Principii Alimentare Si de Tratament In Carentele Minerale la Varsta a 3 a

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.

Walter P. – "Effects of [NUME_REDACTAT] on Aging and Longevity", [NUME_REDACTAT], Number 1 (Part II), Volume 55, January 1997

Warren JJ, Cowen HJ, Watkins CM, Hand JS. Dental caries prevalence and dental care utilization among the very old. JADA, 2000;

Parisien M., Cosman F., Melish R.W., Schnitzer M.,Nieves . et. Al.,Bone structure in postmenopausal hyperparatyroid, osteoporotic and normal women. Journal of Bone and [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], București 1955, Dr. Al.Eskensay.

Anatomia patologică specială. Editura de Stat, București 1952, Abriskov A.I.

Sângele și organele hematopoetice vol.I, Medghiz 1947, Abriskov A.I.

Imaginea 1

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=alimente+bogate+in+calorii&oq=alimente+bogate+in+calorii&gs_l=img.3..0i24l2.944.6740.0.6995.28.14.1.13.13.0.159.1463.2j12.14.0….0…1ac.1.45.img..2.26.1233.pzQ3Y4lVTuQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=5T0ophu6wysUCM%253A%3B8QUT2I9Lq7THIM%3Bhttp%253A%252F%252Fkdmedia.kanald.ro%252Fkfetele%252Fimage%252F201404%252Fw650%252Fmedia_139816005976698900.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.kfetele.ro%252Fcombinatia-incredibila-de-alimente-bogate-in-calorii-care-te-ajuta-sa-slabesti-iti-vine-sa-crezi-asa-ceva_1614.html%3B650%3B407

Imaginea 2

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=alimente+bogate+in+calorii&oq=alimente+bogate+in+calorii&gs_l=img.3..0i24l2.944.6740.0.6995.28.14.1.13.13.0.159.1463.2j12.14.0….0…1ac.1.45.img..2.26.1233.pzQ3Y4lVTuQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=NgUdEQLR4TrJ_M%253A%3BeJO5WC2GzoMjzM%3Bhttp%253A%252F%252Fimg3.rol.ro%252Fimages%252F2012%252F12%252F05_48307_wed-644×416.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fsanatate.rol.ro%252Fincredibile-alimente-cu-putine-calorii-sfaturi-utile-despre-o-alimentatie-sanatoasa-15506.html%3B644%3B416

Imaginea3

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=principii+alimentare+&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=20r0zbxyglQQoM%253A%3BxzBaarEm_9rSpM%3Bhttp%253A%252F%252Fm2.tocmai.ro%252Ff%252Fi%252Fnormal%252F1%252F1580%252F15807121_1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.tocmai.ro%252Fiasi-consultant-de-sanatate-si-principii-alimentare-sanatoase-15807121.html%3B640%3B480

Imaginea 4

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=principii+alimentare+si+de+tratament+la+varstnici&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=chf17UBUUG2WwM%253A%3BBl7OHpunfmssjM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.almanahmedical.eu%252Fimagine%252F2%252F20120907-01-jpg%252F%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.almanahmedical.eu%252Finpage%252Fconstipaia-cauze-i-remedii%252F%3B512%3B389

Imaginea 5

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=carente+de+minerale+la+varstnici&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=pIOGPy_QVgZaaM%253A%3BMeBJtJpUxsklyM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.timpul.md%252Fuploads%252Fmodules%252Fnews%252F2011%252F06%252F23832%252F658x0_piramida_mineralelor.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.timpul.md%252Farticol%252Fcele-10-minerale-esentiale-pentru-organism-23832.html%3B658%3B601

Imagine 6

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=lexotanil&oq=lexotanil&gs_l=img.3..0l8j0i24l2.703.4216.0.4911.11.8.1.2.2.0.213.903.2j5j1.8.0….0…1ac.1.45.img..2.9.583.QAREOrIRj-0#facrc=_&imgdii=_&imgrc=8EGUFPSKtC8l8M%253A%3BSt3MVc73py_uUM%3Bhttp%253A%252F%252Fweb.tradekorea.com%252Fupload_file2%252Fsell%252F96%252FS00069196%252FLexotanil_3mg.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.tradekorea.com%252Fsell-leads%252Flexotanil_3mg.html%3B1024%3B768

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ASPECTE INTRODUCTIVE.

1.1.Noțiuni introductive

1.2Alimentația și rolul ei

1.3.Clasificarea alimentelor și compoziția lor

CAPITOLUL 2.PRINCIPIILE ALIMENTARE ALE UNEI VIEȚI SĂNĂTOASE.

2.1.Principalele elemente care susțin sănătatea

2.2.Vitaminele și importanța lor

2.3.Procesul de îmbătrânire

CAPITOLUL 3. ALIMENTELE PENTRU PERSOANELE DE VÂRSTA A 3-A.

3.1.Cele mai indicate alimente pentru vârsta a 3-a

3.2.Mineralele și importanța lor

3.3.Bolile cele mai întalnite la vârstnici

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ

Lucrare de licență

Principii alimentare și de tratament în carențele minerale la vârsta a 3-a

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. ASPECTE INTRODUCTIVE.

1.1.Noțiuni introductive

1.2Alimentația și rolul ei

1.3.Clasificarea alimentelor și compoziția lor

CAPITOLUL 2.PRINCIPIILE ALIMENTARE ALE UNEI VIEȚI SĂNĂTOASE.

2.1.Principalele elemente care susțin sănătatea

2.2.Vitaminele și importanța lor

2.3.Procesul de îmbătrânire

CAPITOLUL 3. ALIMENTELE PENTRU PERSOANELE DE VÂRSTA A 3-A.

3.1.Cele mai indicate alimente pentru vârsta a 3-a

3.2.Mineralele și importanța lor

3.3.Bolile cele mai întalnite la vârstnici

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ

INTRODUCERE

În această lucrare vom vorbi despre principiile alimentare și de tratament în carențele minerale de vârsta a 3-a.

Alimentele sunt substanțe sau produse care servesc ca hrană oamenilor, unele sunt consumate ca atare, altele necesită o pregătire prealabilă.

O dietă echilibrată presupune un aport optim de principii alimentare:glucide, lipide, proteine, vitamine și săruri minerale.

Mineralele sunt elemente nutritive necesare organismului pentru a funcționa corespunzător și a se menține puternic. Mineralele ca și vitaminele sunt nutrienți importanți care se găsesc în produse alimentare principala diferență constă în faptul că virtaminele sunt substanțe organice (conțin elementul de carbon) și mineralele sunt substanțe anorganice.

Fiecare mineral aduce anumite beneficii aupra organismului, ele sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organismului majoritatea fiind implicate în echilibrul apei în organism și sănătatea sistemului osos.

Alimentele indicate pentru vârsta a treia sunt: produsele vegetale, preselecționate sunt de toate culorile:verde, roșu, galben, portocaliu. Fiecare culoare indică prezența anumitor vitamine și săruri minerale.Dintre toate legumele trebuie acordată o deosebită atenție la:varză, conopidă, înflorescentele de nap.

Lucrarea de față este structurată pe 2 părți, partea teoretică cuprinzând:noțiuni introductive despre alimente , clasificarea alimentelor și compoziția lor,principiile alimentare,alimentele pentru persoanele de vârsta a 3-a și cea experimentală reprezentată prin:Studiu experimental asupra carențelor minerale în privința bătrânilor.

CAPITOLUL 1.ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1.Noțiuni introductive

 Alimentul reprezintă un produs mai mult sau mai puțin natural capabil să îi asigure omului energia necesară desfășurării activităților biologice, intelectuale și fizice. Alimentul potolește senzația de foame, iar multora le procură senzația de plăcere.  Se știe foarte bine faptul că nu orice aliment este benefic corpului uman.

O dietă echilibrată presupune un aport optim de principii alimentare:glucide, lipide, proteine, vitamine și săruri minerale.

1.2. Alimentația și rolul ei

Alimentația este un factor important în menținerea sănătății. O alimentație corespunzătoare nu include doar o hrană sănătoasă, ci și un mod de alimentație adecvat.

Aerul proaspăt-   Există o diferență semnificativă între aerul curat și aerul proaspăt. Aerul curat, specific încăperilor aerisite sau a așezărilor nepoluate, prezintă, pe lângă o încărcătură mare de germeni.  Doar aerul proaspăt, mereu primenit, specific spațiilor deschise naturale, îndepărtate de poluanți (șosele, deșeuri, unități industriale, etc.), mai ales al acelora aflate în apropierea plămânilor naturii (păduri), poate fi considerat a fi terapeutic. Mișcările dezordonate ale curenților, specifice acestor areale, scad încărcătura microbiană cu până la 70%. Acest aer este încărcat cu ioni negativi și cu molecule de ozon, prezentând efecte tonifiante asupra aparatului respirator și asupra sistemului nervos.

