Principii etice în informatică [614491]

UNIVERSITATEA ”TITU MAIORESCU ”
FACULTATEA DE INFORMATICĂ

Principii etice în informatică

Student: [anonimizat] 2018

Cuprins

1. Fundamentele Eticii Informatice și a Sistemelor de Calcul ………………………….. …………………… 3
1.1 Considerațiile lui Wiener cu privire la o viață bună ………………………….. ………………………… 5
1.2 M etodologia eticii informatice a lui Wiener ………………………….. ………………………….. ………. 6
2. Walter Manner și etica computerelor ………………………….. ………………………….. …………………….. 7
3. Abordarea eticii inf ormatice din punctul de vedere etic -profesional ………………………….. ………. 8
4. Provocări cibern/etice: etica folosirii computerului, etica informației (infoetica ), roboetica … 10
5. Libertate și responsabilitate morală în mediul virtual; atacul cibernetic; securitate cibern/etică.
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
6. Etica, tehnologia și comunitățile postumane ………………………….. ………………………….. ………… 11
7. Etica comunicării telefonice (fon -etica) ………………………….. ………………………….. ………………. 12
8. Biomedicina, m edicina genomică, și tehnologia informatică ………………………….. ………………. 12
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 15

1. Fundamentele Eticii Informatice și a Sistemelor de Calcul

În mijlocul anilor 1940, evoluțiile inovatoare în domeniul științei și filosofiei au dus la
crearea unei noi ramuri a eticii, care va fi numit ă mai târziu "etică a calculatoarelor" sau " etică
informatică". Fondatorul acestui nou domeniu filosofic a fost Norbert Wiener, savant American și
profesor de matematică și inginerie la MIT. Î mpreună cu colegii din Marea Britanie și America ,
Wiener a cont ribuit la dezvoltarea calculatoarelor și a unor noi tehnologii informaționale. În timp
ce erau implicați în acest efort de război, Wiener și colegii săi au creat o nouă ramură a științei
aplicate pe care Wiener a numit -o "cibernetică" (de la c uvântul grecesc kybernētēs , care desemna
pilotul unei nave) și tot el a prevăzut enormele implicații sociale și etice ale noului domeniu ale
cărui baze le punea. El a prezis că, după război, lumea va suferi o "a doua revoluție industrială" –
o “eră a mașin ilor” cu un "enorm potențial de a face binele dar și răul "1, care va da naștere la un
număr impresionant provocări etice și oportunități.
Când războiul s -a încheiat, Wiener a scris cartea Cybernetics (1948), în care a descris noua
sa ramura de științe ap licate și a identificat câteva din implicațiile sociale și etice generate de către
tehnologia informației și utilizarea calculatoarelor electronice. Doi ani mai târziu el a publicat The
Human Use of Human Beings (1950), o carte în care a explorat o serie d e probleme etice pe care
utilizarea calculatorului și a tehnologiei informației probabil le va genera. Problemele pe care le -a
identificat în aceste două cărți, plus , mai târziu în cartea Dumnezeu și Golem, Inc (1963),
cuprindeau subiecte care sunt în con tinuare importante și astăzi: calculatoarele și securitatea,
calculatoarele și șomajul, responsabilitățile profesioniștilor din domeniul informatic, computere
pentru persoanele cu handicap , calculatoare și religia, rețele de calculatoare și globalizarea,
comunități virtuale, teleworking, fuzionarea organismului uman cu mașina, etica roboticii,
inteligență artificială, și alte subiecte.
Deși el a inventat numele de "cibernetică" pentru știința lui, Wiener, măcar în mod aparent,
nu și -a dat seama că pune ba zele unei noi ramuri a eticii. Ca urmare, el nu a inventat nume cum ar
fi “Etică a computerelor” sau “Etica informației”. Acești termeni au fost utilizați abia ulterior după
câteva decenii. În ciuda acestui fapt, cele trei cărți ale lui Wiener, pun bazele eticii informatice și
metodologiei utilizate și astăzi în acest domeniu. Aparent, nimeni nu și -a dat seama de importanța
realizărilor sale în domeniul eticii . A fost nevoie să treacă aproape două decenii până când unele
din problemele etice p revăzute de Wiener încă din 1940 să devină evidente și altor oameni de
știință și de asemeni publicului general.
În The Human Use of Human Beings, Wiener a explorat unele efecte probabile ale
tehnologiei informației asupra unor valori umane cheie cum ar fi viața, sănătatea, fer icirea,
abilități, cunoaștere, libertate, securitate și oportunități. Ideile metafizice și metodele de analiză
pe care le angajează au fost atât de puternice și de cuprinzătoare încât pot fi utilizate și în zilele
noastre în mod eficient pentru identificar ea, analizarea și rezolvarea problemelor sociale și etice
în legatură cu tehnologia informației, incluzând, de exemplu, calculatoare și rețele de calculatoare;
radio, televiziune și telefonie; mass -media și jurnalism; cărți și biblioteci. Datorită lărgimii

