Principalele Tendinte ale Turismului la Nivel Mondial

Diverse2

Principalele Tendinte ale Turismului la Nivel Mondial

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Introducere

Capitolul I

Serviciul turistic

1.1 Conceptul de serviciu

1.2 Tipologia serviciilor

1.3 Principalele grupe de servicii turistice și particularitățile lor

1.4 Modalități de clasificare a serviciilor turistice

1.5 Servicii turistice de bază

Capitolul II

Principalele tendințe ale turismului la nivel mondial

2.1 Turismul, cheia pentru dezvoltare și prosperitate

2.2 Turismul, in creștere la nivel mondial

2.3 Anticipări pe termen lung

2.4 Sosiri turistice internaționale peste așteptări în 2013

2.5 Africa-creștere susținută pe mai multe destinații

2.6 Locul ocupat de București pe harta turismului internațional

și cele mai vizitate orașe în anul 2014

Capitolul III

Evoluția turismului în spațiul european

3.1. Importanța turismului pentru Europa

3.2 Statistici privind turismul în UE

3.3 Turiști care călatoresc in străinatate

3.4 Top 10 cele mai vizitate țari din Europa in anul 2014

3.5 Top 20 orase destinații dupa vizitatori pe noapte (2014

CONCLUZII

INTRODUCERE

Am ales această temă datorită importanței crescânde a turismului în procesul de globalizare și deoarece turismul reprezintă prin conținutul și rolul său, un fenomen characteristic al civilizației actuale și una din componentele majore ale vieții economice și sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de țări. Receptic la schimbările lumii contemporane, turismul evoluează sub incidența acestora,dinamica sa integrându-se în procesul general de dezvoltare. La rândul sau, prin vastul potențial uman și material pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, cât și prin efectele benefice asupra domeniilor cu care interferează, turismul acționează ca un factor stimulator al progresului.

România are o experiență de peste 2000 de ani în activitățile turistice, iar în prezent

își perfecționează formele de practicare a turismului, infrastructura turismului și se află în față adoptării unei strategii a activităților turistice, prin luarea în considerare a experietei țărilor avansate, a elaborărilor științifice din marile centre universitare și academice. România are posibilități universale, specifice, unice în dezvoltarea turismului. România are propiul sau potențial științific și practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experiență istorică sau prin originalitatea condițiilor geografice, climaterice, tradițiilor, obiceiurilor, artei, culturii etc. Activitățile turistice din România se bazează pe un șir de criterii: încadrarea în cerințele revoluției tehnico-științifice actuale, valorificarea experiențelor pozitive a țării din toate perioadele; preluarea și implementarea doar a acelor experiențe ale unor țări și popoare care se potrivesc specificului turismului din România.

Pentru propulsarea României din punct de vedere turistic se vor încerca diferite viziuni de marketing și anume: primul ,pe baza viziunii pe termen lung deja stabilite,de a construi un sector turistic competitiv la nivel global; al doilea, pe baza acceptării faptului că România dispune deja de produse și resurse turistice care nu au fost promovate și comercializate suficient la nivel național și internațional; al treilea pe baza dezvoltării brandului turismului românesc care a stabilit traseul de urmat de către marketing în vederea îndeplinirii viziunii pe termen lung a turismului românesc, deschizând calea întăririi marketingului local și a dezvoltării marketingului global într-un cadru de brand general ce evidențiază în mod clar atributele și valorile românești cheie ce trebuie oferite aprofundat pe piată turistică locală și internațională.

Scopul urmărit în realizarea acestei lucrări este acela de a analiza turismul din ultimii ani pentru a evidenția principalele tendințe pe termen lung și scurt referitoare la preferințele turiștilor în materie de locații și noile atracții turistice care au apărut recent.Astfel voi împărții lucrarea în trei capitole:în primul capitol intitulat “Serviciul turistic” voi discuta despre conceptul de serviciu,tipologia serviciilor,principalele grupe de servicii turistice și particularitarile lor,modalități de clasificare a serviciilor turistice și care sunt serviciile de baza.

Al doilea capitol intitulat “Principalele tendințe ale turismului la nivel mondial” se va concentra pe analiza turismului la nivel mondial,unde voi atinge puncte referitoare la creșterea cererii la nivel global și anticipări pe termen lung al fluxului de turiști și destinațiile alese.

În cel de-al treilea și ultimul capitol numit “Evoluția turismului în spațiul European” voi pune în evidență importanță turismului pentru Europa și voi analiza statistici referitoare la cele mai vizitate top 20 de orașe de pe continent,numărul de vizitatori pe noapte,numărul de unități de cazare etc.

CAPITOLUL I

SERVICIUL TURISTIC

1.1 Conceptul de serviciu

Importanța activității de servicii nu a fost recunoscută mult timp, serviciile fiind neglijate de economiști și încadrate în sfera neproductivă.

Acest fapt s-a schimbat în ultimele două – trei decenii, pe baza următoarelor date: doar serviciile pot crea locuri de muncă în număr suficient de mare pentru a rezolva sau limita șomajul; sectorul terțial nu este îngrădit decât de reglementări, care sunt aduse în discuție în contextul unui proces de liberalizare a schimburilor internaționale; oferta de servicii diferențiate și adaptate la cerere este un element primordial al competitivității întreprinderilor oricare in orice domeniu de activitate.

Definițiile date variază de la cele bazate doar pe un criteriu de diferențiere între bunuri și servicii până la cele detaliate care arată câteva caracteristici ale serviciilor.

Majoritatea definițiilor pun accentul în principal pe faptul că serviciile sunt activități al căror rezultat este nematerial și în consecință nu se finalizează într-un produs cu existența de sine stătătoare”. Spre exemplu, Asociația Americană de Marketing definește serviciul ca: “beneficii, activitați sau utilități care sunt date pe piață sau prestate în vederea vânzarii unui bun material.” Cu toate acestea, definițiile de tipul celor de mai sus sunt destul de ambigue. Așadar există multe servicii care se concretizează în bunuri materiale cum ar fi: serviciile cinematografice editoriale, alimentație publică și de informație. Când vorbim despre materialitatea sau nematerialitatea serviciului, trebuie clarificat dacă este vorba de activitatea propriu zisă, de suporturile sale și rezultate.

Serviciul ca act reprezintă prestarea efectivă și pune în conexiune activitatea prestatorului, mijloacele materiale ale prestației și obiectul serviciului, respectiv realitatea materială sau socială de transformat sau modificat. Legătura dintre elementele menționate și faptul că prestațiile de servicii au caracteristici temporale și spațiale, le conferă trăsături de materialitate. Astfel că și în cazul bunurilor materiale și în cazul serviciilor este nevoie de mână de lucru, de capital tehnic și este necesar un beneficiar adică un client.

Principala diferență între procesul de producție a serviciilor și cel fabricare a bunurilor materiale rezidă în faptul că clientul face parte din sistemul de producție. Acest sistem ar trebui denumit după, opinia unor specialiști, cu termenul specific de servucție”. Astfel în practică, toate activitățile pot fi plasate pe o scală undeva între a fi un serviciu pur (rezultate intangibile) și un bun pur, relevând existența unei continuități bunuri-servicii.

Din punct de vedere al marketingului, majoritatea definițiilor pun accentul asupra utilităților, beneficiilor, avantajelor și satisfacțiilor pe care activitățile de servicii le oferă consumatorilor.

