Principalii Daunatori din Culturile de Cereale Paioase Si Combaterea Acestora

CUPRINS

CAPITOLUL I. CADRUL NATURAL

Așezare geografica

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Vegetația si fauna

CAPITOLUL II. IMPORTANTA CULTURILOR DE CEREALE PAIOASE.

Cerințele culturilor de cereale paioase fata de factorii climatici

Tehnologia de cultivare la culturile de cereale paioase

CAPITOLUL III. PREZENTAREA PRINCIPALELOR SPECII DAUNATOARE IN CULTURILE DE CEREALE PAIOASE

Pragul economic de daunare

Descrierea speciilor de dăunători

Eurygaster spp

Aelia spp

Haplothrips tritici

Schizaphis graminum

Zabrus tenebrioides.

Anisoplia spp

Cephus pygmaeus

Mayetiola destructor

Haplodiplosis marginata

CAPITOLUL IV. PROGNOZA SI AVERTIZAREA IN COMBATEREA PLOȘNIȚELOR CEREALELOR

Elaborarea prognozelor de lunga durata

4.1.1.Scări de estimare

Harți de răspândire si prognoza

[NUME_REDACTAT] prognozelor de scurta durata

Prognoza si avertizarea ploșnițelor cerealelor

CAPITOLUL V. OBSERVAȚII SI REZULTATE OBȚINUTE

CAPITOLUL VI. MASURI DE PREVENIRE SI COMBATERE INTEGRATA

Masuri de carantina fitosanitara

Masuri agrofitotehnice

Masuri fizico-mecanice

Combaterea biologica

Combaterea chimica

CAPITOLUL VII. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I
CADRUL NATURAL

Așezarea geografica

Așezare: regiune cuprinsa între Șiret si Prut, în extremitatea de nord – est a tarii, la granița cu Ucraina (la nord) si [NUME_REDACTAT] (la est). La vest si sud se învecinează cu județele Suceava si Iași. [NUME_REDACTAT] este situat în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Șiretului, în vest, si cea a dealurilor joase a [NUME_REDACTAT] ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a orașului fac parte din [NUME_REDACTAT] – sectorul șeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri ( [NUME_REDACTAT]), si cu altitudini minime – 150 metri – în partea de sud-vest si nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coasta si cel de câmpie colinara din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani. <

Teritoriul orașului propriu-zis are o suprafața de 4.132 ha, si un caracter ușor alungit pe direcția nord-sud . Altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepasind decât excepțional 200 metri, în partea vestica. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (ușor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu vai foarte largi, cu interfluvii ca niște platouri si cu energie de relief redusa, în medie 30-40 metri.

Suprafața: 4986 Km2 (respectiv 2,1 % din teritoriul tarii).

[NUME_REDACTAT]: este temperat – continentala, influențată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determina ca temperatura medie anuala sa fie mai redusa decât în restul tarii ( 8-9 C), cu precipitații variabile, cu ierni sarace în zapada, cu veri ce au regim scăzut de umezeala, cu vânturi predominante din nord – vest si sud – vest. Sub aspect geostructural, județul Botoșani este amplasat în întregime pe unitatea de platforma veche, numita [NUME_REDACTAT]. Privit în ansamblu, teritoriul județului se caracterizează în cea mai mare parte printr-un relief larg valurit, cu interfluvii colinare, deluroase, separate prin vai cu lunci largi si pline de iazuri. Densitatea medie a rețelei hidrografice are valori cuprinse între 0,43 si 0,63 km/kmp. Fiind situat în partea de nord-est a tarii, teritoriul județului Botoșani este supus influentelor climatice continentale ale Europei de Est si mai puțin celor ale [NUME_REDACTAT], deși majoritatea precipitațiilor sunt provocate de mase de aer care se deplasează din vestul si nord-vestul Europei. Vecinătatea cu marea câmpie Euro-Asiatica face clima județului Botoșani sa se caracterizeze printr-un regim al temperaturii aerului si al precipitațiilor cu valori caracteristice climatului continental-excesiv.

[NUME_REDACTAT]: predominant deluros; Unitățile sale sunt: [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] Superioare, dispuse de la nord (partea deluroasa a câmpiei Jijiei, cu coline domoale ce nu depasesc 200 m), spre est (câmpia de lângă Prut) si spre vest (terasele înalte de pe malul stâng al Șiretului, care fac parte din zona sud-estica a [NUME_REDACTAT], cu înălțimi de 300 m).

[NUME_REDACTAT] teritoriul județului Botoșani, intalnim mai multe tipurile de soluri. Cernozimurile se găsesc de-a lungul Prutului la nord de Stefanesti pana aproape de Mitoc, de o parte si alta a Baseului intre Mihalaseni si Saveni, iar mai la nord intre Havarna si Dumeni; pe Jijia de o parte si alta a văii intre Corlateni si Ungureni si in aval de Dangeni cu deosebire pe stanga văii. Cernoziomurile levigate sunt foarte răspândite, ocupând o mare parte din zona de câmpie, incepanu cu interfluviile Prut – Volovat – Baseu, mari intinderi la nord si est de Jijia, coborând de pe culmi pe pantele slab inclinate. O larga răspândire in zona de câmpie o au si cernoziomurile levigate zlotoase care sunt dezvoltate pe argile ori pe marne nestructurate chiar de la suprafața. Pratoziomurile sau solurile cernoziomide levigate in zona umeda, fac trecerea spre solurile de pădure, caracterizând locurile cu umiditate mai pronunțata; ele se găsesc in [NUME_REDACTAT] si la est de Trusesti, pana aproape de Mihalaseni. Solurile cenușii de pădure insotesc adesea pratoziomurile in dealurile inalte dinspre Șiret, unde ajung dominante, dar apar si in [NUME_REDACTAT] si la est de Jijia, in Guranda si in nordul județului in [NUME_REDACTAT]. Solurile silvestre podzolite brune si brune-galbui sunt caracteristice in sectoarele mai inalte din [NUME_REDACTAT] si din [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] curgătoare au în majoritate direcția de curgere nord-vest -> sud-est și sunt formate din Șiret, Prut, Jijia-cu afluenții lor mai importanți. Râurile, pâraiele, bălțile și iazurile sunt puternic influențate de caracteristicile climei temperat – continentală, având volum mare și foarte mare primăvara, când se topesc zăpezile ori vara și toamna, în perioadele de ploi abundente.

[NUME_REDACTAT] izvorăște din Carpați pe versantul nord-estic al Cernahovei. La nord de localitatea Oroftiana, intră pe teritoriul țării noastre pe o distanță de 704 km, din care în județul Botoșani circa 194 km.

[NUME_REDACTAT] izvorăște din [NUME_REDACTAT] are pe teritoriul țării noastre o lungime de 576 km, intră pe teritoriul județului Botoșani la Văscăuți, limitând periferia vestică a județului pe circa 107 km. Cursul său se caracterizează printr-o vale lungă, cu caracter de culoar, cu puternice tendințe de devagare și cu un grad destul de ridicat de meandre(l,65 km/km.p).

[NUME_REDACTAT] izvorăște din culmea Darabanilor, are o lungime de 45 km și se varsă în Prut, iar pe cursul său se află câteva iazuri, din care mai importante sunt cele de la Adășeni și Pădureni.

[NUME_REDACTAT] izvorăște din culmea Darabanilor, are o lungime de 106 km, fiind cel mai mare râu din [NUME_REDACTAT], după Jijia. Pe cursul său există numeroase iazuri și acumulări a căror suprafață este de peste 1000 ha.

[NUME_REDACTAT] cu afluenții săi drenează partea central- vestică a județului. Debitul său este destul de redus 8mc/s din cauza izvoarelor sărate. Pe cursul principalilor afluenți ai Jijiei (Sitna, Miletin, Dresleuca) există numeroase iazuri, a căror suprafață trece de 790 ha, culminând cu iazul Dracșani, care are o suprafață de 500 ha, fiind cel mai mare iaz din [NUME_REDACTAT].

CAPITOLUL II

IMPORTANTA CULTURILOR DE CEREALE PAIOASE

Importanta culturii grâului.

Grâul este cea mai importanta planta cultivate cu mare pondere alimentara datorita conținutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon, protein si a raportului dintre aceste substanțe (6:1) foarte favorabil organismului uman, planta are mare plasticitate ecologica si complet mecanizabila.

Boabele de grâu sunt utilizate pentru producerea fainii din care se fabrica painea, aliment de baza pentru 35-40 % din populația globului. Se mai fabrica paste făinoase, amidon, gluten, alcool. Paiele se folosesc la fabricarea celulozei, in hrana animalelor, așternut pentru animale, ingrasamant organic.

In numeroase tari grâul se utilizează si in hrana animalelor deoarece:

este bogat in substanțe proteice;

conținut ridicat in proteine;

costul de producție este mai scăzut decât al porumbului;

in condiții de irigare după grâu se poate obține a doua cultura;

este o buna premergătoare pentru celelalte culturi;

sistemul radicular fasciculat asigura o buna protective contra eroziunii solului.

Taratele de grâu sunt un furaj deosebit de valoros pentru tineret si vacile de lapte,

datorita bogăției lor in proteina bruta (14-15%) si hidrati de carbon (40-45%).

Compoziția chimica.

Boabele de grâu conțin 62-72 % amidon, 10-16 % proteine, 1,8-2,5 % lipide, 2-3,5 % celuloza si 1,8-2,2 % săruri minerale. Proteinele din bobul de grâu sunt constituite din prolamine (4-5 %), gluteline (3-4%), albumine (0,3-0,5 %), si globuline (0,6-1 %). Proteinele formează glutenul, care determina creșterea aluatului, determinând pâine de calitate.

Răspândire.

Grâul se cultiva pe circa 224 milioane hectare pe plan mondial cu o producție medie de circa 2600 kg/ha.

Tari mari cultivatoare de grâu sunt: China, India, [NUME_REDACTAT], SUA, Franța.

[NUME_REDACTAT], suprafețele cultivate cu grâu au cunoscut modificări puțin importante in ultimile decenii. In anul 1983 se cultivau cu grâu 2-5 milioane hectare, cu o producție medie de 963 kg/ha. In perioada 2000-2003 s-au cultivat peste 5,5 milioane ha, cu o producție medie de 2500 kg/ha.

(tabelul 1).

TABELUL 1

Suprafețele si producția de celeale cultivate in tara noastra
in perioada 2000-2003 (date după FAO, 2003)

Importanta culturii orzului.

Orzul se numără printre cele mai vechi plante luate in cultura. Are multiple intrebuintari: in alimentația omului, in furajarea animalelor si in industrie.

In alimentația omului, orzul deține inca un loc insemnat in zonele unde cultura are o pondere mai mare, sanse de reușita mai buna o are cultura orzului (fata de celelalte paioase) in unele zone cu condiții de vegetație extreme, cum sunt cele de dincolo de [NUME_REDACTAT] de la mare altitudine sau cele din nordul Africii de Nord. Chiar si in aceste zone se cauta inlocuirea din alimentație a pâinii de orz, care are calitati slabe (sfaramicioasa, necrescuta, greu digestibila), datorita lipsei glutenului, cu painea de grâu sau cu painea din amestec de faina de grâu si orz.

Orzul este folosit, in alimentația omului sub forma de arpacas. Prin prelucrarea unor malturi speciale de orz se obțin: inlocuitori de cafea, diverse preparate din lapte cu malt, mina din malt pentru imbunatatirea celei de grâu si in prepararea unor alimente.

Larga utilizare are orzul in furajarea animalelor. Substanțele nutritive din boabele de orz au o valoare nutritiva ridicata si o buna digestibilitate. Orzul este utilizat la fabricarea berii si din considerentul ca paleele ce acopera boabele le apara de vătămări in manipulări, iar pe de alta parte, acestea au rol de „filtru” in timpul separării substanțelor solubile. Orzoaica, datorita uniformității boabelor, a conținutului mai scăzut in proteine si mai bogat in amidon, este materia prima cea mai buna la fabricarea berii.

Importanta culturii ovăzului.

Ovăzul a fost luat in cultura mai târziu decât grâul si orzul. Importanta principala a ovăzului este ca furaj. Boabele reprezintă un furaj concentrat foarte apreciat in alimentația cabalinelor, a reproducătorilor diferitelor specii (tauri, berbeci), a vacilor pentru lapte, păsărilor etc.

Ovăzul, singur sau in amestec cu leguminoase (borceag), constituie un furaj foarte apreciat sub forma de masa verde, insilozat sau ca fan. In alimentația omului are utilizări restrânse, sub forma de fulgi de ovăz, făinuri si grisuri. Valoarea alimentara ridicata a produselor din boabe de ovăz se recomanda in alimentația copiilor sau a oamenilor bolnavi.

In unele zone nordice faina de ovăz se mai folosește (pe scara mai redusa) in amestec cu grâu sau secara la prepararea pâinii. Painea din faina de ovăz este, insa, de calitate slaba si se intareste repede.

Boabele se folosesc, pe scara mai restrânsă, si ca materie prima industriala. Importanta ovăzului consta si in faptul ca valorifica mai bine decât alte plante, soluri cu fertilitate redusa din zonele umede, precum si solurile nisipoase. Ovăzul valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale.

Importanta culturii secarei.

Secara a fost luata in cultura ulterior grâului, orzului si a altor culturi de câmp. Se pare ca ea a aparut ca buruiana in grâu, fiind apoi luata in cultura in zonele cu condiții pedeclimatice mai vitrege.

In prezent, secara se cultiva in primul rând pentru hrana omului, fiind a doua cereala “panificabila”, după grâu. Secara este o planta alimentara valoroasa, care reușește in cultura,

in condiții vitrege grâului, valorificând solurile acide sau cele nisipoase si reușind in zonele cu clima rece si umeda sau in zonele secetoase.

Din boabele de secara se obține faina folosita la prepararea pâinii, pentru o buna parte din populația globului. Din faina de secara si miere de albine se prepara turta dulce, apreciata pentru gustul si acțiunea ei laxativa.