1 Wiener, N. Cybernetics: or Control and Communication in the Animal and the Machine. Boston, MA: Technology
Press. 1948, p. 26 -27 : “It has long been clear to me that the modern ultra -rapid computing machine was in principle an ideal
central nervous system to an apparatus for automatic control; and that its input and output need not be in the form of number s or
diagrams but might very well be, respectively, the readings of artificial s ense organs, such as photoelectric cells or thermometers,
and the performance of motors or solenoids. . . . Long before Nagasaki and the public awareness of the atomic bomb, it had
occurred to me that we were here in the presence of another social potentia lity of unheard -of importance for good and for evil. ”

preocupărilor lui Wiener și aplicabilității ideilor și metodelor sale la orice fel de tehnologie a
informației, termenul de “Etica informației” se potrivește cel mai bine noului domeniu al eticii, pe
care l -a fondat. Ca urmare, „termenul de "etică a calcu latoarelor", așa cum este de obicei folosit în
prezent, reprezintă doar subdomeniu al preocupărilor lui Wiener”2.
În stabilirea unei fundații pentru etica informației, Wiener a elaborat o viziune cibernetică
a naturii umane și societății, care l -au condus la o descriere “etic -sugestivă” a scopului vieții
umane. Pe baza aceasta, el a adoptat "marile principii de justiție"3, pe care a crezut că toate
societățile ar trebui să le urmeze. Aceste puternice concepte etice i -au dat lui Wiener posibilitatea
de a an aliza orice fel de problemele de etică a informației .
Viziunea cibernetică a lui Wiener asupra naturii umane pune accent pe structura fizică a
corpului uman și imensul potențial de a învăța și de a crea pe care fiziologia umană îl face posibil.
Pentru a explica acest potențial adeseori compară fiziologia umană cu cea a creaturilor mai puțin
inteligente cum ar fi spre exemplu insectele. “Cibernetica ia în considerare faptul că structura unei
mașini sau a unui organism reprezintă un index al performanței de care se estimează că ar fi
capabile.”4.
Pe baza studiului său asupra naturii umane Wiener a ajuns la concluzia că scopul vieții
umane este acela ca oamenii să progreseze ca și organisme de procesare a informației:
“Aș dori să demonstrez că individul uma n, având o capacitate enormă de a studia și învăța,
lucru care poate ocupa aproape jumătate din viața sa, este dotat fizic, spre deosebire de furnică
care nu este, pentru acest lucru. Varietatea și posibilitatea sunt inerente în sensorium -ul uman – și
sunt într -adevăr, cheia spre cele mai nobile aspirații umane – deoarece varietatea și posibilitatea
aparțin structurii însăși a organismului uman”5.
Modul în care înțelegea Wiener natura umană presupunea o „viziune metafizică asupra
universului în cadrul c ăreia lumea și toate entitățile care o alcătuiesc inclusiv oamenii, erau
considerate ca fiind o combinație a două elemente fundamentale : materie -energie și informație”6.
Totul este un amestec al acestor două elemente; gândirea, conform cu Wiener, este de fapt un fel
de procesare a informației. Prin urmare, creierul : “nu secretă gândul “la fel cum ficatul secretă
fierea”, așa cum susțineau materialiștii timpurii, nici nu îl produce sub formă de energie, în același
mod în care mușchii produc mișcarea. Info rmația e informație, nu materie nici energie. Nici un
materialism care nu admite acest lucru nu poate supraviețui în contextul contemporan”7.
Conform viziunii metafizicii lui Wiener, toate entitățile intră în existență, durează o
perioadă, și apoi dispar ca urmare a unei continui combinări și amestecări de informație și materie –
energie. Organismele vii, inclusiv ființele umane, sunt de fapt modele de informație care persistă
datorită unui continuu schimb de materie -energie.
În zilele noastre spunem că, în conformitate cu cele spuse de Wiener, oamenii sunt “obiecte
informaționale” ale căror identitate personală și capacități intelectuale “depind de modele de

2 Bynum, W.T., Milestones in the History of Information and Computer Ethics, Handbook of Information and Computer Ethics ,
John Wiley & Sons, 2008, p. 26
3 Wiener, N., The Human Use of Human Beings: Cybernetics and Society , Second Edition Revised, Doubleday Anchor, 1954, p. 105 –
106
4 Ibidem p. 57 –58.
5 Ibidem p. 51 -52
6 Bynum, W.T. Milestones in the History of Information and Computer Ethics, Handbook of Information and Computer Ethics ,
John Wiley & Sons, 2008, p. 27
7 Wiener, N., Cybernetics: or Control and Communication in the Animal and the Machine . Boston, MA: Technology Press.
1948, p. 155

informație persistente și de prelucrarea informației î n organism mai degrabă decât de frânturi de
materie -energie”8.

1.1 Considerațiile lui Wiener cu privire la o viață bună

Conform opiniei lui Wiener, pentru a trăi bine, oamenii trebuie să fie liberi să se angajeze
activități creative care să exploateze la maxim potențialul lor de ființe în deplin control al propriei
existențe. Acesta este scopul vieții umane. Bineînțeles că nu toți oamenii au același talent și
aceleași posibilități și ca urmare realizările vor diferi de la o persoană la alta. Cu toate a cestea este
posibil să duci o viață bună , înfloritoare , într-un număr infinit de moduri .
Concepția lui Wiener despre scopul vieții l -a condus spre a adopta ceea ce el a denumit
“marile principii ale justiției” pe care ar trebui să se bazeze o societate, principii care, credea el,
vor crește la maximum capacitatea persoanei de a prospera datorită varietății și flexibilită ții
acțiunilor umane. Pentru a pune în evidență principiile lui Wiener, Terrell Ward Bynum le -a
denumit : “ “Principiul Libertăți”, “Principiul Egalității”, “Pricipiul Binefacerii” ”9. Wiener pur și
simplu le -a stabilit fără a le denumi, și anume :

Princ ipiul Libertății –“privilegiul fiecărei ființe umane de a crește în libertate până la măsura
deplină a capacităților sale.”10;

Principiul Egalității –“egalitatea prin care ceea ce este drept pentru A și B rămâne just și
atunci când A și B fac schimb de l ocuri unul cu celălalt”11;

Principiul Binefacerii –“bunăvoință și înțelegere între oameni care să nu aibe limite fără
numai cele ale naturii umane însăși”12;