De asemenea, pornind de la o altă caracteristică principală a serviciilor și anume faptul că producția și consumul se utilizează simultan, serviciile sunt private ca efecte ale muncii sau ale acțiunii unor factori naturali. Astfel, în Dicționarul Academiei de Științe Comerciale din Franța serviciile sunt definite ca totalitatea avantajelor sau satisfacțiilor procurate fie direct, fie prin folosirea unui bun pe care l-a achiziționat beneficiarul serviciului (alimente, aspiratoare), sau a dreptului de a-l utiliza.

Demersul de definire al serviciilor este dificil și pentru că acesta are loc și în interiorul întreprinderilor producătoare de bunuri materiale. Astfel, Hill (1977) definește serviciile ca schimbări în condiția unei personae sau a unui bun, care sunt rezultatul activității, pe bază de comandă, a unei alte activități economice”. Dificultatea de a distinge precis serviciile, printr-o caracteristică cu adevarat comună a adus pe mulți specialiști la adoptarea unei definiții negative. Astfel, serviciile sunt definite ca fiind acele activități economice care nu sunt nici producție industrială, nici minerit, nici agricultură.

O ultimă remarcă apare referitor la noțiunea de “sector al serviciilor” sau “sector terțiar”. Aceasta are două accepțiuni: pe de o parte, ansamblul de “meserii” (contabili, secretare, vânzători, etc.) care se întâlnesc în societăți de servicii (bănci, companii aeriene…) sau în întreprinderi industriale sau agricole; pe de altă parte, ansamblul unităților de producție statistic izolate, a căror activitate principală constă în oferirea de servicii. Acest al doilea sens corespunde noțiunii statistice de ramură.

1.2 Tipologia serviciilor

Analiza tendințelor și structurii în evoluția serviciilor se bazează pe datele statistice furnizate de numeroasele clasificări sau nomenclatoare, naționale și internaționale ale activităților din economie.

Clasificările statistice, naționale și internaționale ale serviciilor sunt importante deoarece permit reflectarea stadiului dezvoltărilor economice, inclusiv prin comparații la nivelul țărilor sau pe categorii de țări, dar mai importantă din punct de vedere al implicațiilor asupra măsurilor de politică economică este desprinderea unor categorii de servicii după criterii specifice.

O primă grupare a serviciilor, după sursele lor de procurare, le împarte în servicii marfă (market sau de piață) și ne-marfă (non-market sau necomerciale). Serviciile marfă sunt cele procurate prin acte de vânzare-cumpărare, prin intermediul pieței, iar cele ne-marfă ocolesc relațiile de piață. În această a doua categorie sunt cuprinse serviciile publice dar și cele furnizate de organizații private non-profit sau pe care și le fac oamenii înșiși (“self-service”). Referitor la serviciile non-market prestate de organizații sau instituții non-profit, este vorba de servicii religioase, de caritate, ale unor organizații sindicale.

În ceea ce privește raporturile între “self-service” și serviciile de piață, relațiile sunt complexe fiind influențate de o serie de factori ca: apariția de bunuri și echipamente performante care “ajută” indivizii și familiile în “autoproducția” de servicii, evoluția puterii de cumpărare a populației, schimbările de ordin social etc. Legată de această clasificare este și structura serviciilor după natura nevoilor satisfăcute în servicii private și servicii publice. Serviciile private sunt cele care satisfac nevoi particulare ale indivizilor sau familiilor, iar serviciile publice sunt definite ca activități organizate, autorizate de o autoritate administrativă centrală sau locală, pentru satisfacerea de nevoi sociale în interes public. Prin interes public se înțelege totalitatea intereselor exprimate de o colectivitate umană cu privire la cerințele de organizare, conviețuire, asistență socială, transport, etc. În același timp, servicii publice sunt considerate și acele activități care se adresează unor nevoi individuale dar sunt finanțate de la bugetul statului ( învățământul public, sănătatea publică, etc), cu mențiunea că asemenea nevoi se află la granițe între “ individual” și “social”.

Împărțirea în “privat” și “public” vizează natura prestatorilor, seii de cumpărare a populației, schimbările de ordin social etc. Legată de această clasificare este și structura serviciilor după natura nevoilor satisfăcute în servicii private și servicii publice. Serviciile private sunt cele care satisfac nevoi particulare ale indivizilor sau familiilor, iar serviciile publice sunt definite ca activități organizate, autorizate de o autoritate administrativă centrală sau locală, pentru satisfacerea de nevoi sociale în interes public. Prin interes public se înțelege totalitatea intereselor exprimate de o colectivitate umană cu privire la cerințele de organizare, conviețuire, asistență socială, transport, etc. În același timp, servicii publice sunt considerate și acele activități care se adresează unor nevoi individuale dar sunt finanțate de la bugetul statului ( învățământul public, sănătatea publică, etc), cu mențiunea că asemenea nevoi se află la granițe între “ individual” și “social”.

Împărțirea în “privat” și “public” vizează natura prestatorilor, serviciile private fiind furnizate de societăți sau organizații private, iar cele publice fiind oferite de instituții, organizații publice. Deși distincția între servicii private și cele publice nu este atât de clară, este importantă prin efectele practice pe care le are asupra măsurilor de politică economică, atât la nivel macro cât și la nivel micro-economic. Astfel, concepții neo-liberale, care par a câștiga din ce în ce mai mult teren, susțin că privatizarea unui număr din ce in ce mai mare de servicii publice ( începând cu transporturile, poșta și telecomunicațiile și terminând cu învățământul, sănătatea ș.a.) ar conduce la creșterea eficienței acestor activități și a calității prestarilor.

Pe de altă parte relațiile de piață și prestarea de societăți private nu pot fi generalizate, pentru servicii care satisfac nevoi cu caracter pregnant social și de care individul în sine nu poate să nu fie interesat (conștient) cum ar fi: apărarea și siguranța națională, justiția, ordinea publică, administrația publică, protecția mediului, asistența socială etc. Astfel, un mare număr de servicii sunt publice în toate țările cu economie de piață pentru ca există într-un anumit fel o gestiune publică “naturală” în opoziție cu una “instituțională”.

Implicații deosebite asupra organizării, finanțării, gestiunii resurselor, tehnicilor de marketing, tendințelor de evoluție, o au și categoriile de servicii structurate după beneficiarul (utilizatorul) acestora. Din acest punct de vedere există mai multe clasificări ale serviciilor.

Dupa o prima clasificare,putem împărții serviciile in intermediare si finale.

Serviciile intermediare (de producție, de afaceri, pentru întreprinderi sau pentru agenții economici și sociali) sunt activități care folosesc pentru producția bunurilor sau a altor servicii. Intră în această categorie: stocajul, transporturile, distribuția, asigurările și reasigurările, finanțele, telecomunicațiile, dar și serviciile juridice, contabile, de formare și perfecționare profesională.

Serviciile de producție, la rândul lor, după locul unde se desfășoară se clasifică în:

1. Servicii integrate ale întreprinderii ( internalizate sau interiorizate) cum ar fi cele de reparare și întreținere a utilajelor, de proiectare, de cecetare, de evidență contabilă și financiară etc.

2. Servicii de producție prestate de unități specializate ( externalizate) ca de exemplu: servicii de leasing, de marketing,de asigurări etc.

Serviciile finale sunt acelea care contribuie la satisfacerea nevoilor de consum ale populației, fiind un element constitutiv al calității vieții acesteia.

După natura nevoilor satisfacute și modul lor de satisfacere, serviciile finale pot fi la rândul lor:

1. Servicii pentru consumul individual al populației, obținute prin cumpărare în cadrul relațiilor de piață sau prin “self-service”;

2. Servicii publice, care sunt finanțate prin redistribuirea veniturilor “socializate” la nivelul bugetelor centrale sau locale și se adresează unor nevoi sociale sau mixte ( cu character atât individual cât și social). La rândul lor pot fi colective cum ar fi armata, poliția, protecția mediului etc. sau individualizate ( personalizate) învățământ, sănătate, cultură ș.a.