Boabele (uruite) se folosesc ca nutret concentrat. In același scop, o mare utilizare o au taratele pentru vacile lactante si in hrana porcilor datorita conținutului proteic ridicat (14-15%).

Secara este importanta ca planta de nutret sau ca borceag de toamna (in amestec cu mazarichea de toamna), dând un furaj care se recoltează timpuriu utilizat sub forma de masa verde, pășune sau tain.

Boabele servesc ca materie prima in industria amidonului, glucozei, alcoolului etc. In culturi de secara, prin imperfectie artificial, se obțin scleroti de cornul secarei (Claviceps purpurea), care au utilizări in industria farmaceutica pentru obținerea unor alcaloizi folosiți la prepararea unor medicamente impotriva hemoragiilor, a unor afecțiuni circulatorii, a migrenelor, tensiunii arteriale etc. Boabele de secara provenite din aceste culturi se folosesc in industria alcoolului.

Paiele de secara se folosesc ca furaj grosier si așternut, la impletituri obiecte de artizanat, in industria celulozei si hârtiei etc.

Cerințele culturilor de cereale paioase fata de factorii climatici

Cerințele grâului fata de factorii climatici.

Grâul germinează la temperature minina de 1-3° C, procesul de infratire este favorizat de temperaturile de 8-10° C si se oprește la 5° C. Plantele bine infratite rezista la -18…-20° C la nivelul nodului de infratire, alungirea paiului realizandu-se in condiții bune de 14-18° C, iar inspicatul la 16-18°C, alungirea paiului realizandu-se in condiții bune de 16-18° C, după care necesita temperature de 18-20° C.

Fata de apa cerințele sunt modeste, dar echilibrate pe intreaga perioada de vegetație. Consumul specific de apa este de 350-450. Pentru germinare necesita 40-50% apa, raportat la substanța uscata a boabelor.

Vremea secetoasa si călduroasa in timpul umplerii boabelor poate determina sistavirea boabelor.

Grâul este foarte pretențios fata de sol. Prefer soluri mijlocii, lutoase si luto-argiloase, cu capacitate mare de reținere a apei, permeabile, cu reacție neutra sau slab acida (pH=6-7,5). Cele mai favorabile sunt solurile balane, cernoziomurile, cernoziomurile cambice, argilo- iluviale, solurile brun-roscate.

Cerințele orzului fata de factorii climatici.

Orzul are un mare areal de răspândire, din zonele arctice (orzul cu 4 rânduri) pana la zona ecuatoriala – arida (orzul cu 6 rânduri), iar unele forme reusesc si la altitudini foarte mari.

Cerințele climatice are orzului sunt, in general, mai reduse decât la grâu, dar aceste cerințe sunt dependente de forma cultivate. Orzul este mai rezistent la temperaturi ridicate decât grâul, secara, ovăzul.

Orzul de primavara (orzul furajer), avand perioada de vegetație scurta, reușește in climate aspre sau in cele uscate. Suma de grade a acestuia pe perioada de vegetație este de 1200-1800° C.

Orzul de toamna este mai sensibil la iernare decât grâul sau secara de toamna, rezistând pana la -15° C la nivelul nodului de infratire (daca a parcurs procesul calirii). Sub strat de zapada, orzul călit si bine inradacinat suporta si temperaturi de -28° C.

In general orzul are cerințe reduse fata de umiditate, avand coeficientul de transpirație de 300-400, dar exista diferente mari intre formele de cultura, după cum s-a aratat mai sus.

Avand perioada de vegetație mai scurta, orzul evita seceta, maturizandu-se inainte de secetele de vara. Deci, orzul scapa mai ușor de sistavire decât grâul. Daca seceta intervine mai timpuriu, orzul suferă mai mult decât grâul, avand sistemul radicular mai puțin dezvoltat si mai la suprafața (fiind mai expus uscării solului).

In ceea ce privește condițiile fata de sol, este mai pretențios decât grâul, avand sistemul radicular cu capacitate mai redusa de absorbție si perioada de vegetație mai scurta. Orzul “merge bine” pe soluri cu textura mijlocie, permeabile, cu ph 6,5 – 7,5 si fertile. Potrivite pentru orz sunt cernoziomurile si solurile aluviale solidificate.

Cerințele ovăzului fata ce factorii climatici.

Ovăzul are o răspândire nordica mai redusa ca celelalte cereale, deși nu este pretențios fata de temperatura, constanta termica fiind de 1600-2000 °C. Spre sud-est este limitat de zona secetoasa, ovăzul fiind mai puțin rezistent la seceta ca orzul.

Ovăzul germinează la temperatura minima de 3-4 ° C. Temperaturile ridicate sunt defavorabile, in timpul infloririi cea mai potrivita temperatura este de 16-18° C.

înghețurile târzii de primavara pot periclica cultura ovăzului, formele de primavara rezistând in mod normal pana la -4° C, formele de toamna rezistând pana la -12 ° si chiar mai mult.

Fata de umiditate cultura ovăzului este pretențioasa, fiindu-I necesar 235-1680g pentru lg substanța uscata. Folosește foarte bine umiditatea acumulata in timpul iernii., daca semănatul se executa la timp.

Fata de sol cultura nu este pretențioasa, mergând pe solurile nisipoase si pe cele cu un pH mai scăzut (5,1 – 6,4), totuși aciditatea prea puternica micșorează recoltele.

Zonele cele mai favorabile pentru cultura ovăzului se găsesc in Campia de Vest a tarii, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] si in zonele aluviale ale râurilor.

Cerințele secarei fata de factorii climatici.

Secara are o perioada de vegetație de 260-289 de zile, este o planta mai puțin pretențioasa la căldură fata de grâu, suma temperaturilor din cursul vegetației fiind de 1750- 2000°C. Temperatura minima de germinare este de 1-2° C, este rezistenta la ger datorita acumulării unei cantitati mari de hidrati de carbon, astfel ca rezista pana la 11-12° C si chiar mai mult, la nivelul nodului de infratire.

Primavara pornește foarte timpuriu in vegetație, cu mult inaintea grâului. înfloritul are loc după 10-12, are loc când temperatura atinge circa 12° C.

Se coace cu circa doua saptamani inaintea grâului. Fata de umiditate este mai puțin pretențioasa datorita precocității si utilizării eficiente a umidității de către sistemul radicular foarte bine dezvoltat. Merge bine atat in zonele secetoase cat si in zonele umede.

Prefera terenuri cu pH cuprins intre 4,8 – 7,5. Cele mai bune recolte se obțin ins ape soluri profunde, bine structurate, bogate in humus.

Tehnologia de cultivare a culturilor de cereale paioase

Tehnologia de cultivare a grâului

Rotatia culturilor.

Grâul este pretențios fata de planta premergătoare deoarece trebuie semanat toamna, destul de devreme, astfel incat pana la venirea frigului sa rasara, sa infrateasca si sa se caleașca pentru a rezista peste iama. In plus, are un sistem radicular destul de slab dezvoltat, cu putere mica de străbatere in profunzimea solului si de absorbție a substanțelor nutritive din sol.

Din aceste motive, grâul de toamna prefera premergătoare cu recoltare timpurie, care lașa solul structurat, bogat in substanțe nutritive, permit lucrarea devreme a solului, astfel incat, pana in toamna acesta sa acumuleze apa, nitratii, sa se așeze, sa fie distruse buruienilor, sa fie maruntite si incorporate resturile vegetale.

Plante foarte bune premergătoare pentru grâu.

Dintre acestea fac parte: mazarea, fasolea, borceagul, răpită, cartoful, porumbul masa

verde.

Mazarea. Leguminoasa specifica zonei cernoziomurilor si deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu, este o premergătoare excelenta deoarece după recoltare solul ramane bogat in azot si cu umiditate suficienta pentru a rezulta o aratura de calitate. După mazare, nu raman pe teren buruieni sau resturi vegetale care sa ingreuneza lucrările solului.

Fasolea. Este o premergătoare la fel de buna ca si mazarea. Lașa solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii, astfel incat se lucrează mai greu si aratura nu iese de calitate. Daca lucrările de intretinere au fost corect efectuate, atunci nu ar trebui sa fie probleme cu buruienile.

Borceagul. Este o premergătoare excepționala. Este adevarat, in ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafețe restrânse, dar in ultimul timp dezvoltarea si creșterea animalelor in exploatatiile agricole a condus la extinderea cultivării borceagului. După recoltare terenul ramane foarte curat de resturi vegetale, imbogatit in azot si cu umiditate suficienta, astfel incat sa se lucreze in condiții bune.

Răpită. Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciata ca si mazarea. In acest caz solul ramane ceva mai sarac in substanțe nutritive. Arealul sau de cultivare coincide cu cel al grâului. După recoltare terenul este curat de buruieni, cu umiditate suficienta si imbogatit cu o cantitate mare de masa organica ( rădăcini + miriște).

[NUME_REDACTAT] o premergătoare excelenta pentru grâu. Lașa terenul afanat, curat de buruieni, intr-o stare buna de fertilitate. In mod frecvent, după recoltarea cartofului suprafețele sunt destinate culturilor successive.

Plante bune premergătoare pentru grâu.

Dintre acestea, menționam: soia, sfecla pentru zahar, floarea soarelui, porumbul. Toate aceste culturi trebuie recoltate pana la 10-15 septembrie, pentru a ramane un interval ce cel puțin doua saptamani pana la semănatul grâului.

Soia. Este o premergătoare buna pentru grâu, cu condiția sa fie semănate soiuri cu perioada mijlocie de vegetație, recoltate in prima jumătate a lunii septembrie, terenul sa ramana curat de buruieni, resturile vegetale sa fie adunate sau tocate si incorporate bine in sol. Daca sunt respectate aceste condiții soia poate deveni o foarte buna premergătoare.

Sfecla pentru zahar. Este o premergătoare buna pentru grâu, cu condiția sa paraseasca terenul suficient de timpuriu. După recoltare, terenul ramane nivelat, afanat, curat de buruieni,

fara resturi vegetale, bogat in elemente nutritive care provin din ingrasamintele aplicate sfeclei. In mod frecvent, recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semanat.

Floarea soarelui. Considerata timp indelungat ca premergătoare mai slaba decât porumbul, deoarece lașa solul uscat si sarac in elemente nutritive, oferă avantajul ca se recoltează la sfarsit de august, inceput de septembrie. Se cultiva in zonele foarte favorabile si favorabile zonelor de cultura a grâului. După recoltare, trebuie acordata atentie maruntirii si incorporării resturilor vegetale, solul ramane destul de sărăcit, fiind obligatorie aplicarea ingrasamintelor, prin care este favorizata si descompunerea resturilor vegetale in sol.

Porumbul pentru boabe. Este o premergătoare mediocre din cauza recoltării târzii, solul ramane uscat, cu o cantitate mare de resturi vegetale si uneori cu multe buruieni. In condițiile din Romania, este inevitabila amplasarea grâului după porumb din cauza suprafețelor mari care se cultiva cu aceste plante. Condiții care pot transforma porumbul intr- o buna premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioada mai scurta de vegetație, semanarea in epoca optima, in aratura adanca, administrarea in optim a ingrasamintelor organice si minerale, combaterea foarte buna a buruienilor, recoltarea la timp.

Nu se recomanda sa fie amplasat grâul după culture care lașa solul sarac in apa si elemente nutritive, cum ar fi sorgul, iarba de Sudan, meiul. Este contraindicat semănatul grâului după orz, din cauza bolilor si dăunătorilor comuni, nici după lucerna sau pajiști semănate, culturi care lastaresc puternic după desființare.

Monocultura este acceptata, de regula numai 2 ani si numai la culturile destinate consumului.

Cultivarea repetata a grâului după grâu are o serie de efecte negative: imburuienarea terenului cu buruieni specifice (tabelul 2), inmultirea bolilor si dăunătorilor, acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător, (tabelul 3).

Tabelul 2

Relația dintre proporția suprafeței de grâu in structura culturilor si gradul de imburuienare a terenului la I.C.C.P.T. [NUME_REDACTAT] 3

Influenta asolamentului asupra atacului unor boli si dăunători

La rândul sau, grâul este o buna premergătoare pentru majoritatea culturilor, deoarece se recoltează timpuriu si lașa solul curat de resturi vegetale, de buruieni si intr-o stare buna de fertilitate.

[NUME_REDACTAT] este cunoscut ca o planta care reacționează foarte bine la aplicarea ingrasamintelor minerale si organice, deși consumul specific de elemente nutritive este relative redus: 2,3-3,3 kg N, 1,1-1,8 kg P, 1,9-3,7 K/100 kg/boabe + paiele aferente.

Totuși, grâul este pretențios la ingrasare din cauza anumitor particularitati, in primul ran, sistemul radicular este slab dezvoltat, explorează un volum redus de sol si are o putere mica de solubilizare si absorbție a elementelor nutritive din rezerva solului.

Ingrasamintele minerale. Azotul este principalul nutritiv care trebuie administrat pe solurile din Romania.

Azotul influențează dezvoltarea vegetative a plantelor, formarea de plante viguroase, mai inalte, bine infratite, cu frunze late, de culoare verde-inchis, favorizează procesul de fotosinteza, formarea componentelor de producție, conținutul boabelor in substanțe proteice.

Insuficienta azotului conduce la formarea de plante mai slab dezvoltate, de culoare verde-galbuie, care produc puțin. Excesul de azot determina dezvoltarea vegetativa prea puternica, infratirea este exagerata, culturile fiind predispose la cădere, au un consum mare de apa, se amplifica atacul la boli foliare, creste pericolul de sistavire prin intarzierea vegetației.

La ingrasarea cu azot a grâului se pot distinge 4 perioade:

Prima este toamna (inainte de semanat si la inceputul vegetației), când are ca efect o mai buna dezvoltare a plantelor in fazele de inradacinare-infratire si pana la intrarea in iarna.

