Principalele Modalitati Si Instrumente de Efectuare a Transferurilor de Fonduri
CAPITOLUL I
1.1 EVOLUTIA PLATILOR SI A INSTRUMENTELOR DE PLATA
Sistemul de plati este indisolubil legat de moneda, iar evolutia acesteia a determinat aparitia si perfectionarea sistemului de plati ca un cadru organizat al transferurilor monetare in scopul finalizarii tranzactiilor economice. Sistemul de plati a aparut din cele mai vechi timpuri ca un set de reguli, la inceput sub forma unor practici, apoi a unor reguli scrise emise de conducatorii statelor, mai tarziu de banci si in final de autoritati monetare ca institutii specializate ale statului.
In economiile naturale bunurile se schimbau in natura, tranzactiile fiind cunoscute sub denumirea de troc, o forma de schimb reciproc care presupunea dubla coincidenta a necesitatilor participantilor la schimb. In aceasta perioada nu putem vorbi de o plata care presupune existenta monedei si deci a unor relatii pecuniare, ci de tranzactii care se faceau pe baza unor anumite marfuri acceptate de comunitate. Abstractizarea notiunii de marfa intermediara general valabila a dus la aparitia monedei metalice care a facut ca din ce in ce mai mult tranzactiile sa se efectueze in acest tip de moneda, intrucat oferea incomparabil mai multe avantaje decat schimbul in natura. Cresterea schimburilor comerciale si cantitatea limitata a metalelor pretioase au determinat aparitia in Evul Mediu a monedei de hartie, la inceput sub forma recipisei de depozit eliberate de custozii (aurarii, argintarii) care primeau spre pastrare moneda in metal pretios cu promisiunea eliberarii metalului celui care aducea recipisa. Aceasta hartie a devenit moneda-semn intrucat putea fi transmisa de purtator in schimbul marfurilor pe care le cumpara. Cam in aceiasi perioada apar si bancile comerciale care au creat un cadru organizat si mai sigur pentru plata tranzactiilor. Factorul hotarator in generalizarea platilor in noul tip de moneda il reprezinta insa impunerea de catre stat a folosirii monedei-hartie pentru stingerea tuturor obligatiilor publice si private. Pierderea convertibilitatii monedei-hartie a facut ca aceasta sa nu mai fie absolut necesara in tranzactii, fiind inlocuita de moneda de cont (scripturala).
Platile in moneda scripturala sunt considerate un sir de servicii prestate clientelei de catre banci pe baza schimbului de informatie intre ordonator, bancher si beneficiar in legatura cu transferul unei sume de bani si inscrierea acesteia in conturile a cel putin doi titulari. Platile in moneda scripturala se bazeaza in primul rand pe fiduciaritatea in moneda si sistemul monetar a tuturor participantilor la circuitul monetar si pe responsabilitatea asupra monedei asumata de stat prin banca centrala care detine monopolul emisiunii monetare si a reglementarilor privind circulatia monetara. Aceasta incredere in moneda si in banca centrala constituie baza evolutiei sistemului de plati.
Platile in moneda scripturala necesita insa si instrumente specifice de plata care sa cuprinda instructiunea data de debitor pentru onorarea platii in favoarea creditorului. Cele mai vechi instrumente de plata atestate documentar au fost cambiile. Progresul rapid in domeniile informaticii si a comunicatiilor din ultimele decenii ale secolului trecut a condus la aparitia monedei electronice si a platilor electronice care au “comprimat” distantele si au redus timpul de decontare pana la suprapunerea momentului tranzactiei cu cel al platii.
Instrumentele de plata monetare folosite in sistemele de plati se grupeaza in doua mari categorii:
– numerarul
– instrumentele de plata scripturale
Instrumentele de plata electronice cunosc o expansiune rapida inlocuind numerarul si instrumentele pe suport hartie si in acelasi timp se realizeaza o diversificare continua in scopul asigurarii platii in timp real, reducerii riscurilor si a costurilor de transfer al fondurilor.
1.2 SISTEMUL DE PLATI
Sistemul de plati a fost definit in diverse variante de catre institutiile de credit si cele de cercetare, fiind reconsiderat in functie de evolutia monedei si a tehnologieie de inregistrare si transmisie. Sistemul de plati reprezinta un set de aranjamente pentru descarcarea obligatiilor asumate de agentii economici cu ocazia procurarii de resurse reale ori financiare, altfel decat prin transferul titlului de proprietate asupra unor active, mai precis a banilor. Sistemul de plati concentreaza toate tranzactiile de schimb din economie pentru descarcarea de obligatii pecuniare si se constituie intr-un mecanism integrat cunoscut sub numele de sistem de plati de interes national aflat sub supravegherea bancii centrale.
Sistemul de plati are doua functii complementare:
-intermedierea tranzactiilor
-garantarea schimburilor.
Intermediera este asigurata de bancile comerciale si de alti agenti nonbancari care efectueaza servicii de transfer de fonduri si de stingere a obligatiilor de plata.
Garantarea este asigurata in final de banca centrala prin deschiderea de conturi centralizate ale bancilor comerciale care sunt si un mecanism de garantare a tuturor decontarilor din economie, precum si prin sistemul de imprumutator.
Elementele componente ale unui sistem de plati cuprind institutiile care furnizeaza servicii de plati, diversele forme de creante transferate, metodele si mijloacele de transfer, mesajele si canalele de comunicatie.
Plata si transferul de fonduri
Prin plata se intelege transferul de fonduri care are ca efect stingerea obligatiunilor financiare dintre partile participante la o tranzactie economica si schimbul de proprietate a activului in timp ce transferul de fonduri are un continut mai larg si fara un scop economic.
Transferul de fonduri este de doua feluri:
transferuri interbancare
transferuri intrabancare
Transferurile de fonduri care au loc intre banci diferite se numesc transferuri interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri intre unitatile aceleiasi banci care se numesc transferuri intrabancare. Transferurile interbancare modifica situatia soldurilor din conturile de la banca agent de decontare, deci o modificare patrimoniala, cele intrabancare determinand numai o miscare interna, soldul de la agentul de decontare ramanand nemodificat.
Decontarea reprezinta transferul de fonduri intre banci si incarcarea-descarcarea de gestiune a bancilor participante la transfer, precum si finalizarea platii prin descarcarea de gestiune a platitorului fata de beneficiarul platii. Activele care circula in sistemul de plati reprezinta creante asupra guvernului, asupra bancii centrale si asupra institutiilor bancare. Aceste active sunt cunoscute sub denumirea generica de mijloace de decontare, folosita mai ales in activitatea de analiza a activitatii bancare.
Decontarile se impart in doua mari categorii:
pe baza bruta
pe baza neta.
Decontarile pe baza bruta sunt cele care se efectueaza operatie cu operatie si sunt specifice platilor de valori mari in timp ce decontarile pe baza neta sunt cele supuse compensarii, cand se plateste soldul net debitor sau se incaseaza soldul net creditor si sunt specifice platilor de valori mici.
Platile electronice.
Progresele deosebite realizate in informatica si comunicatii au permis aparitia platilor electronice si a sistemelor de plati pe suport electronic. Noua tehnologie s-a folosit mai intai in domeniul transferurilor inter-bancare de fonduri, apoi in tranzactiile comertului electronic si in sfera serviciilor prin plati pe baza de carduri, internet si alte sisteme tehnice de plati. Aceste sisteme tehnice au permis plata de la distanta fara sa mai fie necesara prezenta la ghiseul bancii.
]
1.3 SISTEMUL SI INSTRUMENTELE DE PLATI INTERBANCARE
Sistemul de plati si compensari reprezinta o componenta importanta a sistemului monetar si prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, asigurand circulatia banilor si transferul de active monetare. Descarcarea de obligatie pentru schimbul marfii, serviciului sau altui activ, se face de persoana care devine noul proprietar prin cedarea catre fostul proprietar a unui activ convenabil acestuia. Daca activul transmis este sub forma de moneda, obligatia este pecuniara si se considera indeplinita printr-un act de plata. Relatiile din cadrul sistemului de plati sunt relatii pecuniare si acestea trebuie sa se finalizeze prin plata definitiva si irevocabila pentru ca tranzactia sa se incheie si sa inceapa un nou ciclu.
Instrumente de plati
Instrumenele de plati sunt monedele propriu zise si anumite documente bancare operationale pe suport hartie, magnetic sau electronic, care functioneaza pe baza unor tehnicii specifice de operare, circuite si securizare in vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrala si bancile comerciale cu aprobarea bancii centrale pentru a se asigura o forma standardizata si un continut economic si juridic care sa permita transferul de fonduri in deplina siguranta si delimitarea responsabilitatilor participantilor la transferul bancar. Aceste instrumente se pot folosi si de entitatile non bancare ca posta, firmele de decontari sau cele pentru operatiuni cu titluri, autorizate expres de banca centrala pentru a opera in domeniul transferurilor de fonduri.
Desi instrumentele de plata difera destul de mult unele de altele in functie de specificul platii, totusi acestea au unele caracteristici comune care permit clasificarea acestora dupa mai multe criterii.
a) Din punct de vedere al obligatiilor juridice create:
– instrumente de credit– ordinul de plata;
– instrumente de debit– cecul, cambia, biletul la ordin.
b) Dupa suportul instrumentului:
– instrumente pe suport hartie – cecul, ordinul de plata, cambia, biletul la ordin;
– instrumente pe suport magnetic – cardul;
– instrumente pe suport electronic–ordinul electronic de plata, cecul electronic.
c) Dupa modul de transmitere:
– letric;
– automatizat – telex, fax, telefon, retea electronica.
d) Dupa natura juridica a initiatorului:
– plati pentru persoane juridice – plati profesionale, institutionale;
– plati pentru persoane fizice.
e) Dupa raportul de timp intre scadenta obligatiei si emiterea instructiunii:
– instrumente de plata anticipata;
– instrumente de plata neintarziata;
– instrumente de plata intarziata.
f) Dupa raportul de spatiu:
– plata directa
– plata la distanta.
g) Dupa valoarea platii:
– plati de valori mari;
– plati de valori mici.
1.4 OPERATIUNI BANCARE DE PLATI
Operatiunile bancare sunt determinate de activitatile care se desfasoara in cadrul bancii privind relatiile cu clientii. Cele mai multe operatiuni genereaza relatii patrimoniale care determina modificari de sume in conturile clientilor si sunt cunoscute sub denumirea de operatiuni bilantiere, iar celelalte reflecta numai obligatii ale clientelei sau bancii, potential patrimoniale, care nu se inregistreaza in conturile bilantiere si se numesc operatiuni extrabilantiere .
Operatiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor si se refera la: operatiuni de trezorerie si interbancare; operatiuni cu clientela; operatiuni cu titluri de valori; si operatiuni de capital si provizioane.
– Depozitele bancare reprezinta principala sursa de finantare pentru o banca si volumul acestora ar trebui sa fie cel putin egal cu volumul plasamentelor in credite si titluri de valori. Depozitele bancare sunt de doua feluri: la vedere si la termen.
– Imprumuturi. Bancile comerciale apeleaza pentru imprumuturi la banca centrala pentru refinantare si la alte banci pentru completarea resurselor, in special a celor valutare si pentru asigurarea unor resurse pe termene mai lungi. Imprumuturile de la alte banci se regasesc sub forma imprumuturilor in valuta pe obiect sau a liniilor de credite si se acorda pentru finantarea importurilor.
– Titluri de valori. Operatiunile cu titluri de valori reprezinta emisiuni de obligatiuni pe piata interna si internationala in scopul de a atrage resurse, in specialivitatile care se desfasoara in cadrul bancii privind relatiile cu clientii. Cele mai multe operatiuni genereaza relatii patrimoniale care determina modificari de sume in conturile clientilor si sunt cunoscute sub denumirea de operatiuni bilantiere, iar celelalte reflecta numai obligatii ale clientelei sau bancii, potential patrimoniale, care nu se inregistreaza in conturile bilantiere si se numesc operatiuni extrabilantiere .
Operatiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor si se refera la: operatiuni de trezorerie si interbancare; operatiuni cu clientela; operatiuni cu titluri de valori; si operatiuni de capital si provizioane.
– Depozitele bancare reprezinta principala sursa de finantare pentru o banca si volumul acestora ar trebui sa fie cel putin egal cu volumul plasamentelor in credite si titluri de valori. Depozitele bancare sunt de doua feluri: la vedere si la termen.
– Imprumuturi. Bancile comerciale apeleaza pentru imprumuturi la banca centrala pentru refinantare si la alte banci pentru completarea resurselor, in special a celor valutare si pentru asigurarea unor resurse pe termene mai lungi. Imprumuturile de la alte banci se regasesc sub forma imprumuturilor in valuta pe obiect sau a liniilor de credite si se acorda pentru finantarea importurilor.
– Titluri de valori. Operatiunile cu titluri de valori reprezinta emisiuni de obligatiuni pe piata interna si internationala in scopul de a atrage resurse, in special in valuta. Totodata, prin aceste emisiuni bancile isi verifica atractivitatea pe piata, in mod deosebit pe cele internationale si isi mentin prezenta pe aceste piete pentru noi emisiuni in nume propriu sau al clientilor.
– Capitalul propiu este format din capitalul social si rezerve. Capitalul social reprezinta partea investita de actionari sub forma de actiuni, iar rezervele se constituie pe parcurs, din profit, pentru asigurarea lichiditatii si solvabilitatii.
Operatiunile active sunt cele de folosire a resurselor si se refera la: operatiuni de trezorerie, operatiuni cu clientela , operatiuni cu titluri si valori imobilizate .Operatiunile cu clientela si cele cu titluri detin ponderea principala in totalul activului bilantier.
– Operatiunile cu numerar reprezinta incasarile si platile in numerar, in lei si valuta, efectuate la cererea clientilor. Circuitul numerarului se desfasoara prin banci care dispun de personal specializat si spatii adecvate – casierii, tezaure, echipamente de numarat, sortat si verificat moneda.
– Creditele neguvernamentale reprezinta portofoliul cel mai important de active pentru o banca comerciala si in acelasi timp forma principala de folosire a resurselor. Volumul creditelor acordate de banci in cursul unui an este mult mai mare decat soldul acestora la finele anului care apare in bilant.
– Creditele guvernamentale se acorda de banci in baza bonurilor de tezaur sau a obligatiunilor emise de entitatile guvernamentale care sunt purtatoare de dobanda. Acestea sunt pe termen scurt sau mijlociu si se pot valorifica pe piata secundara pentru obtinerea de lichiditati.
– Portofoliul de titluri al bancilor se poate constitui prin scontarea cambiilor, primirea titlurilor in garantie pentru creditele acordate, achizitionarea titlurilor de pe piata de capital. Titlurile, cu exceptia celor guvernamentale, detin o pondere destul de scazuta in activul bancilor comerciale.
1.5CONCLUZII SI PROPUNERI
Piața financiară mondială, europeană și românească pune la dispoziția clientelei o gamă variată de produse și servicii bazate pe tehnologii electronice și care elimină cu desăvârșire utilizarea de numerar.
Toate produsele oferite sunt supuse periodic unor up-grade-uri care să permită creșterea calitativă și diversificarea ofertei. Zi de zi se aduc îmbunătățiri tehnologiilor existente și se dezvoltă noi tehnologii care au menirea de a reduce costurile de utilizare și implementare, de a mări confortul utilizării prin facilitarea modalității de acces, de a reduce riscurile apariției fraudelor și a asigura mijloace corespunzătoare noilor nevoi ale colectivității.
Realizarea și menținerea stabilității financiare depinde de funcționarea adecvată a sistemelor de plăți și a sistemelor de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare. Integrarea piețelor financiare și conexiunile între sisteme favorizează migrarea riscului de la un sistem la altul și exportul riscului la nivel global. Stabilitatea financiară poate fi periclitată dacă o instituție de credit, considerată critică, sau întregul sistem bancar se confruntă cu întreruperi operaționale cauzate, de exemplu, de dezastre naturale, dificultăți și/sau disfuncționalități în operarea echipamentelor IT, fraude, întreruperi în furnizarea de curent electric și management defectuos.
Pentru a asigura că planurile de asigurare a continuității activității sunt conforme cu obiectivele generale ale activității, cu strategia de administrare a riscurilor și cu planurile bugetare, ar trebui ca aprobarea și revizuirea strategiei asigurării continuității activității și a mecanismelor de monitorizare să fie realizate permanent de către conducerea executivă.
Administratorul sistemului și, acolo unde este cazul, participanții și furnizorii de servicii de infrastructură trebuie să prevadă planuri pentru asigurarea continuității serviciului într-un număr de scenarii plauzibile, inclusiv în caz de catastrofă majoră (cutremure, inundații și incendii), de întreruperi în furnizarea de energie electrică sau de disfuncționalități care acoperă o arie vastă, precum și de atacuri teroriste, de greve, de fraude interne și externe și de management defectuos.
LIPSA IN CONTINUARE DE DATE SI ANALIZE PE TOTAL SISTEM BANCAR SI PRINCIPALELE BANCI
CAPITOLUL 2
2.1 Sisteme de plata utilizate pentru stingerea obligatiilor
reciproce in sistemele bancare
Stingerea obligatiilor dintre parteneri se realizeaza printr-o anumita modalitate de plata (decontare) prevazuta in contract sau aleasa de persoanele fizice. Modalitatile de plata sunt urmatoarele:
1. Plata prin marfă contra marfă, cunoscută sub denumirea de troc, compensație. Din punct de vedere istoric este prima „modalitate” de plată apărută, iar revenirea la acest mod de plată a fost determinată, pe de o parte, de fenomene de criză financiară națională sau internațională (de exemplu, criza din 1929 – 1933, criza datoriilor externe din 1980-1985 etc. ), iar pe de altă parte, de limitele financiare ale unor participanți la schimburile internaționale. În prezent, această tehnică este utilizată ca metodă de a „debloca” relațiile comerciale cu țări, firme etc. , ale căror disponibilități financiare sunt modeste sau inexistente.
