Principalii Indicatori Tehnico Economici Obtinuti la Floarea Soarelui In Functie de Hibrid Si Premergatoare In Conditiile de la S.c. Tigimarg S.r.l

PROIECT DE DIPLOMĂ

Principalii indicatori tehnico-economici obținuți la Floarea-Soarelui în funcție de hibrid și premergătoare în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L

PARTEA I-A

CONSIDERAȚII GENERALE

CAP. I CONDIȚIILE NATURALE, SOCIAL-ECONOMICE ȘI TEHNOLOGICE DE REALIZARE A PRODUCȚIEI ÎN CADRUL S.C. TIGIMARG S.R.L

1.1 Stadiul actual al cercetărilor referitoare la temă (din literatura străină și autohtonă)

1.2 Date despre zona în care se află teriroriul localității

1.2.1 Prezentarea unității

1.2.2 Situația geografică și social-economică

1.2.3 Geomorfologia și hidrologia zonei

1.2.4 Principalele caracteristici ale climei

1.2.4.1 Regimul termic

1.2.4.2 Regimul pluviometric

1.2.4.3 Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea, umiditatea relativă

1.2.5 Caracterizarea solului

1.2.6 Flora cultivată și spontană din zonă

1.2.7 Concluzii asupra cadrului natural

PARTEA A II-A

CONTRIBUȚII PROPRII

CAP. II EXPERIMENTĂRI PRIVIND ROTAȚIA ȘI HIBRIDUL LA CULTURA DE FLOAREA-SOARELUI ÎN CONDIȚIILE DE LA S.C. TIGIMARG S.R.L

2.1 Scopul, obiectivele și metodica experimentărilor

2.1.1 Scopul și obiectivele

2.1.2 Metodica experimentărilor

2.1.3 Hibrizii cultivați

2.2 Condiții ecologice din anii experimentării

2.3 Observații fenologice în câmp

CAP. III ANALIZA REZULTATELOR TEHNICO-ECONOMICE OBȚINUTE

3.1 Sinteza rezultatelor de producție și discuții (tabele, grafice, etc.)

3.3.1 Rezultatele experimentale obținute în funcție de premergătoarea orz

3.3.2 Rezultatele experimentale obținute în funcție de premergătoarea porumb

3.3.2 Rezultatele experimentale obținute în funcție de premergătoarea grâu de toamnă

3.3.3 Evoluția randamentului de boabe în funcție de hibrid și cultura premergătoare

3.3.4 Evoluția masei a 1000 boabe în funcție de hibrid și cultura premergătoare

3.3.5 Influența hibridului asupra producției de semințe

3.3.6 Influența premergătoarei asupra producției de semințe

3.3.7 Influența interacțiunii dintre hibrid și premergătoare asupra producției

3.2 Analiza eficienței economice, discuții

CAP. IV CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

Lista tabelelor:

Introducere – Importanța și răsândirea pe glob și în România

“Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.) aparține de ordinul Compositales (Asterales), familia Compositae (Asteraceae), subfamilia Tubuliflorae, genul Helianthus L., ce cuprinde numeroase specii (264, după Sațiperov, citat de Bîlteanu Gh., 1993)”.

“Formele de floarea-soarelui cultivate pentru semințe aparțin specie Helianthus annus L. var. macrocarpus CKLL, formă monocefalică (cu o singură inflorescență), cu foliole involucrale mai late de 8.5 mm, cu flori radiale ligulate galbene-portocalii și cu achene mari (A.N Vrînceanu, 1974). Există și forme ornamentale, ce formează mai multe inflorescențe și au număr mare de flori radiale ligulate”.

În România floarea-soarelui a înregistrat o creștere dinamică a producțiilor de semințe și ulei și este cultura oleaginoasă de bază, iar primele date și precizări despre cultura de floarea-soarelui apar în anul 1910. În urmatorii ani 3 ani suprafețele au crescut, de peste 10 ori.

Între anii 1934 si 1938 s-au cultivat circa 50.000 de hectare, iar în anul 1938 s-a ajuns la 200.000 de hectare. Varietățile cultivate erau sensibile însă la atacurile moliei florii-soarelui și la lupoaie.

În perioada 1966-1970, producția totală de semințe a crescut, atât datorită extinderii suprafețelor cultivate, cât și realizării unor producții din ce în ce mai mari la unitatea de suprafață. Suprafața cultivată, ajunsă la 520.000 de hectare, reprezentată de un nivel constant pentru perioada următoare ajunge de la la 870 de kg/ha la 1400 kg/ha.

Datorită amplasării culturilor de floarea-soarelui în zone favorabile de cultură, utilizării soiurilor cu conținut ridicat de ului și îmbunătațirii tehnicilor de cultură, s-a înregistrat un spor al producției medii la hectar de 61%.

În ceea ce privește datele privind dinamica producției florii-soarelui (suprafețele cultivate, producțiile medii, producțiile totale realizate) se exemplifică faptul că suprafața cea mai mare cultivată a fost în ultimul deceniu, cu valori cuprinse între 20 și 25 milioane de hectare la nivel mondial așa cum sunt prezentate în Tabelul 1.

Tabelul 1.

Suprafețe cultivate cu floarea-soarelui la nivel mondial și în Europa

* dupa  FAOSTAT – faostat.fao.org/site

După FAO, floarea-soarelui se cultivă în 65 de țări, fiind prezentă în cultură pe toate continentele. Suprafețele cultivate la nivel mondial sunt prezentate în Tabelul 1.

PARTEA I-A

CONSIDERAȚII GENERALE

CAP. I CONDIȚIILE NATURALE, SOCIAL-ECONOMICE ȘI TEHNOLOGICE DE REALIZARE A PRODUCȚIEI ÎN CADRUL S.C. TIGIMARG S.R.L

Stadiul actual al cercetărilor referitoare la temă

România este considerată prima țară din lume ce a creat hibrizi pe bază de androsterilitate nucleară marcată genetic (Romsun 52 și Romsun 53) introduși în producție în anul 1973. În prezent toți hibrizii cultivați în România și în străinătate sunt creați pe bază de androsterilitate citoplasmatică și a tehnicii noi de hibridare, preluând de la speciile sălbatice unele gene importante (pentru restaurarea fertilității polenului, de rezistență la boli sau la lupoaie).

Până în 1979, Record, soi creat de I.C.C.P.T Fundulea, care a fost și cultivat pe circa 70-80% din suprafețele totale cultivate cu floarea-soarelui pe teritoriul țării noastre a fost una dintre cele mai bune opțiuni avute la îndemană de către întreprinzători, producțiile medii având valori cuprinse între 1270 și 1500 de kg pe hectar.

Randamentul mediu, obținut de către soiul autohton Record s-a ridicat la 44,55%, datorită conținutului foarte ridicat în ulei a semințelor sale (47-50%).

În ceea ce privesc cercetările referitoare la hibrizii de floarea-soarelui se amintesc primii hibrizi creați în România și anume Romsun 52 și Romsun 53, hibrizi autohtoni, care au revoluționat cultura de floarea-soarelui, ducând-o într-o nouă etapă, modernă, atât în România cât și pe plan mondial. Acești hibrizi aveau randamente de până la 1900 kg/ha.

Acești hibrizi au fost cultivați în anii 1973-1975 pe aproximativ 20-30% din totalul suprafețelor destinate culturii de floarea-soarelui, apoi urmând o ascensiune până la 100% în următorii ani.

Datorită dezvoltării capacității producătorilor agricoli de a stabili structura culturilor în funcție de piețe, în funcție de factorii climatici, în funcție de condițiile oferite de catre fabricile de ulei prin subvenționare sau cultivare, datorită soiurilor și hibrizilor rezistenți la dăunători sau secetă, cultura de floarea-soarelui are o creștere spectaculoasă în ceea ce privesc suprafețele cultivate.

Alți factori hotărâtori în ceea ce privește producția și cultura de floarea-soarelui au fost în decursul timpului, producțiile medii la hectar obținute de unități care cultivă între 200 și 1000 de hectare, declarate ca având valori cuprinse între 2500 și 3500 de kg/ha, dar și dezvoltarea unor sisteme grupate în zone de favorabilitate pentru această cultură.

Cercetările efectuate asupra florii-soarelui cu scopul de a dezvolta această cultură, atât la nivel mondial cât și la nivelul României, au descoperit probleme care necesitau rezolvări viabile pe termen lung, astfel încă din anii 1971-1975, cu hibrizii autohtoni, mai sus amintiți, Romsun 52, Romsun 53, dar și în 1976-1980 cu Sorem 80; 1981-1990 cu Felix, Sorem 82, Select; anii 1991-1995 cu Select, Turbo, Super, F-206, Festiv, Decor, Florom 350; 1996-2000, Coril, Favorit, Rapid, Performer; anii 2001-2006 Justin, Florina (Sandrina) dar și hibrizii dezvoltați de companiile mondiale DuPont, Pioneer, Syngenta, BASF și nu numai au unicele obiective de a perfecționa aceste culturi și de a spori capacitatea de producție a întreprinderilor ce cultivă floarea-soarelui.

Rezistența la agenții patogeni este o altă problemă vizată de dezvoltarea locală și mondiala a hibrizilor. Agenți patogeni precum:

-Plasmopara helianthi, producător de mană a florii-soarelui, ce atacă în toate fazele de vegetație poate fi combătut prin utilzarea hibrizilor de floarea-soarelui, dar și prin măsuri agrotehnice și biologice;

-Sclerotinia sclerotiorum și Botrytis cinerea sunt agenți care atacă la rândul lor în toate fazele de vegetație, și se transmit prin scleroți, fiind răspândiți prin spori;

-Alternaria ssp.: este un agent patogen a cărei dezvoltare ține de momentul întrunirii condițiilor de temperatură și umiditate. Acesta poate afecta cultura de floarea-soarelui prin distrugerea foliară totală sau prin umplerea incompletă a semințelor.

