Principii de Igiena Industrial Si Protectia Munci

=== lucare ===

Introducere

Radiatiile ionizante sunt reprezentate de acele radiatii care au suficienta energie pentru a ioniza moleculele materiei mediului cu care interactioneaza.

Radiatiile ionizante sunt acele radiatii care au indeajunsa energie pentru ca dupa interactiunea sa cu un atom, sa poata elimina un electron de pe orbita atomului, creând ioni, de unde rezulta si numele acestora.

Atomii reactivi se formeaza acolo unde nucleul lor este instabil, ceea ce duce la un exces de energie. Prin dezagregare acestia elimina surplusul de energie acumulat, iar dupa aceea atomii devin stabili si nu mai sunt radioactivi.

Cuvinte cheie: radiatii, ionizante, atomi, nucleu, radon, uraniu, etc.

Clasificare

Radiatii electromagnetice – acestea au un potential mare de strapungere; sunt retinute de tesuturi si utilizate in radioterapie si radiodiagnostic.

Gamma;

Roentgen (X)

Radiatii corpusculare – acestea au un potential redus de strapungere

Alfa (α) – pot fi oprite chiar si de o foaie de hartie;

Beta (β) – pot parcurge cativa milimetrii in metal si cativa metrii in aer.

Utilizarea radiatiilor ionizante

In medicina se folosesc radiatiile ionizante pentru fotografierea oaselor sau a organelor interne ale corpului omenesc folosind razele X.

Radiatiile ionizante se folosesc adesea la distrugerea celulelor canceroase, desi acest lucru este posibil, utilizarea lor pe termen indelungat si in cantitati mari pot fi daunatoare organismului uman. Radiatiile mai sunt utilizate in tratarea anumitor boli, prin radioterapie.

In agricultura acest tip de radiatii este folosit pentru a ceea noi specii sau doar imbunatatirea celor existente.

In industria alimentara, iradierea este o practica utilizata la sterlizarea echipamentelor si intrumentelor de lucru, deoarece folosirea radiatiilor ionizante duc la distrugerea virusurilor si bacteriilor care provoaca descompunerea alimentelor

Mărimi si unități utile

Surse de expunere la radiatii

Surse naturale

Cele mai multe materiale de pe Pamant contin mici surse de atomi radioactivi. Toate materiile terestre contin o component radioactive. Cei mai importanti radionuclizi pentru radiatiile terestre sunt izotopi de uraniu, potasiu si toriu.

Radioactivitatea naturala a aerului;

Radioactivitatea naturala a solului;

Radioactivitatea naturala a apei, vegetatiei, a omului, a alimentatiei;

Radioactivitatea extraterestra, cosmica.

Surse artificiale

Sursele artificiale si cele naturale de radiatii nucleare sunt similare in efectele lor asupra mediului.

Medicale;

Profesionale;

Alte expuneri ale populatiei prin activitati de cercetare, industriale, accidente nucleare (ex. Cernobal), pierderi sau furturi de surse radioactive.

Exemple de industrii in cazul carora expunerea profesionala la radiatii reprezinta o preocupare:

Industria radiografiei;

Mineritul;

Radiologie medicala;

Laboratoare de cercetare;

Compania aeriana – echipaj (cea mai expusa)

Centre nucleare si de reprocesare a combustibilului nuclear.

Expunerea persoanelor din punct de vedere profesional este atent monitorizata prin utilizarea dozimetrelor.

Expunerea în profesiile medicale

Dozele primite de utilizatorii radiațiilor ionizante în medicină variază în limite largi și sunt frecvent caracterizate printr-o distribuție neuniformă la nivelul organismului. Deși utilizarea tehnicilor de radiodiagnostic constituie cea mai comună cauză de expunere profesională în medicină, datele privind acest tip de expunere sunt nesigure. În medie dozele individuale sunt de ordinul 1 mSv/an, valorile fiind ceva mai ridicate în cazul radiologilor și mai ales a celor implicați în procedurile radiologice intervenționale . Controlul dozelor în medicina nucleară implică în mod normal protecția împotriva ingestiei sau inhalării în timpul producției radiofarmaceutice, a administrării substanțelor și a analizării. Poate fi vorba, de asemenea, de expunere externă, ca și în cazul 99Tcm, care poate elibera doze importante, la rate ale dozei foarte ridicate, la nivelul mâinilor operatorului generatorului de radionuclid în cazul în care nu există protecție. Media anuală a dozelor efective este de 1-2 mSv. Femeile care lucrează în medicina nucleară și rămân gravide ar putea fi expuse la niveluri de doze ce depășesc limitele recomandate dacă își continuă munca pe durata sarcinii. În ciuda dozelor mari de radiații utilizate în radioterapie, expunerea profesională este mică. Tratamentele cu fascicole colimate nu produc expuneri apreciabile ale personalului executant. Cu toate acestea, utilizarea în brahiterapie a surselor închise implantate în anumite organe poate conduce la expunerea mâinilor și feței operatorilor – chirurgi, ginecologi, personal mediu datorită dificultății de a prevedea mijloace de adăpostire sau de ecranare.