2. Plata în numerar. Dacă în trecutul istoric plata cu „bani peșin” constituia o certitudine la încheierea unei tranzacții, în etapa contemporană locul său în ansamblul plăților este modest și pe cale de dispariție, ca urmare a dezavantajelor și riscurilor pe care le incumbă: transportul efectiv; contactul direct între cei doi parteneri; dificultatea de a sincroniza obligațiile partenerilor. Cu toate acestea, factori diferiți determină ca, și în epoca contemporană, plata în numerar să fie utilizată. Elementul fundamental al plății în numerar îl constituie încrederea care trebuie să existe între partenerii de afaceri.
Tranzactii cu numerar -mii lei-
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Din datele prezentate mai sus se observa ca volumul tranzactiilor cu numerar pe cele 5 banci prezentate, ordonate in functie de cota de piata, are un trend descrescator ( in medie cu 85,07% in anul 2009 comparativ cu anul 2008) datorita lipsei de lichiditati din economie si a reducerii consumului populatiei.
3. Plata prin cec este cea mai apropiată de plata în numerar, iar caracterul înscrisului – cecului – oferă partenerilor de afaceri un grad de siguranță mai ridicat. Plata prin cec – în diferitele sale forme – a luat o deosebită amploare după anii '60, fiind utilizată cu precădere în spațiul plăților necomerciale.
4. Plata prin titluri de credit, respectiv prin utilizarea cambiei și a biletului la ordin, se numără printre cele mai vechi tehnici de plată. În timp, acestea au evoluat de la utilizarea lor singulară, în sine, sistem care se practică și în prezent, la asocierea lor unei alte tehnici de plată, cum ar fi acreditivul documentar, incasoul etc. , adesea cu valoare de instrument de garantare (în cazul incasoului, de exemplu) sau ca rezultat al unor reglementări specifice, particulare privind plata (scrisoarea de credit comercială, specifică țărilor de drept anglo-saxon). Fiecare dintre aceste două titluri de credit prezintă anumite particularități în utilizarea lor ca mijloc de plată, oferind un gard de securitate ridicat părților implicate.
5. Ordinul de plată este legat de apariția băncilor și dezvoltarea relațiilor la nivel internațional între acestea. În esență, se aseamănă plăților în numerar, dar se realizează pe canal bancar și constă din ordinul pe care un client îl dă băncii sale de a plăti, din contul său, o sumă de bani unei alte persoane în contul acesteia, care poate fi deschis la orice altă bancă, sau chiar la aceeași bancă. în practică este denumit și „plata direct din cont” sau „plata din cont”.
Indiferent de denumire, plata presupune, în prealabil, un ordin dat de titularul contului.
Plata documentară sau operațiunilor documentare constituie o sintagmă pentru a defini o tehnică de plată în cadrul căreia plata se face de către bancă numai contra documente (de unde și denumirea). În această grupă sunt incluse: acreditivul documentar și incassoul documentar. Date fiind particularitățile mecanismului derulării plății, aceste tehnici conferă partenerilor un grad de securitate mai ridicat.
Scrisoarea de garanție bancară, deși, în esență, constituie un instrument de garantare, în practica comercial-bancară contemporană este utilizată și ca modalitate de plată. Prin implicarea mai profundă sau mai superficială a băncii – corespunzător angajamentului de plată asumat (subsidiar, solidar sau la prima și simpla cerere), ea oferă mai multă sau mai puțină siguranță în raport cu interesele partenerilor. Scrisoarea de garanție bancară poate fi utilizată în sine sau în conexiune cu o tehnică de plată cu scopul de a garanta, cum este, de exemplu, plata prin incaso documentar sau plata prin compensație.
Volum total de tranzactii in sistemul bancar
Sursa: /www.bnro.ro/Statistica
Volum total tranzactii Banca Comerciala Romana
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
In totalul tranzactiilor efectuate in cadrul BCR, tranzactiile de transfer credit detin ponderea cea mai mare respectiv 89,15%, urmate de tranzactiile cu cec-uri si bilete la ordin in proportie de 7,23%.
Datorita influentei factorilor de politica monetara si a regresului economiei nationale numarul si volumul tranzactiilor in cadrul BCR inregistreaza un trend descrescator cu 67,34% in 2009 fata de anul 2007 si cu 46,23% fata de anul 2008.
Volum total tranzactii BRD
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
In totalul tranzactiilor efectuate in cadrul BRD, tranzactiile de transfer credit detin ponderea cea mai mare respectiv 85,23 %, urmate de tranzactiile cu cec-uri si bilete la ordin in proportie de 8,56%.
Datorita influentei factorilor de politica monetara ,a regresului economiei nationale cat si a cresterii concurentei pe piata interbancara numarul si volumul tranzactiilor in cadrul BRD inregistreaza un trend descrescator cu 59,67% in 2009 fata de anul 2007 si cu 44,89% fata de anul 2008.
Volum total tranzactii VOLKSBANK
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
In totalul tranzactiilor efectuate in cadrul VOLKSBANK, tranzactiile de transfer credit detin ponderea cea mai mare respectiv 87,12 %, urmate de tranzactiile cu cec-uri si bilete la ordin in proportie de 7,78%.
Datorita influentei factorilor de politica monetara ,a regresului economiei nationale , a cresterii concurentei pe piata interbancara cat si a scaderii numarului de participanti pe piata interbancara numarul si volumul tranzactiilor in cadrul VOLKSBANK inregistreaza un trend descrescator cu 66,89% in 2009 fata de anul 2007 si cu 78,67% fata de anul 2008.
Volum total tranzactii RAIFFEISEN BANK
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
In totalul tranzactiilor efectuate in cadrul RAIFFEISEN BANK, tranzactiile de transfer credit detin ponderea cea mai mare respectiv 82,78 %, urmate de tranzactiile cu cec-uri si bilete la ordin in proportie de 5,34%.
Datorita influentei factorilor de politica monetara ,a regresului economiei nationale , a cresterii concurentei pe piata interbancara cat si a scaderii numarului de participanti pe piata interbancara numarul si volumul tranzactiilor in cadrul RAIFFEISEN BANK inregistreaza un trend descrescator cu 34,45% in 2009 fata de anul 2007 si cu 68,45% fata de anul 2008.
Volum total tranzactii ALPHA BANK
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
In totalul tranzactiilor efectuate in cadrul ALPHA BANK, tranzactiile de transfer credit detin ponderea cea mai mare respectiv 88,34 %, urmate de tranzactiile cu cec-uri si bilete la ordin in proportie de 5,67%.
Datorita influentei factorilor de politica monetara ,a regresului economiei nationale , a scaderii volumului de lichiditati pe piata interbancara cat si a scaderii numarului de participanti pe piata interbancara numarul si volumul tranzactiilor in cadrul ALPHA BANK inregistreaza un trend descrescator cu 40,77% in 2009 fata de anul 2007 si cu 65,45% fata de anul 2008.
Asa cum se poate observa, volumul tranzactiilor pe principalele cinci banci din Romania inregistreaza in anul 2009 o scadere cu 88,77% fata de anul 2007 datorita scaderii volumului de lichiditati, a accentuarii crizei economice si a reducerii investitiilor de capital straine in economia nationala.
2.2 TIPURI DE COMPENSARI SI DECONTARI
Compensarea a fost definita pe parcursul timpului in mai multe variante cu acelasi continut. In varianta moderna acceptata de institutiile internationale de specialitate Compensarea inseamna stingerea obligatiilor de plata catre o banca cu drepturile de creanta pe care le are de incasat de la aceiasi banca si stabilirea unui sold care se deconteaza prin casa de compensatie.
Din punct de vedere al sistemului de operare, compensarile sunt de doua feluri:
– compensari bilaterale;
– compensari multilaterale.
Compensarile bilaterale presupun relatii reciproce intre perechi de banci si se fac atunci cand exista un volum apreciabil de operatiuni intre cele doua banci si cu caracter de permanenta. Agentul de compensare stabileste soldurile debitoare si creditoare si le comunica agentului de decontare care efectueaza transferurile de fonduri in conturile deschise de cele doua banci la acesta. Fiecare banca are insa relatii cu mai multe banci si atunci va avea atatea compensari bilaterale cate banci corespondente are
Compensarile multilaterale sunt cele mai numeroase si practic antreneaza intreg sistemul bancar. Avantajul cel mai mare al compensarilor multilaterale consta in economia de fonduri de transfer, platitorii ne mai fiind obligati sa detina moneda de plata in volumul necesar in vederea descarcarii de obligatie. Compensarile multilaterale aduc si o reducere a canalelor de comunicatii interbancare, a transferurilor de fonduri si a valorii de transfer.
Decontarea -; este o operatiune bancara prin care se vizeaza mijloace banesti din si in contul unitatii patrimoniale sau al persoanei fizice deschise la banci, operatie prin care se sting creante si datorii dintre parti.
In ce priveste decontarile, acestea sunt tot de doua feluri:
– decontari brute
– decontari nete;
Decontarea pe baza bruta este plata individuala a unei instructiuni sau pachet de instructiuni. Orice instructiune de decontare individuala este in fond un transfer de credit care presupune miscarea efectiva a fondurilor. Decontarea pe baza bruta a fost considerata multa vreme ca o forma greoaie, depasita, care amplifica volumul transferurilor si in conditiile cresterii numarului participantilor devenea chiar mai putin operanta. Astazi, progresele inregistrate pe linia automatizarii, care au oferit solutii alternative de economie de fonduri si de timp au repus in discutie eficienta decontarii pe baza bruta si posibilitatile pe care le ofera de pastrare a integritatii si stabilitatii intregului sistem de decontare.
Decontarea pe baza neta. Atat compensarile bilaterale cat si cele multilaterale folosesc sistemul de decontare pe baza neta. Compensarea cu decontare pe baza neta presupune compararea sumelor debitoare si creditoare intre banci si stabilirea slodului final debitor sau creditor. In acesta actiune intervin trei parti, cele doua banci si casa de compensatie.
2.3 SISTEMUL DE COMPENSARE NETA
Compensarea cu decontare pe baza neta presupune compararea sumelor debitoare si creditoare intre banci si stabilirea slodului final sau creditor. In acesta actiune intervin trei parti, cele doua banci si casa de compensatie.
Se deosebesc astfel doua tipuri de decontare:
– decontare intrabancara: cand atat unitatea bancara a platitorului, cat si unitatea bancara a beneficiarului apartin aceleiasi societati bancare (de exemplu, un client al B.C.R. Cluj plateste o suma unui client al B.C.R. Brasov);
– decontare interbancara: cand unitatile bancare implicate in decontare apartin unor societati bancare diferite (de exemplu, un client al B.R.D. Tg-Mures plateste unui client al B.R.C.E. Constanta).
Decontarea intrabancara (intre unitati teritoriale ale aceleiasi societati bancare), este cea mai rapida, putand fi preluata intr-o proportie insemnata de sistemul informatic. Desi decontarea pe suport hartie presupune transferul fizic al documentelor de decontare intre unitatea bancara platitoare si cea beneficiara, cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei (Regulamentul nr. 1/1995 emis de B.N.R.), unitatile bancare isi pot transfera pe cale electronica instrumentele de plata, urmand ca documentele de plata propriu-zise sa urmeze circuitul postal obisnuit, in final fiind anexate ca documente justificative. Transmisia se realizeaza de regula prin fax sau telex. Exista in prezent societati bancare care au renuntat la transmisiile telex/fax si realizeaza transmisia tranzactiilor aferente decontarilor intrabancare direct intre sistemele informatice ale unitatilor teritoriale (prin intermediul centralei societatii bancare). Acest tip de decontare este cunoscuta in limbajul bancar curent sub denumirea de decontare electronica. De obicei, decontarea electronica intrabancara se realizeaza dupa urmatorul algoritm: – unitatile bancare debiteaza conturile clientilor platitori si trimit la centrala societatii bancare fisiere ce contin date privind platile catre clientii celorlalte unitati bancare; – fiecare unitate preia de la centrala tranzactiile care reprezinta platile care ii sunt adresate, apoi crediteaza corespunzator conturile clientilor beneficiari; – instrumentele de plata pe suport hartie urmeaza circuitul postal obisnuit si sunt anexate ca documente justificative. Decontarea electronica permite transferul rapid al fondurilor intre platitor si beneficiar (in aceeasi zi) si automatizeaza integral operatiile back office.
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Potrivit datelor prezentate in grafic, BCR inregistreaza scadere a numarului si volumului de tranzactii aferente decontarilor intrabancare, de la 679.010.820 milioane lei in anul 2007 si un numar de 171.000 operatiuni la 283.532.500 milioane lei si 75.600 operatiuni in anul 2009, ceea ce inseamna o reducere cu 86,13% datorata scaderii lichiditatilor la nivel macroeconomic si a blocajelor financiare inregistrate de societatile comerciale.
Aceleasi trenduri descrescatoare ale decontarilor intrabancare se inregistreaza si in cadrul BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK , scaderea la nivelul acestora in anul 2007 fata de anul 2009 fiind cuprinsa intre 76,12% la BRD , 82,15% la VOLKSBANK, 78,34% la RAIFFENSEN BANK si 56,23% la ALPHA BANK.
Decontarea interbancara este mai complicata deoarece in decontare sunt implicate societati bancare diferite si, in plus, intervine o terta institutie: Banca Nationala a Romaniei prin sistemul caselor de compensatie (pentru plati ce nu depasesc 500 milioane lei). Exista mai multe circuite pentru documentele de plata, insa pentru simplificare vom considera cazul mai general cand societatea bancara initiatoare dispune de o unitate bancara in judetul de destinatie. Sa presupunem ca un client (platitor) al B.C.R. din judetul A plateste prin ordin de plata o suma unui client (beneficiar) al B.R.D. din judetul B. Procesul de decontare interbancara se desfasoara astfel: – platitorul prezinta ordinul de plata la unitatea B.C.R. din judetul A; – contul clientului este debitat, iar ordinul de plata este remis prin sistemul intrabancar la sucursala B.C.R. din judetul B; – unitatea B.C.R. din judetul B prezinta ordinul de plata agentului de compensare al B.R.D. in cadrul sedintei de compensare care are loc la sucursala Bancii Nationale din judetul B; – pe baza ordinului de plata, unitatea teritoriala a B.R.D. din judetul B realizeaza creditarea contului beneficiarului. Pe baza unor conventii intre societatile bancare si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, unitatile bancare pot prezenta la compensare copii ale documentelor de plata, obtinute in urma transmisiilor fax, telex sau prin modem, prin circuitele intrabancare proprii. Se poate observa ca decontarea interbancara are o componenta intrabancara care, dupa cum s-a aratat mai sus, poate fi informatizata.
Din graficul prezentat mai jos BCR inregistreaza scadere a numarului si volumului de tranzactii aferente decontarilor interbancare, de la 780.471.841 milioane lei in anul 2007 si un numar de 265.000 operatiuni la 471.087.928 milioane lei si 190.000 operatiuni in anul 2009, ceea ce inseamna o reducere cu 91,09% datorata atat a cresterii comisioanelor bancare la tranzactiile interbancare cat si a scaderii volumului de numerar la nivel macroeconomic si a blocajelor financiare inregistrate de societatile comerciale.
Aceleasi trenduri descrescatoare ale decontarilor intrabancare se inregistreaza si in cadrul BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK , scaderea la nivelul acestora in anul 2007 fata de anul 2009 fiind cuprinsa intre 82,56% la BRD , 76,75% la VOLKSBANK, 68,23% la RAIFFENSEN BANK si 67,15% la ALPHA BANK.
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
2.4 SISTEMUL DE DECONTARE BRUTA IN TIMP REAL
Parte componentă a procesului de modernizare a sistemului de plăți, proiectarea și implementarea unui sistem de decontare pe bază brută în timp real (RTGS) are un rol esențial în îmbunătățirea sistemului național de plăți, în dezvoltarea pieței financiar-bancare romanești, precum și în realizarea obiectivului de integrare a Romaniei în structurile europene, oferind posibilitatea conectării la sistemul transnațional de plăți TARGET la care sunt conectate și alte sisteme de plăți în timp real ale țărilor europene.
Sistemul RTGS romanesc decontează numai instrumente de plată de transfer credit (ordine de plată) de mare valoare (peste 500 milioane lei) și/sau urgente, precum și pozițiile nete obținute în urma compensării în cadrul altor sisteme: casa de compensație automată (ACH), sistemul de înregistrare, compensare și decontare a titlurilor de stat, alte case de compensație (Bursa de Valori, Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare a Valorilor Mobiliare) și titularii de conturi de decontare(VISA International, EUROPAY International S.A.).Transmiterea ordinelor de plată se face, in format electronic, folosindu-se standarde de mesaje recunoscute internațional și prin intermediul unei rețele de comunicații cu un nivel de securitate și siguranță corespunzător astfel încat să se prevină accesul neautorizat sau modificarea neautorizată a informațiilor.De asemenea, sistemul beneficiază de un sistem de back-up pentru recuperarea eficientă a datelor și continuarea operării.