-Orobanche cumana: fiind cunoscută și sub numele de lupoaie, poate fi considerată buruiană parazită, dar prin lipsa totală a aparatului foliar este obligată la hrana prin parasitism din seva plantelor gazdă. Respectarea măsurilor agrotehnice precum asolamentele, lucrările solului, rotația culturilor și utilizarea hibrizilor rezistenți pot să evite apariția acestui agent patogen.

Evitarea atacurilor insectelor dăunătoare din care se amintesc:

– Tanymecus sp.: insectă polifagă, a cărui atac poate cauza compromiterea totală a culturilor de floarea-soarelui, acestea fiind atacate frecvent în fazele incipiente de dezvoltare, plantulele putând fi retezate, fiind roase de catre insecte în zona coletului. Din cauza faptului că Tanymecus este o insectă polifagă, răspândirea acesteia poate fi evitată prin rotația culturilor, cultivarea hibrizilor și soiurilor rezistente, arătură adâncă de toamnă.

– Opatrum sabulosum- cunoscut și sub numele de gândac pământiu, este un dăunător polifag și atacă mai ales semințele încolțite, iar la floarea-soarelui, sub incidența anilor secetoși, pagubele pot ajunge și la 50%. Atacurile și răspândirea pot fi evitate la fel ca la Tanymecus.

– Viermii sârma: precum Agriotes lineatus, Agriotes pilosus, Agriotes obscures, pot produce pagube însemnate culturilor de floarea-soarelui și nu numai, din cauza faptului că sunt insecte polifage, hrănindu-se cu mai multe specii de plante. Atacurile pot fi evitate prin tratamentul chimic al semințelor, cultivare de hibrizi rezistenți.

– Molia florii-soarelui (Homoesoma nebulella): Larva acestei molii se hrănește cu polenul florilor plantei, dar chiar și cu organele florale și coaja semințelor, iar mai apoi cu semințele. Combaterea acestei molii se vor aplica tratamente cu produse biologice pe bază de Bacillus thuringiensis.

Atât la nivel mondial, cât și la nivelul țării noastre culturile de floarea-soarelui s-a confruntat cu probleme în ceea ce privește gradul de îmburuienare și în principal buruienile dicotiledonate în perioada postemergentă.

Nu întotdeauna, combaterea mecanică este o metodă eficientă de combatere ale acestor dăunători, iar încercările de combatere chimică, cu diverse erbicide au avut rezultate grave, plantele de floarea-soarelui fiind afectate de fitotoxicitate.

Utilizarea hibrizilor și soiurilor rezistente la buruieni, cum ar fi dicotiledonatele anuale, unele dintre cele mai răspândite buruieni de pe teritoriile locale și nu numai. Din cadrul grupelor de buruieni periculoase pentru culturile de floarea-soarelui amintim:

-dicotiledonate anuale: Chenopodium album, Sinapis arvensis, Amaranthus blitoides, Amaranthus retroflexus, Polygonum convolvulus, Xanthium sp., Xanthium italicum;

– dicotiledonate perene: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense;

– monocotiledonate anuale: Setaria viridis, Setaria glauca Echinochloa crus-galli;

– monocotiledonate perene: Sorghum halepense.

În România, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Fundulea a întreprins teste și cercetări importante asupra bolilor florii-soarelui, în principal asupra manei (Plasmopara helianthi), dar au fost realizate de asemenea și asupra putregaiurilor capitulelor, tulpinilor și rădăcinilor cauzate de diferiți agenți patogeni.

Cercetările celor de la I.N.C.D.A Fundulea au avut ca rezultate și descoperiri noi în cadrul culturilor de floarea-soarelui și anume câteva ciuperci patogene, nesemnalate pânăare de hibrizi rezistenți.

– Molia florii-soarelui (Homoesoma nebulella): Larva acestei molii se hrănește cu polenul florilor plantei, dar chiar și cu organele florale și coaja semințelor, iar mai apoi cu semințele. Combaterea acestei molii se vor aplica tratamente cu produse biologice pe bază de Bacillus thuringiensis.

Atât la nivel mondial, cât și la nivelul țării noastre culturile de floarea-soarelui s-a confruntat cu probleme în ceea ce privește gradul de îmburuienare și în principal buruienile dicotiledonate în perioada postemergentă.

Nu întotdeauna, combaterea mecanică este o metodă eficientă de combatere ale acestor dăunători, iar încercările de combatere chimică, cu diverse erbicide au avut rezultate grave, plantele de floarea-soarelui fiind afectate de fitotoxicitate.

Utilizarea hibrizilor și soiurilor rezistente la buruieni, cum ar fi dicotiledonatele anuale, unele dintre cele mai răspândite buruieni de pe teritoriile locale și nu numai. Din cadrul grupelor de buruieni periculoase pentru culturile de floarea-soarelui amintim:

-dicotiledonate anuale: Chenopodium album, Sinapis arvensis, Amaranthus blitoides, Amaranthus retroflexus, Polygonum convolvulus, Xanthium sp., Xanthium italicum;

– dicotiledonate perene: Convolvulus arvensis, Cirsium arvense;

– monocotiledonate anuale: Setaria viridis, Setaria glauca Echinochloa crus-galli;

– monocotiledonate perene: Sorghum halepense.

În România, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Fundulea a întreprins teste și cercetări importante asupra bolilor florii-soarelui, în principal asupra manei (Plasmopara helianthi), dar au fost realizate de asemenea și asupra putregaiurilor capitulelor, tulpinilor și rădăcinilor cauzate de diferiți agenți patogeni.

Cercetările celor de la I.N.C.D.A Fundulea au avut ca rezultate și descoperiri noi în cadrul culturilor de floarea-soarelui și anume câteva ciuperci patogene, nesemnalate până în prezent în culturile din România.

În funcție de resursele naturale și climatice și de cerințele biologice ale lor, se impun anumite zonări ale hibrizilor cultivați în funție de diferite condiții de favorabilitate pentru floarea-soarelui, cu scopul de a avea rentabilitate economică și o valorificare eficientă a resurselor naturale, prezente în arealele cultivarelor.

Pentru numeroase țări, floarea-soarelui este sursa principal de ulei comestibil. Pe plan mondial, floarea-soarelui, pe lângă rolul său în alimentație, prezintă și alte utilizări, mai ales proprietățile culturii în furajarea animalelor. Datorită prezenței acizilor grași nesaturați ca acizii oleici și linoleici, în compoziția semințelor de floarea-soarelui, uleiul rezultat în urma proceselor de producție, este un excellent ulei comestibil. Acidul linoleic este un acid dietetic fundamental.

Acidul linoleic nu se găsește numai în semințele de floarea-soarelui (prezent în proporție de circa 60%), ci și în semințele de șofrănel (circa 75%) și soia (prezent în proporție de 50%).

Proteinele prezente în plantele de floarea-soarelui, sunt o sursă foarte importantă în procesul de furajare a animalelor.

Pe plan mondial agricultura se izbește încă de probleme complexe, care necesită o viitoare extindere a cercetărilor efectuate în domeniul tehnologiilor de camp, iar pe plan național, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, sunt necesare obținerea de producții la nivele economice cu randamente ale producțiilor, ridicate, dar și o protecție sporită a mediului înconjurător.

Date despre zona în care se află teritoriul localității

1.2.1 Prezentarea unității

Numele: S.C. TIGIMARG S.R.L

Anul înființării: 2003

Starea societății: Înregistrare din data de 15.05.2003

Locația: Frumușelu, Comuna Glavănești

Codul unic de identificare: 15268533

Nr. Registrului comerțului: J4/238/2003

Suprafața totală: 130 ha

Căi de acces: 3 ha

Număr de angajați: 11

S.C. TIGIMARG S.R.L a fost înființată in anul 2003 cu un capital social de 2000 de lei, de către Tilibașa Margareta, având ca obiectiv cultivarea plantelor de câmp (porumb, grâu, orz, floarea soarelui) cu scopul de a folosi terenurile din jurul Comunei Glăvănești într-un mod rațional de pe urma căruia pot fi obținute avantaje economice proprii dar tot odată și o dezvoltare economică viitoare a zonei teritoriale în care activează.

Ca obiective, S.C. TIGIMARG S.R.L are în plan dezvoltarea unității economice la standarde europene, iar în acest fel s-a realizat un parteneriat și cu o firmă prestigioasă din domeniul producerii semințelor.

Conducerea S.C. TIGIMARG S.R.L a învățat tainele obținerii semințelor de calitate în urma îndrumărilor venite din partea firmei cu care aceasta are parteneriatul mai sus menționat.

În urma perfecționării utilizării resurselor umane, dar și a factorilor de producție, întreprinderea are printre scopuri și căutarea unor posibili concurenți aflați la nivel cel puțin egal sau mai mare, cu scopul afilierii și organizării unei asociații pentru a avea putere mai mare negociere în ceea ce privesc prețurile din piața agricolă.

Obiectivele imediate propuse de firmă sunt următoarele:

Întreprinderea dorește ca în viitorul apropiat să introducă și sa dezvolte tehnologii și procedee noi, în ceea ce privește producția, dar se dorește și o diversificare a proceselor de produție, să-și devolte capacități de a-și perfeționa metodele pentru obținerea de producții ecologice, dar și achiziții de sisteme de produție pentru producerea energiei din surse regenerabile;

Se mai dorește și o dezvoltare și adaptare a exploatațiilor proprii la standardele Uniunii Europene.