Expunerea în cercetare

Mulți cercetători utilizează radiațiile ionizante ca pe o unealtă de lucru, în domeniul nuclear sau în legătură cu diferitele domenii de aplicare a radiațiilor sau radionuclizilor. În medie, cercetătorii primesc doze anuale mici, de ordinul 1 mSv, cu excepția unor categorii speciale, cum ar fi operatorii acceleratoarelor (4-5 mSv) .

Expunerea în industrie

În industrie, radiațiile sunt produse de sursele închise, cum ar fi thickeness gauges, care eliberează doze atât de mici, încât cei ce le utilizează nu sunt considerați expuși profesional la radiațiile ionizante. Totuși, există alte utilizări ale radiațiilor ionizante, care pot conduce la expuneri semnificative ale personalului, cum ar fi radiografierea industrială, producția de radioizotopi și manufacturarea produselor luminișcente. Radiografierea industrială determină afectarea a două categorii distincte de persoane expuse la diferite niveluri: prima cuprinde personalul ce lucrează în instalații fixe, strict monitorizate ; cea de-a doua cuprinde personalul ce mânuiește surse mobile, uneori în condiții dificile. Lucrătorii din a doua categorie primesc mai frecvent doze relativ mari, sau sunt chiar supraexpuși. Cei ce lucrează în radiografierea industrială reprezintă unul dintre grupurile expuse profesional la dozele cele mai mari și cel mai mare risc de supraexpunere accidentală. Producția de radioizotopi poate genera de asemenea expunere profesională. Dozele individuale anuale sunt în general mici: câțiva mSv pentru personalul angajat în producție și mai puțin decât un mSv pentru cei angajați în transport. În ciuda faptului că radiumul a fost înlocuit aproape peste tot cu tritiul și Pm, în manufacturarea produselor luminiscente radiul rămâne o sursă importantă de expunere. Tritiul este utilizat atât în formă lichidă cât și în formă gazoasă, și poate genera doze anuale individuale semnificative pentru expunerea profesională de aproximativ 15 mSv, sau chiar mai mari.

Expunerea în industria nucleară

Expunerea profesională variază în limite largi în diferitele faze ale ciclului combustibilului nuclear: extracția și prelucrarea minereului, fabricarea combustibilului, producerea de energie la nivelul uzinei nucleare și reprocesarea combustibilului uzat.

Extracția și prelucrarea minereului

Principala modalitate de expuneri printre minerii ce exploatează uraniu este expunerea externă, prin inhalarea radonului și a descendenților acestuia. Minerii sunt expuși la o medie anuală a dozei efective de aproximativ 5 mSv, din care două treimi provin din inhalarea radonului și a descendenților lui și doar o treime din expunerea externă. Abaterile de la această medie sunt mari, în funție de bogăția minereului, de condițiile de ventilație și de condițiile de muncă în general (lucrătorii la suprafață sunt mult mai puțin expuși la radon decât cei ce lucrează în subteran). Minerii în uraniu, care primesc doze semnificative de radiații reprezintă un grup ale cărui riscuri sunt bine evaluate.

