Principalii Indicatori Bilantieri la S.c. Biofarm S.a

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ LA S.C. BIOFARM S.A.

Prezentarea S.C. BIOFARM S.A.

Bazele actuale a companiei BIOFARM au fost puse în 1921 prin fuzionarea mai multor firme producătoare de medicamente care utilizau ca materii prime plantele medicinale, diverse glande, organe și subproduse animaliere.

În anul 1990 Societatea Comercială BIOFARM S.A. s-a înființat prin transformarea întreprinderii de medicamente „BIOFARM” în S.C. BIOFARM S.A., în baza Legii nr. 15/1990, a Legii nr. 31/1990 și a Hotărârii de Guvern nr. 1224/23.11.1990.

S.C. BIOFARM S.A. are ca obiectiv principal de activitate fabricarea preparatelor farmaceutice conform codului CAEN 2120. Întreprinderea își are sediul social și punctul de lucru în România în orașul București.

Principalii indicatori financiari ai societății comerciale sunt cifra de afaceri, rezultatul net și activele totale.

Figura: Principalii indicatori financiari

(sursa:http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=ARS)

Așa cum se observă și din tabelul de mai sus societatea înregistrează creșterea a principalilor indicatori financiari, acest aspect este accentuat la nivelul rezultatului net care crește cu 43,79%.

Principalii indicatori bilanțieri la S.C.BIOFARM S.A.

Principali indicatori bilanțieri al întreprinderii se poate realiza pe baza bilanțului fundamentându-se o serie de indicatori care dau măsura situației echilibrului financiar: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, ratele de lichiditate, ratele de solvabilitate și rata rentabilității financiare.

Structura activelor și structura pasivelor la S.C. BIOFARM S.A. se prezintă astfel:

ACTIVUL S.C. BIOFARM S.A.

Cele mai semnificative ca valoare informativă dar si frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

TABEL PRIVIND EVOLUȚIA RATELOR DE STRUCTURĂ ACTIVULUI IMOBILIZAT

Rata activelor imobilizate (RAI) exprimă ponderea elementelor patrimoniale aflate la dispoziția întreprinderii în mod permanent, reflectând gradul de imobilizare a activului.

RAI=

Rata activelor imobilizate se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. Rata activelor imobilizate măsoară gradul de investire a capitalului fix. La societatea analizată, rata activelor imobilizate înregistrează valori foarte mari in ușoară creștere de la 37,03% în anul 2012, la 37,71% în anul 2013, iar în anul 2014 o ușoară scădere de 35,27%.

Rata imobilizărilor corporale (RIN) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIN =

La societatea analizată, rata imobilizărilor necorporale înregistrează valori nesemnificative ajungând la 0,00% în anul 2014, datorită obiectivului de activitate a companiei.

Rata imobilizărilor corporale (RIC) este dependentă de natura activității întreprinderii și de caracteristicile tehnice ale acesteia.

RIC =

La societatea analizată, rata imobilizărilor corporale înregistrează o tendință de ușoara scădere de la 29,71% in anul 2012 la 29,43% in anul 2013, iar în anul 2014 0 ușoară creștere de 35,16% ca urmare a lipsei unor investii semnificative si a procesului de amortizare. Valorile înregistrate variază de la o ramură de activitate la alta. În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum, rata înregistrează valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnică slabă rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.

Rata imobilizărilor financiare (RIF) reflectă politica de investiții financiare a firmei, precum și legăturile financiare stabilite cu întreprinderile la care deține participații la capitalul social.

RIF =

Nivelul acestei rate este strâns legat de mărimea firmei și de politica sa financiară, având valori ridicate în cazul holdingurilor. La societatea analizată, rata imobilizărilor financiare înregistrează o tendință de creștere în perioada 2012-2013, reprezentând 1,49% din Total Activ, iar în anul 2014 înregistrează o scădere de 0,01%, ca urmare creșterea investiției de capital a companiei si a politici de holding a acestuia.