Mișcarea-Nenumărate afecțiuni (obezitate, boli articulare, afecțiuni cardio-vasculare, dereglaje neuro-psihice, etc) au o legătură directă sau indirectă cu sedentarismul. Cu atât mai periculoasă se dovedește a fi combinația dintre abordarea unei diete nesănătoase și lipsa activității fizice.

  Pedestroterapia (tratamentul prin meres pe jos) este cea mai eficientă și mai ieftină formă de valorificare a activității fizice. Mersul pe jos la pas grăbit, practicat zilinic câte 40-60 de minute, prezintă efecte dintre cele mai benefice asupra sănătății.

Efectele mersului pe jos asupra metabolismului, circulației, respirației și a aparatului locomotor se pot dovedi a fii miraculoase.

Somnul-între orele 21 și 24, creierul secretă maximumul de melatonină (hormon de întuneric și de somn), substanță care deține "secretul tinereții". Efectele luminii asupra organismului uman sunt vătămătoare după ora 22. Acest fapt a fost demonstrat prin studii, care au relevat faptul că la nevăzători, incidența cancerului, exprimată în procente, este de 3 ori mai mică decât la văzători, tocmai datorită faptului că, la orbi, producția serală de melatonină nu este influențată, în lipsa percepției luminii, de starea de veghe-somn.

1.3.Clasificarea alimentelor și compoziția lor

Alimentele se clasifică în două mari categorii:alimente de origine animală și alimente de origine vegetală. Alimentele nu au fost clasificate doar după originea lor, ci și după valoarea nutrienților și întâlnim trei clase de alimente:

Clasa I, care cuprinde alimente ce au în compoziție proteine în care toți aminoacizii esențiali.
  -Clasa a II-a, care cuprinde alimente în care proteinele sunt sărace în unii aminoacizi.
  -Clasa a III-a,  care cuprinde alimente cu proteine din care lipsesc în totalitate anumiți aminoacizi.

  Din unele surse de hrană (zahăr, uleiuri vegetale, grăsimi animale, băuturi) lipsesc cu totul proteinele. Alimentele de acest tip, ar putea forma o clasă distinctă, aceea a alimentelor lipsite de proteine.

O dietă echilibrată presupune un aport optim de principii alimentare-glucide, proteine, lipide, vitamine și săruri minerale care să asigure menținerea sănătății și a unei greutăți cât mai aproape de greutatea ideală.

În funcție de greutatea ideală și gradul de activitate fizică pe care îl avem fiecare dintre noi se stabilește un necesar caloric zilnic,în medie necesarul caloric se situează între 2000 și 3500 kilocalorii pe zi.

El poate varia față de normal în sensul creșterii adică hipercaloric atunci când se urmărește câștigul ponderal sau la persoane care prezintă anumite condiții consumatoare de energie sau hipocaloric atunci când se are în vedere scăderea în greutate.

După stabilirea necesarului caloric se calculează raportul între nutrienți.Procentele pentru principalii nutrienți sunt: glucide-50-60%, proteine-15-25%, lipide-25-30%. Aceste procente pot varia în funcție de prezența unor boli care impun restricție la anumite alimente.

(1)

CAPITOLUL 2. PRINCIPIILE ALIMENTARE ALE UNEI VIEȚI SĂNĂTOASE

2.1.Principalele elemente care susțin sănătatea

Reguli pentru o alimentație sănătoasă:

Mâncarea în mod regulat este cea mai indicată pentru organism fără mari variații de la o zi la alta.

Mesele principale tebuiesc respectate si două mese secundare.

La masă nu se mănâncă repede ci încet pentru a putea avea loc digestia.

Nu este bine să se mănânce în timp ce se desfășoară alte activități.

În timpul gustărilor este indicat să se consume fructe.

Cea mai târzie masă nu este indicat să fie dupa ora 20:30.

Cele mai recomandate alimente sunt acele pregatite la abur, grătar, cuptor.

Alcoolul este foarte periculos pentru sănătatea noastra deorece el se transformă în grăsimi.

2.2.Vitaminele și importanța lor

În lipsa vitaminelor procesele metabolice sunt frânate sau chiar blocate. Din vitamine sau cu ajutorul lor se sintezizează numeroase coenzime, enzime sau sisteme enzimatice care întrețin toate funcțiile fiziologice ale omului.Organismul omului ,, fabrică,, în foarte mică măsură vitamine în timp ce plantele și microorganismele-unele aparținând microflorei intestinale posedă capacitatea de a biosintetiza uneori în cantități mari astfel de substanțe.Vitaminele nu se pot depozita în corp decât în cantități mici și din acest motiv omul are nevoie în permanență de surse exterioare care să conțină astfel de compuși.

După solubilitate există 2 categorii mari de vitamine; cele hidrosolubile (dizolvabile în apă) și cele liposolubile.

Vitaminele liposolubile sunt: vitamina A, vitaminele D, vitaminele E, vitaminele F, vitaminele K. Toate celelalte vitamine sunt hidrosolubile.

Vitamina A are un cu rol important în protecția pielii și a mucoaselor, asigurând buna funcționare a sistemelor osos și nervos. Este, de asemenea, necesară pentru vedere, creșterea și formarea oaselor. Vitamina A se găsește în natură sub două forme: retinol (prezentă în alimentele de origine animală) și provitamina A sau caroten (care se găsește atât în produsele animale cât și în cele vegetale). Retinolul ajută vederea pe timp de noapte, dar și în bolile de inimă, diabet, conjunctivite, glaucom, probleme gingivale și alcoolism. Carența de vitamina A se manifestă prin: lipsa poftei de mâncare, diminuarea gustului, diaree, schimbări la nivelul dinților și a pielii, procese de ulcerare a globului ocular, apariția de coșuri pe față, îngroșarea pielii și scăderea secreției sudorale. Pot apărea afecțiuni ale aparatului urogenital cum ar fi: usturimi la urinat, micțiuni mai frecvente, reducerea instinctului sexual, tulburări în procesul de reproducere. Sursele de vitamina A sunt: ficat, untura de pește, ouă, legume cu frunze verzi (spanac), fructe (mango, papaya, curmale), fasole verde, lactate, fructe și legume.

Vitaminele D este o grupă de vitamine secosteroide liposolubile, cele două forme relevante fiziologice majore fiind vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol).Vitamina D3 este produsă în pielea vertebratelor după expunerea la lumina ultravioletă B, din sursele solare sau artificiale și apare în mod natural într-o gamă mică de alimente. În unele țări, alimentele de bază precum laptele, făina sau margarina sunt artificial îmbogățite cu vitamina D și este de asemenea disponibilă sub forma de pilule, ca și supliment alimentar. Sursele de mâncare precum peștele, ouăle sau carnea sunt foarte bogate în vitamina D și sunt adesea recomandate persoanelor care suferă de deficiență de vitamina D.

Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în prohormon de calciu. Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o formă biologică activă a vitaminei D, fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar. Când este sintetizată de o monocită-macrofagă, calcitriolul acționează la nivel local ca și o citozină, apărând organismul împotriva organismelor microbiene.

Când este sintetizată în rinichi, calcitriolul circulă ca și hormon, reglementând printre altele, concentrația de calciu și fosfat în sânge, promovând mineralizarea sănătoasă, creșterea și remodelarea osoasă și prevenind tetania hipocalcemică. Insuficiența de vitamina D poate duce la oase subțiri, fragile sau deformate, în timp ce suficiența previne rahitismul la copii, osteomalacia la adulți și, împreună cu calciul, ajută la protejarea oamenilor în vârstă care au osteoporoză. Vitamina D modulează de asemenea funcțiile neuromusculare, reduce inflamațiile și influențează acțiunea a mai multor gene care reglementează proliferarea, diferențierea și apoptoza celulelor.

Vitaminele E se găsesc din belșug în uleiuri vegetale obținute din germeni sau semințe de pildă uleiul de floarea soarelui, uleiul de soia sau de măsline.Pentru a fi absorbită în mucoasa intestinală vitamina se combină cu moleculele de grăsime.Ca și în cazul celorlalte vitamine liposolubile este necesar ca hrana zilnică să conțină o oarecare cantitate de grăsimi pentru ca vitaminele să fie asimilate în intestin.Primele semne ce ne avertizează asupra unei carenșe de vitamina E sunt: scăderea acuității vizuale,imbătrânirea pielii, oboseală, randament scăzut, bolile de inimă, inflamații intestinale.

  Biotina, numită și vitamina B7, B8 sau H, este o substanță implicată în metabolism, jucând un rol activ și în sănătatea pielii și a părului.

Vitaminele F sunt alcătuite dintr-o grupare de acizi grași mono și polinesaturați intrând în componența uleiurilor vegetale.Acești acizi nu pot fi sintetizați în organism fiind obținuți din unele produse alimentare și cunoscuți sub denumirea de acizi esențiali.