Printre obiectivele operaționale se numără:

O promovare a investițiilor în exploatațiile din sectorul vegetal pentru o dezvoltare și modernizare a construcțiilor aflate în proprietatea societății și utilării acestora;

În momentul actual, S.C. TIGIMARG S.R.L dispune de un parc de utilaje vechi dar și noi. În urma depunerii unor proiecte de finanțare europeană, s-au absorbit fonduri pentru achiziționarea a 3 mașini agricole (2 tractoare și o combină pentru plante tehnice).

1.2.2 Situația geografică și social-economică

Figura 1.1 Poziționarea geografică în Jud. Bacău a comunei Glavănești

*sursa http://glavanesti.ro

S.C. TIGIMARG S.R.L își are sediul administrativ în comuna Glăvănești care se află situată în sudul colinelor Tutovei, în Podișul Bârladului, parte a Podișului Moldovenesc.

Teritoriul comunei este străbătut de pârâul Zeletin și afluenții acestuia, iar în partea de est de apa Pereschivului.

“Comuna este așezată în partea de sud-est a județului Bacău, la limita cu județul Vaslui. Se învecinează la sud cu comuna Podul Turcului, la nord cu comuna Motoșeni și la vest comuna Dealu Morii.

Comuna Glăvănești a avut denumirea de comuna Muncelu și a aparținut județului Tecuci, plasa Zeletin, apoi plasa Podu Turcului până în anul 1910, când această comună se desface în două comune:

Glăvănești, cu satele:

Glăvănești

Poiana

Plopu

Răzeșu

Muncelu, cu satele:

Frumușelu

Fundătura

Muncelu

Suprafața de teren ocupată de comună este de 6.423 ha.

În anul 1950 comuna Muncelu se transformă în comuna Frumușelu, iar la reforma administrativ-teritorială din 1968 comuna Glăvănești se unifică cu comuna Frumușelu cu reședința în satul Glăvănești.

Populația stabilă a comunei este de circa 3963 locuitori, repartizată pe cele cinci sate astfel:

Glăvănești – 1762 locuitori

Răzeșu – 240 locuitori

Putredeni – 146 locuitori

Muncelu – 291 locuitori

Frumușelu – 1524 locuitori

Condițiile fizico-geografice au făcut ca acest teritoriu să fie locuit încă din cele mai vechi timpuri.

Documentar, localitatea Glăvănești este atestată la data de 24 iulie 1428, pe vremea domniei lui Alexandru cel Bun sub numele de Sănătești (dupa numele moșierului din zonă).

Numele de Glăvănești apare începând din anul 1528.”

*sursa: http://glavanesti.ro/?p=1#more-1 14:04, 10-06-2013

1.2.3 Geomorfologia și hidrologia zonei

În cadrul Podișului Moldovei, jumătatea sudică este ocupată de către Podișul Bârladului care are legături strânse cu sistemul hidrografic al râului Bârlad.

Spre deosebire de ieșirea către Campia Română, care este blocată, Podișul Bârladului are acces clar în partea de nord la Câmpia Română, spre est la Valea Prutului, iar către vest la Valea Siretului.

Geomorfologia Podișului Bârladului este organizată și formată din formațiuni de roci sedimentare monoclinale, dar fundamentele sunt diferite în partea de nord, reprezentate de Platforma Moldoveneasă în comparație cu zona de sud, reprezentată de Depresiunea Bârladului.

Astfel în partea de nord, alunecarile de teren sunt destul de dese, cu adâncimi mari, datorită depozitelor caracterizate prin conținutul lor ridicat în argilă.

Comparativ cu zona de nord, sudul Podișului Bârladului este fundamentat pe depozite nisipoase ale pliocenului, care nu provoacă alunecări de teren, cel mai prost aspect al acestui fundament este eroziunea torențială destul de dezvoltată în zonă.

1.2.4 Principalele caracteristici ale climei

Climatul Jud. Bacău este un climat temperat-continental, care se caracterizează prin ierni reci, cu veri secetoase și călduroase. Aceste însușiri ale climei se datorează factorilor naturali cum ar fi circulația generalp a atmosferei, relieful și radiațiile solare.

1.2.4.1 Regimul termic

Temperaturile medii anuale se prezintă cu aproximație în jurul valorii de 9°C, dar poate oscila de la -4°C, în luna ianuarie, până la 20,5°C în iunie.

În anul 2012, în data de 7 august a fost depășită valoarea temperaturii maxime absolute de 40,3°C, care a fost înregistrată pe 24.07.2007, în 07.08.2012 temperatura înregistrând 41,9°C.

Se consideră că majorarea temperaturilor medii se datorează exclusiv poluării atmosferei, lacurilor de acumulare și ca factor general, pe fondul încălzirii globale se produc modificări ireversibile în climat.

Așadar în prima decadă a lunii aprilie, se întâlnesc cele mai favorabile condiții pentru semănatul florii-soarelui, dar temperatura trebuie să fie de peste 6-7°C, media decade fiind de aproximativ 8°C.

Nu doar temperaturile înregistrate în aer sunt însă importante, ci și temperaturile înregistrate în sol, care sunt necesar a fi apropiate temperaturilor atmosferice.

Din Tabelul 1.1 rezultă o medie a maximelor zilnice de 19,60°C în luna iulie și nu are valori mai mici de 14,8°C în luna aprilie. În lunile de vară temperaturile medii zilnice nu au depășit 20,0°C.

Tabelul 1.1

Temperaturi medii ale aerului (°C) (2011-2013)

1.2.4.2 Regimul pluviometric

În condițiile climaterice prezente în arealul teritorial în care se află S.C. TIGIMARG S.R.L, cantitatea anuală de precipitații în funcție de media multianuală are valori de 627,8 mm la începutul anului și scad la valorile de aproximativ 450 de mm în intervalul aprilie-septembrie.

Alte aspecte destul de importante în ceea ce privește regimul pluviometric sunt frecvența anilor secetoși, pentru că în ultimii 13-15 ani au fost destul de dese întâlnite aceste situații și numărul de zile ploioase dintr-o lună calendaristică. (Tabelul 1.2).

În condițiile prezente în acest areal teritorial, există circa 10-15 zile cu precipitații mai mari de valoarea 0,1 mm, iar din aceaste zile 8-13 zile înregistrează valori ale precipitațiilor de circa 1.2 mm.

Tabelul 1.2

Precipitații medii multianuale în perioada de vegetație a florii soarelui (mm) (2011-2013)

1.2.4.3 Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea, umiditatea relativă

Lumina în anii experimenărilor, respectiv 2011-2012, în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L, durata de strălucire a soarelui a fost de circa 1600 de ore pe an. Cea mai mare insolație a soarelui este prezentă în lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie atunci când aceasta depășește valorile de 170 de ore.

Umiditatea relativă din perioadele analizate în arealul teritorial în care activează S.C. TIGIMARG S.R.L prezintă următoarele însușiri:

În decursul lunilor iunie, iulie și august doar 10% din numărul total de zile prezintă o umiditate relativă a aerului de peste 75%.

Datorită acestui fapt se constată faptul ca temperaturile medii zilnice sunt mari, iar insolația puternică și un deficitul de apă din straturile de sol pot duce la ofiliri temporare ale plantelor de floarea-soarelui pe baza stresului hidric.

Nebulozitatea este caracterizată de următoarele aspecte:

În cadrul arealului teritorial analizat nebulozitatea este caracterizată prin numărul mare de zile în care cerul este acoperit de nori, fracția solară având valori de până la 0,47.

În perioada de vegetație a culturii de floarea-soarelui fracția de insolație depășește doar 0,50 numai în luna august.

1.2.5 Caracterizarea solului

În arealul în care își desfășoară activitatea S.C. TIGIMARG S.R.L și anume în Podișul Bârladului sunt întălnite următoarele tipuri de sol:

Luvisolurile

Înălțimea la care se găsesc aceste soluri variază de la 300 la 600 de metri.

În alcătuirea luvisolurilor se încadrează luvosolurile, argiloiluviale, dar și luvisoluri albice, denumite și luvosoluri.

Molisolurile

Molisolurile se găsesc cu precădere în Câmpia Moldovei și în straturile Podișului Bârladului.

Cele mai întâlnite molisoluri sunt cernoziomurile cambice. Aceste soluri își păstrează textura pe terenurile slab înclinate, unde precipitațiile nu pot crea mari probleme în distrugerea acestea. Cernoziomurile cambice au în component lor mari cantități de humus și fertilitate ridicată.

1.2.6 Flora cultivată și spontană din zonă

Flora spontană din zonă este reprezentată de diferite specii cum ar fi:

Flora este strâns legată de condițiile abiotice, expoziții și înclinări ale pantelor, drenajul terenurilor. Astfel pe terenurile cu un drenaj bun întâlnim diferite specii ar fi: Agropyron repens (Pir târâtor), Alopecurus myosuroides (Coada vulpii), Setaria glauca (Mohor), Echinochloa crus-galli (Iarbă bărboasă).

În zonele cu depresiuni și văi se întâlnesc specii ierboase: Apera spica-venti (Iarba vântului), Avena fatua (Odos), Bromus secalinus (Obsiga secării), Cynodon dactylon (Pirul gros), Digitaria sanguinalis (Meișor), Poa annua (Hirișor), Setaria viridis (Mohor verde), Sorghum halepense (Costrei).

Plantele cultivate în acestă zonă sunt: floarea-soarelui, porumb, grâul de toamnă, orz, ovăz, vița de vie, pomi fructiferi.

1.2.7 Concluzii asupra cadrului natural

S.C. TIGIMARG S.R.L își desfășoară activitățile de producție în condițiile unui climat favorabil culturii de floarea-soarelui, cu un nivel prielnic al solurilor chiar dacă există în perioada de vegetație și intervale cu un deficit de apă destul de ridicat.