TABEL-EVOLUȚIA RATELOR DE STRUCTURA A ACTIVELOR CIRCULANTE

Rata activelor circulante (RAC) exprimă ponderea pe care o dețin utilizările cu caracter ciclic în total activ, fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

RAC=

Rata activelor circulante se apreciază în mod diferit în funcție de specificul activității. În dinamică, o tendință de creștere este apreciată favorabil dacă indicele cifrei de afaceri este superior indicelui activelor circulante, reflectând accelerarea vitezei de rotație. În mod asemănător, reducerea ratei poate fi apreciată pozitiv dacă este consecința modificării cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât cea a valorii activelor circulante, însemnând o accelerare a vitezei de rotație. In procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele circulante: rata stocurilor, rata creanțelor comerciale, rata activelor de trezorerie (disponibilități, valori mobiliare de plasament etc.).

Rata activelor circulante la societate analizată înregistrează o tendință de scădere de la 63,83% în anul 2012 la 62,14% în anul 2013, aceasta scădere poate fi considerata ca un aspect nefavorabil pentru societate, deoarece cresc imobilizările si în aceelași timp un aspect favorabil , deoarece societatea nu utilizează oportunitățile aflate pe piață la nivelul maxim. Iar în anul 2014 se înregistrează o creștere de 64,15%.

Rata stocurilor (RSt) reflectă ponderea stocurilor în totalul activelor circulante.

RSt =

Rata stocurilor este influențată de natura activității întreprinderii și de durata ciclului de exploatare, înregistrând valori mai ridicate la întreprinderile din sfera producției și distribuției de mărfuri și valori scăzute în sfera serviciilor. Interpretarea evoluției în timp a stocurilor necesită corelarea acestora cu cifra de afaceri. La societatea analizată, rata stocurilor înregistrează valori semnificative în ușoară creștere de la 7,87% în anul 2012 la 8,72% în anul 2014.

Rata creanțelor comerciale (RCr) reflectă politica financiară a întreprinderii și este influențată de natura clienților și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

RCr =

Rata creanțelor înregistrează valori semnificative la întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă care realizează plata în numerar (comerțul cu amănuntul, prestările de servicii către populație) și valori mai ridicate în cazul decontărilor fără numerar.

Analiza structurii creanțelor trebuie aprofundată avându-se în vedere:

– natura creanțelor (din ciclul de exploatare, din afara exploatării)

– certitudinea realizării lor (certe sau incerte);

– termenul de realizare (creanțe sub 30, 60, 90 de zile sau peste 90 de zile)

Ca principiu, rata creanțelor din exploatare trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere, cu condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

La societatea analizată, rata creanțelor comerciale înregistrează valori în creștere de la 28,20% în anul 2012 la 35,39% în anul 2014 , ca o consecință a încasărilor anticipate a prestațiilor turistice.

Rata disponibilităților (RDb) reflectă ponderea disponibilităților bănești și a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii.

RDb =

Valoarea ridicată a activelor de trezorerie indică o situație favorabilă în teoria echilibrului financiar, dacă nivelul lor depășește nivelul pasivelor de trezorerie. În caz contrar, întreprinderea face apel la credite bancare pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor de exploatare. Totuși, o valoare ridicată poate semnifica o utilizare ineficientă a resurselor disponibile. De regulă, nivelul disponibilităților este fluctuant, nivelul minim acceptat fiind de 5% din totalul activelor circulante, iar nivelul maxim de 25%. Analiștii apreciază că nivelul optim al ratei disponibilităților este de 10%.La societatea analizată, rata disponibilităților reprezintă principalul element de active circulante având valoarea în scădere și nu apropiate de valoarea recomandata care este 5%.

PASIVUL S.C. BIOFARM S.A.

TABEL -EVOLUTIA RATELOR DE STRUCTURĂ A PASIVULUI

Rata stabilității financiare (RSF) exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse.

RSF =

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare conferă un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minim acceptabilă a ratei pentru o firmă industrială este de 50%, iar o valoare normală oscilează în jurul a 66% și are o tendință de creștere.

În dinamică, o creștere a ratei stabilității financiare este apreciată favorabil dacă este consecința modificării capitalului propriu într-un ritm superior modificării datoriilor pe termen mediu și lung. În mod asemănător, diminuarea ratei poate fi considerată o situație pozitivă dacă se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu și lung, fără însă ca rata să scadă sub nivelul minim acceptabil.