Rolul fiziologic al vitaminei F:

intră în structura fosfolipidelor și facilitează transportul și eficiența utilizare a grăsimilor în organism.

este hipocolesterolemică, deci și antiaterosclerotica, ea constituind și un factor de creștere și de susținere a funcției antitoxice a ficatului.

ajută la menținerea permeabilității normale a membranelor celulare.

nu permite migrația bacteriilor intestinale producătoare de toxine.

asigură sănătatea pielii și a părului.

combate diferitele afecțiuni cardiace.

ajută la scăderea greutății corporale, prin arderea grăsimilor saturate.

Vitamina F se găsește în:uleiul de floare soarelui, arahide, nuci, alune și migdale dulci. Carențele de vitamina F determină:acneea infantilă, eczema, prurit anal, arterite, angină pectorală, infarct miocardic, tulburări hepatice și nervoase, diferite leziuni renale, litiază, tulburări digestive, varice, migrene, tulburarea ciclului menstrual.

Vitaminele K este o substanță liposolubilă ce intervine în procesul de coagulare a sângelui. Este alcătuită din două componente naturale: vitamina K1, (fitochinona) și vitamina K2 (farnochinona).

Rolul vitaminei K:

O serie de substanțe din sânge, cunoscute sub numele de factori ai coagulării, sunt dependente de vitamina K, adică nu pot fi sintetizate și nu își pot exercita funcțiile decât în prezența vitaminei K. Lipsa vitaminei K din organism conduce la apariția tulburărilor de coagulare. Acest lucru se traduce prin sângerări, hemoragii, hematoame, menstruație abundentă.
Acțiunea principală a vitaminei K constă în coagularea normală a sângelui, ea are de asemenea un rol aparte în calcifierea normală a oaselor, acționând în calitate de cofactor al enzimei de carboxilare.

Situații în care apare carența de vitamina K:

În organismul uman vitamina K este sintetizată permanent, în cantități mici, de bacteriile din colon, iar de aici ajunge direct în sânge. O parte din necesarul organismului de vitamina K provine și din alimentație. Fiind o substanță liposolubilă (este solubilă în grăsimi, nu și în apă), absorbția ei din intestin și colon se face împreună cu grăsimile.

Anumite afecțiuni care împiedică absorbția grăsimilor predispun la carența

secundară de vitamina K și cresc riscul sângerărilor și hemoragiilor. O altă situație în care se produce carența de vitamina K apare în urma folosirii îndelungate a antibioticelor ce distrug flora bacteriană din colon, răspunzătoare de sinteza unei părți din necesarul zilnic de vitamina K.

La nou-născuți, organismul nu produce suficientă vitamina K, lucru ce explica diferitele hemoragii care apar frecvent în această perioadă, precum și necesitatea instituirii profilaxiei cu vitamina K sub formă injectabilă. Produsele alimentare pentru copii conțin 4 mg de vitamina K la 100 de calorii, ceea ce, în condiții normale, este suficient pentru asigurarea necesităților organismului.

Surse alimentare de vitamina K:

Cele mai bune surse naturale de vitamina K sunt legumele cu frunze verzi, lucerna, iaurtul, gălbenușul de ou, uleiul de soia, de șofran, untura de pește și algele marine.

Colina favorizează biosinteza fosfolipidelor în ficat pe care apoi le pune în circulație.În absența acestei substanțe ficatul se înfiltrează cu grăsimi.

Enzimele numite și fermenți, sunt substanțe naturale produse doar de către celulele vii. Ele intervin în numeroase reacții biochimice, îndeplinind rolul de biocatalizatori. Activitatea enzimatică este una dintre însușirile esențiale ale materiei vii.

Funcția de biocatalizatori îndeplinită de enzime:

 Conform teoriei chimice, catalizatorul este o substanță care grăbește desfășurarea unei reacții, fără să se modifice structural în timpul desfășurării acesteia și fără să se regăsească în produsul final al reacției respective. În lipsa catalizatorului, oricum reacția ar putea avea loc, într-un timp mai îndelungat.

Aplicată sistemelor vii, teoria catalizatorului, are o conotație deosebită, căci reacțiile biochimice întârziate, care teoretic pot avea loc și în lipsa enzimelor, nu sunt compatibile cu viața.

Dacă degradările și sintezele celulare s-ar desfășura mult încetinit, celulele s-ar sufoca și îneca în propriile deșeuri iar nutriția celulară ar fi blocată, ceea ce ar conduce la moartea lor.

  Enzimele imprimă o mare viteză de desfășurare a proceselor biochimice (sinteze, degradări, oxidări, reduceri, hidrolize, hidratări, etc.), de activitatea lor depinzând mai toate funcțiile fiziologice.

Structura enzimelor:

Enzimele sunt catalizatori solubili, macromoleculari, de natură organică, termolabili (se degradează ușor la temperaturi ridicate), cu activitatea specifică față de o anumită substanță sau față de un grup de substanțe. Activitatea fermenților este întotdeauna dependentă de anumite condiții de mediu.

Orice enzimă este alcătuită din două componente:

Apoenzima-componenta proteică este formată în mai multe cazuri din ioni metalici.

Coenzima-componentă neproteică.

  Apoenzima are specificitate de substrat (recunoaște doar anumite substanțe) iar coenzima are specificitate de acțiune.

  În corp există diverse substanțe endogene (produse de organism) sau exogene (introduse în organism), care activează sau inhibă, sinteza ori activitatea enzimelor.
  Enzimele exogene, care prezintă activitate în corpul uman, sunt substanțe sensibile, care se distrug prin fierbere, prin centrifugare, precum și la contactul mai îndelungat cu oxigenul din aer. Din acest motiv, doar sursele alimentare naturale și crude, se constituie în surse de enzime sănătoase.

Enzimele care se sintetizează în organismul uman.

  În corpul omului, se produc în fiecare secundă, mii și mii de enzime.

Orice deficit enzimatic este resimțit destul de dur de către organism.
Există două mari categorii de enzime endogene
  – enzime digestive

  – enzime metabolice (susțin toate funcțiile fiziologice și viața însăși).
  Toate enzimele digestive sunt extracelulare (sunt eliberate și acționează în afara celulei). Fermenții metabolici pot fi atât intracelulari, cât și interstițiali.

Enzimele  microbiologice, enzimele vegetale și enzimele de origine animală, care ajung în organism din afară.

  Toate vietățile posedă echipamente enzimatice, fără de care nu pot supraviețui.
  Multe din enzimele produse de viețuitoarele aflate în diverse stadii ale evoluției, acționează, dacă sunt introduse în corp, asupra organismului uman. Această acțiune poate fi directă (enzimele participă la reacțiile metabolice sau în altfel de reacții, ca biocatalizatori) sau indirectă (enzimele exogene nu se comportă în organismul uman ca fermenți, dar prezintă un alt tip de acțiune fiziologică). Din acest motiv, enzimele produse de către microorganisme, de către plante sau de către animale, au fost valorificate din cele mai vechi timpuri de către om. Pe baza lor s-au obținut atât produse de fermentație cât și stimulente digestive și metabolice.
 Enzime microbiologice naturale:

Pe cale directă sau indirectă, grație enzimelor sintetizate de către microorganisme, prin probiotice, prebiotice sau simbiotice, se poate asigura o bună funcționare a colonului.

Alte substanțe rezultate ca urmare a activității microbiologice, asigură o  intensă activitate enzimatică a bacteriilor care alcătuiesc microflora utilă intestinală.

Enzime de origine animală:

  Enzime se găsesc, de pildă, în mierea de albine, produs obținut prin activitatea unor animale din categoria insectelor. Când invertaza din miere se distruge, produsul se "zaharisește".

Prin conținutul ridicat de fermenți, mierea necristalizată este cu mult mai sănătoasă, părerile contrare fiind nejustificate.  Enzime de natură animală, care se dovedesc benefice organismului uman, se mai găsesc și în gălbenușul crud de ou.

  Fermenții din carne,  din lapte sau din pește, deși există, nu se pot valorifica deoarece se distrug prin prelucrare.

Enzime vegetale:

   Multe plante sau numai anumite organe vegetale, mai ales fructele și frunzele, conțin enzime cu acțiune favorabilă asupra aparatului digestiv al omului sau asupra metabolismului. Activitatea enzimatică a fructelor și legumelor se menține atâta timp cât acestea sunt crude și proaspete.
  Enzimele din fructe, rădăcini sau frunze, se pierd prin fierbere, uscare, congelare sau păstrare îndelungată, chiar dacă ceilalți nutrienți se păstrează. De asemenea, sucul obținut prin centrifugarea organelor vegetale crude, este lipsit aproape în totalitate de enzime (sucul obținut prin presare conține mult mai mulți fermenți).

2.3.Procesul de îmbătrânire

Procesul de îmbătrânire începe în jurul vârstei de 65 de ani iar după 75 de ani se intră în faza bătrâneții.