A doua perioada importanta in nutriția cu azot a grâului este la reluarea vegetației in primavara; in acest moment este obligatoriu administrarea ingrasamintelor, urmărind sa se asigure plantelor necesarul de azot pentru reluarea vegetației si inceputul alungirii paiului (fazele de infratit si formarea primului internod). Momentul administrării acestei fracțiuni, lucrarea se incepe inca din partea a doua a iernii, pe teren inghetat sau acoperit cu strat subțire de zapada.

In faza de alungire a paiului, se recomanda administrarea unei fracțiuni reduse de azot, prin care se urmărește sa se acopere cerințele in azot pana la inspicat-inflorit.

In sfarsit o aplicare târzie in fazele de inspicat si pana la inflorit, urmărește creșterea conținutului boabelor in azot si proteina.

Pentru condițiile din Romania, doza optima de azot este cuprinsa intre 50-160 kg/ha.

Pe terenurile agricole bine cultivate si după premergătoare favorabile, nu ar trebui administrate ingrasaminte cu azot in toamna.

Fosforul. Alături de azot, ingrasarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din tara noastra. Se considera ca grâul este cea mai sensibila la insuficienta fosforului, aceasta afectând in primul rând plantele tinere, cu sistemul radicular inca slab dezvoltat.

Fosforul echilibrează efectul azotului, imbunatateste rezistenta la iernare, cădere si boli, favorizează dezvoltarea sistemului radicular si infratirea, imbunatateste calitatea recoltei, grăbește maturitatea. La stabilirea dozelor de fosfor se tine cont de conținutul solului in fosfor mobil, ingrasarea cu gunoi de grajd, producția scontata si consumul specific.

Marimea dozei este cuprinsa, de regula, intre 60-120 kg/ha, fosforul fiind incorporate in mod obișnuit sub aratura. Sub forma de ingrasaminte complexe se poate administra si la pregătirea patului germinativ.

Potasiul. Ingrasarea cu potasiu este necesara numai pe solurile insufucuent aprovizionate (sub 15 mg K accesibil/lOOg sol). Favorizează sinteza glucidelor, sporește rezistenta la ger, cădere si boli. Insuficienta determina incetinirea creșterii, scurtarea internodiilor.

In situația in care compoziția chimica a solului impune, se pot aplica 40-80 kg/ha sub forma de sare potasica sub aratura sau sub forma de ingrasaminte complexe, la pregătirea patului germinativ. Trebuie subliniat ca intr-un sistem intensiv de agricultura, pentru a obține producții mari, administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol.

Ingrasamintele organice. Cele obișnuit folosite: gunoiul de grajd semifermentat si mustul de gunoi sunt bine valorificate in cultura grâului. Pot fi aplicate direct in cultura grâului, sau mai frecvent, la planta premergătoare.

Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâu sunt de 15-20 t/ha, incorporate sub aratura, iar sporurile de recolta pot depăși 1.500 kg/ha.

Imprastierea ingrasamintelor organice este destul de costisitoare, ca urmare, prezintă interes in primul rând doar exploatatiilor agricole care dispun.

Aplicarea amendamentelor calcaroase. Este necesara pe solurile acide, cu pH sub 5,8 si cu un grad de saturație in bazesub 75%. Pentru ca lucrarae sa fie economica trebuie sa se urmareasca neutralizarea a 50 % din aciditatea hidrolitica. Se administrează de regula 4t/ha carbonat de calciu (piatra de var, dolomit). Imprastierea foarte uniforma si amestecarea cat mai buna cu solul, urmate de incorporarea sub aratura, sunt condiții esențiale pentru reușita amendării.

Lucrările solului.

Se poate afirma ca, de starea in care se prezintă solul in momentul semănatului depinde in cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele de grâu in toamna, si implicit capacitatea lor de a trece peste perioada de iarna.

Pregătirea terenului pentru semănatul grâului pune adesea problem deosebite din cauza timpului ramas de la recoltarea premergătoarei si pana la semanat, a condițiilor meteorologice dificile din perioda de efectuare a lucrărilor (seceta de la inceputul verii si inceputul toamnei) si a suprafețelor mari care trebuie pregătite si semănate intr-un interval relativ scurt de timp.

Grâul cere un sol afanat pe circa 20cm adâncime, cu suprafața nu prea maruntita, dar fara bulgari in sol, așezat, nivelat, fara resturi vegetale pentru a permite semănatul in bune condiții.

După premergătoare timpurii se recomanda o lucrare de dezmiristit, efectuata imediat după eliberarea terenului (cel mult 1-2 zile intarziere). In continuare solul se are la 20-22 cm adâncime, cu plugul in agregat cu grapa stelata.

Pana in toamna, aratura trebuie prelucrata superficial, pentru maruntirea bulgarilor, nivelarea terenului, distrugerea buruienilor care rasar.

Pregătirea patului germinativ.

Se face chiar inainte de semanat, prin lucrări superficiale cu combinatorul (de preferat) sau cu grapa (cu discuri in agregat cu grapa cu colți si lama nivelatoare). Se recomanda ca aceasta ultima lucrare sa se efectueze perpendicular pe direcția de semanat. Trebuie sa se urmareasca realizarea unei suprafețe nivelate, curate de buruieni, afanata de adancimea de semanat, pentru a asigura ascensiunea apei (spre semințele in curs de germinare).

Samanta si semănatul.

Trebuie sa apartina unui soi zonat, sa provină din culturi special destinate producerii de samanta (loturi semincere), din categoriile biologice “samanta certificate a primei si celei de-a doua inmulti”, sa aiba puritatea fizica minimum 98%, facultatea germinativa minimum 85% si MMB cat mai mare.

Tratarea semințelor.

înainte de semant este obligatorie. Tratamentele se pot diferenția in funcție de agentul pathogen si de modalitatea de infestare. In prezent, atat împotriva agenților patogeni transmisibili prin samanta, cu spori pe tegumentul seminței, cum sunt malura comuna (Tilletia spp.) si fuzarioza ( Fusarium spp.), cat si in cazul agenților patogeni cu spori in interiorulbobului, cum ar fi tăciunele zburător (Ustilago tritici), se recomanda tratamente cu preparate pe baza de carboxin (Vitavax 200, 2,01/t de samanta), sau prochloraz + carbendazin (Prelude SP, 2,0kg/t de samanta).

Epoca de semanat.

Se stabilește astfel incat, pana la venirea iernii sa ramana 40-50 zile in care plantele sa vegeteze normal, in care sa acumuleze temperaturi pozitive, sa ajunga in stadiul de 2-3 frați si 3-4 frunze.

Indifferent de zona de cultivare, epoca optima de semanat a grâului de toamna in Romania este 1-10 octombrie. Pentru zonele din sud, vest si [NUME_REDACTAT], intervalul care trebuie luat in calcul este 25 septembrie – 10 octombrie.; pentru zona colinara, nordul tarii se recomanda sa se semene ceva mai devreme, in intervalul 20 septembrie – 5 octombrie.

[NUME_REDACTAT] semanat.

La grâu trebuie stabilita astfel incat sa se asigure, la recoltare, o densitate de 450-600 spice/m2. Pentru a realize acest lucru trebuie sa fie semănate 500-700 boabe geminabile/m2.

Grâul are capacitatea ca, prin infratire sa isi corecteze, intre anumite limite, densitățile nefavorabile. La densități de semanat prea mari, consumurile de samanta sunt exaggerate, costisitoare si nejustificate, concurenta intre plante este prea puternica, apare pericolul căderii si se amplifica atacul de boli.

Cantitatea de samanta la hectar (norma de semanat) rezulta din calculul pe baza densității stabilite si a indicilor de calitate a semințe, de regula este cuprinsa intre 200-250 kg/ha.

Adancimea de semanat.

Adâncimea depinde de umiditatea solului, textura, soi, marimea seminței, data semănatului (fata de epoca optima). In condițiile din Romania, grâul este semanat la 4-5 cm adâncime pe terenurile cu umiditate insuficienta la suprafața si textura mai ușoara, precum si in cazul semănăturilor timpurii, se recomanda sa se semene ceva mai adanc, la 5-6 cm.

Distantele de semanat.

Pe plan mondial, sunt cuprinse intre 10-18 cm, fara a rezulta mari diferente de producție. Ca atare distanta intre rânduri trebuie aleasa intre aceste limite, in funcție de mașinile de semanat de care dispune unitatea agricola. [NUME_REDACTAT] grâul este semanat, in mod obișnuit, la 12,5cm.

Lucrările de îngrijire.

Grâul este o cultura cu o tehnologie total mecanizabila, deosebit de rentabila sub aspectul consumului de forța de munca. Felul lucrărilor de ingrijire care se aplica grâului si numărul acestora depinde de foarte mulți factori (calitatea patului germinativ, dezvoltarea plantelor in toamna si starea de vegetație la desprimavarare, mersul vremii si al vegetației in primavara, rezerva de buruieni, infestarea cu boli si dăunători, dotarea tehnica. Sunt situații in care sunt necare sau sunt efectuate numai 1-2 lucrări de ingrijire si sunt situații in care sunt efectuate foarte multe lucrări (7-8 treceri).

Combaterea buruienilor. Este principal lucrare de ingrijire din cultura grâului. Pierderile de recolta din cauza concurentei buruienilor, sunt in mod obișnuit 10-20 %, dar pot ajunge ușor la 60-70 %. Combaterea chimica a buruienilor este o lucrare obligatorie. Buruienile dicotiledonate ridica cele mai multe problem in condițiile din tara noastra. Cele mai frecvente sunt; Sinapsis arvensis, Raphanus raphanistrum, Capsella bursa pastoris, Cirsium arvensis, Chenopodium album etc. Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necasara doar in anumite zone limitate din Romania. Speciile respective: Apera spica venti, Avenafatua, găsesc condiții favorabile de dezvoltare in zonele colinare, umede din Banat, Transilvania, Bucovina.

Combaterea dăunătorilor. Combaterea se realizeazaprin masuri preventive si curative. Pentru diminuarea atacului de gandac ghebos (Zabrus tenebrioides), trebuie evitata amplasarea grâului pe terenurile infestate si, de asemenea, se trateaza samanta inainte de semanat. In cazuri extreme, când in toamna se constata un atac puternic de larve de gandac ghebos, se recomanda tratamente cu insecticide organofosforice (Dursban 480 EC sau Pirimex 48 EC 2,5 1/ha; Basudin 600 EW 21/ha), la avertizare; pragul economic de daunare (PED) este de 5% plante atacate.

împotriva ploșnițelor cerealelor (Eurygaster spp. [NUME_REDACTAT] spp.) se efectuează tratamente împotriva adulților hibernanti, la avertizare, la un PED de 7 exemplare/m2 si numai după ce peste 80% din populația de ploșnițe a părăsit locurile de iernare (padurea), de regula, in a doua decada a lunii aprilie, când temperatura depășește 10° C. Tratamentele impotriva larvelor se fac la avertizare, la inceputul lunii iunie, după ce acestea au trecut de varsta a doua, la un PED de 3 larve/m2. Adesea este necesara repetarea tratamentului, după un interval de maximum 7-10 zile, daca după primul tratament au mai ramas peste 31arve/m2.

Se recomanda folosirea insecticidelor: Onefon 90 PS 1,2 kg/ha, Sinoratox 35 CE 3,5 1/ha, Dcis 2,5 EC 0,3 1/ha, Fastac 10, 150ml/ha)

Viermele roșu al paiului (Haplodiplozis marginata), este un dăunător periculos, a cărui prezenta este semnalata mai frecvent pe terenurile grele, argiloase. Se recomanda evitarea monoculturii si recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate inaintea de migrarea dăunătorului in sol. Pe terenurile cu peste 5-6 larve/planta, se fac 3 tratamente, primavara, la avertizare, in perioada de zbor a adulților si de apariție a larvelor, cu preparatele menționat la ploșnițele cerealelor.

Gândacul balos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult in ultimele decenii in culturile de grâu din tara noastra se combate prin tratamente repetate, impotriva adulților si a larvelor. Adulții apar atunci când temperature trece de 9-10° C, de obicei incepand din a doua j umătate a lunii aprilie. PED este de 10 adulți hibernanti/m2 si de 250 larve/m2 in cazul atatcului in vetre. Tratamentele se fac pe baza de dimetoat, deltametrin, lambda-cihalotrin, quinalfos (Ecalux CE 1,251/ha).

Cărăbușii cerealelor (Anisoplia spp.) se combatprin tratamente efectuate la apariția adulților (sfarsit de mai, inceput de iunie) la un PED de 3 exemplare/m2, folosind aceleași preparate recomandate pentru combaterea ploșnițelor.

Muștele cerealelor (musca neagra – Oscinella frit, musca de Hessa – Mayetiola destructor) sunt daunatoare in cazul atacului de toamna, care este cel mai păgubitor prin larve, mai ales in situația in care grâul a fost semanat timpuriu si toamna este lunga si călduroasa. Foarte importante sunt masurile preventive, precum si tratamentele la samanta.

Combaterea bolilor se face in mod eficient prin combinarea metodelor preventive cu cele curative (combaterea integrata).

Fainarea {Erysiphe graminis), boala cu transmitere prin sol, se manifesta indeosebi in perioada creșterii intense a plantelor de grâu, când acestea sunt foarte sensibile. Atacul este favorizat de o densitate mare a lanului, de aplicarea unor doze prea mari de azot, de vremea racoroasa, umeda si cu nebulozitate ridicata.

Masurile preventive constau din cultivarea de soiuri rezistente, respectarea rotației, distrugerea salamustrei, asigurarea densității normale a lanului, fertilizarea echilibrata.

In cazul unui atatc puternic de fainare, tratamentele de combatere se fac cu produsele: Sportak 45, 11/ha, Tilt 250 EC 0,51/ha, Fademorf 20 EC 21/ha. Pragul economic de daunare este considerat la: 25% pete pe ultimele 3 frunze, după infratit si 25% pete pe frunza standard, inainte de inflorit.

