Principalele Obiective In Materie de Pensie

Deciziile și reglementările legate de sistemele de pensii fac obiectul unor prevederi exprese din cadrul programelor sociale guvernamentale ale tuturor statelor. Ele sunt însă adesea influențate de orientările partidelor politice aflate la guvernare, care din motive electorale, sunt tentate să acorde unele privilegii acestei categorii sociale, din ce în ce mai numeroase, pierzând din vedere faptul că orice intervenție în sistemul de pensii, trebuie să se opereze cu mult discernământ, iar impactul ar putea fi unul pe termen lung.

Statele membre s-au pus de acord asupra promovarii următoarelor obiective în materie de pensii:

prevenirea excluziunii sociale a persoanelor vârstnice;

menținerea nivelului de trai al pensionarilor;

promovarea solidarității între generații și în interiorul generațiilor;

ridicarea nivelului de ocupare și prelungirea duratei de viață profesională;

garantarea unor pensii viabile într-un context favorabil al finanțelor publice;

ajustarea prestațiilor și cotizațiilor de o manieră echitabilă, ținând seama de consecințele îmbătrânirii populației;

constituirea unor regimuri de pensii private adaptate și sănătoase din punct de vedere financiar;

adaptarea sistemelor de pensii la noile scheme de ocupare și carieră;

implementarea unor sisteme de pensii care să raspundă aspirațiilor privind o mai mare egalitate între femei si bărbați.

În vederea atingerii acestor obiective, este necesară o strategie credibilă și eficientă, prin care cetățenii să fie informați asupra a ceea ce poate oferi sistemul de pensii în vigoare și asupra a ceea ce ar trebui ca ei să întreprindă pentru a-și asigura un nivel de viață adecvat în momentul pensionării.

Pentru România se pune în primul rând problema consolidării și diversificării sectorului privat, fiind greu de imaginat, funcționarea în condiții de normalitate și rentabilitate, a unui sistem de pensii bazat pe fonduri private, înainte de a avea o economie privată eficientă, cu atât mai mult cu cât veniturile populației sunt limitate și grevate de o importantă presiune fiscală.

Situația atipică actuală datorată unui număr foarte mare de nașteri comparativ cu restul anilor, în intervalul 1967-1970, este efectul adoptării în anul 1976 a unui decret, ce interzicea întreruperile de sarcină, fapt ce a determinat existența unei numeroase populații născute în acest interval, cu consecințe nefavorabile asupra sistemului de pensii și medical în preajma anilor 2035, perioadă ce corespunde pensionării acestei generații.

Acesta este principalul motiv pentru care raportul dintre rata de dependență din România și cea europeană va cunoaște o inversare după acest interval, ceea reiese în mod evident din reprezenatrea grafică. Astfel, rata de dependență din țara noastră va fi cu circa 8 procente sub nivelul mediu european în jurul anului 2032 și va cunoaște apoi o scădere constantă, fapt ce va determina în jurul anilor 2060, o creștere procentuală cu 12% a acestui indicator, la nivelul României față de nivelul mediu european.

Concluzia care se oate desprinde din această stare de fapt, este aceea că România trebuie să depună un efort susținut în vederea dezvoltării unor sisteme de pensii robuste și sustenabile, în măsură să facă față șocurilor sociale preconizate.

Fig. 11. Rata de dependență a vârstnicilor (%)

Sursa: Eurostat( BCR Cercetare)

În al doilea rând, experiența negativă pe care a avut-o populația din România, ca efect al erodării valorii depunerilor bancare urmare a practicării unor dobânzi real negative, al nenumăratelor înșelătorii datorate existenței unor jocuri de tip piramidal, precum și numeroaselor falimente din domeniul bancar și cel al fondurilor mutuale, au accentuat tot mai mult neîncrederea în fondurile de natură investițională.

În acest context, au fost și sunt încă necesare, luarea unor măsuri în direcția consolidării și adecvării sistemului de pensii, cum ar fi:

Trecerea graduală de la sistemul de tip redistributiv, ce are la bază solidaritatea intra și intergenerațională ce funcționează pe baza colectării și repartizării contribuțiilor, către sisteme bazate pe contribuții obligatorii sau facultative, în coturi individuale, administrate combinat de stat și administratori privați sau numai de către administratorii privați;

Reducerea sistematică a contribuției la asigurările sociale, până la jumătate din cota actuală, în decursul a câtorva ani. În perspectivă, în funcție de performanțele obținute prin intermediul sistemului privat de pensii, ar putea fi luată în considerare reducerea treptată și susținută a contribuțiilor din sistemul public de pensii, iar indivizii ar putea fi în măsură să aleagă modalitatea în care să-și plaseze economiile pentru viitor. Aceste măsuri presupun evident o mai mare transparență a sistemului și o flexibilitate corespunzătoare, care să permită luarea celor mai bune decizii în această privință. Toți cei care au contribuit la sistemul public au astfel posibilitatea să rămână în acest sistem, urmând să primească pensia acordată prin Sistemul de Asigurări Sociale, până va fi plătită ultima pensie a celor care au contribuit la vechiul sistem, mergându-se în paralel, cu sisteme alternative sau crearea unor fonduri de rezervă în cadrul sistemului public, printr-o realocare a contribuțiilor, subvenții sau contribuții suplimentare;

Susținerea schemelor de pensii susținute din contribuții facultative, prin practicarea unui plafon de deductibilitate superior, care să permită o susținere mai bună din partea angajatorilor și să motiveze angajații să economisească sume mai mari prin intermediul acestui sistem. Dublarea acestei limite de la 400 euro/an la 800 euro /an , atât pentru angajatori cât și pentru angajați, va avea consecințe imediate asupra majorării conturilor participanților la pilonul III;

Eliminarea plafonului de maxim 15 % din venitul brut al participanului la pilonul III de pensii, această măsură permițând angajatului și angajatorului să participe cu o contribuție mai mare și să economiseasă mai mult;

Dezvoltarea într-un ritm constant a pilonului II, susținut prin redistribuirea unei părți din contribuția la asigurări sociale în conturi individuale pentru pensii, administrate privat. Prin păstrarea ritmului de creștere a cotei de contribuție, pensiile private obligatorii va determina o în viitor o creștere a rarelor de înlocuire prin pensie de circa 10 %.

Devansarea pensiilor private obligatorii de către pensiile private facultative, formate prin contribuția voluntară a angajaților sau angajatorilor și încurajate prin măsuri de ordin fiscal. Acest lucru va fi posibil în mod treptat, pe măsura reducerii cotelor de cotizare în sistem public , fapt ce va diminua tot mai mult rolul de colector al statului. Astfel, în mod individual, angajații își pot stabilii propriul procentul de contribuție, angajatorul fiind cel care va colecta acest aport individual și-l va vira în contul individual al angajatului, deschis de administratorul privat de pensii la fondul la care angajatul a subscris prin liberă alegere. Nivelul contribuției la fondul de pensii prefinanțat nu va trebui să fie sub o anumită limită minimă ce va fi reglementată prin lege.

Introducerea pensiilor de tip ocupațional în sistem privat, pentru funcționarii publici, ca măsură prin care statul poate interveni, reducând astfel presiunea exercitată asupra sistemului public de pensii în viitor.