Vârstnicii sunt adeseori subalimentați, adică le lipsesc elementele nutritive indispensabile eficienței fizice, activității creierului și, în general, stării normale de sănătate. În unele țări, în majoritatea cazurilor malnutriția nu se datorează unor dificultăți de ordin economic, ci mai curând singurătății, depresiei, lipsei de activitate. Neglijându-și alimentatia, mulți bătrâni riscă să fie lipsiți de unele substanțe cu înalta valoare nutritivă necesare bunei funcționări a organismului: vitamine, saruri minerale, oligoelemente, proteine de bună calitate.

 Uneori, bătrânii au tendința de a consuma aceeași cantitate de calorii cu care erau obisnuiți în perioada când erau activi și astfel riscă să se îngrașe. După pensionare, în special bărbații care în trecut obișnuiau să desfășoare o muncă bazată pe consumuri apreciabile de energie, acumulează un exces de calorii, supunându-și astfel inima unui efort exagerat. În special la această vârstă este esențial să acordăm atenție conținutului alimentației, dacă vrem să ne menținem sănătatea.

Nevoile nutriționale ale persoanelor în vârsta sunt greu de cuantificat datorita diversității și heterogenitatii fiziologice precum și datorita prevalentei bolilor cronice. Semne și fie similare cu acelea ale grupurilor populationale de vârsta medie. Oricum, exista dovezi clare ale unei nevoi sporite pentru anumiți nutrienti.

Bătrânii, ca și tinerii, trebuie să urmeze un regim alimentar echilibrat care să conțină într-o măsură adecvată proteine, grăsimi, carbohidrați, săruri minerale și vitamine. Există însă o diferență importanță în privința numărului necesar de calorii.

Nutriția și longevitatea.

Doar în acest secol limita de viață a crescut atât de mult încât să permită studiul procesului de îmbătrânire. Studierea însă este dificilă. Atunci când vârstnicii au probleme de sănătate, este greu de stabilit dacă acestea sunt legate de vârstă sau de alte condiții. Dacă aceste probleme legate de vârstă pot fi prevenite, atunci cercetările ar trebui să fie focalizate asupra rolului nutriției sau a altor factori implicați.

Observații asupra persoanelor vârstnice.

Stilul de viață. Există șase elemente care influențează îmbătrânirea:

abstinența sau consumul moderat de alcool;

regularitatea meselor;

controlul greutății;

somnul adecvat;

lipsa fumatului;

activitate fizică regulată.

Activitatea fizică. Chiar și o activitate fizică moderată (o plimbarea de 30 minute/zi) are o acțiune protectoare împotriva mortalității. Acest lucru a fost demonstrat într-un studiu ce a vizat 16.000 bărbați cu vârste între 35 și 76 ani și care a ținut 12-16 ani.Cei care au făcut exercițiul fizic au avut o rată de deces cu 25-33% mai mică decât a celor fără exercițiu fizic. Exercițiul fizic afectează riscul decesului mai mult decât ereditatea, fumatul, HTA sau obezitatea. Activitatea fizică reduce și riscul bolilor cardio-vasculare.

Factorii care cresc longevitatea includ consumul moderat (abstinența de alcool, mese regulate, controlul greutății, somn adecvat, lipsa fumatului și activitatea fizică regulată). Doar nutriția nu poate asigura o viață adecvată, dar poate influența procesul de îmbătrânire și longevitatea prin prevenirea apariției unor boli. Factorii care cresc longevitatea includ consumul moderat (abstinența de alcool, mese regulate, controlul greutății, somn adecvat, lipsa fumatului și activitatea fizică.

Procesul de îmbătrânire.

Pe măsură ce persoanele îmbătrânesc ele se schimbă. Stresul zilnic și stilul de viață afectează starea de sănătate. Factorii de stres fizic, cum ar fi consumul de alcool sau abuzul de medicamente, fumatul, durerea, febra și boala, precum și factorii psihici de stres, cum ar fi examenele, divorțul, mutarea și decesul unor persoane dragi, duc la apariția unui răspuns din partea organismului. În elaborarea acestui răspuns intervin sistemele nervoase și cele hormonale. Stresul prelungit poate duce la terminarea rezervelor organismului, lăsându-l slăbit, îmbătrânit și vulnerabil pentru boli. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc ei își pierd capacitatea de adaptare la modificări externe și interne. De aceea orice stres face aceste persoane mai vulnerabile la deces decât cele tinere.

Sistemul imun. Modificările sistemului imun duc de asemenea la declinul organismului odată cu vârsta. Sistemul imun este compromis și prin deficitul nutrițional și astfel asocierea îmbolnăvirii cu malnutriția fac vârstnicii mai vulnerabili la infecții. De obicei antibioticele nu sunt eficiente împotriva infecțiilor la cei cu sistemul imun compromis.

Tractul gastro-intestinal. Peretele intestinal își pierde forța și elasticitatea odată cu vârsta, scăzându-i și motilitate. Constipația este de 4-8 ori mai frecventă la vârstnici. Gastrita atrofică, care afectează aproximativ 1/3 din cei peste 60 de ani, se caracterizează prin

inflamația stomacului, înmulțirea bacteriilor și lipsa acidului clorhidric, toate afectând digestia și absorbția nutrienților, în special a vitaminei B12, biotinei, Ca2+ și Fe2+.

Pierderea dentiției. Pierderea danturii și afecțiunile gingivale sunt frecvent întâlnite la vârstnici, făcând procesul de masticație mai dificil și dureros. Protezele dentare, chiar și atunci când se potrivesc perfect, sunt mai puțin eficiente decât dentiția naturală, iar masticația ineficientă poate duce la înec. Persoanele cu astfel de probleme tind să selecteze alimentația, apelând la produsele noi. Dacă alimente precum porumbul, merele și chiflele tari sunt înlocuite cu crema de porumb, sucul de mere și orez, , atunci statutul nutritiv poate să nu fie grav afectat, dar atunci când aceste grupe de alimente sunt eliminate, iar variația este limitată, poate urma un deficit nutrițional.

Modificări sociale.

Malnutriția vârstnicilor apare în special la cei mai puțin educați, la cei ce locuiesc singuri în centre de bătrâni (indicator al venitului redus) și la cei ce au suferit recent o modificare a stilului de viață. Riscul deficitului nutrițional este mare la cei ce locuiesc singuri, în special bărbați. Adulții care locuiesc singuri nu fac neapărat alegeri alimentare proaste, ci consumă prea puțin, acest aport inadecvat fiind asociat cu singurătatea.

Pe scurt, multe din modificările care însoțesc procesul de îmbătrânire afectează starea de nutriție.

Problemele cauzate de malnutriție.

   În timp, malnutriția la persoanele vârstnice poate înrăutați problemele medicale deja prezente, crescând riscul pentru apariția afecțiunilor digestive, pulmonare sau cardiace, slăbind sistemul imunitar și conducând la apariția unei stări de oboseală cronică, anemie, slăbiciune musculară (ce poate provoca căderi din picioare, leziuni grave sau fracturi), confuzie mintală, depresie și chiar la deces.

Abuzul de alcool are un impact negativ asupra sistemului nervos,distrugând neuronii,dar efectele consumului exagerat de alcool sunt resimțite și de alte aparate și sisteme precum cel cardio-vascular cu apariția hipertensiunii arteriale,ateroscleroză,la nivel hepatic este iplicat în apariția cirozei hepatice sau afecțiuni la nivelul aparatului digestiv. La nivelul cavității orale efectele consumului de alcool frecvent și în cantități mari au fost demonstrate prin considerarea acestuia ca factor de risc în apariția cancerelor.

Vârstnicii au o medicație multiplă. Folosirea îndelungată și crescută de medicamente poate altera aportul alimentar sau digestia absorbția sau utilizarea nutrienților. Unele medicamente pot stimula apetitul în timp ce altele pot duce la anorexie. Antiacidele pot împiedica absorbția acidului folic și a fierului, cumarinele pot inhiba sinteza vitaminei K, colestiramina poate lega acidul folic, lipidele, vitaminele liposolubile, iar uleiurile minerale folosite ca laxative pot lega și preveni absorbția unor vitamine liposolubile și a acizilor grași, esențiali. În schimb, absorbția unor medicamente poate fi afectată de diverși nutrienți. Calciul, fierul, zincul și magneziul pot inhiba absorbția antibronhicelor. Aceste interacțiuni între medicamente și nutrienți apar datorită metabolizării ineficiente a medicamentelor la bătrâni, care le permite în schimb persistența în organism pentru un timp mai îndelungat.

(2)

CAPITOLUL 3. ALIMENTELE PENTRU PERSOANE DE VÂRSTA A 3A

3.1.Cele mai indicate alimente pentru vârsta a 3-a

Date generale privind necesarul nutrițional al vârstnicilor

[NUME_REDACTAT] în vârsta trebuie sfătuite în permanență să bea apă și alte lichide. Din experiența persoanelor care se ocupa de îngrijirea acestora reiese că unul din cele mai dificile lucruri este să-i convingă pe bătrâni să bea mai multă apă sau sucuri de fructe.