O clasificare a serviciilor are drept criteriu funcțiile economice îndeplinite de acestea, funcții ce rezultă din circuitul producției sau sferelor reproducției sociale. După acest criteriu serviciile pot fi:

De distribuție: transport, comunicații, comerț cu ridicata și cu amănuntul;

De producție ( de afaceri): bănci, asigurări, contabilitate, publicitate;

Sociale ( colective): sănătate, educație, poștă, servicii publice non-profit;

Personale: casnice, hoteluri și restaurante, reparații, îngrijire personală.

Natura efectelor activităților de servicii reprezintă un alt criteriu frecvent utilizat de clasificarea acestora. Astfel serviciile pot fi materiale și nemateriale. Serviciile materiale sunt cele încorporate în bunuri dar și cele care vizează direct producția materială, cum ar fi: transportul, distribuția, repararea și întreținerea echipamentelor industriale și casnice etc. Serviciile nemateriale nu se concretizează în bunuri materiale și nici transformări de natură materială, ele contribuind de regulă, la satisfacerea unor nevoi spirituale ale indivizilor a unor sociale, colective.

Natura, efectele activității de servicii, influențează și posibilitățile și modalitățile de comercializare a acestora. Din acest punct de vedere, serviciile pot fi clasificate în:

• Transferabile (comercializabile)

• Netransferabile (necomercializabile)

Serviciile transferabile sunt cele care pot fi schimbate la distanță, încorporate fie în bunuri materiale, fie cu ajutorul unui suport electronic sau de altă natură. Aceste servicii pot astfel “călători” și chiar trece frontierele. Este vorba de servicii editoriale (încorporate în cărți, reviste, ziare), cinematografice și servicii care pot fi transmisibile prin folosirea unor echipamente fizice (servicii de telecomunicații, transporturi, informatică).

Tot în legătură cu modalitățile de furnizare aserviciilor se află și gruparea acestora în:

Servicii care necesită deplasarea producătorului (persoană fizică sau juridică)

Servicii care presupun deplasarea consumatorului la locul ofertei (turiști, studenți)

Un alt criteriu de clasificare a serviciilor este acela în funcție de raportul capital/ muncă în procesul de producție a serviciilor. După acest criteriu se disting:

Servicii care se bazează pe personal (forță de muncă mai mult sau mai puțin specializată);

Servicii care se bazează pe echipamente (mai mult sau mai puțin mecanizate sau automatizate).

Un număr important de clasificări ale serviciilor au drept criteriu de bază natura prestatorului. Astfel, în concordanță cu formă de proprietate și modul de organizare a prestatorilor de servicii, se disting:

Sectorul public: tribunale, spitale, cazări, poștă, școli, etc.

Sectorul asociativ constituit din organisme de ajutor și asistență: biserici, muzee;

Sectorul privat: companii aeriene, organismele financiar bancare și de asigurări, etc.

După momentul apariției în sfera vieții economice există: servicii tradiționale și servicii moderne. Pe lângă clasificările de mai sus există alte numeroase posibilități de structurare a serviciilor după criterii cum ar fi: motivația de cumpărare, gradul de diferențiere și personalizare a serviciilor (servicii standard și servicii individualizate), numărul de beneficiari și multe altele.

În încheiere, trebuie subliniat că multitudinea clasificărilor serviciilor demonstrează diversitatea tipologică deosebită a acestora și complexitatea functionatrii sectorului terțiar.

Principalele grupe de servicii turistice și particularitățile lor

Exprimat în general prin ansamblul activităților, relațiilor și măsurilor determinate de organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă ca un fenomen economico-social complex, rezultat din integrarea mai multor subdiviziuni (ramuri distincte) ale economiei; este vorba de activitatea din hoteluri și restaurante, transporturi, agenții de voiaj și tour operatori, etc., domenii angajate în principal în servirea turiștilor, ca și din telecomunicații, cultură și artă, sport sănătate și altele, implicate în mai mică măsură și indirect în această privință.

Ca parte integrantă a sectorului serviciilor, turismul are o serie de trăsături comune cu cele ale celorlalte ramuri ale acestuia, dar se și individualizează prin specificitatea și complexitatea conținutului său, prin formele de concretizare și tendințele de evoluție.

Având ca obiect satisfacerea nevoilor persoanelor apărute, cu ocazia și pe durata călătoriilor, turismul poate fi privit, în conținutul său, și ca o succesiune de servicii (prestații), cum sunt cele de organizare a voiajului, de transport, de odihnă și alimentație, de recreere, etc. O parte a acestora vizează acoperirea unor necesități obișnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele sunt destinate unor trebuințe specific turistice și, respectiv, formelor particulare de manifestare a acestuia (agrement, tratament, organizarea călătoriilor).

Produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor, interdependențelor dintre activitatea unei zone (resurse) și facilitățile (serviciile) oferite cumpărătorului; resursele vor lua forma diferitelor produse numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice (găzduire, alimentație, transport, agrement). Se desprinde de aici importanța deosebită a serviciilor, faptul că în crearea și mai ales, în individualizarea produselor turistice accentul cade pe servicii. Experiența mondială a demonstrat că existența unui patrimoniu turistic valoros nu înseamnă automat și un turism dezvoltat, deoarece resurse de excepție pot rămâne în afara circuitului economic, în absența serviciilor care să le pună în valoare, să le facă accesibile turiștilor. Conținutul particular al produsului turistic, modul său de determinare demonstrează nu doar caracteristica turismului de activitate prestatoare de servicii, dar și nota sa de specificitate.

Turismul reprezintă unul din domeniile terțiarului, poate chiar singurul, unde se operează cu servicii pure; activitatea are un conținut complex, luând forma unui complex de elemente tangibile și intangibile, iar produsul turistic este unitatea organică a efectelor resurselor, bunurilor și serviciilor. Totodată, fiecare coponentă având trăsături proprii, mecanisme specifice de funcționare și intrând în proporții variate în alcătuirea ofertei turistice, influențează diferit realizarea efectului global, imprimându-i o multitudine de forme de manifestare.

Serviciile reprezintă componenta dominantă și determinantă a ofertei turistice, partea flexibilă a complexului de activități, elementul cel mai dinamic, iar caracteristicile acestora se regăsesc în forme specifice, în întreaga activitate.

1.4 Modalități de clasificare a serviciilor turistice

Eterogenitatea activităților ce dau conținut produsului turistic, generează numeroase probleme în abordarea unitară a ofertei, în evaluaraea importanței fiecărei componente, în elaborarea unor standarde de structură și calitate. Apare astfel, necesitatea unor grupări ale serviciilor în categorii omogene, ușor de identificat, localizat și comparat. Serviciile înglobate în conținutul produsului turistic pot fi astfel grupate în funcție de principale etape din desfășurarea unei călătorii, în servicii determinate de sejur și servicii legate de organizarea voiajului. Cele care asigură călătoria sunt alcătuite într-o mare proporție de prestațiile puse la dispoziție de agențiile de voiaj și touroperatori (publicitate-informare, conceperea de produse la cererea expresă a turiștilor, facilități de plata comercializarea vacanțelor). Serviciile de sejur sunt mai complxe și au ca scop satisfacerea cerințelor de odihnă, alimentație și agrement ale turistului.