Participanții la sistemul RTGS sunt: BNR, băncile, Trezoreria Statului, celelate case de compensații autorizate de BNR și alți titulari de conturi de decontare.În ceea ce privește băncile, acestea sunt conectate prin centralele lor.Sistemul realizează decontarea “bucată cu bucată” a mesajelor de plată, principala problemă fiind situația în care nu există suficiente fonduri în contul curent al ordonatorului plății. Plățile pentru care nu sunt suficiente fonduri vor fi introduse automat într-o ”coadă de așteptare” care va fi administrată centralizat.De fiecare dată cand contul unui participant este creditat, toate mesajele aflate în coada de asteptare aferentă contului acestuiasunt verificate și, dacă sunt suficiente fonduri, mesajele respective sunt procesate.În același timp sistemul va permite băncilor să-și retragă propriile mesaje de plată din coada de așteptare, iar mesajele de plată cu data de decontare a zilei curente care nu au putut fi decontate pană la sfarșitul zilei de operare vor fi raportate băncii inițiatoare ca fiind neprocesate.
De asemenea, sistemul dispune de un algoritm adecvat de detectare și rezolvare a situațiilor tip “gridlock”(blocaj al plăților pe parcursul zilei), atunci cand durata situației de blocare depășește o limită prestabilită.Pentru a îmbunătăți managementul lichidităților, sistemul va asigura accesul on-line al participanților la următoarele informații:
-soldul propriu al contului de decontare al participantului
-soldul mesajelor de plată din propria coadă de așteptare și posibilitatea de anulare a acestora și/sau schimbare a priorității atașate acestora
-situația mesajelor de plată transmise și primate
Prin toate aceste caracteristici, sistemul de decontare pe bază brută în timp real impulsioneză sistemul financiar-bancar romanesc, răspunzand cerințelor băncilor și celorlalți participanți referitoare la crearea unei infrastructure de plăți eficiente și sigure.
Principalele avantaje pe care implementarea în Romania a noului system RTGS le oferă sunt următoarele:
-reducerea perioadei de timp dintre momentul ordonării plății de către plătitor băncii sale și momentul în care fondurile devin disponibile în contul beneficiarului (cu efect direct asupra reducerii și eliminării “float”-ului), prin automatizarea transferurilor de fonduri și a decontărilor interbancare
– reducerea costurilor aferente transferului de fonduri și decontărilor;crearea unei baze pentru noi servicii bancare și pentru îmbunătățirea serviciilor oferite clienților băncilor prin creșterea eficienței procesării mesajelor de plată din momentul introducerii acestora în system și pană la confirmarea decontării finale a plății în conturi;realizarea unui sistem de decontare eficient, sigur și de încredere care poate să faciliteze dezvoltarea economiei naționale
-întărirea capacității BNR de a implementa politica monetară prin crearea unui cadru adecvat pentru dezvoltarea piețelor financiare și pentru îmbunătățirea managementului riscului sistemic.
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
Conform datelor prezentate la nivel global , traficul de plati in sistem RTGS inregistreaza o crestere de 37% a volumului de tranzactii in anul 2009 fata de anul 2007 datorata fiabilitatii sistemului de operare, a reducerii costurilor de transfer si aplicarii unei politici monetare adecvate.
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
Din datele prezentate la nivel global, se constata o crestere a volumului si numarului de tranzactii in sistem ACH in anul 2009 fata de anul 2007 cu 35% datorita simplificarii sistemului de compensare si decontare prin transmisa automata a instrumentelor de plati, reducerea la minimum a timpului de decontare si a cresterii vitezei de rotatie a banilor, ceea ce determina realizarea unei calitati superioare a serviciilor de plati. Aceasta crestere este determinata si de imbunatatirea managementul lichiditatii si al riscului de credit.
Sistemele de decontari pe baza bruta sunt, de regula, sisteme de plati electronice care, utilizand retelele de telecomunicatii, asigura plata in “timp real”. Existenta disponibilului in cont la banca centrala face ca decontarea sa aiba caracter definitiv. Daca o banca nu are suficiente disponibilitati la banca centrala, riscul de lichiditate care apare se poate rezolva astfel:
dispozitiile de transfer nu se opereaza si se returneaza bancii platitoare pentru a fi reintroduse dupa un timp cand se formeaza disponibilitati in cont;
dispozitiile de transfer se pastreaza la sistem intr-un portofoliu (cartoteca) numit “linie de asteptare” din care se transmit spre decontare pe masura crearii de disponibilitati acoperitoare;
deschiderea unei linii de credit pe o perioada de o zi “credit pe parcursul zilei” in mai multe variante: credit cu valoare fixa, credit pentru descoperit de cont, credit “repo” (un contract cu vanzare si rascumparare).
Dupa ce banca centrala efectueaza decontarea in contul bancii primitoare, aceasta poate transfera fondurile clientilor sai fara a mai exista riscul revocarii platii.
Din punct de vedere al riscului, caracteristica principala a sistemului de plati pe baza bruta este ca acesta ofera posibilitatea eliminarii riscului sistemic, ceea ce este foarte important pentru banca centrala. Aceasta eliminare este rezultatul reducerii substantiale pe parcursul zilei a expunerilor interbancare, deci dispare probabilitatea de a nu se acoperi eventualele caderi de lichiditate ca urmare a esecului unui participant de a-si deconta obligatiile de plata.
Din punct de vedere al sistemului, lichiditatea este factorul cheie, aceasta trebuind sa fie asigurata permanent in tot cursul zilei in conturile de la banca centrala. Pentru bancile comerciale, lichiditatea reprezinta o problema de costuri, avand in vedere ca banca centrala nu plateste dobanzi la disponibilitati, precum si costurile pentru garantiile constituite pentru creditele primite. Pentru banca centrala este o problema de volum de lichiditate la dispozitia bancilor comerciale si de grad (risc) de expunere a acestora.
2.5 ZONA UNICA DE PLATI IN EURO (SEPA)
Conform datelor publicate de Banca Națională a României, sistemul bancar românesc cuprindea la data de 30 iunie 2009 – 43 de instituții de credit, având următoarea structură:
• 2 instituții de credit cu capital de stat,
• 3 instituții de credit cu capital privat majoritar românesc,
• 26 instituții de credit cu capital majoritar străin,
• 11 sucursale ale unor instituții de credit străine,
• 1 casa centrală a cooperativelor de credit,
Ritmul accelerat de creștere economică din România din ultimii ani a generat până în anul 2008 o creștere a volumului tranzacțiilor comerciale, atât pe piața internă, cât și în cadrul relațiilor
comerciale internaționale. Acest fenomen s-a estompat în anul 2009, în contextul crizei
economice. Trebuie menționat că în continuare se înregistrează un volum mare al plăților cu
numerar între persoane fizice, ca o consecință a nivelului încă redus de bancarizare în România,
precum și a evoluției lente a instrumentelor alternative de decontare în euro. În cazul persoanelor
juridice, din cauza restricțiilor de reglementare valutară, volumul plăților în euro între rezidenți se
menține relativ scăzut. De asemenea, se constată persistența unor forme de decontare în afara
circuitelor bancare, cum este barter-ul practicat de unele companii de stat.
Sursa: Publicații BNR – Buletin lunar iulie 2008; informații furnizate de Direcția Supraveghere BNR.
Conform datelor furnizate de instituțiile de credit la 30 iunie 2009, volumul mediu lunar de plăți transmise și primite în euro era – la nivelul sistemului bancar – de 225.000 de instrumente, în
scădere față de aceeași perioadă a anului trecut cu circa 40.000 de instrumente.
Fiind din ce în ce mai conectată la structurile comerciale și la sistemele tranzacționale europene și internaționale, România a cunoscut o creștere a volumului și valorii transferurilor în euro. Odată cu integrarea țării în Uniunea Europeană, ponderea plăților în euro a crescut în totalul plăților
internaționale ale României.
SEPA acoperă un spațiu geografic format din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene plus Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, reprezentând o zonă a monedei euro în care toate plățile, inclusiv cele transfrontaliere, sunt tratate ca plăți naționale (fără actuala diferențiere între plățile naționale și cele transfrontaliere).
Prin implementarea SEPA se urmărește asigurarea unui nivel corespunzător de eficiență și concurență pe piață, care să stimuleze importante economii de scară și să asigure economiei europene un nivel înalt de competitivitate.
În scopul asigurării transparenței pe parcursul procesului de migrare a furnizorilor de infrastructuri de plată către noile standarde SEPA, Eurosistemul a publicat un set de criterii de compatibilitate, sub forma unor termeni de referință.
SEPA se realizează prin:
adoptarea unui singur set de instrumente de plată pentru plăți în euro (transfer credit, debitare directă și plăți prin card);
implementarea unor infrastructuri de procesare eficiente pentru plățile în euro (denumite generic mecanisme de compensare și decontare);
adoptarea unor standarde tehnice comune;
adoptarea unor practici comerciale comune;
crearea unui cadru legal armonizat pentru serviciile de plată (inclusiv prin transpunerea la nivel național a noii directive privind serviciile de plată în piața internă);
dezvoltarea continuă de noi servicii orientate spre client.
Proiectul SEPA este derulat de sectorul bancar european sub conducerea Consiliului European al Plăților și este sprijinit și promovat de Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană.
Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană împărtășesc o viziune comună asupra SEPA, monitorizând și susținând în mod continuu procesul de implementare a acestui proiect. Pentru detalii suplimentare puteți consulta declarația de presă comună emisă în data de 4 mai 2006.
Consiliul European al Plăților (European Payments Council – EPC) a fost înființat în iunie 2002, ca organism de luare a deciziilor și de coordonare a sectorului bancar european în domeniul plăților, în scopul susținerii și promovării creării SEPA.
Calendarul proiectului este construit în jurul a două date importante, respectiv:
28 ianuarie 2008 – data lansării instrumentului de plată tip transfer credit SEPA, instrument care se urmărește a fi utilizat pentru majoritatea plăților în euro până la sfârșitul anului 2010;
sfârșitul lunii decembrie 2010 – data până la care infrastructurile de plată trebuie să asigure adresabilitatea (engl. reachability) tuturor instituțiilor de credit din zona euro.
La nivel național, proiectul de implementare a SEPA este coordonat de Asociația Română a Băncilor organism care reprezintă comunitatea bancară națională în cadrul Consiliului European al Plăților.
În România, proiectul SEPA se derulează în conformitate cu prevederile Planului național de implementare și migrare la SEPA. Acest plan cuprinde strategia formulată și adoptată de comunitatea națională pentru implementarea SEPA și migrarea către utilizarea noilor instrumente de plată (respectiv modul de organizare la nivel național a proiectului SEPA, elementele legate de planificare, organizare și conducere a proiectului, precum și angajamentele și termenele asumate de toate părțile implicate în vederea definitivării procesului de migrare).
În privința SEPA, BNR și-a asumat următoarele atribuții:
îndrumarea și cultivarea așteptărilor beneficiarilor din România cu privire la SEPA;
conlucrarea cu administrația publică pentru ca aceasta să se regăsească printre primii utilizatori ai produselor SEPA în România;
colaborarea cu utilizatorii, în general, pentru ca așteptările acestora să fie aduse la cunoștința Comitetului Național SEPA;
coordonarea eforturilor de comunicare la nivel național;
monitorizarea progreselor realizate la nivel național în implementarea SEPA.
2.6 SISTEMUL ELECTRONIC DE PLATI
Sistemul electronic de plăți are trei componente, și anume:
1.sistemul cu decontare pe bază brută în timp real, denumit ReGIS;
2.sistemul casei de compensare automată, denumit SENT;
3.sistemul de înregistrare și decontare a operațiunilor cu titluri de stat, denumit SaFIR.
Un sistem cu decontare pe bază brută în timp real (RTGS) este un sistem de plăți în care procesarea și decontarea au loc în mod continuu (în timp real) și nu pe pachete de instrucțiuni. Astfel, tranzacțiile pot fi decontate cu finalitate imediată. Decontarea pe bază brută înseamnă că fiecare transfer este decontat individual și nu pe bază netă.
1. ReGIS este sistemul RTGS național pentru plăți în lei oferit de BNR. Sistemul este folosit pentru decontarea operațiunilor băncii centrale, a transferurilor interbancare, precum și a plăților în lei de valoare mare (peste 50.000 lei) sau urgente. Sistemul asigură procesarea în timp real (respectiv pe o bază continuă) și decontarea în banii băncii centrale, cu finalitate imediată.De la implementare, ReGIS a furnizat un serviciu de procesare a plăților în lei în timp real și cu finalitate în cursul zilei pentru toate instituțiile de credit care operează în România. Mai mult, operațiunile de politică monetară ale BNR sunt decontate prin intermediul acestuia și contribuie la reducerea riscului sistemic.
Categoriile de tranzacții de plată procesate în ReGIS sunt următoarele:
plăți aferente operațiunilor băncii centrale (operațiuni de politică monetară, de piață valutară și de creditare, operațiuni cu numerar etc.);
operațiuni de decontare a pozițiilor nete calculate în cadrul sistemelor auxiliare care procesează plăți în lei (SENT, RoClear, VISA, MasterCard, PCH);
plăți interbancare și ale clienților de valori mari (peste 50 000 lei) sau urgente;
plăți pentru decontarea fondurilor aferente operațiunilor cu instrumente financiare;
debitarea directă a comisioanelor aferente participării la cele trei componente ale sistemului electronic de plăți (ReGIS, SaFIR și SENT).
.
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
Volumul platilor decontate in cursul anului 2007 in sistemul REGIS a fost de circa 2,1 milioane tranzactii evoluand de la o medie zilnica de 6580 tranzactii in luna ianuarie la 12612 tranzactii in luna decembrie . Volumul maxim al platilor decontate zilnic in sistemul REGIS a fost atins in luna decembrie 20251 tranzactii pe zi , aceasta fiind in mod traditional perioada cu cea mai intense activitate de plati atat interbancare dar mai ales in relatia cu trezoreria statului.
Acelasi trend crescator se observa si in anul 2008 cu o medie zilnica de 18.464 tranzactii si un volum de plati zilnice in valoare de 38.485 milioane lei.
In anul 2009 cat si in primul trimestru al anului 2010 numarul de tranzactii zilnice si a volumului de plati zilnice inregistreaza o scadere cu 93,50% datorata scaderii numarului de clienti cu valori mari si a dezechilibrelor inregistrate pe piata valutara.
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
In tabelul 2 e prezentata structura pe tipuri de plati efectuata prin REGIS in anul 2007 . acesta reflecta faptul ca tranzactiile de plata efectuate de institutiile financiare in nume propriu , dar pe contul clientilor sunt preponderente {88,32% din volumul total al tranzactiilor din sistem } dar valoarea totala a acestora a fost relativ scazuta {doar 14,99% din valoarea tuturor tranzactiilor din sistem } .
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
In ceea ce priveste tranzactiile de plata care implica debitarea / creditarea directa pe conturile de decontare ale participantilor la sistem volumul acestora a fost scazut datorita faptului ca acestea corespund unor operatiuni cu frecventa redusa precum incasarea de catre Banca Nationala a Romaniei a unor comisioane , operatiuni in relatia cu banca centrala , operatiuni efectuate de Banca Nationala a Romaniei in numele participantilor in cazuri de urgenta , cand participantii sunt in imposibilitate de a se conecta la sistem si de a efectua operatiunile .
Din punct de vedere al volumului platilor efectuate prin sistemul Regis ,in perioada 2008-2009 si gradul de concentrare a pietei s-a mentinut comparabil cu cel din 2007 , primele 5 institutii de credit detinand aproximativ 56% din piata fata de 54% in anul precedent . in schimb , din punct de vedere al valorii platilor din sistem , gradul de concentrare a scazut , primele 5 institutii de credit detinand circa 42% din piata fata de 54% in 2007 .
În anul 2008 sistemul ReGIS a continuat să contribuie la buna funcționare a piețelor monetară și valutară volumul plăților de mare valoare și al celor urgente decontate prin acesta au continuat să crească în mod constant .
Tabelul 3 prezintă sumarul traficului de plăți în cadrul sistemului ReGIS în anii 2008 si 2009, comparativ cu nivelul traficului înregistrat în anul 2007.
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
În anul 2008 si 2009, comparativ cu anul 2007, s-au înregistrat creșteri atât în ceea ce privește media zilnică a volumului plăților procesate prin ReGIS (cu 34 % comparativ cu anul 2007), cât și media zilnică a valorii plăților procesate prin acest sistem (cu 46 % față de anul 2007).
Sursa : Raport al Bancii Nationale a Romaniei
Conform datelor furnizate de BNR, in primul trimestru al anului 2010 , media zilnica a volumului platilor procesate prin ReGIS inregistreza o scadere cu 35,18% fata de aceeiasi perioada a anului 2009, cat si media zilnică a valorii plăților procesate prin acest sistem cu 36,23%
Volumul plăților decontate în cursul anului 2008 în sistemul ReGIS a fost de circa 2,8 milioane tranzacții, evoluând de la o medie zilnică de 9 520 tranzacții în luna ianuarie la 13 152 tranzacții în luna decembrie. Volumul maxim al plăților decontate zilnic în sistemul ReGIS a fost atins în luna octombrie 2008 (18 464 tranzacții/zi)
.
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
În tabelul 4 este prezentată structura pe tipuri a plăților efectuate prin ReGIS în anul 2008. Aceasta reflectă faptul că tranzacțiile de plată efectuate de instituțiile financiare în nume propriu, dar pe contul clienților (cu mesaje SWIFT MT103) sunt preponderente (88,63 la sută din volumul total al tranzacțiilor prin sistem), dar valoarea totală a acestora a fost relativ scăzută (doar 14,14 la sută din valoarea tuturor tranzacțiilor prin sistem). Totodată, volumul tranzacțiilor de plată efectuate de instituțiile financiare în nume și pe cont propriu (cu mesaje SWIFT MT202) a fost relativ scăzut, dar aceste plăți au avut o valoare semnificativă.
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
2. Sistemul SaFIR este un sistem de depozitare și decontare a instrumentelor financiare administrat de BNR. Sistemul realizează depozitarea titlurilor de stat și a certificatelor de depozit emise de BNR, precum și decontarea operațiunilor cu astfel de instrumente financiare. Sistemul asigură o procesare în timp real a ordinelor de transfer (respectiv, pe o bază continuă), precum și o decontare cu finalitate imediată.
