Principalele Probleme de Mediu Si Gestionarea Lor In Judetul Hunedoara
Principalele probleme de mediu și gestionarea lor în județul Hunedoara
CUPRINS:
1. Introducere
1.1 Definiție, caracteristici, aspecte generale
1.2 Politica de mediu
1.3 [NUME_REDACTAT] și europene cu atribuții în
domeniul protecției mediului
2. Problemele de mediu la nivel global
2.1 Identificarea, clasificarea și abordarea problemelor actuale de mediu
2.2 Scurtă analiză a țarilor dupa gradul de poluare
3. Problemele de mediu în Romania
3.1 Aspecte generale
3.2 Factorii poluatori, analiza problemelor de mediu și gestionarea acestora
4. Studiu de caz: Principalele probleme de mediu și gestionarea lor in județul Hunedoara
4.1 Aspecte generale
4.2 Calitatea aerului (statistici, probleme și soluții)
4.3 Calitatea apelor (statistici, probleme și soluții)
4.4 Biodiversitatea
4.5 Utilizarea terenurilor (statistici, probleme și soluții)
5. [NUME_REDACTAT]
1. Introducere
1.1 Definiție, caracteristici, aspecte generale
Cercetarea mediului a devenit o obsesie a societății actuale, interesată de asigurarea unui viitor facil și confortabil, dar și de anticiparea și combaterea evenimentelor naturale și tehnogene cu potențial distructiv pe termen scurt, mediu și lung. (Writght și Boorse 2011)
Mediul este o structură hibridă și multipolară, ce integrează realități naturale și umane, relaționate printr-un câmp de forțe fizice, chimice, biotice și socioeconomice, ce contribuie la crearea unei stări capabile sau nu să asigure susținerea structurală și funcțională a unei componente sau grup de componente, considerate, subiectiv, ca fiind element central. (Mac 2003, Veyret 2007)
Mediul reprezintă ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, aspectele caracteristice peisajului, toate straturile atmosferei, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului. (Jelev 2007, [NUME_REDACTAT] 2006)
Poluarea este degradarea unui mediu natural prin acțiunea produselor toxice, aceasta fiind de două tipuri:
– poluare artificială (a apărut odată cu dezvoltarea primelor așezări urbane sub influența factorului antropic)
– poluare naturală (animalele sau plantele mor și se descompun)
Poluarea este rezultatul oricărei modificări a mediului ambiant, care determină un dezechilibru ecologic natural. Orice poluare se produce atunci când, în urma introducerii unor substanțe determinate (solide, lichide, gazoase, radioactive) mediul suferă unele modificări grave.
Există însă și substanțe, numite biodegradabile, care nu poluează natura. Un produs este numit biodegradabil atunci când se transformă, se descompune și se elimina în mod natural.
Poluarea o întâmpinăm la apă, aer și sol.
1.2 Politica de mediu
Tot mai multe tipuri de organizații sunt preocupate din ce în ce mai mult să atingă și să demonstreze o performanță de mediu, controlând impactul propriilor activități, produse sau servicii asupra mediului și luând în considerare politica și obiectivele lor de mediu pentru o dezvoltare durabilă.
În ultimul timp, tot mai multe organizații întreprind audituri de mediu. Pentru a fi eficiente, aceste audituri de mediu trebuie realizate în cadrul unui sistem structurat de management de mediu, integrat în ansamblul activităților de management.
Standardele internaționale referitoare la managementul de mediu sunt destinate să furnizeze organizațiilor interesate elementele unui sistem de management de mediu, elementele care pot fi integrate și alte cerințe de management pentru sprijinirea organizațiilor în atingerea obiectivelor referitoare la mediu și a celor economice.
Standardele de mediu nu stabilesc cerințe absolute pentru performanța de mediu, cu excepția angajamentului rezultat din politica de mediu de a se conforma legislației și reglementărilor specifice, precum și principiului îmbunătățirii continue. Astfel, două organizații care au activități similare, dar performanțe de mediu diferite, pot satisface amândouă cerințele standardelor de mediu.
Adoptarea și implementarea într-un mod sistematic a unui ansamblu de tehnici pentru managementul de mediu poate contribui la obținerea unor rezultate optime, în beneficiul tuturor părților interesate.
Cerințele standardelor de mediu nu trebuie să fie stabilite independent de elementele sistemului de management ce există deja într-o organizație. În anumite cazuri, este posibilă îndeplinirea acestor cerințe prin adaptarea elementelor sistemului de management existent.
O conducere orientată către mediu nu este importantă doar la organizațiile mari, ci și la cele mici pentru că nu se urmărește prin aceasta doar un câștig de imagine, ci și reducerea costurilor. Așadar implementarea unui sistem de management de mediu are numeroase avantaje și nu constă doar în respectarea unor cerințe legale.
Utilizarea unui management de mediu modern constă în:
îmbunătățirea capacității concurențiale prin imagine pozitivă
reducerea costurilor prin reducerea cantității de deșeuri și a cantității de materii prime
reducerea riscurilor de mediu
îmbunătățirea per ansamblu în organizație
accesul către noi piețe
evitarea accidentelor ecologice
pregătirea unei baze de date ce poate fi folosită în cazul unui accident
numirea responsabilităților pe linie de mediu
reducerea costurilor
relații mai bune cu autoritățile
A nu se înțelege că o certificare de mediu aduce de la sine excluderea responsabilității în cazul unor accidente ecologice, însă se va garanta faptul că accidentele apărute sunt ținute sub control pe baza unor planuri, iar urmările accidentelor vor fi cât mai mici cu putință.
Pentru a avea o conducere de vârf orientată către mediu sunt necesari pași mărunți dar continui. Aceștia vor ajuta ca pe viitor organizația să fie pregătită pentru cerințele de mediu ce stau să apară și să reușească o implementare eficientă și economică avantajoasă a acestor cerințe.
Sarcinile unei conduceri orientate către mediu sunt de a identifica potențialul de poluare al activităților proprii și de a lua măsurile ce se impun.
1.3 Organisme internaționale și europene cu atribuții în
domeniul protecției mediului
Protejarea mediului este esențială pentru calitatea vieții. Provocarea actuală este reprezentată de combinarea protecției mediului cu creșterea economică continuă într-o manieră care să fie sustenabilă. În domeniul protecției mediului există un număr mare de organizații care conservă, analizează și monitorizează mediul în diferite modalități. Aceste organizații de mediu pot fi globale, regionale, naționale sau locale.
Organismele internaționale și europene cu atribuții în domeniul protecției mediului sunt următoarele:
1. [NUME_REDACTAT] Unite (ONU) a fost înființată la 24 octombrie 1945 de către 51 de țări, angajate să mențină pacea prin cooperare internațională și securitate colectivă. Astăzi, aproape toate națiunile lumii sunt membre ONU (în total 192 de state). Când statele devin membre ONU, ele acceptă și își asumă obligațiile prevăzute în [NUME_REDACTAT] Unite (tratat internațional care stabilește principiile de bază ale relațiilor internaționale)
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], ONU are patru obiective majore:
– să mențină pacea și securitatea internațională
– să dezvolte relații de prietenie între națiuni
– să coopereze la rezolvarea problemelor internaționale și la promovarea respectului pentru drepturile omului
– să fie un centru pentru armonizarea acțiunilor tuturor statelor
Prin intermediul programelor sau organizațiilor coordonate de [NUME_REDACTAT], statele beneficiază de asistență tehnică și financiară în sectoare de interes pentru fiecare țară (protecția mediului, demografie, drepturile omului, sănătate, agricultură, industrie, consolidarea instituțiilor democratice, etc.)
În cadrul ONU există următoarele organisme cu atribuții în domeniul mediului:
a) [NUME_REDACTAT] Unite pentru Mediu (UNEP) este principalul organism al ONU creat în vederea protecției mediului. A fost înființat imediat după [NUME_REDACTAT] Unite pentru [NUME_REDACTAT], desfășurată la Stockholm în anul 1972. UNEP are sarcina de a coordona la nivel mondial integrarea politicilor de protecție a mediului în celelalte sectoare în vederea asigurării unei dezvoltări durabile.
Programele UNEP acoperă următoarele domenii: evaluarea stării mediului, conservarea și protecția biodiversității, managementul chimicalelor, protecția apelor, protecția zonelor de coastă, protecția solurilor, protecția stratului de ozon, schimbările climatice, energia durabilă, poluarea urbană, controlul poluării industriale si consumul durabil. Faptul că are sediul în Africa, la Nairobi, oferă organizației posibilitatea de a înțelege mai bine problemele de mediu cu care se confruntă țările cu economii în curs de dezvoltare.
UNEP are șapte divizii care promovează și facilitează un management al mediului în vederea asigurării dezvoltării durabile. Acestea sunt:
Avertizare preventivă și evaluare
Implementarea politicii de mediu
Tehnologie, industrie și economie
Cooperare regională
Legislație de mediu și convenții internaționale
Comunicare și informarea publicului
Fondul global pentru mediu
UNEP sprijină dezvoltarea infrastructurii instituționale și legale în vederea protejării mediului la nivel global. Această organizație oferă sprijin statelor, în special celor cu economii în curs de dezvoltare, în vederea participării la negocierile internaționale, îndeplinirii obligațiilor asumate prin acordurile internaționale, dezvoltării de instituții și formuleaza și adoptă legi care să protejeze mediul.
UNEP cooperează cu societatea civilă și cu sectorul privat în vederea protejării resuselor naturale mondiale și promovează dialogul și cooperarea între toți factorii implicați, schimbul în ceea ce privește cele mai bune practici, transferul de cunoștințe și tehnologii și realizarea de demonstrații de proiecte precum Programul de Acțiune pentru protejarea stratului de ozon care ajută la implementarea Protocolului de la Montreal, [NUME_REDACTAT] de Acțiune pentru protecția mediului marin împotriva surselor de poluare de pe uscat prin promovarea managementului integrat al zonelor costiere sau Rețeaua de acțiune internațională pentru recifurile de corali, care facilitează conservarea și managementul durabil al coralilor din întreaga lume.
UNEP are un program energetic puternic prin intermediul căruia poate să se adreseze direct consecințelor pe care le are producția și utilizarea de energie, incluzând aici schimbările climatice și poluarea locală a aerului. De asemenea, se preocupă de problemele referitoare la energia regenerabilă, eficiența energetică, transportul, finanțarea și politica energetică.
Programul se adresează consumului și producției durabile prin intermediul cooperării cu guvernele naționale și sectorul privat pentru:
Integrarea aspectelor de mediu în politicile comerciale naționale și internaționale
Facilitarea schimbului de practici în domeniul consumului și producției energetice
Promovarea managementului chimicalelor
Încurajarea responsabilității de mediu prin intermediul schemelor voluntare
b) Comisia pentru [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] (CSD) a fost creată în anul 1993 pentru a asigura continuarea procesului inițiat de [NUME_REDACTAT] Unite privind Mediul și Dezvoltarea, cunoscută și sub numele de Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992. CSD este format din reprezentanți ai 53 de state, aleși odată la 3 ani și are sesiuni anuale axate pe diverse aspecte ale dezvoltării durabile, pilonul cel mai important fiind protecția mediului.
c) [NUME_REDACTAT] Unite pentru Dezvoltare (PNUD) este o rețea de dezvoltare globală a ONU menită pentru dezvoltare, conectând statele prin accesul la cunoștințe, experiențe și resurse. Prin intermediul unor programe, cum ar fi [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] pentru Mediu (un parteneriat între Programul ONU pentru Mediu și [NUME_REDACTAT]), PNUD ajută statele să își întărească capacitatea de a răspunde necesităților la nivel global, regional și național, cautând și oferind cele mai bune practici și politici inovative de consultanță și facilitând relația dintre parteneri.
d) [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] pentru Europa (UNECE) are un Comitet pentru Politici de Mediu, format din reprezentanți ai guvernelor, care se întrunește periodic pentru a formula politici de mediu și pentru a oferi asistență la implementarea acestora prin intermediul unor seminarii, workshop-uri și misiuni de asistență și oferind un forum pentru schimbul de experiență și bunele practici.
Activitățile desfășurate de UNECE în domeniul mediului au ca obiectiv protecția acestuia și a sănătății umane și promovarea dezvoltării durabile în țările membre, conform principiilor Agendei 21. Scopul este acela de a reduce poluarea pentru a minimiza impactul negativ asupra mediului și pentru a evita astfel compromiterea stării factorilor de mediu pentru generațiile viitoare.
Prin rapoartele performanțelor de mediu, UNECE evaluează eforturile țărilor de a reduce nivelul poluării și de a proteja resursele naturale. În aceste rapoarte sunt prevăzute recomandări pentru îmbunătățirea performanțelor de mediu.
UNECE a negociat 6 tratate de mediu, toate aflate în vigoare în prezent: Convenția asupra poluării transfrontiere a aerului pe distanțe lungi, Convenția privind evaluarea impactului de mediu în context transfrontier (Convenția de la Espoo), Convenția asupra protecției și utilizării cursurilor de apă transfrontieră și a lacurilor internaționale, Convenția asupra efectelor transfrontiere ale accidentelor industriale, Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în problemele de mediu (Convenția de la Aarhus), Convenția cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților ([NUME_REDACTAT]).
2. [NUME_REDACTAT] (UE) este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa și este compusă din 28 state. În cadrul UE există următoarele organisme cu atribuții în domeniul mediului:
a) [NUME_REDACTAT] Mediu din cadrul [NUME_REDACTAT] este una dintre cele 40 de direcții generale și servicii specializate ale [NUME_REDACTAT]. Rolul său este de a iniția și de a defini noua legislație de mediu și de a asigura măsurile prin care statele membre pun în aplicare această legislație.
Misiunea DG Mediu este de a:
– menține și îmbunătăți calitatea vieții printr-un nivel înalt al protecției resurselor naturale
– promova eficiența resurselor în producție si consum
– lua măsuri de eliminare a deșeurilor
– integra protecția mediului în toate politicile UE
– promova creșterea UE ținând seama de factorii economici, sociali și de mediu pentru generațiile prezente și cele viitoare
– combate schimbările globale în special schimbările climatice și deprecierea diversității biologice
– asigura toate politicile și măsurile pentru protecția mediului cu o abordare multisectorială
DG Mediu investighează plângerile făcute de cetățeni și organizații non-guvernamentale și poate acționa legal dacă consideră că legislația UE a fost încălcată. În anumite cazuri, DG Mediu reprezintă [NUME_REDACTAT] în ceea ce privește mediul pe scena internațională cum ar fi: [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] privind [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Unite privind Biodiversitatea. De asemenea, DG Mediu finanțează proiecte care contribuie la protecția mediului în UE.
b) Consiliul de Mediu al [NUME_REDACTAT] este compus din miniștrii mediului din toate statele membre UE, care se reunesc de patru ori pe an. Procedura de luare a deciziilor în cadrul acestei instituții europene este de majoritate calificată în codecizie cu [NUME_REDACTAT]. Consiliul are sarcina de a dezvolta într-o manieră armonioasă, echilibrată și durabilă activitățile economice pentru a asigura un nivel ridicat al calității mediului atât la nivel european cât și internațional. Consiliul de Mediu țintește conservarea calității mediului, sănătatea umană, utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale, precum și promovarea de măsuri la nivel internațional care să facă față problemelor la nivel regional și mondial.
c) [NUME_REDACTAT] a decis in anul 1973 să creeze un Comitet pentru Mediu, acesta fiind cel de al doisprezecelea comitet, adăugat la celelalte înființate încă de la prima întâlnire a Parlamentului în 1952. Creșterea componenței sale și a puterii s-a realizat prin extinderea responsabilităților în cadrul Uniunii în ceea ce privește problemele de mediu. Comitetul de Mediu a preluat responsabilitatea, în cadrul procedurii de cooperare, pentru anumite propuneri legislative privind protecția consumatorului și securitatea alimentară. [NUME_REDACTAT] de la Maastricht, semnat în 1993, unele din aceste responsabilități au intrat sub incidența procedurii de co-decizie. Această procedură a fost extinsă asupra următoarelor domenii: protecția mediului, securitate alimentară și sănătatea publicului, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Amsterdam, semnat în anul 1999.