Punctul de vedere cibernetic al lui Wiener cu privire la societatea umană și natura umană ,
conduce la concluzia că oamenii sunt fundamental ființe sociale care pot să -și atingă potențialul
maxim doar prin implicare activă în comunități de ființe similare. Prin urmare societatea este
esențială în ceea ce privește binele vieții umane. Dar o soci etate despotică poate fi opresivă și să
înăbușe libertatea ființei umane, ca urmare Wiener a introdus un al patrulea principiu care
intenționează să minimeze impactul negativ al societății asupra libertății pe care Terrell Ward
Bynum l -a numit „ Principiul minimei încălcări a libertății”13:

8 Bynum, W.T., Milestones in the History of Information and Computer Ethics, Handbook of Information and Computer Ethics ,
John Wiley & Sons, 2008, p. 28
9 Ibidem
10 Wiener, N., The Human Use of Human Beings: Cybernetics and Society , Second Edition Revised, Doubleday Anchor, 1954, p.
105-106
11 Ibidem
12 Ibidem
13 Bynum, W.T., Milestones in the History of Information and Computer Ethics, Handbook of Information and Computer Ethics ,
John Wiley & Sons, 2008, p. 29

Principiul minimei încălcări a libertății : “Orice fel de constrângere ar fi impusă de existența
însăși a statului și a comunității trebuie exercitată în așa fel încât să nu producă nici o încălcare
inutilă a libertății. ”14

Deci luând în considerație concepția lui Wiener cu privire la natura umană și o societate
favorabilă rezultă că, diferite culturi – cu o mare varietate a obiceiurilor, practicilor, limbilor și
religiilor – sunt, fără nici o îndoială, capabile de a ofe ri un context corespunzător unei vieți umane
de calitate. Datorită punctului său de vedere cum că “diversitatea și posibilitatea sunt intrinseci
structurii organismului uman”15, Wiener consideră că existența unei mari diversități de culturi în
lume crește la maxim posibilitatea unei alegeri, a unei opțiuni, și a creativității umane. Principala
restricție pe care Wiener o impune oricărei societăți este aceea că ar trebui să asigure un context
în care oamenii să -și poată atinge potențialul maxim ca și agenți de prelucrare a informației, luând
decizii, și ca urmare asumându -și responsabilitatea pentru propria viață. Wiener credea că acest
lucru este posibil doar acolo unde prevalează, libetatea, egalitatea și compasiunea umană.
Adepții relativismului etic menț ionează uneori marea diversitate culturală din lume – cu
valori, legi, coduri și practici atât de diferite – ca evidență a faptului că nu există un fundament
etic general valabil. Wiener a putut replica acestora că teoria lui cu privire la natura umană și
scopul vieții umane poate accepta și veni în întâmpinarea unei varietăți de culturi și practici și în
același timp să susțină adeziunea la “marile principii ale justiției”. Aceste principii oferă un
fundament pentru o etică care trancende diferențele cultu rale; în același timp ele pot îmbrățișa o
diversitate culturală imensă.

1.2 Metodologia eticii informatice a lui Wiener

Când cineva observă modul în care Wiener analizează și încearcă să rezolve disputele din
domeniul eticii informatice află că – spre exemplu în cartea sa The Human Use of Human Beings
– încearcă să asimileze noi situații aplicând legi, reguli și practici, acceptabile din punct de vedere
etic, deja existente. În oricare societate dată există o multitudine de practici, principii, legi și reguli
care guvernează comportamentul uman. Aceste “politici” constituie un „ cluster de politici
aceptate ”16; și într -o societate justă, ele pot servi ca “punct de plecare pentru elaborarea unui
răspuns pentru orice întrebare legată de etica informatică”17. Wiener a combinat acel cluster de
politici acceptate cu viziunea sa despre natura umană, “marile principii ale justiției” și talentul său
în a face inteligibil un limbaj vag sau ambiguu; astfel a obținut o metodă foarte eficace pentru
analizarea problemelor legate de etica informatică:
a. Identificarea problemei sau a situației cu privire la integrarea tehnologiei
informatice în societate. Aceasta se va concentra pe posibilitatea ca tehnologia
utilizată să afecteze (dacă nu a făcut -o deja) în mod semnificant viața, sănătatea,
securitatea, fericirea, libertatea, cunoașterea, oportunitățile, sau alte valori cheie
umane.

14 Wiener, N., The Human Use of Human Beings: Cybernetics and Society , Second Edit ion Revised, Doubleday Anchor, 1954, p.
106
15 Ibidem , p. 51 -52
16 Bynum, W.T., Milestones in the History of Information and Computer Ethics, Handbook of Information and
Computer Ethics, John Wi ley & Sons, 2008, p. 29
17 Ibidem

b. Clarificarea oricăror idei sau principii vagi sau ambigui care ar putea fi aplicate
situației sau problemei în discuție.
c. Dacă este posibil aplicarea unor principii etice acceptabile, legi, reguli și practici
deja existente care guvernează comportamentul uman in societatea respectivă.
d. Dacă precedente acceptabile din punct de vedere etic, tradiții și politici, sunt
insuficien te pentru a rezolva problema sau situația în cauză atunci se va ține cont
de scopul vieții umane și marile principii ale justiției pentru a găsi o soluție care să
fie cât mai conformă cu tradițiile etice ale societății respective.