În plus, sistemul SaFIR gestionează garanțiile constituite de participanții la sistemele de plăți, precum și garanțiile constituite în cadrul operațiunilor desfășurate cu banca centrală.
Sursa : Raport anual al Bancii Nationale a Romaniei
Aproximativ 86,75 % din totalul transferurilor realizate în 2008 sunt transferuri fără plată (FoP), reprezentând operațiuni realizate între instituțiile de credit și propriii clienți. Comparativ cu anul 2007, numărul transferurilor DvP (livrarea contra plată) a crescut cu aproximativ 73 la sută, această creștere fiind determinată de dinamizarea activității interbancare pe piața secundară a titlurilor de stat.
In anul 2007, prin sistemul SaFIR au fost procesate un număr de 3.371 tranzacții, în valoare totală de 36.456,40 milioane lei. Numărul mediu zilnic al tranzacțiilor procesate în SaFIR a fost de 13 tranzacții, cu o valoare medie zilnică de 143,53 milioane lei.
Valoarea nominală totală a instrumentelor financiare depozitate în sistemul SaFIR la sfârșitul anului 2007 era de 8.584,55 milioane lei, valoare substanțial mai mare decât cea înregistrată la sfârșitul anului 2006, ca urmare a revitalizării pieței primare a titlurilor de stat și a plasării de noi emisiuni benchmark.
În anul 2008, prin sistemul SaFIR au fost procesate un număr de 5836 tranzacții, în valoare totală de 33.995,47 milioane lei. Numărul mediu zilnic al tranzacțiilor procesate în SaFIR a fost de 23 tranzacții, cu o valoare medie zilnică de 133,32 milioane lei.
Valoarea nominală totală a instrumentelor financiare depozitate în sistemul SaFIR la sfârșitul anului 2008 era de 17.570,48 milioane lei.
Sistemul SaFIR a fost de asemenea dezvoltat și implementat în cadrul proiectului Phare RO-0005 "Interbank Payment System", derulat de BNR și TRANSFOND S.A. și a intrat în funcțiune la 3 octombrie 2005.
De la implementare și până în prezent, sistemul SaFIR a cunoscut numeroase dezvoltări, între care:
adoptarea sistemului deținerilor indirecte (2006);
depozitarea și decontarea emisiunilor de titluri de stat de tip benchmark (2006);
depozitarea și decontarea emisiunilor de certificate de depozit emise de BNR (2006);
interconectarea SaFIR cu sistemul RoClear (sistem de depozitare și decontare pentru valorile mobiliare tranzacționate pe piața bursieră, administrat de S.C. Depozitarul Central S.A.), în scopul creării condițiilor pentru tranzacționarea titlurilor de stat și pe piața bursieră (2008).
În anul 2007 valoarea nominală totală a emisiunilor denominate în lei, depozitate în sistemul SaFIR, a crescut față de sfârșitul anului 2006, ca urmare a revitalizării pietei primare a titlurilor de stat și plasării de noi emisiuni benchmark.În ceea ce privește certificatele de depozit, valoarea nominală totală a celor aflate în circulație s-a diminuat pe tot parcursul anului 2007, astfel încât la finele anului
soldul acestor instrumente financiare a ajuns la zero.
În ceea ce privește valoarea nominală a titlurilor de stat aflate în circulație, la sfârșitul anului 2007 aceasta a fost de 8 584,55 milioane lei, valoare substanțial mai ridicată față de cea înregistrată la sfârșitul anului 2006.
Pe lângă emisiunile denominate în lei, sistemul SaFIR gestionează și emisiuni de titluri de stat denominate în dolari SUA, acestea reprezentând o valoare nominală totală în circulație de 1,2 milioane dolari SUA. Comparativ cu anul 2006, emisiunile de titluri de stat denominate în valută s-au diminuat, pe fondul atingerii maturității unora dintre emisiuni.
În ceea ce privește structura transferurilor de instrumente financiare, aceasta reflectă caracteristica principală a pieței secundare a titlurilor de stat, respectiv o activitate destul de redusă a pieței interbancare. Astfel, 81,8 la sută din totalul transferurilor realizate în 2007 sunt transferuri fără plată (DVP), acestea reprezentând operațiuni realizate între instituțiile de credit și propriii clienți. Comparativ cu anul 2006, în anul 2007 numărul transferurilor DVP a crescut datorită dinamizării activității interbancare pe piața secundară a titlurilor de stat.
În anul 2008 valoarea nominală totală a emisiunilor de titluri de stat denominate în lei, depozitate în sistemul SaFIR, a crescut față de sfârșitul anului 2007, ca urmare a revitalizării pieței primare a titlurilor de stat și plasării de noi emisiuni benchmark, dar și a redeschiderii emisiunilor benchmark aflate în circulație.
În ceea ce privește valoarea nominală a titlurilor de stat aflate în circulație, la sfârșitul anului 2008 aceasta reprezenta 17 570,48 milioane lei, sumă substanțial mai ridicată față de cea înregistrată la sfârșitul anului 2007.
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Transferurile FoP inregistreaza un trend descrescator in anul 2009 fata de anul 2008 datorita scaderii numarului si volumului de operatiuni intre banci si clientii proprii pe fondul reducerii tranzactiilor inter si intrabancare si a tranzactiilor economice.
3. SENT este un sistem electronic de compensare multilaterală a plăților interbancare de mică valoare transmise între participanți, pe parcursul mai multor sesiuni zilnice. Sistemul SENT, operaționalizat la data de 13 mai 2005, reprezintă un sistem electronic de compensare care oferă posibilitatea schimbului de instrucțiuni de plată de mică valoare (sub 500 milioane ROL) între instituțiile de credit și Trezoreria statului, calculând pozițiile nete multilaterale pe care le transmite sistemului ReGIS în vederea decontării finale a acestora.
Acest sistem se distinge prin numărul mare al instrucțiunilor procesate zilnic (97,22% din totalul plăților interbancare în 2006) și valoarea individuală redusă a acestora, precum și utilizarea rețelei virtuale TFDNet pentru schimbul de mesaje între participanți și sistem.
Participanți:
Instituții eligibile:
• Instituții de credit
• Trezoreria Statului
Tipuri de tranzacții procesate:
• Ordine de plată de mică valoare
• Debit Direct interbancar
Funcționalități de bază ale sistemului SENT:
– asigurarea schimbului de instrucțiuni de plată între participanți;
– gestiunea automată a garanțiilor (SENT este conectat prin interfețe automate în sistemele ReGIS și/sau SaFIR unde participanții constituie garanțiile necesare);
– calcularea pozițiilor nete ale participanților prin compensare multilaterală (continuă pe parcursul sesiunii) și generarea unei instrucțiuni de plată pentru decontarea pozițiilor nete;
– inițierea automată a decontării finale în sistemul ReGIS a pozițiilor nete la sfârșitul fiecărei sesiuni de compensare prin transmiterea acestor poziții la sistemul ReGIS pentru a fi operate în conturile de decontare ale participanților;
Sursa: www.bnro.ro/Ro/Prez/R20050608plati.htm
Facilități suplimentare
Sistemul SENT asigură un număr important de facilități de pregătire a fișierelor, de transmitere, administrare, monitorizare și informare pentru participanți și TRANSFOND S.A.:
Facilități:
pregătire a fișierelor în formatul acceptabil;
de semnare a fișierelor;
de transmitere a fișierelor la sistemul central SENT.
Instrumente de administrare a parametrilor sistemului (orarul, calendarul, perioadele aferente procesării instrucțiunilor de debit direct) disponibile administratorului sistemului.
Administrarea detaliilor privind participanții și utilizatorii, precum și drepturile de acces ale ace Instrumente de raportare a datelor zilei curente și a celor istorice (pâna la cel puțin 90 de zile lucrătoare în urmă).
Instrumente de interogare privind nivelul garanțiilor, stadiul procesării instrucțiunilor transmise de participanți, evoluția pozițiilor nete ale acestora pe parcursul sesiunilor de compensare;
Specific SENT este și faptul că transmiterea instrucțiunilor de către participanți către sistem se face în forma de fișiere (pachete), fiecare fișier conținând maxim 1000 de instrucțiuni. Sistemul pune la dispoziția participanților două moduri de procesare alternative, fiind dreptul participantului de a alege varianta care i se potrivește:
Modul de procesare manual (sau controlat de utilizatori): este nevoie de acțiunile a doi utilizatori (semnare și transmitere apoi aprobare) pentru compensarea fișierelor;
Modul de procesare STP (straight through processing) sau procesare automată: nu este nevoie de intervenția utilizatorului participantului, semnarea și transmiterea făcându-se automat).
Compensarea instrucțiunilor se efectuează la nivel de fișier, ținând cont permanent de limita de garantare a fiecărui participant (poziția netă este permanent acoperită de nivelul garanțiilor constituite voluntar de participanti). Compensarea unui fișier cu OPv validat (și din punct de vedere al formatului și din cel al garanțiilor) se efectuează pe parcursul perioadelor de compensare prestabilite prin orarul SENT, prin operarea în timp real (imediat după validare) în conturile tehnice ale participanților implicați (inițiator și destinatar)
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Sistemul a intrat în funcțiune în anul 2005, fiind dezvoltat și implementat în cadrul proiectului Phare RO-0005.02 – "Interbank Payment System".
Sistemul este operat de Societatea de Transfer de Fonduri și Decontări – TRANSFOND S.A., societate comercială constituită în anul 2000 de către BNR (care deține 33,33% din capitalul social al acesteia) și un număr de bănci (care dețin 66,67% din capitalul social al societății). În prezent, societatea are ca acționari, în afară de BNR, un număr de 23 instituții de credit.
Sistemul procesează atât transferuri credit și debitări directe interbancare de valoare mică cât și instrumente de debit de tipul cecuri, cambii, bilete la ordin, asigurând:
schimbul de instrucțiuni de plată între participanți, desfășurat în mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare;
compensarea multilaterală a instrucțiunilor de plată ale participanților, desfășurată în mod continuu pe parcursul sesiunii de compensare;
inițierea automată a decontării finale în sistemul ReGIS a pozițiilor nete la sfârșitul fiecărei sesiuni de compensare;
gestionarea automată a garanțiilor pentru decontare (prin intermediul interfețelor automate cu sistemele ReGIS și SaFIR).
La sfârșitul anului 2008, sistemul SENT a înregistrat un număr de 42 de participanți (instituții de credit și Trezoreria Statului). În cursul anului 2007, sistemul a procesat un număr de circa 55 milioane tranzacții de plată, în valoare totală de 167 miliarde lei.
Activitatea de compensare-decontare pentru anul 2007
Conform analizelor financiare realizate si datelor furnizate de Depozitarul Central in anul 2007 numarul tranzactiilor decontate a ajuns pana la 2.220.388 , valoarea totala a tranzactiilor decontate ajungand pana la aproape 19 miliarde RON. Cea mai importanta luna a fost iulie , luna in care valoarea tranzactiilor decontate a ajuns pana la 2,2 miliarde RON.
In ceea ce priveste insa valoarea totala a tranzactiilor decontate dupa compensare cele mai semnificative luni au fost mai si decembrie, valoarea totala a tranzactiilor decontate dupa compensare insumand in 2007 un total de 5.204.793.434 RON (a se vedea ANEXA 1).
Banca Comerciala Romana, BRD – Groupe Société Générale si Banca Transilvania au fost desemnate de Casa de Compensare Bucuresti (CCB) ca banci de decontare pentru operatiunile cu instrumente financiare derivate realizate la Bursa de Valori Bucuresti (BVB). (a se vedea anexa 4 pentru o lista completa a membrilor FCI).
Anul 2007 a fost primul an de la aderarea României la Uniunea Europeana. Evolutia ascendenta a economiei care s-a înregistrat în anii anteriori aderarii s-a manifestat si în primul an ca stat membru al Uniunii Europene. Cresterea economica în 2007 a fost de 6%. Conform prognozelor, acest nivel ar fi fost cu 2 puncte procentuale mai mare daca seceta din anul 2007 nu ar fi afectat economia româneasca. Efectele negative s-au resimtit si în nivelul inflatiei în 2007 care a fost de 6,57%, conform datelor Institutului National de Statistica. Aderarea României la Uniunea Europeana a fost factorul care a avut cele mai vizibile efecte asupra indicatorilor BVB. Înca de la începutul anului s-au înregistrat intrari importante de capital prin investitorii nerezidenti, intrari care, la nivelul primului semestru al anului, practic s-au dublat. În a doua jumatate a anului criza de pe piata creditelor din Statele Unite a afectat si România. Astfel, spre sfârsitul anului 2007 cresterea investitiilor strainilor pe piata de capital din România s-a redus, ultimele trei luni ale anului marcând un record în privinta valorii vânzarilor investitorilor straini. În ciuda acestui fapt, pe ansamblu, anul 2007 a fost un an bun pentru piata de capital din România.
În ceea ce priveste piata obligatiunilor, 2007 a fost un an asteptat de investitori dupa anul 2006 când piata obligatiunilor din România a fost marcata de lipsa emisiunilor pe piata primara. Anul 2007 a beneficiat atât de oferte publice de vânzare, cât si de plasarea pe piata a emisiunii de obligatiuni a Bancii Europene de Investitii, în valoare totala de 300 mil. lei.
Cea mai mare ingrijorare a produs-o in anul 2007 deficitul de cont curent, care a inregistrat un ritm alarmant, de 13,90% din PIB, fata de 10,3% in 2006.
Datorita aprecierii constante a monedei nationale incepand cu anul 2004, importurile au devenit mult mai ieftine, avansand intr-un ritm accentuat de la an la an, pe fondul cresterii cererii de consum a populatiei (alimentata de o explozie a creditului bancar) si a cererii de investitii a companiilor (materii prime, bunuri intermediare si tehnologii). In aceste conditii, exporturile au devenit relativ mai putin competitive, astfel ca deficitul comercial s-a deteriorate continuu. Investitiile straine in Romania in anul 2007 au depasit cu putin 7 mld EUR (5,8% din PIB), contribuind, alaturi de remiterile muncitorilor romani in strainatate, la finantarea deficitului de cont curent. Anul financiar 2007 se caracterizeaza prin doua perioade distincte: prima jumatate a anului, cu o economie locala in plina expansiune si un climat international aparent linistit, si o a doua jumatate a anului, cu o inrautarire
sensibila a situatiei macroeconomice din Romania si o criza internationala cauzata de turbulentele pe piata creditului ipotecar din SUA. Ca urmare a deteriorarii situatiei macroeconomice din Romania si a crizei de lichiditati din SUA, investitorii institutionali din Romania si-au redus pozitiile si si-au repatriat fondurile, determinand o ajustare brusca a raportului EUR/RON.
In consecinta, costurile imprumuturilor in valuta ale populatiei, in principal, au crescut semnificativ, iar institutiile bancare care finantau cresterea cererii de consum si de investitii si-au vazut marjele de castig sensibil diminuate.
In incercarea de a stopa cresterea alarmanta a inflatiei, banca nationala a fost nevoita sa inaspreasca politica monetara; in consecinta, dupa ce a redus dobanda de politica monetara la un minim de 7% in iunie 2007 fata de 8,75% la inceputul anului, BNR operase deja o majorare cu 0,50% in noiembrie 2007, iar cum presiunile inflationiste se vor intensifica in 2008, politica de crestere agresiva a dobanzilor va continua si in anul urmator. Aceasta inversare a trendului de politica monetara, impreuna cu cresterea nevoilor de fonduri guvernamentale necesare sustinerii proiectelor de infrastructura, au determinat atat cresterea ofertei de titluri de stat, cat si a randamentelor acestora, iar procesul va continua si in anul 2008.
Activitatea de compensare-decontare pentru anul 2008 – 2009
In anul 2008 insa numarul tranzactiilor decontate a fost in scadere fata de anul precedent , acestea fiind in numar de 1.719.301, valoarea lor ridicandu-se pana la 8.818.206.000 RON, observandu-se o scadere de aproximativ 10 miliarde fata de anul 2007 . In acest an luna iulie a reprezentat apogeul valoric atat pentru tranzactiile decontate cat si pentru tranzactiile decontate dupa compensare (a se vedea ANEXA2).
Valoarea totala a tranzactiilor decontate dupa compensare in acest an a fost de 2.238.867.000 RON, adica , cu peste 50% mai putin decat in 2007.
Anul 2008 s-a aflat sub semnul crizei internationale. În ciuda acestui fapt, România a înregistrat o crestere economica de 7,1% fata de 6% în anul 2007. Si rata inflatiei a avut o evolutie pozitiva, înregistrând o usoara scadere de la 6,57% în 2007 la 6,3% în 2008, potrivit datelor Institutului National de Statistica. Dar efectele crizei se vor resimti cel mai mult în 2009, Comisia Nationala de Prognoza estimând la mijlocul lunii ianuarie o crestere economica pentru anul 2009 de doar 2,5%, estimarile Comisiei Europene de la începutul anului indicând un nivel si mai scazut, de 1,8%. Pentru piata de capital din România, anul 2008 a anulat efectele pozitive determinate de intrarea României în Uniunea Europeana. Indicele BET al celor mai lichide zece companii cotate la BVB era la sfârsitul anului 2008 cu 70% sub valoarea înregistrata în ianuarie. Indicele BET-C a avut un trend asemanator, cu o scadere de peste 70%, în timp ce indicele BET-FI a înregistrat o diminuare semnificativa, de peste 84%.
