PRINCIPII DE BAZ Ă ALE ETICII ÎN AFACERI [610041]

101
PRINCIPII DE BAZ Ă ALE ETICII ÎN AFACERI

LECT. DR. IOANA POP COHU ł
Faculatea de Știin Ńe Economice
Universitatea din Oradea
E-mail: [anonimizat]

The ethical principles refers to the every day cond uct, human habits and atitudes concerning
the general concepts of good and bad, truth and lie , equity and discrimination, liberty and constraint
etc.
The principles of business ethics need to be develo ped and applied to all the fields of
economy. In this vision, promoting an adequate ethi cal behavior both for managers and subordinates
has a decisive importance and essential impact on t he final results of the organization as a whole.

Principiile etice se refer ă la conduita curent ă, la obiceiurile și atitudinile oamenilor cu privire
la conceptele generale de bine și r ău, de adev ăr și minciun ă, de echitate și discriminare , libertate și
constrângere etc. 1
Etica reprezint ă un sistem de principii morale și de metode pentru aplicarea acestora,
furnizând instrumentele pentru elaborarea judec ăŃii morale.
În acest sens, trebuie s ă se Ńin ă seama de o serie de principii etice ce caracterize az ă conduita
curent ă: ce trebuie s ă facem, cum trebuie s ă facem; de obiceiurile și atitudinile oamenilor cu privire la
conceptele generale de bine și r ău, de adev ăr și minciun ă, echitate și discriminare, libertate și
constrângere etc.
Principiile eticii în afaceri trebuie dezvoltate și aplicate în toate sferele de activitate ale
actorului economic. În aceast ă viziune, promovarea unui comportament etic adecvat , atât din partea
managerilor cât și a subordona Ńilor, are o importan Ńă capital ă, cu impact decisiv pentru rezultatele
finale ale întregii organiza Ńii 2.
Unele din principiile de baz ă ale eticii în afaceri sunt:
1. Responsabilitatea economic ă și social ă a companiei
Orice întreprindere are o anumit ă responsabilitate în plan economic și social ; acesta este un
punct de vedere acceptat în prezent de to Ńi "actorii" lumii afacerilor. Dar m ăsura în care aceast ă
responsabilitate se împarte între cele dou ă planuri — economic și social – este perceput ă în mod
diferit, în ceea ce prive ște latura economic ă, se vorbe ște în principal despre dou ă abord ări 3:
− abordarea clasic ă – firmele exist ă pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a
reduce costurile de tranzac Ńie; Milton Friedman sus Ńinea c ă principala r ăspundere a
managerilor este de a gestiona afacerea astfel încâ t s ă maximizeze beneficiul
proprietarilor, respectiv al ac Ńionarilor; iar ace știa, la rândul lor, au o singur ă preocupare:
rezultatele financiare. În viziunea autorului, oric e "bun social" pl ătit de firm ă submineaz ă
mecanismele pie Ńei: "bunurile sociale" vor fi pl ătite fie de ac Ńionari (se diminueaz ă
profitul), fie de salaria Ńi (se reduc salariile), fie de clien Ńi (prin cre șterea pre Ńurilor); în
acest din urm ă caz, vânz ările ar putea sc ădea și firma ar avea dificult ăŃi.

1 Popa, I.; Filip, R., Management interna Ńional , Ed. Economic ă, Bucure ști, 1999, p. 257
2 Mathis R., Panaite Nica, op. cit., p.273 ;
3 łigu, Gabriela, Etica afacerilor în turism , Ed. Uranus, Bucure ști, 2003; p.21