Carbohidrații împreună cu grăsimile reprezintă sursa de energie pentru țesuturi și preferate la pacienți vârstnici a căror activitate fizică este mai scăzută. Carbohidranți sunt preferați de vârstnici deoarece alimentele bogate în acești compuși sunt mai ușor de consumat ținând cont de starea de edentație prezentă la foarte mulți vârstnici și pentru că le oferă o stare de sațietate rapidă dar riscul apare datorită rapidității cu care aceștia fermentează, fenomenul fiind mai prezent la acele persoane care nu au o igienă corespunzătoare sau a căror medicație conduce la apariția xerostomiei.

Magneziul este foarte important pentru organismul uman.Majoritatea produselor alimentare conțin magneziu în special cerealele, nucile și legumele verzi.

(3)

(4)

(5)

Caloriile. Odată cu înaintarea în vârstă, cantitatea de alimente și de calorii introduse în organism trebuie să devină tot mai mică. Anchetele cu privire la regimul alimentar al vârstnicilor în stare excelentă de sănătate au demonstrat că, în cazul lor, consumul nu depășește 1800 de calorii pe zi, ceea ce reprezintă cantitatea ideală pentru persoanele peste 65 de ani. 

Proteinele, trebuie consumate un gram de proteine la fiecare kilogram al corpului. O persoană de 70 de kg va avea astfel nevoie zilnic de 70 g de proteine.  Carbohidratii. Cea mai mare parte a caloriilor trebuie să provină din carbohidrați: pâine, paste făinoase, orez, fulgi de cereale, porumb boabe sau sub forma de mămăligă. Se recomandă consumul de pâine integrală și de orez integral; cerealele decorticate conțin fibre alimentare care favorizează buna funcționare a intestinului.

Grăsimile. Uleiul de măsline extravirgin extras în condiții de temperaturi joase este de preferat oricărei alte grăsimi. Este bogat în vitamina E și în grăsimi nesaturate care garantează sănătatea arterelor. Cantitatea de grăsimi nu trebuie să depășească un sfert din totalul zilnic de calorii.

Vitaminele. Dieta pentru bătrâni trebuie să fie bogată în vitamina D, care este importantă pentru conservarea oaselor, vitamina C, necesară menținerii integrității arterelor, reparării țesuturilor și întăririi vaselor capilare. La fel de importante sunt vitaminele din grupa B, care faciliteaza toate procesele de asimilare a alimentelor. În speță, vitamina B6 servește la producerea globulelor roșii și stimulează activitatea creierului.

  Alimentele cele mai indicate pentru vârsta a treia.

O regulă ușor de urmat este aceea de a ne asigura că produsele vegetale preselecționate sunt de toate culorile: verde, roșu, galben, portocaliu, brun, violet. Fiecare culoare indică prezența anumitor vitamine și săruri minerale. Dintre toate zarzavaturile și legumele, trebuie acordată întâietate celor din familia cruciferelor: varza, broccoli, conopida, înflorescentele de nap, varza de Bruxelles, care sunt deosebit de bogate în vitamine și săruri minerale. Studii recente au demonstrat că cruciferele pot preveni unele tumori.

Este bine să le consumăm crude sau ținute puțin timp la foc, deoarece se digeră mai bine și își conservă intact patrimoniul nutritiv. 

Și fructele uscate constituie o sursă bună de vitamine și proteine vegetale. Nucile, s-au dovedit eficiente în coborârea nivelului colesterolului și în prevenirea bolilor cardiace. Semințele încolțite de cereale, de fasole și de lucernă au valoare nutritivă optimă și pot fi obținute în casă, pentru a fi consumate imediat. Germinația multiplică substanțele benefice în semințe, făcându-se ușor de asimilat. Dubleaza și, în unele cazuri, triplează conținutul de vitamine, în special cele din grupul B, precum și vitaminele C si A.

Ca sursă de proteine, este de preferat peștele față de carne. Heringul, scrumbia și sardelele sunt sursele optime, nu numai de proteine, ci și de vitamina B2 și de calciu. Tonul și somonul conțin vitamina B6.

Legumele sunt surse de vitamine, deși mai puțin complete decât carnea și peștele. Dacă însă se combină cu pastele făinoase, cu orezul sau cu alte cereale, asigură proteine complete de bună calitate. Asocierea legumelor de cereale ofera în plus și carbohidrati – care dau energie – și fibre alimentare – indispensabile bunei funcționări a aparatului digestiv. Dintre legume, soia, mazărea și lintea conțin lecitină, o substanță care combate procesele de oxidare din organism, îl protejează împotriva maladiilor cardiovasculare, se opune bolii Alzheimer și slăbirii memoriei. Se recomandă înlocuirea cafelei printr-un amestec bazat pe cereale. Și ceaiul verde este o băutură foarte sanătoasă, și s-a demonstrat că are proprietăți antitumorale.

3.2.Mineralele și importanța lor

  Mineralele sunt substanțe active absolut necesare desfășurării normale a funcțiilor vitale, deoarece procesele metabolice nu pot avea loc în lipsa lor. În organismul omului se găsesc aproape toate elementele minerale din natura, în cantități și în combinații foarte variate. Aceste elemente intră în structura celulelor, a țesuturilor, în cea a enzimelor și a mediatorilor, în toate structurile

organice și anorganice care susțin viața.

 Controlul nivelului și a raportului dintre elementele minerale în organismul omului este deosebit de complex, realizându-se un echilibru optim,  prin mecanisme controlate de către sistemul nervos și de către cel hormonal. Înainte de toate, însă, corpul are nevoie de minerale din surse exterioare, deoarece organismul nu le poate produce, dar, în schimb, le elimină.

Metabolismul este o însușire de bază a tuturor organismelor vii. Principala deosebire între materia vie și cea nevie, constă în lipsa metabolismului celei din urmă. Orice materie care posedă metabolism, capacitatea de a se reproduce și abilitatea de a se adapta, este un organism viu.

Anabolismul și catabolismul.

Printr-un ansamblu complex de procese, substanțele nutritive sunt încorporate în celule și apoi înglobate în structuri proprii. Prin înglobarea în structuri noi, se formează substanțe specifice  fiecărui organism, procesul numindu-se biosinteză. Această încorporare-înglobare interesează tot corpul, iar complicatul proces prin care se realizează poartă numele de anabolism sau de asimilație. Anabolismul se înfăptuiește cu consum de energie.

Energia necesară proceselor de asimilație este furnizată de cealaltă latură a metabolismului;catabolismul.
  În sens opus, la nivel celular, au loc procese prin care substanțele sunt degradate (dezintegrate). Acest fenomen poartă denumirea de catabolism sau de dezasimilație.
  Catabolismul se realizează prin reacții biochimice succesive în care, sub influența enzimelor, se rup legăturile chimice și moleculele se scindează. Procesul de dezasimilație se realizează cu degajare de căldură (proces exoterm) și de energie (proces macroergic). Dezasimilația este un proces de oxidare, de "ardere", realizat cu ajutorul oxigenului, pe seama substanțelor ("cărbunilor")

ce suferă degradări.

  Energia furnizată de catabolism este întrebuințată de organism nu numai în procesele de asimilație, ci și în întreținerea funcțiilor vitale, în repaos sau în

diferite condiții de efort.

  Cele două laturi ale metabolismului (anabolismul și catabolismul) pot fi separate doar teoretic, în fapt, ele se petrec simultan.

Bilanțul metabolic.

  Bilanțul metabolic reprezintă valoarea raportului dinte asimilație (A) și dezasimilație (D). Când A/D este mai mare decât 1 (anabolismul predomină asupra catabolismului), se consideră că bilanțul metabolic este pozitiv, iar când A/D este mai mic decât 1 (catabolismul este mai accentuat decât anabolismul),bilanțul este negativ.

Metabolismul bazal.  

Metabolismul care se desfășoară în condiții de repaus total constituie metabolismulbazal.
  Metabolismul bazal (de bază) este unul de întreținere, care asigură minimul de energie necesar menținerii funcțiilor vitale .

  Cantitatea de oxigen utilizat de către organism în stare de repaus fiziologic, precum și cantitatea de dioxid de carbon eliminat prin respirație, sunt indicii prețioase în estimarea metabolismului.
  Valoarea energetică a metabolismului bazal la adult este cuprinsă între1.300 și 1.600 kcal pe zi sau, mai precis, de aproximativ 1 kcal/kg corp/oră, ceea ce însemnă că de atât este nevoie doar pentru a supraviețui (pentru  întreținerea funcțiilor vitale), în condițiile în care nu se depune niciun un fel de efort.  În sarcină și febră, hipertiroidism, etc., valoarea metabolismului bazal este mai mare. Metabolismul bazal mai este influențat de sex (la femei este mai mic datorită mai bunei reprezentări a țesutului adipos), de activitatea endocrină (hormonii tiroidieni, cei sexuali și cei medulosuprareanli intensifică metabolismul bazal) și de vârstă.