Aceeasi tendinta descrescatoare s-a manifestat si pe piata Rasdaq unde indicele compozit al acestei piete avea la sfârsitul anului 55,3% din valoarea înregistrata la sfârsitul anului 2007. Ca urmare a acestor evolutii nefavorabile si capitalizarea bursiera (BVB si Rasdaq) a ajuns la o valoare de 11 mld. EUR la sfârsitul anului 2008 fata de 30 mld. EUR la finalul anului anterior. Ca pondere din PIB, capitalizarea bursiera a scazut sub 10%, fata de un nivel de peste 28% înregistrat la sfârsitul anului 2007.
In prima parte a anului 2008, economia Romaniei si-a continuat evolutia pozitiva, inregistrand o crestere economica de 9,3% la sfarsitul trimestrului 2. Odata cu intensificarea crizei economice internationale, incepand cu partea a doua a anului, economia a inceput sa incetineasca. Astfel, in trimestrul al treilea, desi s-a inregistrat o crestere economica de +9,1%, economia a inceput
sa prezinte semne de incetinire la o parte din principalele sale componente: serviciile au incetinit de la +7,6% in T2 la +3,0% in T3, iar industria, de la +6,1% in T2, la 2,9% in T3. In ultimul trimestru al anului, incetinirea cresterii PIB a fost una extrem de abrupta, ajungand la +2,9%, fiind influentata negative in special de scaderea industriei cu 7,7% si a serviciilor cu 1,5%. La nivelul intregului an, PIB-ul Romaniei a incheiat anul cu un avans de 7,1%, fiind totodata una din cele mai importante cresteri din UE.
In ceea ce priveste inflatia, aceasta si-a continuat tendinta de crestere in prima parte a anului pana la un maxim de 9,04% in luna Iulie. Incepand cu luna August, insa, presiunile inflationiste s-au redus semnificativ, in principal ca urmare a evolutiei pozitive a pretului produselor alimentare si a pretului la materiile prime. Astfel, inflatia la finalul anului 2008, reflectata prin prisma indicelui preturilor de consum, se situa la valoarea de 6,3%.
Ca raspuns la cresterea alarmanta a inflatiei in prima jumatate a anului, BNR a inasprit politica monetara printr-o serie de cinci majorari a ratei dobanzii de politica monetara, de la 7,50% la finele anului trecut la 10,00% in luna Iunie. In a doua jumatate a anului a avut loc o singura majorare a dobanzii de politica monetara, in luna August, pana la nivelul de 10,25%, nivel la care a ramas pana la finele anului.
In ceea ce priveste piata, Bursa de la Bucuresti aceasta a inregistrat cea mai dificila evolutie din istoria ei de 13 ani. Capitalizarea bursiera a inregistrat o scadere de EUR 12,970 miliarde, in timp ce indicii care urmaresc evolutia celor mai lichide companii au inregistrat scaderi semnificative: indicele cel mai reprezentativ, BET-XT, care reflecta tendinta de ansamblu a celor mai lichide 25 titluri, a scazut cu 76,26%, iar BET-FI, care urmareste evolutia cotatiilor actiunilor emise de cele cinci societati de investitii financiare, a inregistrat o scadere de 84,05%, Volatilitatea pe piata bursiera locala a fost extrem de ridicata in 2008, atingand niveluri maxime in cea de-a doua jumatate a anului pe fondul panicii instalate dupa cadereaa bancii de investitii Lehman Brothers (in Octombrie, BVB a suspendat pentru 4 zile tranzactionarea actiunilor datorita scaderilor zilnice maxime inregistrate).
La sfârsitul anului 2008, pe teritoriul României existau 43 de institutii de credit, fata de 42 la finele anului 2007, dintre care 32 autorizate de BNR sa functioneze ca persoane juridice române,
10 sucursale ale unor grupuri bancare din UE si o retea cooperatista de credit. Acelasi numar de
institutii de credit regasim si la 31 martie 2009, singura modificare, si aceasta doar la nivel de
structura, fiind noul statut al CitiBank.
Activitatea de compensare-decontare pentru anul 2009
Si in acest an numarul tranzactiilor decontate a continuat sa scada , ajungand pana la 1.506.052, cu o valoare de 6.973.808.870,30 RON din care actiunile au reprezentat 81,58%, iar obligatiunile si titlurile de stat, 18,42%. Luna aprilie a fost cea mai importanta ,insumand 180.380 tranzactii decontate. Luna septembrie a reprezentat apogeul valoric al anului 2009 atingand suma de 936 milioane RON.
Valoarea totala a tranzactiilor decontate dupa compensare s-a ridicat la 1.712.406.172,24 RON pe parcursul intregului an (a se vedea ANEXA 3).
În anul 2008 si primul trimestru al anului 2009 nu s-au remarcat modificari notabile în
structura sectorului bancar românesc. Tendinta de extindere a activitatii în teritoriu ca si a
numarului de angajati îsi pierde din intensitate în ultima parte a anului, în contextul crizei
globale. Gradul de concentrare, moderat, continua trendul descendent.
În 2008 si trimestrul I 2009 nu se constata mutatii importante în structura sectorului bancar
românesc Autorizarea unei banci cu capital strain (BCR Banca Pentru Locuinte),
deschiderea unei noi sucursale la Bucuresti (DEPFA Bank Plc. Dublin), dupa ce o alta banca îsi
înceta activitatea în urma unei fuziuni (Banca di Roma) sau modificarile produse în structura
actionariatului unei banci (ABN AMRO Bank, în prezent RBS Bank România S.A., în urma
preluarii ei de catre Royal Bank of Scotland) nu au modificat substantial structura sectorului
bancar. Începând cu ianuarie 2009, CitiBank România S.A. Si-a modificat statutul de banca –
persoana juridica româna cu capital strain, devenind sucursala din România a CitiBank Europe cu
sediul la Dublin.
2.7 CONCLUZII SI PROPUNERI
În condițiile progreselor deosebite înregistrate în informatică și telecomunicații, elementul esențial al tuturor activităților și, în special al celor economice a devenit informația – concept care s-a impus drept unul central al mileniului trei. Inevitabil, a apărut termenul de tehnologia informației, pentru a denumi domeniul cu o dezvoltare spectaculoasă în ultimii 15 ani, și care prezintă în continuare un potențial ridicat Nu în cele din urma, societatea contemporană a devenit o societate informațională, semnifîcând un nou model, o nouă viziune, un mod diferit de concepție a entitătilor existente, rolul cheie revenind, evident, informației. Restrângând aria de cuprindere la domeniul economic, practica a condus la denumirea de noua economie -în care toate procesele au ca esență informația și, mai mult, schimbul de informații.
Încă din anii 1960 s-a simțit nevoia schimbului de informații, în special între locații de pe glob foarte îndepărtate, iar evoluția tehnologiei a facilitat aparitia mai întâi a transferului electronic de fonduri și apoi a plăților electronice, culminând cu Intemetul — rețeaua mondială care permite interconectarea simultană a miliarde de utilizatori. Rolul principal al Intemet-ului este de a elimina distanțele și de a comprima timpul, devenind, în acest fel, conform opiniilor specialiștilor, motorul noii economii. Apariția Intemet-ului este, probabil, cel mai important eveniment din a doua jumătate a secolului XX din punct de vedere al impactului asupra economiei și societății în general.În literatura de specialitate se face distincție între plăți și transferuri de fonduri:
Plățile sunt considerate transferuri de fonduri intra-banci prin care se sting anumite obligatii de plată ale participantilor la tranzactiile economice și, în acelasi timp, reprezintă o descărcare de gestiune a băncilor incluse în transferul bancar.
Transferurile de fonduri sunt interpretate ca simple transmisii de fonduri fie între conturile titularului la aceeași bancă, fie mișcări de fonduri interbancare care nu implică o finalizare a unei tranzacții, adică un transfer de proprietate asupra activului bani.Această delimitare devine mai evidentă cand transferurile au loc prin instituții non-bancare specializate și care au ca obiect numai mijlocirea deplasării activului bani între băncile partenere fară a fi implicate în stingerea unei obligatii de plată.
CAPITOLUL 3
3.1 INSTRUMENTE DE PLATA UTILIZATE IN TRANSFERUL DE FONDURI
PE PLAN INTERN
Mijloacele bănești ale economiei sunt supuse în permanență unor mișcări determinate de complexitatea fenomenelor și proceselor economice care generează operații de încasări și plăți. Acestea au loc cu ajutorul numerarului și a banilor de cont. Deși circulația numerarului ocupă o pondere relativ redusă (mai puțin de 15%) în totalul circulației bănești din cadrul economiei noastre naționale, operațiile cu numerar efectuate de către bănci prezintă importanță deosebită, deoarece, prin respectarea strictă a disciplinei operațiilor bancare cu numerar se creează premisele asigurării echilibrului bănesc în țara noastră. În realizarea unei circulații bănești judicioase, un rol important îl au unitățile bancare operative, respectiv compartimentele de tezaur și casierie din cadrul lor, prin intermediul cărora se efectuează încasările și plățile în numerar.
Compartimentul tezaur și casierie este astfel organizat încât să poată să răspundă cerințelor impuse de necesitatea asigurării circulației numerarului în mod rațional și eficient.
Analiza activității desfășurată în sfera operațiilor cu numerar se realizează în țara noastră pe trei nivele:
a) la nivelul unităților operative ale băncilor comerciale (sucursale, agenții și puncte de lucru);
b) la nivelul județului – efectuată de către sucursalele Băncii Naționale a României;
c) la nivelul întregii țări – efectuată de către centrala Băncii Naționale a României.
În vederea desfășurării fluente a activității, în ceea ce privește asigurarea casieriei cu numerarul necesar efectuării plăților, unitățile operative ale băncilor comerciale au obligația întocmirii la începutul fiecărui trimestru a unei prognoze privind încasările și plățile în numerar. Această prognoză se referă la încasările și plățile preconizate a fi efectuate în trimestrul respectiv desfășurate pe surse de încasări și categorii de plăți. Având în vedere faptul că, în etapa actuală, apar mari fluctuații de la o lună la alta în ceea ce privește încasările și plățile și că prognozele trimestriale nu mai concordă cu realitatea, la sfârșitul fiecărei luni, societățile bancare întocmesc pentru luna următoare o situație a încasărilor și plăților preliminate, ținându-se cont și de realizările efective ale lunii anterioare.
Nivelul efectiv al încasărilor și plăților în Iuna respectivă se înregistrează în "Graficul privind înregistrările zilnice" precum și în "Situația operațiunilor cu numerar" separat pentru încasări și separat pentru plăți, zilnic, cumulat de la începutul trimestrului.Pe baza documentelor menționate mai sus se face o analiză la nivelul sucursalei prin compararea sumelor din prognoză și a celor din situația încasărilor și plăților preliminate cu cele din situația operațiilor cu numerar, diferențele constatate se analizează și se întreprind măsuri pentru înlăturarea acestora.
Plățile fără numerar se concretizează, din punct de vedere al tehnicii și evidenței bancare, în virări de sume dintr-un cont în altul, ca urmare a livrărilor de mărfuri, executărilor de lucrări, prestărilor de servicii sau stingerea altor drepturi de creanță. În cadrul acestor transferuri de sume intervine pe de o parte plătitorul, iar pe de altă parte beneficiarul (cel ce încasează creanța). Încasările și plățile fără numerar, în practica bancară operează sub denumirea de operațiuni de viramente sau decontări.
Datorită faptului că efectuarea viramentelor este posibilă numai prin intermediul conturilor deschise la bănci, deci sub forma monedei scripturale, organizarea operațiunilor de încasări și plăți prin intermediul banilor de cont este un atribut direct al aparatului bancar. În mod direct, în organizarea operațiunilor de încasări și plăți fără numerar este implicată Banca Națională a României căreia îi revine sarcina de a elabora cadrul normativ și de a facilita operațiunile de viramente ale celorlalte bănci comerciale prin intermediul decontărilor interbancare. Prin aceste atribuții, Banca Națională se situează în ipostaza de centru unic de decontare la nivelul întregii țări.De asemenea, toate celelalte societăți bancare au obligația de a se implica în organizarea operațiunilor de încasări și plăți fără numerar atât în relațiile ce privesc propriile conturi, cât în legătură cu decontările intrabancare.
3.2 CECUL
Cecul este un instrument de plată, un înscris prin care trăgătorul, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiționat băncii sale care se află în poziția de tras, să plătească la prezentare o sumă de bani determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în postura de beneficiar.
Din punct de vedere al opțiunii trăgătorului exprimate cu ocazia emiterii cecului, acesta poate fi:
nominativ – are înscris numele beneficiarului, neputând fi transmis prin gir;
la ordin – este indicat numele și mențiunea “la ordin”, lipsa mențiunii pe cec se consideră “la ordin”; acesta poate fi transmis prin gir;
nu la ordin – nu poate fi transmis prin gir, ci numai pe calea cesiunii ordinare;
la purtător – conține mențiunea expresă “la purtător” și este plătibil oricui prezintă cecul.
După modul de încasare, cecul poate fi:
nebarat (obișnuit) – se poate plăti în numerar sau în cont fără restricții, la dorința beneficiarului, cu suma indicată;
barat – utilizat pentru plata în cont bancar, se prezintă în vederea remiterii spre încasare numai la banca ce deservește posesorul.
certificat – este certificat în prealabil de bancă privind existența disponibilului în cont;
de călătorie – este destinat înlocuirii banilor lichizi în efectuarea plăților pentru călătorii, în numerar. Este instrumentul de plată prin care trăgătorul condiționează plata acestuia de identitatea celor două semnături puse pe cec de cumpărător: prima semnătură în momentul procurării acestuia de la bancă, a doua în momentul achitării contravalorii unor bunuri sau servicii. Este tipărit în sumă fixă, fiecare filă de cec conținând pe fața ei (recto) valoarea pretipărită, exprimată în cifre și litere.
În funcție de părțile angajate în derularea plăților:
cec personal – tras de o persoană fizică sau juridică asupra unei bănci;
circular (bancar) – este un titlu de credit la ordin, emis de către o societate bancară asupra unităților sale bancare sau asupra altor bănci.
Părțile implicate în emiterea unui cec sunt:
trăgătorul – este persoana care emite (scrie) cecul, fiind titularul unui cont bancar care va fi debitat când cecul va fi plătit;
beneficiarul – este cel care va încasa cecul; acesta poate fi un terț sau însuși trăgătorul, dacă are nevoie de numerar;
trasul – este întotdeauna banca unde trăgătorul își are deschis contul. Trasul este un prestator de servicii, el va onora cecul la prezentare numai dacă trăgătorul are suficient disponibil în contul său.
Inițiativa creării cecului aparține trăgătorului care, în baza unui disponibil constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiționat acesteia care se află în poziție de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziție de beneficiar.
Tranzactii cu cec-uri -mii lei-
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Din datele prezentate mai sus se observa ca atat volumul tranzactiilor cu cec-uri cat si numarul lor prezinta tendinta de scadere cu 88,65% in anul 2009 fata de anul 2008 datorita lipsei disponibilului din conturi bancare pe fondul accentuarii crizei economice. Ca urmare, un numar considerabil de societati comerciale au intrat in interdictie bancara ceea ce genereaza in continuare reducerea operatiunilor cu acest tipn de instrument.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un client pentru a putea cumpăra cecuri de la unitățile bancare sunt:
să nu figureze în interdicție bancară;
să fie client cunoscut de bancă (dacă este un client nou i se recomandă utilizarea altor modalități de plată până când acesta se va familiariza cu regulamentele băncii);
contul curent pentru care se solicită file de cec să prezinte rulaj, fluxul încasărilor și plăților să reflecte o situație stabilă a clientului;
în cazul unui client care a figurat în interdicție bancară și a cărui sancțiune a expirat, pentru o perioadă de 3-6 luni acesta poate beneficia doar de file de cec certificate de către bancă, cu blocarea în prealabil a sumei în cont. În această perioadă clientul trebuie să dovedească băncii că s-a reabilitat și eliberarea de file de cec către acesta nu prezintă riscuri pentru bancă.
Cadrul legal pe baza căruia funcționează acest instrument de decontare cuprinde:
Legea nr. 83/1994 de modificare a legii nr. 59/1934 asupra cecului;
Normele cadru nr. 7/1994 privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit cu cecuri;
Normele tehnice nr. 9/1994 privind cecul ale Băncii Naționale a României;
Circulara nr. 10 a Băncii Comerciale Române S.A. / 1995.
3.3 BILETUL LA ORDIN
Biletul la ordin este, ca și cambia, un titlu de credit utilizat ca instrument de plată, dar, spre deosebire de aceasta, reprezintă angajamentul unui debitor (numit emitent) de a plăti o sumă unui creditor (numit beneficiar) la un anumit termen sau la prezentarea acestuia. Din definiție rezultă că, în comparație cu cambia, biletul la ordin presupune implicarea numai a două persoane: emitentul, care în comerțul internațional este importatorul și beneficiarul, care este exportator. în cadrul unui contract comercial internațional, importatorul emite biletul la ordin în favoarea exportatorului; 2. exportatorul prezintă la plată biletul la ordin și importatorul îl achită.
Cambia și biletul la ordin sunt reglementate de aceeași lege, care poartă numele de Legea cambiei și biletului la ordin, datorită conținutului și funcționării asemănătoare. Biletul la ordin reprezintă titlul de credit prin care emitentul se obligă să plătească beneficiarului, sau la ordinul acestuia, o sumă de bani, la o anumită scadență și într-un anumit loc. Spre deosebire de cambie, utilizarea biletului la ordin ca instrument de plată, implică două persoane (emitentul și beneficiarul). Acesta este creat de emitent, în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani la vedere, sau la o anumită dată, unui beneficiar, care are calitatea de creditor. Formula consacrată este „voi plăti în schimbul acestui bilet la ordin suma de … ”, deci, spre deosebire de cambie, nu conține ordinul de plată adresat unei alte persoane, ci numai asumarea propriei obligații de plată. Din punct de vedere juridic, biletul la ordin este considerat tot instrument de debit ca și cambie, și este compensat și decontat ca și aceasta, în conformitate cu regulamentele BNR. La nivelul Centralei Incidentelor de Plăți este organizat Fișierul Național al biletului la ordin, iar raportarea acestuia se realizează pentru aceleași motive ca și cambia.