Fuzarioza (Fusarium graminearum, cu forma perfecta Giberella zeae) se transmite prin sol si prin samanta si produce fuzarioza rădăcinilor, a coletului, a frunzelor si spicului. Deosebit de eficiente sunt masurile preventive, cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boala, folosirea unei semințe sanatoase, tratata inainte de semanat, fertilizarea echilibrata, respectarea rotației. Tratamentele la samanta sunt obiligatorii, dar parțial eficiente, iar tratamentele in vegetație sunt eficiente, dar costisitoare.

Septoriozele (Septoria tritici si S. nodorum) este o boala care se transmite prin samanta sau prin sol, pe resturile de plante. Masurile preventive: distrugerea salamustrei, a resturilor de plante, respectarea rotației, aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. De asemenea, se recomanda tratamente la samanta (Vitavax 75 2,5 kg/ha sau Chinodin 2,5kg/ha), precum si tratamente in vegetație, in faza de inspicat, si apoi la un interval de 14 zile, folosind preparate recomandate pentru combaterea fainarii. Pragul economic de daunare este apreciat la 10% din intensitatea atacului la inflorit.

Irigarea.

Este o lucrare din tehnologia de cultivare a grâului care prezintă interes pentru majoritatea zonelor de cultura a grâului din Romania. Necesarul de apa al grâului este .3500 – 4.500 m3/ha pe intreaga perioada de vegetație si este acoperit, de obicei in proporție de 75% din rezerva de apa a solului la semanat si din precipitațiile căzute in timpul perioadei de vegetație.

Udările din toamna aplicate in cultura grâului sunt cele mai eficiente. Udările de primavara se aplica in funcție de situația concreta (apa acumulata in sol in sezonul rece, regimul precipitațiilor in primavara) cu norme de 500-600m3/ha. Se aplica 1-3 udări in fazele de alungire a spicului, la inspicat-inflorit si la formarea bobului.

Recoltarea.

Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplina, atunci când boabele ajung la 14-15% umiditate. In acest stadiu mașinile de recoltat lucrează fara pierderi si boabele se pot păstră in bune condiții.

Lucrarea de recoltare trebuie incheiata când boabele au ajuns la circa 12-13 % umiditate. Mai târziu trece in faza de supracoacere si se amplifica pierderile prin scuturare. Perioada optima de recoltare a unui lan de grâu este aproximativ de 5-8 zile. Lanurile de grâu sunt recoltate dintr-o singura trecere, cu ajutorul combinelor universal autopropulsate. Trebuie respectate recomandările de a reface reglajele de 2-3 ori pe zi (in funcție de evoluția vremii), cu scopul de a realize treieratul fara a sparge boabele. Recoltarea directa cu combina se efectuează in condiții bune in lanurile dezvoltate uniform, neimburuienate si necazute.

In tehnologia de recoltare folosita la noi, după recoltare paiele raman pe teren in brazda continua. Strângerea paielor si eliberarea terenului sunt lucrări foarte importante in cultura grâului. Pentru adunarea paielor se folosesc diferite utilaje (presa de balotat pentru furaje, mașina pentru balotat cilindrica, mașini pentru adunat si capitat). Paiele sunt transportate pentru a fi folosite ca materie prima pentru diferite industrii, ca furaj sau așternut pentru animale.

Arderea miriștii (a materiei organice ramase după recoltarea grâului) nu este justificata. Aceasta soluție este acceptata numai in cazuri extreme, cum ar fi atac puternic de vierme roșu.

Producții.

Producția medie mondiala la grâu a fost in ultimii ani in jur de 2.600 kg boabe/ha (1997-1999). Prin comparație, producția medie in Europa a fost 5.115 kg/ha. Numeroase tari europene realizează peste 7.000 kg/ha (Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Olanda).

In cultura grâului din Romania, in ultimele decenii, producțiile medii au oscilat, intre 1.760 – 3.300 kg.ha, fiind supuse influentei variațiilor climatice destul de mari de la un an la altul. De asemenea, sunt unitati agricole care recoltează, in anii favorabili 5.000 – 6.000 kg/ha, in medie pe mii de hectare.

Tehnologia de cultivare a orzului

Rotatia.

Orzul are cerințe asemanatoare cu ale grâului de toamna fata de planta premergătoare. Pentru a intra in condiții bune in iarna, trebuie sa revină după plante care eliberează terenul timpuriu. Cele mai bune premergătoare pentru orzul de toamna sunt: leguminoasele anuale si perene, borceagurile, răpită, inul pentru fibre si cel de samanta. Pentru orzoaica de toamna, cu excepția leguminoaselor, sunt indicate aceleași premergătoare.

După orz (deoarece eliberează terenul foarte devreme) se pot insamanta culture duble pentru furaj (porumb, sorg) sau pentru boabe (soia, fasole). Succesul acestor culture este asigurat daca se seaman in prima parte a lunii iulie si solul are umiditate suficienta (din ploi sau irigare).

In cultura de orz se obișnuiește sa se insamanteze trifoi in “cultura ascunsa”.

Fertilizarea.

Consumul specific de substanțe nutritive la orz este apropiat de cel al grâului. Astfel, pentru 1.000 kg plus producția corespunzătoare de paie, orzul consuma in medie intre 24-29 kgN, 11-13 kg P, 21-28 kg K.

Gunoiul de grajd, deși asigura sporuri mari de producție, nu este valorificat economic de orzul de toamna. Orzul se fertilizează in general cu ingraminte chimice.

Amendamentele se recomanda sa se aplice pe solurile acide, constituind o măsură necesara pentru a asigura producții ridicate. In funcție de aciditatea solului se aplica 3-6 tone/ha amendamente calcaroase, o data la 6-7 ani sub aratura de baza.

Lucrările solului.

La orz lucrările de baza si pregătirea patului germinativ sunt similare cu cele pentru grâul de toamna, cu mențiunea ca are pretenții mai mai ridicate in ceea ce privește calitatea acestor lucrări.

Samanta si semănatul.

Samanta trebuie sa corespunda indicilor de calitate: puritate (peste 98 %), germinație (peste 90 %) si MMB specifica. înainte de semanat, samanta se trateaza bolilor produse de: Fusarium spp. si Ustilago spp. Se folosesc produsele: Gamavit 85 PSU, 3 kg/t semanta, Vitalin 85 PTS 3 kg/t samanta, Vincit P 1,5 kg/t samanta. Cu acțiune insectofungicida este produsul Tirametox 90 PTS 3 kg/t samanta.

Epoca de semanat. Epoca de semanat a orzului este cu circa 5 zile inaintea grâului (intre 15 septembrie si 10 octombrie).

Densitatea.

Densitatea de semanat a orzului de toamna este de450-500 boabe germinabile/m2, pentru orzoaica de toamna 450-550 boabe germinabile/m2, iar la orzoaica de primavara 450- 500 boabe germinabile/m2. Deși orzul are o infratire buna, in toamnele secetoase si când se seaman după epoca optima densitatea la orzul de toamna trebuie sa fie de 500 boabe germinabile/m2.

Distanta intre rânduri la orz si orzoaica este de 12,5 cm.

Adâncimea. La orzul si orzoaica de toamna este 3-5 cm, iar la orzoaica de primavara 2-4 cm, in funcție de textura si umiditatea solului.

Cantitatea de samanta.

La densitatea amintita, pentru orz si orzoaica este intre 160-200 kg/ha, in funcție de MMB, puritate si germinație.

Lucrările de îngrijire.

La orz controlul semănătorilor toamna si iarna, eliminarea excesului de umiditate si celelalte lucrări de intretinere la desprimavarare, in funcție de starea culturii (fertilizare, tavalugire in cazul fenomenului de “descălțare”, combatere a buruienilor, bolilor si dăunătorilor) sunt similar cu cele prezentate la grâul de toamna.

Pentru prevenirea si combaterea dăunătorilor pârtilor aeriene se fac si tratamente in vegetație. Astfel, la apariția larvelor gândacului ovăzului (Oulema melanopa) se fac tratamente cu unul dintre produsele: Sinoratox 11/ha, Decis 2,5 CE 0,31/ha, Karate 0,41/ha. Cu aceste produse se limitează si atacul de afide, tripsi, muște.

Irigarea.

Irigarea orzului apare necesara in zonele si in anii cu deficit de umiditate. Ca si la grâul de toamna, udarea la semanat are o mare importanta, când perioada semănatului si partea a doua a verii sunt secetoase.

Recoltarea orzului.

Se face cu combina reglata pentru aceasta planta. începe la coacerea deplina, când umiditatea boabelor este sub 16-17 %. întârzierea provoacă mari pierderi datorita ruperii spicelor si a scuturării boabelor.

Orzul de toamna se coace cu 7-10 zile inaintea grâului. El trece foarte repede in ”rascoacere”, asa incat pericolul pierderilor este mai mare decât la grâu.

Tehnologia de cultivare a ovăzului

Rotatia.

Foarte bune premergătoare sunt leguminoasele cultivate pentru boabe, urmate de plantele furajere care eliberează terenul devreme.

Ovăzul de primavara se cultiva de regula după plantele care părăsesc mai târziu terenul, obișnuit după prăsitoare, exceptând cultura sfeclei, ambele fiind parazitate de nematozi (Heteroptera).

Nu se cultiva in monocultura, după ovăz sunt recomandate culture amelioratoare de primavara.

Fertilizarea.

Ovăzul extrage din sol cantitati importante de substanțe nutritive, avand un sistem radicular bine dezvoltat si putere mare de solvire. La 1000 kg boabe revine 26 kg N, 12 kg P, si 22 kg K.

Azotul mărește procentul de boabe (VLAHUTA, 1940) si conținutul de protein (VOLKER, 1975).

Ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica sub aratura de baza, iar ingrasamintele cu azot se aplica primavara, inainte de semant.

Lucrările solului.

In funcție de pianta premergătoare se executa araturi de 18-20 cm, vara sau toamna, care se vor lucre cu grapa cu discuri pana la intrarea in iarna, fapt care permite semănatul primavara timpuriu.

Patul germinativ se pregătește prin lucrări superficial cu combinatorul sau grapa cu colți, astfel incat sa se realizeze o buna nivelare si maruntire, cu specificarea ca pentru ovăzul de toamna este necesar ca terenul sa fie așezat.

Samanta si semănatul.

Marimea boabelor de ovăz variaza mult in raport cu poziția lor in cadrul spiculetului, inregistrandu-se diferente de 5,5 – 10,8 g in ceea ce privește MMB si de 6,9 – 12,3 % la conținutul de palei (BUSILA, 1942), de aceea samanta trebuie sa fie bine sortata. Puritatea sa fie 97-99 %, germinația 85-95 %. Tratamentul impotriva tăciunelui zburător de face cu formaldehida 40 %, in concentrație de 3%, fie prin stropire sau lopatare, după care samanta se acopera 2 ore.

Epoca de semanat.

Ovăzul de primavara se seamana primavara in urgenta intai. întârzierea semănatului, pe langa reducerea recoltei cu 8-30 %, mărește intensitatea atacului de rugina, atacul mustei suedeze si da posibilitatea de a fi atacat de păduchii cerealelor.

Ovăzul de toamna se va semana in prima decada a lunii octombrie.

Cantitatea de samanta.

Se calculează astfel ca sa se realizeze o desime de 400-450 boabe germinabile/m2, atat pentru ovăzul de primavara, cat si pentru cel de toamna, revenid 130-140 kg/ha.

Distanta intre rânduri.

Este de 12,5 cm, iar pe terenurile bine pregătite 10 cm sau chiar 8cm

Adâncimea.

Este de 2-4 in funcție de textura si umiditatea solului. Are putere de străbatere a solului relative redusa, semănatul mai adanc reduce numărul de plante răsărite si infratirea.

Lucrările de îngrijire.

Prima lucrare, atat la ovăzul de primavara, dar mai ales la cel de toamna este tavalugirea cu tăvălugul inelar.

La combaterea buruienilor doza de SDMA este de 1,5-2 1/ha, iar in cazul Icedinului forte de 1 -1,5 1/ha.

Pentru combaterea gândacului balos (Lemma melanopa) se trateaza (la avertizare) si alți dăunători: Oscinellafrit si alte diptere, apoi afide si tripsi.

Recoltarea.

Ovăzul se coace mai neuniform si este mai sensibil la scuturare de cat alte cereai. Pentru a se putea recolta cu combina in condiții bune, ovăzul trebuie sa aiba tijele uscate, iar boabele sa fie la inceputul maturitatii depline.

înainte de maturitatea optima, când nu se poate recolta direct cu combina sau in locurile unde combina nu are acces, se recoltează in doua faze: taierea plantelor la coacerea in parga si treierarea lor după 4-5 zile.

Tehnologia de cultura a secarei

Rotatia.

Secara de toamna trebuie sa urmeze după plante care părăsesc terenul timpuriu, cum sunt răpită, cartoful timpuriu, floarea soarelui. Foarte bune premergătoare sunt leguminoasele: mazarea, borceagul si fasolea.

La rândul ei secara este o buna premergătoare pentai toate culturile de primavara. Utilizata ca nutret verde, permite semănatul unei alte plante, ca o a doua cultura.

Fertilizarea.

Deși valorifica bine soiurile slab productive, reacționează puternic la Îngrășăminte. Pentru 1000 kg boabe are nevoie: 32,2 kg N, 16,3 kg P, 35 kg K.

Secara are o putere mare de solubilizare a rădăcinilor, ceea ce face sa poata utiliza si ingrasamintele mai greu solubile.

Gunoiul de grajd aplicat ridica producția cu 15-25 % (KOSTROV, si colab., 1976).

Lucrările solului.

Prefera soluri așezate, de aceea lucrarea solului se face cu cel puțin o luna inainte de insamantare. Arătură se executa la 18-20 cm, plus grapa stelata pentru a mărunți bine pamantul. Pana la semanat se lucrează superficial pentru distrugerea buruienilor. Patul germinativ se pregătește cu combinatorul.

Samanta si semănatul.