În condițiile de față cultura de floarea-soarelui este o cultură care poate fi dezvoltată pe suprafețe mai mari de teren, datorită factorilor naturali care ajută prin condițiile lor, această plantă tehnică.

Precipitațiile sunt satisfăcătoare, pentru cultura de floarea-soarelui exceptând anii foarte secetoși. Soarele reprezentat de fracțiile de lumină în perioadele de vegetație are valori satisfăcătoare pentru această cultură.

Solurile prezente în acest areal sunt ideale pentru realizarea culturilor de floarea-soarelui în sistem intensiv, organizat bineînțeles în asolamente raționale. În zonele cu deficit de umiditate se pot organiza și dezvolta sisteme de irigații, sursele de apă provenită din pânza fratică fiind des întâlnite în această zonă.

ccccccccccccccccccccccccccccc

PARTEA A II-A

CONTRIBUȚII PROPRII

CAP. II EXPERIMENTĂRI PRIVIND ROTAȚIA ȘI HIBRIDUL LA CULTURA FLOAREA SOARELUI ÎN CONDIȚIILE DE LA S.C. TIGIMARG S.R.L

2.1 Scopul, obiectivele și metodica experimentărilor

2.1.1 Scopul și obiectivele

Scopul expertimentărilor vizate de lucrarea de față, asupra indicatorilor tehnico-economici obținuți la floarea-soarelui în funcție de hibrid și premergătoare în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L a fost cel de a aduce date noi privind influența a 3 culturi premergătoare asupra producției a 3 hibrizi de floarea-soarelui.

Obiectivele cercetării au urmărit:

Modul cum influențează hibridul producția culturii de floarea-soarelui;

Interacțiunea hibrid-premergătoare asupra producției culturii;

Cum este influențată eficiența economică în funcție de hibrid și premergătoare;

Influența premergătoarei asupra producției culturii de floarea-soarelui.

Tehnica experimentală este definită ca fiind un ansamblu de procedee și metode tehnice, proiectate pentru a cunoaște acțiunea factorilor implicați atât în procesele cât și în fenomenele care determină calitatea și cantitatea producțiilor de floarea-soarelui și relațiile culturii cu mediul înconjurător.

Experimentările cu privire la premergătoarele și hibrizii culturii de floarea-soarelui din cadrul firmei S.C. TIGIMARG S.R.L au ca obiective secundare, viitoare modificări în cadrul strategiei societății, cum ar fi sporirea calității și valorii culturii și sporirea producției pe unitate de suprafață, reducerea pierderilor la culturile aflate în producție, dar și reducerea costurilor și a riscului economic al întreprinderii, dar și o perfecționare a metodelor tehnice pentru a se putea realiza o cunoaștere mai profundă în ce privesc culturile plantelor de câmp.

Se cunoaște faptul că pentru a folosi rezultatele factorilor de vegetație se va ține seama de faptul că aceștia acționează prin factori dinamici (hibrizii folosiți în cultură, îngrășamintele, irigațiile epocile de semănat, amendamentele, combaterea buruienilor, bolilor și a dăunătorilor), dar și prin factorii de stare (exprimată de acțiunea generală prin definirea cadrului în care se desfășoară experiențele), toate aceste element duc la sporuri în producțiile culturilor de câmp.

Prin analizarea indicatorilor tehnico-economici rezultați în urma cultivării hibrizilor de floarea-soarelui în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L a rezultat o activitate economică rentabilă datorită producției foarte bune de pe urma celor 3 hibrizi de floarea-soarelui aleși (Favorit, Festiv, PIONEER P64LE25). Acești hibrizi au fost repartizați pe asolamente raționale și bine organizate din punct de vedere agrotehnic.

Elementele de noutate înregistrate în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L sunt prezentarea detaliată a tehnologiilor de cultură întâlnite la cultura de floarea-soarelui, demararea unor noi sisteme de lucrări ale solului cu mașini experimentale, în urma cărora hibrizii aleși, (hibridul semitardiv Festiv și cei doi hibrizi semitimpurii Favorit și PIONEER P64LE25) au înregistrat rezultate economice excelente.

2.1.2 Metodica experimentărilor

S.C. TIGIMARG S.R.L dispune de circa 130 de ha teren agricol în arendă, dar și proprietate proprie. Pământul este localizat în jurul comunei Glăvănești din, județul Bacău.

Cercetările efectuate în cadrul societății au fost de tipul unei experiențe bifactoriale, de tip 2×3, fiind repartizate astfel:

Factorul I. cuprinde plantele premergătoare:

Orzul (cultură martor)

Grâu de toamnă

Porumb

Factorul II. cuprinde hibrizii de floarea-soarelui cultivați:

Favorit (cultură martor)

Festiv

PIONEER P64LE25

Principala cultură care predomină an de an este floarea-soarelui, pe langa aceasta cultură, strucutura este alcatuită din grâu, orz, porumb și o plantație de viță-de-vie.

Întreaga producție ce rezultă dupa recoltare este înregistrată în evidențele economico-financiare ale societății.

Experiențele efectuate asupra culturii de floarea-soarelui au fost organizate în parcele subdivizate, cu 3 repetiții.

Lucrările solului

În condițiile din cadrul S.C. TIGIMARG S.R.L, acțiunile mecanice asupra solului și pregătirea patului germinativ în vederea însămânțării florii-soarelui au fost structurate astfel:

Arătură la adâncimea de 25-30 cm, fiind adâncimea necesară pentru dezvoltarea normal a rădăcinilor în profunzime;

Arătura a urmărit îmbunătățirea și menținerea regimului de apă, aer și căldură în sol;

S-a realizat o pregătire a patului germinativ, acesta fiind bine mărunțit și nivelat pentru a permite semănatul de precizie și aplicarea erbicidelor și îngrășămintelor;

Semănatul a avut loc în perioada 25 martie-10 aprilie în funcție de condițiile factorilor naturali din anii experimentărilor;

Densitatea la care s-a realizat semănatul a fost 45000-50000 de plante/ha.

Cercetările au dovedit că epoca de executare a arăturii și calitatea acesteia influențează mai mult producția decât adâncimea ei. Astfel, în funcție de data eliberării terenului, imediat după recoltarea plantei premegătoare se execută arătura de vară sau de toamnă la 25-30 de cm. adâncime care trebuie efectuată fără greșuri și la adâncimea uniformă. În anii 2007 și 2004 în cadrul S.C. TIGIMARG S.R.L s-au efectuat arături la 30 de cm. pe câteva suprafețe de teren, dar care nu s-a dovedit a fi eficientă.

Experiențele de la Fundulea pe o durată de 10 ani au evidențiat chiar sporirea ușoară a producției la floarea-soarelui prin alternarea arăturii cu lucrări superficiale ale solului: un an arat la 20 sau la 30 cm. și doi ani s-a lucrat cu grapa cu discuri ori cizelul la 10-12 cm. sau cu plugul cizel fără întoarcerea brazdei (paraplow) (Sin Gh., 1989, Sin Gh. și colab., 1996).

Această alternare a adâncimilor a fost implementată și în lucrările S.C. TIGIMARG S.R.L pentru evitarea formării hardpanului și obținerea unor produții ridicate cu un consum economic de combustibil.

Lucările de îngrijire

Principala lucrare de îngrijire la floarea-soarelui este este combaterea buruienilor, care pot determina pierderi de producție ce ajung în unele cazuri și la 60-80% (Hera Cr. și colab., 1989).

Combaterea buruienilor la floarea-soarelui în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L s-a realizat cu Dual Gold (doză de 1,5 l/ha) aplicat după semănat, iar un alt erbicid folosit care a fost aplicat înainte de pregătirea patului germinativ, Treflan 48 (doză 1,8 l/ha).

În condițiile de temperatură și umiditate din arealul în care își desfășoară activitatea S.C. TIGIMAR S.R.L, hibrizii cultivați de floarea-soarelui au răsărit după 9-12 zile, interval în care nu au fost necesare lucrări de îngrijire pentru că patul germinativ a fost pregătit corespunzător. În anul 2012 s-a format, în urma unei ploi torențiale, o crustă pe o suprafață destul de mare. Astfel s-a efectuat o lucrare cu sapa rotativă, care a înregistrat rezultate foarte bune.

Recoltarea

Recoltarea începe în funție de metoda folosită, manuală sau mecanizată.

În cadrul societății analizate recoltarea s-a realizat mecanizat. Metodele responsabile de recoltare mecanizată și după care activează societatea, începe lucrarea atunci când 80% din calatidii au partea inferioară brună iar umitidatea fructelor este de 13-14%, pentru că până la finalizarea recoltării umiditatea ajunge la 10-11%. Prelungirea duratei de recoltare determină pierderi mari de fructe prin scuturare.

Lucrările de recoltare s-au efectuat cu combina de cereale echipată cu header pentru floarea-soarelui cu o lățime de 6 m., cu care se pot recolta și plantele parțial căzute.

Rotația culturii de floarea-soarelui

Floarea-soarelui este una dintre plantele puțin pretențioase față de planta premergătoare, condițiile fiind ca aceastea să nu epuiezeze apa din sol și să nu lase în sol agenți patogeni comuni și nici lupoaie.

Premergătoarele folosite pentru floarea-soarelui în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L, au fost în anul 2010 cultura de orz, în anul 2011 cultura de grâu, iar în anul 2012 cultura de porumb.

Astfel în arealul teritorial prezent, cu un climat secetos, în condițiile lipsei unui sistem de irigații, s-au înregistrat producții normale după premergătoarele selectate.

Floarea-soarelui se comportă ca o bună premergătoare, ea însăși pentru cerealele de toamnă și de primăvară, dacă recoltarea ei s-a efectuat la momentul optim, pentru evitarea scuturării.