Dacă tradițiile, precede ntele, politicile pe care cineva se bazează sunt înglobate într -o
societate rezonabil justă, atunci această metodă de analiză și rezolvare a problemelor de etica
informației va furniza soluții corecte care pot fi asimilate de societate.
De remarcat faptul că acest mod de a face etică informatică nu necesită experiența unui
filosof de profesie (deși aceasta s -ar putea dovedi a fi de folos în multe situații). Probabil că orice
adult care acționează cu succes într -o societate rezonabil justă e familiarizat cu obiceiuri, practici,
regulamente și legi care îi reglementează comportamentul și care îi dau posibilitatea să se poată
pronunța dacă o acțiune sau o politică ar fi acceptabile din punct de vedere etic. Ca urmare „cei
care se confruntă cu introducerea unei noi tehnologii a informației – indiferent ca sunt funcționari
publici, profesioniști în domeniul informatic, oameni de afaceri, muncitori, profesori, parinți sau
alte categorii – pot și trebuie să se angajeze în etica informatică ajutând la noii tehnologi i
informatice în societate într -un mod acceptabil din punct de vedere etic. Etica informatică,
înțeleasă în acest sens foarte larg, este mult pre importantă pentru a fi lăsată doar pe seama
filozofilor sau a specialiștilor în domeniul informatic”18.

La sf ârșitul lui 1940 și începutul lui 1950, Wiener a arătat în mod clar că, în vizinea lui,
integrarea în societate a noii tehnologii de calcul și informaționale va conduce la o remodelare a
societății . Aceasta va afecta viața la orice nivel și în fiecare aspect al ei, va fi un proces care se va
desfășura pe parcursul mai multor zeci de ani de zile și va cere un efort susținut. Astăzi se poate
spune că trăim în acea “eră a informației” pe care Wiener a anticipat -o cu o jumătate de secol
înainte; fundația metafizică și științifică a etici informatice pe care el a pus -o poate fi folosită încă
cu succes pentru înțelegerea și rezolvarea multor dispute etice create de tehnologiile informatice
de orice gen.

2. Walter Manner și etica computerelor

La mijlocul anilor ’70, Walter Manner, membru al catedrei de filozofie a facultății Old
Dominion University, a remarcat în cadrul cursului său de etică medicală că problemele etice care
implicau și calculatoarele deseori erau complicate într -o măsură mai mare, sau modificat e în mod
semnificativ, de prezența tehnicii de calcul. Manner a avut impresia că „folosirea calculatoarelor
poate crea probleme etice care nu au mai fost întâlnite până la apariția lor”19. Cercetări ulterioare
ale fenomenului în alte domenii decât medicina „l-au condus pe Manner la concluzia că ar fi cazul,

18 Ibidem
19 Bynum, W.T., Milestones in the History of Information and Computer Ethics, Handbook of Information and
Computer Ethics, John Wiley & Sons, 2008, p. 32

să fie recunoscută de către filosofi, apariția unei noi ramuri a eticii aplicate, modelată pe baza eticii
medicale sau a eticii afacerilor. Pentru a face referire la noul domeniu al eticii pe care l -a propus,
el a inventat denumirea de “etică a calculatoarelor” (“computer ethics”) și a elaborat un curs
experimental adresat în primul rând studenților secției de știința sistemelor de calcul20. Cursul a
fost un succes total și ca urmare Manner a început să p redea etica sitemelor de calcul în mod
regulat.
Pe baza experiențelor avute în predarea eticii sistemelor de calcul și a cercetărilor pe care
le-a făcut în domeniu, “Manner a compus în 1978 Kitul de pornire (Starter Kit) în predarea Eticii
Sistemelor de C alcul și a împărțit copii celor prezenți la seminariile și discursurile ținute în cadrul
conferințelor de filosofie și de tehnologia informației din Statele Unite”21. În 1980, Helvetia Pres s
și National Information and Resource Center on Teaching Philosoph y, au publicat “kitul de
început” al lui Manner în etica computerelor ca monografie. Acesta conținea materiale pentru
programa școlară și sfaturi pedagogice pentru profesorii universitari elabora cursuri de etică. De
asemeni descrieri al cursului pentru ca taloagele universităților, rațiunea pentru care un astfel de
curs trebuia predat în învățământul superior, o listă de obiective ale cursului, câteva sfaturi pentru
predare, discuții pe teme cum ar fi viața privată, confidențialitate, criminalitate informat ică,
dependență de tehnologie și coduri de etică profesională.

3. Abordarea eticii informatice din punctul de vedere etic -profesional

La începutul lui 1990 Donald Gottenbarn pleda pentru o altă înțelegere a naturii eticii
computerelor. El era de păr ere că etica sistemelor de calcul ar trebui văzută ca etică profesională
dedicată dezvoltării și progresului standardelor de profesionalism și de conduită profesională
pentru profesioniștii din domeniul informatic. Ca urmare în articolul “Computer ethics:
responsibility regain”, Gotterbarn spunea că:

“Se acordă prea puțină atenție domeniului eticii profesionale – valorilor care ghidează
activitățile de zi cu zi ale profesioniștilor din domeniul informatic. Prin profesionist in domeniul
informatic înțeleg orice persoană implicată în designul și dezvoltarea artefactelor informatice…
Deciziile etice luate în cursul dezvoltării acestor artefacte au o relație directă cu multe dintre
problemele care țin de conceputl mai larg de etica sistemel or de calcul”22.

Având această înțelegere cu privire la natura eticii computerelor, Gotterbarn a creat și
participat activ la o varietate de proiecte care intenționau să promoveze responsabilitatea
profesională printre informaticieni. Încă înainte de 1991 Gotterbarn lucra împreună cu un comitet
al ACM (Association for Computer Machinery) la cea de a treia versiune a “Code of Ethics and
Professional Conduct” care a fost adoptat de ACM în 1992. Dintre prevederile acestui cod
precizăm următoarele :

Imperativ e morale cu caracter general :

20 Ibidem
21 Ibidem
22 Gotterbarn, Donald, Computer Ethics: Responsibility Regained

1. “Să contribuie la binele social și uman”23.
2. “Să nu rănească alte ființe umane”24.
3. “Să fie onest și de încredere”25.
4. “Să fie nepărtinitor și să nu facă discriminări”26.
5. “Să onoreze drepturile de proprietate , copyright -ul și patentele”27.
6. “Să acorde creditul corespunzător proprietății intelectuale”28.
7. “Să respecte initimitatea altora”29.
8. “Să onoreze confidențialitatea”30.