3. [NUME_REDACTAT] de Mediu (EEA) are sarcina de a furniza informații actuale, relevante și corecte despre mediu. EEA îi sprijină pe cei care se ocupă de elaborarea și aplicarea strategiei de mediu la nivel european și național, precum și publicul general.
Angajamentele EEA sunt:
– să minimalizeze impactul de mediu al activității sale
– sa continue îmbunătățirea performanței de mediu
– să aplice legislația privind mediul în țara gazdă
2. Problemele de mediu la nivel global
2.1 Identificarea, clasificarea și abordarea problemelor actuale de mediu
[NUME_REDACTAT] Unite consideră că cele mai grave probleme ale secolului XXI, sunt procesele de schimbare a climei, deșertificarea solului, afectarea stratului de ozon și diversitatea biologică. Aceste fenomene sunt determinate de modificările esențiale ce se produc în natură sub influența omului, în ultimele decenii ale secolului XX, atingând niveluri periculoase pentru ritmul normal de evoluție a vieții pe Pământ.
Pentru a stopa aceste fenomene, [NUME_REDACTAT] a elaborat și adoptat documente care au scopul la prima etapă de a stabiliza, iar ulterior de a micșora impactul antropogen asupra naturii pe scară globală. Toate problemele de mediu au o origine locală, dar pot afecta o zonă mult mai întinsă.
Consecințele impactului pot avea implicații locale, internaționale și globale. De aceea acțiunile preconizate pentru supravegherea și prevenirea efectelor extinse ale problemelor locale au fost elaborate și luate sub control prin înțelegeri regionale și globale, iar accentul se pune pe măsuri care să minimalizeze costurile nete ale respectării înțelegerilor internaționale prin rezolvarea, pe cât e posibil, a problemelor interne, dar și a celor internaționale.
Schimbarea climei:
Problema încălzirii globale a fost de la început privită cu scepticism de către publicul larg, care acuză tot felul de interese politice și comerciale care ar sta în spatele acestei „minciuni". Cu toate acestea, pe glob se înregistrează semne ale efectelor schimbărilor climatice.
Printre oamenii care resimt cel mai puternic aceste efecte sunt cei care locuiesc în Bangladesh. În urma ploilor abundente, fluviile au inundat culturile agricole, au distrus cămine și au creat mediul propice pentru răspândirea bolilor. În fiecare an, aici au loc dezastre naturale, precum cicloni tropicali și tornade care distrug totul în jur.
Creșterea temperaturilor duce și la expansiunea deșertului Sahara, a cărui suprafață se extinde ușor, ușor, mâncând din terenul arabil, în circumstanțele în care regiunea este într-o criză constantă pentru alimente. Cercetătorii cred că Darfur este un exemplu clar al efectelor schimbării climatice, zona fiind afectată de dispute tribale din ce în ce mai violente pentru rezervele de apă și terenul arabil.
Australia este, de asemenea puternic afectată de încălzirea globală, experimentând în fiecare an incendii din ce în ce mai extinse și mai numeroase în zonele aride. Pe lângă asta, [NUME_REDACTAT] de Corali, o zonă unică în lume, începe să se schimbe. Creșterea temperaturilor oceanelor, poluarea apei, acidifierea și furtunile au determinat decolorarea masivă a coralilor.
Europenii amatori de sporturi de iarnă vor avea de suferit pe măsură ce Alpii își schimbă configurația. Cercetătorii de la Convenția pentru [NUME_REDACTAT] au publicat un raport în care avertizau că lanțul muntos începe să se despartă în două, regiunea nordică fiind afectată de inundații și alunecări de teren, în timp ce în regiunea sudică precipitațiile s-au redus cu 10% în ultimii 100 de ani.
Deșertificarea:
Deșertificarea este procesul de degradare a terenurilor provocat de variațiile de climă și din cauza acțiunilor negative ale oamenilor ea afectează în mod special terenurile uscate care sunt deja fragile din punct de vedere ecologic. Acest fenomen se produce în zonele de uscat în care pământul este deosebit de fragil, unde precipitațiile sunt rare și climatul aspru. Rezultatul este distrugerea stratului fertil, urmată de pierderea capacității solului de a susține recolte agricole. Cele mai evidente efecte ale deșertificării sunt degradarea pădurilor și scăderea producției de alimente. Seceta și deșertificarea au ca rezultat sărăcia și foametea.
Deși deșerturile sunt răspunsul natural la condițiile climatice, s-a observat o amplificare și o agravare a acestora cauzată doar de acțiunea factorului uman, care a favorizat și uneori chiar a produs dezechilibre în natură. Zonele aride, semi-aride și preponderent uscate sunt mai predispuse deșertificarii, iar dacă se iau măsuri pentru a fi evitat acest lucru, procesul va fi redus considerabil.
Iarba este esențială pentru susținerea suprafeței solului în regiunile uscate. Când această iarbă este exploatată prin pășunat, solul își pierde sprijinul și ajunge să fie purtat de vânt. Supraexploatarea solului prin pășunat duce la grăbirea și agravarea procesului de deșertificare, spre exemplu cei care pășunează animalele într-o singură regiune.
Datorită urbanizării intense și dezvoltării agriculturii, din ce în ce mai multe păduri sunt defrișate pentru a face loc fie unei noi așezări a unui orășel sau sat, fie pentru practicarea agriculturii în zona defrișată. De asemenea multe păduri sunt defrișate pentru îmbunătățirea infrastructurii sau pentru combustibil, rezultând în afectarea solului supus astfel la o mai mare eroziune eoliană și acvatica. În acest proces se pierd și substanțele nutriente din sol, acesta devenind infertil și inutilizabil.
Suprapopularea și schimbările climatice au de asemenea un rol major în creșterea deșertificarii. Creșterea populației duce la creșterea urbanizării, creșterea nevoii de expansiune și utilizarea tuturor resurselor disponibile. Astfel prin înlăturarea vegetației se schimbă și clima, afectând întregul mediu înconjurător.
Printre efectele deșertificarii se număra eroziunea, infertilitatea solului și efectele adverse asupra vieții oamenilor. Trebuie să conștientizăm cu toții consecințele acțiunilor noastre și să încercam să păstrăm și să valorificăm resursele naturale într-un mod rezonabil.
Afectarea stratului de ozon:
Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, mai exact fiind definit ca amestecul de gaze ce acoperă globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viața pe pământ și ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menținut timp de milioane de ani este amenințat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subțierea stratului de ozon și ploile acide.
Diversitatea biologică:
Diversitatea biologică sau într-un cuvânt biodiversitatea, prezintă o însemnătate pe care trebuie să o luăm în considerare. La ora actuală, la nivel mondial, există o mare parte de biodiversitate care deja a fost distrusă sau alta care este pe cale de dispariție.
Biodiversitatea și ecosistemele au nevoie să fie protejate, pentru a păstra calitatea vieții pe Pământ. Multe plante și animale au dispărut prin acțiunile umane și se estimează că, dacă tendințele nu se schimbă, zeci de mii de specii de plante vor fi pe cale de dispariție.
Micșorarea biodiversității semnifică faptul că ecosistemele nu sunt în măsură să opereze eficient. De aceea, odată cu pierderea acestora, și alte resurse valoroase sunt pierdute.
2.2 Scurtă analiză a țarilor după gradul de poluare
Un studiu realizat de către cercetătorii australieni arată că țările cele mai bogate au și cel mai devastator impact asupra mediului înconjurător. Există o teorie potrivit căreia creșterea bunăstării unei națiuni corespunde unei creșteri a conștientizării problemelor ecologice, dar potrivit declarațiilor făcute de responsabilii studiului, nu s-a găsit nicio dovadă care să susțină această teză.
Peru este a zecea națiune cel mai puțin eco-compatibilă din lume. Și-a câștigat această poziție deloc de invidiat în top din cauza pescuitului care nu respectă reglementările internaționale în vigoare privind conservarea și exploatarea resurselor acvatice vii și comerțului ilegal de specii de animale protejate. Printre acestea se numără șinșila cu coadă scurtă și alte 10 specii aflate foarte aproape de dispariție, pe lângă 127 specii din categoria celor cu grad mare de risc.
În vasta Australie, doar un procent de 11,5% din teritoriu este supus vreunei forme de protecție ambientală. Acest lucru înseamnă că restul reprezintă un teritoriu aflat la discreția speculatorilor imobiliari și a marilor întreprinzători agricoli. Australia se situeza pe locul 7 în lume ca grad al conversiei habitatului și pe locul 10 din punctul de vedere al dispariției pădurilor. La toate acestea se adaugă și faptul că australienii sunt extrem de "darnici" cu îngrășămintele chimice (locul 9 în lume după cantitățile de chimicale utilizate în agricultură).
Rusia se situează pe locul 4 în lume din punctul de vedere al contaminării apelor. Oamenii de rând întâmpina o oarecare problemă chiar și să respire, în peste 200 de orașe, calitatea aerului fiind foarte proastă, cu niveluri de poluare mult peste cele stabilite de normele internaționale. În plus, Rusia se situează pe locul 7 în lume ca volum de pescuit.
India a reușit să-și adjudece locul 2 în topul celor mai mari utilizatori de îngrășăminte artificiale, iar rezultatele nu sunt deloc cele scontate. Activitățile agricole și industriale, generarea de energie și celelalte utilizări reduc și ele tot mai mult resursele hidrice ale țării, iar ce mai rămâne sunt doar ape extrem de poluate. India se numără printre țările cu apele cele mai murdare din lume.
Cu peste 450 specii de mamifere, 1000 păsări, 693 reptile, 285 amfibii și 2000 pești, Mexicul este una din țările cu cea mai bogată biodiversitate. Încă din anii 90 multe dintre aceste animale riscau însă dispariția. Mexic nu a aderat niciodată la Convenția CITES care reglementează comerțul internațional de plante și animale cu risc de extincție. Și nu numai acest motiv califică țara pe primul loc după numărul speciilor în curs de dispariție, ci și gradul ridicat al defrișărilor care amenință habitatul.
Japonia este a patra națiune din lume după volumul pescuitului și deține 25% din comerțul modial cu 5 cele mai mari specii de ton, un peste aflat în pericol de extincție. Japonia este și unul din principalii consumatori de carne de balenă, iar în pofida moratoriului internațional din 1986 care a interzis în mod formal pescuitul de cetacee, balenierele din [NUME_REDACTAT] Răsare își văd de treabă în continuare, oficial în scopuri științifice (potrivit [NUME_REDACTAT] Commission, japonezii sunt responsabili de peste 1000 capturi în fiecare an). Și dacă mările sunt amenințate de pescari, nici pe uscat lucrurile nu stau prea bine pentru că emisiile de CO2 îi asigură Japoniei locul 6 în lume, iar conversia habitatului un loc 5.
Potrivit datelor furnizate de [NUME_REDACTAT] Watch, între 1950 și 2000, pădurile indoneziene s-au redus cu 40%, trecând de la 162 milioane de hectare (echivalentul întregii suprafețe împădurite din Europa) la doar 98. Din acest motiv, Indonezia se situează pe locul 2 în topul țărilor afectate de despădurire. Un numar ridicat de specii animale riscă extinctia, iar emisiile de CO2 o situeaza pe locul 4 in topul celor mai daunatoare țări pentru mediu.
China este la modul absolut națiunea cu cele mai poluate ape din lume. Uleiuri, pesticide, resturi menajere, din apele chinezești nu lipsește nimic. Apoi, peste 20 milioane de chinezi nu au acces la apă potabilă, iar 70% din apele țării sunt contaminate. Potrivit OMS, în fiecare an circa 100000 de persoane (aproape 300 zilnic) mor din cauza poluării hidrice. China este pe primul loc în lume pentru cantitățile de pește capturat. La toate acestea se adaugă emisiile ridicate de CO2, China fiind al doilea producător mondial.
[NUME_REDACTAT] se află pe primul loc în lume din punctul de vedere al utilizării fertilizantilor chimici și al emisiilor de CO2, pe locul 2 pentru poluarea apelor și pe cel de-al 3-lea pentru capturile de pește. Datorită acestor recorduri se califica și pe podiumul națiunilor cu cel mai devastator impact asupra mediului.
Brazilia intră în top la toți indicatorii de impact asupra mediului luați în calcul de oamenii de știință (locul 1 pentru defrișări, locul 3 pentru reconversia habitatului, locul 3 pentru utilizarea îngrășămintelor chimice, locul 4 pentru numărul speciilor cu grad mare de risc și emisiile de CO2 și locul 8 pentru poluarea apelor). În opinia specialiștilor, cel mai îngrijorător aspect îl reprezintă totuși despăduririle, iar la ora actuală, crearea de pășuni, de zone agricole și industriale și politicile guvernamentale greșite extermineaza literalmente pădurea amazoniană. De ceva timp, pe coasta atlantică a Braziliei au început să crescă rapid și plantații imense de eucalipt, un gen de plante neautohtone, introduse aici doar pentru producerea de celuloză, și care modifică progresiv ecosistemul mediului.
3. Problemele de mediu în Romania
3.1 Aspecte generale
Totalitatea resurselor valorificabile de care dispune România, prin mediul său geografic și geologic reprezintă resursele naturale. Acestea sunt:
• resurse neregenerabile (minerale și combustibili fosili)
• resurse regenerabile (apă, aer, sol, floră, faună sălbatică, inclusiv cele inepuizabile si anume energia solară, eoliană, geotermală și a valurilor)
Evolutia emisiilor de SO2, NOx, NMVOC si NH3 in Romania in perioada 2005 – 2011:
Zonele critice privind poluarea:
Copșa mică, Zlatna, [NUME_REDACTAT] – zone poluate cu metale grele (cadmiu, cupru, plumb) provenite din industria metalurgica neferoasă.
Hunedoara, Călan, Galați – zone poluate cu oxizi de fier, metale feroase și pulberi sedimentabile din siderurgie.
Rm. Vâlcea, Onești, Săvinesti, Ploiești – zone poluate cu acid clorhidric, clor și compuși organici volatili proveniți din industria chimică.
Tg. Mureș – zonă poluată cu amoniac și oxizi de azot proveniți din industria de îngrășăminte chimice.
Brăila, Suceava, Dej – zone poluate cu dioxid de sulf, sulfură de carbon, hidrogen sulfurat provenite din industria de celuloză, hârtie și fibre sintetice.
3.2 Factorii poluatori, analiza problemelor de mediu și gestionarea acestora:
3.2.1 Evoluția poluanților emiși în aer în perioada 2007-2011:
În urma analizei evoluției cantităților de poluanți emiși în aer la nivel național, în perioada 2007-2011 s-a înregistrat tendința descrescătoare a cantităților totale de poluanți la nivel național pentru gazele cu efect de seră (CO2, CO, NH3) și a precursorilor (SOx), a emisiilor de NOx, PM10, CH4, NMVOC, cât și a emisiilor de metale grele.