2.1.3 Hibrizii cultivați. Caracterizarea hibrizilor din experimentările în condițiile de la S.C.TIGIMARG S.R.L

Hibrizii cultivați sunt:

Hibridul Favorit (hibrid martor)

Hibridul simplu de floarea-soarelui Favorit a fost creat la I.C.C.P.T. Fundulea.

Caractere morfologice ale hibridului sunt:

Plantele au talie mijlocie-înaltă, având înălțimea medie de 150 cm.;

Numărul frunzelor pe planta este de 26-28;

Diametrul capitulului este de 18-20 cm.;

Sămânța este mijlocie cu MMB cuprinsă între 65-70 g.;

Însușiri fiziologice ale hibridului sunt:

Este un hibrid semitimpuriu, având o perioadă de vegetație de cca 100 zile.

Prezintă o bună rezistență la secetă, arșiță, căderă și frângere.

Are rezistență totală la Plasmopara helianti (mană) și Orobanche cumana (lupoaie) și rezistență de câmp bună la Sclerotinia sclcrotiorum (putregaiul alb al florii-soarelui) si Phomofsis helianthi (pătarea brună a plantelor).

Insușirile de calitate ale hibridului sunt:

Are un conținut mediu de ulei în sămânță de 52-54%.

Procentul dc coji este de cca 22%.

Capacitatea de producție a hibridului este:

Capacitatea de producție a hibridului Favorit este ridicată, realizând producții de peste 4000 kg/ha.

Cele mai bune rezultate au fost obținute în sudul și sud-estul țării.

Hibridul Festiv

Hibrid triliniar de floarea-soarelui, creat de asemenea de către I.C.C.P.T Fundulea.

Anul omologării hibridului Festiv este 1987. Este un hibrid semitardiv, perioada de vegetație fiind de 124 – 128 zile.

Caractere morfologice ale hibridului sunt:

Talia plantelor este de 160-180 cm. capitulul este dens și bine acoperit cu semințe până în centru, este plan, semiconvex și ușor înclinat;

Masa a 1000 boabe (MMB) este 60-70 g.;

Masa hectolitrică de 40-42 kg/hl.

Insușirile de calitate ale hibridului sunt:

Conținutul de ulei în semințe: 50-52%;

Rezistent la mană (Plasmopara helianthi), rezistență bună la putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) la putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea), precum și la pătarea neagră (Phoma oleracea);

Linia tată, restauratoare de fertilitate a polenului, este foarte ramificată, înflorește eșalonat de la vârf spre bază, prelungind astfel perioada de aprovizionare cu polen a liniei mamă din loturile de hibridare;

Capacitatea de producție a hibridului este:

Capacitatea de producție a hibridului Festiv este ridicată, realizând producții cuprinse, în funcție de zonă între 3800 și 4000 kg/ha.

Cele mai bune rezultate au fost obținute în sudul și estul țării.

Densitatea recomandată: 40000-50000 pl./ha. Foarte eficient în producerea de semințe. Recomandat pentru toate zonele de cultură din țara noastră.

Hibridul PIONEER P64LE25

Avantajele hibrizilor dezvoltați de către Pioneer sunt prezentate de aceștia ca fiind următoarele:

O rezistență totală la erbicidul Express

Hibrizi creați cu rezistență genetică la diferitele rase de mană din țara noastră, cum ar fi: 304, 710, 714

Hibrizi creați cu rezisteanță la rasele agresive de Orobanche

Hibrizi creați, care prezintă o rezistență excepționala la arșiță și secetă

Semințele puse la dispoziție sunt tratate cu tratament fungic (Maxim și Apron)

Hibridul Pioneer P64LE25, numit și RM43 este un hibrid simplu, cu un potențial ridicat și stabil de produție.

Caracteristicile generale ale hibridului P64LE25 sunt:

Acest hibrid este tolerant la Orobanche cumana, denumit și lupoaie;

Hibridul prezință o toleranță mare la Phomopsis și Sclerotinia, precum și la noi rase de mană, cum ar fi 710 și 714;

Este rezistent la cădere și frângere;

Rezistență excepțională la arșiță și secetă;

Prezintă un grad excellent de autofertilizare, acest hibrid înregistrând în zone cu entomofaună polenizatoare scăzută, producții la fel de mari;

Talia hibridului este una mijlocie;

Sistemul radicular al P64LE25 este un sistem radicular foarte bine dezvoltat, având o capacitate de explorare și absorbție foarte bună.

Descrierea morfo-fiziologică a hibridului:

Talia acestuia este medie-înaltă;

Fliajul hibridului este unul abundant, de culoare verde închis

Capitulul este unul mediu-mare, jumatate fiind înclinat și bine acoperit cu semințe

MMB este una cuprinsă între 61-65 g.

Conținutul de ulei al semințelor este cuprins între 45-46%

Pioneer recomandă fermierilor, ca hibridul PIONEER P64LE25 să fie cultivat în zonele de cultură a florii-soarelui din țara noastră, fără a ține seama neaparat de infestarea cu lupoaie, sau chiar de zonele care prezintă infestare cu buruieni dicotiledonate anuale și perene.

Asolamentul recomandat pentru acest hibrid este un asolament organizat pe circa 4 ani. Respectarea acestor recomandări este obligatorie pentru a evita un atac al bolilor produse de anumiți agenți patogeni, cum ar fi Phomopsis helianthi și Sclerotinia sclerotiorum.

Densitatea recomandată pentru acest hibrid este de 50000-52000 de plante la recoltare pe hectar în cadrul loturilor neirigate și circa 52000-55000 de plante la hectar în regim de irigații.

Acești 3 hibrizi de floarea-soarelui au fost cultivați în decursul a 3 ani, de către cei de la S.C. TIGIMARG S.R.L pentru a face comparațiile necesare în ceea ce privesc capacitățile de produție a acestora.

Sistemele de cultură au fost organizate în asolamente astfel încât, fiecare hibrid (Favorit, Festiv și PIONEER P64LE25) să urmeze anumite premergătoare pentru a fi stabilite datele economice rezultate din recoltele acestora.

Cultura de floarea-soarelui are rezultate bune în privința producției atunci când este organizată în asolamente și urmează o premergătoare cum ar fi cerealele păioase sau porumbul, dar asupra cărora nu s-au aplicat mai mult de 1.5 kg Atrazin/ha (erbicid sistemic, care se absoarbe prin frunze și rădăcini) și la care s-au efectuat tratamente pentru combaterea dăunătorilor comuni.

2.2 Condiții ecologice din anii experimentării

Floarea-soarelui este o plantă a cărei principale caractere morfologice și fiziologice sunt: talia, diametrul calatidiului, mărimea semințelor. Aceste caractere sunt foarte sensibile la condițiile pedoclimatice de cultivare: temperatura, fotoperioada, apa și compoziția chimică a solului.

TEMPERATURA

Floarea-soarelui în raport cu cerințele sale față de căldură, este o plantă mezotermă. La formele semitardive de floarea-soarelui suma temperaturilor medii trebuie sa fie de 1.450-1.6000C, temperaturile mai mari de 70C, acesta fiind considerat pragul biologic pentru această cultură, sau cumulat 2.3400C.

Deși floarea-soarelui suportă oscilații de temperaturi și temperaturi joase în primele faze de vegetație, aceasta va avea de suferit dacă aceste perioade trec de 10 zile și pot aparea anomalii prin vătămarea vârfurilor de creștere a plantelor, respectiv ramificarea tulpinilor. Cultura analizată se adaptează la oscilațiile de temperaturi, având o dezvoltare normal atât la temperaturi de 25-300C, cât și la temperaturi joase de circa 13-170C, dar aceste temperaturi scăzute întârzie înflorirea culturii. Insuficiența căldurii în timpul dezvoltării culturii, întârzie ajungerea la maturitate a plantelor (cea mai mare importanță o au temperaturile din perioada de creștere activă și înflorire).

Temperaturile anormale/excesive survenite în perioada formării semințelor sunt de asemenea foarte dăunătoare. În condițiile de umiditate și creștere normală, producțiile cele mai mare de ulei din semințele de floarea soarelui se ating atunci când temperaturile sunt în norme normale (18-220C), temperaturile ridicate rezultă o formare a unui număr mare de semințe seci.

Temperatura medie multianuală 2011-2013 a fost de 9.2°C. Astfel temperaturile medii zilnice de peste 10°C se înregistrează începând din luna aprilie până în luna septembrie, temperaturi care sunt favorabile culturii de floarea-soarelui.

Mediile lunare în perioada 2011-2013 din lunile iulie cu 19.60°C și august cu 19.33°C sunt mai scăzute decat mediile lunare multianuale, iulie cu 22.1°C și august cu 21.5°C, cu scăderi de 2.5°C și 2.17°C.

Tabelul 2.1

Temperatura medie a aerului (°C) 2011-2013

Figura 2.1 Temperaturile medii înregistrate în perioada 2011-2013 (ºC)

În luna aprilie, temperaturile medii zilnice au înregistrat valori de 14.8ºC comparativ cu media anuală care a înregistrat valorea medie de 10.5ºC ceea ce a permis ca semănatul să se desfășoarea în epoca optimă.

În concluzie datele reprezentate în Tabelul 2.1 și Tabelul 2.2 care fac referire la valorile înregistrate, de către temperatură și precipitații indică faptul că în arealul teritorial prezent, climatul este unul propice pentru dezvoltarea normală a culturilor de floarea-soarelui.

În ceea ce privește cantitățile de precipitații medii căzute, în perioadele de septembrie-martie s-a constatat că aprovizionarea solului este bună ceea ce a permis ca lucrările solului, pentru obținirea unui pat germinativ corect să fie executate în condiții optime.

În condițiile lunii aprilie cu precipitații însumând 52.2 mm, media anilor 2011-2013, pregătirea patului germinativ pentru cultura de floarea-soarelui a fost exectută în condiții normale în toți cei 3 ani de experiență.