Responsabilități profesionale specifice :
1. “Să se străduiască să obțină cea mai ridi cată calitate, eficacitate și demnitate atât în
procesul cât și în rezultatele muncii depuse”31.
2. “Să dobândească și să mențină competența profesională”32.
3. “Să cunoască și să respecte legile existente cu privire la activitatea sa profesională”33.
4. “Să accepte și să asigure un control profesional corespunzător”34.
5. “Să ofere o evaluare extensivă și amănunțită a sistemelor de calcul și impactului acestora
inclusiv analiza posibilelor riscuri”35.
6. “Să onoreze contractele, înțelegerile și responsabilitățile impuse”36.
7. “Să contribuie la îmbunătățirea cunoștințelor publicului larg relativ la tehnologia
informatică și consecințele ei”37.
8. “Să acceseze resursele de calcul și cele de comunicație doar dacă sunt autorizați”38.

Codul continuă cu reglementări privind obligațiile liderilor din domeniu, ale programatorilor
sau software engineers cum sunt numiți, ale clienților și angajatorilor, și se încheie cu cele zece
“porunci” ale eticii computerelor :
1. “Nu vei utiliza un calculator pentru ca să faci rău altor oameni.
2. Nu vei interfera cu munca pe computer a altor oameni.
3. Nu vei iscodi în fișierele de pe calculatorul altor persoane.
4. Nu vei folosi calculatorul ca să furi.
5. Nu vei folosi calculatorul pentru a depune mărturie falsă.
6. Nu vei copia sau folosi software patentat pentru care nu ai plătit.

23 Ibidem
24 Ibidem
25 Ibidem
26 Ibidem
27 Ibidem
28 Ibidem
29 Ibidem
30 Ibidem
31 Ibidem
32 Ibidem
33 Ibidem
34 Ibidem
35 Ibidem
36 Ibidem
37 Ibidem
38 Ibidem

7. Nu vei utiliza resursele computerului altor persoane fără autorizație sau compensație
adecvată.
8. Nu îți vei însuși produsul intelectual al altor persoane.
9. Vei reflecta asupra consecințelor soci ale ale programului pe care îl scrii sau ale
sistemului pe care îl proiectezi.
10. Vei folosi întotdeauna calculatorul în moduri care garantează considerația și respectul
pentru ceilalți oameni”39.

4. Provocări cibern/etice: etica folosirii computerului, etica informației
(infoetica), roboetica

Infiltrarea subtilă a tehnologiei digitale în viața cotidiană, dezvoltată în mod exponențial
începând cu anii „80, a contribuit în manieră decisivă la modificarea condițiilor sociale, economice
și cul turale. Tehnologia comunicării și a informației ne oferă enorme posibilități de dezvoltare, dar
contribuie și la crearea de noi probleme etice și sociale, modificându -le pe cele vechi. De exemplu,
problema clasică a proprietății intelectuale, intimitatea ș i siguranța; furtul și manipularea ilegală a
softurilor, fenomenul hacking; virusul informatic; discriminările sociale și culturale; problemele
legate de conservare, de distribuție, de controlul calității, de credibilitate și libera circulație a
informații lor. Toate acestea și multe alte probleme sunt strâns legate de etică și de instrumentele
informatice, așa cum nota Norbert Wiener încă din anul 1950, în cartea sa The Human Use of
Human Beings. Cybernetics and Society .
Etica informaticii sau etica informației este sectorul teoriei etice conform căreia cea mai
bună cale pentru a înțelege și a rezolva problemele etice ridicate de tehnologia comunicării și a
informației (TIC), este adoptarea unei abordări ambientale, prin care problemele sunt inserate în
noul cadru ecologic: infosfera10. În acest context, prin infosferă înțelegem nivelul reprezentat de
stratul artificial constituit de tehnologia informației care înconjoară planeta. Aceasta este
reprezentată de internet, de rețea; mai mult, este practic hardul, software -ul, computerul, rețelele,
router -ul, care, împreună, alcătuiesc prețioasa carapace ce ne interconectează pe toți, din orice
punct al planetei11.

5. Libertate și responsabilitate morală în mediul virtual; atacul
cibernetic; securitate cibern/etică.

Totul s -a transformat, odată cu revoluția informatică. Tehno -știința modernă a introdus
acțiuni, obiecte și consecințe de dimensiuni noi, astfel încât ambitus -ul eticii tradiționale nu este
în măsură să le cuprindă. Normele etice ale dreptății, ale iertării, ale onestității continuă să f ie
valabile, în sfera apropierii, a cotidianității, în interacțiunea umană. Însă, această sferă este
obturată de invazia virtualului, de creșterea interacțiunii colective, în care actorul, acțiunea și

39 Ibidem

efectul diferă. Astfel, eticii i se impune o nouă dimen siune a responsabilității, nemaiîntâlnită până
acum .
Responsabilitatea și libertatea umană ne conduc spre o permanentă și necesară nevoie de
reactualizare a valorilor și dogmelor noastre morale, într -o lume tot mai artificializată, în care apar
tot mai multe manifestări, procese negative.
În trecut, conceptul tehné constituia un atribut al necesității, nu calea ce conduce
umanitatea spre obiectivul ales. Astăzi, în schimb, tehné , în forma actuală a tehnologiei, s -a
transformat într -un îndemn de a merge mai departe și, mai cu seamă, tinde să se identifice cu
vocația omului, și, prin preluarea controlului total asupra lucrurilor și a omului, apare ca o
împlinire a scopului să u.
Societatea noastră contemporană înfruntă unul dintre cele mai extraordinare fenomene
cunoscute vreodată: informatizarea electronică. Calculatoarele au schimbat total modul nostru de
a trăi și ne asistă în activitățile din varii domenii, ca un instrument, ca o unealtă firească de lucru,
derivând de aici cea mai nouă și mai importa ntă revoluție pe care a cunoscut -o omenirea din punct
de vedere al evoluției, revoluția informațională.