CO2 – în anul 2010 a înregistrat o scădere maximă cu aproximativ 32% față de anul 2007 și cu 20,18% față de 2008, anul 2011 reprezentând o ușoară creștere față de anul 2010
CO – a înregistrat cea mai scăzută valoare în anul 2009 cu aproximativ 60% mai puțin față de 2007, cu aproximativ 43% mai puțin față de 2008 și cu aproximativ 3% mai puțin față de 2010, anul 2011 reprezentând o evoluție relativ constantă
NOx – a înregistrat cea mai scăzută valoare în anul 2010 cu aproximativ 41% mai puțin față de 2007, cu aproximativ 36% mai puțin față de 2008 și cu aproximativ 14% mai puțin față de 2009, anul 2011 reprezentând o evoluție relativ constantă
SOx – înregistrează o continuă scădere, totalul național în anul 2011 fiind cu aproximativ 43% mai mic față de 2007, cu aproximativ 42% mai mic față de 2008, cu aproximativ 31% mai mic față de 2009 și cu aproximativ 9% mai mic față de 2010
CH4 – înregistrează o continuă scădere fața de 2007, scăderea fiind mai importantă în anii 2008 (cu aproximativ 45.29%) și 2009 (cu aproximativ 44%), anii 2010 și 2011 având o evoluție relativă constantă
NH3 – înregistrează o continuă scădere față de 2007 până în anul 2010 (cu aproximativ 40% mai mică față de 2007), anul 2011 reprezentând o ușoară creștere cu aproximativ 5% față de 2010
Ni – a înregistrat o creștere în perioada 2007-2010 urmată de o scădere în anul 2011 (cu aproximativ 32% mai mică) față de 2010
Cr – a înregistrat o scădere în perioada 2007-2010, de la 937 Kg/an la 0 Kg/an în 2010, înregistrând în anul 2011 o creștere cu aproximativ 47% față de 2007
PFC – a avut un caracter de descreștere în perioada 2007-2009, înregistrând în acest ultim an cea mai mică valoare, cu aproximativ 83% mai mică față de 2007, urmată de o ușoară creștere în anii 2010 și 2011
Zn – a înregistrat o descreștere în perioada 2007-2009, valoarea minimă în 2009 fiind cu aproximativ 95% mai mică față de valoarea din 2007 urmată de o ușoară creștere în 2010 respectiv 2011, valoare cu aproximativ 92% mai mică decât valoarea din 2007
Pb – a înregistrat o scădere continuă în intervalul 2007-2009, cu 81% mai mic în 2009 față de 2007, aceasta fiind cea mai mică valoare raportată din perioadă. În 2010 cantitatea totală anuală raportată are o mică creștere față de anul anterior, iar în 2011 valoarea raportată înregistrează o nouă scădere cu aproximativ 64% față de 2010 respectiv cu 63% față de 2009, 89% față de 2008 și 93% față de 2007
Cd – a înregistrat o scădere continuă în intervalul 2007-2009, cu 81% mai mic în 2008 față de 2009, aceasta fiind cea mai mică valoare raportată din perioadă. În 2010 cantitatea totală anuală raportată are o mică creștere față de anul anterior, iar în 2011 valoarea raportată a înregistrat o nouă scădere cu aproximativ 63% mai mică față de 2010, cu aproximativ 62% mai mică față de 2009, cu 89% față de 2008 și cu 93% față de 2007
Hg – a avut o evoluție generală descendentă, cu o ușoară creștere de 2% în 2008 urmată de o scădere cu 47% în 2009 față de 2007 și o mică creștere în 2010. Valoarea raportată în 2011 este cu 7% mai mare față de 2010, cu 5% mai mică față de 2009, cu 50% mai mică față de 2008 și cu 49% mai mică față de 2007
NMVOC – în perioada 2007-2011 a avut o evoluție constant descendentă, în anul 2011 înregistrând cea mai scăzută valoare raportată mai mică cu 75% față de 2007, cu 75% față de 2008, cu 57% față de 2009 și cu 43% față de 2010
PM10 – a înregistrat în anul 2008 o scădere ușoară de 6% față de 2007 după care a urmat o scădere importantă cu aproximativ 42% în anul 2009. În intervalul 2009-2011, variația a fost sensibil constantă. Cantitatea totală națională raportată în 2011 este cu 3% mai mare față de anul 2010, cu 7% mai mică față de cea din anul 2009, cu 42% mai mică față de 2008 și cu 46% mai mică față de 2007
3.2.2 Calitatea apelor:
Cursurile de apă din România se clasifică din punct de vedere al calității în următoarele categorii:
Categoria 1 grupează apele care pot fi potabilizate pentru alimentarea cu apă a centrelor populate, sau care pot fi utilizate la alimentarea fermelor zootehnice și la păstrăvării.
Categoria a 2-a conține apele de suprafață care pot fi folosite la piscicultură, și anume la alimentarea cu apă pentru necesități tehnologice ale industriilor și la agrement.
Categoria a 3-a reprezintă apele care pot fi utilizate la irigarea culturilor agricole, la producerea energiei electrice în hidrocentrale și în instalații de răcire din industrie.
Categoria D este categoria de ape degradate în care fauna piscicola nu se poate dezvolta.
Analizând evoluția la nivel național a cantităților de poluanți emiși în apă în perioada 2007 – 2011 se observă următoarele tendințe:
Scădere a cantității de emisii în 2011 la nivel național pentru următorii poluanți:
– Fenoli cu 6,87% față de 2010, cu 49,56% față de 2009, cu 67,10% față de 2008 și cu 76,03% față de 2007
– Cloruri cu 50,11% față de 2007, cu 27,95% față de 2008, cu 9,33% față de 2009 și cu 9,66% față de 2010
– Nichel cu 26,51% față de 2007 și cu 16,61% față de 2008
– Plumb cu 36,23% față de 2007
– Carbon organic total cu 2,79% față de 2007 și cu 8,60% față de 2008
– Fosfor total cu 13,25% față de 2010, cu 10,86% față de 2009, cu 18,09% față de 2008 și cu 25,05% față de 2007
– Mercur cu 56,32% față de 2010, cu 67,56% față de 2009, cu 66,07% față de 2008 și cu 40,33% față de 2007
– Cadmiu cu 69,85% față de 2010, cu 55,49% față de 2009, cu 75,28% față de 2008 și cu 57,90% față de 2007
– Azot total cu 21,31% față de 2010, cu 22,40% față de 2009, cu 28,1% față de 2008 și cu 14,98% față de 2007
– 1,2 dicloretan cu 52,83% față de 2010, cu 84,53% față de 2009 și cu 86,64% față de 2008
– Crom cu 9,74% față de 2010, cu 13,19% față de 2009, cu 48,93% față de 2008 și cu 37,98% față de 2007
– Cianuri cu 75,41% față de 2007, cu 83,5% față de 2008, cu 73,5% față de 2009 și cu 5,82% față de 2010
– Cupru cu 55,1% față de 2010
– Arsen cu 21,88% față de 2010, cu 57,87% față de 2009 și cu 91,93% față de 2008;
– Zinc cu 3,74% față de 2010.
Creștere a cantității de emisii în 2011 la nivel național, pentru următorii poluanți:
– Nichel cu 26.03% față de 2010 și cu 28,96% față de 2009
– Cupru cu 26,79% fața de 2009, cu 18.20% față de 2008 și cu 40.1% față de 2007
– Zinc cu 12% față de 2009, cu 24,46% față de 2008 și cu 27,29% față de 2007
– Carbon organic total cu 8,03% față de 2010 și cu 7.53% față de 2009
– Plumb cu 30.89% față de 2008, cu 35.6% față de 2009 și cu 13.39% față de 2010
Una dintre cerințele esențiale a [NUME_REDACTAT] Apa este stabilirea obiectivelor de calitate pentru toate corpurile de apă și implicit dezvoltarea de programe de măsuri, pentru atingerea acestor obiective, cum sunt:
prevenirea deteriorării stării apelor de suprafață și subterane
protecția, îmbunătățirea și restaurarea tuturor corpurilor de apă de suprafață, inclusiv a celor care fac obiectul desemnării corpurilor de apă puternic modificate și artificiale, precum și a corpurilor de apă subterană în vederea atingerii stării bune
protecția și îmbunătățirea corpurilor de apă puternic modificate și artificiale în vederea atingerii potențialului ecologic bun și a stării chimice bune
reducerea progresivă a poluării cu substanțe prioritare și încetarea evacuărilor de substanțe periculoase în apele de suprafață prin implementarea măsurilor necesare
reducerea tendințelor semnificative și susținute de creștere ale poluanților în apele subterane
atingerea standardelor și obiectivelor stabilite pentru zonele protejate de către legislația comunitară
3.2.3 Solul:
În anul 2012 ponderea principală, ca și în anii precedenți, o dețineau terenurile agricole (61,39%), urmate de păduri și de alte terenuri cu vegetație forestieră (28,35%). Alte terenuri ocupă 10,26% din suprafața țării (ape, bălți, curți, construcții, căi de comunicație, terenuri neproductive).
Seceta se poate manifesta pe circa 7,1 milioane ha, din care pe cea mai mare parte a celor 3,2 milioane ha amenajate anterior cu lucrări de irigație. În anii 2006-2007 au fost înregistrate ca fiind afectate de secetă.
Excesul periodic de umiditate în sol afectează circa 3,8 milioane ha, din care o mare parte din perimetrele cu lucrări de desecare-drenaj, care nu funcționează cu eficiența scontată. Periodic sunt inundate o serie de perimetre din areale cu lucrări de îndiguire vechi sau ineficiente, neîntreținute, înregistrându-se pagube importante prin distrugerea gospodăriilor, culturilor agricole, șeptelului, a căilor de comunicație și pierderi de vieți omenești.
Eroziunea hidrică este prezentă în diferite grade pe 6,3 milioane ha, dintre care circa 2,3 milioane amenajate cu lucrări antierozionale, în prezent degradate puternic în cea mai mare parte. Aceasta împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de până la 41,5 t/ha/an.
Eroziunea eoliană se manifestă pe aproape 0,4 milioane ha, cu pericol de extindere, cunoscând că, în ultimii ani, s-au defrișat unele păduri și perdele de protecție din zone cu soluri nisipoase, susceptibile acestui proces de degradare. Solurile respective au volum edafic mic, capacitate de reținere a apei redusă și suferă de pe urma secetei, având fertilitate scăzută.
Conținutul excesiv de schelet în partea superioară a solului afectează circa 0,3 milioane ha.
Sărăturarea solului se resimte pe circa 0,6 milioane ha, cu unele tendințe de agravare în perimetrele irigate sau drenate și irațional exploatate, sau în alte areale cu potențial de sărăturare secundară, care însumează încă 0,6 milioane ha.
Deteriorarea structurii și compactarea secundară a solului, se manifestă pe circa 6,5 milioane ha. Compactarea primară este prezentă pe circa 2 milioane ha terenuri arabile, iar tendința de formare a crustei la suprafața solului, pe circa 2,3 milioane ha.
Starea agrochimică, analizată pe 66% din fondul agricol, prezintă următoarele caracteristici nefavorabile:
aciditate puternică și moderată a solului pe circa 3,4 milioane ha teren agricol și alcalinitate moderată-puternică pe circa 0,2 milioane ha teren agricol
asigurare slabă, până la foarte slabă, a solului cu fosfor mobil, pe circa 6,3 milioane ha teren agricol
asigurare slabă a solului cu potasiu mobil, pe circa 0,8 milioane ha teren agricol
asigurare slabă a solului cu azot, pe aproximativ 5,1 milioane ha teren agricol
asigurarea extrem de mică a solului cu humus pe aproape 7,5 milioane ha teren agricol
carențe de microelemente pe suprafețe însemnate, mai ales carențe de zinc, puternic resimțite la cultura porumbului pe circa 1,5 milioane ha
Poluarea fizico-chimică și chimică a solului afectează circa 0,9 milioane ha. Efecte agresive deosebit de puternice asupra solului produce poluarea cu metale grele (mai ales Cu, Pb, Zn, Cd) și dioxid de sulf, identificată în special în zonele critice [NUME_REDACTAT], Zlatna, [NUME_REDACTAT]. În total, poluarea cu substanțe purtate de vânt afectează 0,363 milioane ha.
Deși, în ultimii ani, o serie de unități industriale au fost închise, iar altele și-au redus activitatea, poluarea solului se menține ridicată în zonele puternic afectate. Poluarea cu petrol și apă sărată de la exploatările petroliere, rafinare și transport este prezentă pe circa 50000 ha.
Distrugerea solului prin diverse lucrări de excavare afectează circa 24000 ha, aceasta constituind forma cea mai gravă de deteriorare a solului, întâlnită în cazul exploatărilor miniere la zi, ca de exemplu, în bazinul minier al Olteniei. Calitatea terenurilor afectate de acest tip de poluare a scăzut cu 1-3 clase, astfel că unele din aceste suprafețe au devenit practic neproductive.
Acoperirea solului cu deșeuri și reziduuri solide a determinat scoaterea din circuitul agricol a circa 18000 ha de terenuri agricole.
3.2.4 Starea padurilor:
Fondul forestier național al României ocupa la sfârșitul anului 2012, o suprafață de 6529 mii hectare, care reprezenta 27,4% din suprafața țării. Suprafața fondului forestier, la 31 decembrie 2012, comparativ cu aceeași dată a anului 2011, a înregistrat o creștere de 0,1% datorată în principal reamenajării de pășuni împădurite și introducerii în fondul forestier a terenurilor degradate.
Fondul forestier în România ocupă o suprafață mai mică de 1/3 din teritoriul țării, sub nivelul mediu al [NUME_REDACTAT], care este de aproximativ 36%.
În anul 2012, s-au recoltat 19081 mii metri cubi (volum brut) de lemn, rășinoasele reprezentând 39,9% din volumul total de masă lemnoasă recoltată, fagul 33,2%, stejarul 8,8%, diverse specii tari (salcâm, paltin, frasin, nuc etc.) 10,6% și diverse specii moi (tei, salcie, plop etc.) 7,5%.
Lemnul recoltat a fost destinat, în proporție de 96,6%, pentru persoane juridice atestate în activitatea de exploatare forestieră și de 3,4% pentru persoanele fizice care pot exploata lemn din pădurile pe care le au în proprietate.
Județele în care pădurea ocupă suprafețe reduse sunt: Ilfov și București (3%), Călărași (4%), Constanța (5%), Brăila (5%), Teleorman (5%), Ialomița (6%), Galați (8%), Olt (9%), Botoșani (10%), Giurgiu (11%), Timiș (11%), Dolj (12%) și Tulcea (12%).
În anul 2012 s-au efectuat lucrări de regenerare a pădurilor pe 25727 hectare, cu 727 hectare mai mult față de anul 2011. Din totalul suprafețelor din fondul forestier supuse procesului de regenerare, 57,1% (14701 ha) au fost regenerări naturale, cu 8,8% mai mult față de anul 2011, iar 42,9% (11026 ha) le-au reprezentat împăduririle (regenerări artificiale), cu 4,1% mai puțin decât în anul precedent.
3.2.5 Biodiversitatea:
[NUME_REDACTAT] este una dintre cele mai remarcabile din Europa. Aceasta este importantă la nivel global, regional, național și local.
România a devenit membră a multor foruri și componente structurale din rețeaua ocrotirii și conservării mediului: BIRDLIFE, ECONET, EMERALD, GREEN CROSS etc.
Cu excepția marilor zone agricole și a unor ecosisteme terestre și acvatice, aflate sub impactul negativ al unor surse de poluare, în care se înregistrează modificări ale structurii și dinamicii diversității biologice, restul mediului natural se păstrează în parametrii naturali de calitate, oferind condițiile necesare conservării diversității biologice specifice.
Pe teritoriul țării noastre se reunesc nu mai puțin de cinci regiuni biogeografice, dintre care două, cea stepică și cea pontică reprezintă elemente naturale noi adăugate la zestrea [NUME_REDACTAT], marcând introducerea a numeroase noi tipuri de habitate și specii. Cele cinci regiuni biogeografice sunt:
continentală (53%);
alpină (23%);
stepică (17%);
panonică (6%);
pontică (1%).
Toate activitățile care ar putea avea un impact semnificativ asupra biodiversității sunt supuse evaluărilor specifice (evaluare de mediu pentru planuri și programe, evaluarea impactului asupra mediului pentru proiecte și evaluarea adecvată) și se eliberează actul de reglementare numai după ce se atestă, prin rapoartele întocmite de către firmele sau persoanelor fizice acreditate de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], că respectivele activități nu au impact semnificativ asupra mediului și asupra biodiversității.
Prin implementarea cerințelor de evaluare adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, se asigură că niciun plan sau proiect nu poate afecta în mod semnificativ aria naturală protejată de interes comunitar, singur sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, care se află în procedură de reglementare sau sunt prevăzute în strategii de dezvoltare. De asemenea, se stabilesc și se urmăresc indicatorii de monitorizare ai speciilor și habitatelor pentru activitățile ce se desfășoară în arii protejate.