Tranzactii cu bilete la ordin -mii lei-
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Din analiza in dinamica pe cele cinci banci se observa scaderea in anul 2009 cu 78,89% fata de anul 2008 a tranzactiilor cu bilete la ordin datorita lipsei de lichiditati si a disponibilului in conturile bancare. Reducerea numarului de tranzactii se datoreaza faptului ca tot mai multi agenti economici intra in stare de insolventa sau in reorganizare judiciara pe fondul incapacitatii de plata.
3.4 ORDINUL DE PLATA
Ordinul de plată reprezintă o dispoziție dată de o bancă altei bănci, din proprie inițiativă sau la cererea unui alt client, de a plăti unui beneficiar o sumă de bani care acoperă obligațiile debitorului față de creditor. Așa cum rezultă din definiție și din practica utilizării sale ordinul de plată se caracterizează prin:
a) relația de plată este declanșată ca urmare a unei obligații asumate sau datorii preexistente, ce urmează a se stinge o dată cu onorarea OP;
b) operațiunea este pornită la inițiativa plătitorului (ordonatorului). El este cel care stabilește regulile după care operațiunea urmează să se deruleze. Din acest motiv, în materie de OP diversitatea tehnică este deosebit de largă;
c) revocabilitatea este o trăsătură fundamentală a OP. Aceasta constă în faptul că ordonatorul își poate retrage sau modifica instrucțiunile de plată date băncii, cu condiția ca ordinul său inițial să nu fi fost executat prin plată în favoarea beneficiarului. O plată făcută rămâne bun-facută. Revocarea OP nu atrage după sine nici un fel de consecințe, drepturi sau obligații pentru părțile implicate;
d) depozitul bancar este absolut obligatoriu în cazul OP. Aceasta presupune obligația ordonatorului ca odată cu emiterea OP să creeze băncii și sursa de fonduri necesare, fie prin blocarea sumei respective din contul sau bancar, fie prin depunerea ei în vederea executării plății sau prin credit bancar acordat de bancă în acest scop în contul ordonatorului. Pe filiera bancara, nu este obligatoriu transferul anticipat al fondurilor, momentul acestui transfer depinzând de înțelegerea dintre cele două bănci ce intervin în operațiune;
e) din punct de vedere al modalităților de încasare (determinate firește de instrucțiunile ordonatorului) OP poate fi:
– simplu, încasarea sa nefiind condiționată de prezentarea vreunui document sau explicație cu privire la scopul plății (excluzând cazul că se cere o chitanță). Acest tip de OP se aseamănă cu cecul;
– documentar, încasarea sa fiind determinata de obligația beneficiarului de a prezenta anumite documente (facturi, dovada plății unor chirii, a unor speze de transport etc. ) indicate de ordonator în OP.
Părțile implicate în derularea unui OP, de regulă, sunt: 1) ordonatorul, cel care inițiază operațiunea; el este cel care plătește, stabilește condițiile plății, constituie provizionul bancar în vederea plății; poate revoca în orice clipa plata pana în momentul efectuării ei; 2) beneficiarul este cel în favoarea căruia se face plata; trebuie să se conformeze condițiilor prevăzute în OP; până în momentul plății nu are certitudinea încasării sumei; 3) băncile care intervin în derularea operațiunii au simplul rol de prestatoare de servicii. Singurele răspunderi ale băncii sunt cele legate de manipularea corectă a valorilor încredințate (fonduri bănești și documente) și să solicite nebeficiarului prezentarea documentelor așa cum s-a prevăzut de ordonatorul plății (în cazul OP documentar). Aceste bănci în practică sunt denumite: bănci ordonatoare, cea la care ordonatorul dă dispoziție privind efectuarea plății prin OP și la care constituie depozitul, și bănci plătitoare, cea la ghișeele căreia se achită suma beneficiarului plății și care solicită anticipat sau ulterior de la banca ordonatoare suma ce urmează să o plătească sau a plătit-o.
Elementele pe care le cuprinde un OP: numele și adresa ordonatorului (persoana fizică sau juridică care dă OP), eventual și numărul contului bancar; numele și adresa beneficiarului, eventual și numărul contului; denumirea și adresa băncii ordonatoare; data (ziua, luna, anul) emiterii OP; ordinul de a plăti (prin formula: „vă rog să plătiți. . ”, „veți plăti. ”; suma în cifre și litere cu indicarea valutei în care se va face plata; motivul plății; modul de plata: letric, telegrafic, SWIFT (pentru plăți în cont sau cecuri, valuta efectivă); semnăturile autorizate ale băncii ordonatoare sau ale persoanei autorizate de firma ordonatoare. Transmiterea OP de banca ordonatoare băncii plătitoare se poate face: 1) letric – când plata se face pe baza formularului tipizat sau a unei scrisori ce conține elementele OP; 2) telegrafic – când plata se face pe baza instrucțiunilor primite printr-o telegramă; 3) și cel mai rapid, în cazul transmiterii instrucțiunilor prin telex sau SWIFT.
Tranzactii cu ordine de plata -mii lei-
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Din datele prezentate mai sus se observa o scadere a numarului de tranzactii cu ordine de plata la nivelul celor cinci banci analizate, cu 84,10% in anul 2009 fata de anul 2008 datorita blocajelor financiare la nivel macroeconomic.
3.5 CAMBIA
Cadrul legal cu referire la cambie și bilet la ordin cuprinde:
Legea nr. 59/1934 asupra Cambiei și Biletului la Ordin modificată prin Legea nr. 83/1994;
Normele cadru nr. 6/8.08.1994 ale B.N.R.;
Circulara Băncii Comerciale Române nr. 11/1995.
Cambia reprezintă un titlu de credit negociabil și instrument de plată, care exprimă obligația debitorului (tras) de a plăti la vedere sau la termen o sumă de bani determinată la o dată fixă unei persoane numită beneficiar, la ordinul unei persoane numită trăgător (creditor).
Biletul la ordin este un instrument de plată și titlu de credit negociabil prin care o persoană numită subscriitor sau emitent, în calitate de debitor, se obligă să plătească unei persoane numită beneficiar, în calitate de creditor, o sumă fixă de bani, la un anumit termen sau la prezentare
Obligația emitentului unui bilet la ordin este identică cu aceea a trasului acceptant al unei cambii, în sensul că se obligă personal și în mod necondiționat să plătească la scadență suma înscrisă pe titlu.
Cambia trebuie să cuprindă următoarele elemente:
Denumirea de cambie trecută în textul titlului;
Ordinul necondiționat de a plăti o sumă determinată;
Numele celui care trebuie să plătească (tras);
Arătarea scadenței;
Arătarea locului unde plata trebuie făcută;
Numele celui căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută;
Arătarea datei și a locului emiterii;
Semnătura celui care emite cambia (trăgător).
În momentul prezentării la plată, lipsa următoarelor elemente atrage nulitatea cambiei:
Denumirea de cambie;
Ordinul necondiționat, imperativ “plătiți”;
Numele sau denumirea trasului;
Beneficiarul;
Numele sau denumirea celui care emite cambia.
Pot lipsi, fără a atrage nulitatea cambiei, următoarele elemente:
Scadența, caz în care cambia se consideră plătibilă la vedere);
Locul de plată, caz în care se ia în considerare locul înscris lângă numele trasului, respectiv adresa acestuia);
Locul emiterii, caz în care acesta va fi cel indicat lângă numele trăgătorului).
Între trăgător și beneficiar poate să nu existe o relație directă, între ei interpunându-se un terț, care nu este expres indicat pe cambie, dar față de care trăgătorul are o obligație de plată.
Prezentarea la plată a cambiilor trebuie să fie realizată către banca de domiciliu a cambiei sau către tras. Obligația de plată o are trasul, acceptatul sau avalistul său, alegerea aparținând posesorului unei cambii. Prin plata cambiei se stinge obligația cambială, iar plata efectuată de un girant eliberează numai giranții următori și pe avaliștii acestora, dar și pe giranții anteriori. Plata se realizează de regulă, la termenul precizat, dar este posibilă și plata anticipată cu acordul părților. în acest caz, cel care își asumă riscul este trasul. Sunt admise de asemenea și plățile parțiale, caz în care trasul plătitor solicită o mențiune pe cambie. Dacă termenul a ajuns la scadență, și nu s-a prezentat nici un posesor pentru a încasa plata, atunci, debitorul care vrea să se elibereze poate consemna suma la o unitate CEC, pe cheltuiala și pe riscul posesorului cambiei.
. Refuzul trasului de a plăti trebuie să fie constatat printr-un protest de neplată, în termenul prevăzut. Acțiunea de regres este contra trăgătorului, girantului sau avalistului, poate fi exercitată la scadență, iar înainte de scadență numai facultativ, în următoarele situații: dacă acceptarea a fost refuzată de către tras; în caz de faliment al trasului; în caz de faliment al trăgătorului unei cambii.
Pentru a exercita regresul, posesorul trebuie să îndeplinească formalitatea numită „protest”. Protestul de neplată se face: contra trasului acceptant sau a băncii la care a fost domiciliată cambia; contra acceptantului prin intervenție sau contra unei persoane indicate de aceasta. Fiind adresate executorului judecătoresc, rezultă că la nivelul judecătoriilor protestul este înregistrat într-un registru special. Judecătoria trimite, în fiecare zi de luni, către Camera de Comerț și Industrie un tabel cu protestele de neplată făcute în săptămâna precedentă.
Trăgătorul, girantul sau avalistul pot indica o persoană care să accepte sau să plătească la nevoie, persoană care poartă denumirea de intervenient. Intervenția poate fi provocată (sau silită); dar poate fi și spontană din inițiativa intervenientului, care intervine pentru oricare dintre obligațiile pe care de regres.
Executarea cambială se realizează prin investirea cambiei cu formulă executorie de către judecătorie, urmată de somația emisă de executantul judecătoresc, în cazul refuzului de plată al acesteia.
Tranzactii cu cambii -mii lei-
Sursa : Raporte anuale ale bancilor BCR, BRD, VOLKSBANK, RAIFFENSEN BANK, ALPHA BANK
Din analiza in dinamica pe cele cinci banci se observa scaderea in anul 2009 cu 56,45% fata de anul 2008 a tranzactiilor cu cambii datorita lipsei de lichiditati si a disponibilului in conturile bancare. Reducerea numarului de tranzactii se datoreaza faptului ca tot mai multi agenti economici intra in stare de insolventa sau in reorganizare judiciara pe fondul incapacitatii de plata, renuntand la emiterea acestor instrumente de plata folosite in scop de garantare a platilor catre beneficiar.
3.6 CONCLUZII SI PROPUNERI
Un moment important în desfășurarea schimburilor economice naționale și internaționale îl constituie încasarea contravalorii bunurilor economice care fac obiectul schimbului. Realizarea încasării sumelor astfel rezultate se efectuează printr-o modalitate de plată sau de decontare convenită între parteneri sau /și stipulată în contract, utilizând modalitățile de plată adecvate caracteristicilor schimbului. Instrumentele de plată utilizate s-au diversificat continuu, odată cu mutațiile ce au avut loc în cadrul economiei și al perfecționării tehnicilor de transmitere a mesajelor.
Modalitățile de plată se pot grapa în două mari categorii: plăți în numerar și plăți prin virament. Circulația monetară cu numerar cuprinde bancnotele și moneda metalică, deținute de persoane fizice, agenții economici și bănci. Moneda de hârtie este titlul de credit emis de băncile centrale și de emisiune. Aceste bilete de bancă sunt onorate la valoarea nominală în momentul prezentării la ghișeele băncii care le-a emis. Numerarul este mijlocul de plată primar și el a dominat mult în cadrul modalităților de efectuare a plăților, și în prezent, numerarul fiind un instrument, un mod de plată general valabil având efect imediat și gardul de lichiditate cel mai ridicat. Plățile în numerar se efectuează prin casieriile firmelor și ale băncilor sau ale altor instituții financiare.
A doua modalitate de efectuare a plăților și cea mai importantă ca volum este viramentul. Această modalitate de plată a apărut odată cu băncile și este strâns legată de acestea, adică nu se poate desfășura în afara lor. Viramentul este de două tipuri: de credit și de debit.
Privite în ansamblul lor, se disting:
– plata prin marfă contra marfă, cunoscută sub denumirea de troc, compensație.
– plata în numerar.
– plata prin cec este cea mai apropiată de plata în numerar, iar caracterul înscrisului – cecului – oferă partenerilor de afaceri un grad de siguranță mai ridicat.
– plata prin titluri de credit, respectiv prin utilizarea cambiei și a biletului la ordin, se numără printre cele mai vechi tehnici de plată.
– ordinul de plată este legat de apariția băncilor și dezvoltarea relațiilor la nivel internațional între acestea. În esență, se aseamănă plăților în numerar, dar se realizează pe canal bancar și constă din ordinul pe care un client îl dă băncii sale de a plăti, din contul său, o sumă de bani unei alte persoane în contul acesteia, care poate fi deschis la orice altă bancă, sau chiar la aceeași bancă. în practică este denumit și „plata direct din cont” sau „plata din cont”.
– plata documentară sau operațiunilor documentare constituie o sintagmă pentru a defini o tehnică de plată în cadrul căreia plata se face de către bancă numai contra documente (de unde și denumirea). În această grupă sunt incluse: acreditivul documentar și incassoul documentar.
– scrisoarea de garanție bancară, deși, în esență, constituie un instrument de garantare, în practica comercial-bancară contemporană este utilizată și ca modalitate de plată.
Între instrumentele de plată se includ ordinul de plată, cambia și biletul la ordin, cecul, cardul, acreditivul precum și alte instrumente. Fiecare dintre modalitățile și instrumentele de plată prezentate are avantaje și dezavantaje și presupune stăpânirea unei anumite tehnici în utilizarea sa.
CAPITOLUL 4
4.1 SISTEME DE COMPENSARE IN ZONA EUROPEANA
În noiembrie 1994, EMI (Institutul Monetar European) a făcut cunoscută strategia sa de a dezvolta un mecanism de plăți pentru Stadiul al Treilea al EMU (Uniunii Economice și Monetare). Sistemul a fost denumit TARGET (acronimul pentru Trans-European Automated Real-Time Gross Settlement Express Transfer System) și este denumirea sistemului de transfer de fonduri interbancare creat cu scopul de a contribui la integrarea pieței monetare și prin aceasta la implementarea politicii monetare unice în Stadiul al Treilea al Uniunii Monetare Europene. În acest scop, sistemul a fost proiectat încât să permită procesarea pe plan extern a plăților în monedă europeană la fel de ușor ca și plățile pe plan intern. Obiectivul prevăzut era de a permite ca plățile în zona euro, în special cele aferente pieței monetare, să fie făcute la costuri mici, cu risc minim și timp foarte scurt de procesare.
Pe lângă asigurarea procedurilor de plăți necesare înfăptuirii unei politici monetare unice, sistemul TARGET contribuie, de asemenea, la dezvoltarea unui mecanism de plată sănătos și eficient pe Piața Unica. Acest deziderat este realizabil prin folosirea procedurilor de decontare brută în timp real în cadrul sistemului, care este cel mai sigur mecanism de plată pentru procesarea plăților de mare valoare, el permițând participanților la sistem decontarea plăților irevocabil și în timp real. În mod practic, sistemul dă posibilitatea transferului monedei băncii centrale peste graniță, în condiții de durată, ca și pe piața internă, asigurând fluxuri pulsatorii monetare putemice, de-a lungul zilei operative. Fondurile transferate pot fi angajate în plăți peste graniță și pot reveni de câteva ori pe zi, fapt ce facilitează derularea schimburilor economice și sprijină în ansamblu progresul relațiilor inter-comunitare.
Procedeul TARGET se bazeaza pe decontarea bruta in timp real (RTGS) la care sunt conectate sistemele nationale interne (RTGS) din tarile membre. Structura TARGET este de tip descentralizat care cuprinde: sistemele nationale cu decontare bruta in timp real din tarile membre; mecanismul de supraveghere al Bancii Centrale Europene; reteaua de interconectare intre bancile centrale. Procedeul proceseaza numai tranzactiile in euro. In esenta, sistemul TARGET coordonat de Banca Centrala Europeana este un sistem in care platile se fac pe baza bilaterala intre bancile centrale. Banca Centrala Europeana nu se implica in sistemul de plati, dar dispune de un sistem de control care asigura inchiderea zilei de lucru intr-o pozitie finala si irevocabila. Rolul principal revine bancilor centrale nationale care colecteaza mesajele de plata de la participantii interni si le transmite numai in limita fondurilor disponibile ale acestora si a facilitatilor de creditare acordate.
Participantii directi la transfer sunt bancile si institutiile de credit interne. Bancile centrale pot autoriza si alte institutii sa participe la sistem ca departamentele de trezorerie ale statelor membre, casele de compensatii si institutiile de decontari, firmele de investitii financiare, alte institutii din sectorul public care pot deschide conturi clientilor, toate autorizate si supravegheate de banca centrala sau alte autoritati recunoscte in domeniu. Criteriile de admitere ale participantilor directi se refera la capacitatea financiara adecvata a institutiei, numarul minim de tranzactii, infrastructura tehnica neceasara potrivit nivelului standard si aprobarea bancii centrale. Deosebit de aceste institutii interne, mai pot fi si participanti din alte tari (la distanta) care doresc sa participe la sistemul de decontare bruta fara sa dispuna de un sediu in tara respectiva. Bancile centrale ale tarilor gazda trebuie sa trateze asemenea cereri in mod similar cu cele ale institutiilor locale, inclusiv accesul la credite pe parcursul zilei si alte facilitati de decontare cu conditia ca riscurile pentru participantii de la distanta sa nu fie mai mari decat ale participantilor locali. Asemenea cazuri sunt insa destul de putine.