Sortarea secării are mare importanta: samanta cu peste 35 g MMB da o răsărire cu 4% mai buna fata de 26,8 g MMB. Facultatea germinativa sa fie cel puțin 85 %, puritatea 97 %. Tratarea semințelor impotriva bolilor se face ca la grâu.

Epoca de semanat.

Plantele trebuie sa fie bine infratite in iarna, fara a avea o masa vegetativa prea bogata. Se insamanteaza cu 15 zile mai timpuriu decât grâul, adica 15-25 septembrie.

Cantitatea de samanta.

Depinde de desimea culturii si MMB. In zonele secetoase se recomanda o cantitate mai redusa, 300-450 boabe germinabile/m2 si se va mari in zonele mai umede pana la 500 boabe germinabile/m2. Cantitatea variaza intre 140-160 kg.

Adâncimea de semanat.

Semănatul se face mai superficial ca la grâu, avand o putere mai mica de străbatere. Adâncimea va si cuprinsa intre 3-5 cm.

Lucrările de îngrijire.

In primavara se executa aceleași lucrări ca la grâu, cu deosebirea ca imburuienarea este mai redusa, datorita creșterii viguroase a plantelor si umbririi intense.

Recoltarea.

Se face cu circa 12 zile mai timpuriu ca la grâu. Lucrarea se executa cu combina, iar in zonele accidentate cu vindroverul in doua etape. Pentru a obține recolte calitativ superioare, nu trebuie recoltata prea timpuriu, intrucat se obțin boabe zbârcite.

CAPITOLUL III

Prezentarea principalelor specii daunatoare in culturile de cereai paioase

Lista speciilor daunatoare

Atacul cauzat asupra plantelor de către un dăunător sau altul oglindește gradul de agresivitate al acestuia in urma caruia plantele suferă daunari sau pagube.

Daunarea sau vatamarea este rezultatul acțiunii agressive a dăunătorilor si indica o periclitate in structura organelor plantelor atacate, indiferent daca aceasta apare in urma hranirii sau in urma unor activitati, cum sunt construirea adăposturilor pentru hibernare, a cuiburilor pentru depunerea oualor etc. Daunarea are character fiziologic. Majoritatea dăunătorilor apar ca rezultat al activitatii de hranire a dăunătorilor.

Astfel, culturile de cereale paioase prezintă o lista impresionanta de dăunători cum ar fi următorii prezentați in tabelul de mai jos:

Pragul economic de daunare

Pragul de daunare definește densitatea la care incep daunele, iar pragul economic de daunare reprezintă deja pierderi care, economic, justifica aplicarea de masuri active de combatere. Spre deosebire de prognoza si avertizare, pragul economic de daunare permite diferențierea lucrărilor de combatere de la o sola la alta.

Acolo unde, in urma observațiilor, numărul de dăunători sau nivelul de atac este atins, se aplica lucrări de combatere, iar in sola unde nu este atins nu se efectuează.

Pragul economic de daunare are o latura economica, intrucat se ia in considerare costul tratamentului si nivelul pierderilor exprimate valoric. Are si o latura ecologic ace deriva din eliminarea sau rarirea tratamentelor, precum si din faptul ca dăunătorii se mențin la un nivel scăzut si deci se pot menține si entomofagii fara sa dispara complet.

Pentru scopuri practice, de aplicare concreta a lucrărilor de combatere se folosesc tabele special caer dau densitățile sau nivelul de atac pe faze de vegetație a plantelor, in funcție de care se stabilește momentul de tratare si daca se trateaza sau nu.

Descrierea principalelor specii daunatoare din culturile de

cereale paioase

Culturile de cereai paioase din Romania sunt atacate, pe toata durata de vegetație, de către numeroase specii de insescte, capabile sa producă pagube importante, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ.

In perioada primavara-vara, cele mai importante pagube sunt produse de ploșnițele cerealelor:

Eurygaster spp., ordinal Heteroptera, familia [NUME_REDACTAT] spp., ordinal Heteroptera, familia [NUME_REDACTAT] langa aceste specii, pagube produc si alte specii daunatoare cum sunt următoarele:

Haplothrips tritici, ordinal Thysanoptera, familia [NUME_REDACTAT] graminum, ordinal Homoptera, familia [NUME_REDACTAT] tenebrioides, ordinal Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] spp., ordinal Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] pygmaeus, ordinal Hymenoptera, familia [NUME_REDACTAT] destructor, ordinal Diptera, familia [NUME_REDACTAT] marginata, ordinal Diptera, familia [NUME_REDACTAT] spp.

Ploșnițele cerealelor

ordinul Heteroptera, familia [NUME_REDACTAT] cerealelor sunt răspândite in centrul si sud-estul Europei, in vestul Europei, si in nord-estul Africii. In tara noastra se intalneste in toate zonele unde se cultiva cerealele, cu densități mai mari in regiunile de stepa si a pădurilor de stejar.

Mai importante sunt: Eurygaster integriceps, [NUME_REDACTAT], Eurygaster austriaca. [NUME_REDACTAT] integriceps este cea mai frecventa si daunatoare.

Descriere. Speciile genului Eurygaster se deosebesc intre ele prin următoarele caractere:

-marimea corpului adulului

-forma capului

-raportul dintre plăcile maxilare si clipeus

-marginile laterale ale pronotului.

Adultul (figura 3) de Eurygaster integriceps are corpul de 11-13 mm lunigime, capul este rotunjit la vârf, plăcile maxilare nu acopar clipeul, marginile laterale ale pronotului sunt convexe.

Adultul de Eurygaster maura are corpul de 8,5-11 mm lungime, capul are forma triunghiulara, ascutit, clipeul nu depășește lamella mandibulara, pronotul are forma unui hexagon regulat cu marginile drepte.

Adultul de Eurygaster austriaca are corpul de 11-14,5 mm lungime, capul bine dezvoltat cu aspect de triunghi echilateral, marginile laterale ale pronotului sunt concave.

Ouăle sunt de culoare verde deschis, de forma unui butoiaș. Pe măsură ce se dezvolta embrionul, culoarea lor se inchide.

Larvele sunt asemanatoare cu adultul.

Biologie. Speciile de Eurygaster au o biologie foarte asemanatoare. Ciclul de dezvoltare este monovoltin, iernând in stadiul de adult in frunzarul pădurilor de foioase.

Apariția si migrarea adulților din locurile de iernare are loc in cursul lunii aprilie, când temperatura medie zilnica depășește 10° C. Zborul masiv se desfasoara in zilele puternic insorite cu temperaturi peste 18°C.

Copulația are loc la cateva zile de la apariție. Primele depuneri de oua se inregistreaza la 1-2 saptamani după azorul maxim. Ponta este esalonata pe o perioada de 30 zile. Ouăle sunt depuse pe toate organe plantei (Frunze, tulpini), de preferința pe burduf si spicele aparate.

In timpul dezvoltării, care dureaza 30-40 zile, larvele năpârlesc de 5 ori. In mod obișnuit larvele ajung la maturitate im timpul recoltării cerealelor.

Apariția noilor adulți are loc , de obicei, in a doua jumătate a lunii iunie si primele doua decade ale lunii iulie. Noii adulți se hrănesc in lanurile de grâu, orz etc, nerecoltate sau pe diferite graminee spontane.

Plante atacate si mod de daunare. Atatca cerealele paioase, indeosebi grâul, precum si diferite graminee sălbatice.

Pentru a se hrăni, adulții ca si larvele, inteapa toate organelle aeriene ale plantei: Frunze, tulpini, spice (ariste, glume, si boabe) cu ajutorul trompei, introducând anumite

enzyme ce transforma sucul cellular in hrana gata elaborate, care absorbita in stomacul insesctei este asimilata direct.

După migrarea ploșnițelor in lanurile de grâu sunt atacate frunzele si tulpinile si ca urmare porțiunile de frunza de deasupra zonei intepate se usucă. Atacul adulților hibernanti in primavara, pet imp secetos si densități mari, determina pieirea plantelor.

Combatere. Lupta impotriva ploșnițelor se bazeaza pe aplicarea unui sistem de masuri, dintre care, in arealul de daunare, cea mai utilizata si mai eficienta măsură o constituie combaterea chimica. Acțiunile de combatere sunt planificate din timp, după prognoza anuala a apariției ploșnițelor cerealelor.

Controlul din pădurile de foioase, efectuat in cursul lunilor octombrie si noiembrie, da o indicație in plus asupra rezervei de ploșnițe adulte, iar un al doilea control, primavara, de indata ce se poate intra in păduri, se stabilește gradul de mortalitate.

De asemenea, aplicarea masurilor agrotehnice: rotatia culturilor, semănatul timpuriu in terenuri bine pregătite si fertilizate, cultivarea de soiuri precoce si recoltarea la timp, duce la micșorarea atacului.

Efectuarea de tratamente chimice la avertizare in funcție de valorile PED si anume:

PED= 7adulti/m2, in culturile cu densitate normal

PED= 5 adulti/m2, in culturile cu densități mici si neinfratite

PED= 3 adulți /m2, când primavara este secetoasa si călduroasa, favorabila adulților hibernanti.

[NUME_REDACTAT] sunt avizate următoarele insecticide pentru combaterea ploșnițelor cerealelor: Actellic 50 CE – 11/ha, Dursban 4E – 21/ha, Danex 80 PU —1,2 kg/ha, Onefon 80 PS – 1,2 kg/ha, Ordatox 25 CE – 2,51/ha, Sinoratox 35 CE – 31/ha, Marshall 25 CE – 1/ha, Fastac 10 EC – 11/ha, Decis 2,5 CE – 0,3 1/ha.

Pentru adulți tratamente se aplica la apariția lor in masa, iar impotriva larvelor, când acestea sunt in varsta a III-a.

Figura3. Eurygaster spp.

A. Ault: B.Oua: C.D. Mod de atac

Aelia spp.

Ploșnițele vargate ale cerealelor
ordinul Homoptera, familia [NUME_REDACTAT] din genul Aelia cuprinde speciile: Aelia acuminate, Aelia rostrata, răspândite aproape in toata Europa, Asia si nordul Africii. In tara noastra speciile au o răspândire generalizata mai ales in regiunile de stepa si silvostepa, prezentând o importanta economica redusa comparative cu speciile de Eurygaster.

Descriere. Adultul (figura 4) de Aelia acuminata are forma eliptica de 7-10 mm, de culoare galbena cu dungi cenușii, longitudinal pe partea dorsal. Capul are forma unui triunghi ascutit, cu laturile bombate.

Pronotul este triunhiular, iar scutelul acopera doar parțial abdomenul.

Adultul de Aelia acuminata are forma eliptica, de 10-12 mm, capul are forma unui triunghi ascutit, corpul are o constituție robusta, de culoare gabuie maronie, cu dungi longitudinare dorsal cenușii.

Adultul de Aelia rostrata are corpul mai mare, de 11-12,5 mm lungime, iar pe pronto si scutel, prezintă 2 dungi. Femurele mediene si posterioare prezintă cate o pata punctiforma neagra.

Oul la ambele specii, are forma de butoiaș, lung de aproximativ 1 mm, de culoare

crem.

Larva este asemanatoare cu adultul.

Biologie. Ambele specii prezintă o singura generație pe an, modul de viata fiind asemanator cu cel al speciilor de Eurygaster.

Plante atacate si mod de daunare. Speciile de Aelia reprezintă dăunători caracteristici ai cerealelor paioase, mai ales la culturile de grâu su orz, insa pot fi intalnite si pe gramineele spontane. Modul de daunare este asemanator cu cel al speciilor de Eurygaster.

Figura 4. Aelia spp. Adult si mod de atac

Haplothrips tritici

Tripsul grâului

ordinul Thysanoptera, familia [NUME_REDACTAT] un areal vast de răspândire, cuprinzând Pupo ta, [NUME_REDACTAT], America de Nord si nordul Africii. In tara nostra se gaseste in zona de câmpie si in zona submontana.

Descriere. Adultul are corpul de culoare neagra bruna. Capul prezintă peri postoculari, lungi, ascuțiți, hialini. Antenele sunt formate din 8 articole, aripile membranoase, cu o singura nervure pe mijloc, lungimea corpului 1,3 – 1,5 mm.

Oul este oval alungit de 4 mm lunigime, alb-galbui imediat după depunere, devenind apoi de culoare roz.

Larva are culoare roșcata cărămizie, capul, picioarele si ultimul segment abdominal negre. Lungimea corpului este de 13-15 mm.

Biologie. Tripsul grâului iernează ca larva in interiorul resturilor de paie, la suprafața solului sau la adancimea de incorporare a miristei si are o generatie/an.

Primavara, in cursul lunii aprilie, are loc transformarea larvelor in prenimfe si nimfe, din care apoi in luna mai, apar adulții.

Ouăle sunt depuse in grupe de 2 – 6, intre palei si glume, mai frecvent la baza bobului. Incubația dureaza 8-12 zile.

In timpul verii au loc migrări ascendente din sol in litiera de la suprafața solui, in special după ploile abundente sau după perioade foarte calde, când temperaturile scad la 5 – 6°C, larvele se grupează pentru iarna pe porțiunile subțiri ale tulpinilor din stratul superficial.

Plante atacate si mod de daunare. Plantele gazda predominante aparțin gramineelor cultivate si sălbatice: grâu, orz, ovăz, secare, orez, pir, obsiga etc.

Adulții si larvele inteapa si sug seva din organelle florale, rahis si boabe. In urma atacului adulților pe rahis si spiculete se produce atrofierea organelor florale si deci sterilizarea parțial sau totala a spicului.

Larvele ataca indeosebi boabele in formare pana la faza de coacere in ceara.

Pe langa faptul ca determina reduceri ale producției de pana la 10% provoacă depercierea calitatii glutenului si a insusirilor biologice ale seminței.

Combatere. Pentru prevenirea apariției atacului de tripsi se recomanda masuri agrotehnice: rotatia culturilor la 3-4 ani, arderea miristei, discuitul miristei, aratura de toamna si semănatul la epoca optima.

C

Figura 3.