Diversitatea biologică este într-o continuă amenințare din cauza intensificării activităților economice ce exercită presiuni puternice asupra mediului. Evaluarea impactului asupra biodiversității se bazează pe criterii de evaluare care fac referire la:
Gradul de afectare a speciilor și habitatelor naturale din teritoriul de impact
Modificarea parametrilor ecosistemici
Fragmentarea ecosistemică
Măsurile de reducere a impactului
Consecințele majore asupra biodiversității se regăsesc într-o seamă de modificări semnificative de ordin calitativ și cantitativ în structura și funcționarea ecosistemelor. Din perspectiva principiilor și obiectivelor de conservare și utilizare durabilă a componentelor biodiversității, principalele consecințe relevante sunt: manifestarea unui proces activ de erodare a diversității biologice care se exprimă prin dispariția sau reducerea efectivelor unor specii, în special mamifere și păsări; fragmentarea habitatelor multor specii și întreruperea conectivității longitudinale (prin bararea cursurilor de apă) și laterale (prin îndiguirea zonelor inundabile, blocarea sau restrângerea drastică a rutelor de migrație a speciilor de pești și a accesului la locurile potrivite pentru reproducere și hrănire); restrângerea sau eliminarea unor tipuri de habitate sau ecosisteme din zonele de tranziție (perdele forestiere, aliniamente de arbori, zone umede din structura marilor exploatații agricole sau a marilor sisteme lotice) cu efecte negative profunde asupra diversității biologice și a funcțiilor de control al poluării difuze, eroziunii solului, scurgerilor de suprafață și evoluției undei de viitură, controlului biologic al populațiilor de dăunători pentru culturile agricole, reîncărcării rezervelor sau corpurilor subterane de apă; modificarea amplă, uneori dincolo de pragul critic, a structurii bazinelor hidrografice și a cursurilor de apă, asociată cu reducerea semnificativă a capacității sistemelor acvatice de a absorbi presiunea factorilor antropici care operează la scara bazinului hidrografic și cu creșterea vulnerabilității lor și a sistemelor socio-economice care depind de acestea; destructurarea și reducerea capacității productive a componentelor biodiversității din sectorul agricol; impactul asupra peisajului.
Presiunile antropice exercitate asupra biodiversitatii sunt de două feluri, și anume:
Amenințări directe:
– pierderi de habitate și fragmentarea habitatelor din cauza urbanizării, dezvoltarea infrastructurii, exploatarea resurselor naturale
– desecarea mlaștinilor sau utilizarea lor pentru culturi de specii alohtone (salcie energetică, plop euro-american de cultură, salcâm) în vederea obținerii profitului economic
– abandonarea sistemelor tradiționale de folosire a terenurilor, în special în cazul pășunilor și
fânețelor; arderea miriștilor; suprapășunatul
– reducerea rezervelor de ape subterane, ca urmare a executării de lucrări hidrotehnice a determinat uscarea parțială sau totală a zeci de ha de pădure
– supraexploatarea ecosistemelor și a speciilor: agricultura de tip industrial micșorează resursele solului și duce la eroziunea severă a versanților și la degradarea ecosistemelor
– organizarea necorespunzătoare a activității de recoltare a fructelor de pădure și de vânătoare
– pierderea de zone umede ca urmare a transformării acestora în terenuri agricole, folosirea neadecvată a zonelor umede, etc
– pericolul plantelor invazive
– poluarea: ploile acide afectează pădurile, iar eutrofizarea exercită o presiune negativă asupra zonelor umede
– utilizarea apei de suprafață în sisteme tip microhidrocentrale, fără a menține debitul de servitute
– defrișarea
Amenințări indirecte:
depozitarea necontrolată de deșeuri în zone protejate
parcurile eoliene: principalul impact pus în discuție pentru protejarea mediului este cel legat de impactul păsărilor zburătoare cu rotoarele turbinelor eoliene în mișcare, precum și perturbarea habitatului (la sol) dacă în areal se află colonii semnificative de păsări
existența unor conflicte între diverși utilizatori de terenuri: privatizarea pădurilor, slaba implementare și întărire a legislației privind protecția naturii, lipsa resurselor financiare și organizatorice ale instituțiilor implicate în conservarea biodiversității
slaba conștientizare a publicului
neacordarea atenției cuvenite educației ecologice în școli
În conformitate cu categoriile de management IUCN ale ariilor naturale protejate în România, conform raportării EIONET – CDDA există un număr de:
44 arii naturale protejate de interes național încadrate în categoria I
13 arii naturale protejate de interes național încadrate în categoria II
206 arii naturale protejate de interes național încadrate în categoria III
699 arii naturale protejate de interes național încadrate în categoria IV
15 arii naturale protejate de interes național încadrate în categoria V
Au fost declarate la nivel internațional, trei Rezervații ale Biosferei – [NUME_REDACTAT] (1991), Retezat (1979), [NUME_REDACTAT] (1979) și 12 situri Ramsar – [NUME_REDACTAT] (1991), [NUME_REDACTAT] a Brăilei (2001), [NUME_REDACTAT] (2006), [NUME_REDACTAT] Dumbrăvița (2006), [NUME_REDACTAT] (2006), [NUME_REDACTAT] Porțile de Fier (2011), [NUME_REDACTAT] Stampei (2011), [NUME_REDACTAT] Comana (2011), Bistreț (2012), [NUME_REDACTAT] (2012), [NUME_REDACTAT]-Dunăre (2012) și Suhaia (2012).
3.2.6 Mediul marin si costier:
Zona costieră a României are o lungime de 244 km, reprezentând 7,65% din frontiera națională și este subdivizată din punct de vedere economic și social în două zone principale. Zona nordică (aproximativ 164km lungime), care se întinde de la [NUME_REDACTAT] până la [NUME_REDACTAT] și zona sudică (80km), care se întinde de la [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT].
Numărul de habitate marine de interes comunitar (definite în [NUME_REDACTAT] – 92/43/EEC) a fost evaluat la litoralul românesc la 8 tipuri generale: bancuri de nisip submerse de mică adâncime, estuare, suprafețe de nisip și mâl descoperite la maree joasă, lagune costiere, recifuri, structuri submarine create de emisiile de gaze, brațe de mare și golfuri mari puțin adânci
Până la 25% din speciile de animale sunt încă pe cale de dispariție și chiar speciile comune suferă în continuare din cauza lipsei de habitate corespunzătoare în afara zonelor protejate. Expansiunea urbană, dezvoltarea industrială și noile infrastructuri continuă să se răspândească într-un ritm rapid, adesea în detrimentul zonelor naturale rămase.
Se constată nu numai pierderea, degradarea și fragmentarea constantă a habitatelor naturale, ci și faptul că ecosisteme întregi sunt pe punctul de a fi iremediabil pierdute.
Posibilele consecințe sunt extrem de grave. Bunăstarea noastră economică și socială depinde în foarte mare măsură de fluxul continuu de „servicii ecosistemice” vitale, însă beneficiile pe care acestea le aduc societății sunt adesea ignorate.
Toate aceste aspecte indică necesitatea de a dubla, în următorii ani, eforturile noastre la nivel de politică în favoarea biodiversității și de a asigura că biodiversitatea și numeroasele servicii ecosistemice oferite de aceasta sunt mai bine integrate în toate celelalte domenii de politică, astfel încât biodiversitatea să devină fundamentul dezvoltării noastre economice și al bunăstării sociale.
4. Studiu de caz: Principalele probleme de mediu și gestionarea lor in județul Hunedoara
4.1 Aspecte generale
[NUME_REDACTAT] este situat în partea central-vestică a României și este străbătut transversal de râul Mureș și afluenții săi din zona mediană (Strei și Cerna) având la sud bazinul superior al râului Jiu, iar la nord bazinul superior al [NUME_REDACTAT]. Limitele administrative urmăresc, în linii generale, cumpăna apelor. Altitudinea medie a principalelor localități urbane din județul Hunedoara este prezentată în urmatoarea figura:
Figura nr. 1.1.1.1. Altitudinea medie a principalelor localități din județul Hunedoara (m)
Relieful dominant al județului este cel montan (vârfurile [NUME_REDACTAT] și Parâng depășind înălțimea de 2500m). Clima județului Hunedoara este temperat-continentală, cu influențe submediteraneene la sud de [NUME_REDACTAT] și influențe oceanice în vest.
În urmatorul tabel se afla valorile temperaturii aerului înregistrate la stațiile meteorologice Deva, Petroșani și Parâng conform [NUME_REDACTAT] de Meteorologie. Acestea s-au incadrat in limitele normale pentru tipul de climat temperat-continental dupa cum urmeaza:
Sursa: [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] nr. 1.1.2.1. Temperaturile medii, maxime și minime anuale înregistrate în cursul anului 2013 la stațiile meteorologice din județul Hunedoara
4.2 Calitatea aerului
Aerul atmosferic natural, nepoluat, are o compoziție diferită de cel pe care îl inspiră oamenii astăzi, mai ales cei care locuiesc în orașele în care se desfășoară activități care produc fum, praf și gaze nocive. Compoziția chimică a aerului natural este următoarea: azot 78,084%, oxigen 20,946%, argon 0,934%, bioxid de carbon 0,0331%. Au mai fost detectate și următoarele elemente: neon, hidrogen, krypton, heliu, ozon, xenon, precum și metan, oxid de azot și vapori de apă. Agenții poluanți evacuați în atmosferă pot fi transportați pe zone mai mari datorită acțiunii factorilor meteorologici. Principalii factori meteorologici care intervin în modificarea gradului de poluare sunt viteza vântului și stabilitatea aerului.
Sursele naturale de poluare sunt reprezentate de eroziunea eoliană, incendii reziduuri de natură vegetală și animală și fenomene vulcanice.
Sursele artificiale de poluare sunt reprezentate de centralele termoelectrice, industria siderurgică, metalurgică, chimică, întreprinderile de materiale de construcții și transporturile.
Potențialele surse de poluare ale aerului din județul Hunedoara sunt unitățile de producere a energiei electrice și termice, unitățile siderurgice, unitățile de producere a materialelor de construcție, transporturile, etc.
Pentru anul 2013 [NUME_REDACTAT] Hunedoara a întocmit inventarul local de emisii de poluanți atmosferici. Emisiile sunt provenite din următoarele activități sau surse: arderi în energie și industrii de transformare, instalații de ardere neindustriale, arderi în industria de prelucrare, procese de producție, extracția și distribuirea combustibililor fosili și a altor produse, tratarea și depozitarea deșeurilor, agricultură. Poluanții de referință rezultați din aceste activități sunt: dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, metan, monoxid de carbon, dioxidul de carbon, amoniac, protoxidul de azot, pulberi, metale grele și poluanți organici persistenți.
Emisii de gaze cu efect acidifiant:
Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component al mediului și se datorează prezenței în atmosferă a unor compuși chimici alogeni care determină o serie de reacții chimice în atmosferă, conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitațiilor și chiar a solului, cu formarea acizilor corespunzători. Gazele cu efect acidifiant asupra atmosferei sunt: dioxidul de sulf, dioxidul de azot și amoniacul. Acești poluanți provin în special din activitățile antropice: arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze naturale), metalurgie, agricultură și trafic rutier.
Pe teritoriul județului Hunedoara, emisiile de substanțe acidifiante inventariate în anul 2011 provin, în principal, din următoarele surse:
• arderea combustibililor fosili în scopul producerii energiei electrice și termice, sursă semnificativă de oxizi de azot și dioxid de sulf. Aceste surse sunt instalațiile mari de ardere (instalații de ardere care au o putere termică mai mare de 50 MW). În județul Hunedoara există două instalații mari de ardere: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] S.A., respectiv [NUME_REDACTAT] Deva și [NUME_REDACTAT] Paroșeni.
• arderea combustibililor fosili, a lemnului și a deșeurilor de lemn în centralele termice care au o putere termică mai mică de 50 MW, de tip comercial, instituțional și rezidențial constituie, de asemenea, o sursă de emisii de oxizi de azot și dioxid de sulf.
• managementul dejecțiilor de la creșterea animalelor și utilizarea îngrășămintelor cu azot în agricultură reprezintă surse semnificative de amoniac.
• traficul rutier reprezintă o altă sursă semnificativă de gaze acidifiante.
Emisiile de substanțe acidifiante inventariate în anul 2013 se prezintă astfel: oxizi de sulf (SOx): 36222,24 t/an, oxizi de azot (NOx): 10128,87 t/an, amoniac (NH3): 529,44 t/an.
Situația emisiilor de oxizi de sulf în județul Hunedoara, pe sectoare de activitate, este prezentată în următoarea figura:
Figura nr. 2.1.1.1. Repartiția emisiilor de SOx pe sectoare de activitate, în anul 2013
Arderile din sectorul energetic reprezintă principala sursă de emisii de oxizi de sulf reprezentând 97,39 % din totalul emisiilor. La acestea se adaugă arderile în surse staționare de mică putere sau în surse mobile nerutiere și echipamente, arderi în industria de fabricare și construcții, precum și procesele industriale.
Situația emisiilor anuale de oxizi de azot în județul Hunedoara, estimate conform ultimului ghid pentru elaborarea inventarului de emisii (EMEP/EEA [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Guidebook – 2009) este prezentata în urmatoarea figura:
Figura nr. 2.1.1.2. Repartiția emisiilor de NOx pe sectoare de activitate, în anul 2013
Ca și în cazul emisiilor de oxizi de sulf, arderile din industria energetică reprezintă principala sursă de emisii de oxizi de azot, respectiv 58,70% din totalul emisiilor de oxizi de azot. Alte sectoare importante generatoare de emisii de oxizi de azot sunt: transportul rutier, arderi în industria de fabricare și construcții, arderile în surse staționare de mică putere sau în surse mobile nerutiere și echipamente, precum și procesele industriale.
Situația emisiilor anuale de amoniac, estimate prin metodologiile CORINAIR 2009 și AP-42, conform ultimului ghid pentru elaborarea inventarului de emisii (EMEP/EEA [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Guidebook – 2009), se prezintă astfel:
Figura nr. 2.1.1.3. Repartiția emisiilor de NH3 pe sectoare de activitate, în anul 2013
Cea mai mare cantitate de amoniac provine din agricultură (96,71%), respectiv din managementul dejecțiilor animale.
Situația emisiilor anuale de compuși organici volatili nemetanici (COVNM), estimate pentru județul Hunedoara prin metodele CORINAIR și AP-42, conform ultimului ghid pentru elaborarea inventarului de emisii (EMEP/EEA [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Guidebook – 2009), se prezintă astfel:
Figura nr. 2.1.2.1. Repartiția emisiilor de COVNM pe sectoare de activitate, în anul 2013
Cea mai mare cantitate de emisii de compuși organici volatili nemetanici provine din arderile din sursele staționare de mică putere (75,17%), respectiv din instalațiile de încălzirea rezidențială și prepararea hranei, prin arderea combustibililor solizi (lemn).
Emisii de metale grele:
Metalele grele pot proveni de la surse staționare și mobile (procese de ardere a combustibililor și deșeurilor, procese tehnologice din metalurgia metalelor neferoase grele și trafic rutier).
Emisiile de metale grele estimate în județul Hunedoara in anul 2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 2.1.3.1. Emisii de metale grele în anul 2013 (kg/an)
De asemenea in urmatoarele 3 figuri sunt prezentate repartiția emisiilor de mercur, cadmiu și plumb pe sectoare de activitate, dupa cum urmeaza:
Figura nr. 2.1.3.2. Repartiția emisiilor de mercur pe sectoare de activitate, în anul 2013
Figura nr. 2.1.3.3. Repartiția emisiilor de cadmiu pe sectoare de activitate, în anul 2013
Figura nr. 2.1.3.4. Repartiția emisiilor de plumb pe sectoare de activitate, în anul 2013
Din repartiția emisiilor de metale grele pe sectoare de activitate se observă că ponderea cea mai mare a emisiilor este din arderile în industria energetică, respectiv 55,8% în cazul emisiilor de mercur, 60,25% din emisiile de cadmiu și 44,9 % din emisiile de plumb. La acestea se adaugă sectoare precum: arderi din industria de prelucrare și construcții, procesele industriale, arderile în surse staționare de mică putere și transportul rutier.