Procedeul TARGET administreaza, aproape in exclusivitate, numai platile de mare valoare care se transmit intre participanti, fara a exista limite inferioare sau superioare. In concluzie, in cadrul TARGET se deruleaza urmatoarele tipuri de operatiuni, reprezentand de regula transferuri de credit:
– plati directe conectate cu operatiunile bancilor centrale din eurosistem;
– decontarea soldurilor pentru sistemele de plati de valori mari;
– plati interbancare si plati comerciale.
Platile cu amanuntul care nu necesita o viteza de executie prea mare sunt procesate de alte sisteme europene de transfer de fonduri care au si costuri mai mici ca Euro-giro si altele.
Arhitectura proiectului cuprinde o componenta tehnica si o conceptie de interconectare a bancilor centrale cu Banca Centrala Europeana printr-o retea de comunicatie numita Interlinking prin care se schimba mesajele de plati. Totodata, bancile centrale dispun de o componenta Standard Interlinking care asigura transformarea mesajului din standardul intern in cel comunitar. Structura si modul de functionare a procedeului TARGET se prezinta in schema 2.
Schema 2 Operatiuni de plati prin TARGET
Fluxul operational al platilor cu decontare bruta in timp real este urmatorul:
– institutia de credit initiatoare transmite mesajul de plata (credit transfer) codificat catre banca centrala din tara sa (banca A);
– banca centrala A (emitenta) autentifica mesajul transmis de institutia de credit initiatoare (decodifica, verifica codul bancii), valideaza plata (verifica existenta disponibilului in cont sau a creditelor aferente, inscrierea informatiilor necesare si respectarea standardelor interne), formateaza mesajul conform standardelor comunitare si il transmite prin reteaua de comunicatii bancii centrale B; totodata, debiteaza contul bancii initiatoare si crediteaza contul interlinking-banca B;
– banca centrala B (banca receptoare) verifica aspectele de securitate ale mesajului, apartenenta bancii destinatare ca participanta la sistemul RTGS si retransmite mesajul de plata institutiei de credit destinatare; totodata, debiteaza contul interlinking-banca A si crediteaza contul bancii destinatare;
– banca destinatara trebuie sa confirme, in interval de 30 minute, bancii initiatoare decontarea platii.
Principiul care sta la baza decontarilor in spatiul euro este asigurarea integrala a disponibilului la nivelul bancilor centrale nationale. Sistemul TARGET functioneaza fara rezerve minime obligatorii preconstituite, fara facilitati de descoperit de cont pe parcursul zilei sau facilitati prin acorduri de rascumparare (repo). Toate aceste facilitati se asigura in cadrul sistemelor nationale de plati conectate la sistemul TARGET. Mecanismul asigura decontarea finala pe baza resurselor existente la bancile initiatoare sau cele centrale nationale, astfel ca niciodata contul bancii destinatare nu poate fi creditat inainte de debitarea contului bancii initiatoare. Transferurile de fonduri sunt neconditionate si irevocabile.
Mecanismele de asigurare a lichiditatii la nivelul bancilor centrale nationale sunt diferite, incepand cu “linia de asteptare”, apoi imprumuturile pe piata, creditele pe parcursul zilei de la banca centrala si creditele “overnight”. In unele tari, creditele pe parcursul zilei se acorda in limita disponibilitatilor participantului la banca centrala, iar in altele pe baza unor aranjamente de vanzare a sumei respective si de rascumparare pana la sfarsitul zilei. O particularitate o prezinta faptul ca aceste credite pe parcusul zilei in cadrul sistemelor nationale conectate la sistemul TARGET se acorda fara dobanda. In mod exceptional, bancile din afara zonei euro care finanteaza tranzactii in zona pot participa la sistemul TARGET pe baza unor conturi de decontare deschise la bancile centrale, platile facandu-se in limita soldului creditor, si nu beneficiaza de facilitatile oferite bancilor comunitare.
Orarul sistemului este 07:00 AM – 06:00 PM, ora Europei Centrale. Platile intre participantii directi se pot efctua numai pana la ora 05:00 PM, dupa aceasta ora urmand sa se faca numai transferuri de lichiditati denominate in euro, atat pe plan intern cat si extern. Bancile interconectate trebuie sa ia masuri asiguratorii ca toate tranzactiile sa fie procesate inainte de inchiderea sistemului TARGET.
Politica de tarifare urmareste acoperirrea integrala a costurilor, inclusiv cele legate de creditele pe parcursul zilei. Ca urmare, tarifele practicate de bancile centrale nationale trebuie sa fie apropiate, eliminandu-se concurenta neloiala. Tarifarea se bazeaza pe numarul mesajelor, fiind diferentiata de la 0,80 euro/mesaj (peste 1000 mesaje/luna) la 1,75 euro/mesaj (pana la 100 mesaje/luna). Orientarea este catre reducerea tarifelor, dar aceasta nu trebuie sa afecteze siguranta platilor. Politica de comisioane urmareste ca institutiile de credit sa nu utilizeze alte mecanisme mai putin sigure si sa produca perturbatii pietei unice monetare.
Sursa: Raport anual Banca Centrala Europeana
In anul 2009, sistemul TARGET a procesat 64,5 mil. plati interne si transfrontaliere in valoare totala de 395 trilioane euro, din care cca. 96% au fost tranzactii interbancare si diferenta operatiuni directe ale clientilor. In acelasi an TARGET are cca. 5000 de participanti si cca. 40.000 sucursale bancare, cuprinzand aproape toate institutiile de credit din UE. Se poate aprecia ca TARGET a devenit cel mai mare sistem de transferuri din lume.
În concluzie, TARGET este mai mult decât o simpla infrastructură monetară; el oferă o gamă de servicii financiare membrilor, sistemelor de plăți participante din cadrul Uniuniii Europene. TARGET are o structură descentralizată care cuprinde 15 sisteme de decontare pe bază brută, în timp real (RTGS), precum și mecanismul de plăți ECB (ce poartă denumirea prescurtată de ECM), acestea fiind inter-conectate astfel încât să asigure o cât mai bună desfășurare a plăților internaționale în Euro.Sistemul de interconexiune constă intr-o rețea de telecomunicații legată de o interfață locală, în fiecare țară. Una dintre funcțiile principale ale acesteia constă în prezentarea, dupa norme comune, a ordinelor de plată emise dupa norme naționale și retraducerea în aceste norme a plăților TARGET primite.
.
4.2 SISTEMUL EUROPEAN DE COMPENSARE BRUTA IN TIMP REAL
Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalități în funcție de tehnologia de comunicații folosită în perioada respectivă. Prima modalitate a fost transferul letric (prin poștă) al documentelor de plată prin rețeaua mijloacelor de transport folosită -masină, tren, avion. În practica bancară, acest tip de transfer este cunoscut sub abrevierea MT (Mail Transfer) sau ATM (Air Mail Transfer). După descoperirea telegrafiei s-a introdus transferul telegrafic, abreviat TT (Telegraph Transfer) care se folosește și astăzi pe plan intern. Prin acest procedeu s-a trecut la circulația informației sub formă de mesaj în locul documentelor pe suport hârtie. Progresele din informatică și comunicații au permis apariția SWIFT (Society Woldbank Interbank Financial Telecommunication), cel mai modern și rapid sistem cunoscut.
Ca expresie a cerințelor privind creșterea operativității transferurilor de fonduri pe plan intemațional, SWIFT s-a constituit în Belgia în 1973 ca o companie privată, prin participarea a 1963 de bănci din intreaga lume. Scopul acestei companii este de a oferi institutiilor financiare din intreaga lume, servicii de transfer rapid de fonduri pe o bază standardizată. La sfarsitul anului 2000, la SWIFT erau conectate 192 de țări cu peste 3000 de bănci membre și 7125 de utilizatori care au transmis 1.3 miliarde de mesaje. Băncile romănești (BRD, BCR, BA și BRCE) au aderat la SWIFT, ca membre, în 1992 , iar în prezent sunt 25 de bănci membre și 43 de bănci utilizatoare (bănci care nu sunt membre SWIFT dar lucrează prin intermediul băncilor membre). Romănia înregistrează chiar un record în acest sens: în 2002, toate instituțiile financiar-bancare din țară erau membri SWIFT. În totalul transferurilor operate de băncile din Comunitatea Economică Europeană, România deținea o cotă de piață de 6%, numărul operațiunilor încheiate în 2002 fiind cu 12% mai mare față de 2001.
Derularea plăților internaționale este reglementată astăzi prin norme precise, stabilite de Comisia Națiunilor Unite pentru Drept Comercial Intemațional și de Camera Intemațională de Comerț. Pentru a comunica între ele, băncile din toată lumea folosesc două sisteme principale: Reuter și SWIFT (I și II). Reuter este o rețea informațională destul de inchisă, prin care băncile fac schimb de comunicate bancare atunci când încheie afaceri. Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunications (SWIFT) permite însa realizarea de tranzacții comerciale între bănci, în masură să efectueze acceptarea, validarea, stocarea și livrarea mesajelor cifrate cunoscute doar de expeditor și de primitor.
Comunitatea SWIFT include bănci, brokeri/dealeri și manageri în domeniul investițional, ca și infrastructurile lor de piață: plăți, titluri de valoare, departamente de trezorerie (treasury) și comerț.
Potrivit site-ului SWIFT, viziunea SWIFT este de a fî principala infrastructură financiară globală a comunității pentru transmiterea de mesaje în condiții de risc minim și mobilitate (flexibilitate) maximă, iar misiunea SWIFT este de fi lider în domeniul soluțiilor de comunicație ce permit interoperabilitatea dintre membrii săi, infrastructurile lor de piață și comunitățile lor de utilizatori finali.
Sursa: Raport anual Banca Centrala Europeana
Din tabelul de mai sus se pot observa cresteri ale traficului de plati in sistem SWIFT atat ca numar de tranzactii cat si ca valoare in anul 2009 comparativ cu anul 2008 (9,4%, respectiv 19,7) intre statele membre. Aceasta crestere se datoreaza atat a fiabilitatii in procesarea tranzactiilor oferita de sistem cat si cresterii numarului de participanti la acest sistem.
Aceeiasi tendinta de crestere se observa si in cadrul tranzactiilor intra-state membre datorata costurilor de procesare reduse si rapiditatii de procesare a datelor.
SWIFT a fost creată în anii "70 pentru a sprijini nevoile băncilor de a face față numărului crescut de plăți și decontări transfrontaliere. În ultimele trei decenii, aceasta s-a transformat intr-o veritabilă afacere de aproximativ 8 milioane de mesaje transmise zilnic. Astăzi, activitatea SWIFT continuă să fie dominată de segmentul plăților interbancare care include în plus și decontări legate de tranzacții cu titluri de valoare și multe alte procese.
Piața plăților SWIFT este formată din trei segmente principale:
• Infrastructura pietei — segment ce asigură comunicarea dintre instituții financiare centrale și membrii acestora. Participanții acestui segment sunt reprezentați de sisteme de compensare a plăților, bănci centrale și alte infrastructuri centrale de compensare.
• Segmentul interbancar — care asigură comunicarea între instituții financiare și instituțiile lor corespondente, contrapartidele și filialele lor, incluzând utilizarea tradițională de mesaje de inițiere a plăților (MT Ixx și MT 2xx) ca și mesaje de confirmare a plății (MT 9xx).
• Segmentul bancă-client – care asigură comunicarea între instituții financiare și clienții lor corporativi. Aceasta inseamnă inițieri de plăți de mică/mare valoare ca și raportări monetare și de confirmare.
Funcționalitatea SWIFT se bazează pe o rețea bine structurată pe patru nivele.
Primul nivel conține principalele componente ale rețelei, și anume: cele trei centre de procesare a mesajelor- așa-zisele procesoare regionale-aflate la Bruxelles, Amsterdam și Capple Town (SUA).
Al doilea nivel este reprezentat de zece centre regionale (centre de comutare), raspândite pe tot globul, care colectează mesajele de pe o anumită zonă geografică și le transmit la unul din centrele de procesare.
Al treilea nivel se referă la ordinatoarele cu rol de supraveghere la nivelul fiecarei țări (concentratoare naționale) care mențin legătura prin linii de telecomunicații speciale, cu membrii și afiliații rețelei. În țări cu volum important de mesaje, pot exista mai multe concentratoare naționale (4 în SUA, 3 în Anglia, 2 în Franța) cu rol de colectare a mesajelor dintr-un spațiu geografic dat.
Al patrulea nivel include terminelele instalate la băncile care au aderat la SWIFT. Băncile din România transmit și primesc mesaje prin centrul de la Viena. Utilizatorii care transmit sau primesc mesaje nu pot dialoga direct, ci numai prin centrele regionale și cele de procesare.
Pe plan internațional, activitatea SWIFT se bazează pe broșura nr. 457/1990: "Ghidul privind Transferurile de Fonduri Interbancare Intemaționale și Compensațiile" elaborată de Camera Intemațională de Comerț și pe standardele internaționale emise de Intemational Organization for Standardization.
Avantajele sistemului SWIFT
• Siguranța în funcționare
În acest sistem toate operațiunile sunt computerizate de la expeditor la destinatar și transferurile se execută automat. Programele de transmisie au detectori de erori, deci elimină posibilitatea apariției acestora, iar mesajele sunt codificate. Standardizarea mesajelor elimină interpretarea greșită a acestora și reduce aproape la zero unul din riscurile cele mai frecvente.
• Rapiditate
Timpul de transmisie mediu este astăzi mai mic de 20 de secunde, deci aproape în timp real. Anumite decalaje de timp sunt determinate doar de diferența de fus orar între băncile partenere. Acesta eete considerat avantajul cel mai important în sistemul de plăți și de multe ori rapiditatea este mai mare la transferurile exteme bazate pe SWIFT decât la cele interne care folosesc alte sisteme.
• Costuri scăzute
Costurile sunt, în medie, de până la 1$ pentru un mesaj, față de 30-50$ prin telex. Acestea sunt diferențiate în funcție de urgența și confirmarea mesajului, dar rămân în general foarte avantajoase. Acesta este un motiv pentru care, în unele țări, sistemul SWIFT este folosit și la transmisia mesajelor inteme pentru decontări multilaterale și compensări.
• Fiabilitatea
Funcționarea sistemului este asigurată 24 de ore din 24 și 7 zile pe săptămână din 7, fiind deci
accesibil în orice moment.
4.3 CONCLUZII SI PROPUNERI
În prezent, se derulează câteva proiecte de dezvoltare a sistemului, cu scopul automatizării complete și creșterii eficienței acestuia. Pe lângă aceste proiecte însă, Sistemul Electronic de Plăți va suferi transformări și din perspectiva peisajului european al sistemelor de plăți și al integrării în structurile europene.
Astăzi, sistemele de plăți din Europa sunt destul de fragmentate. Practicile și standardele privind plățile sunt diferite de la o țară la alta. Instrumentele de plată au fost dezvoltate în timp și sunt croite pe nevoile utilizatorilor domestici, fie ei consumatori, corporații sau instituții guvernamentale, depinzând de specificul socio-cultural, economic, geografic sau de cadrul legal.
Băncile se confruntă cu schimbări semnificative în piața europeană a plăților, generate de procesul de integrare europeană și de introducere a EURO, dar și de alți factori:
se intensifică cererile venite atât dinspre consumatori, cât și dinspre corporații. Consumatorii sunt din ce în ce mai puțin loiali, alegând cele mai bune oferte de la diferite bănci. Corporațiile cer din ce în ce mai mult valoare adaugată, servicii de plăți integrate la prețuri mici.
furnizorii nebancari ai serviciilor de plăți pătrund pe piața europeană, fiind competitori ai băncilor sau posibili parteneri.
modificările de reglementări și cerintele de conformitate consumă o mare parte a bugetelor destinate infrastructurilor informatice, și multe dintre aceste proiecte sunt legate de plăți.
schimbările de tehnologie forțează băncile să-și reproiecteze arhitecturile IT și impulsionează noi proiecte informatice.
Sistemele europene de compensare și decontare au fost inițial create să indeplinească cerințele naționale. Ele sunt diverse și nu sunt aliniate cu necesitățile unei monede unice. Infrastructura financiară a zonei EURO se află în prezent într-un proces de transformare, provocat de introducerea EURO și de schimbările tehnologice.
CAPITOLUL 5
5.1 Evolutia instrumentelor de plata utilizate in decontarile din Romania
Instrumentele de credit și de plată utilizate în țara noastră au cunoscut o puternică transformare în ultimii ani și aceasta datorită trecerii de la economia condusă prin plan central, la economia de piață, care presupune o mai mare flexibilitate și amplitudine în utilizarea instrumentelor de credit și de plată (mai ales a celor care presupun plăți fără numerar).
Deși băncile s-au dezoltat foarte mult în ultimii ani, și-au extins și perfecționat activitatea, au oferit noi servicii și modalități de plată, plata direct prin numerar este încă cea mai utilizata metodă de transfer a fondurilor, mai ales în cazul în care sunt implicate persoane fizice. Numerarul este utilizat deoarece este ușor de folosit, dă posibilitatea de a cumpăra imediat o marfa, e un mijloc de plată general, garantat de stat, este divizibil și are lichiditatea cea mai mare. în țara noastră ponderea numerarului în produsul intern brut (PIB) era de 5.61% în anul 2007 și de 3.98% la începutul anului 2009.