Rata stabilității financiare exprimă măsura în care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent sau stabil față de total resurse. O valoare normală a acestei rate este în jur de 66 %. În anul 2012,2013 și 2014 se situează peste această valoare. Are o tendință nefavorabila de scădere și reflecta scăderea stabilității financiare pe fondul unei ponderi scăzute a capitalului propriu.

Rata autonomiei financiare globale (RAFG) exprimă cât din patrimoniul firmei este finanțat pe seama resurselor proprii.

RAFG =

Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare întreprindere, rata autonomiei financiare poate să difere de la o întreprindere la alta. Totuși, analiștii apreciază că valoarea minim admisibilă este de 33% iar băncile folosesc ca prag minim o rata de 30% a activului net (capitaluri proprii) fata de totalul pasivului, deși sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50%. În cazul în care capitalul propriu reprezintă cel puțin 66% din totalul resurselor , firma are o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru a beneficia de credite bancare pe termen mediu și lung.

Rata autonomiei financiare globale înregistrează o tendință de creștere de la 82,89% în 2012 la 83,51 în 2013 și o scădere în 2014 de 80,95, reflectând o scădere a gradului de autonomie financiară în condițiile înregistrării unei tendințe de scădere a capitalului propriu ca urmare a capitalizării profitului. Pragul minim de 30% a fost depășit în întreaga perioadă analizată.

Rata autonomiei financiare la termen (RAFT) este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai exacte prin luarea în considerare a structurii capitalului permanent și arată gradul de independență financiară a unității pe termen lung.

RAFT =

Această rată reflectă proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalului permanent. Pentru asigurarea autonomiei financiare capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puțin jumătate din cel permanent, deci RAFT>50 %.

În perioada 2012-2014 rata autonomiei financiare la termen înregistrează valori mult peste 50%, valoarea minima recomandata având o tendință crescătoare de la 99,04% în anul 2012 la 98,95% în anul 2014 pe fondul capitalului propriu.

Rata de îndatorare globală (RIG) măsoară ponderea datoriilor totale în patrimoniul întreprinderii, indiferent de durata și originea lor.

RÎG =

Prin natura ei, rata de îndatorare globală este subunitară, valoarea maxim admisibilă fiind 50%, mergând până la 66%, pe măsură ce valoarea raportului se diminuează, îndatorarea se reduce, respectiv autonomia financiară crește.

Rata îndatorării globale arată ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare. În perioada 2012-2014 înregistrează o tendință de creștere de la 17,11%% în anul 2012 la 19,05% în anul 2014 ceea ce reflecta o reducere a situației companiei, deoarece nivelul acestei rate este de 66%.

Rata de îndatorare la termen reflectă proporția în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea capitalurilor permanente, valoarea ratei fiind considerată normală dacă este mai mică decât 50 %.

RÎT =

In perioada analizată rata de îndatorare la termen are valori reduse si în scădere de la 0,01% în anul 2012 la 0,00% în anul 2014, pe fondul reduceri datoriilor pe termen redus.

Fondul de rulment

FR = Surse permanente – Nevoi (alocări) permanente

Surse permanente = Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu si lung+Provizioane

Nevoi permanente =Active imobilizate nete

Surse permanente 2012 = Capital permanent 2012 = 164539257+16409+1572446=166128112

Surse permanente2013 = Capital permanent 2013 = 175887136+0+2423540=178310676

Surse permanente 2014 = Capital permanent 2014 =168798966+0+1792214=170591180

FR 2012 = 166128112-73504390=92623722

FR2013 =178310676-79426983=98883639

FR 2014 =70591180-73557862=97033318

Fondul de rulment reflectă realizarea echilibrului financiar pe termen lung; adică, se urmărește dacă societatea dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de anumite evenimente neprevăzute.

Fondul de rulment pozitiv reflectă realizarea echilibrului financiar al societății pe termen lung, adică societatea dispune de o marjă de securitate, care o protejează de potențialele evenimente neprevăzute. Se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

Fondul de rulment negativ reflectă dezechilibrul financiar al societății pe termen lung, adică societatea nu dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de potențialele evenimente neprevăzute. Nu se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

În perioada analizată, fondul de rulment este pozitiv ceea ce reflectă aspect favorabil pentru societate.

Se manifestă o tendință de creștere, aspect favorabil pentru societate.