102
− abordarea socio-economic ă – "maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei;
prima este asigurarea supravie Ńuirii acesteia". Argumente:
• societ ăŃile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumit ă Ńar ă și trebuie
să se conformeze climatului legal și de afaceri din Ńara în care opereaz ă; deci ele nu
sunt responsabile numai fa Ńă de ac Ńionari;
• orizontul de timp al existen Ńei firmei este unul lung, deci ea trebuie s ă urm ăreasc ă
rezultatele economice pe termen lung și în acest scop va accepta și unele obliga Ńii
sociale (ca nepoluarea, nediscriminarea etc.) și costurile ce le sunt asociate;
• practica arat ă c ă firmele nu sunt institu Ńii economice pure, ci ele se implic ă și în
politic ă, în sport (sponsoriz ări), sprijin ă autorit ăŃile na Ńionale sau locale etc.
Konosuke Matsushita (creatorul m ărcii Panasonic) ar ăta, la începutul secolului al XX-lea, c ă:
"Misiunea industria șului este s ă înving ă s ărăcia, s ă elibereze societatea în general de mizerie și s ă-i
aduc ă bun ăstarea. Afacerile și produc Ńia au scopul de a îmbog ăŃi nu numai magazinele și fabricile
firmei respective, ci întreaga societate". El ar ăta c ă firma este obligat ă s ă ob Ńin ă profit prin faptul c ă o
parte din acesta este alocat societ ăŃii prin plata impozitelor și taxelor; în acest sens, este de datoria
omului de afaceri, în calitate de cet ăŃean, s ă ob Ńin ă un profit rezonabil. Dar "ra Ńiunea afacerilor este,
desigur, s ă fac ă disponibile bunuri de bun ă calitate și la pre Ńuri rezonabile în vederea acoperirii
nevoilor consumatorilor. Acest punct de vedere este reprezentativ pentru viziunea modern ă în ceea ce
prive ște responsabilitatea firmei. 4
Responsabilitatea social ă este considerat ă ca fiind obliga Ńia ferm ă a unei firme, dincolo de
obliga Ńiile legale sau de cele impuse de restric Ńiile economice, de a urm ări obiective pe termen lung
care sunt în folosul societ ăŃii. Firma se consider ă responsabil ă nu numai fa Ńă de proprietari (ac Ńionari),
ci și fa Ńă de clien Ńi, furnizori, angaja Ńi, organisme guvernamentale, creditori, comunit ăŃi locale, opinie
public ă.
2. Încrederea între participan Ńii la via Ńa economic ă
Etica afacerilor este esen Ńial ă pentru succesul pe termen lung al activit ăŃii. Acest adev ăr este
probat atât din perspectiv ă macroeconomic ă, cât și din cea microeconomic ă. La nivel macroeconomic,
etica afecteaz ă întregul sistem economic; comportamentul imoral po ate distorsiona pia Ńa, ducând la o
alocare ineficient ă a resurselor.
Din perspectiva microeconomic ă, etica este adesea asociat ă cu încrederea. Etica este necesar ă,
dar nu suficient ă, pentru a câ știga încrederea furnizorilor, clien Ńilor, comunit ăŃii, angaja Ńilor, întreaga
literatur ă economic ă apreciaz ă faptul că încrederea este deosebit de important ă în rela Ńiile de
afaceri .
Încrederea înseamn ă de fapt mic șorarea riscului asumat, încrederea, bazat ă pe experien Ńa
bunelor rela Ńii cu al Ńi oameni, firme, grupuri etc., va asigura protejare a drepturilor și intereselor, deci
riscul va fi mai mic. Încrederea și bunele rela Ńii ale firmei se refer ă la 5:
1. încrederea în rela Ńiile cu furnizorii – furnizorii sunt parteneri de afaceri foarte
importan Ńi, direct afecta Ńi de deciziile organiza Ńiei, de comportamentul acesteia. Mai ales dac ă este
vorba de rela Ńii pe termen lung, încrederea între doi parteneri e ste foarte important ă. Ea se câ știg ă prin
respectarea obliga Ńiilor de c ătre fiecare parte și prin minimizarea surprizelor de orice fel. Încred erea
determin ă o mai mare eficien Ńă , în timp, a schimbului. Iar rela Ńiile de schimb bazate pe încredere se
dezvolt ă atunci când fiecare partener îl trateaz ă pe cel ălalt a șa cum ar vrea el s ă fie tratat.
2. încrederea în rela Ńiile cu consumatorii – un vânz ător câ știg ă încrederea clientului s ău
atunci când este onest, competent, orientat c ătre nevoile clientului și pl ăcut. Clien Ńii a șteapt ă de la
vânz ător produsele/serviciile de calitatea promis ă, precum și informa Ńii reale, pertinente.
3. încrederea în rela Ńiile cu angaja Ńii – încrederea trebuie acordat ă atât șefilor, cât și
subordona Ńilor. Un climat de încredere duce la o mai bun ă comunicare, la o fidelitate mai mare a
angaja Ńilor, la confiden Ńă , la reducerea conflictelor de munc ă sau a conflictelor dintre grupurile de

4Popa, I.; Filip, R., Management interna Ńional , Ed. Economic ă, Bucure ști, 1999, p. 257;
5 łigu, Gabriela, op. cit., p.25