În raport cu importanța în consum și motivația cererii serviciile turistice pot fi: de bază (transport, cazare, alimentație, tratament sau orice altă activitate ce reprezintă chiar scopul primar al vacanței ca: schi, vânătoare, iahting) și suplimentare (informații, activități cultural-sportive, închirieri de obiecte). După acestui mod de grupare, fiind unul dintre cele mai utilizate, serviciile de cazare și masă dețin cele mai mari ponderi urmate de cele de transport și agrement și apoi de cele suplimentare. Raportul general dintre serviciile de bază și celelalte, variază în funcție de felul formelor de turism practicate.

Serviciile se pot clasifica si folosind drept criteriu forma de manifestare a cererii și, modul de formare a deciziei de cumpărare. Din acest punct de vedere, putem vorbi despre servicii ferme (transport, cazare) angajate anterior desfășurării consumului turistic prin intermediul agenților de specialitate și pentru care decizia de cumpărare este formulată în localitatea de reședință a turistului și servicii spontane, solicitate în momentul intră în contact direct cu oferta (de regulă în locul de petrecere a vacanțelor).

Serviciile turistice pot fi cu plată și gratuite, luând in considerare natura relațiilor financiare angajate între prestatori si clienți. Prestațiile gratuite, foarte diverse – gratuități și scutiri de taxe pentru copii, cursuri pentru învățarea unor sporturi – au ca obiectiv stimularea circulației turistice și asigurarea accesului la vacanțe pentru anumite categorii ale populației.

Serviciile turistice se deosebesc și după categoriile de turiști cărora se adresează: așadar, se poate vorbi de servicii pentru turiștii internaționali și servicii pentru turiștii interni.

După natura lor, putem face o disticție între serviciile specifice (cazare, alimentație, transport, agrement), determinate de desfășurarea propriu-zisă a activității turistice și servicii nespecifice (transport în comun, telecomunicații, reparații, prestații cultural-artistice), rezultat a existenței unei infrastructuri generale, care se adreseză atat rezidenților cât și turiștilor.

Direcțiile diversificării serviciilor turistice sunt numeroase ca efect al gradului de complexitate al acestora. Diversificarea se poate realiza prin implementarea în circuitul turistic a unor zone noi și punerea la dispoziție a unor programe mai variate, în legătură cu fiecare dintre serviciile de bază prestate, crearea de noi forme de agrement și servicii suplimentare.

1.5 Servicii turistice de bază

Serviciile de bază sunt incluse în categoria acelor servicii la care turistul nu poate renunța (transport, găzduire, agrement) și sunt destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană).Totodata ele dețin o pondere importantă în structura consumurilor turistice; toate celelalte prestații sunt considerate suplimentare și au ca scop fie mai buna adaptare a prestațiilor de bază la nevoile turiștilor, fie ocuparea plăcută a timpului liber din vacanță. În ordinea desfășurării lor, serviciile de bază încep cu realizarea și organizarea transporturilor. Acestea conțin serviciul de transport, oferit în timpul călătoriei, iar în cazul deplasării cu mijloace proprii – servicii de reparare și întreținere a acestora.

Serviciile de găzduire se referă la crearea de condiții pentru odihna turiștilor. Acestea presupun existența unuor mijloace de cazare corespunzatoare (hoteluri, hanuri, vile, căsuțe) și dotările necesare asigurării confortului; ele privesc deasemenea, activitățile determinate de întreținerea și buna funcționare a spațiilor de cazare.

Serviciile de alimentație respectiv de restaurație, se înscriu, deasemenea, în categoria prestațiilor de bază și au ca scop satisfacerea necesităților de hrană ale turiștilor, dar și a unor nevoi de relaxare și distracție. Ele se dezvoltă în relație cu serviciile de cazare sau independent de acestea.

În realizarea efectivă a acestor servicii trebuie avută în vedere adaptarea lor fiecărui moment al călătoriei, specificului formelor de turism și particularităților segmentelor de turiști.

Serviciile de agrement, acceptate ca prestații de bază numai de către o parte a specialiștilor, sunt concepute să asigure petrecerea plăcută, agreabilă a timpului de vacanță. Ele sunt alcătuite dintr-o paletă largă de activități având caracter distractiv-recreativ, în concordanță cu specificul fiecărei forme de turism sau formă de sejur. Serviciile de agrement reprezintă elementul fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor, modalitatea de concretizare a motivațiilor deplasării și capătă un rol tot mai important în structura consumurilor turistice.

CAPITOLUL II

PRINCIPALELE TENDINȚE ALE TURISMULUI LA NIVEL

MONDIAL

2.1 Turismul, cheia pentru dezvoltare și prosperitate

După cum se poate observa în figura 2.1 , turismul generează 9% din PIB, 1 din 11 locuri de muncă la nivel mondial, ceea ce înseamnă foarte mult și arată importanța turismului în economia mondială. Din activitățile turistice se obține un profit de aproximativ 1,4 miliarde de dolari în exporturi ,are o pondere de 6% din exporturile mondiale și reprezintă 29% din exporturile în servicii.

Un număr tot mai mare de destinații din întreaga lume s-au deschis către investiții în domeniul turismului, transformându-l într-un punct cheie al progresului economic prin intermediul veniturilor din export, creearea locurilor de muncă și întreprinderi și dezvoltarea infrastructurii.

În ultimele șase decenii turismul a experimentat extinderea continuă și diversificarea, devenind unul dintre cel mai mare și cel mai rapid ritm de sectoare economice din lume. Multe noi destinații au ieșit la suprafață în afara celor preferate tradițional în Europa și America de Nord. În pofida șocurilor ocazionale, sosirile turistice internaționale au arătat practic o creștere neîntreruptă – de la 25 de milioane în 1950 la 278 milioane în 1980, 528 milioane în 1995 și 1087 milioane în 2013.

Figura nr. 2.1. Turismul in lume-puncte cheie

Sursa: UNWTO, Tourism Highlights, 2014

2.2 Turismul, in creștere la nivel mondial

Numărul turiștilor care au călătorit în anul 2013 în străinătate a crescut cu 5% la nivel mondial, la aproape 1,1 miliarde de persoane, în ciuda întâmpinării unor dificultăți economice actuale, aceștia fiind atrași în special de Europa și Asia, potrivit datelor Organizației Mondiale a Turismului .

În total, 1,087 miliarde de turiști s-au deplasat anul trecut dintr-o țară în alta, cu 52 de milioane mai mulți față de anul precedent, relatează AFP.

Pentru acest an, se prognozează o creștere de 4%-4,5% a numărului de turiști

care se vor deplasa în străinătate. Europa, aflată în criză, a surprins în 2013 prin atragerea cu 5% mai mulți turiști comparativ cu 2012. Majorarea reprezintă cea mai puternică creștere în valoare absolută la nivel mondial, respectiv de 29 de milioane de turiști, la un total de 563 de milioane de vizitatori.

Este o cifră importantă mai ales având în vedere situația economică regională, dar și faptul că a pornit de la nivelurile ridicate din 2011 și 2012. Regiunea Asia-Pacific a înregistrat cea mai mare creștere relativă, de 6%, respectiv de 14 milioane mai mulți turiști care au călătorit dintr-o țară în altă, numărul total al acestora ajungând la 248 de milioane persoane. Cea mai mare creștere din această regiune a fost înregistrată de Asia de Sud-Est, de 10%.

Africa a atras anul trecut cu 6% mai mulți turiști față de 2012, la un nou nivel record de 56 de milioane de persoane. Regiunea America a beneficiat de o creștere ceva mai lentă, de 4%, a numărului de turiști. Din cauza crizei economice, turismul mondial a înregistrat în 2009 cea mai slabă evoluție din ultimii 60 de ani, cu un declin de 3,8% al numărului de turiști. În 2010 a avut loc o creștere de 6,6%, urmată de un avans de 5% în 2011 și de 4% în 2012, când numărul total al turiștilor a depășit pragul de 1 miliard de vizitatori.