LIMITE DE DOZE

Limitele de doză sunt necesare pentru a limita doza totală, în special atunci când expunerea profesională derivă de la mai multe surse.Expunerea la fiecare sursă în parte poate fi supusă unor constrângeri suplimentare astfel încât nivelurile de doze să fie optimizate și prin nivelurile de doză – prevenită. I.C.R.P. a stabilit ca limita de doză recomandată să fie bazată pe efectele totale și să fie situată la un astfel de nivel încât doza să nu depășească 1 Sv, primit în mod uniform de-a lungul anilor de viață profesională.Aplicarea unui sistem de radioprotecție ar trebui să asigure menținerea valorilor mult sub această cifră. De asemenea trebuie luată în considerare necesitatea ca aceste limite să confere protecție împotriva apariției efectelor deterministice. I.C.R.P. Publicațiile 60[1] și B.S.S.[2] recomandă ca și limită a dozei efective pe întregul organism 20 mSv/an, mediată pe 5 ani (100mSv în 5 ani) cu măsura de precauție suplimentară ca doza efectivă să nu depășească 50 mSv în fiecare an. Această restricție a dozei efective, chiar presupunând că dozele primite sunt la limită pentru perioade lungi, este suficientă pentru a asigura evitarea efectelor deterministice în toate țesuturile și organele corpului. Totuși, există două țesuturi care nu vor fi neapărat în mod adecvat protejate de o limită a dozei efective, în special în cazul expunerii externe. Acestea sunt cristalinul și pielea. Limita de doză echivalentă anuală recomandată pentru cristalin este de 150 mSv. Limita de doză echivalentă anuală pentru piele este de 500 mSv, mediată pe 1 cm2 de suprafață cutanată din zona cel mai puternic expusă. Grosimea stratului bazal al epidermului este considerată a fi de 70 p,m. Limite speciale ale dozelor trebuie prevăzute pentru expunerea profesională la radiații ionizante a femeilor gravide. Este important ca femeia să-și declare sarcina cât mai curând posibil; I.C.R.P. recomandă ca embrionul sau fătul să fie protejat prin aplicarea unor limite de doze mai restrictive pentru perioada de sarcină rămasă. Odată ce sarcina a fost declarată, obiectivul este de a asigura pentru embrion sau făt un standard de protecție comparabil cu cel stipulat pentru public. Nici o persoană sub 16 ani nu ar trebui să fie expusă profesional. Nici o persoană sub 18 ani nu va fi admisă să lucreze într-o arie controlată fără supraveghere, și atunci, numai în scop de instruire (educațional). Dozele de radiații pot proveni din surse externe sau de la surse interne – radionuclizi absorbiți. Atunci când radionuclizii sunt prezenți în organism, doza rezultată este primită de-a lungul perioadei de timp în care ei rămân în corp. Astfel o doză poate fi eliberată începând cu momentul absorbției radionuclidului și până la excreția lui totală. Pentru radionuclizii de viață scurtă, calculul poate fi simplu, însă în cazul radionuclizilor de viață lungă calculele ar trebui să acopere perioade mai mari de 50 de ani. Limitele speciale pentru incorporare pot fi calculate pentru indivizi astfel încât să țină cont de expunerile combinate și de orice alte contaminări interne anterioare.

MONITORIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Controlul expunerii profesionale este în mod obișnuit evaluat prin monitorizarea locului de muncă și monitorizarea individuală. Monitorizarea locului de muncă este realizată în scopul măsurării nivelurilor de expunere externă (ratele dozelor) și a măsurării nivelurilor contaminării radioactive. În industrie, în majoritatea situațiilor ce implică expunere la radiații ionizante, este necesară monitorizarea dozelor primite de indivizi, pentru a demonstra conformitatea cu cerințele radioprotecției. Decizia de a prevedea monitorizarea individuală a muncitorilor, trebuie luată de către conducere, cu posibilitatea de a fi reconsiderată și aprobată de către autoritatea de reglementare. Monitorizarea individuală a lucrătorilor presupune dozimetrie dacă în condițiile predominante de lucru, dozele pot depăși o anumită fracțiune a limitei de doză anuală. În ariile controlate se recomandă monitorizarea individuală, pe când în ariile supravegheate – nu. În funcție de condiții, monitorizarea personalului se poate limita la dozimetrie pentru evaluarea expunerii externe sau poate include monitorizarea dozelor datorate expunerii interne. În timp ce majoritatea evaluărilor se fac după expunere, există situații când poate fi necesară măsurarea expunerii chiar în timpul producerii acesteia. Pentru anumite operațiuni de întreținere, în special în zone sub flux intens de radiații, este necesară utilizarea dozimetrelor cu alarmă cu citire directă, care să avertizeze lucrătorul asupra atingerii unui anumit nivel al dozei. Dozimetrul măsoară doza la nivelul dispozitivului, aceasta fiind utilizată pentru evaluarea dozei la nivelul individului. Este importantă cunoașterea gradului inerent de nesiguranță a oricărui sistem de dozimetrie. În timp ce măsurarea directă cu ajutorul dozimetrului expus oferă acuratețe mare, există oarecare nesiguranță în conversia dozelor astfel măsurate în doze pe organ sau pe organism. Totuși, în scopurile protecției radiologice, datele dozimetrice pot fi considerate ca și o estimare acceptabilă a dozei primite.

Evaluarea expunerii interne poate fi abordată în trei moduri:

cuantificarea expunerii la materiale radioactive cu ajutorul tehnicilor air sampling;

efectuarea de măsurători directe in vivo;

efectuarea de măsurători ale radioactivității în probele biologice (produse de excreție sau fluide constituente ale organismului).