Emisii de poluanți organici persistenți (POPs):
Sunt substanțe chimice dupa cum urmeaza: pesticide (aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex și toxafen), substanțe chimice industriale (hexaclorbenzen-HCB si bifenili policlorurați-PCB) și produse secundare (dioxine și furani) care intră în mediul înconjurător ca rezultat al unei activități antropice. Aceștia au proprietăți toxice, sunt rezistenți la degradare, se bioacumulează în organismele vii și se transportă pe calea aerului, apei și prin specii migratoare la distanțe foarte mari, sunt depozitate departe de locul de origine și se acumulează în ecosistemele terestre și acvatice. POPs-urile au impact nociv asupra mediului și efecte genotoxice, cancerigene și produc disfuncții endocrine la om.
În județul Hunedoara principalele activități care generează emisii de POPs sunt:
– instalațiile de ardere care produc energie electrică și termică, respectiv S.C. [NUME_REDACTAT] Hunedoara S.A., [NUME_REDACTAT] Deva și [NUME_REDACTAT] Paroșeni
– instalațiile de coincinerare, respectiv S.C. [NUME_REDACTAT] S.A. – [NUME_REDACTAT]
– procesele termice din industria metalurgică, respectiv S.C. ArcelorMittal Hunedoara S.A.
Agenția pentru [NUME_REDACTAT] Hunedoara, prin Contractul nr. 84/11.01.2006 încheiat între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și DAMAT Italia, în asociere cu ORION SRL Italia și ORION EUROPE România, în baza acordului cadru de împrumut dintre România și Banca de Dezvoltare a [NUME_REDACTAT], privind finanțarea „Proiectului pentru prevenirea catastrofelor naturale generate de inundații și poluarea aerului”, a primit în dotare 4 stații automate de monitorizare a calității aerului repartizate astfel: 2 pe Deva, 1 Hunedoara și 1 Călan, precum și două panouri de informare a publicului: 1 panou exterior, amplasat în Deva, P-ța Victoriei și 1 panou interior la sediul Agenției pentru [NUME_REDACTAT] Hunedoara din Deva, str. [NUME_REDACTAT], nr.25.
În urma completării rețelei naționale de monitorizare a calității aerului, prin Contractul nr. 4361/2007, s-a primit o stație automată pentru municipiul Vulcan, care a fost pusă în funcțiune începând cu luna martie 2010 și un panou interior de informare a publicului, amplasat în incinta [NUME_REDACTAT] Vulcan.
Amplasarea stațiilor de monitorizare în județul Hunedoara este prezintată în figura de mai jos:
Stația de fond urban monitorizează indicatorii NOx/NO2, SO2, CO, O3, COV, PM10, Pb și stația meteo, iar stațiile de fond industrial 1 monitorizează indicatorii NOx/NO2, SO2, CO, O3, PM10, Pb și stația meteo.
De menționat este faptul că stația HD – 3 din Hunedoara nu mai funcționează din anul 2011, deoarece în data de 19.06.2010 a fost inundată în urma ploilor torențiale.
Dioxidul de azot:
Dioxidul de azot este un gaz de culoare brună, rezultat din oxidarea monoxidului de azot cu aerul. În atmosferă, în reacție cu vaporii de apă se formează acid azotic sau azotos, care conferă ploilor caracterul acid. Dioxidul de azot este un gaz iritant pentru mucoasă ce afectează aparatul respirator și diminuează capacitatea respiratorie (gradul de toxicitate al NO2 este de 4 ori mai mare decât cel al NO), este produs din surse naturale, ca urmare a acțiunii bacteriilor la nivelul solului, iar din surse antropice prin încălzirea rezidențială și trafic rutier.
În 2013 și in 2014, valoarea limită anuală nu a fost depășită la nici una dintre stațiile din județ.
Dioxidul de sulf:
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, cu miros înăbușitor și pătrunzător. Acesta este transportat la distanțe mari datorită faptului că se fixează ușor pe particulele de praf. În atmosferă, în reacție cu vaporii de apă formează acid sulfuric sau sulfuros, care conferă caracterul acid al ploilor. Oxizii de sulf (dioxidul si trioxidul de sulf) rezultă în principal din surse staționare și mobile, prin arderea combustibililor fosili.
Prezența dioxidului de sulf în atmosferă peste anumite limite are efecte negative asupra plantelor, animalelor și omului.
Valorile medii zilnice, obținute la indicatorul dioxid de sulf, în anul 2013, la stațiile automate de monitorizare din Deva (HD-1 și HD-2) și Călan (HD-4) nu arată depășiri ale valorii limită zilnice prevazute. La stația HD-5 din Vulcan, pe parcursul anului 2013, s-au înregistrat însă 3 depășiri ale valorii limită zilnice de 125 μg/mc (a nu se depăși mai mult de 3 ori într-un an calendaristic) și 18 depășiri ale valorii limită orare de 350 μg/mc (a nu se depăși mai mult de 24 de ori într-un an calendaristic). Acestea sunt prezentate in tabelele de la anexa cu numărul 1 și anexa cu numărul 2.
În anul 2014, valorile medii zilnice, obținute tot la indicatorul dioxid de sulf, la stațiile automate de monitorizare din județ nu arată depășiri ale valorii limită zilnice prevăzute în Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, respectiv de 125 μg/mc și nici depășirea pragului de alertă de 500 μg/mc, înregistrat timp de 3 ore consecutiv. Depășiri ale valorii limită orare de 350 μg/mc (a nu se depăși mai mult de 24 de ori într-un an calendaristic) s-au înregistrat pe parcursul anului 2014 după cum urmează: o depășire la stația HD-2 din Deva și 4 depășiri la stația HD-5 din Vulcan, prezentate în tabelul cu numărul 3 din anexe.
PM10:
PM10 sunt definite, conform Legii 104/2011 drept particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10, SR EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic de 10 μm.
Poluarea atmosferei cu particule în suspensie are multe surse: în primul rând procesele industriale, cantitatea cea mai importantă provenind din metalurgie și siderurgie, urmate de centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele și depozitele de steril. Amintim în principal haldele de steril și iazurile de decantare ca o caracteristică a județului Hunedoara, a căror particule sunt antrenate de vânt pe distanțe de zeci de kilometri. Particulele minerale conținute în gazele de ardere evacuate în atmosferă, mai ales când instalațiile de epurare a gazelor funcționează defectuos sau nu funcționează deloc, reprezintă un pericol grav pentru plante, sol și aer. Prin depunerea acestora pe sol și plante, datorită sedimentării proprii sau acțiunii precipitațiilor, se constată o creștere a concentrației de metale grele.
Prezența particulelor solide în atmosferă influențează negativ transparența aerului, favorizează încălzirea aerului prin acumularea unei parți din căldura solară și modifică regimul precipitațiilor.
În general particulele au o acțiune iritantă asupra ochilor, sistemului respirator și de scădere a sistemului imnitar al organismului la infecții. Toxicitatea particulelor se datorează nu numai caracteristicilor fizico-chimice, dar și dimensiunilor acestora. Cele cu diametrul <10 microni (PM10) și cele cu diamentrul <2,5 microni (PM2,5) prezintă un risc mai mare de a pătrunde în alveolele pulmonare provocând inflamații și intoxicări.
Valori ale PM10 obținute prin determinări semiautomate:
Particule în suspensie sub 10 microni (PM10) : valoare limită zilnică = 50 μg/mc (a nu se depăși mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic); valoare limită anuală = 40 μg/mc, conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător. Acest indicator s-a determinat în municipiul Deva, începând cu luna martie 2007, folosindu-se un sistem de prelevare particule în suspensie LVS3 și utilizând metoda gravimetrică.
Valoarea medie în județul Hunedoara pe anul 2013 a fost de 17,666 μg/mc, în scădere față de anul precedent, când s-a înregistrat o valoare medie anuală de 18,93 μg/mc, fără a depăși valoarea limită anuală de 40 μg/mc. Pe parcursul anului 2013 nu s-au înregistrat depășiri ale valorii limită zilnice de 50 μg/mc prevăzute în Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.
Valoarea medie pe anul 2014 la indicatorul PM10 a fost de 16,839 μg/mc, în scădere față de anul precedent. Pe parcursul anului 2014 nu s-au înregistrat depășiri ale valorii limită zilnice de 50 μg/mc (a nu se depăși mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic) prevăzute în Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.
Valori ale PM10 obținute prin determinări automate:
În anul 2013 valorile zilnice ale particulelor în suspensie sub 10 microni (PM10) în aerul înconjurător, obținute la stațiile automate prin metoda gravimetrică nu au depășit mai mult de 35 ori valoarea limită zilnică (50 μg/mc) prevăzută în Legea nr. 104/2011. Astfel, s-au înregistrat la indicatorul PM10 depășiri ale valorii limită zilnice, după cum urmează:
O depășire la stația HD-1 din Deva, str. Carpați
4 depășiri la stația HD-2 din Deva, [NUME_REDACTAT]
3 depășiri la stația HD-5 din Vulcan, str. [NUME_REDACTAT]
Aceste depașiri sunt prezentate in tabelul de la anexa cu numarul 4.
În ceea ce priveste anul 2014, valorile zilnice ale particulelor în suspensie sub 10 microni (PM10) în aerul înconjurător, obținute la stațiile automate prin metoda gravimetrică nu au depășit mai mult de 35 ori valoarea limită zilnică (50 μg/mc) prevăzută în Legea nr. 104/2011. Astfel, s-au înregistrat la indicatorul PM10 depășiri ale valorii limită zilnice, după cum urmează:
6 depășiri la stația HD-1 din Deva, str. Carpați
3 depășiri la stația HD-2 din Deva, [NUME_REDACTAT]
2 depășiri la stația HD-5 din Vulcan, str. [NUME_REDACTAT]
Acestea sunt prezentate în anexa cu numărul 5.
Metale grele:
În anul 2013 s-au efectuat determinări de plumb, cadmiu și nichel din particulele în suspensie (PM10), în urma analizei gravimetrice a filtrelor prelevate de la stațiile automate de monitorizare a calității aerului din județul Hunedoara.
Valoarea limită anuală pentru plumb, prevăzută Legea nr. 104/2011 de 0,5 μg/mc pe an nu a fost depășită la nici una dintre stațiile automate. Concentrațiile medii anuale in anul 2013 la acest indicator au fost cuprinse între 0,011 μg/mc la stația HD-5 și 0,017 μg/mc la stațiile HD-1 și HD-2. În 2014 concentrațiile medii anuale la acest indicator au fost de 0,014 μg/mc la stațiile: HD-1, HD-2 și HD-5.
În ceea ce privește cadmiul, Legea nr. 104/2011 prevede pentru concentrația medie anuală a cadmiului măsurat din fracția PM10 o valoare țintă egală cu 5 ng/mc. Valorile medii anuale înregistrate în anul 2013 pentru cadmiu din fracțiunea PM10 au fost cuprinse între 0,003 ng/mc la stațiile HD-4 și HD-5 și 0,005 ng/mc la stația HD-1, iar în anul 2014 acestea au fost cuprinse între 0,003 ng/mc la stațiile HD-4 și HD-5 și 0,007 ng/mc la stația HD-1.
În 2013, valorile medii anuale înregistrate pentru nichel din fracțiunea PM10 au fost cuprinse între 0,006 ng/mc la stația HD-5 și 0,009 ng/mc la stațiile HD-1 si HD-2, iar în 2014 valorile medii anuale au fost cuprinse între 0,004 ng/mc la stația HD-1 și 0,007 ng/mc la stațiile HD-2 și HD-5, valoarea țintă pentru nichel fiind prevăzută în Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător la 20 ng/mc.
Monoxidul de carbon:
Este un gaz incolor, inodor, insipid, care se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili.
Surse naturale: incendierea pădurilor, emisiile vulcanice și descărcările electrice.
Surse antropice: se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili.
Alte surse antropice: producerea oțelului și a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier, aerian și feroviar.
În județul Hunedoara monoxidul de carbon a fost determinat prin măsurători continue la stațiile de monitorizare a calității aerului. La stațiile automate de monitorizare a calității aerului din județul Hunedoara nu au fost înregistrate depășiri ale valorii limită 10 mg/mc (calculată ca valoare maximă zilnică a mediilor pe opt ore) conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.
Benzenul:
Este un compus aromatic cancerigen, puternic volatil și solubil în apă. Acest indicator a fost monitorizat în 2013 doar la stația de fond urban din municipiul Deva, str. Carpați, iar valoarea medie anuală înregistrată a fost de 2,56 μg/mc/an și nu a depășit valoarea limită anuală de 5 μg/mc prevăzută în Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.
În anul 2014 acest indicator nu a fost monitorizat deoarece analizorul de la stația de fond urban din municipiul Deva, str. Carpați a fost defect pe parcursul acestui an.
Ozonul:
Ozonul este forma alotropică a oxigenului, având molecula formată din trei atomi. Acesta este un puternic oxidant de culoare albăstruie, cu un miros caracteristic și foarte toxic. În atmosferă, se poate forma pe cale naturală în urma descărcărilor electrice și sub acțiunea razelor solare, iar artificial ca urmare a reacțiilor unor substanțe nocive, provenite din sursele de poluare terestră.
Acest indicator a fost monitorizat la următoarele stații automate de monitorizare a calității aerului: HD-1 (Deva, str. Carpați) și HD-4 (Călan, str. Furnalistului). În anul 2013 la statia HD-1 au fost înregistrate 2 depășiri ale valorii țintă pentru sănătatea umană de 120 μg/mc, maxima zilnică a mediilor pe 8 ore, conform Legii nr. 104/2011, acestea fiind prezentate la anexa cu numărul 6, iar în anul 2014 la stația HD-1 au fost înregistrate 3 depășiri orare ale pragului de informare de 180 μg/mc, acestea fiind prezentate la anexa cu numărul 7.
Transporturile:
Transporturile poluează atmosfera cu produși de ardere a combustibililor (funingine, oxid de carbon, hidrocarburi, plumb). Atât transportul de mărfuri cât și de persoane prezintă o amenințare asupra mediului.
Traficul constituie o importantă sursă de poluare a mediului, atât prin numărul mare al autovehiculelor, cât și prin cantitatea de substanțe poluante evacuată. Traficul se face răspunzător de eliminarea în atmosferă a bioxidului de sulf, oxizilor de azot, monoxidului de carbon, dioxidului de carbon, compușilor organici volatili și compuși ai plumbului care constituie un factor de poluare notabil. Odată ajunși în atmosferă, în funcție de condițiile meteorologice, acești poluanți participă la o serie de reacții fotochimice care contribuie la producerea ozonului de atmosferă joasă.
Situația emisiilor din transportul rutier calculate cu ajutorul aplicației COPERT IV la nivelul județului Hunedoara este prezentată în tabelul de la anexa cu numărul 8.
Poluări accidentale:
O statistica a ultimilor ani pentru județul Hunedoara, ne arată că în data de 21.05.2013 s-a produs o poluare accidentală pe factorul de mediu aer la Depozitul de deseuri municipale Orăștie și anume un incendiu care a cuprins cca. 400 mp din suprafața depozitului.
A fost aplicata o sanctiune contravențională în valoare de 40000 lei, pentru că operatorul S.C. [NUME_REDACTAT] S.A. Orăștie nu a respectat tehnologia de depozitare finală a deșeurilor, prin acoperiri periodice cu pământ și nivelare cu utilaje specifice, fapt ce a dus la apariția unui incendiu. Amenda s-a aplicat conform Legii nr.211/2011, privind regimul deșeurilor, art.61, alin.1, lit.a cu referire la art.19, alin.2, lit.d.
Ca măsură s-a intervenit cu autospeciale din dotarea ISU Hunedoara și ale S.C. [NUME_REDACTAT] S.A. Orăștie în calitate de operator al depozitului.