2.3 Anticipări pe termen lung

Sosirile turistice internaționale din întreaga lume sunt de așteptat să crească cu 3.3% pe an de la 2010 la 2030 pentru a atinge 1,8 miliarde în 2030, potrivit prognozei UNWTO pe termen lung a turismului spre 2030.

Între 2010 și 2030, sosirile în destinațiile emergente (+4,4% pe an) sunt de așteptat să crească la o rată de două ori mai mare față de cele în economiile avansate (+2.2% pe an). Cota de piață a economiilor emergente a crescut de la 30% în 1980 la 47% în 2013, și este de așteptat să atingă 57% în 2030, echivalent cu peste 1 miliard de sosiri turistice internațional.

Sosirile internaționale de turiști (vizitatori peste noapte) , au crescut cu 5% în întreaga lume în 2013, atingând un record de 1087 de milioane de sosiri, după ce s-a depășit pragul de 1 bilion în 2012. Asia și pacific au înregistrat cea mai puternică creștere în sosiri și anume de 6%, urmate de Europa și Africa(+5%). În America de Nord, sosirile internaționale au crescut cu 3%, în timp ce în Orientul Mijlociu acestea au stagnat. Încasările din turismul internațional au ajuns la 1159 miliarde de dolari în 2013,față de 1078 miliarde de dolari în 2012.

Din perspectiva UNWTO, prospectele pentru 2014 au fost cele mai puternice pentru pentru Asia și Pacific (5%-6%), urmate de Africa (4%-6%).

Fig2.2 Sosiri internaționale turiști (milioane)-trenduri actuale și anticipari

UNWTO Tourism Highlights, 2014 Edition

2.4 Sosiri turistice internaționale peste așteptări în 2013

Sosirile internaționale de turiști în Europa au crescut cu o rată solidă de 5 % în 2013, cu o creștere de 20 de milioane față de 2012 și ajungând la un total de 563 milioane de sosiri. Fiind cea mai vizitată regiune din lume cu 52% din toate sosirile internaționale și cuprinzând mai multe destinații mature, o creștere de 5% în Europa este remarcabilă. În termeni reali, încasările din turism au crescut cu 4%, ajungând la suma de 489 miliarde de dolari,ceea ce înseamnă 42% din încasările globale.

Pe subregiune, cea mai mare creștere a fost înregistrată în Europa Centrală și de

Est, cu 7% mai multe sosiri în 2013. Mai multe destinații au înregistrat o cifra dublă de creștere, mai ales cele mai mici precum Georgia și Belarus (ambele +15%), Armenia (+14%) și Kazahstan (+11%). În timp ce cea mai mare destinație din subregiune, Federația Rusă, a raportat o creștere robustă de 10%. Ucraina și Polonia (ambele +7%) și-au consolidate o creștere sănătoasă în 2012 atunci când au găzduit campionatul european UEFA.

Fig2.3 Sosiri turistice internaționale

UNWTO Tourism Highlights, 2014 Edition

Fig 2.4 Sosiri internaționale de turiști si incasări din turism internațional (2013)

UNWTO Tourism Highlights, 2014 Edition

După cum se poate observă în figura 2.4, deși vor avea loc creșteri atât pentru sosirile de turiști cât și în încasări pe toate regiunile,cea mai mare creștere va fi înregistrată în Europa,și anume 52%,urmată la o distanță destul de mare de Asia și Pacific,cu un indice de 23%.Creșteri vor fi înregistrate și în America (15%),urmată de Africa(5%) și Estul Mijlociu(5%). De aici putem observa că Europa va experimenta o creștere mai rapidă în sosiri de turiști și încasări față de celelalte regini pe parcursul următorilor ani.

2.5 Africa-creștere susținută pe mai multe destinații

Africa a continuat să se bucure de o creștere susținută atrăgând cu 5% mai mulți turiști internaționali în 2013, care corespunde cu o creștere de 3 milioane. În regiune au fost primiți un total de 56 milioane de turiști (5% din lume ) anul trecut, după ce a depășit pragul de 50 de milioane în 2012.Încasările din turismul internațional au rămas la suma de 34 miliarde de dolari. Regiunea a menținut o cota de 5% în lume pentru sosiri și o cota de 3% în încasări. Africa de Nord (+6%) are un alt an de creștere robustă. Maroc (+7%) este prima destinație care a depășit pragul de 10 milioane de sosiri internaționale, în timp ce Tunisia (+5%) recupera în continuare. Creșterea soririlor în Africa Subsahariană este estimată la 5 %, deși destinațiile individuale cu datele disponibile arată o imagine mixtă. Africa de Sud, cea mai mare destinație din subregiune, a raportat o creștere de 4%. Seychelles (+11%) și Gambia (+9%) a raportat o creștere puternică, în timp ce Mauritius (+3%), Zimbabwe (+2%) și Uganda (+1%) au raportat o creștere modestă.

2.6 Locul ocupat de București pe harta turismului internațional și cele mai vizitate orașe în anul 2014

Bucureștiul ocupă poziția 90 în clasamentul destinațiilor preferate de turiști cu un număr de vizitatori străini de aproximativ 928.028 în 2014 și cheltuieli totale efecuate de aceștia de aproximativ 391 de milioane de dolari.

Londra a ocupat prima poziție, pentru a treia oară în patru ani, conform raportului MasterCard Global Destination Cities Index.

Pe următoarele locuri se află Bangkok, Paris, Singapore și Dubai, care se bucură de un flux semnificativ de turiști străini, apărut din extinderea clasei mijlocii, inovațiile aduse în sectorul călătoriilor de lux și din nevoia tot mai accentuată de deplasări în interes de serviciu. Această tendința se va menține, având în vedere dezvoltarea tehnologică accelerată și a modalităților de cooperare de care companiile dispun. Conform studiului, se estimează că Londra va primi 18,7 milioane de vizitatori străini în 2014 – cu 300.000 mai mulți decât destinația principală în 2013, Bangkok.

Pentru Bangkok, se estimează un flux de 18,37 milioane de vizitatori străini, pentru Paris – 15,57 milioane de vizitatori, pentru Singapore – 12,47 milioane de vizitatori, iar pentru Dubai – 11,95 milioane de vizitatori.

Fig2.5 Top 20 cele mai vizitate orașe internațional după vizitatori pe noapte in 2014

Sursa: MasterCard Worldwide Insights

"Clasamentul indică o cerere puternică și un interes continuu pentru călătoriile aeriene, atât în interes de business, cât și personal," declara Ann Cairns, Președinte Internațional Markets MasterCard." Recunoașterea de care se bucură destinațiile din acest an confirmă importanta pe care o au orașele ca centre de business, culturale și economice. Iar aici intervenim noi – în fiecare zi, ajutăm consumatorii și companiile să profite la maximum de toate oportunitățile pe care le au în călătoriile lor, inclusiv de metode sigure de plata, oriunde s-ar afla pe glob."

MasterCard Index of Global Destination Cities clasifică orașele din punct de vedere al numărului total de sosiri ale vizitatorilor străini și al cheltuielilor realizate în afara granițelor țării, de aceiași vizitatori, în orașele de destinație. Raportul furnizează estimări privind creșterea numărului de pasageri și vizitatori, pentru anul 2014.