Haplothrips tritici

A. Adult B. Larva C. Mod de atac

Schizaphis graminum

Păduchele verde al cerealelor

ordinul Homoptera, familia [NUME_REDACTAT] este raspandita in foarte multe tari de pe glob fii considerate atat ia noi cat sip e plan mondial, una dintre speciile cele mai păgubitoare, mai ales la culturile de grâu, orz, sorg.

Descriere. Virginogenele aptere au corpul oval, ușor alungit, de culoare verde-pal sau verde-galbui, dorsal cu o dunga verde inchis. Antenele sunt subțiri, formate din 6 articole, corniculele sunt cilindrice, gălbui. Coada este conica, scurta. Lungimea corpului este 1,4-2 mm.

Virginogenele aripate au caractere asemanatoare cu cele ale formei aptere. Corpul este alungit, de 1,2-2 mm ușor ingustat lateral. Corpul si toracele sunt de culoare bruna, iar abdomenul verde.

Biologie. Păduchele verde al cerealelor iernează sub forma de ou din care in martie- aprilie se dezvolta femeia fundatrix aptera.

Durata dezvoltării virginogenelor aptere oscilează intre 6-14 zile, a reproducerii intre 8-25 zile.

După imperechere femelele depun oua pe grâu, orz, sorg, diferite graminee din flora spontana. In cursul unui an insect poate avea pana la 23 de generații.

Plante atacate si mod de daunare. Insescta se hrănește cu specii de graminee, dintre care preferate sunt: grâul, orzul si sorul. Plantele atacate prezintă in dreptul intepaturilor pete de decolorare, care apoi devin roșii. Atacurile puternice in toamna determina uscarea plantelor, iar in perioada formarii boabelor determina reducea producției cantitativ si calitativ.

Combatere. Populația de afide in culturile de cereai paioase poate fi menținută in densități numerice scazuteprin semănatul la epoca optima, distrugerea salamustrei, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenți.

Avertizarea aplicării tratamentelor chimice se face când populațiile de afide ating pragul economic de daunare, 10 afide/planta. Vara in perioada de inspicare a grâului, pragul economic de daunare este de 25 exemplare/planta.

Figura 2. Schizaphis graminun

A. Virginogene B. C. Mod de atac

Zabrus tenebrioides

Gândacul ghebos

ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] răspândit in Europa si [NUME_REDACTAT]. In tara noastra este menționat din anul 1887 si se intalneste in toate zonele de cultura a cerealelor paioase.

Descriere. Adultul are 10-16 cm lungime, corpul oval alungit, de culoare neagra pe partea dorsal, uneori cu reflexe metalice sib run-roșcat pe partea ventral.

Pronotul este convex dorsal, cu baza si marginile laterale puternic punctuate. Antenele, tibiile si tarsele sunt roșcate, iar femurele mai inchise.

Oul este oval de 20-35 mm lungime, de culoare alba.

Larva matura are 30-35 mm, corpul este ușor turtit, ingustat treptat spre partea posterioara, de culoare alba-cenusie. Capul si toracele sunt brune, iar segmentele abdominal prezintă dorsal sclerite brune-deschise.

Pupa are 18-20 mm si este de culoare alba-cafenie.

Biologie. Iernează in stadiul de larva in sol si are o generație pe an. Apariția adulților are loc la sfârșitul lunii mai, inceputuî lunii iunie, ceea ce corespunde fenologic cu inspicarea cerealelor de toamna.

începând cu a doua jumătate a lunii iunie, adulții devin fototropic pozitivi, intalnindu- se pe spice si ziua.

Parasirea locurilor de estivatie incepe către sfârșitul lunii august, inceputl lunii septembrie. Au o prolificitate mai scăzută, iar ponta este depusa in sol la adancimea de 5-15 cm. incubația dureaza 15-20 zile.

Primavara de timpuriu, larvele isi reincep hranirea, evoluția lor incheindu-se in luna februarie, când are transformarea in pupa in sol, in loji special.

Plante atacate si mod de daunare. Ataca in stadiile de adult si larva. Adulții se intalnesc pe spicele de grâu, secara si orz, consumând florile si boabele in diferite faze de coacere.

Cele mai mari pagube sunt produse de larve, care ataca frunzele, in special la grâul de toamna. Larvele trag frunzele plantele tinere in galeriile de la baza plantelor, le sfasie si raman numai nervurile, care se usucă. La invazii mari, culturile pot fi distruse complet.

Combatere. Rotatia culturilor, evacuarea baiotilor de paie si a resturilor vegetale, efectuarea arăturii imediat după recoltat si menținerea terenului curat prin discuiri, pentru a se evita formarea salamustrei.

Tratarea semințelor cu unul din următoarele insectofungicide:; Tirametox 90 PTS – 3kg/ha., Vitalin 85 PTS -3kg/ha, Gammavit 85 PSU – 3kg/ha.

Incazul apariției unor focare se vor executa tratamente cu produse organofosforice: Basudin 600 EW -21/ha, Dursban 480 EC – 2,5 1/ha.

Figura 5. Zabrus tenebrioides

A. Adult B. C. Larva D. Mod de atac

Anisoplia spp.

Cărăbușii cerealelor

ordinul Coleoptera, familia [NUME_REDACTAT] speciile genului Anisoplia prezintă importanta in tara noastra următoarele: Anisoplia austriaca, Anisoplia segetum, Anisoplia lata. Aceste specii sunt răspândite mai ales in [NUME_REDACTAT] si Orientala. La noi se intalnesc in toata tara, cu excepția zonei alpine.

Descriere. Adultul (figura 6) de Anisoplia austriaca are 12,5 – 16 mm lungime, corpul de culoare neagra, capul, pronotul si scutelul cu reflexe verzui. Elitrele sunt castanii- roscate, iar pe marginea lateral prezintă un rând de sete groase si scurte.

Adultul de Anisoplia segetum are 10 – 13,5 mm lungime, corpul alungit de culoare neagra verzuie cu luciu metallic pronunțat verzui, pronto si picioare. Elitrele sunt cafenii roșcate, prevăzute pe margini cu un rând de sete lungi si groase

Adultul de [NUME_REDACTAT] are 11-13 mm lungime, corpul caracterizat printr-o accentuate convexitate dorsal. Elitrele sunt de culoarecastanie-galbuie, castanie-roscata.

Adultul de Anisoplia lata. Are 10 – 14,5 mm lungime, corpul lat, de culoare neagra, capul si pronotul de reflexe versui slabe.

Oul este oval-elipsoidal, cu cherionul neted, de culoare alba-mat. La depunere are lungimea de 1,5 – 2mm, iar latimea de 4,2 – 7,5 mm.

Biologie. In general biologia acestor specii este asemanatoare. Iernează in stadiul de larva in sol, la adâncimi cuprinse intre 35 – 80 cm. Primavara in luna lunamartie-aprilie, când temperature solului la 5 cm adâncime depășește 8° €., larvele migrează spre suprafața solui.

Ajunse la maturitate, in a doua decada a lunii mai, se transforma in pupe, in celule de pamant, la adâncimi de 8-18 cm. Adulții de Anisoplia segetum apar primii, obișnuit in timpul infioririi grâului si formarii boabelor, iar adulții celorlalte specii către sfârșitul maturitatii in lapte a boabelor de grâu.

Plante atacate si mod de daunare. Adulții sunt dăunători periculoși ai gramineelor cultivate si spontane (grâu, secara, pir, ovascior, obsiga etc) provocând pagube mai mari la grâu si secara. Rod ovarele florilor si boabele.

Ataca mai ales boabele in lapte sau parga, pe care le distrag parțial sau complet. In timpul vieții sale un adult poate distruge boabele din 6-10 spice.

Combatere. Masurile cele mai eficace si rentabile din punct de vedere economic, care se recomanda in combaterea carabuseilor cerealelor sunt cele agrotehnice. Efectuarea arăturii imediat după recoltare, aplicarea la timp a prasilor in culturile de porumb, asigura o distrugere a pupelor in proporție de 38-70 %, semănatul cat mai devreme, rotatia culturilor.

împotriva adulților, la invazii mari (peste 5 adulti/m2) se pot aplica tratamente chimice cu produse organofosforice mai puțin toxice si cu o remanenta redusa: Onefron 30 VUR, Sinoratox 35 CE, Carbetox 37 CE – 3,5 1/ha.

Cephus pygmaeus

Viespea grâului

ordinul Hymenoptera, familia [NUME_REDACTAT] de răspândire a viespii grâului cuprinde Europa, Asia, America de Nord, iar la noi tara, toate zonele de cultura a grâului, mai ales din sudul tarii.

Descriere. Adultul are 10-12 mm lungime, corpul alungit, aproape cilindric, de culoare negru lucios, cu pete galbene (figura 7). Capul este mare, aproape patrat, mai lat ca toracele. Extremitatea abdominal este prevăzută cu un ovipositor in forma de fierăstrău.

Oul este alungit, ușor reniform, de culoare alba.

Larva are 10 – 12 mm lungime, este apoda si eucefala, in forma literei S si de culoare alb-galbuie. Capul este globuros, de culoare maronie-deschis mai mic decât toracele.

Pupa are 5-12 mm lungime, la inceput de culoare alba laptoasa, apoi se pigmentează treptat incepand de la cap.

Biologie. Viespea paiului reprezintă o generație pe an. Iernează in stadiul de larva, intr-un cocon construit in interior, la baza tulpinii. Primavara, in cursul lunii mai are loc transformarea larvei in pupa, din care după aproximație 20 zile apare adultul.

Apariția adultului coincide cu sfârșitul impaierii si inceputul inspicarii grâului.

Depunerea oualor are loc mai ales pe grâul de toamna, de preferința pe plantele cu paiul mai gros, in zona internodului sub spic.

După o incubație de 6-10 zile, apare larva care coincide cu faza de coacere a bobului grâului.

Plante atacate si mod de daunare. Viespea grâului ataca aproape toate cerealele paioase, preferând insa grâul de toamna.

Larva se hrănește in interiorul tulpinii cu tesutul parenchimatic, rozand galerii neregulate spre baza tulpinii, care se umplu cu rumeguș si excremente.

In urma atacului larvelor, spicele nu se mai dezvolta, se ingalbenesc si se usucă, determinând fenomenul de “albeața spicelor”.

Pierderile de producție datorate scăderii greutății bobului oscilează intre 5-30 %.

Combatere. Combaterea chimica a viespii grâului este dificila, deoarece adulții nu se hrănesc, sau se hrănesc puțin, iar ouăle si larvele se dezvolta in interiorul tulpinii. Totuși tratamentele chimice aplicate impotriva larvelor ploșnițelor cerealelor reduc intr-o anumita măsură si nivelul populațiilor de Cephus pigmaeus.

Dintre masurile agrotehnice: dezmiristirea, aratura adanca si rotatia culturilor au rol in prevenirea inmultirii in masa a dăunătorului. Totuși metoda cea mai eficace o reprezintă utilizarea de soiuri rezistente la atacul acestui dăunător.

Figura 7. Cephus pygmaeus

Adult si mod de daunare

Mayetiola destructor

Musca de Hessa

ordinul Diptera, familia [NUME_REDACTAT] de Hessa este raspandita in Europa, S.U.A., iar in tara noastra este daunatoare culturilor de grâu mai ales in Transilvania, Moldova si Muntenia.

Descriere. Adultul prezintă dimorphism sexual. Femela are corpul de 3,5 – 4 mm lungime, de culoare neagra. Aripile sunt latite spre vârf, sunt transparente, cu marginile paroase. Abdomenul prezintă un ovipositor telescopic lung.

Masculul are corpul de 2- 2,5 mm lungime, complet negru.

Oul este alungit, de culoare roșcata, cu lungimea de 0,6 mm.

Larva matura are 4 – 5mm lungime, apoda, corpul fusiform, ușor turtit, de culoare alba, dorsal cu pete verzi.

Pupa este fusiforma, asemenea unei semințe de in, brun-inchis, de 4-5 mm lungime.

Biologie. Are 2-3 generații pe an si iernează in stadiul de pupa sub tecile frunzelor plantelor atacate.

In aprilie apar adulții care zboara in roiuri in zilele calde si insorite. In scurt timp au loc copulația si ponta.

Femeia depune ouăle in rânduri neregulate de cate 6, pe limbul frunzelor.

După incubație apar larvele care migreazxa sub teaca frunzelor, năpârlesc, devin immobile si incep sa se hraneasca.

La recoltare unele pupe raman in miriște, altele cad pe sol.

La sfârșitul lunii iunie si inceputul lunii iulie, apar noii adulți care pun bazele generației a doua “de vara, care se dezvolta pe salamustra sau pe gramineele din pajiști.

A treia generație, cea mai păgubitoare, se dezvolta pe semănăturile de toamna.

Plante atacate si mod de daunare. Musca de Hessa ataca diferite specii de graminee cultivate si spontane, prefer grâul de toamna la care produce cele mai mari pagube, după care urmeaza secara si orzul.

In urma atacului, la plantele tinere se produce o alterare si slăbire a țesuturilor, formandu-se pete de culoare brun-inchis. Plantele atacate, in special cele cu 1-2 frunze, se ingalbenesc si se usucă.

Pagubele cele mai mari se inregistreaza la grâul de toamna insamantat timpuriu si la paioasele de primavara semănate târziu, in culturile irigatate atacul este mai mare.

Combatere. Se aplica masuri agrofitotehnice: efectuarea araturilor adanci imediat după recoltarea cerealelor paioase, in vederea distrugerii salamustrei pe care se dezvolta generația de vara.

Ca masuri chimice, in cazul unor atacuri puternice, se pot aplica stropiri sau prafuiri cu produse organofosforice: Sinoratox 35 EC -1,5 1/ha, Dipterex 80 PS – lkg/ha). Tratamentele se executa la apariția adulților, in perioada depunerii oualor.