4.3 Calitatea apelor
Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, de aceea este un patrimoniu natural care trebuie protejat și apărat.
Monitorizarea calității apelor reprezintă activitatea de observații și măsurători standardizate și continue pe termen lung, pentru cunoașterea și evaluarea parametrilor caracteristici ai apelor în vederea gospodăririi și a definirii stării și tendinței de evoluție a calității acestora, precum și în vederea evidențierii permanente a stării resurselor de apă.
Resursele de apă teoretice și tehnic utilizabile din județul Hunedoara sunt prezentate în următorul tabel:
Tabelul nr. 3.1.1.1. Resursele de apă teoretice și tehnic utilizabile la nivel de b.h. Jiu și Crișuri aferente județului Hunedoara
* resursa specifică teoretică este de 3516 mc/locuitor și an
** resursa specifică teoretică este de 944 mc/locuitor și an
Apele de suprafață:
[NUME_REDACTAT] este situat pe cursul mijlociu al râului Mureș, care adună apele din partea centrală a județului, apele din partea de nord fiind colectate de bazinul [NUME_REDACTAT], iar cele din partea de sud de bazinul Jiului.
[NUME_REDACTAT], după un scurt sector superior montan de la izvor, curge prin depresiunea Brad, intrând de aici în sectorul său inferior piemontan și de câmpie. Până la ieșirea din județ are cca. 74 km, cu un bazin hidrografic de peste 1000 kmp.
Mureșul are cca. 109 km lungime și un bazin hidrografic de 6.591 kmp. Afluenții râului Mureș sunt: Geoagiu (41 km), Strei (93 km, cu afluenții: [NUME_REDACTAT], Râușor, Serel, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]), Cerna (73 km), Ardeu (25 km), Orăștie (51 km), Sibișel (28 km), Zlata (18 km), Galbena (34 km), [NUME_REDACTAT] (19 km), Breazova (29 km), Peștiș (22 km), Certej (18 km), Sârbi (24 km), Ritișoara (7 km), însumând la nivelul bazinului hidrografic Mureș un total de 591 km.
Jiul drenează [NUME_REDACTAT] formându-se prin unirea a doi afluenți principali si anume Jiul de Vest și Jiul de Est. Jiul străbate pe o lungime de 51 km pe direcția vest-est depresiunea Petroșani.
Planurile de protecția calității apelor reprezintă elementul de bază în fundamentarea politicii și strategiei de gospodărire a apelor, în vederea reducerii cantităților de poluanți deversați, a riscurilor de poluări accidentale și în scopul conservării și folosirii raționale a resurselor de apă.
Cele mai obișnuite gaze dizolvate în apa râurilor sunt oxigenul și dioxidul de carbon, ale căror concentrații variază în anumite limite care depind de solubilitatea lor în concordanță cu condițiile fizice. Cel mai mare conținut de oxigen dizolvat în apa râurilor nu depășește 15mg/l, iar cantitatea maximă de dioxid de carbon nu trece de 20-30mg/l. Regimul zilnic și anual al acestor gaze dizolvate în apa râurilor este condiționat de temperatura apei, de intensitatea procesului de fotosinteză, de sursele de alimentare a râurilor, precum și de presiunea lor parțială.
În urma analizei corpurilor de apă și a [NUME_REDACTAT] de Pești calitatea apei în județul Hunedoara se încadrează în starea bună și foarte bună atât la indicatorul Oxigen dizolvat cât și Amoniu.
Apele subterane, calitatea apelor freatice:
Apele subterane constituie o sursă pentru alimentarea cu apă a populației, în mod special în zonele rurale.
Evidența resurselor de ape subterane la nivelul unităților teritoriale de gospodărirea apelor a fost impusă de necesitatea realizării gestiunii acestora, de gospodărirea lor integrată cu cele de suprafață precum și de adoptarea unei politici de alocare preferențială.
În baza acestor condiții, I.N.H.G.A. București, prin Laboratorul de Ape subterane, a identificat pe teritoriul județului Hunedoara, aflat în administrația ABA Jiu, un singur corp de ape subterane și anume corpul de ape subterane din zona montană Câmpu lui Neag-Petrila, cod ROJI01.
Corpul de ape subterane Câmpu lui Neag-Petrila este de tip fisural, de vârsta burdigaliană, dezvoltat în bazinul superior al Jiului. Acest corp de apă subterană are o suprafață de 151 kmp.
Pentru evaluarea stării chimice a acestui corpului de apă, în anul 2013 s-au realizat analize chimice la un izvor ([NUME_REDACTAT] Câmpu lui Neag) și un dren. Indicatorii care determină starea corpului de apă sunt: azotați (NO3-), cloruri (Cl-), sulfați (SO42-) și pesticide.
În urma comparării rezultatelor obținute la indicatori analizați cu standardele de calitate specifice corpului nu s-a înregistrat nici o depășire a acestora din urmă, corpul de apă ROJI01 aflându-se în stare chimică bună.
În județul Hunedoara, aferent bazinului hidrografic Crișuri a fost monitorizat, în anul 2013, forajul Baia de Criș F1, cu frecvența de două recoltări pe an. S-au analizat indicatorii: temperatura, pH, oxigen dizolvat, NH4, NO2, NO3, PO4, reziduu fix, conductivitate, cloruri, sulfați, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, bicarbonați, duritate totală, Fe dizolvat (Fe2+ + Fe3+), Mn dizolvat (Mn2+ + Mn7+), Cd dizolvat, Cu dizolvat, Zn dizolvat, Al dizolvat, Cobalt dizolvat care au determinat starea corpului de apă subterană. Au fost înregistrate depășiri față de Ordinul 139/2009, la indicatorul cloruri (303,1 mg/l).
Apa potabilă:
Direcția de [NUME_REDACTAT] a județului Hunedoara a monitorizat toate stațiile de tratare ale apei potabile. În tabelul următor este prezentat numărul total de probe recoltate (chimic, bacteriologic) de către personalul de specialitate al Serviciului de Evaluare a Factorilor de [NUME_REDACTAT] (la ieșirea din stațiile de tratare și din rețelele de distribuție):
Tabelul nr. 3.4.1.7. Situația analizelor efectuate în jud. [NUME_REDACTAT] uzate:
Structura apelor uzate evacuate în anul 2013:
[NUME_REDACTAT] de ape uzate se face printr-un sistem mixt de colectare al apelor uzate. În cadrul programului ISPA a fost construit un nou colector de apă uzată, care preia gravitațional apele uzate din colectoarele mixte. Apele uzate orășenești sunt transportate de acest colector către noua stație de epurare, care a fost finalizată în decembrie 2013. Stația de epurare a fost realizată conform Proiectului „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată din județul Hunedoara, aglomerarea Deva” – finanțare POS Mediu, axa prioritară 1 din Fonduri de coeziune. Rețeaua de canalizare pluvială separativă acoperă o mică parte din suprafața municipiului. Prin programul ISPA pe unele străzi s-a introdus un sistem divizor de colectare a apelor, două bazine de retenție și supraplin ape pluviale ROB1 și ROB2, două bazine de retenție ape pluviale RRB1 și RRB2. În sistemul de canalizare menajeră se află 9 stații de pompare, din care 4 s-au construit pe programul ISPA.
[NUME_REDACTAT] de canalizare al municipiului Hunedoara este în sistem mixt. Prin programul ISPA o parte a rețelei de canalizare a fost reabilitată, multe din colectoarele mixte au fost transformate în colectoare de apă pluviale, iar pentru colectarea apelor uzate menajere au fost executate colectoare noi. Apa uzată colectată de pe raza municipiului Hunedoara este transportată printr-un colector spre stația de epurare Sântuhalm. Stația de epurare nouă a fost finalizată în decembrie 2013 prin programul POS Mediu conform proiectului „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată din județul Hunedoara, aglomerarea Hunedoara”- [NUME_REDACTAT] 1 din Fonduri de Coeziune. Rețeaua de canalizare separativă – pluvială acoperă cea mai mare parte din suprafața municipiului Hunedoara.
Prin programul ISPA s-au construit două bazine de retenție și supraplin ape pluviale ROB1 și ROB2 cu rol de atenuare a vârfurilor de debit de pe rețeaua de canalizare și limitarea debitului de intrare în stația de epurare Sântuhalm. În sistemul de canalizare al municipiului Hunedoara se găsesc trei stații de pompare: SP1, SPm [NUME_REDACTAT] și SP2.
[NUME_REDACTAT] de canalizare se compune din rețeaua de canalizare și stația de epurare, concepute ca un sistem unitar. Lungimea sistemului de canalizare este aproximativ 19,29 km. Stația de epurare este amplasată pe malul stâng al [NUME_REDACTAT] în perimetrul localității Mesteacăn. În comuna Crișcior epurarea apelor uzate se face printr-un decantor „Inhoff” construit pe partea stângă a [NUME_REDACTAT], în aval de Gurabarza.
[NUME_REDACTAT] de canalizare este construit în sistemul unitar, lungimea rețelei de canalizare este de 21,63 km, iar apele uzate și meteorice se captează într-o stație de epurare amplasată pe malul râului Mureș. În baza [NUME_REDACTAT] orașului Simeria și anume „Retehnologizarea stației de epurare Simeria” s-a realizat o nouă stație de epurare pe aceeași locație. Investiția este finalizată 90%.
[NUME_REDACTAT] de canalizare este mixt (separativ și unitar), iar lungimea rețelei de canalizare are o lungime de 35,995 km. Pe traseul canalizării sunt amplasate 5 stații de pompare. Apele uzate din rețeaua de canalizare sunt evacuate prin intermediul stației de epurare Hațeg care are o capacitate maximă de epurare 120 l/s. Fazele procesului tehnologic sunt următoarele: epurare mecanică, epurare biologică, epurare chimică și deshidratare nămol.
[NUME_REDACTAT] de canalizare din ON Călan este în sistem divizor, apele uzate și meteorice fiind conduse într-o stație de epurare care este compusă din deznisipator, grătar cu curățire manuală, decantor „Inhoff”, platforma pentru uscarea nămolului având o capacitate de epurare 45l/s.
În OV Călan, rețeaua de canalizare este în sistem mixt, sistemul de canalizare colectează apele uzate și meteorice dirijându-le spre stația de epurare, situată la ieșirea din oraș în apropiere de [NUME_REDACTAT], fiind compusă dintr-un decantor „Inhoff” și platformă pentru uscarea nămolului, apa menajeră fiind pompată dintr-un rezervor tampon, iar capacitatea de epurare fiind 30 l/s. Pentru orașul Călan se va realiza o singură stație de epurare, cu finanțare POS Mediu, axa prioritară 1, din Fonduri de Coeziune.
[NUME_REDACTAT] de canalizare este restrâns, fiind în execuție lucrări de investiții. În localitatea Ilia s-a dat în funcțiune o nouă stație de epurare, dar care nu este preluată de SC APA PROD SA, iar în localitatea Dobra stația de epurare nu este funcțională.
[NUME_REDACTAT] de canalizare din [NUME_REDACTAT] este de tip mixt, are o lungime de 14 km iar apele se descarcă în noua stație de epurare din [NUME_REDACTAT]. Apele uzate menajere colectate în rețeaua de canalizare menajeră din Geoagiu băi sunt conduse într-o stație de epurare mecano-biologică. În localitatea Geoagiu sistemul de canalizare este compus din canalizare menajeră, are o lungime de 21,86 km iar apele uzate se descarcă în noua stație de epurare care este compusă din 2 linii de epurare amenajate paralel.
[NUME_REDACTAT] de canalizare este gravitațional, are o lungime de 3,5 km, apele se descarcă în stația de epurare Certej, primăria având aprobare pentru un proiect de reabilitare a stației de epurare.
[NUME_REDACTAT] de epurare este mecano-biologică de tip Resetilov. Sistemul de canalizare deservește localitățile aparținătoare comunei Băcia, rețeaua de canalizare fiind de tip separativ si colectand numai ape menajere.
K) [NUME_REDACTAT] de canalizare din cele 4 sate arondate comunei Sălaș, are o lungime de 13670 m, iar pentru dirijarea apelor uzate spre stația de epurare, în zonele joase ale localităților s-au amplasat două stații de pompare. Stația de epurare din comuna Sălaș este o stație de epurare mecano-biologică.
Lungimea rețelelor de canalizare în unele orașe și municipii ale județului Hunedoara se poate observa la anexa 9.
Substanțe poluante și indicatori de poluare ai apelor uzate:
Situația cantităților de poluanți evacuate în anul 2013 în bazinele hidrografice Crișuri, Mureș și Jiu sunt prezentate în următoarele tabele in anexele numeroate cu 10, 11 si 12.
Poluări accidentale
Tabelul nr. 3.6.1. Situația poluărilor accidentale în anul 2013 pe factorul de mediu apă
Tendințe și priorități în reducerea poluării cu ape uzate:
SC APA PROD SA Deva este operator unic pentru serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare în aria administrativ-teritorială a municipiilor Deva, Hunedoara și Brad și a orașelor Hațeg, Călan, Simeria și Geoagiu. Pentru reducerea poluării apelor, având în vedere Directiva 22-Mediu, pentru localitățile în care își desfășoară activitatea SC APAPROD SA Deva, în luna decembrie 2013 s-au finalizat lucrările de execuție pentru următoarele lucrări:
– pentru localitățile Deva și Hunedoara, stațiile de epurare Deva și Hunedoara-Sântuhalm au fost realizate conform Proiectului „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată din județul Hunedoara, aglomerarea Deva, aglomerarea Hunedoara”, finanțate POS Mediu, axa prioritară 1 din Fonduri de Coeziune
– în municipiul Brad s-a executat stația de epurare conform Proiectului „Reabilitare și modernizare stație de epurare Brad”, cu finanțare 20% de la bugetul local și 80% PHARE 2005, de către [NUME_REDACTAT] Brad
– în orașul Hațeg s-a executat stația de epurare conform proiectului „Reabilitare stație de epurare Hațeg”, cu finanțare pe HG nr. 904/2007, de către [NUME_REDACTAT] Hațeg
– în orașul Simeria s-a executat stația de epurare conform proiectului „Retehnologizare stație de epurare Simeria”, cu finanțare pe HG nr. 465/2007, de către [NUME_REDACTAT] Simeria
– în orașul Călan, se va realiza o nouă stație de epurare, finanțare POS Mediu, axa prioritară 1 din Fonduri de Coeziune
– în Geoagiu s-au executat două stații de epurare în [NUME_REDACTAT], finanțare 15% de la bugetul local și HG nr. 465/2007 și în orașul Geoagiu o stație de epurare cu finanțare 15% de la bugetul local și HG nr. 904/2007, de către [NUME_REDACTAT] Geoagiu
– în localitatea Certej, Primăria are aprobare pentru un proiect de reabilitare a stației de epurare dar încă nu a obținut finanțare
Referitor la obiectivele strategiei de mediu: Proiectul ISPA “Reabilitarea și modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare în orașele Deva și Hunedoara”, având ca beneficiar final SC APA PROD SA Deva, aprobat prin Memorandumul de finanțare încheiat între [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și semnat la Bruxelles în data de 29.11.2005 și la București în data de 10.03.2006, a fost finalizat.
În perioada următoare SC APA PROD SA Deva va aceesa Fonduri de coeziune pentru Proiectul “Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și de apă uzată” pentru aglomerările urbane Deva, Hunedoara, Brad, Simeria, Hațeg, Călan, proiectul având pe lângă componența de extindere a ariilor deservite de serviciile de alimentare cu apă și canalizare, creșterea calității și siguranței acestor servicii și o componentă de mediu pentru colectarea și tratarea corespunzătoare a apelor uzate în cele șase aglomerări vizate.