CAPITOLUL III

EVOLUȚIA TURISMULUI ÎN SPAȚIUL EUROPEAN

3.1. Importanța turismului pentru Europa

Sectorul turismului în Uniunea Europeană prin prisma caracteristicilor sale, (de furnizor tradițional de servicii turistice și de călătorie) însumează 1,8 milioane de întreprinderi, în special întreprinderi mijlocii și mici (IMM-uri). Turismul contribuie cu 5 % la PIB-ul total, iar 5,2 % din populația activă lucrează în acest sector (adică aproximativ 9,7 milioane de persoane). Luând in vedere legăturile strânse ale turismului cu alte sectoare economice, contribuția sa este și mai importantă [10 % din produsul intern brut (PIB) și 12 % din totalul locurilor de muncă].Turismul este de fapt cea de a treia ramură a activităților socio-economice din Uniune.

Uniunea Europeană este prima destinație turistică din lume conform statisticilor privind sosirile turiștilor internaționali (din țări terțe și din cadrul UE). Având în vedere importanța sa economică, turismul este parte integrantă a economiei europene. Din perspectivă europeană, politica în domeniul turismului contribuie, de asemenea, la îndeplinirea obiectivelor politice în domeniul creșterii economice și cel al ocupării forței de muncă. În plus, dimensiunea de mediu a turismului va avea o importanță crescândă de-a lungul timpului, deoarece este deja cuprinsă în domeniul turismului durabil, etc sau responsabil.

3.2 Statistici privind turismul în UE

În anul 2013, in jur de 1 miliard de călătorii turistice s-au efectuat atât in interes profesional cât și personal. Trei sferturi din numărul total de călătorii efectuate reprezentând 75,3%, au fost către destinații interne, restul fiind in străinătate, in timp ce călătoriile scurte de la una la trei nopți au reprezentat puțin peste jumătate, respectiv 57,5%.

Tabelul 1: Călătorii turistice ale rezidenților (în vârstă de cel puțin 15 ani), 2013

Sursa: ”Eurostat”2013

Mai mult de jumătate din numărul total de călătorii turistice din unele state membre UE au fost efectuate în 2013 către destinații din străinătate, acesta indreptându-se spre Luxemburg, Belgia, Malta și Slovenia (precum și Elveția). Pentru rezidenții din România, Spania, Grecia și Portugalia, mai puțin de 10% din călătoriile efectuate au fost în străinătate. Aceste numere pot fi influențate atât de situarea sa geografică (în general, în cazul rezidenților țărilor mai mici și situate în partea de nord a Europei a existat o tendință mai puternică de a călători în străinătate) cât și de mărimea statului membru.

Se estimează că aproximativ 60,9 % din populația UE-28 în vârstă de cel puțin 15 ani a participat la activități de turism în interes personal în 2012 (agregatul pentru 2013 nu este încă disponibil), aceasta însemnând ca aceștia au efectuat cel puțin o călătorie turistică în interes personal pe parcursul anului. De altfel, putem observa diferențe mari între statele membre ale UE, întrucât rata participării a variat de la 22,2 % în Bulgaria până la 88,5 % în Finlanda.

Din perspectiva unghiului de ofertă, se estimează că aproape 562 000 de unitati de cazare turistica au fost active în UE-28 în 2013 și că, împreună, acestea au pus la dispoziție peste 30 de milioane de locuri de cazare (a se vedea tabelul 2).

Tabelul 2: Unități de cazare turistică

Sursa: ”Eurostat”2013

Aproape o treime din locurile de cazare, respectiv 32,3% din UE s-au concentrat în doar două dintre statele membre ale UE și anume, Franța (5 milioane de locuri de cazare) și Italia (4,7 milioane de locuri de cazare), urmate de Germania, Regatul Unit (date pentru 2012) și Spania.

În ultimii ani s-a înregistrat o tendința ascendenta a numarului de nopți petrecute într-o unitate de cazare (a se vedea figura 3.1)

Figura 3.1: Numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică, UE-28, 2003-2013

Sursa: Eurostat

Cu toate acestea, în 2008 și 2009 au existat scăderi pe termen scurt ale numărului de nopți petrecute în unități de cazare turistică în urma crizei economice și financiare, astfel că numărul de nopți turistice în UE a scăzut cu 0,6 % în 2008 și cu încă 2,1 % în 2009. Cu toate acestea, în 2010, numărul de nopți turistice petrecute a crescut cu 4,7 %. Evoluția ascendentă a continuat, creșterea accelerându-se la 3,3 % în 2011 și respectiv 4,3 % în 2012. Numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică în UE-28 a atins nivelul maxim de 2,6 miliarde de nopți în 2013, în creștere cu 2,2 % în comparație cu 2012.

3.3 Turiști care călatoresc in străinatate

Rezidenții au petrecut în 2013, 2,4 miliarde de nopți în vacanță în străinătate (a se vedea tabelul 3). Rezidenții germani au petrecut 746 de milioane de nopți călătorind în afara Germaniei în 2013, iar rezidenții din Regatul Unit au petrecut 546 de milioane de nopți în străinătate (date pentru 2012); rezidenții din cele două state membre însumează mai mult de jumătate din numărul total de nopți petrecute în străinătate de rezidenții din UE-28, in jur de 54,7 %.

Figura 3.2: Țara de origine pentru călătoriile turistice în străinătate, 2013

Sursa: Eurostat

Luând în considerare mărimea populației unei țări, Luxemburg a fost statul membru UE ai cărui rezidenți au petrecut cele mai multe nopți în străinătate cu o medie de 23,8 nopți în 2013, fiind apoi urmat de Cipru (19,3), Irlanda (12,6) și Țările de Jos (12,1). La celălalt capăt al spectrului, rezidenții din România, Grecia și Bulgaria au petrecut, în medie, mai puțin de o noapte în străinătate în 2013 (a se vedea figura 3.2).

În 2013, principala destinație turistică din UE pentru nerezidenți (persoane din străinătate) a fost Spania, cu 252 de milioane de nopți petrecute în unități de cazare turistică, aceasta însemnând aproape 21,2 % din totalul pentru UE-28 (a se vedea figura 3.3).

Figura 3.3: Destinații turistice — milioane nopți petrecute în unități de cazare turistică, 2013

Sursa: Eurostat

Primele trei cele mai populare locații din întreaga UE pentru nerezidenți au fost Italia (185 de milioane de nopți), Spania și Franța (131 de milioane de nopți), care împreună au reprezentat aproape jumătate (47,7 %) din totalul nopților petrecute de nerezidenți în UE-28. Cele mai puțin căutate destinații au fost Luxemburg, Letonia și Lituania.

Numărul de nopți petrecute (pentru rezidenți și nerezidenți) poate fi analizat în perspectivă, în raport cu dimensiunea populației unei țări, astfel obținându-se un indicator al intensității turistice.

Figura 3.4 Intensitatea turistică, 2013

Sursa:Eurostat

“Conform acestui calcul, în 2013, destinațiile mediteraneene Malta, Cipru și Croația, precum și destinațiile alpine și orașele din Austria au constituit destinațiile turistice preferate din UE. Din perspectiva intensității turistice, Muntenegru și Islanda au reprezentat, de asemenea, destinații populare.”

. Top 10 cele mai vizitate țari din Europa in anul 2014

1.Spania

Locatie: Barcelona

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 251,9 milioane.

Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 134,6 milioane.

Numărul total înnoptări în 2013: 386,5 milioane.

Atracții turistice principale:

1. Alhambra

Fortăreața, palat și grădina, Alhambra se află pe un platou de unde poate fi admirată priveliștea orașului Granada din sudul Spaniei. Palatul a fost construit în secolul 14, de către sultanii Nasrid. Alhambra este în prezent una dintre atracțiile turistice majore ale Spaniei și mulți turiști vin în Granada doar că să vadă Alhambra.