103
munc ă etc. Un studiu realizat la General Motors a identi ficat cinci factori corela Ńi cu încrederea în
rela Ńiile cu angaja Ńii :
a) percep Ńia unei comunic ări deschise și oneste, în sus și în jos pe scar ă ierarhic ă;
b) tratamentul corect pentru fiecare grup de munc ă;
c) împ ărŃirea obiectivelor și a valorilor între muncitori și supraveghetori;
d) autonomia, ca un semn al încrederii în angajat;
e) feedback din partea managementului privind performa n Ńele și responsabilit ăŃile
salaria Ńilor.
f) încrederea este în rela Ńie direct ă cu unele tehnici moderne de management și anume:
cre șterea responsabilit ăŃii, managementul participativ, managementul prin ob iective,
cercurile de calitate etc.
Etica în afaceri se refer ă de fapt la acel echilibru care ar trebui g ăsit între performan Ńele
economice și cele sociale ale firmei.
3. Comunicarea onest ă și tratamentul corect
a) În privin Ńa clien Ńilor firmei
Produsele trebuie s ă fie de calitate, sigure, s ă aib ă instruc Ńiuni de folosire, avertismente
asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator.
Supozi Ńia general ă pe care se bazeaz ă comer Ńul este cea a consumatorului adult, dotat cu
discern ământ, inteligent, capabil s ă-și dea seama de riscuri, este responsabil (ceea ce, de exemplu,
nu se potrive ște copiilor când este vorba despre juc ării cu un grad de pericol, de Ńig ări, b ăuturi, filme
excesiv de violente sau obscene). În cazul produc ătorului exist ă presupozi Ńia c ă este matur,
inteligent, responsabil, bine inten Ńionat. Acestea sunt în general cazuri ideale, adesea ar ătând totu și
comportamente reale frecvente. Ce se întâmpl ă îns ă în cazul în care consumatorul este iresponsabil ia r
produc ătorul este necalificat? Pia Ńa singur ă nu poate s ă reglementeze astfel de situa Ńii. Uneori ceea ce
se ofer ă pe pia Ńa nu doar c ă nu satisface o nevoie (de men Ńinere, de autodezvoltare, de autoafirmare),
dar, mai mult, poate s ă lezeze cele mai semnificative datorii fa Ńă de sine ale consumatorului și datorii
fa Ńă de al Ńii ale produc ătorului. De exemplu, utilizarea excesiv ă a imaginilor de femei în reclame la
obiecte de uz casnic le circumscrie acestora o imag ine de eterne servitoare ale familiei iar utilizare a
excesiv ă a imaginii femeilor ca trup înt ăre ște imaginea c ă femeile sunt obiect sexual. Reclama
promoveaz ă utilizarea femeilor ca obiecte și a sexului ca mijloc de manipulare. Ea poate înt ării
prejudec ăŃile rasiale. Reclama uzeaz ă de minciuni, iluzii pozitive (vei cuceri lumea dac ă folose ști
parfumul X), de seduc Ńie, kitsch 6. Este sistematic înc ălcat principiul adev ărului (al veridicit ăŃii). În
numele unui astfel de principiu ar trebui permis ă doar prezentarea informa Ńiilor despre calitate și
utilizare. Produc ătorii mizeaz ă pe faptul c ă un consumator mediu poate s ă nu le în Ńeleag ă, dar c ă astfel
are și el responsabilitatea în fa Ńa alegerii pe care o face. Responsabilitatea, pentr u a fi etic ă, trebuie s ă
fie reciproc ă.
b) În privin Ńa angaja Ńilor
Angaja Ńii sunt trata Ńi adesea ca o marf ă – for Ńă de munc ă, de și sunt fiin Ńe umane, scopuri în
sine. Cele mai dezumanizante tratamente se aplic ă mai ales în zonele în care exist ă o pia Ńă a for Ńei de
munc ă caracterizat ă de monopson (un singur cump ărător al for Ńei de munc ă).
Etica în rela Ńiile dintre angajat și firm ă presupune introducerea și utilizarea urm ătoarelor
categorii de principii și norme:
− drepturile angaja Ńilor și reglementari în privin Ńa loialit ăŃii fa Ńă de companie. Tratarea
angaja Ńilor ca pe o pies ă pur înlocuibil ă, respectiv un simplu mijloc, conduce la faptul c ă
și ei trateaz ă compania ca pe o sta Ńie de tranzi Ńie, o simpl ă surs ă de salariu și beneficii.
Loialitatea fa Ńă de companie se contureaz ă prin obliga Ńiile reciproce: companie-angajat,
prin atribuire de roluri și responsabilit ăŃi. Unele dintre acestea sunt contractuale și legale,
dar ele nu ajung decât pentru îndeplinirea sarcinil or și nu au o componenta etic ă: O slujb ă