Cultura de floarea-soarelui a înregistrat dezvoltare vegetativă satisfăcătoare datorită cantităților de precipitații de circa 447 mm. înregistrate în perioada aprilie-septembrie, dar și datorită temperaturilor înregistrate, acestea fiind unele optime.

În ultima fenofază a culturii de floarea-soarelui, de la începutul înfloririi și până la umplerea semințelor, cu o perioadă de la 46-61 de zile a înregistrat precipitații și temperaturi favorabile, iar recoltarea s-a putut realiza în condiții normale în toți anii experimentării.

PRECIPITAȚIILE

Cultura de floarea-soarelui este o cultură care necesită, pe întreaga perioadă de vegetație, o cantitate de apă destul de ridicată, de circa 650 mm. Datorită sistemului radicular destul de dezvoltat, floarea-soarelui utilizează pentru a-și satisface nevoile hidrice, intensiv rezervele de apa din sol, acumulate în sezonul rece.

Prin aplicarea corectă a tehnologiilor de cultură și folosirea de soiuri și hibrizi, cultura de floarea-soarelui își poate concretiza capacitățile sale de rezistență la secetă. Planta de floarea-soarelui consumă cantități importante de apă în perioada propiu-zisă de creștere și mai ales în perioada de formare și umplere a semințelor.

Coeficientul de transpirație a florii-soarelui, variză de la 500 la 800g/m2/h, de aceea în prima parte a perioadei de vegetație, planta consumă 20% din cantitatea totală de apă, consumându-se rezervele de apă din sol la adâncimea de 0-60 cm. (după Morozov 1953) .

Cel mai mare consum de apă la cultura de floarea-soarelui are loc în perioada de formare a capitulului până la sfârșitul înfloririi, atunci plantele absorb circa jumătate din cantitatea totală de care are nevoie, de la adâncimea de 10-20 cm.

Înainte de deschiderea inflorescenței, cu aproximativ 10-14 zile planta are nevoie de cele mai mari rezerve de apă și înregistrează cel mai mare consum (dupa Zamfirescu și colab. 1961).

Rezervele de apă din sol, determină însă diferențele cele mai mari în spațiu și timp a recoltelor, reprezentând factorul de vegetație cel mai important, în zonele cu precipitații anuale insuficiente.

Pentru obținerea de recolte mari, o importanță deosebită o reprezintă rezervele de apă din orizonturile adânci, realizate pe seama cauza precipitațiilor căzute în perioada toamnă-iarnă-primăvară.

Rezistența florii-soarelui la secetă este dată nu numai de capacitatea sistemului radicular de a explora rezervele de apă existente în diferitele straturi ale solului ci și prin faptul ca planta de floarea-soarelui are capacitatea de a suporta deshidratarea temporară a țesuturilor.

Refacerea florii-soarelui după o perioadă a lipsei necesarului de apă are loc în două faze și anume:

Prima fază este asociată cu eliminarea deficitului de apă (prin irigații);

Lungirea recoltei este caracterizată printr-o viteză constantă a absorbției de apa și un potențial hidric relativ constant al frunzei.

Aprovizionarea cu substanțe nutritive a plantei joacă un rol destul de important în stabilirea unui echilibru normal al consumului de apă.

Perioadele de sensibilitate maximă pentru conținutul de ulei din semințe este de la faza de înflorire deplină, până la începutul maturității semințelor, iar pentru masa semințelor este situată în stadiul de buton floral de 3 cm, până la sfârșitul înfloritului. Prin acești indicatori consecințele stresului hidric vor avea consecințe diferite asupra producției de semințe și asupra conținutului de ulei, depinzând de stadiul fenologic în care este surprinsă planta, în funcție de valorile obținute la recoltare.

Tabelul 2.2

Precipitații medii înregistrate în perioada 2011-2013 (mm)

Figura 2.2 Precipitații medii înregistrate în perioada 2011-2013 (mm)

SOLUL

Floarea-soarelui preferă solurile profunde, fără hardpan, mediu aerate, cu textura lutoasă sau luto-nisipoasă, cu mare capacitate de înmagazinare a apei, bogate în humus și elemente nutritive. Plantele de floarea-soarelui cresc și se dezvoltă bine dacă solurile au reacție neutră, slab acidă sau slab alcalină cu pH cuprins între 6,4-7,2.

Cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, solurile brun roșcate, solurile aluviale (pânza freatică sub 2,5 m), solurile brune-gleizate. Sunt considerate ca nepotrivite solurile nisipoase, cele erodate, solurile acide neamendate, solurile pietroase, solurile compacte, solurile grele și reci, precum și cele acide, calcaroase.

În arealul teritorial în care își desfășoară activitatea S.C. TIGIMARG S.R.L cea mai răspândită categorie de soluri este cea a luviosolurilor, din care fac parte luvosolurile, care sunt prezintă următoarele însușiri fizice și chimice. (Tabelul și Tabelul)

Solul pe care a fost amplasată cultura de floarea-soarelui este din categoria luviosolurilor, din care fac parte luvosolurile, fiind caracterizat printr-o eroziune moderată, este lutos, argilos, pe argile mijlocii.

Acest tip de sol prezintă următoarele însușiri:

Este reprezentat de un profil cu o adâncime de circa 2 metri fiind alcătuit de orizonturile următoare: Orizontul A ocric-Orizontul E luvic- Orizontul B cambic- Orizontul C;

Orizontul A ocric este erodat aproape complet;

Orizontul E luvic are o grosime de circa 25 de cm., având o structură lutoasă;

Orizonturile E luvic și B cambic au o grosime de aproximativ 45-70 de cm.;

Orizontul C prezintă o grosime de circa 55 de cm.

Chimic, solurile de tip luvosol au reacții slab acide în partea superioară și neutral catre adâncime. Conținutul de humus este relative scăzut, fiind un sol cu o aprovizionare relative scăzută de azot. (Tabelul 1.5, Tabelul 1.6)

Tabelul 2.3

Însușirile fizice ale luvosolului din arealul teritorial al S.C. TIGIMARG S.R.L

Tabelul 2.4

Însușirile chimice ale luvosolului din arealul teritorial al S.C. TIGIMARG S.R.L

În urma măsurătorilor efectuate asupra temperaturilor din sol lunar în anii experimentării s-au înregistrat temperaturi maxime și minime absolute după cum sunt evidențiate în Tabelul 2.5.

Tabelul 2.5

Temperaturile solului (minima și maxima absolută) din anii experimenărilor 2011-2013

LUMINA

Mai ales după înflorire, planta de floarea-soarelui este pretențioasă față de lumină. Acest facor energetic consituie importanță sporită în creșterea și dezvoltarea plantelor de floarea-soarelui.

Nevoile florii-soarelui, față de lumină se modifică odată cu stadiile dezvoltării plantei. În primele faze de vegetație, încolțire și faza de formare a funzelor, lungimea zilelor influențează ca factor fotoperiodic și grabește sau încetinește procesul de creștere. În urma apariției receptaculului, lungimea zilei nu mai funcționează ca factor fotoperiodic ci mai mare importanță prinde intensitatea și calitatea luminii. În următoarele faze de creștere și dezvoltare a plantei lumina are importanță majoră ca factor de fotosinteză.

În privința reacției fotoperiodice a florii-soarelui, datele existente în literatură sunt contradictorii. Floarea-soarelui a fost inclusă în grupa plantelor neutre, dar numeroși cercetători o consideră plantă de zi scurtă. Floarea-soarelui manifestă o sensibilitate deosebită la intensitatea luminii în perioada de la inițierea primordiilor capitulului până la formarea tetradelor polenului precum și după formarea capitulului.

Astfel în urma măsurătorilor lunare și anuale asupra duratelor de strălucire a soarelui avem ca rezultate medii datele prezentate în Tabelul 2.6, rezultând condiții favorabile culturii de floarea-soarelui în arealul teritorial analizat.

Tabelul 2.6

Media duratelor de strălucire a soarelui, lunare și anuale (anii 2011-2013) (h/lună)

2.3 Observații fenologice în câmp

Fenologia este ramură a biologiei care studiază influența factorilor meteorologici asupra florei și faunei naturale (apariția frunzelor, înflorirea plantelor primavara, apariția fructelor și maturitatea acestora, modificarea culorii și caderea frunzelor în perioada toamnei).

Misiunea fenologiei în ceea ce privește plantele este aceea de a observa și a înregistra periodic fazele de creștere și să studieze regularitățile și dependența de primele cicluri de dezvoltare în condițiile naturale a acestora.

Dezvoltarea plantelor și astfel fazele fenologice arată variabilitate interanuală și deasemenea mari diferențe de la o zonă de cultură la alta. Individual (genele, soiurile și vârsta) și factorii ecologici (vremea și condițiile climatice la micro și macro scară, condițiile oferite de sol, rezervele de apă, bolile, buruienile etc.) influențează planta.

Temperatura, perioadele de lumină și precipitațiile influențează însă cel mai mult, formând cicluri sezoniere în viața și dezvoltarea plantelor. În particular, dezvoltarea din primăvară în zonele cu latitudine relativ centrale, cum ar fi țara noastră, depinde de temperaturile din cursul iernii și verii.

Figura 2.3 Planta și mediul său

Studiul materialului biologic din trei cultivare de floarea-soarelui, pe trei ani (2011-2013), în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L.