Măsurile și obiectivele principale privind reducerea poluării cu apele uzate sunt cuprinse în Proiectul “Extindere, reabilitare și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în [NUME_REDACTAT]”, măsuri ce vor aduce contribuții substanțiale la conformarea cu standardele de mediu, în conformitate cu normele europene. Referitor la obiectivele privind reducerea poluării apei, SC APA SERV VALEA JIULUI SA și-a propus:
Extindere și reabilitare rețele de apă uzată
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] prin prelungirea colectorului de [NUME_REDACTAT] stației de epurare Dănuțoni – treapta terțiară
Managementul durabil al resurselor de apă:
Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din județul Hunedoara
– Deprecierea calității apei brute peste limitele normale, în timpul ploilor torențiale, din
cauza defrișărilor masive din bazinele hidrografice ale râurilor pe care sunt amplasate sursele de suprafață
– Protecție minimă împotriva actelor ilegale de vandalizare, echipamentele hidromecanice
din metal fiind furate în totalitate, inclusiv componentele metalice ale împrejmuirilor zonelor de protecție sanitare și balustradele de protecție
Acțiuni pentru managementul durabil al surselor de apă:
Decolmatarea (îndepărtarea aluviunilor acumulate în captări) bianuală a
captărilor de suprafață, de regulă la sfârșitul primăverii si sfârșitul toamnei.
Întreținerea construcțiilor hidrotehnice si a echipamentelor hidromecanice (stavile
plane, vane etc.).
Spălarea ori de câte ori este nevoie a desnisipatoarelor pentru evacuarea
depunerilor de pe radierul acestor construcții hidrotehnice.
Spargerea gheții și îndepărtarea acesteia și a zaiului format pe timpul iernii.
Întreținerea corespunzătoare a aducțiunilor de apă brută de la sursele de captare
până la stațiile de tratare.
Întreținerea zonelor de protecție sanitară.
Presiuni semnificative asupra resurselor de apă, aferente bh Crișuri, sunt considerate problemele create pe valea Barza și râul [NUME_REDACTAT] de apele de mină, evacuate gravitațional din Galeria 1 Mai aparținând fostei [NUME_REDACTAT] Barza din cadrul CNCAF MINVEST SA Deva. Astfel, sunt perioade în care există o concentrație crescută la indicatorii specifici ai zăcământului din zonă, care afectează atât valea Barza cât si un tronson din râul [NUME_REDACTAT].
Proiectul tehnic de închidere și ecologizare a [NUME_REDACTAT] etapa a II-a, care cuprinde și realizarea Stației de neutralizare a apelor de mină evacuate din Galeria 1 Mai nu a fost demarat din lipsă de fonduri. CNCAF MINVEST SA Deva comunică faptul că până la alocarea fondurilor necesare construirii unei stații de epurare pentru apele de mina din Galeria 1 Mai, nu poate interveni asupra calității apelor evacuate în Valea. Barza și râul [NUME_REDACTAT].
Strategii și acțiuni privind managementul durabil al resurselor de apă
[NUME_REDACTAT] „Extindere și reabilitare rețele de apă și apă uzată 2011-2015” este reabilitarea și extinderea sistemului de alimentare și tratare a apei și a sistemului de colectare și tratare de apă uzată în [NUME_REDACTAT], în scopul conformării cu obligațiile privind calitatea apei prevăzute în Tratatul de Aderare, precum și cu obiectivele [NUME_REDACTAT] de Mediu. Proiectul constă în principal în măsuri de reabilitare a surselor de apă, reabilitarea și extinderea rețelelor de distribuție, reabilitarea stațiilor de tratare a apei și construcția stațiilor de clorinare, reabilitarea și extinderea rețelelor de canalizare, inclusiv construcția stațiilor de pompare și reabilitarea stației de epurare.
În vederea protecției calității apelor subterane și de suprafață din bazinul hidrografic Criș și îmbunătățirea calității acestora se impun:
asigurarea monitoringului adecvat pentru protectia resurselor de apă
îmbunătățirea calității apei în vederea atingerii stării ecologice bune a corpurilor de apă în conformitate cu cerințele [NUME_REDACTAT] privind Apa, 2000/60/EC
realizarea proiectelor de investiții de alimentare cu apă, canalizare și stații de epurare ape uzate urbane în scopul implementării directivelor europene în domeniul apelor
– perfecționarea metodologiilor, normelor și reglementărilor din domeniul gospodăririi apelor
4.2 [NUME_REDACTAT] Hunedoara este acoperit în proporție de peste 70% de ecosisteme naturale și seminaturale (vegetație forestieră, pășuni și fânețe naturale, râuri și lacuri). Relieful, predominant deluros și muntos, a determinat o dezvoltare antropică accentuată doar în lungul principalelor cursuri de apă și în depresiunile largi, în rest, amprenta umană asupra naturii a fost discontinuă în timp și suprafață, speciile de floră spontană și faună sălbatică putând să-și ocupe habitatele tipice.
În masivele muntoase din sudul și estul județului există păduri virgine și cvasi-virgine, iar în vestul județului hectare compacte de păduri seculare, toate acestea fiind ecosisteme naturale cu o varietate deosebită de specii de mamifere, păsări și nevertebrate.
Cea mai mare diversitate de specii de floră și faună naturală o regăsim în ariile naturale protejate. [NUME_REDACTAT] Retezat adăpostește peste 1100 de specii de plante (din care 38 sunt endemice), peste 50 de specii de mamifere (inclusiv lupi, râși, urși, capre negre, cerbi lopătari, marmote și vidre), în jur de 160 de specii de păsări (vulturul auriu, vulturul pătat, acvila de munte, acvila țipătoare mică, bufnița, minunița, cucuveaua pitică, ciocănitoarea cu 3 degete, ciocănitoarea cu spate alb), 9 specii de reptile și 5 specii de amfibieni. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Cioclovina conservă speciile de floră și faună termofile, care ocupă masivele calcaroase de aici. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Jiului s-au identificat specii de insecte declarate dispărute de peste un secol în Europa de Vest, iar [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] completează paleta biologică a județului cu speciile relicte de floră din fânețele sale umede și, bineînțeles, cu paleofauna reptiliană din depozitele [NUME_REDACTAT], acestea fiind devenite celebre în toată lumea.
În ariile naturale protejate din județul Hunedoara există o mare diversitate de habitate. Cele 80 de habitate naturale de interes național au fost identificate prin corelarea datelor din lucrarea „[NUME_REDACTAT]” de N. Doniță cu informațiile din teren.
Specii de floră și faună sălbatică valorificată economic, inclusiv ca resurse genetice:
Speciile de faună de interes cinegetic din județul Hunedoara sunt la efectivele optime în raport cu habitatele specifice.
În cursul anului 2013 au fost emise 38 de autorizații, cu una mai puțin decât în anul 2012. Eliberarea autorizațiilor s-a efectuat în conformitate cu Ordinul M.M.D.D. nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităților de recoltare, capturare și/sau de achiziție și/sau comercializare pe teritoriul național sau la export a florilor de mină, a fosilelor de plante și fosilelor de animale vertebrate și nevertebrate, precum și a plantelor și animalelor din flora și, respectiv, fauna sălbatică și a importului acestora.
În anul 2013 nu s-au semnalat cazuri de îmbolnăviri la animalele de interes cinegetic din județul Hunedoara. De asemenea, nu au fost înregistrate acțiuni de capturare ilegală a unor animale sălbatice.
Specii deținute în captivitate:
Pe teritoriul județului Hunedoara există o grădină zoologică înregistrată și monitorizată ca serviciu în cadrul Primăriei municipiul Hunedoara și încă un centru de îngrijire și vizitare a zimbrilor în [NUME_REDACTAT], aflat în administrarea [NUME_REDACTAT] Deva prin [NUME_REDACTAT] Retezat. În acest centru se aflau, la finele anului 2013, 13 exemplare de zimbri deținuți pentru conservare (din care 8 masculi și 5 femele).
Impact:
În perioada ianuarie – decembrie 2013 au fost efectuate deplasări în teren pentru verificarea stării de conservare a habitatelor și a speciilor protejate și a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul de administrare. Aspectele constatate în teren, în special neregulile, sunt prezentate mai jos pentru fiecare obiectiv controlat:
Situl de importanta comunitara [NUME_REDACTAT]: datorită stratului de zăpadă au fost observate urme de mistreț și căprior. Pe drumurile de pământ ce străbat aria protejată s-au identificat urme de vehicule 4×4, ATV și vehicule cu tracțiune animală. Nu au fost observate extrageri de material lemons.
Rezervația naturală [NUME_REDACTAT]: deplasarea s-a efectuat în cadrul actiunii de evaluare a efectivelor de carnivore mari si au fost observate urme de vidră si vulpe.
[NUME_REDACTAT]: nu s-au observat extrageri de material lemnos din aria protejata, dar s-au observant urme de mistreț și caprior.
Rezervația naturală [NUME_REDACTAT]: stare de conservare buna, fiind observate urme de mistreț și caprior. Nu s-au observat extrageri de rocă din masiv.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cioclovina: deplasarea s-a efectuat în cadrul acțiunii de evaluare a efectivelor de carnivore mari și au fost observate urme de urs, lup, cerb si căprior.
Situl de importanță comunitară [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Lipovei: deplasarea s-a efectuat în cadrul acțiunii de evaluare a efectivelor de carnivore mari. Nu s-au identificat urme de mamifere.
Rezervația naturală [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT]: stare de conservare bună. Nu s-au observat activități antropice.
Rezervația naturală [NUME_REDACTAT]: nu s-au observat extrageri de rocă. S-au organizat acțiuni de ecologizare de către primăria Ribița.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: s-a urmărit evaluarea speciilor de interes cinegetic și carnivore mari. Au fost observate urme de lup, jder de piatră și o pereche de căpriori.
Situl de importanță comunitară [NUME_REDACTAT]: deplasarea s-a efectuat în cadrul acțiunii de evaluare a efectivelor de carnivore mari și au fost observate urme de urs, lup, cerb și căprior.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: au fost identificate urme de urs, lup, cerb si cadavre devorate de căprior.
Rezervația naturală [NUME_REDACTAT]: s-au observat urme de cerb, urme de lup și s-au observat 5 exemplare de capră neagră.
Situl de importanță comunitară [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT]: au fost observate pe teritoriul ariei protejate vetre de foc, anvelope arse, deșeuri menajere, urme de autovehicule și ATV și au fost identificate urme de la mai multe exemplare de mistreț. Nu au fost observate extrageri de rocă din aria protejată.
Situl de importanță comunitară [NUME_REDACTAT] Cibului si Măzii: control comun (în urma unei sesizari). A fost identificat în teren un șantier pentru construirea unui drum (în lungime de aproximativ 2 km) în vederea construirii unui schit în interiorul ariei protejate. La solicitarea comisarilor G.N.M. C.J. Hunedoara lucrările au fost oprite.
Rezervația naturală „[NUME_REDACTAT] Deva”: la baza acesteia sunt depozitate (provizoriu) deșeurile transportate din incinta Cetății cu ajutorul unui tractor. Nu au fost identificate zone de extragere a materialelor din rezervație.
Situl de importanta comunitară munții Metaliferi: s-a observat starea de conservare foarte bună a habitatului, păduri dacice de gorun, fag și carpen Galio-Carpinetum, urme frecvente de cervide și absența intervențiilor antropice în habitatele de carnivore mari.
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: habitatele de pădure de pe versantul stâng al Jiului prezintă frecvente exemplare de fag bătrân, scorburos și doborâturi, care nu prezintă intervenții umane.
Rezervația naturală [NUME_REDACTAT]: nivelul apei a scăzut cu aproximativ un metru față de anul 2011. În partea de est a ariei protejate a fost identificată o populație apreciabilă a speciei Drosera rotundifolia ce face obiectul protecției.
Rezervația naturală „[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]”: s-a constatat o bună conservare a populațiilor de floră sălbatică (Sedum sp., Dyanthus sp., Campanula sp., Hepatica sp., Silene sp. Onosma sp.), iar absența deranjului antropic a putut fi dedus din existența numeroaselor urme de căprior și mistreț, în special pe latura sudică a rezervației.
Rezervația naturală „Tufurile calcaroase din [NUME_REDACTAT]”: s-a observat o scădere drastică a nivelului apei în două din cele 3 bazine alimentate din izvoarele mezotermale existente în zonă. De asemenea era foarte scăzută suprafața mlaștinei din rezervație (alimentată tot din izvoarele mezotermale). Influența antropică negativă asupra rezervației naturale constă în numeroasele deșeuri menajere lăsate pe amplasament de către turiștii care au campat în zonă.
Rezervația naturală Boholt: nu s-au observat modificări ale stării de conservare și nici intervenții negative în aria naturală protejată.
Rezervația naturală „[NUME_REDACTAT]”: stare de conservare favorabillă. Aspectele negative observate constă în distrugerea unui panou de informare montat în zonă de APM Hunedoara și apariția unor vetre de foc nelegale în limita rezervației forestiere.
Situl de importanță comunitară [NUME_REDACTAT]: situl este afectat negativ în acest an pe unele sectoare de fenomene naturale, cum ar fi deficitul de apă din sol, care a dus la secarea apei de pe [NUME_REDACTAT] în care se află habitatele și speciile higrofile din sit. In zona Vânătaria, refacerea stratului vegetal, afectat în anul 2012 de un incediu produs în zonă, este mult încetinită de lipsa precipitațiilor din ultimele săptămâni.
Rezervația naturală „[NUME_REDACTAT] Deva”: pe aleea de acces de lângă restaurantul „[NUME_REDACTAT]” s-a remarcat o „invadare” cu vegetație ierboasă, datorată scăderii interesului public pentru această cale de acces spre situl arheologic din partea superioară a arealului natural protejat. În schimb, pe latura estică a rezervației, la baza acesteia, numărul potecilor de acces pentru animalele domestice dinspre gospodăriile din zonă a crescut și odată cu ele a apărut și pășunatul necontrolat în aria naturală protejată.
Rezervația naturală „[NUME_REDACTAT]”: starea de conservare a rezervației este favorabilă, singurul aspect deranjant constituindu-l prezența deșeurilor menajere.
Situl de importanță comunitară [NUME_REDACTAT] între Brănișca și Ilia: au fost observate deșeuri (P.E.T.) și vetre de foc.
Rezervația naturală Calcarele de la Godinesti: în Peștera de Jos s-a remarcat prezența unei colonii de lilieci de aproximativ 200 – 300 indivizi.
Arie de protecție specială avifaunistică [NUME_REDACTAT] Metaliferi – Vințu: [NUME_REDACTAT] Uroiului au fost observate exemplare de păsari răpitoare cum ar fi [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT].
Schimbarea peisajelor și ecosistemelor:
Influențele negative datorate omului sunt mult mai vizibile și mai de durată în ariile naturale protejate:
– cele mai frecvente rămân deșeurile menajere pe care turiștii ocazionali le lasă în urma trecerii lor prin natură (în ariile protejate [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Deva, [NUME_REDACTAT] Retezat, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cioclovina, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT])
– s-a constatat prezența depozitelor necontrolate de deșeuri menajere în rezervațiile naturale [NUME_REDACTAT], Locul fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru, Tufurile calcaroase din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], în timp ce pe halda de gunoi amplasată la poalele [NUME_REDACTAT] deșeurile ușoare de ambalaje sunt împrăștiate cu ușurință de vânt pe o arie relativ largă în jurul depozitului.
– depozite neautorizate de deșeuri apar uneori la limita rezervațiilor naturale care au neșansa să se învecineze cu așezări umane ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]).
– colectarea de către turiști a unor specii protejate de floră sălbatică (flori de Rhododendron, muguri de jneapăn, floare de colț, fire de Ruscus aculeatus, etc.) Zonele cele mai afectate sunt [NUME_REDACTAT] Retezat si Fânațele cu narcise Nucșoara.