Fondul de rulment se împarte in:

Fond de rulment propriu (FRP)

FRP = Capital propriu – Active imobilizate nete

FRP2012 =164539257-73504390=91034867

FRP2013 =17588716-79426983=96460153

FRP2014 =168798966-73557862=95241104

FRP măsoară echilibrul financiar ce se asigura prin capitalul propriu, ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.

În prima perioadă analizată, FRP este pozitiv, ceea ce reflectă faptul ca societatea își poate acoperii achiziția de active imobilizate din surse proprii. In perioada următoare, FRP este în continuare pozitiv, dar prezintă o tendință favorabilă de creștere.

Fond de rulment împrumutat (FRI)

FRI = FR-FRP

FRI2012 =92623722-91034867=1588855

FRI2013 =98883639-96460153=2423540

FRI2014 =97033318-95241104=1792214

FRI reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanța nevoile pe termen scurt. In ambele perioade analizate, FRI înregistrează valori pozitive aspect economic nefavorabile pentru societate, dar înregistrează o tendință favorabila de scădere.

Nevoia de fond de rulment

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

Nevoi temporare = Stocuri + Creanțe + Investiții financiare pe termen scurt + Ch in avans

Surse temporare = Datorii de exploatare + Venituri in avans

Nevoi temporare 2012 = 15619265+55970393+0+278730=71868388

Nevoi temporare2013 =16991024+64361892+0+322694=81675610

Nevoi temporare2014 =18183175+73811541+0+1196042=93190758

Surse temporare 2012 =32375044+7248=32382292

Surse temporare2013 = 32308794+7248=32316042

Surse temporare2014 =37935690+7248=37942938

NFR2012 =71868388-32382292=39486096

NFR2013= 81675610-32316042=49359568

NFR2014 =93190758-37942938=55247820

Nevoia de fond de rulment reprezintă expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment pozitiva reprezintă dezechilibru financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment negativa reprezintă echilibru financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment este pozitiva în ambele perioade, fiind un aspect nefavorabil pentru societate.

Se manifestă o tendință de creștere, aspect economic nefavorabil pentru societate.

Trezoreria netă

TN=FR-NFR

TN2012 = 92623722-39486096=53137626

TN2013 = 98883693-49359568=49524125

TN2014 =97033318-55247820=41785498

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități echilibrate și eficiente

Trezoreria netă pozitivă reflectă realizarea echilibrului financiar al societății, adică există un surplus monetar la sfârșitul exercițiului, o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor.

Trezoreria netă negativă reflectă realizarea dezechilibrului financiar al societății, adică există un deficit monetar la sfârșitul exercițiului.

Trezoreria netă pozitiva în ambele perioade analizate.

Se manifestă o tendință de scădere, aspect economic nefavorabil pentru societate.

Ratele de lichiditate

Rata lichidității generale (RLG)

RLg=

RLG 2012=

RLG 2013=

RLG 2014 =

Rata lichidității generale compară ansamblul activelor circulante cu cel al datoriilor pe termen scurt. Aceasta rată reflectă capacitatea sau incapacitatea societății de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute în patrimoniu. Cu cât această rată este mai mare decât 1, cu atât societatea este mai protejată de o insuficiență de trezorerie, care ar putea fi cauzată de rambursarea datoriilor pe termen scurt la cererea creditorilor.

Această rată este unitară în ambele perioade, fiind un aspect favorabil pentru societate si reflecta capacitatea acesteia de a-și achita datoriile scadente pe termen scurt numai din activele circulante deținute in patrimoniu.

Rata lichidității reduse (RLr)

RLr=

RLr 2012=

RLr 2013=

RLR 2014 =

Rata lichidității reduse exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile scadente pe termen scurt numai din creanțe si disponibilități bănești. Teoria economico-financiară sugerează ca o valoare optimă a acestei rate s-ar situa în intervalul [0,8; 1]

În cazul analizat, societatea înregistrează valori mult peste valoarea recomandată în ambele perioade analizate cu o tendință de scădere în 2014 față de 2012 cu aspect nefavorabilă pentru societate.