Scopul acestei experimentări a fost de a cerceta comportamentul culturilor de floarea-soarelui în funcție de condițiile prezente în cadrul S.C. TIGIMARG S.R.L. Obiectivele principale pe care s-a axat studiul sunt:

– studiul fazelor fenologice în diferitele perioade de vegetație cu sumele gradelor de temperatură necesare acestor culturi pentru o dezvoltare corectă pe fiecare dintre aceste faze;

– studiul modificării celor mai importante caracteristici, doar cu scopul de a stabili intervalele de încredere în ceea ce privește alegerea materialului biologic viitor;

– studiul legăturilor dintre caracteristicile culturilor acestor 3 hibrizi, în ceea ce privește stabilirea unei selecții viitoarea a hibridului cu cel mai bun randament, astfel încât s-au organizat asolamente responsabile pentru a evidenția obiectiv scopul experimentărilor.

Experiența a cuprins studiul a trei asolamente ca variante experimentale:

A1 = Favorit;

A2 = Festiv;

A3 = PIONEER P64LE25

Materialele biologice folosite, au fost din următoarele surse:

Pentru hibrizii Favorit și Festiv s-a folosit material biologic provenind de la I.C.C.P.T Fundulea;

Pentru hibridul PIONEER P64LE25, s-a achiziționat material biologic de la Pioneer Hi-Bred International Inc.

În perioada experimentărilor s-au realizat observații fenologice asupra fazelor de vegetație a plantelor de la răsărire la maturitate, astfel determinându-se durata a acestor fenofaze și a perioadelor de dezvoltare a plantelor, dar și sumele gradelor temperaturii din decursul fenofazelor, respective totalul pe perioadă de vegetație.

Alte cercetări au privit determinarea variabilității anumitor caracteristici mai importante, rezultate în urma măsurătorilor biometrice în camp, iar în urma stabilirii valorilor acestora, s-au calculate și indici de variabilitate, dar și interval de încredere în privința alegerii materialului biologic cu cel mai bun randament în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L.

În urma selectării celor mai importante caracteristici din toate aceste experimentări s-a ușurat considerabil selecția celui mai bun material biologic, în funcție și de alți factori cum ar fi capacitatea acestui material de a răsări, dar și germinația semințelor.

Fenofaza semănat-răsărit a fost în asolamentul A1 (Favorit) de 8 zile în 2011, 7 zile în 2012 și 8 zile în 2013, iar la hibridul din asolamentele A2, Festiv s-au înregistrat 8 zile în 2011, 7 zile în anul 2012 și 8 zile în 2013, iar la hibridul PIONEER P64LE25 7 zile în 2011, 7 zile în anul 2012 și tot 7 zile în 2013. (Tabelul 2.7)

Tabelul 2.7

Număr zile necesare răsăririi în funție de cerințele pentru temperatură

Fenofaza răsărire-formarea frunzelor (4-5 perechi de frunze) a durat 20 de zile la hibridul din asolamentelul A1 (Favorit), 24 de zile pentru hibridul Festiv și 19 de zile la A3 (PIONEER P64LE25), în anul 2011. În anul 2012 la A1 această fenofază a durat 22 de zile, la A2 26 de zile, iar la A3, au fost necesare 20, iar în anul 2013 s-au înregistrat 21 de zile la A1, la A2 25 și respectiv 22 la A3. (Tabelul 2.8)

Tabelul 2.8

Numărul de zile necesare culturii de la răsărire la formarea frunzelor

Faza de diferențiere a primordiilor receptacului, ce se desfășoară începând de la 4,5 perechi de Frunze până la formarea a 7-8 perechi de frunze adevărate, durează circa 8-10 zile. (Tabelul 2.9)

Tabelul 2.9

Numărul de zile necesare de la formarea frunzelor la diferențierea receptaculului

Faza de creștere intensă, desfășurată de la apariția a 7-8 perechi de frunze adevărate, până la începutul înfloririi, când se desfășoară cel mai intens ritm de creștere în înălțimea tulpinilor (câte 3-5 cm/zi), ritm corelat cu temperatura și aprovizionarea solului cu apă. (Tabelul 2.10)

Tabelul 2.10

Numărul de zile necesare de la diferențierea receptaculului până la începerea înfloritului

Faza fenologică din perioada care începe odată cu înflorirea până la umplere a semințelor, durează între 46 și 61 de zile, depinzând de încadrarea hibrizilor în grupele duratei de vegetație (semitimpurii, timpurii, semitardivi, tardive). În această etapă frunzele din treimea superioară a tulpinilor plantelor își continuă creșterea, se formează semințele (fructele) și începe acumularea uleiului, care începe odată cu polenizarea și se încheie la apariția culorii galbene-verzui pe partea inferioară a calatidiilor. Umplerea semințelor și definitivarea mărimii lor, cuprinde o intensificare a procesului de umplere, semințele crescând în greutate și marime. (Tabelul 2.11)

Tabelul 2.11

Numărul de zile necesare de la începutul înfloririi și până la umplerea semințelor

Calculul asupra fenofazelor dezvoltării plantelor din culturile de floarea-soarelui în funție de hibrizii din asolamentele A1, A2 și A3, au rezultat diferențe în toată perioada de dezvoltare vegetativă, hibridul PIONEER P64LE25, un hibrid semitimpuriu, care în anul 2011 a parcurs tot ciclul de vegetație în 103 zile, comparativ cu hibridul Favorit, tot un hibrid semitimpuriu care a parcurs acest ciclu în 104 de zile. Hibridul Festiv, un hibrid semitardiv a parcurs ciclul de la semanat la umplere a semințelor în 125 de zile.

În anul 2012 s-au produs diferențe nu foarte mari între cei 2 hibrizi semitimpurii, astfel avem: pentru PIONEER P64LE25, 102 zile, comparativ cu 103 de zile pentru Favorit, iar pentru Festiv a fost o durată calculată la 129 de zile. De asemenea în 2013 hibridul PIONEER P64LE25 a parcurs ciclul de vegetație, începând de la semănat pănă la umplerea semințelor în 103 zile, comparativ cu Favorit, hibrid semitimpuriu, 102 de zile și hibridul semitardiv Festiv în 126 zile.

Aceste aspecte fenologice denotă o diferență în ceea ce privesc cerințele pentru sumele de temperaturi, în favoarea hibrizilor semitimpurii PIONEER P64LE2 și Favorit, care sunt mai puțin pretențioși în considerentele sumelor de temperaturi, mai mici decât în comparație cu hibridul semitardiv, Festiv.

În ceea ce privește studiul variabilității caracteristicilor mai importante ale celor 3 cultivaruri de floarea-soarelui s-au înregistrat următoarele rezultate în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L:

Hibridul Favorit a înregistrat:

– variabilitate mijlocie în ceea ce privește înalțimea plantei (145-155 cm.), MMB de 67 g. și un conținut de ulei de 52-54 %;

– variabilitate mică în ceea ce privesc următoarele caracteristici gradul de autofertilitate este de circa 65%;

– variabilitate mijlocie la potențialul de producție care este destul de ridicat: 3000-3200 kg/ha semințe.

Hibridul Festiv a înregistrat:

– variabilitate mică, la caracteristicile: înalțimea medie a plantei fiind de 165 cm., 65 g. MMB, conținutul în ulei fiind de 51-53 %;

– variabilitate mare în ceea ce privește gradul de autofertilitate care este de circa 75%;

– variabilitate mică la potențialul de producție, care a înregistrat valori cuprinse între 2850-2950 kg/ha semințe.

Hibridul PIONEER P64LE25 manifestă:

– variabilitate mijlocie, la caracteristicile: înălțimea plantei (160-165 cm.), MMB 64 g. și conținut în ulei de 46%;

– variabilitate mijlocie, la gradul de autofertilizare, de aproximativ 80% ;

– variabilitate mijlocie la potențialul de producție, care a înregistrat valori cuprinse între 3100-3200 de kg/ha semințe.

CAP. III ANALIZA REZULTATELOR TEHNICO-ECONOMICE OBȚINUTE

3.1 Sinteza rezultatelor de producție și discuții (tabele, grafice, etc.)

În cadrul S.C. TIGIMARG S.R.L au fost cultivați 3 hibrizi de floarea-soarelui în condiții unei experimentări pentru a acoperi cateva obiective în privința cercetării și dezvoltării societății.

Obiectivele societății sunt:

Creșterea producției pe unitatea de suprafață;

Reducerea pierderilor de recoltă, a costurilor și a riscurilor fermierilor;

Crearea valorii în recoltă.

Astfel în procesul de produție la S.C. TIGIMARG S.R.L discutăm despre următoarele date statistice din privința organizării culturilor.

Suprafețele de care dispune S.C. TIGIMARG S.R.L sunt:

În anul 2010, societatea deținea 121 ha. teren arabil și 3 hectare suprafață neagricolă;

În anul 2011, 122 de ha. teren arabil și 3 ha. suprafață neagricolă consând în terenuri neproductive, construcții, drumuri;

În anul 2012, suprafața agricolă a crescut la 126 de hectare, iar suprafața neagricolă are aceeași valoare, de 3 hectare;

În anul 2013, suprafața agricolă folosită de cei de la S.C. TIGIMARG S.R.L a fost de 128 de hectare, iar cea neagricolă are valoarea de 3 hectare. Așa cum sunt transpuse în Tabelul 3.1 și în graficul din Figura 3.1.