Arii naturale protejate de interes național:
În județul Hunedoara există 46 de arii naturale protejate de interes național (în suprafață totală de 179.976,296 ha) din care 4 sunt parcuri: [NUME_REDACTAT] Retezat (38.138 ha), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cioclovina (38.184 ha), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (102.392 ha) și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (cu o suprafață de 11.127 ha, din care 534 ha se află pe teritoriul județului Hunedoara):
-[NUME_REDACTAT] Retezat include o rezervație științifică și o rezervație naturală de tip speologic
-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Cioclovina include 6 rezervații naturale (speologice, mixte, paleontologice)
-[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] include 7 rezervații naturale (paleontologice, botanice)
Parcurile (naturale și naționale) sunt în administrarea [NUME_REDACTAT] a Pădurilor. [NUME_REDACTAT] se află în administrarea [NUME_REDACTAT], iar Rezervația științifică Gemenele se află în administrarea [NUME_REDACTAT].
Din cele 42 de rezervații naturale și monumente ale naturii de interes național din județul Hunedoara doar pentru “[NUME_REDACTAT]” mai este valabilă convenția de custodie. În cazul celorlalte rezervații naturale pentru care au fost încheiate convenții de custodie, acestea au expirat până la finalul anului 2009, respectiv 2012 ([NUME_REDACTAT]).
Managementul ariilor naturale protejate din județul Hunedoara:
Pentru ariile protejate preluate în administrare sau custodie s-a demarat acțiunea de elaborare (sau revizuire, după caz) a regulamentelor și planurilor de management, majoritatea fiind în acest moment în procedură de reglementare. Toate planurile de management conțin măsuri ferme de protejare a habitatelor aflate pe cuprinsul siturilor respective.
Pentru ariile naturale protejate nepreluate în custodie sau administrare de pe teritoriul județului Hunedoara, APM Hunedoara a elaborat un set minim de măsuri de conservare.
4.5 Utilizarea terenurilor (statistici, probleme și soluții):
4.5.1 Solul:
[NUME_REDACTAT] are o suprafață de 706267 hectare, din care 280657 hectare teren agricol, 314949 hectare suprafață fond forestier, 5787 hectare ape curgătoare și stătătoare (inclusiv bălți) și 104874 hectare reprezentând alte suprafețe (aici fiind inclusă și suprafața locuită). În perioada 2004-2013 s-a constatat o scădere a suprafeței ocupate de culturi agricole, acesta fiind un proces descendent continuu, prezentat in anexa cu numărul 13.
Conform datelor furnizate de Oficiul de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] – Deva, în tabelele de la anexele cu numerele 14, 15, 16, 17, 18 și 19 este prezentată suprafața terenurilor afectată de diferite procese.
În județul Hunedoara, suprafața totală afectată de activitățile din sectorul industrial este de peste 10.000 ha. Aceste ramuri generează deșeuri care necesită depozitare definitivă. De asemenea, depozitarea deșeurilor municipale se realizează în continuare pe amplasamente care nu îndeplinesc condițiile de protecție a factorilor de mediu. Terenurile de sub depozite sunt degradate, dar există riscul contaminării solului și în exteriorul depozitelor.
Terenurile aferente depozitelor de deșeuri industriale și zonelor din vecinătatea acestora sunt degradate, infertile și, unele dintre ele, prezintă o contaminare destul de pronunțată cu metale grele (Cu, Zn, Pb, Mn, Cd), mai ales solul din apropierea exploatărilor și uzinelor de preparare.
4.5.2 Starea pădurilor:
Din totalul suprafeței acoperite de vegetație forestieră din județul Hunedoara, 314949 ha sunt incluse în fondul forestier, ceea ce reprezintă 44,59% din suprafața județului. Această suprafață este parțial proprietate de stat, parțial proprietate privată. Tipurile de proprietate și administratorii fondului forestier din județul Hunedoara sunt cuprinse în tabelul cu numărul 20 de la anexe.
Arboretele din județul Hunedoara sunt în majoritate păduri de amestec și prezintă o rezistență crescută la acțiunea factorilor vătămători naturali biotici și abiotici. Starea de sănătate a arboretelor este în general bună, acest fapt fiind evidențiat și în urma analizei comparative a situației din anii 2009, 2010, 2011, 2012 și 2013. Însă, ca urmare a secetei prelungite din perioada de vegetație a anilor 2011, 2012, suprafața de pădure afectată de uscăciune a crescut simțitor până în anul 2012, suprafața acestora începând să se reducă doar din 2013. În ceea ce privește suprafețele de pădure afectate de factorii biotici, acestea s-au mai semnalat în anul 2013 doar în pădurile gestionate de [NUME_REDACTAT].
Variația valorilor privind starea de sănătate pe suprafețele de pădure administrate de ocoale silvice private, comparativ cu cele adminstrate de [NUME_REDACTAT] Hunedoara în perioada 2010-2013 este prezentată in anexa cu numărul 21.
Suprafețe din fondul forestier parcurse cu tăieri:
Arborii forestieri formează obiectul principal al preocupărilor din silvicultură. Materialul lemnos se recoltează în momentul când pădurea și-a îndeplinit scopul pentru care a fost creată (atunci când este vorba de o plantație) sau atunci când pădurea are și funcții economice, printr-o intervenție directă care se numește „tăiere principală”. Informațiile privind tăierile de arbori din fondul forestier al județului Hunedoara obținute de la [NUME_REDACTAT] Hunedoara (pentru fondul forestier de stat administrat de aceasta) și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT] (pentru ocoalele silvice private) sunt prezentate in tabelul de la anexa cu numărul 22.
Suprafețele parcurse cu tăieri au continuat să scadă ușor începând din anul 2010 până în anul 2012, dar în anul 2013 suprafața a crescut brusc prin activitățile de tăieri executate în pădurile administrate de [NUME_REDACTAT] Hunedoara.
Regenerarea pădurilor se realizează natural sau prin împăduriri în funcție de scopul urmărit. Comparând suprafețele de păduri regenerate în anii 2010, 2011, 2012 și 2013, constatăm că la nivelul județului există o creștere cu 149 ha între anii 2010-2011 și cu 45 ha între anii 2011-2012. În anul 2013 se produce o scădere cu 65 de hectare a suprafețelor de păduri regenerate comparativ cu anul 2012. Situația suprafețelor de păduri regenerate pe gestionări în anii 2010, 2011, 2012 si 2013 este prezentată in anexa cu numărul 22 și de asemenea referindu-ne la suprafețele parcurse cu împăduriri în 2012, observăm aceeași tendință ascendentă față de anii 2010 și 2011 la nivel de județ, dar o ușoara scădere în anul 2013. Aportul cel mai însemnat este tot al [NUME_REDACTAT] Hunedoara, după cum se poate observa din același tabel de la anexa cu numărul 23.
Deși pe ansamblu curba împăduririlor are un aspect ascendent între anii 1999 și 2013, în anul 2010 s-a înregistrat o scădere până la o valoare apropiată anului 2003, ceea ce ar putea avea efecte nedorite asupra ecosistemului forestier din județul Hunedoara. În anii 2011 și 2012 însă, observăm o schimbare de tendință (datorată în primul rând acțiunilor de împădurire desfășurate de [NUME_REDACTAT] Hunedoara și ocoalele silvice private [NUME_REDACTAT] și Carpatina) și anume crește din nou suprafața parcursă cu împăduriri până la valoarea atinsă în anul 2008 și apoi observandu-se din nou o ușoară scădere în 2013.
Evoluția suprafețelor împădurite în perioada 1999-2013 (ha) se poate observa după cum urmează în figura de mai jos:
Figura nr.4.3.1. Evoluția suprafețelor împădurite în perioada 1999-2013 (ha)
Având în vedere că tot mai mulți proprietari de pădure conștientizează că gestionarea acesteia este mai eficientă prin asociere, s-a observat o creștere a suprafețelor de fond forestier administrate în comun, față de cele neadministrate existente în anul anterior.
5. [NUME_REDACTAT] mediului înconjurător reprezintă un ansamblu de măsuri ce trebuie luate pentru prevenirea și inlăturarea poluării și a diminuării efectelor ei asupra mediului prin folosirea celor mai potrivite tehnologii și prin actiuni care să limiteze efectele distrugătoare ale unor fenomene naturale. Lupta împotriva poluării este o datorie a noastră, a tuturor, cei care dorim să ne bucurăm de aer, ape și soluri nepoluate.
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecințe mai mult sau mai puțin grave asupra populației. Exista mai multe moduri de a o proteja dar cel mai important este cel de a interzice evacuările la întâmplare a reziduurilor de orice fel.
La fel ca apa, și aerul este un factor important care ajută omul să trăiască. Poluarea aerului este de 2 feluri, si anume poluare naturală și poluare artificială. Sursele naturale de poluare a aerului nu provoacă decât în mod excepțional poluări importante ale atmosferei, cea mai comună dintre poluările naturale fiind poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului, ridicate de vânt până la o anumită altitudine. Furtunile de praf pot constitui uneori factori de poluare care pot influența și sănătatea populației în apropierea unor zone aride sau de deșert. În anumite condiții meteorologice s-au semnalat transporturi masive de praf de sol până la distanțe apreciabile de locul de producere, fenomen care s-a observat și în țara noastră. De asemenea între sursele naturale de poluare putem menționa erupțiile vulcanice, emanațiile de gaze din sol, poluarea produsă de procese naturale de descompunere în sol a substanțelor organice, incendiile din păduri, etc. Sursele artificiale sunt mult mai importante, înmulțirea acestora constituind cauze pentru care protecția aerului reprezintă o problemă vitală a lumii contemporane. Aceste surse sunt o urmare a activității omului. Majoritatea metodelor de combatere a poluării aerului constau în reducerea, colectarea și capturarea sau reținerea poluanților înainte de a intra în atmosferă. Din perspectiva mediului, strategiile preferate sunt reducerea emisiilor sau arderea unei cantități mai mici de combustibil.
Solul poate fi poluat, și el in multiple feluri, după cum urmează: prin acoperire cu halde de steril sau gunoaie, prin lucrări de excavare, cu deșeuri și reziduuri anorganice din industrie, cu materii radioactive, cu substanțe din aer (hidrocarburi, etilenă, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, floruri, oxizi de azot, compuși ai plumbului, etc.), cu deșeuri și reziduri organice din industria alimentară și ușoară, cu dejecții animale și umane, prin exces sau carențe de elemente nutritive, prin eroziune și alunecări de teren, prin acidificare, prin exces de apă (înmlăștinire), prin compactare și formare de cruste, cu pesticide și cu agenți patogeni contaminați.
În zilele noastre tot mai multi oameni își indreaptă atentia asupra problemelor de mediu și trai deoarece Pamântul este un depozit foarte bogat de resurse naturale care fac posibilă existența vieții. În întreaga lume se fac demonstrații în care oamenii cer să nu se mai folosească substanțe care distrug mediul, iar acțiunile pentru reducerea poluării sunt foarte importante dacă vrem ca viața pe Pamânt să continue.
În ceea ce privește județul Hunedoara, calitatea aerului continuă tendința generală de îmbunătățire din ultimii ani, iar in urma prelucrării datelor din rețeaua automată de monitorizare a calității aerului (pusă în funcțiune începând cu anul 2008) nu se observă creșteri semnificative față de anii precedenți a valorilor medii anuale la majoritatea poluanților monitorizați.
Managementul durabil al resurselor de apă este o prioritate pentru județul Hunedoara, iar în acest scop sunt demarate numeroase strategii și acțiuni prin care se dorește luarea de măsuri pentru reducerea poluării apelor și reabilitarea și extinderea sistemului de alimentare și tratare a apei și a sistemului de colectare și tratare a apei uzate.
În privința utilizării terenurilor s-a observat o creștere a suprafețelor de fond forestier administrate în comun, față de cele neadministrate existente în anii anteriori.
[NUME_REDACTAT] Matei (1975), Poluarea și protecția mediului, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, [NUME_REDACTAT] Camelia (2002), Poluarea și monitorizarea mediului, [NUME_REDACTAT] Transilvania, Brașov
http://apmct.anpm.ro
http://www.eea.europa.eu/ro
http://www.green-report.ro
http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/06/2012-06-05_Institutii_internationale_protectia_mediului.pdf
http://travel.descopera.ro
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (2010), Economia mediului-Tratat, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de curs – [NUME_REDACTAT]
Pascu D. Ursu (1981), Atmosfera și poluarea, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, [NUME_REDACTAT] național privind starea mediului în anul 2012
Raport privind starea mediului în județul Hunedoara în anul 2013
Raport privind calitatea aerului în județul Hunedoara în anul 2014
[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Socolescu (2009), Poluarea și protecția mediului, [NUME_REDACTAT]
Anexe:
Anexa nr. 1:
Tabelul nr. 2.2.2.1. SO2 – depășirile valorii limită orare (350 μg/m3)
Anexa nr. 2:
Tabelul nr. 2.2.2.2. SO2 – depășirile valorii limită zilnice (125 μg/m3)
Anexa nr. 3:
Tabelul nr. 2.2.1. SO2 – depășirile valorii limită orare (350 μg/m3)
Anexa nr. 4:
Notă: FU – fond urban, FI – fond industrial
Tabelul nr. 2.2.3.1. PM10 gravimetric (determinat automat) – depășirile valorii limită zilnice (50 microg/m3, a nu se depăși mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic)
Anexa nr. 5:
Notă: FU – fond urban, FI – fond industrial
Tabelul nr. 2.3.1. PM10 gravimetric (determinat automat) – depășirile valorii limită zilnice (50 microg/m3, a nu se depăși mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic)
Anexa nr. 6:
Tabelul nr. 2.2.7.1. Ozon – depășirile valorii țintă (120 microg/m3, maxima zilnică a mediilor pe 8 ore
Anexa nr. 7:
Tabelul nr. 2.7.1. Ozon – depășiri orare prag de informare (180 microg/m3)
Anexa nr. 8:
Tabelul nr. 2.5.1. Situația emisiilor din traficul rutier (COPERT IV) în anul 2013
Anexa nr. 9:
Tabelul nr. 3.5.1.1. Lungimea rețelelor de canalizare
Anexa nr. 10:
Tabelul nr. 3.5.2.1. Cantități de poluanți evacuate pe activități economice în apele b.h. [NUME_REDACTAT] nr. 11:
Tabelul nr. 3.5.2.2. Cantitățile de poluanți evacuate pe activități economice în apele b.h. [NUME_REDACTAT] nr. 12:
Tabelul nr. 3.5.2.3. Cantitățile de poluanți evacuate pe activități economice în apele b.h. [NUME_REDACTAT] nr. 13:
Tabelul nr. 4.1.1.1. Repartiția pe categorii de folosințe a solurilor județului [NUME_REDACTAT] nr. 14:
Tabelul nr. 4.1.4.1. Situația suprafețelor afectate de diferite procese (ha)
Anexa nr. 15:
Tabelul nr. 4.1.4.2. Inventarul terenurilor afectate de eroziune de suprafață, colmatate și decopertate
Anexa nr. 16:
Tabelul nr. 4.1.4.4. Inventarul terenurilor afectate de eroziunea de adâncime
Anexa nr. 17:
Tabelul nr. 4.1.4.5. Inventarul terenurilor afectate de inundații
Anexa nr. 18:
Tabelul nr. 4.1.4.6. Inventarul terenurilor afectate de excesul de umiditate din precipitații și scurgeri laterale (stagnogleizare)
Anexa nr. 19:
Tabelul nr. 4.1.4.7. Inventarul terenurilor afectate de excesul de umiditate din pânza freatică și din izvoare de coastă (gleizare)
Anexa nr. 20:
Sursa: I.T.R.S.V. TIMIȘOARA; *U.A.T. – unitate administrativ-teritorială
Tabelul nr. 4.2.1.1. Fond forestier – distribuție pe categorii de proprietari
Anexa nr. 21:
Tabelul nr. 4.2.5.1. Starea de sănătate a pădurilor din județul [NUME_REDACTAT] nr. 22:
Tabelul nr. 4.2.6.1. Evoluția suprafețelor din județul Hunedoara ocupate de păduri în perioada 2010-2013
Anexa nr. 23:
Tabelul nr. 4.2.8.1. Păduri regenerate și împăduriri în județul Hunedoara în perioada 2011-2013
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Principalele Probleme de Mediu Si Gestionarea Lor In Judetul Hunedoara (ID: 1892)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.