Metabolismul energetic vizează eliberarea energiei chimice potențiale din moleculele dezasimilate în urma transformărilor realizate pe baza metabolismului

intermediar al substanțelor.

 Energia chimică potențială, în urma proceselor metabolice, se transformă în alte forme de energie (mecanică, calorică, electrică. osmotică, etc.).

Carențele de minerale

Fierul – Dintre minerale, tulburările carențiale produse de fier sunt cele mai frecvente și apar în special în perioadele în care nevoile organismului sunt mult crescute: eforturi fizice, creștere, sarcină, alăptare. Carența de fier duce la tulburări caracteristice, scădere a cantității de hemoglobina, anemii sau tulburări metabolice.

În aceste cazuri, dieta trebuie să aducă alimente bogate în fier: ficat, rinichi, inima, mușchi, gălbenuș de ou, stridii, fructe uscate, legume uscate, nuci, verdeturi (spanac, urzici, varza, patrunjel). Doza zilnica recomandata de fier este de 12 mg.

Calciu este un mineral indispensabil vietii, fiind implicat in nenumărate procese metabolice și având roluri esențiale în viața tuturor celulelor corpului.

Calciul are un rol esențial în creșterea și dezvoltarea sistemului osos, în mineralizarea osoasă, în prevenirea osteoporozei, în contracțiile musculare, în contracțiile miocardului în coagulare, în buna funcționare a sistemului nervos.Practic calciul este implicat atât în procesele vitale, cât și cele de reglare metabolică.

Deficitul de calciu se numește hipocalcemie și are multiple manifestari, deoarece multe funcții ale organismului sunt afectate. Însă nu toate aceste manifestari pot fi conștientizate de pacient.

Cauzele lipsei de calciu sunt în principal alimentare. Anumite alimente bogate în zaharuri, fosfor sau potasiu scad absorbția calciului și îi sporesc eliminarea sa renală. Așadar zaharurile, făinoasele, dulciurile cu zahăr, alcoolul, sarea, produsele bogate în cofeină reduc calciul în organism.

Produse bogate în calciu: iaurtul, spanacul fiert brânzeturile, laptele de vacă sau capră, fructele, legumele.

Fosforul este un factor de nutriție cu acțiune dinamică în metabolismul protidic, glucidic și lipidic și cu acțiune plastică. Deficitul acestui mineral poate produce tulburări nervoase, musculare și osoase, însă o dietă bogată în fosfor poate ameliora aceste tulburări. Alimentele bogate în fosfor sunt: gălbenușul de ou, peștele, carnea, icrele, brânzeturile, dar și legumele uscate, nucile, cerealele integrale, zarzavaturile și fructele proaspete.

Iodul este factorul de nutriție necesar metabolismului general și funcționării glandei tiroide. Lipsa iodului din alimentație dă naștere la fenomene de hipotiroidism însoțite sau nu de gușă. Iodul se află în cantități extrem de mici în alimentele uzuale, însă peștele, stridiile, creveții, algele marine sunt alimente bogate în iod. Iodul organic din alimente nu se pierde în timpul gătirii. Există și o serie de plante cu acțiune antitiroidiană: muștar, mazăre, fasole și soia. Doza zilnica recomandata de fier este de 150- 200 U.I.

3.3.Bolile cele mai întâlnite la vârstnici

Artrita- este o boală ce se manifestă prin inflamarea articulațiilor. Este o deteriorare a osului unei articulații ce începe să se uzeze odată cu înaintarea în vârsta sau după un accident. În urmă acestui proces, osul de dedesubt începe să se îngroașe și să se deformeze și astfel nu mai permite o flexibilitate normală în articulație.

Specifice artritei sunt durerile, adesea nocturne ce vă pot trezi din somn. Dimineața, articulațiile își regăsesc mobilitatea doar după o perioadă de încălzire, a cărei durată constituie un bun martor al gradului de inflamație.

Hipertensiunea- cunoscută de asemenea sub numele de tensiune arterială crescută sau hipertensiune, este o boală cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale. Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru cazurile de atac de cord (infarct miocardic), insuficiență cardiacă, anevrisme ale arterelor boală arterială periferică și este cauza bolilor renale cronice. Chiar și o creștere moderată a valorilor tensiunii arteriale este asociată cu o speranță de viață mai redusă. Modificarea obiceiurilor alimentare și a stilului de viață pot aduce ameliorări, ținând sub control presiunea arterială, și pot reduce riscurile asociate cu complicații ale stării de sănătate. Cu toate acestea, tratamentul medicamentos este deseori necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are efectul dorit sau este o condiție insuficientă.

OSTEOPOROZA DE INVOLUȚIE

Face parte dintre bolile care afectează în grade diferite cu mult mai mult oamenii în vârstă. La vârstele foarte înaintate ea devine mai severă și mai frecventă (în special la femei). Când apar fracturi și tulburări posturale (deformații invalidante), se vorbește despre osteoporoza boală. Femeile sunt afectate mai precoce, mai frecvent și mai sever. Cazurile de osteoporoză cresc cu vârsta. Contribuie și alți factori etiologici. Un factor important este cel hormonal (la femei scăderea nivelului estrogenic, postmenopauză, la bărbați scăderea funcției testiculare). Alt factor este restrângerea activității fizice, firească la bătrâni. Contribuie și factorii nutriționali: carențe proteice, calorice, vitaminice. în sfârșit un rol important îl dețin tulburările circulatorii. Osteoporoza este o atrofie osoasă, afectând egal cele două componente ale osului (substanța organică și cea minerală). Diagnosticul este întotdeauna tardiv. Complicațiile cele mai grave sunt fracturile între 50 și 60 de ani, predomină fractura încheieturii mâinii, în jurul vârstei de 70 de ani, fractura vertebrelor, iar după 70 de ani, fractura de col femural. Dacă factorul vârstă nu poate fi influențat se poate acționa asupra activității fizice, asupra funcției hormonale (hormon estrogeni – progestativi), asupra tulburărilor de nutriție și a celor circulatorii. Se poate conchide că limitarea osteoporozei se poate realiza prin exerciții fizice, calciu, vitamine, lactate. Evitarea imobilizării prelungite după fracturi și mobilizarea precoce reprezintă un act terapeutic important. Se administrează și vitamina D.

2. [NUME_REDACTAT] fracturilor este mult mai mare la varsta a III-a.

Cauza cea mai frecventa a fracturilor o constituie caderea in casa sau pe strada. La tineri –accidentele rutiere.

La vârstnici accidentele rutiere pot determina fractura, dar uneori aceasta nu este determinată de impactul cu vehiculul respectiv, ci tot de cădere.

Alte cauze ale căderilor :

– tulburări de mers ;

– tulburări circulatorii cerebrale ; în cadrul hipotensiunii sau hipertensiunii arteriale.

– tulburări de văz și de auz ;

– cauze ce țin de mediul înconjurător ;

– drum alunecos ;

– condiții dinamice nepotrivite.

Cauze favorizante

Se recunosc:

– structura fragila a țesutului conjunctiv-ligamentar și osteoporoza.

La nivelul membrelor inferioare căderile determină cedarea osului în zona cea mai spongioasă – colul femural. Fracturile de col femural apar cel mai frecvent la bătrânul cu osteoporoza.

Între 50-60 de ani apare o frecvență crescută a fracturilor la femei datorită osteoporozei postmenopauza.

Peste 75 de ani apare o importantă creștere a numărului fracturilor, astfel încât 75% din totalul fracturilor de col femural sunt la această vârstă. Fracturile de col femural la vârstinici au o importanță deosebită. Dacă la adult în urma fracturilor este în joc prognosticul funcțional, la bătrâni în joc este prognosticul vital.

Fractura la bătrân are drept consecință în mod frecvent pseudartroza.

Mortalitatea crescută apare din cauza imobilizării prelungite, cu toate consecințele ei în principal tromboflebita cu embolie.

Fracturile dau frecvent necroza aseptica a capului femural.

Fractura poate decompensa și alte afecțiuni ale bătrânului.

Diagnosticul de fractură se pune pe :

– contextul de cădere ;

– impotența funcțională ;

– atitudinea vicioasă a membrului inferior respectiv, evidențiată prin scurtarea membrului afectat;

– durere mare la nivelul articulației;

– confirmare radiologică.

Suspiciunea de fractură de col contraindică deplasarea (mersul) deoarece o fractură simpla se poate transforma într-o fractură cu deplasare.

Triada =cădere+ șchiopătare+ durere la mers conduce la suspiciunea de fractură de col femural.

Tratamentul include profilaxie, tratament chirurgical și recuperare.