Tabelul 3.1

Suprafața totală a exploatației agricole (ha)

Figura 3.1 Suprafața totală a exploatației agricole(ha)

În cadrul S.C. TIGIMARG S.R.L structura pe categorii de folosință este organizată în funție de necesitățile societății și de cercetările de care au avut nevoie să fie intreprinse în decursul a celor 3 ani de analiză. Astfel avem ca și cultură dominantă floarea-soarelui cu 61 ha. în 2011, iar ca premergătoare pentru această suprafață avem orzul. În anul 2012 societatea dispune de 58 ha. pentru cultura de floarea-soarelui, iar ca premergătoare cultura urmează pe această suprafață, grâul. În anul 2013 societatea a înființat cultura de floarea-soarelui pe 66 de ha., urmând cultura de porumb. (Tabelul 3.2)

Tabelul 3.2

Structura pe categorii de folosință (ha)

În anul 2011 cele 3 suprafețe cultivate cu Favorit (martor), Festiv și PIONEER P64LE25, au avut ca premergătoare cultura de orz, în anul 2012 au avut ca premegătoare cultura de grâu, iar în anul 2013, ca premergătoare a fost stabilită cultura de porumb. (Tabelul 3.3)

Tabelul 3.3

Structura pe categorii de folosință a suprafețelor cultivate cu floarea-soarelui (ha)

Producția medie înregistrată de cei 3 hibrizi de floarea-soarelui în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L, în cei 3 ani de analiză a fost transpusă în Tabelul 3.4 și grafic în Figura 3.2, astfel exemplificăm faptul că pentru hibridul Favorit (martor), în anul 2012, avem ca rezultate de producție 4200 de kg/ha, pentru hibridul Festiv, avem 3950 kg/ha, iar pentru PIONEER P64LE25, s-a înregistrat o producție de 4300 de kg/ha.

Tabelul 3.4

Producția medie (t/ha)

Figura 3.2 Producțiile medii (t/ha)

Producția totală este reprezentată de întreaga cantitate de semințe care rezultă de pe totalul suprafețelor cultivate cu cei 3 hibrizi în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L (Tabelul 3.5) :

Qt= S * Q

Unde:

Qt= producția totală (t.)

S= suprafața cultivată

Q= producția medie pe unitatea de suprafață (kg/ha)

Tabelul 3.5

Producție totală (t)

3.3.1 Rezultatele experimentale obținute în funcție de premergătoarea orz

Rezultatele producțiilor obținute în condițiile utilizării celor 3, sunt cuprinse între 2800 și 3200 de kg/ha. În aceste condiții se poate observa că hibridul PIONEER P64LE25 are producții superioare comparativ cu hibridul martor, Favorit, de 200 de kg/ha, iar hibridul Festiv înregistrează o producție cu circa 5% mai mică decât hibridul Favorit. (Tabelul 3.6)

Astfel putem concluziona că cel mai bun randament în condițiile utilizării premergătoarei orz, au fost înregistrate de către hibridul PIONEER P64LE2. (Figura 3.3)

Tabelul 3.6

Producțiile obținute în anul 2011 în condițiile premergatoarei orz

Figura 3.3 Producția hibrizilor în anul 2011 (t/ha)

3.3.2 Rezultatele experimentale obținute în funcție de premergătoarea porumb

În condițiile cultivării hibrizilor de floarea-soarelui după premergătoarea porumb, s-au înregistrat producții cuprinse între 2900 kg/ha și circa 3200 kg/ha. Astfel producțiile înregistrate de către hibridul PIONEER P64LE25 au fost egale cu ale hibridului Favorit (martor). (Tabelul 3.7)

Hibridul semitardiv, Festiv a înregistrat producții ce aproximativ 250 de kg/ha mai mici comparativ cu hibridul semitimpuriu Favorit.

Astfel în anul 2012, cu premergătoarea porumb, cele mai bune rezultate au fost înregistrate de către hibridul PIONEER P64LE25 și hibridul Favorit (martor). (Figura 3.4)

Tabelul 3.7

Producțiile obținute în anul 2012 în condițiile premergatoarei porumb

Figura 3.4 Producția hibrizilor în anul 2012 (t/ha)

3.3.2 Rezultatele experimentale obținute în funcție de premergătoarea grâu de toamnă

În anul 2013 avem producțiile obținute de către hibridul Favorit (martor), Festiv și PIONEER P64LE25, sunt cuprinse între 2.9 t/ha și 3.1 t/ha. Cea mai mica producție în comparație cu hibridul martor Favorit, a fost obținută de către hibridul Festiv, cu o scădere de circa 6.5%.

Hibridul PIONEER P64LE25 a înregistrat aceeași producție comparative cu hibridul martor, de 3100 kg/ha.(Tabelul 3.8)

Astfel concluzionăm că hibridul cu producția înregistrată de 3100 kg/ha, PIONEER P64LE25, împreună cu martorul Favorit, obțin cel mai bun randament în condițiile unei premergătoare ca grâul de toamnă. (Figura 3.5)

Tabelul 3.8

Producțiile obținute în anul 2013 în condițiile premergatoarei grâu

Figura 3.5 Producția hibrizilor în anul 2013 (t/ha)

3.3.3 Evoluția randamentului de boabe în funcție de hibrid și cultura premergătoare

Randamentul boabelor în condițiile premergătoarelor și hibrizilor de floarea-soarelui cultivați la S.C. TIGIMARG S.R.L a fost unul acceptabil. Astfel avem de a face cu valori minime de 71.25% înregistrate de hibridul Festiv în anul 2011 și valori maxime de 80% înregistrate de hibridul martor Favorit (anul 2012, premergătoarea fiind porumbul) cu o diferență față de premergătoarea orz de 5%. (Tabelul 3.9)

Tot cu un randament de 80% înregistrat de hibridul PIONEER P64LE2, atât în anul 2011 cât și în anul 2012, cu creșteri de 5% față de martorul Favorit în anul 2011.

Tabelul 3.9

Randamentul boabelor în funcție de premergătoarea și hibridul folosit

Putem concluziona că cel mai bun randament s-a înregistrat după cultura de porumb, cu creșteri de 5% în evoluția randamentului boabelor.

3.3.4 Evoluția masei a 1000 boabe în funcție de hibrid și cultura premergătoare

Măsurătorile efectuate pentru a determina evoluția masei a 1000 de boabe, au evidențiat faptul că cea mai mare valoare a acestui indicator a fost obținută de către hibridul Festiv, în condițiile anului 2012, având ca premergătoare cultura de porumb, cu 1.5% mai mare decât hibridul martor Favorit, cu premergătoare ca orzul sau grâul. (Tabelul 3.10)

Tabelul 3.10

Evoluția MMB în decursul celor 3 ani ai experimentării

3.3.5 Influența hibridului asupra producției de semințe

Având un martor precum hibridul Favorit cu producția medi pe cei 3 ani ai experimentării de 3100 kg/ha, putem compara evoluțiile și celorlalți 2 hibrizi cultivați în condițiile de la S.C. TIGIMAR S.R.L.

Hibridul semitardic Festiv, cu o producție medie a perioadei de 2900 kg/ha, înregistrează o scădere de circa 6.5%, însemnând circa 200 de kg producție mai mică hectar față de hibridul martor Favorit. Hibridul semitimpuriu PIONEER P64LE25 înregistrează o creștere a producției, dar aceasta este relative scăzută, cu un plus de 2.26%. (Tabelul 3.11)

Tabelul 3.11

Influența hibridului aupra producției

3.3.6 Influența premergătoarei asupra producției de semințe

Dacă analizăm producțiile în funcție de premergătoarele folosite, putem observa că influența cea mai mare asupra producției a avut-o premergătoarea porumb, cu plus de circa 3.30% față de cultura martor, reprezentată de orz. Tot un plus, de circa 0.33%, a fost înregistrat și de către premergătoarea grâu de toamnă, după cum putem observa și Tabelul 3.12.

Tabelul 3.12

Influența premergătoarei aupra producției

3.3.7 Influența interacțiunii dintre hibrid și premergătoare asupra producției în condițiile S.C. TIGIMARG S.R.L

Cele mai viabile rezultate le putem observa în Tabelul 3.13, unde sunt reprezentate influențele premergătoarelor și hibrizilor în condițiile cultivării de floarea-soarelui la S.C. TIGIMARG S.R.L.

În acest mod putem concluziona faptul că cele mai mari influențe din punct de vedere al premergătoarei le-a avut cultura de porumb, aceasta înregistrând plusuri de producție cu 6.7% comparativ cu cultura martor Favorit, premergătoarea orz.

Valorile cele mai mari în ceea ce privesc influențele hibrizilor, au fost obținute de către hibridul PIONEER P64LE25, care a înregistrat creșteri de 6.7% în condițiile premergătoarei orz și porumb și de 3.3% în condițiile premergătoarei grâu de toamnă.

Tabelul 3.13

Influența premergătoarelor și hibrizilor folosiți în condițiile de la S.C. TIGIMARG S.R.L

3.2 Analiza eficienței economice, discuții

Eficiența economică reprezintă capacitate întreprinderii de a avea rezultate maxime cu minim de efort. În cazul S.C. TIGIMARG S.R.L eficiența economică a fost calculată pentru cultura de floarea-soarelui în funcție de rezultatele în funcție de hibrizi și premergătoare, pe parcursul celor 3 ani de analiză (2011, 2012, 2013). (Tabelul 3.14)

Rezultatele eficienței economice sunt calculate cu următorul raport:

Ee=, sau

Ee=

Unde:

Ee= Eficiența economică

VN= Venitul net

Cht= Cheltuieli totale de producție

Astfel avem a face cu 3 situații distincte în care eficiența economică poate sa fie egală cu 1, iar profitul întreprinderii este 0, eficiența economică este mai mică decât 1 întreprinderea înregistrează pierderi, iar dacă eficiența economică este mai mare decât 1, întreprinderea înregistrează profit.

Eficiența economică poate avea valori în funcție de mărimea efortului și de mărimea efectelor, dacă efortul este mic, iar efectul economic este mare, eficiența economică este ridicată, în caz contrar societatea poate înregistra pierderi.

Eficiența economică este apreciată cu ajutorul a 2 clase de indicatori:

Indicatorilor economici: costul de producție, cheltuieli, producția totală, rata profitului, profitul, venituri;

Indicatori tehnici: producția medie, producția totală, suprafața cultivată.