2. El Escorial

Cuibărit la poalele Sierra de Guadarrama, El Escorial a fost centrul politic al imperiului spaniol, sub domnia regelui Philip ÎI. Philip l-a numit pe Juan Bautista de Toledo drept arhitect, în anul 1559 și împreună au realizat El Escorial, un monument ce omagiază rolul Spaniei în calitatea să de centru al lumii creștine. În prezent funcționează drept mănăstire, palat regal, muzeu și școală.

3. Sagrada Familia

Este o biserica româno-catolică impresionantă și una dintre cele mai vizitate atracții turistice din Spania. Ea a fost proiectată de către Antoni Gaudí, un arhitect catalan care a lucrat la acest proiect timp de aproape 40 de ani, până la moartea să în anul 1926. Construcția bazilicii a început în 1882 și încă nu este terminată.

2. Italia

Locatie: Venezia

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 179,6 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 183,4 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 363 milioane.

Atracții turistice principale:

1. Columna lui Traian

Columna lui Traian este un monument antic din Roma construit din ordinul împăratului Traian care s-a păstrat până în zilele noastre. Monumentul se află în Forul lui Traian, în imediată apropiere – la nord – de Forul roman. Terminat în 113, basorelieful în formă de spirală comemorează victoria lui Traian în campania sa de cucerire a Daciei. De aceea, columna lui Traian joacă un rol deosebit de important pentru înțelegerea modului cum a luat naștere poporul roman. Columna are o înălțime de aproximativ 30 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. Inițial, în vârful columnei se afla o statuie a lui Traian, însă ea a fost înlocuită în secolul XVI cu o statuie a Sfântului Petru.

2. Coloseumul Din Roma

Coloseumul este probabil cea mai impresionantă clădire a Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Coloseumul era cea mai mare clădire a epocii. Structura monumentală este astăzi o ruină, dar chiar și așa este un obiectiv turistic foarte frumos și impozant.

3.Franța

Locatie: Paris

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 132,2 milioane.
Numărul total de înnoptări le turiștilor locali: 273 milioane.

Numărul total înnoptări în 2013: 405,2 milioane.

Atracții turistice principale:

1. Castelul de la Versailles

Palatul Versailles este unul dintre cele mai mari și opulente castele din întreagă lume. Cu peste 2100 de ferestre, 1250 de șeminee și 67 de scări interioare, castelul Versailles este una dintre cele mai vizitate atracții turistice din Franța. Fiind un exemplu perfect de artă franceză a secolului al 18-lea, această clădire istorică se află pe lista Patrimoniului Universal UNESCO de mai bine de 30 de ani.

2. Turnul Eiffel

Turnul Eiffel a fost ridicat cu ocazia Expoziției Universale din 1889, organizată la Paris pentru celebrarea centenarului Revoluției Franceze din 1789, eveniment ce a marcat istoria Europei în mod fundamental. Peste 100 de artiști au depus planuri pentru ridicarea unui monument în Champ-de-Marș, în centrul Parisului, care urma să servească drept poartă de intrare în spațiul expozițional. Executarea acestui monument a fost încredințată firmei numite Eiffel et Compagnie, o firma de consultanță și construcții deținută de un recunoscut constructor de poduri, arhitect, inginer și expert în prelucrarea metalelor, Alexandre-Gustave Eiffel.

3. Muzeul Luvru din Paris

Muzeul Luvru este cel mai vizitat muzeu de artă din lume, un monument plin de încărcătură istorică și un muzeu național al Franței. Este un obiectiv turistic central din Paris fiind situat în arondismentul 1 al orașului. În cadrul muzeului Luvru sunt expuse în jur de 35000 de obiecte de artă din mileniul 6 I.Ch. și până în secolul al XIX-lea D.Ch.

Muzeul este găzduit de palatul Louvre care inițial a fost conceput că o fortăreața în secolul al XII-lea sub domnia lui Filip al II-lea. Ruinele acestei fortărețe încă mai pot fi văzute și în zilele noastre. Clădirea a continuat să fie extinsă de multe ori de-a lungul secolelor până a ajuns la formă actuală a Palatului Louvre. În anul 1674 reședința regilor Franței a fost mutată la Palatul Versailles și astfel Palatul Louvre a rămas principalul loc în care colecțiile regale de artă au fost expuse. În timpul Revoluției Franceze s-a decis că Louvre-ul să devină muzeu și să găzduiască cele mai prețioase capodopere ale poporului francez.

4.Marea Britanie

Locatie: Londra

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 116,7 milioane.

Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 203,1 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 319,9 milioane.

5.Austria

Locatie: Vienna, Palatul Belvedere

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 78,1 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 31,5 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 109,6 milioane.

6.Germania

Locatie: Berlin

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 71 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 284,3 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 355,3 milioane.

7.Grecia

Locatie: Zakynthos

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 68,8 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 18,5 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 87,3 milioane.

8.Croația

Locatie: Zagreb

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 59,3 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 5 milioane.

Numărul total înnoptări în 2013: 64,3 milioane.

9.Olanda

Locatie: Amsterdam

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 31,9 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 65 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 96,9 milioane.

10.Portugalia

Locatie: Marinha

Numărul total de înnoptări ale vizitatorilor străini: 31,1 milioane.
Numărul total de înnoptări ale turiștilor locali: 16,8 milioane.
Numărul total înnoptări în 2013: 47,9 milioane.

3.5 Top 20 orase destinații dupa vizitatori pe noapte (2014)

Londra este prima destinație turistică a lumii, releva MasterCard Global Destination Cities Index, un raport anual pe tema cheltuielilor turistice în cele mai importante 132 de orașe ale lumii.

Hedrick-Wong, autor al raportului, susține că cifrele la nivel global arată că turismul in cele 132 de orașe este in creștere, in pofida crizei financiare, scrie moneyweb.co.za.

Sursa: MasterCard Worldwide Insights, 2014

Principalele orașe-destinații ale lumii sunt Londra, cu 18,69 milioane de vizitatori, Paris, cu 16 milioane, Bangkok cu 16,42 milioane, Singapore cu 12,47 de milioane și Dubai cu 11.95 de milioane. New York este singurul oraș american care s-a situat in top 10 în anul 2014. Londra s-a situat și pe primul loc cu un număr de vizitatori de 11,81 milioane. Responsabile de creșterea turismului într-un oraș precum Bangkok sunt clasele de mijloc din Asia , ale căror venituri sunt în creștere.

Conform studiului, se estimează că Londra a primit 18,7 milioane de vizitatori străini în 2014, cu 300.000 mai mulți decât destinația aflată pe primul loc în 2013, Bangkok. Celelalte orașe din top cinci au atras și ele vizitatori și anume: Bangkok 18,37 milioane de turiști straini ,15,57 milioane de vizitatori în Paris, 12,47 milioane de vizitatori în Singapore, în timp ce pentru Dubai se estimează 12,47 milioane de vizitatori.

Supranumit „orașul templelor și al palatelor”, Bangkok este capitala Thailandei și reprezintă o destinație de vacanță cât se poate de exotică. Cunoscut pe scurt ca „Krung Thep”, „Orașul Îngerilor” în thailandeză, metropola este cel mai vizitat oraș din lume în 2013, surclasând capitala londoneză, destinația numărul unu din 2012. Potrivit unui studiu recent, aici se găsesc peste 400 de temple și 800 de hoteluri, iar un sejur de 11 zile pornește de la circa 1500 de euro.