Figura 8. Mayetiola destructor

Haplodiplosis marginata

Viermele roșu al paiului

ordinul Diptera, familia [NUME_REDACTAT] in Europa, specia a fost semnalata relative recent in tara noastra (Paulian, 1970), unde produce pagube mai ales in județele Argeș, Dambovita, Olt, Teleorman.

Descriere. Adultul are corpul de 3 – 4,4 mm lunigime de culoare brun-ocru pana la roșcat. Capul si toracele sunt brune, antenele si picioarele brane-gri pana la brune-negrc. Aripile sunt transparente, gălbui la baza, abdomenul este roșcat.

Oul este elliptic-cilindric, de 0,3 mm lungime, roz si apoi brun roșcat.

Larva este apoda, corpul turtit dorso-ventral, mat, roșu de culoare inchis

Pupa are corpul de 3-4 mm lungime, roșu portocaliu care devine in final negru.

Biologie. Viermele roșu al paiului are o generație pe an si iernează in stadiul de larva complet dezvoltata, in sol.

La sfârșitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai, larvele urca la suprafața solului si se impupueaza.

Apariția si zborul adulților se semnalează după 4-5 zile se se esaloneaza pana in luna iunie. La scurt timp au loc copulația si ponta.

Monocultura, umiditatea ridicata a aerului si solului, solurile grele cu mare capacitate de reținere a apei, favorizează dezvoltarea si înmulțirea acestor specii.

Plante atacate si mod de daunare. Dăunătorul se dezvolta pe 31 de specii de graminee, preferând grâul si orzul. Plantele atacate prezintă teaca frunzelor umflata la locul de fixare a larvelor.

Pagube economice se inregistreaza la densități mai mari de 5-6 larve/planta, dar uneori se găsesc si 100 larve/planta. La atacuri puternice spicele raman sterile si plantele se usucă.

Combatere. Dintre masurile agrotehnice, dezmiristirea, aratura adanca si rotatia culturilor, au rol important in prevenirea inmultirii in masa a dăunătorului.

Tratamentele chimice aplicate împotriva larvelor ploșnițelor cerealelor reduc intr-o anumita măsură si nivelul populațiilor acestui dăunător.

[NUME_REDACTAT] 9.

Haplodiplosis marginata

CAPITOLUL IV

PROGNOZA SI AVERTIZAREA IN COMBATEREA
PLOȘNIȚELOR CEREALELOR

Prin prognoza, in protecția plantelor, se intelege prevederea cu mult timp inainte a apariției in masa a speciilor de dăunători. Prognoza este strâns legata, pe de o parte, de spațiu sau loc, iar pe de alta parte de timp. Din aceste cauze ea stabilește apariția dăunătorilor pe un anumit teritoriu si pentru o anumita data.

Prognoza poate fi de lunga durata, când prevederile inmultirii in masa a dăunătorilor, pe un anumit teritoriu, se fac cu cel puțin 2-3 luni inainte de izbucnirea invaziilor, si de scurta durata, când apariția populației unei specii se prevede cu cateva zile sau saptamani inainte.

Prognoza de lunga durata se face, obișnuit, pe un an (pentru ploșnițele cerealelor), dar si pe termen lung (de 3 si chiar 5 ani la unele specii de insect cu generații multianuale).

Prognoza de scurta durata este o avertizare, precizând termenele de apariție a dăunătorilor, pe un teritoriu dat, in vederea aplicării tratamentelor de combatere. In tara noastra funcționează o larga rețea de prognoza si avertizare, pe intreg teritoriul si pentru toate culturile.

Elaborarea prognozelor de lunga durata

Prognoza apariției in masa a unor specii daunatoare se Stabilește riguros științific pe baza a numeroase observații asupra stării fitosanitare a culturilor (frecventa si intensitatea atacului, gradul de daunare), precum si asupra densității speciilor respective. Valorile acestor indici, analizate cu ajutorul scărilor de estimare, se folosesc direct in elaborarea prognozelor.

Scări de estimare

Prin scara de estimare se intelege gradarea densității numerice si a gradului de daunare, pe intervale de clasa, funcție de limitele critice de daunare. Scările de estimare se subdivide in intervale de clasa, ale căror valori diferă după specie, cultura si zona. In practica protecției plantelor se folosește scara de estimare cu patru clase, si anume:

– atacul lipsește – 0 indivizi/m2, nu exista risc

– atac slab – un număr redus de indivizi/m2, risc tolerabil (nu se planica tratamente)

– atac mijlociu – număr mijlociu de indivizi/m2, risc intolerabil (se planifica tratamente)

– atac puternic – număr mare si foarte mare de indivizi/m2, risc mare (se planifica tratamente).

Harți de răspândire si prognoza

Harta de răspândire zoogeografica este harta unui teritoriu, intocmita pe baza densității numerice sau a gradului de atac.

Harta de progoza reflecta densitatea numerica in funcție de condițiile meteorologice din timpul iernii si de activitatea zoofagilor in cursul perioadei de vegetație. Nu este altceva decât o harta de răspândire corectata (pe baza a noi sondaje effectuate primavara si vara) care indica densitatea populației in perspectiva, in raport cu mersul condițiilor pedoclimatice, trofice si sinecologice.

In funcție de scara de estimare, harta teritoriului pe care se prevede apariția in masa a unei specii se imparte in zone de densitate numerica sau de atac. Corespunzător gradului de atac, zonele de pe harta nu se hasureaza in cazul când specia nu exista, se punctează cele cu atac slab, se hasureaza cu linii paralele si orizontale cele cu atac mijlociu si cu dubla hasurare cele cu atac puternic.

Hărțile de răspândire reflecta prognoza probabila, iar hărțile de prognoza reflecta prognoza reala.

[NUME_REDACTAT] prognoza inmultirii dăunătorilor un rol important il au biotermogramele. Acestea sunt cartograme care prezintă grafic raspandirea si gradul de inmultire a unei specii in raport cu temperature efectiva. Ele constau din harți geografice a căror teritorii sunt impartite in zone cu una, doua sau mai multe generații.

Biotermogramele au o deosebita importanta pentru prognozele de lunga durata, cunoașterea răspândirii, a gradului de inmultire si a primejdiei pe care o prezintă speciile de dăunători pentru o anumita zona cu condiții climatic cunoscute.

4.2. Elaborarea prognozelor de scurta durata

Prognoza de scurta durata sau avertizarea consta in stabilirea termenelor de intervenție in combaterea unui dăunător cu cateva zile sau saptamani inainte de declanșarea atacului. Ea se realizează prin metode speciale, bazate pe cunoașterea condițiilor climatic si a unor particularitati ecologice si biologice ale fiecărei specii in parte pentru care se fac avertizări

La baza avertizării epocilor optime de combatere stau criteriile de avertizare si evident biologiei.

Criterii de avertizare

Avertizarea aplicării tratamentelor impotriva dăunătorilor se face după criteriile:

-fenoîogic

-ecologic

-biologic

Criteriul fenoîogic consta in stabilirea termenelor de avertizare după o anumita faza fenologica a plantei gazda sau a altor plante “indicatoare”, de cultura sau din flora spontana. Are la baza corelația care exista intre apariția stadiului dăunător si o anumita fenofaza a plantelor respective.

Criteriul ecologic consta in stabilirea datei avertizărilor după unele particularitati ecologice ca: durata dezvoltării, suma temperaturilor effective, ciclul biologic.

Criteriul biologic consta in stabilirea datei avertizărilor si epocilor optime de combatere după anumite particularitati biologice ale dăunătorilor: curba de zbor, curba de apariție, ecloziunea larvelor, etc.

Prognoza si avertizarea ploșnițelor cerealelor.

Importanta economica a ploșnițelor cerealelor rezulta in primul rând din faptul ca prin modul de daunare, intepatura unui singur exemplar hibernant de Eurygaster integriceps duce la distrugerea unui fir de grâu, iar 5 exemplare din noua generație (larve si adulți) pun sub semnul intrebarii o panificație normal. La importanta economica contribuie si faptul ca ploșnițele sunt prezente in lanurile de grâu pe o perioada foarte lunga, cuprinsa intre sfârșitul lunii aprilie, deci inainte de a incepe formarea paiului si pana la recoltare.

Fara a diminua importanta a adulților, la aceleași densități ca si adulții hibernanti, exemplarele noii generații, larve si adulți, care ataca boabele, produc pagube cu mult mai mari.

Urmărind in condiții diferite de clima, sol si soiuri, raportul intre numărul de boabe atacate si densitatea dăunătorului, cercetătorii din diferite tari ajung la concluzia ca un examplar din noua generație (larva si apoi adultul) se hrănește pe 40-50 boabe de grâu. (Vinogradova, 1961, 1966: Lazarov, 1969).

Degradarea boabelor ca urmare a atacului ploșnițelor, echivalenta in cazul atacului din perioada de formare a bobului, cu sistavire totala, duce la reducerea greutății, la scăderea valorii cultural a semințelor si a calitatii de panificație.

Consecințele atacului sunt in directa legătură si cu soiul de grâu, inregistrandu-se reacții diferite de la un soi la altul si cu factorii pedoclimatici ai anului respective. Astfel, in cazul unui an cu o bogata rezerva de apa in sol, bobul fiind suculent o perioada mai lunga de timp, este mai ușor degradat decât un bob sticlos, format in deficit sau in limita necesarului de umiditate.

Larvele ce produc pagubele cele mai mari sunt de vârstele a IV-a si a V-a la care se adauga si noii adulți. Mersul dezvoltării larvelor este in stransa concondanta cu conditiileclimatice. Ploile si temperatura scăzută pot prelungi mult durata uneia sau alteia din varsta larvelor. Pe o vreme călduroasa se poate ajunge insa la reducerea duratei dezvoltării, astfel ca apariția adulților sa aiba loc grupat intr-un interval scurt.

CAPITOLUL V

OBSERVAȚII SI REZULTATE OBȚINUTE

5.1. [NUME_REDACTAT] de Protecție a [NUME_REDACTAT]

In anul 1962 s-a infiintat [NUME_REDACTAT] Raional, in cadrul caruia s-a format Serviciul de Horticultura si [NUME_REDACTAT].

începând din anul 1967 Centrul de combater a Bolilor si Dăunătorilor a devenit instituție separate, avand buget propriu. Actualmente activitatea centrului este dirijata de [NUME_REDACTAT] Botoșani, subordonata [NUME_REDACTAT] București.

In cadrul [NUME_REDACTAT] Botoșani activeaza in present trei servicii:

o Serviciul carantina, care monitorizează bolile si dăunătorii de carantina si care verifica din punct de vedere fitosanitar importurile si exporturile de produse vegetale, conform ordinului 101/2004

o Serviciul prognoza si avertizare, care monitorizează bolile si dăunătorii din culturile agricole, vii si livezi si care transmite buletine de avertizare primăriilor si unităților agricole.

o Serviciul tehnic, care asigura consultant tehnica producătorilor agricoli,

intocmeste situațiile operative privind acțiunile de protecția plantelor in județ, intocmeste dări de seama semestriale privind acțiunile de protecția a plantelor si a stocurilor produse de uz sanitar, autorizează prestatorii de servicii si utilizatori de uz sanitar.

[NUME_REDACTAT] Botoșani are in evidenta si monitorizează starea fitosanitara a culturilor de cereale paioase pe o suprafața totala de 33.512 ha (date sintetizate in 2011) si respectiv 29.002 ha (2012)

Suprafețe – cereale paioase

Producții medii

Valorile temperaturilor medii lunare si cele extreme in anul agricol 2011-2012

Anul agricol 2011-2012 a ieșit din tiparele unui an normal in ceea ce privește temperatura, inregistrandu-se temperaturi foarte ridicate in timpul primăverii si verii.

Temperatura minima absoluta a fost de -17,3 °C, inregistrata la cele 4 statii din județ si anume: Botoșani, Avrameni, Dorohoi, Rauseni.

Temperatura medie a anului agricol a fost de 10,7°C Temperatura maxima absoluta a fost de 40,7°C Din punct de vedere al precipitațiilor a fost un an agricol “secetos”, inregistrandu-se 486,1 mm precipitații fata de normal 517,8 mm.

La cerealele paioase au fost semnalați următorii dăunători menționați in table: Lista cu principalii dăunători ai cerealelor paioase si evaluarea atacului produs

de aceștia

Dintre toti acești dăunători ploșnițele cerealelor – Eurygaster sp. si Aelia sp. este cel mai important dăunător din culturile paioase.

In anul 2011-2012, datorita tratamentelor chimice executate in anii anteriori si a condițiilor meteorologice nefavorabile inmultirii si dezvoltării dăunătorului s-au produs pagube mai puține, atat cantitative cat si calitative.

Pentru combatere au fost emise Buletine de avertizare in care s-au recomandat tratamente cu unul dintre următoarele produse:

FASTAC 10 CE – 0,1 1/ha sau

CIPERTRIN 10 CE – 0,1 1/ha sau

CAPYPO 480 SC – 0,1 1/ha sau

REGENT 200 SC – 0,075 1/ha

In anul 2012-2013 pentru aceeași dăunători Eurygaster si Aelia sp. s-au recomandat următoarele produse:

FASTER 10 CE – 0,11/ha sau

CIPERTRIN 10 EC – 0,1 1/ha sau

FURY 10 CE – 0,1 1/ha sau

ALFAMETRIN 10 CE – 0,1 1/ha.

Alte detalii incluse in buletinele de avertizare emise au fost:

o sa se controloze culturile si in cazul când in lanurile de grâu se găsesc peste 5 ploșnițe la m2 si peste 3 larve de ploșnițe de varsta a III a; o tratamentul chimic sa se aplice in cel mult 7-8 zile;

o sa se respecte normele de tehnica securității muncii, protecția albinelor si animalelor. Alte recomandări: Tratamentul combate si tripsii cerealelor. Se va executa si tratamentul al II lea la bolile foliare.

CAPITOLUL VI

MASURI GENERALE DE PREVENIRE SI COMBATERE A

DĂUNĂTORILOR

Lupta integrata Împotriva dăunătorilor din agricultura, nu este o simpla aplicare a metodelor de prevenire si combatere cunoscute in protecția plantelor. Aceasta presupune evaluarea cantitativa.