Există un grad important de nesiguranță în ceea ce privește evaluarea dozei interne. Rareori, dozele interne pot fi determinate cu aceeași precizie ca și dozele externe; în mod obișnuit, nesiguranța nu ar trebui să depășească un factor de 3.

Recomandări pentru lucrători

Lucătorul trebuie să știe că nici o persoană nu este angajată sau acceptată într-un post de muncă cu expunere la radiații ionizante, pentru orice perioadă, dacă concluzia medicală stabilește acest lucru. Lucătorul trebuie să știe că rezultatele examinărilor medicale preventive de medicina muncii (cum ar fi cele ca urmare a examenului medical la angajare, a examenului medical periodic ș.a.), precum și cele din supravegherea medicală specială sunt puse, la cerere, la dispoziție persoanei expuse profesional. La încheierea examenului medical de medicina muncii lucrătorul va primi o fisa de aptitudine completată și semnată de medicul de medicina muncii abilitat în supravegherea medicală specială a expușilor professional la radiații ionizante. Lucătorul trebuie să știe că un dosar medical se realizează pentru fiecare persoană expusă profesional la radiații ionizante și este completat pe toată durata cât lucrătorul rămâne în această categorie. Dosarul medical este păstrat până când lucrătorul atinge vârsta de 75 de ani sau pentru o perioadă de cel puțin 30 de ani, începând cu data încheierii activității profesionale care implică o expunere la radiații ionizante. Lucătorul trebuie să știe că are obligația de a anunța orice eveniment ce poate/sau a dus la situații de expunere peste limitele de doză. Lucătorul trebuie să știe că are obligația de a respecta regulile de radioprotecție colective și individuale.

Lucrătoarele gravide sau care alaptează:

Lucratoarele expuse trebuie sa fie informate despre efectele radiațiilor ionizante asupra sănătății lor și despre eventualele efecte asupra produsului de concepție. Informarea are ca scop sensibilizarea femeilor cu privire la necesitatea de a-și declara sarcina cât mai devreme.

-Lucrătoarele gravide sau care au născut și alapteaza beneficiaza de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecția maternității la locurile de muncă (*13), cu conditia instiintarii angajatorului, in scris, asupra starii proprii de maternitate sau de alaptare. Lucratoarea înștiințează angajatorul, depunând, în copie, la compartimentul resurse umane din cadrul unității, anexa pentru supravegherea medicală a gravidei și lăuzei, completată corespunzător de medicul care o supravegheaza, însoțită de o cerere scrisă care să conțină informații referitoare la starea proprie de maternitate și după caz, solicitarea de a i se aplica măsurile de protecție prevăzute de lege, care pot fi:

dispensa pentru consultații prenatale (numar de ore platite de către angajator);

reducerea programului de lucru cu păstrarea drepturilor salariale;

modificarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru;

concediu de risc maternal pentru o perioada de maximum 120 de

zile.

condițiile de lucru ale femeii gravide trebuie sa asigure ca doza efectiva primita de fat sa fie la cel mai scazut nivel posibil, fara sa depaseasca 1 mSv pe toata perioada de graviditate ramasa;

femeile care alapteaza, nu trebuie sa desfasoare, pe perioada alaptarii, activitati implicand un risc de contaminare radioactivă.

Lucrătorii tineri

Este interzisă angajarea tinerilor cu vârste de până la 18 ani în locuri de muncă unde există riscul de expunere la radiații ionizante. Pot fi exceptați de la aceasta regulă tinerii cu varste intre 16 si 18 ani, care în cursul pregatirii lor profesionale trebuie să dobândeasca cunoștinte practice în domeniul radiologic sau nuclear, cu condiția respectării limitelor de doză efectivă prevazute in NFSR.

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR EXPUȘI LA RADIAȚII IONIZANTE

Supravegherea stării de sănătate intră în mod normal în responsabilitatea serviciilor de medicina muncii ale căror funcții sunt:

Evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor.

Asigurarea compatibilității inițiale și ulterioare între starea de sănătate a angajatului și condițiile în care acesta lucrează.

Înființarea unor registre care să furnizeze informații utile în următoarele cazuri:

Accidente de muncă și boli profesionale;

Evaluări statistice ale incidenței bolilor legate de profesiune;

Evaluări ale managementului radioprotecției în întreprinderi unde există posibilitatea expunerii profesionale la radiații ionizante;

Anchete medico – legale.

Oferirea de consultanță și efectuarea tratamentului în cazul supraexpunerii sau contaminării personalului.

Medicul trebuie să aibă cunoștințe suficiente, perfecționate periodic despre efectele radiațiilor ionizante asupra sănătății omului, să fie capabil să informeze personalul și conducerea asupra riscurilor întâlnite la locul de muncă, inclusiv cele asociate cu doze ce depășesc limitele.