1. Profilaxia este cea mai importantă și se face prin 2 modalități :

a. prevenirea osteoporozei prin :

– educare alimentară adecvată ;

– exerciții fizice ;

– combaterea imobilizării.

b. prevenirea căderii prin :

– limitarea și ajustarea efortului fizic ;

– amenajarea spațiului în care pacientul se mișcă.

Patologia și recuperarea afecțiunilor psihice la vârsta a III-a.

Fecvența bolilor psihice crește proporțional cu creșterea în vârstă.

Bolile psihice la vârstnic ocupă locul II ca morbilitate, după bolile cardio-vasculare, mergând până la 16% din populația peste 70 de ani.

La vârstinici bolile psihice se pot clasifica în două categorii :

a. afecțiuni cu debut anterior îmbătrânirii nefiind caracteristică vârstei a III-a.

b. afecțiuni cu debut la bătrânețe cu unele aspecte specifice. Din această categorie fac parte psihozele de involuție și demență tardivă.

Cauzele afecțiunilor psihice se datorează :

– unor modificări în statutul familial ;

– modificări în statutul profesional.

1. Modificări în statutul familial cuprinde :

– plecarea copiilor din casa parintească ;

– restrângerea condițiilor de locuit;

– părăsirea locuinței proprii pentru a locui cu unul din copii ;

– relații uneori conflictuale între generații;

– stări conflictuale între partenerii conjugali ;

– decesul unuia dintre parteneri și singurătatea consecutivă ;

– diminuarea veniturilor materiale ;

– obligația uneori de a accepta mutarea într-o instituție de ocrotire pentru vârstnici.

2. Modificarea în statutul profesional

– pensionarea reprezintă retragerea din activitatea profesională fiind mai greu suportată de bărbați decât de femei ;

– pierderea unei poziții sociale, ca situație materială sau prestigiu ;

– schimbarea domiciliului, de cele mai multe ori de cauza economică ;

– lipsa motivației de a trăi.

Principalele entități psihice frecvente la vârsta a III-a sunt reprezentate de tulburările de somn, depresiile și demențele.

1. Tulburările de somn :

Somnul reprezintă una din funcțiile fiziologice cele mai modificate la vârstnic în raport cu adultul.

Dacă la adult durata normală a somnului este de 7-8 ore/zi, la bătrân durata normala este de aproximativ 6 ore/zi. Această durată poate fi subiectivă, fie ca bătrânii mai dorm și ziua, fie ca trezirile din cursul nopții sunt de durată mai scurtă.

Particularități ale somnului la bătrâni:

– tratament etiologic al adenomului de prostată, a reflexului gastro-eso-faringian, al bronșitei;

– tratament medicamentos;

– măsuri de igiena a somnului constând în:

– culcarea la aceeași oră, dacă este posibil după o scurtă plimbare în aer liber sau efectuarea unor exerciții fizice;

– masa de seară va preceda cu minim 2 ore înainte de ora de culcare;

– masa de seara nu va conține alimente greu digerabile, băuturi iritante sau excitante, substanțe sau medicamente care pot da insomnie;

– nu se va fuma înainte de culcare; fumatul stimulând secreția de adrenalină ;

– se vor evita emoțiile puternice sau stările conflictuale înaintea culcării;

– aerisirea camerei în care se doarme;

– duș sau baie caldă cu efecte calmante;

– ingestia de lapte, ceai de tei sau chiar vin dacă nu există contraindicații;

– crearea de condiții optime de odihnă privind liniștea, luminozitatea și confortul patului ;

– folosirea unor tehnici de relaxare sub forma de hipnoză sau masaj relaxant.

Efectul placebo este foarte important la vârstnic. S-a constatat că aproximativ 60% din bătrâni adorm folosind un produs placebo, față de 70% din bătrâni care adorm cu produse active asupra somnului.

70% din bătrâni folosesc tranchilizante ;

Prin mijloace kinetice formate din: mobilizări ușoare, mers terapeutic, practicarea unor sporturi se poate înlocui folosirea substanțelor tranchilizante.

Lexotanil compoziție:

Comprimate a 1,5 mg, 3 mg si 6 mg bromazepam.

Acțiune terapeutică

În doze mici, Lexotanil reduce selectiv tensiunea si anxietatea. La doze mari, apar efecte sedative si miorelaxante.

[NUME_REDACTAT] emotionale: anxietate si stari tensionale, dispozitie anxioasa, depresiva, tensiune nervoasa, agitatie si insomnie.

Anxietate si stare tensionala legate de: tulburari functionale ale sistemelor respirator si cardiovascular, cum ar fi: pseudoangina pectoris, anxietate precordiala, tahicardie, hipertensiune de natura emotionala, dispnee si hiperventilatie; tulburari functionale ale tractului gastro-intestinal, incluzand sindromul colonului iritabil, colita ulcerativa, durerea epigastrica, spasmele, meteorismul si diareea; tulburari ale tractului genito-urinar, de exemplu vezica iritabila, mictiuni frecvente si dismenoreea; alte tulburari psihosomatice, ca de exemplu cefaleea psihogena si dermatoza psihogena. in plus, Lexotanil este util in tratamentul anxietatii si starilor de tensiune avand la origine bolile cronice organice si ca adjuvant al psihoterapiei in psihoneuroze.

[NUME_REDACTAT] nu trebuie administrat pacientilor cu hipersensibilitate cunoscuta la benzodiazepine. Pacienții cu dependență cunoscută sau presupusă de alcool, medicamente sau droguri nu trebuie sa ia Lexotanil decât în rare cazuri și numai sub stricta supraveghere medicala. Trebuie ținut cont și de principiul medical general, de a nu prescrie nici un fel de medicamente in prima parte a sarcinii, decat daca acestea sunt absolut necesare. Deoarece substanta activa a produsului poate sa treaca in lapte, mamele care alapteaza nu trebuie sa ia Lexotanil. în primele patru, pana la sase ore dupa ingestia unor doze mari, pacientii trebuie sa evite conducerea unui vehicul sau manevrarea unor masini periculoase, deoarece Lexotanil poate sa modifice reactiile pacientului, in functie de doza si de sensibilitatea individuala. Dependenta: utilizarea benzodiazepinelor si a agentilor din grupa benzodiazepinelor poate produce dependenta fizica si psihica. Riscul de instalare a dependentei creste in functie de doza si de durata tratamentului; de asemenea, este mai mare in cazul pacientilor cu antecedente de alcoolism sau narcomanie. Daca dependenta fizica s-a creat deja, intreruperea brusca a tratamentului va fi insotita de simptome de sevraj. Acestea se pot manifesta sub forma de cefalee, dureri musculare, anxietate pronuntata, tensiune, agitatie, stari confuzionale si iritabilitate. In cazurile grave se pot manifesta urmatoarele simptome: pierderea contactului cu realitatea, depersonalizare, hiperacuzie, amorteala si furnicaturi in extremitati, hipersensibilitate la lumina, zgomot si contact fizic, halucinatii sau crize epileptice.Intrucat riscul aparitiei fenomenelor de sevraj/rebound este mai mare in cazul intreruperii bruste a tratamentului, se recomanda scaderea treptata a dozei.

Reactii adverse

Lexotanil este bine tolerat in dozele terapeutice. La doze mari pot aparea fatigabilitate, somnolenta si, rareori, slabiciune musculara. Aceste simptome regreseaza la reducerea dozei. Desi in practica clinica nu s-au observat efecte toxice sanguine, hepatice sau renale, in terapia de lunga durata se recomanda controlarea numarului elementelor figurate sanguine si a functiei hepatice. Dupa tratamente de durata cu doze mari, ca de altfel in cazul tuturor preparatelor hipnotice, sedative si tranchilizante, indivizii predispusi pot dezvolta dependenta. Tratamentul cu Lexotanil trebuie intrerupt daca apar reactii paradoxale ca anxietate acuta, halucinatii, insomnie sau excitatie.

Mod de administrare

Doza uzuala: doza medie pentru terapia ambulatorie – 1,5-3 mg, de pana la 3 ori pe zi. Cazuri severe, in special spitalizare: 6-12 mg, de doua sau trei ori pe zi. Aceste valori vor fi privite ca recomandari generale, dozele trebuind sa fie individualizate. Tratamentul ambulatoriu trebuie inceput cu doze mici, cresterea facandu-se gradat, pana la nivelul optim. Dupa cateva saptamani, dar nu mai mult de trei luni, in functie de progresul terapeutic, trebuie sa se tenteze intreruperea tratamentului. De regula, tratamentul cu durata de trei luni sau mai putin nu pune probleme. In caz ca este necesara continuarea tratamentului dupa acest punct, intreruperea medicatiei trebuie facuta treptat.

Instructiuni posologice speciale: daca medicamentul se prescrie la copii, este necesara ajustarea dozelor in functie de greutatea lor corporala redusa. Pacientii varstnici si debilitati necesita doze mai mici datorita variatiilor individuale ale sensibilitatii si farmacocineticii.