Paris este si el printer cele mai vizitate orașe din lume, și primește peste 15 milioane vizitatori anual. Cu renumele de a fi cea mai „chic” metropolă a lumii, Paris se mai promovează și că fiind paradisul îndrăgostiților. Muzicanții stradali, luminile felinarelor, plimbările pe Sena, clădirile încărcate de istorie, cafenelele romantice sau galeriile de artă, toate se adresează cuplurilor de îndrăgostiți din întreagă lume. Acesta continuă să fie unul dintre cele mai vizitate orașe deoarece va reprezenta întotdeauna un simbol al dragostei pentru cupluri.

CONCLUZII

Mult timp activitatea serviciilor turistice nu a fost recunoscută că fiind importantă de aceea serviciile au fost neglijate de către economiști și încadrate în sfera neproductivă.

Acest lucru s-a schimbat în ultimele două – trei decenii, deoarece: numai serviciile pot crea locuri de muncă în număr suficient pentru a rezolva sau limita problema șomajului; sectorul tertial nu este îngrădit decât de reglementări, care sunt repuse în discuție în cadrul unui proces de liberalizare a schimburilor internaționale.

Ca urmare a analizei efectuate în primul capitol, am găsit tipologia serviciilor că fiind o parte importantă a serviciilor turistice deoarece permit reflectarea asupra stadiului dezvoltărilor economice, inclusiv prin comparații la nivelul țărilor sau pe categorii de țări, și mai ales din punct de vedere al implicațiilor asupra măsurilor de politică economică.

Implicații deosebite asupra organizării, finanțării, gestiunii resurselor, tehnicilor de marketing, tendințelor de evoluție, o au și categoriile de servicii structurate după utilizatorul acestora (serviciile intermediare,de producție,finale).

În cel de-al doilea capitol am detaliat despre importanta turismului în dezvoltarea economiei mondiale clasificandu-l ca fiind “cheia pentru prosperitate”, turismul generând 1 din 11 locuri de muncă la nivel mondial, ceea ce susține ideea de importantă în dezvoltare economică a acestuia. După o analiză a anticipării fluxului turistic internațional am putut observa că sosirile internaționale de turiști, au crescut cu 5% în întreagă lume în 2013, atingând un record de 1087 de milioane de sosiri, după ce s-a depășit pragul de 1 bilion în 2012, iar din cauza crizei economice, turismul mondial a înregistrat în 2009 cea mai slabă evoluție din ultimii 60 de ani, potrivit OMT, cu un declin de 3,8% al numărului de turiști.

Pentru România, am aflat că Bucureștiul ocupă poziția 90 în clasamentul preferințelor turiștilor, cu un număr de vizitatori străini estimat la 928.028 în 2014 și cheltuieli totale ale acestora în valoare de 391 de milioane de dolari, iar orașul aflat pe primul loc consecutiv în ultimii 3 ani este Londra ceea ce arată în mod clar preferințele turiștilor.

În capitolul 3 am atins puncte legate de importanța turismului în Europa și anume turismul contribuie cu 5 % la PIB-ul total, iar 5,2 % din populația activă lucrează în acest sector. Conform statisticilor privind sosirile turiștilor, Uniunea Europeană este prima destinație turistică din lume. Având în vedere importanta sa economică, turismul este parte integrantă a economiei europene. Politica în domeniul turismului contribuie, de asemenea, la îndeplinirea obiectivelor politice generale în domeniul ocupării forței de muncă și al creșterii economice. În continuare am analizat numărul de unități de cazare disponibile și top 2 locații unde s-au înregistrat cele mai multe cazări și anume Franța și Italia, am discutat despre turiștii care călătoresc în străinătate și am aflat că în 2013, rezidenții au petrecut 2,4 miliarde de nopți în vacanță în străinătate ,ceea ce arată o preferință spre călătoritul în străinătate. În final am făcut o mică analiză în legătură cu top 20 cele mai vizitate destinații în anul 2014, unde surprinzător orașul capitală al Thailandei, Bangkok ocupă locul 2 în clasament. Motivația interesului sporit pentru această destinație sunt prețurile rezonabile și numărul impresionant de temple (400) ce pot fi vizitate și hoteluri numeroase.

Din punct de vedere al resurselor naturale și al resurselor turistice, România este foarte bine reprezentată, principalele atracții turistice o reprezintă elementele de etnografie, folclor, artă populară, rezervațiile naturale , stațiuni balneoclimaterice precum și fondul cinegetic românesc.

În ceea ce privește structurile de primire România are o imagine destul de bună pentru viitor, dar totuși ar fi loc și pentru mai bine, astfel fiind nevoie de construirea unor structuri noi, dar și modernizarea celor existente.

Structurile turistice ale alimentației sunt bine reprezentate în comparație cu cele de agrement și prestări servicii, care nu sunt suficient de bine dotate din punct de vedere al bazei tehnico-materiale. Acestea din urmă necesită modernizări masive, dar și introducerea unor noi forme de agrement și extinderea rețelei de servicii.

Turismul este foarte strâns legat de civilizație și cultură, între ele instituindu-se o relație de interdependență. Prin valorificarea resurselor naturale, umane și financiare puse la dispoziția să, turismul generează efecte economice și sociale care duc la creșterea eficienței economice, a progresului și a civilizației.

Cererea turistică și dinamica acestuia în România sunt determinate de o serie de factori demografici, psihologici, organizatorici, care joacă un rol hotărâtor în cadrul diferitelor segmente de turism.

Pentru o dezvoltare complexă a turismului potențialii clienți ar trebui să fie mai bine informați prin intermediul mass-media, internet, TV.

BIBLIOGRAFIE

1.UNWTO, Tourism Highlihts,2014

2. Cristina Cucea, “Care este cel mai vizitat oraș din lume în 2014 și pe ce loc se clasează Bucureștiul” ,Descopera.ro,2014, disponibil la: http://www.descopera.ro/dnews/12913674-care-este-cel-mai-vizitat-oras-din-lume-in-2014-si-pe-ce-loc-se-claseaza-bucurestiul

3. Eurostat, ”Statistici explicate”, ec.europa.eu, 2014, disponibil la:

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Tourism_statistics/ro

4. Business24, “Turismul, in creștere la nivel mondial: Peste un miliard de oameni au calatorit in 2013”, Business24.ro, ianuarie 2014, disponibil la:

http://www.business24.ro/international/europa/turismul-in-crestere-la-nivel-mondial-peste-un-miliard-de-oameni-au-calatorit-in-strainatate-in-2013-1540956

5. Business24, “Ce loc ocupa Bucureștiul pe harta turismului internațional”, Business24.ro, 2014, disponibil la:

http://www.business24.ro/turism/turism-in-romania/ce-loc-ocupa-bucurestiul-pe-harta-turismului-international-1547221

6. Diez, “Top 10 cele mai vizitate țări din Europa”, februarie 2014, disponibil la:

http://diez.md/2014/02/02/foto-top-10-cele-mai-vizitate-tari-din-europa/)

7. Evenimentul, “De ce este Bangkok cel mai vizitat oraș din lume in 2013”, ziarulevenimentul.ro, 2013, disponibil la:

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/turism/de-ce-este-bangkok-cel-mai-vizitat-oras-din-lume-in-2013–89876.html

8. Constantin Apostol, “Ghid privind selecția evenimentelor în cadrul cărora se promoveaza brandul de turism al Romaniei”, turism.gov.ro, 2013, disponibil la:

http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/Ghid-evenimente.pdf

9. Direct Booking, “Obiective turistice Italia”, directbooking.ro, disponibil la:

http://www.directbooking.ro/obiective-turistice-italia.aspx

10. tvl.ro, “Obiective turistice Paris”, 2014, disponibil la:

http://www.tvl.ro/paris/obiective-turistice/

11. Tuktuk Guy, “Top 10 atracții turistice din Spania”, 2014, disponibil la:

Top 10 atractii turistice din Spania