une-i locuințe, sau ba chiar, de închirierea unei locuințe pe o perioada de timp nedeterminată, ceea ce l-a făcut să se determine , un avantaj destul de bun, și cîtu-și de puțin asigurarea unui confort pentru cerințele minimale .
Treptat cu dezvoltarea societații umane , dar și a dezvoltării economiei a țării, regiunii, în tot ansamblu, făcut să crească cota de afaceri a sferei turismului, pe piața turistică să fi-e și mai diversificată, mai modernă, trecînd trecerea de la o etapă la alta. În deosebită atenție, ar trebu-i să atragem atenție anilor ’90.., cînd s-au remodificat schimbările a unităților de cazarea, o dată cu apariția a diverșilor design, arhitecți, moda, combinarea plăcutului cu utilul s-a modernizat, au avut ascensiunea marilor schimbări interoare cît și exterioare a structurilor de cazare precum cabanele, hotele, și altele, construirea lor de lanțuri hoteliere, care și-au exercitat în moduri diverse, pentru a combina stilurile de arhitectură , decorațiunilor, toate aceste au avut nevoie de timp îndelungat și de realizarea acestora, o diferențiere o putem deduce că nu toate unitățile de cazare vor avea aceelaș design, sau acceiași arhitectură. O cabană am putea combina cu un stil elegant, decorativ cu o ambianță foarte plăcută în special pentru cazarea turiștilor, ceea ce le va oferi un comfort într-un mediu ambiant plăcut, și desigur aerul curat, savurînd revederea naturii.
CONCLUZII GENERALE
În Republica Moldova în ultimul timp, a cunoscut o mare dezvoltare a turismului ce îl are îndeosebi turismul rural, cel mai important indicator din ramurile turismului-demostrînd că fiecare al 4-lea locuitor al țării ce a ales satul/provincia drept ca destinație turistică, demostrînd deci că turismul rural își creează niște oportunități pentru dezvoltarea economică locală , de aici putem remarca,prin unitățile stucturilor de cazare, ce o reprezintă spre exemplul cabana, fiind în procesul de construcție, ce este situată în zona rurală, ceea ce va atrage un flux major de turiștii, prin atracția sa, și vizitarea a multor obiective de interes turistic, prin deplasarea parcurgerii traselor turistice etc.
Tot mai mult, în ziua de astăzi se pune accentul, pe dezvoltarea turismului, care stă la baza, unei noi ramuri ale economiei, ceea ce crează infastructuri , și așezări rurale, favorabile ,ceea ce determină că turismul îi oferă turistului, plăcutul cu utilul, faptului că Republica Moldova este o țară relativ de mică, agrară, unde punem accentul pe dezvoltarea turismului rural în special , care se manifestîndu-se deosebit de bine , cum sunt recunoscute zonele turistice Orheiul Vechi, Țipova, Saharna, exact, așa la fel și turistul se poate regăsi în sînul naturii , într-o ambianță plăcută în mediul rural, îndesebi într-o cabană unde iși poate savura plăcut, un weekend de neuitat alături de persoanele dragi. Dezvoltarea turismului rural în Rep., Moldova se bucură de o popularitate deosebită în țara noastră cu comunitățile agricole și satele pitoresti. Tursmul rural fiind practicat în mediul rural ca factor economic de dezvoltare locală, rezultînd din serviciile prestate clienților în privința satisfacerii cererii și ofertei. O bună activitatea ce o va putea manifesta turismul rural avînd la bază câteva elemente cum ar fii printre :
– atracția față de peisajul nature pe care este creat de “mamă –natură” de farmecul și evenimentele specific vieții la țară.
– transportul , căile de acces spre mediul rural sînt absolute necesare pentru asigurarea unui flux continuu de turiști îndeosebi cei interni ( din țară) pentru a ne promova însu-și turismul la noi în țară și a contribui la dezvoltarea sa economică.
Pentru o dezvoltare a segmentului a turismul rural, este necesar ca localitățile rurale să corespundă unor anumite obiective : zonele pitorești, o istorie indelungată a trecutului, construcțiile cu arhitectură autohtonă / originală, respectarea dogmelor sau a unor tradiții locale, și nu în ultimul rînd formațiunilor etnofloclorice.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Principii Fundamentale de Construire Si Proiectare a Interiorului Unei Cabane (ID: 163010)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.