6. Etica, tehnologia și comunitățile postumane

Atâta timp cât tehnologia a fost privită ca o expresie a raționamentului practic și ca un efort
de a modifica condițiile existenței umane, limbajul etic a fost folosit pentru a o interpreta în toate
sensurile ei. S -a afirmat astfel că tehnologia este mai mult decât o expresie a inteligenț ei umane
care este utilizată în scopuri practice, în viața cotidiană. După cum subliniază Frederick Ferre,
întotdeauna tehnologia este despre cunoștințe și valori; odată cu exinderea ei îi crește și puterea,
și atunci trebuie să ne întrebăm dacă tehnolog ia și/sau utilizarea acesteia urmează valorile etice .
Etica tehnologiei se bazează pe fapul că aceasta este generatoare de efecte negative sau pozitive
asupra ființelor umane. Prin urmare, tehnologia – utilizarea ei – nu este neutră din punct de vedere
etic; dincolo de evaluarea ei etică, trebuie văzut, într -o lumină critică, dacă ea reduce sau amplifică
ceea ce înseamnă a fi uman:

Morala pretinde să impregneze ansamblul vieții, cel puțin în plan ideal; ea are un caracter
atmosferic, universal, cosmopol it, care nu distinge nici rase, nici popoare, ci înglobează
ansamblul oamenilor. Morala pune probleme în fiecare moment, în toate circumstanțele,
ea este de esență deontologică (știința a ceea ce trebuie să facem sau să nu facem) și
privește tot ceea ce ar e un raport cu umanul .40

Interpretarea utilizărilor practice și a efectelor tehnologiei în limbaj etic a adăugat un
element simbolic în dezvoltarea și utilizarea tehnologiei. Aceasta are o dublă implementare,
prelucrarea și utilizarea în scopuri practice și prelucrarea și utilizarea în scopuri simbolice.
Aspectele simbolice ale tehnologiei merg dincolo de etica acesteia, spre validarea și înțelegerea
expresiei: a fi uman . Tehnologia se află în poziția unică de a fi un exemplu real în a înțelege practic
și simbolic ceea ce e bine pentru oameni și ceea ce înseamnă a fi uman.

40 Vladimir Jankélévitch, Curs de filosofie morală . Text stabilit, adnotat și prefațat de Françoise Schwab. Traducere
de Adrian Șerban, Editura Polirom, Iași, 2011 , p. 29

7. Etica comunicării telefonice (fon-etica)

Creșterea nevoii de a fi conectat întotdeauna și pretutindeni a generat crearea de dispozitive
tehnice 17 care, în timp, au devenit și actori principali în mediul fraudelor cibernetice. Investigatorii
pot utiliza aceste dispozitive ca probă în instanța de judecată.
Creșterea și dezvoltarea foarte rapidă a dispozitivelor mobile a provocat numeroase
schimbări în mediul informatic și a transformat mediul actual al comunicării. Aceste dispozitive
mobile sunt foarte comune în societatea contemporană, folosite în mod speci al de tineri, dar și de
celelalte categorii de vârstă, în scopuri personale și profesionale. Printre altele, putem observa
îmbunătățirile și actualizările pe care producătorii le efectuează prin introducerea de noi aplicații,
dar și prin introducerea de te hnologii inovative care au transformat aceste dispozitive în adevărate
calculatoare portabile. Ele reprezintă instrumente complexe pentru activități din toate domeniile:
de la scrierea unui simplu mesaj și până la a verifica anumite informații, a citi e -mail-urile, a
consulta Facebook -ul etc. A luat astfel naștere și se află într -o continuă dezvoltare știința Mobile
Forensics, respectiv Digital Forensics, care se ocupă cu analiza dispozitivelor mobile.
Considerațiile efectuate până acum asupra acestei prob leme ne pot ajuta să identificăm
anumite direcții pentru definirea urgentă a unei etici a tehnologiei informației și a comunicării
electronice. În realitate, în timp ce dispunem de o teorie a eticii clasice (de la etica virtuții la cea a
utilitarismului, d e la etica intenției la cea a datoriei și a responsabilității), intuim faptul că infosfera
aduce cu sine probleme etice noi, ca de exemplu: problema intimității și a apărării de violențele
informatice, care necesită o actualizare a teoriei morale tradițion ale, ba chiar și noi reguli juridice.
Cu alte cuvinte, folosirea internetului și a instrumentelor mobile inter -conectate, invită omul
contemporan la o responsabilitate individuală, făcând apel la ceea ce am numit șoapta eticii .
Internetul nefiind supraveg heat de un responsabil direct, unic și recunoscut la nivel global,
necesită atenția fiecărui individ în parte și utilizarea cu o responsabilitate sporită prin găsirea unor
motivații ale corectitudinii, atât la nivel personal cât și comunitar. În acest cont ext, avem nevoie
de ascultarea conștiinței, de șoapta eticii , care există în fiecare dintre noi și pe care, de cele mai
multe ori, refuzăm să o ascultăm sau, pur și simplu, o ignorăm. Firește, a avea norme morale nu
înseamnă a le urma întotdeauna; în fiec are individ se dă necontenit o luptă între interesele
personale, pe de o parte, și tradiții sociale, pe de alta, iar aceste interese găsesc multe sofisme
pentru înșelarea conștiinței18.