Rata lichidității imediate (RLi)

RLi=

RLi 2012=

RLi 2013=

RLI 2014 =

Rata lichidității imediate reflectă capacitatea societății de a-și rambursa datoriile scadente pe termen scurt din disponibilitățile bănești existente în conturile bancare și casă. Nivelul minim recomandat pentru această rată este de 0,3.

În cazul analizat, societatea înregistrează valoare puțin peste limita recomandări ceea ce dă dovadă faptul că societatea are o capacitate medie de acoperire a datoriile pe termen scurt din disponibilități bănești.

Rata solvabilității pe termen lung

RS=

RS2012= = 5,84

RS2013= =6,06

RS2014= = 5,25

Valorile de referință ale acestei rate sunt: R>1,5 și este însoțită de risc de insolvabilitate și risc de nerambursare.

Rata solvabilității pe termen lung (RS) are valori mult superioare cerințelor minime ce dovedește că întreprinderea are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești imediate și îndepărtate față de terți.

Rata rentabilității financiare (Rf)

Rf=

Rf 2012=

Rf 2013=

Rf 2014 =

Rata rentabilității financiare masoară capacitatea firmei de a realiza profit în urma utilizării capitalului propriu. Rentabilitatea financiară remunerează acționarii societății fie prin acordarea de dividende, fie prin majorarea rezervelor, care de fapt reprezintă o creștere a valorii intrinseci a acțiunilor societății.

S-a manifestat o tendință de creștere a ratei rentabilității financiare de la o perioadă la alta. Această rată înregistrează valorii mai mici decât rata dobânzii.

Posibilități de îmbunătățire a principalilor indicatori bilanțieri S.C. BIOFARM S.A.

Pentru identificarea posibilităților de îmbunătățire a principalilor indicatori bilanțieri este necesară o reluare a situației echilibrului financiar al întreprinderii.

Pentru reflectarea echilibrului financiar la S.C. BIOFARM S.A. am apelat la analiza în viziune statică, care se realizează prin intermediul următorilor indicatori: fond de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, ratele de lichiditate, rata de solvabilitate și rata de rentabilitate financiară.

Fondul de rulment al întreprinderii rămâne pozitiv în toate cele trei perioade, deși în a doua perioadă are o creștere, urmată de o scădere în anul 2014.

Această scădere este cauzată de creșterea nevoilor temporare într-o măsură mai mare față de creșterea capitalului permanent.

Valorile pozitive ale fondului de rulment reprezintă un aspect pozitiv pentru societate deoarece aceasta își poate finanța nevoile permanente din surse permanente.

Din analiza fondului de rulment propriu și a fondului de rulment împrumutat se constată faptul că cea mai mare parte a fondului de rulment este formată din fondul de rulment împrumutat și doar o mică parte este alcătuită din capitalurile proprii ale întreprinderii.

Aceste valori pozitive ale fondului de rulment împrumutat reflectă faptul că întreprinderea a apelat la împrumuturi pe termen mediu și lung, ceea ce implică luare în calcul a riscului financiar ce poate produce starea de dezechilibru al întreprinderii. Pentru evitarea unei astfel de situații este binevenită o creștere a capitalului propriu fie printr-o emisiune de acțiuni, fie prin încorporarea rezervelor.

În ceea ce privește nevoia de fond de rulment se constată valori pozitive în toți cei trei ani de analiză fiind un aspect nefavorabil pentru întreprindere. Se manifestă o tendință nefavorabilă de creștere a nevoii de fond de rulment.

O rotație mai rapidă a stocurilor și o negociere cu clienții pentru reducerea termenelor de încasare a creanțelor ar determina o îmbunătățire a nevoii de fond de rulment.

Trezoreria netă pozitivă și în scădere este determinată de scăderile fondului de rulment concomitent cu creșterea nevoii de fond de rulment.

Starea bună a echilibrului financiar este redată și de rata lichidității generale care a înregistrat valori unitare în cele trei perioade. Nu același lucru se poate spune despre rata lichidității reduse a cărei valori unitare sunt nefavorabile pentru întreprindere.

Starea ratei lichidității imediate este nefavorabilă în primii doi ani, din cauză că datoriile pe termen scurt depășesc cu mult disponibilitățile bănești. În ultimul an se înregistrează o situație favorabilă determinată de o valoare a ratei peste limita minimă ceea ce înseamnă că întreprinderea își poate acoperi datoriile pe termen scurt doar din disponibilități bănești.