(6)

2. [NUME_REDACTAT] este considerată ca cea mai frecventă afecțiune psihică, mergând până la 15% în cadrul populației vârstnice.

Cauze:

– Factori genetici:

Se consideră că s-ar putea transmite genetic semnele depresiei.

– Factori patologici: în principal intoxicațiile

– Conștientizarea procesului de îmbătrânire evidențiată prin:

– căderea părului;

– pierderea dentiției;

– apariția ridurilor;

– scăderea capacității fizice și psihice.

– Schimbări intervenite în anturaj:

– pierderea unor membrii ai familiei;

– pierderea prietenilor;

– pierderea locuinței;

– Modificarea statutului social și economic.

– Creșterea frecvenței bolilor cronice.

– Preocupări legate de ideea morții.

Depresia la bătrân se manifestă prin :

– idei de negație;

– idei ipohondrice;

– senzații cenestopante- mimarea oricărei boli;

– sentimente de culpabilitate;

– lamentări exagerate;

– forma gravă de manifestare: suicidul.

Tratament:

– tratamentul prin mijloace psiho-sociale constă în principal în tratament etiopatogenetic;

– tratamentul bolilor cerebrale tratabile (afecțiuni vasculare, infecții);

– tratament medicamentos cu antidepresive;

– tratament prin mijloace fizicale:

– exerciții cu mișcări active;

– ergoterapie (grădinăritul, tâmplărie);

– mers terapeutic;

– practicarea unor sporturi care să-i ocupe timpul și să stimuleze atât psihicul.

3. Demențele.

Demența este o afecțiune datorită degenerării celulei neuronale.

Se poate manifesta ca boala Altzhaimer.

Demența senilă apare după vârsta de 85-90 de ani.

Frecvent este păstrată memoria veche și este pierdută memoria recentă.

Semne:

– tulburări și lentoare în gândire;

– simtomatologie modificată;

– tulburări de deglutiție;

– refuzul de mncare.

Tratament :

– tratament medicamentos- vitamine;

– tratament kinetic constând în: recupararea echilibrului, recuperarea coordonării, mers terapeutic;

– ergoterapie.

PARTEA A II A: CONTRIBUȚII PERSONALE

Această parte cuprinde contribuțiile personale despre alimentație,principii alimentare sănătoase, carențele bătrânilor, aportul insuficient de minerale, vitamine și alte substanțe benefice organismului uman acest studiu realizându-se farmacia Catena din Timișoara având ca obiect desfășurarea activității pe baza unor chestionare și intervierea unor persoane .

Cu ajutorul acestui studiu și pe baza intervierii mai multor persoane de vârsta a 3-a am putut observa că majoritatea dintre ei nu au o alimentație adecvată vârstei sunt oarecum ,,inconștienți,, de faptul că organismul nostru are nevoie de vitamine, minerale, glucide, proteine, majoritatea acestor cauze sunt de ordin psihologic, sau social.

1-Vârstă între 40-50 ani

2-Vârstă între 50-60 ani

3-Vârstă între 60-65 ani

4-Peste 65 ani

După cum putem observa în diagrama prezentată majoritatea persoanelor

cu vârsta peste 60 ani au o alimentație deficitară din punct de vedere ale mineralelor, vitaminelor, proteinelor.

Cele mai importante vitamine se regăsesc în carnea de pasăre:

O alimentație sănătoasă trebuie să cuprindă:

Alimentația sănătoasă:

CONCLUZII

În concluzie putem spune că sănătatea este cea mai importantă și trebuie să știm să avem grijă de ea.Este foarte important să avem un stil de viață sănătos, o alimentație diversificată și echilibrată.

O alimentație sănătoasă înseamnă consumarea a diferite alimente aparținând grupurilor alimentare de bază:proteine, precum și carnea, ouălele și legumele lactate, cereale precum pâine și pastele făinoase, grăsimi și dulciuri.

Vârstnicii sunt adeseori subalimentați, adică le lipsesc elementele nutritive indispensabile eficienței fizice, activității creierului.

Cei mai afectați de o alimentație nerecorespunzătoare sunt vârstnici care nu își asigură aportul necesar de calorii, vitamine și nutrienți.

Cele mai grave boli apar la persoanele în vârstă cum ar fii hipertensiune, arterită.

Cel mai de preț este sănătatea și trebuie să știm cum să avem grijă de ea pentru a putea avea o viață liniștită mulți ani.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ.

Walter P. – "Effects of [NUME_REDACTAT] on Aging and Longevity", [NUME_REDACTAT], Number 1 (Part II), Volume 55, January 1997

Warren JJ, Cowen HJ, Watkins CM, Hand JS. Dental caries prevalence and dental care utilization among the very old. JADA, 2000;

Parisien M., Cosman F., Melish R.W., Schnitzer M.,Nieves . et. Al.,Bone structure in postmenopausal hyperparatyroid, osteoporotic and normal women. Journal of Bone and [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT], București 1955, Dr. Al.Eskensay.

Anatomia patologică specială. Editura de Stat, București 1952, Abriskov A.I.

Sângele și organele hematopoetice vol.I, Medghiz 1947, Abriskov A.I.

Imaginea 1

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=alimente+bogate+in+calorii&oq=alimente+bogate+in+calorii&gs_l=img.3..0i24l2.944.6740.0.6995.28.14.1.13.13.0.159.1463.2j12.14.0….0…1ac.1.45.img..2.26.1233.pzQ3Y4lVTuQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=5T0ophu6wysUCM%253A%3B8QUT2I9Lq7THIM%3Bhttp%253A%252F%252Fkdmedia.kanald.ro%252Fkfetele%252Fimage%252F201404%252Fw650%252Fmedia_139816005976698900.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.kfetele.ro%252Fcombinatia-incredibila-de-alimente-bogate-in-calorii-care-te-ajuta-sa-slabesti-iti-vine-sa-crezi-asa-ceva_1614.html%3B650%3B407

Imaginea 2

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=alimente+bogate+in+calorii&oq=alimente+bogate+in+calorii&gs_l=img.3..0i24l2.944.6740.0.6995.28.14.1.13.13.0.159.1463.2j12.14.0….0…1ac.1.45.img..2.26.1233.pzQ3Y4lVTuQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=NgUdEQLR4TrJ_M%253A%3BeJO5WC2GzoMjzM%3Bhttp%253A%252F%252Fimg3.rol.ro%252Fimages%252F2012%252F12%252F05_48307_wed-644×416.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fsanatate.rol.ro%252Fincredibile-alimente-cu-putine-calorii-sfaturi-utile-despre-o-alimentatie-sanatoasa-15506.html%3B644%3B416

Imaginea3

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=principii+alimentare+&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=20r0zbxyglQQoM%253A%3BxzBaarEm_9rSpM%3Bhttp%253A%252F%252Fm2.tocmai.ro%252Ff%252Fi%252Fnormal%252F1%252F1580%252F15807121_1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.tocmai.ro%252Fiasi-consultant-de-sanatate-si-principii-alimentare-sanatoase-15807121.html%3B640%3B480

Imaginea 4

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=principii+alimentare+si+de+tratament+la+varstnici&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=chf17UBUUG2WwM%253A%3BBl7OHpunfmssjM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.almanahmedical.eu%252Fimagine%252F2%252F20120907-01-jpg%252F%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.almanahmedical.eu%252Finpage%252Fconstipaia-cauze-i-remedii%252F%3B512%3B389

Imaginea 5

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=ecografie+trimestrul+1&oq=ecografie+trimes&gs_l=img.3.1.0i24l3.1196.4625.0.7566.16.13.0.3.3.0.131.1344.6j7.13.0….0…1ac.1.45.img..0.16.1336.RCMFBI5COcc#hl=en&q=carente+de+minerale+la+varstnici&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=pIOGPy_QVgZaaM%253A%3BMeBJtJpUxsklyM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.timpul.md%252Fuploads%252Fmodules%252Fnews%252F2011%252F06%252F23832%252F658x0_piramida_mineralelor.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.timpul.md%252Farticol%252Fcele-10-minerale-esentiale-pentru-organism-23832.html%3B658%3B601

Imagine 6

https://www.google.ro/search?hl=en&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1360&bih=657&q=lexotanil&oq=lexotanil&gs_l=img.3..0l8j0i24l2.703.4216.0.4911.11.8.1.2.2.0.213.903.2j5j1.8.0….0…1ac.1.45.img..2.9.583.QAREOrIRj-0#facrc=_&imgdii=_&imgrc=8EGUFPSKtC8l8M%253A%3BSt3MVc73py_uUM%3Bhttp%253A%252F%252Fweb.tradekorea.com%252Fupload_file2%252Fsell%252F96%252FS00069196%252FLexotanil_3mg.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.tradekorea.com%252Fsell-leads%252Flexotanil_3mg.html%3B1024%3B768