8. Biomedicina, medicina genomic ă, și tehnologia informatic ă

Este oarecum la mod ă în ziua de ast ăzi ca s ă se vorbeasc ă despre convergen ța
tehnologiilor: nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informa ției și știință cognitiv ă.
Biomedicina sufer ă în prez ent o important ă schimbare fundamental ă a conceptelor cu care
lucreaz ă. În cursul procesului de creare a unei h ărți și a unei secven țe a loca ției genelor în
cromozomi, Proiectul Genomului Uman a produs la mari cantit ăți de informa ție. Producerea
acestei in forma ții a depins de interdependen ța dintre tehnologia computerelor și biologia
molecular ă – spre exemplu a șa numita metod ă secven țială “shotgun ”. Aceast ă metod ă este un
algoritm matematic, practic nimic altceva decât un program software. Ea implic ă “înșiruirea
aleatoare a sec țiunilor clonate ale genomului f ără a putea anticipa în nici un mod care a fost
originea acelei secven țe în cromozom ”. Secven țele par țiale sunt apoi reasamblate folosind pentru

aceasta calculatoarele. Avantajul metodei const ă în aceea că elimin ă necesitatea unei cartografieri,
care ar fi luat foarte mult timp, prin folosirea computerelor a c ăror vitez ă de calcul face posibil ă
rezolvarea într -un timp relativ scurt a unor algoritmi foarte complica ți.
În cazul metodei shotgun nu îi vede m pe geneticieni lucrând pe material viu. Mai curând
“aceștia lucreaz ă cu reprezent ări ale secven țelor de ADN. Ca urmare munca geneticienilor devine
similar ă cu cea a dezvoltatorilor de software care lucreaz ă cu func ții matematice complicate pentru
a crea programe software ”41.
Mergând dincolo de munca în leg ătură cu bolile cauzate de mo ștenirea unei singure gene,
care era preocuparea principal ă a anilor 80 ’, 90’, aten ția a trecut la genom și propriet ățile sale de
prelucrarea a informa țiilor. Func ționarea o rganismului s ănătos sau afectat de o boal ă oarecare,
indiferent c ă boala posed ă sau nu component ă moștenită identificabil ă, este reconceptualizat în
termeni ai st ărilor globale de manifestare ale genomului. Noi tehnologii de tip microarray au făcut
posibile studii paralel e la scar ă mare ale activ ării simultane a st ărilor a mii de gene în celule care,
spre exemplu, r ăspund la stimuli particulari de mediu, sau care sunt într -un stadiu specific de
dezvoltare, sau care nu func ționeaz ă cum trebuie dintr -un motiv sau altul, sau care au fost supuse
acțiunii unor medicamente.42
Aceast ă atenție îndreptat ă spre propriet ățile de procesare a informa ției ale genomului, și
ale organismului luat ca întreg, creaz ă dileme legate de reprezentare(descriere). Biomedicina d ă
naștere astfel unu i „cadru conceptual care încurajeaz ă abstractizarea fiin țelor vii la condi ția de
mașini ce prelucreaz ă informa ție. În acela și timp informa ția genetic ă poate fi conceput ă ca existând
ca o entitate decorporalizat ă(disembodied). Odat ă genomul conceptualizat c a structur ă
informa țional ă, devine plauzibil ă ipoteza cum c ă ar putea s ă existe în diverse medii fizice ”43. Prin
urmare ADN -ul organizat în cromozomi naturali în celula vie constituie un tip de mediu posibil.
Diverse structuri moleculare fabricate plasmide le bacteriene cromozomii artificiali de drojdie de
bere proiecta ți să transporte și să transfere por țiuni de ADN, furnizeaz ă un alt mediu. Întregul
genom al unui organism poate fi clonat într -o bibliotec ă de astfel de structuri de informa ție
biochimic ă. Se poate merge chiar pân ă la a scoate informa ția genetic ă din contextul biologic actual,
deoarece „compozi ția chimic ă a AND -ului poate fi abstractizat ă în secven țe de cod de câte patru
litere, codificate în șiruri binare de 0 și 1 și introdus ă în baze de dat e computerizate ”44.
În plus st ările simultane de activare a zeci de mii de gene folosind cipuri microarray sunt
considerate a furniza o procesare corporal ă de informa ție. Aceast ă nouă tehnologie revolu ționeaz ă
cunoa șterea bolilor umane, cu consecin țe îns ă deocamdat ă necunoscute. Se poate remarca c ă
„aceste descoperiri vin totodat ă și cu posibilitatea ca ulterior pacientul s ă fie redus la t ăcere în
cadrul discursului medical, deoarece ele au capacitatea de a cre ște foarte mult distan ța dintre
medicina de ul timă oră și experien ța corporal ă subiectiv ă a stării de bine sau de boal ă”45.
În cadrul acestei noi paradigme, biomedicina se redefine ște ca stiin ță a informa ției, lucru
care în schimb conduce la o redefinire radical ă a corpului și a omului însu și. E nece sar să ne punem
întrebarea cine sau mai bine ce este omul prezentat de Proiectul Genomului Uman ? Donna
Haraway a descris omul ca fiind prezentat în urm ătorul mod :