Rata solvabilității înregistrează valori peste pragul minim recomandat în toți cei trei ani. În ultimul an rata scade ca urmare a creșterii datoriilor totale mai mult decât au crescut activele.

Rata de rentabilitate financiară, asemenea rate de solvabilitate reflectă starea financiară bună a întreprinderii. Valorile supraunitare ale acestei rate se datorează valorilor pozitive ale fondului de rulment.

Pe ansamblu starea de echilibru a firmei este bună. Pentru a evita înrăutățirea acesteia este recomandată o creștere a capitalurilor proprii și o scădere a celor împrumutate precum și creșterea rotației stocurilor pentru scăderea nevoii de fond de rulment.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

.

În lucrare de față am încercat să scot în evidență importanța și utilitatea analizei economico-financiare în viața și activitatea întreprinderii care sunt relevante de numeroase probleme la a căror soluționarea pot contribui adrese substanționale. Înființarea firmei presupune multe eforturi, documente și atenție, deoarece fiecare detaliu este semnificativ, iar răspunderea este pe măsură. După această începe însă adevărata activitate. Gestionarea problemelor firmei presupune parcurgerea sistematică și permanentă a unor etape, inițiativă, dar și disciplină, toate cu un singur scop, profitabilitatea.

În condițiile economiei de piață, eficiența unei întreprinderi depinde de capacitatea managerilor de a aplica principii, metode și tehnici moderne de management. Succesul întreprinderii este determinat de un management sănătos.

Așa cum se prezintă în zilele noastre, economia este rezultatul unui proces evolutiv și al dezvoltării schimbului reciproc de activități de la forme inferioare la cele superioare.

Pentru realizarea unei analize asupra echilibrului financiar am recurs la situația economico financiară a S.C. BIOFARM S.A.,

S.C. BIOFARM S.A. are ca obiectiv principal de activitate fabricarea preparatelor farmaceutice conform codului CAEN 2120. Întreprinderea își are sediul social și punctul de lucru în România în orașul București.

Principalii indicatori financiari ai societății comerciale sunt cifra de afaceri, rezultatul net și activele totale.

Am realizat principali indicatori bilanțieri pe baza bilanțului fundamentându-se o serie de indicatori: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment, trezoreria netă, ratele de lichiditate și ratele de solvabilitate.

Pe baza rezultatelor indicatorilor echilibrului financiar, se desprind aspectele pozitive și aspectele negative ale situației financiare a întreprinderii, sintetizate astfel :

Puncte tari

Rata stabilității financiare a înregistrat un procent mai mare decât minimul acceptat de 50%. Rata autonomiei financiare globale se află peste minimul admis de 33%.

Societatea deține active imbobilizate, imobilizari corporale, acest lucru fiind unu beneficiu deoarece întreprinderea deține utilaje si mașinării necesare producției proprii.

În ceea ce privește elementele echilibrului financiar, situatia netă este pozitivă și în creștere rezultând o bună gestionare a societății, o creștere a capitalului propriu și în urma activitătții ei are ca rezultat profitul.

De asemenea Nevoia de fond de rulment este negativă reflectând ecilibrul financiar pe termen scurt.

Trezoreria netă este pozitivă în ambele perioade reflectând echilibru financiar, surplus monetar la sfârsitul exercițiului și totodată creștere a capacității întreprinderii de finanțare a investițiilor.

Puncte slabe

Rata autonomiei financiare la termen a înregistrat creșteri peste recomandările normelor bancare de 50%.

Fondul de rulment este negativ , rezultă dezechilibru financiar pe termen lung.

Societatea nu are capacitatea de a rambursa dat pe termen scurt, rata lichidității este sub nivelul minim

Societatea nu oferea garanții sigure pentru creditele primite

Durata de încasare a creanțelor este foarte mare 80 zile

Propunerile pentru îmbunătățirea stării financiare a întreprinderii țin de apelul acesteia la resursele proprii și într-o măsură mult mai mică la împrumuturile bancare. O altă propunere ține de nivelul stocurilor întreprinderii, astfel se recomandă accelerarea vitezei de rotație a acestora.