6 Solomon, Robert, Business Ethics , in A Companion to Ethics, P. Singer (ed),
Blackwell, 1996, p. 362,

104
nu e niciodat ă doar o slujb ă.7 Exist ă mereu o dimensiune moral ă: mândria fa Ńă de
propriile produse, spiritul de echip ă, grija fa Ńă de bun ăstarea companiei, ata șamentul
fa Ńă de colegi etc. Afacerile nu sunt scop în sine.
− Exist ă uneori conflicte de valori între valorile companiei și cele personale. În acest
caz, unii angaja Ńi trag semnale de alarm ă, î și critic ă public propria companie. Categoria de
angaja Ńi despre care discut ăm nu are o via Ńă lini știt ă, risc ă foarte mult (în primul rând î și
risc ă slujba), sunt percepu Ńi de c ătre companie ca tr ădători, indezirabili iar succesele lor
sunt ocazionale.
c) Fa Ńă de ac Ńionari un comportament etic presupune gestiune corect ă, loialitate, informare,
transparen Ńă , confiden Ńialitate;
d) Fa Ńă de comunitate – protejarea mediului, contribu Ńie la solu Ńionarea problemelor sociale,
respectarea diversit ăŃii culturale.
Tot din categoria principiilor etice fac parte 8:
• considera Ńia special ă – adic ă tratamentul corect standard poate fi modificat pen tru situa Ńii
speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat, prioritatea la angajare pentru o persoan ă
cu nevoi speciale, comanda dat ă unui furnizor loial, aflat îns ă în impas;
• competi Ńia onest ă – prin evitarea mituirii și a altor mijloace care nu sunt oneste în
vederea ob Ńinerii unei comenzi;
• responsabilitatea fa Ńă de organiza Ńie – ac Ńionând pentru binele întregii organiza Ńii nu
doar în interes propriu, evitând risipa și ineficien Ńa;
• respectarea legii – evitarea pe c ăi legale a impozit ării nu prin evaziune ci prin urmarea
spiritului și literei legii.
Principiile liderilor etici în afaceri sunt:
1. Trateaz ă to Ńi angaja Ńii drept persoane unice, valoroase.
Nu trateaz ă niciodat ă pe cineva ca și cum ar fi dispensabil, f ără valoare sau drept „un simplu
membru al echipei”.
2. Sus Ńin libertatea, cre șterea și dezvoltarea fiec ărui angajat.
Nu analizeaz ă niciodat ă pe cineva prin stereotipuri și imagini sau lucruri fixate și imposibil de
schimbat.
3. Comunic ă cu angaja Ńii folosind numele cu respect.
Nu folosesc și s ă nu impun niciodat ă celorlal Ńi alte în Ńelesuri sau nume nepotrivite.
4. Formeaz ă și încurajeaz ă un regim echilibrat de munc ă și odihn ă.
Nu adopt ă politici sau cereri asupra angaja Ńilor care s ă submineze echilibrul zilnic.
5. Onoreaz ă și respect ă familiile angaja Ńilor.
Nu subestimeaz ă niciodat ă semnifica Ńia familiei și a prietenilor pentru angaja Ńi.
6. Protejeaz ă via Ńa, siguran Ńa și s ănătatea angaja Ńilor.
Nu pune în pericol siguran Ńa fizic ă a vreunei persoane.
7. Creeaz ă un mediu de lucru f ără h ărŃuire sexual ă.
Nu permite comunic ări sau activit ăŃi inadecvate din punct de vedere sexual.
8. Sunt corec Ńi și echitabili în probleme financiare.
Nu tolereaz ă niciodat ă salarii, pre Ńuri sau practici financiare injuste.
9. Comunic ă deschis cu subordona Ńii.
Nu caracterizeaz ă niciodat ă gre șit persoanele, produsele, serviciile sau faptele.
10. Cultiv ă o atitudine pozitiv ă fa Ńă de celelalte persoane și realiz ările acestora.
Nu cedeaz ă tendin Ńelor de invidie sau tenta Ńiei de a-și însu și meritele muncii altora.

Bibliografie:
1. Abrudan, Maria-Madela, Management interna Ńional , Ed. Universit ăŃii din Oradea, Oradea, 2003.

7 Bowie, Norman, Business Ethics , Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall, 1982.
8 Abrudan,Maria-Madela, Management interna Ńional , Ed. Universit ăŃii din Oradea, Oradea, 2003, p.110,

105
2. Mathis, Robert L.; Panaite, C. Nica, Managementul resurselor umane , Ed. Economic ă, 1997.
3. łigu, Gabriela, Etica afacerilor în turism , Ed. Uranus, Bucure ști, 2003.
4. Popa, I.; Filip, R., Management interna Ńional , Ed. Economic ă, Bucure ști, 1999.
5. Bowie, Norman, Business Ethics , Englewood Cliffs, NJ, Prentice Hall, 1982.
6. Solomon, Robert, Business Ethics , in A Companion to Ethics, P. Singer (ed), Blackwell, 1996.