6.1. Masuri de carantina fîtosanitara

Carantina fitosanitara are drept scop ducerea la indeplinire a unui complex de masuri indreptate in următoarele direcții:

-protejarea patrimoniului vegetal al tarii fata de pătrunderea din afara a unor dăunători de carantina (carantina externa).

-lichidarea dăunătorilor cu răspândire limitata pe teritoriul tarii sau evitarea răspândirii lor in zone noi (carantina interna).

6.2. Masuri agrofitotehnice

Aplicarea unor masuri agrofitotehnice si de igiena cultural influențează atat ecologia plantelor, cat si a dăunătorilor care se dezvolta pe acestea. Prin aplicarea unor astfel de masuri se urmărește schimbarea condițiilor de mediu in asa fel incat, ele sa devină optime pentru plante si nefavorabile pentru dezvoltarea si inmultirea dăunătorilor. Astfel, exista posibilitatea obținerii de plante sanatoase, viguroase, care suporta mai ușor atacul dăunătorilor decât plantele mici, nedezvoltate.

Diferitele elemente de tehnologie a culturilor agricole, incepand de la alegerea terenului si pana la recoltare, constituie metodele agrofitotehnice, care prin influenta lor, pot contribui la descreșterea populațiilor unor specii de dăunători si deci si a pagubelor produse.

Sub aspec economic, metodele agrofitotehnice sunt deosebit de importante, deoarece ele sunt printre cele mai ieftine metode de combatere a dăunătorilor. Aplicarea corecta a acestor metode determina reducerea numărului de tratamente chimice necesare pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare a culturilor de cereale fata de atacul unor dăunători.

Dintre masurile agrofitotehnice prezintă importanta in prevenirea si distrugerea unor dăunători ai culturilor de cereale, următoarele:

-alegerea terenului;

-drenarea terenului;

-asolamentul prin cultivarea unei singure specii timp de mai mulți ani la rând, pe aceeași sola, se favorizează inmultirea unor dăunători ca: Zabrus tenebrioides (gândacul ghebos), Haplothrips tritici (tripsul grâului), Cephus pigmaeus (viespea grâului), Anisoplia spp. (carabuseii cerealelor), muștele cerealelor etc. Pentru a se evita acest lucru se recomanda rotatia culturilor.

-samanta folosita la semanat are un rol important in prevenirea atacului unor dăunători.

-lucrările solului – araturi de vara, graparea, discuirea, lucrarea cu combinatorul, contribuie la crearea condițiilor optime pentru dezvoltarea plantelor, ceea ce face ca ele sa fie mai tolerante la atacul unor dăunători.

Astfel, araturile effectuate imediat după recoltarea cerealelor paioase determina distrugerea cu pana la 70-80 % a populațiilor de Haplothrips tritici, 60-70 % la Anisoplia spp., 60-70 % la Cephus pigmaeus etc.

Distrugerea salamustrei este o lucrare importanta, deoarece ea poate asigura dezvoltarea unor specii de dăunători si vectori in timpul verii, reprezentând astfel focare de infestare a culturilor de toamna.

-aplicarea raționala a îngrășămintelor si amendamentelor: administrarea ingrasamintelor influențează sensibilitatea plantelor ia atacul si dezvoltarea dăunătorilor. Ingrasamintele cu azot măresc sensibilitatea plantelor la atacul dăunătorilor, iar cele cu fosfor o scad, deoarece provoacă dezvoltarea țesuturilor mecanice ale plantelor.

-epoca de semanat: semănatul timpuriu favorizează apariția si inmultirea afidelor la orz si orzoaica si a muștelor la grâu;

-întreținerea culturilor. Pastrarea unor culturi de cereai curate de buruieni are o importanta ridicata datorita reducerii pericolului atacului unor dăunători;

-irigarea culturilor,

-recoltarea: prin efectuarea recoltatului la grâu cat mai timpuriu si intr-o perioada cat mai scurta se reduce posibilitatea producerii atacului la boabe de către ploșnițele cerealelor. De asemenea, se reduce posibilitatea scuturării boabelor si a formarii salamustrei, pe care se dezvolta numeroși dăunători: Schizaphis graminum (păduchele verde al cerealelor), Oscinella frit (musca suedeza), etc.

-masuri de igiena cultural: după recoltare in miriștile de cereale paioase exista Cephus pygmaeus (viespea grâului), care trebuie distrusa. Pentru aceasta resturile vegetale sunt adunate si arse.

Masuri flzico-mecanice

Metode mecanice

Combaterea dăunătorilor prin metodele mecanice este limitata datorita faptului ca aceste procedee necesita un volum mare de munca si nu pot asigura intotdeauna o combatere eficienta in comparație cu celelalte modalitati de combatere.

Dintre metodele mecanice menționam: adunarea insectelor cu diferite aparate, șanțuri capcana, folosirea momelilor, diferite modele de capcane simple, alimentare, atractante, pe baza de culori, feromoni specifici, etc.

Metode fizice.

Aceste metode de combatere a dăunătorilor se realizează prin utilizarea unor factori fizici ca: temperatura, lumina, radiațiile, etc.

-metode termice:

-in depozite pentru combaterea dăunătorilor se pot utilize temperaturi ridicate sau scăzute;

-in sere si răsadnițe se pot folosi vaporii de apa fierbinți, sub presiune;

-pe terenurile recoltate distrugerea resturilor vegetale ramase pe câmp se poate face cu ajutorul focului, etc.

-lumina: se folosește pentru capturarea unor specii fototropic positive. Ca sursa de lumina sunt utilizate becuri electrice, lămpi cu acetilena, etc. Metoda este dezavantajoasa pentru ca atrage si multe insecte folositoare.

-ultrasunetele: utilizarea lor se pretează mai ales in cazul insectelor cu organele timpanale si de produs sunete (unele ortoptere, himenoptere). Prin amplificarea senetelor emise de insecte, acestea sunt concentrate in anumite locuri pentru copulare si distruse.

-razale infrarosii: sunt emise de către insecte in perioada copulației.

-radiațiile ionizante, etc.

Combaterea biologica

Combaterea biologica a dăunătorilor cuprinde un ansamblu de masuri care se aplica in scopul distrugerii organismelor animale daunatoare plantelor cultivate, prin utilizarea raționala a dușmanilor naturali si a insecticidelor biologice.

In cadrul diferitelor agrobiocenoze, intre consumatorii primari si alte organism, se stabilesc raporturi variate, dintre care, rolul cel mai important pentru combaterea bilogica ii au cele de prădători si parasitism.

Prin pradatorism se intelege fenomenul de hranire a unei specii pe seama altei specii, pe o perioada scurta.

Prin parazitism se intelege fenomenul de hranire a unei specii pe seama altei specii, o perioada mai lunga de timp.

Combaterea biologica prezintă o serie de avantaje, apreciabile, in comparație cu combaterea chimica si anume: lipsa de toxicitate pentru om si animale, menținerea echilibrului biocenotic, eliminarea pericolului reziduurilor si a pericolului legat de apariția de forme rezistente la unele produse pesticide.

Ploșnițele cerealelor sunt atacate de foarte mulți paraziți si prădători. Dintre aceștia, prezintă importanta in special paraziții oofagi. In condițiile din tara noastra, oofagii Telenomus spp. si Trissolcus spp. realizează un nivel de parazitare naturala de 25-40%. Nivelul de parazitare poate fi menținut, sau chiar sporit, prin adoptarea si respectarea unor reguli in aplicarea tratamentelor chimice.

Principalii paraziți si prădători ai ploșnițelor cerealelor, citati de literatura de specialitate sunt redați in tabelul următor.

Principalele specii părăsite si pradatoare intalnite la ploșnițele cerealelor.

Combaterea chimica

Datorita impactului negative, deosebit de puternic asupra recoltei, a arealului foarte intins de răspândire a ploșnițelor cerealelor, precum si a densităților foarte mari pe metro patrat, combaterea chimica constituie, in etapa actual, o veriga principal a tehnologiei de cultivare a grâului in Romania. Nerealizarea programului de combatere chimica, pe toate

suprafețele pe care se impune, in zonele in care acestea manifesta un grad mare de atac, poate avea consecințe dintre cele mai grave asupra calitatii recoltei.

In aceste condiții, protejarea culturilor de grâu in tara noastra, fata de atacul ploșnițelor cerealelor, este o acțiune complexa, de interes național, necesitând coordonare, finanțare si execuție foarte buna. (C. Popov, 2002).

Pentru combaterea ploșnițelor cerealelor sunt recomandate insescticidele omologate in acest scop.

CAPITOLUL VII
CONCLUZII

Lin perioada primavara-vara, cele mai importante pagube in culturile de grâu sunt produse de ploșnițele cerealelor:

Eurygaster spp.,

Aelia spp.

Pe langa aceste specii pagube produc in culturile de grâu si alte specii daunatoare:

Haplothrips îritici

Schizaphis graminum

Zabrus tenebrioides

Anisoplia spp.

Cephus pigmaeus

Mayetiola destructor

Haplodiplosis marginata.

Prognoza si avertizarea in combaterea ploșnițelor cerealelor este metoda de baza in stabilirea oportunității aplicării tratamentelor chimice.

Prin aceasta se impune:

o urmărirea ciclului biologic de dezvoltare al dăunătorilor precum si stabilirea gradului

de parazitare a oualor de ploșnițe de către paraziții oofagi. o estimarea suprafețelor pe care sunt necesare tratamentele impotriva larvelor, in funcție

de proloficitatea adulților si de evoluția factorului climatic; o executarea tratamentelor chimice si stabilirea eficacității acestora.

Combaterea chimica constituie, in etapa actual, o veriga principal a tehnologiei de cultivare a grâului.

Ploșnițele cerealelor sunt atacate de foarte mulți paraziți si prădători. Dintre aceștia, prezintă importanta in special paraziții zoofagi Telenommus spp. si Trissolcus spp., care realizează un nivel de parazitare naturala de 25-40%.

In ceea ce privește situația rezervei biologice la ploșnițele cerealelor, in urma sondajelor efectuate in pădurile din jurul județului Botoșani s-au desprins următoarele concluzii:

-in anul agricol 2011-2012, in urma cercetărilor efectuate s-a găsit un număr minim de ploșnițele cerealelor de 106.000, iar maximum a fost de 12.390.000 indivizi.

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT] si colab., 2003 – Fitotehnie, Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad”, [NUME_REDACTAT] T., Savescu A., 1978 – Combaterea integrate in protecția plantelor. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] A.L., 1967 – Unele aspecte privind biologia si ecologia ploșnițelor cerealelor. An. Inst. Cercet. Prot. PI., 3: 169-176.

Barbulescu A.L., 1971 – Rolul paraziților de oua in dinamica numărului ploșnițelor cerealelor. An. Inst. Cercet. Prot. PI., 7: 169-176.

[NUME_REDACTAT]., Bobirnac B., Costescu C., Duvlea L, Filipescu C., Pasol P., Peiu M., Periu T., 1980 – [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] si Pedagocica, București.

Borcean I., Borcean A., [NUME_REDACTAT]., 2002 – Cultura si protecția cerealelor. [NUME_REDACTAT], Timișoara.

Enica – [NUME_REDACTAT], Paulian FI., 1978 – Eficacitatea unor insecticide granulate in combaterea nimfelor de ploșnițe. Analele I.C.C.P.T., 48, pag.393-397.

Fabritius K., Popov C., Roșea I., Vonica L., 1985 – Oofagii din aria de daunare a ploșnițelor cerealelor (Eurygaster sp.) din Romania. Stud. Cercet. Biol. Ser. Biol. Anim., 37 (1): 12-17.

Georgescu T., [NUME_REDACTAT], Radulescu C., 1998 – Dinamica speciilor de Eurygaster in județul Bacau, in perioada 1995 – 1998. Lucr. Stiitifice, voi. 41, seria Agronomie U.S.A.M.V. Iași.

Hatman M. s.a. 1970, 71,74,75,76, 77, 79, 80, 83 – Combaterea bolilor si dăunătorilor si pagube aduse culturilor agricole in Moldova.

Hatman M. s.a., 1983 – Considerații asupra răspândirii si dinamicii agenților patogeni, dăunătorilor si a faunei utile in culturile agricole din Moldova. Lucr. st., a VUI-a Conf. Nat. a prot. [NUME_REDACTAT] (8-10 septembrie 1983) pag. 15-32.

Ionescu C., 1978 – Prognoza apariției in masa a ploșnițelor cerealelor si avertizarea momentelor optime de combatere. București, rezumatul tezei de doctorat.

Paulian FI., [NUME_REDACTAT]., 1970 -Ploșnițele cerealelor. Red. Rev. Agricole.

Popov C., 1980 – Influenta tratamentelor chimice aplicate la grâu împotriva ploșnițelor cerealelor asupra paraziților oofagi.. Lucrările celei de a IlI-a Conf. de ent. Iași, Romania, 20 to 22 May 1983.

Popov C., Paulian P., 1981 – Posibilități actuale de utilizarea paraziților in lupta cu ploșnițele cerealelor. Probi. Agr, 23(2): 56-68.

Roșea I., Popov C., 1983 -Rolul tratamentelor chimice aplicate impotriva ploșnițelor cerealelor asupra paraziților oofagi. Stud. Cercet. Viol. [NUME_REDACTAT]. Anim., 35(2): 148-152.

Sapunatu T. si colab., 1983 -Insecte daunatoare si folositoare din culturile de grâu si aspect de combatere integrata. Lucr. a IlI-a Conf. de Entomologie, Iași (20-22 mai, 1983), pag. 459-468.

Savescu A., Rafaila C,, 1980 -Prognoza in protecția plantelor. [NUME_REDACTAT], București.

Xxx 1994, 2004 – Codexul produselor de uzfitosanitar omologate pentru a fi utilizate in Romania. [NUME_REDACTAT] si Alimentației, București.