În mod obișnuit, lucrătorii sunt supuși examenului medical la angajare, apoi starea sănătății lor este revizuită la intervale regulate (în general anual), prin controalele medicale periodice. Cel mai important scop al acestei supravegheri este evaluarea inițială și periodică a compatibilității lucrătorilor cu sarcinile atribuite. Conținutul controalelor medicale periodice va depinde de tipul de muncă și de starea de sănătate a lucrătorului. O supraveghere specială poate fi solicitată în următoarele scopuri:

Pentru a determina capacitatea de a purta măști de protecție respiratorie;

Pentru a determina capacitatea de a mânui surse deschise în cazul persoanelor cu boli de piele, leziuni cutanate;

Pentru a determina aptitudinea pentru muncă a persoanelor cu afecțiuni psihologice.

Lucrătorii pentru care s-ar putea impune purtarea unui echipament de protecție respiratorie în timpul activității, de exemplu în interiorul unor spații contaminate închise, necesită verificarea periodică a funcției respiratorii. Lucrătorii care prezintă afecțiuni cutanate nu trebuie în mod necesar excluși de la utilizarea materialelor radioactive deschise, dacă nivelul activității este scăzut și sunt luate măsurile de precauție adecvate, așa cum ar fi acoperirea regiunilor afectate ale corpului. Totuși, pot fi necesare controale medicale periodice pentru verificarea lipsei extinderii afecțiunii către zone cutanate neprotejate. În cazul lucrătorilor cu afecțiuni psihologice, problema principală este dacă ei reprezintă un pericol pentru ei – înșiși sau pentru colegii lor, în mod special în arii unde rata dozei este mare. Lucrătorii care anterior au fost tratați pentru afecțiuni maligne nu au motive de a fi excluși de la lucrul cu expunere la radiații ionizante, dacă nu au alte contraindicații medicale pentru muncă. Orice risc suplimentar de afecțiune radioindusă de expunerea profesională este probabil să fie mic. Totuși, ficare caz trebuie evaluat cu atenție, ținându-se cont de pronostic, de alte considerente medicale, de dorința lucrătorului și de natura muncii. Acest tip de lucrător nu necesită o supraveghere diferită a stării de sănătate în relație cu munca față de orice alt tip de expus profesional. Medicul responsabil cu supravegherea rstării de sănătate a angajaților vizitează locurile de muncă și este familiarizat cu procesele tehnologice. El va avea acces la orice informație legată de condițiile de muncă ce ar pute influența sănătatea lucrătorului și la înregistrările dozelor. Unele date ar putea necesita transferul în dosarul medical individual care este confidențial. Totuși, este important să nu se permită ca principiul confidențialității să împiedice accesul conducerii și a altor specialiști, cum ar fi cei din serviciile de radioprotecție, la datele inițiale de dozimetrie și de protecție radiologică. Două tipuri de lucrători ar putea necesita consiliere medicală specială, uneori din partea altor specialiști. Acestea sunt:

Femeile care sunt sau pot deveni gravide;

Lucrătorii care au fost sau este posibil să fi fost expuși la radiații ionizante în exces mare față de limitele de doză.

Odată ce medicul sau conducerea au fost informați asupra faptului că o femeie ar putea fi însărcinată, pot fi necesare măsuri în vederea schimbării condițiilor în care aceasta lucrează. Medicul poate fi adesea cea mai potrivită persoană în a consilia conducerea despre necesitatea unor precauții suplimentare privind condițiile de muncă pentru femeia gravidă. Medicul trebuie de asemenea să fie capabil; să informeze femeia însărcinată despre riscurile pe care munca sa le prezintă pentru embrion sau făt. În caz de expunere accidentală sau de supraexpunere, medicul trebuie să reprezinte legătura între conducere și ceilalți specialiști din protecția muncii pentru a asigura adoptarea tuturor deciziilor necesare pentru evaluarea severității expunerii.

Bibliografie:

Dr. Felicia Steliana Popescu, Dr. Lavinia Delia Calugareanu, Supravegherea medicala speciala a lucratorilor expusi professional la radiatii ionizante;

Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Supravegherea starii de sanatate a persoanelor expuse professional la radiatii ionizante: Ghid pentru medicii de medicina muncii, Viena, 1998;

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecția maternității la locurile de muncă;

***Normele fundamentale de securitate radiologica 2000;

www.inrs.fr – INRS – Institut National de Radioprotection et Sureté Nucléaire – Dossier INRS – Rayonnements ionisants.