41 Ruth Chadwick, Antonio Marturano, Computing, Genetics, and Policy: Theoretical and Practical Considerations;
Ethics, Computing and Genom ics, Jones and Bartlett Publishers, 2006, p. 79.
42 Pat S Lee and Kelvin H Lee, Genomic analysis , Current Opinion in Biotechnology, 2000, 11:171 –175
43 Nagl, Sylvia, Biomedicine and Moral Agency in a Complex World; Ethics of The Body – Postconventional
Challenges, The MIT Press, 2005, p. 156.
44 Ibidem
45 Ibidem

“… proiectele genomului uman produc entit ăți de natur ă ontologic ă diferit ă față de
organis mele alc ătuite din carne și sânge … sau oricare alt fel de fiin ță organic ă … proiectele
genomului uman produc lucruri specifice ontologic numite baze de date ca obiecte ale cunoa șterii
și practicii. Prin urmare omul reprezentat are un tip special de totali tate, sau specie, precum și un
tip specific de individualitate.
Indiferent de nivelul de individualitate sau colectivitate, de la un singur fragment de gen ă extras
dintr -o mostr ă până la genomul întregii specii, acest om este el însu și o structur ă informa țional ă”46.

Aceast ă structur ă de date „este un concept abstract de umanitate – fără un trup, far ă gen,
fără nici o istorie personal ă sau colectiv ă. Nu are o cultur ă, nu are o voce. Acest om configurat
electronic este un program acultural. Totu și, în aceast ă construc ție este profund determinat ă
cultural. Ne aflam confrunta ți cu un om universal, construit de știință așa cum este ea practicat ă în
America de Nor d și Europa la începutul secolului dou ăzeci și unu ”47.

Toate aceste progrese au ridicat un mare num ăr de întreb ări etice și bioetice relativ la
persoanele umane, cercetarea medical ă, diagnoz ă și tratament, la societate în general. Sunt de
asemenea o mul țime de dileme legate de modificarea informa ției genetice con ținută în celule,
biblotecile de clone, și băncile de date.
Una dintre problemele etice importante legate de biomedicin ă și descoperirile în leg ătură
cu genomul uman este cea a secretului informa ției genetice și necesitatea protej ării acesteia. Ea
oferă amănunte despre cine suntem de unde venim și în ce direc ție ne îndrept ăm. Evident genetica
nu de ține chiar toate datele dar este capabil ă să furnizeze am ănunte foarte importante despre
persoana uman ă al cărei cod genetic a fost decodificat.
Informa ției genetice, ca parte a fi șei medicale electronice a pacientului, ar trebui s ă i se
aloce m ăcar aceal și nivel de protec ție alocat înregistr ărilor medicale de rutin ă, deoarece dac ă
aceast ă informa ție ar a junge s ă fie cunoscut ă de alte persoane atunci ar putea fi afectat viitorul
pacientului în cauz ă, în ceea ce prive ște asigur ările, angajarea și viitorul financiar. Restric ționarea
accesului la informa țiile genetice este foarte important deasemeni pentru a evita discrimin ările.
Unele teste genetice se fac în vederea diagnostic ării : un pacient prezint ă simptomele unei boli și
se fac analize genetice pentru a confirma sau infirma din punct de vedere genetic dac ă pacientul
are afec țiunea respectiv ă sau nu. Alt ele sunt predictive. Adic ă pacientul nu prezint ă simptome dar
se fac analize pentru a se determina dac ă prezint ă o condi ție genetic ă care ar putea determina pe
viitor apari ția unei anumite boli spre exemplu a bolii Huntington care se manifest ă în general l a
pacien ții de vârst ă medie. Un pacient care face un asemenea test poate nu dore ște ca rezultatele s ă
fie cunoscute și de alte persoane . Posibil ca acesta s ă nu vrea ca informa ția să fie cunoscut ă nici
măcar de medicul s ău, în cazul unor maladii incurabil e cum este boala Huntington pentru care nu
exist ă încă nici un remediu. Cunoa șterea de c ătre al ții a acestor informa ții ar putea s ă aibă un efect
devastator asupra vie ții pacientului de și simptomele bolii respective s ă nu se manifeste decât peste
zeci de a ni sau poate niciodat ă.

46 Ibidem
47 Ibidem

Bibliografie

• Wiener, N. Cybernetics: or Control and Communication in the Animal and the Machine.
Boston, MA: Technology Press. 1948
• Wiener, N., The Human Use of Human Beings: Cybernetics and Society, Second Edition
Revised, Doubleday Anchor, 1954
• Bynum, W.T., Milestones in the History of Information and Computer Ethics, Handbook
of Information and Computer Ethics, John Wiley & Sons, 20 08
• Gotterbarn, Donald, Computer Ethics: Responsibility Regained,
http://csciwww.etsu.edu/gotterbarn/artpp1.htm, (accesat la 18.05.2010)
• Barger, Robert N., Computer Ethics: A Case -Based Approach, Cambridge University
Press, 2008
• Ruth Chadwick, Antonio Martu rano, Computing, Genetics, and Policy: Theoretical and
Practical Considerations; Ethics, Computing and Genomics, Jones and Bartlett Publishers,
2006
• Nagl, Sylvia, Biomedicine and Moral Agency in a Complex World; Ethics of The Body –
Postconventional Challe nges, The MIT Press, 2005, p. 156.
• Gotterbarn, Donald, Computer Ethics: Responsibility Regained
• Vladimir Jankélévitch, Curs de filosofie morală. Text stabilit, adnotat și prefațat de
Françoise Schwab. Traducere de Adrian Șerban, Editura Polirom, Iași, 2011
• Pat S Lee and Kelvin H Lee, Genomic analysis, Current Opinion in Biotechnology, 2000