In perioada 1990- 2005 numerarul continua să fie cel mai utilizat instrument de plată deoarece oamenii nu au putut renunța la forma originală de plată. Ponderea operațiunilor cu numerar era ridicată și datorită proporției mari pe care o dețineau cheltuielile cu salariile în ansamblul cheltuielilor agenților economici. In Romania salariile se plăteau preponderent prin eliberarea de numerar pentru fiecare salariat în parte și nu prin simplul virament al sumei reprezentând salariul în contul personal al salariatului ce este deschis la o anumită bancă (așa cum se proceda în celelalte țări europene).
De asemenea și datorită nedotării corespunzătoare a agenților economici, comercianților și băncilor cu mijloace informatice moderne se apela la plățile cu numerar. O altă cauză a utilizării frecvente a numerarului era și predominanța sectorului de producție a bunurilor de consum (ceea ce implica folosirea numerarului) față de sectorul producției de mijloace de producție (ceea ce implica moneda scripturală). Circulația numerarului implică anumite cheltuieli cu emiterea, colectarea, depozitarea, distribuția și asigurarea securității și din această cauză se încearcă înlocuirea sa cu alte mijloace de plată care să ajute la efectuarea tranzacțiilor și care presupun costuri mai mici.
Dupa anul 2005 instrumentele de plată fără numerar incep sa fie utilizate mult mai frecvent datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta și din această cauză se recomandă a fi utilizate în locul plăților cu numerar. Prin utilizarea instrumentelor de plată fără numerar se eliberează însemnate cantități de bani în numerar din circulație și deci se diminuează cheltuielile aferente administrării acestora, se efectuează plățile cu o viteză mărită și cu un volum redus de muncă, se asigură respectarea disciplinei contractuale, se dă posibilitatea exercitării unui control prevăzut de dispozițiile legale.
Instrumentele de decontare fără numerar sunt eliberate din inițiativa furnizorului (a creditorului) sau din inițiativa cumpărătorului (a debitorului). In cadrul instrumentelor de plată din inițiativa furnizorului, în perioada conducerii centralizate, s-au utilizat: dispoziția de încasare cu și fără factură (respectiv incasso- documentar și-incasso simplu așa cum se numesc aceste instrumente în țările occidentale). în cadrul instrumentelor de decontare din inițiativa cumpărătorului s-au utilizat : dispoziția de plată cu factură, dispoziția de plată fără factură, dispoziția de plată în cazul plăților planificate și cecurile din carnetele de cecuri cu sau fără limită de sumă.
Cea mai utilizată formă de decontare era cea realizată prin dispoziția de încasare care deși presupunea un dublu circuit (datorită necesității acceptului plătitorului) era considerată forma adecvată deoarece furnizorul solicita achitarea de către client a contravalorii bunurilor, a serviciilor de care a beneficiat. Nu se lăsa la inițiativa plătitorului stabilirea datei la care va plăti. Uneori documentele emise de furnizor aveau o anumită dată până la care se aștepta acceptarea din partea clientului după care plata trebuia să se realizeze imediat și fără acceptul acestuia. Practic exista un fel de dominare a cumpărătorului de către vânzător.
Treptat însă după 1989 s-a amplificat utilizarea metodelor de decontare din inițiativa plătitorului, acesta hotărând când să-și achite obligațiile față de terți. Dar acest lucru presupune și respectarea unei discipline contractuale pentru a nu se ajunge la situația în care neplată în timp util a obligațiilor de către cumpărător să conducă la înrăutățirea situației economico-financiare a furnizorului.
Dispoziția de plată cu sau fără factură a căpătat o nouă titulatură, din 1998 normele bancare de la noi din țară stabilind utilizarea termenului de ordin de plată. Un regulament privind ordinul de plată a fost emis de BNR: „Regulamentul nr. 8/19.08.1994 privind ordinul de plată”. Ordinul de plată este insrumentul de decontare în România, lunar fiind completate aproximativ 2,1 milioane de exemplare din care 650.000 sunt ordine de plată interbancare.
Principala modalitate de plată preferată de agenții economici pentru achitarea obligațiilor rămâne, la fel ca și în anii precedenți, ordinul de plată. Din datele comunicate de bănci pentru perioada 2007-2009, rezultă că ponderea utilizării ordinului de plată în totalul instrumentelor de plată fără numerar a rămas, la un nivel de peste 80% din plățile ordonate de clienți.
Cu toate acestea, se observă o ușoară tendință de creștere a utilizării cecurilor și biletelor la ordin în detrimentul ordinelor de plată.
Astfel, din punct de vedere numeric, in perioada 2007-2008 procentajul utilizării ordinului de plată a scăzut cu 2,5 puncte procentuale în detrimentul cecurilor și al biletelor la ordin, iar din punct de vedere valoric, ordinul de plată a pierdut aproape cinci puncte procentuale în favoarea celorlalte două instrumente de plată clasice.
O altă situație semnificativă este prezentată prin analiza ponderii pe care o deține în sistemele de debit (cecuri, cambie, bilet la ordin) și cea deținută de instrumentele de plată de credit (ordine de plată) în ansamblul plăților fără numerar., asa cum este prezentata in tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 1 Evolutia instrumentelor de plata in perioada 2005-2009
A – procent din numărul tranzacțiilor fără numerar B – procent din valoarea tranzacțiilor fără numerar
Sursa: Rapoarte anuale BNR si banci comerciale
Din situația prezentată se observă că ordinele de plată sunt cele mai utilizate mijloace de decontare. Cecurile ca instrumente de debit sunt utilizate puțin datorită în principal nerespectării disciplinei financiare, în special prin emiterea de cecuri fără acoperire. Din această cauză de indisciplină și nerespectare a regulilor financiare în cadrul relațiilor contractuale, instrumentele de plată fără acoperire (de exemplu cecurile) nu sunt folosite pe scară mult mai largă. Neincrederea și nesiguranța împiedică utilizarea lor.
In ultimul deceniu, dar mai ales în anii 2007-2009 s-a redus substanțial partea cecului în cadrul plăților fără numerar atât ca număr de instrumente emise, cât și ca valoare reprezentată. In fapt, aceste fenomene se petrec în competiția care se derulează între cec și celelalte instrumente de plată, care se dovedesc a fi preferate de utilizatori și, implicit, de mediul bancar.
Astfel, firmele promotoare ale unor raporturi stabile și sigure de plăți cu partenerii s-au orientat treptat către transferurile de credit, forma sigură și rapidă de plată, în consecință crescând numărul instrumentelor de plată emise și, implicit, valorile medii ale acestora.
Dupa cum se observa, partea instrumentului transfer credit a crescut pe seama diminuării importante a părții de piață a cecului. Mediul bancar a cultivat și susținut aceste preferințe ale firmelor prin care se asigura de fapt responsabilitatea deplină a firmelor în derularea plăților și se restrâng semnificativ riscurile în sistemele de plăți
Alte instrumente de decontare utilizate în țara noastră sunt cambia și biletul la ordin. Acestea sunt instrumente de credit care la distanță devin instrumente de plată. în perioada de conducere centralizată a economiei românești a fost interzisă practicarea creditului comercial. Se considera că prin creditul comercial era afectată din punct de vedere financiar firma care își vindea mărfurile pe credit. D.M Toma în lucrarea sa „ Plățile fără numerar în România „ spunea că datorită creditului pe care 1-a acordat cumpărătorului (fără dobândă), furnizorul va apela la bancă pentru a primi credite pe documente în curs de încasare și la acest credit va plăti dobândă. Astfel, în loc să fie afectat cumpărătorul, furnizorul este cel afectat datorită creșterii costurilor acestuia. Din această cauză, a neînțelegerii efectelor pozitive ale creditului comercial s-a ajuns la interzicerea practicării vânzărilor pe credit și desființarea circulației înscrisurilor cambiale. După 1990 în țara noastră s-a reconsiderat importanța creditului comercial. S-a reintrodus legislația cambiei prin Ordonanța Guvernului nr. 11 din 4 august 1993 și apoi prin Legea nr. 83 din 1994 asupra cambiei și biletului la ordin. în România s-a adoptat prin OG nr. 11/ 1993 denumirea de cambie pentru semnificația ce în sistemele europene se utilizează pentru noțiunea de trată.
Putem spune că în funcția sa de instrument de credit și de plată, cambia are un triplu rol:
– un rol din punct de vedere monetar;
– un rol ca instrument al cornetului;
– un rol ca instrument de credit.
Cambia este de asemenea și un instrument de credit deoarece beneficiarul creditului comercial acordat de furnizor va plăti când va avea resursele necesare. Prin intermediul acestor instrumente de credit, prin transferul creanțelor (de la un creditor la altul) are loc un proces de transfer al capitalurilor din economie, se realizează o utilizare eficientă a capitalurilor disponibile.
In tabelul prezentat mai sus se observa ca aceste instrumente de plata inregistreaza un trend descrescator ca pondere in totalul instrumentelor de plata ( de la 48,5 % in anul 2005 la 33,9% in anul 2009 in cazul biletului la ordin si de la 18,9% in anul 2005 la 5,4% in anul 2009 in cazul cambiei) datorita cresterii costurilor pentru aceste tipuri de instrumente de plata , a riscurilor pe care le incumba inexistenta disponibilului in cont a emitentului la data introducerii acestora la plata.
Analiza pe structura evidentiaza o preferinta a clientilor bancari pentru utilizarea instrumentelor de plata de credit (ordine de plata), care se constata atat in ceea ce priveste, numarul, cat si in ceea ce priveste, valoarea acestor instrumente in totalul celor compensate.
Pentru perioada 2006-2009, analizele au evidentiat preferinta clientilor bancari pentru ordine de plata, comparativ cu cecurile. Valoarea medie a unui ordin de plata s-a situat in jurul valorii de 8,325 milioane lei, fata de cea a unui cec, care a fost de 4,336 mil. lei.
Sursa: Rapoarte anuale BNR
În ceea ce privește titularii de cont persoane fizice, aceștia au fost cuceriți de facilitățile specifice pe care la oferă cardurile, inclusiv cele ce implică beneficierea de credite. La rândul lor furnizorii de mărfuri și servicii au susținut pe deplin sistemul cardurilor care le asigură încasări operative și riscuri restrânse în comparație cu cecul.
Așa se face că prin concordanța deplină a participanților la sistemul de plăți de detaliu, instrumentul de referință pentru plățile de valori mici a devenit cardul, diminuându-se astfel substanțial rolul cecului.
Din punct de vedere al ponderii fiecarei banci pe piata cardurilor (in lei), datele din tabelul de mai jos evidentiaza pozitia dominanta a BCR (analiza la nivelul anului 2009), atat din punct de vedere al numarului cardurilor cat si al numarului tranzactiilor efectuate si al valorii acestora.
Sursa: Rapoarte anuale ale BCR, BANCPOST, BRD, VOLKSBANK, RAIFFEISEN BANK
Intensificarea proceselor de trecere de la cec la card, în perioada 2001-2007, trebuie pusă și în legătură cu faptul că în același segment de timp au avut loc investițiile cele nai mari în tehnologia bancară, în înzestrarea cu bancomate și terminale la punctele de vânzare, în măsură să conducă la creșterea semnificativă a capacității de operare. De remarcat că o altă dezvoltare recentă a tehnicii bancare, bazata pe tehnologia electronică cum este debitul direct, a înlocuit cu precădere cecul în relațiile privind o gamă extinsă a serviciilor de care beneficiază persoanele titulare de cont.
Tabelul nr. 1 Evolutia cardurilor ca instrumentelor de plata in perioada 2005-2009
A – procent din numărul tranzacțiilor fără numerar B – procent din valoarea tranzacțiilor fără numerar
Sursa: Rapoarte anuale BNR si banci comerciale
Dupa cum se observa , preferintele utilizatorilor de instrumente de plata se reorienteaza incepand cu anul 2005 catre folosirea cu precadere a cardurilor in detrimentul cec-urilor si a biletelor la ordin ( de la 33,5% in anul 2005 la 46,9% in anul 2009) datorita fiabilitatii oferite de acest produs, a costurilor si riscurilor reduse pe care le confera folosirea lor.
După cum se vede, într-o epocă în care se pune preț pe operativitate în efectuarea plăților, pe corectitudine, stabilitate și responsabilitate în efectuarea plăților de către plătitor, în condițiile în care tehnologiile care se dezvoltă sprijină alte instrumente, cecul, care reprezintă optimul unei alte etape cu alte motivări ale participanților și cu alte intercondiționări tehnologice, este sortit unei restrângeri severe.
Pe măsura introducerii tehnologiilor noi bazate pe telematică, respectiv prin îmbinarea metodelor de telecomunicații moderne cu informatica, au fost reconsiderate instrumentele tradiționale de plată cecul și cambia, prin alinierea lor la cerințele transferului electronic de fonduri. Cerințele circuitelor informatizate de plăți au dus la utilizarea unor metode de rezumare prin redarea elementelor esențiale, prin caractere cu cerneală magnetică, în scopul de a înlocui circuitul propriu-zis al documentelor suport-hârtie.
De asemenea, evoluția instrumentelor de plată se caracterizează prin diminuarea accelerată a documentelor suport-hârtie și creșterea rapidă a dispozițiilor de plată exprimate prin mesaje electronice. Perfecționarea relațiilor de plăți implică accelerarea de plăți prin rapiditatea transmiterii mesajelor de plăți. Astfel, de la o fază inițială, în care mesajele de plăți ordonate de plătitori se înmagazinează un timp până se creează facilități de transmitere (SISTEMUL OFF LINE), se tinde să se dezvolte sistemele în care transmiterea mesajelor de plăți către bănci se face în mod continuu (SISTEMUL ON LINE), iar pentru plățile de talie mare, și mai ales pentru cele ce se derulează pe plan internațional, să se asigure DECONTAREA ÎN TIMP REAL, respectiv intrarea sumei în contul beneficiarului să fie simultană cu dispunerea plății de către titularul plății.
5.2 Importanța sistemelor de plăți și de decontare
Sistemul bancar se află într-o continuă interacțiune cu mediul economic din care preia „intrări" sub diferite forme (resurse umane, resurse financiare și informatice) pe care le prelucrează, le transformă în vederea obținerii „ieșirilor", produse și servicii, informații financiare.
Băncile comerciale facilitează formarea capitalului disponibil în economie și permit coordonarea procesului economic – investind în scopul sporirii volumului total de resurse alocate economiei.
Implicarea băncilor comerciale în derularea plăților este strâns legată de calitatea lor de intermediar financiar. Se manifestă, de altfel o relație de interdependență și condiționare între operațiunile de plăți și cele de creditare, calitatea deciziei de creditare și calitatea băncilor de a furniza economiei lichiditățile de care are nevoie fiind factori importanți în funcționarea sistemului de plăți.
Determinate de globalizarea și integrarea piețelor financiare, precum și de creșterea concurenței în cadrul acestora, autoritățile publice manifestă o preocupare din ce în ce mai evidentă pentru buna funcționare și pentru continuarea dezvoltării sistemelor naționale de plăți cu obiectivul declarat al sporirii eficienței economice și operaționale în condițiile stimularii cadrului concurential loial si al reducerii riscurilor specifice in acest domeniu.
Actiunile desfasurate atat la nivel regional, cat si international privind dezvoltarea si diversificarea serviciilor oferite de sistemele de plati se datoreaza in mare măsură ritmului actual al creșterii economice și transformărilor structurale intervenite în cadrul economiilor naționale și al economiei mondiale, precum și necesității sprijinirii liberalizării piețelor monetare, valutare și de capital.
Pe lângă tendința manifestată de implementarea noilor tehnologii în acest domeniu cu influențe notabile asupra eficienței operațiunilor, una dintre caracteristicile esențiale ale procesului de dezvoltare a sistemelor de plăți și decontări o constituie faptul că abordările politice în acest domeniu au un obiectiv comun și anume acela de stimulare a reformei acestor sisteme în scopul creșterii eficienței.
Sistemul de plăți este o parte esențială a infrastructurii financiare a economiei de piață, în care organizarea și activitatea sectorului bancar sunt determinate de necesitățile piețelor, un act de înțelegeri privind descărcarea obligațiilor asumate de agenții economici ori de câte ori aceștia achiziționează resursele reale sau financiare. Studiul sistemelor de plăți este în fond, studiul mecanismelor prin care diferite forme de "bani" sunt transferate de agenții economici atunci când își decontează propriile obligații de plată sau când acționează ca intermediari pentru terțe părți în furnizarea de servicii de plăți.l
Activitățile economice presupun fluxuri financiare între agenții economici. Aceste fluxuri se realizează sub formă de numerar sau prin alte mijloace de plată. Deficiențele sistemului de plăți și decontări din țara noastră au determinat ca, în ciuda măsurilor punitive, fluxurile financiare sub formă de numerar să aibă încă o pondere însemnată. In prezent, plățile din economia românească sunt realizate într-o pondere covârșitoare prin mijloace de plată pe suport hârtie. Este vorba în primul rând de ordine de plată ,cecuri si carduri și într-o măsură mai redusă de cambii, bilete la ordin și alte mijloace de decontare pe suport hârtie. Mijloacele de decontare pe suport hârtie au caracteristic faptul că necesită circulația fizică a instrumentului de plată între plătitor și beneficiar. Durata decontării depinde în principal de doi factori:
societățile bancare la care plătitorul, respectiv beneficiarul, are deschise conturi;
dispunerea teritorială a unităților bancare la care au deschise conturi (același județ sau județe diferite).
Constând dintr-un set de reglementări, instituții și mecanisme tehnice de transfer al banilor, sistemul de plăți este o parte integrantă a sistemului monetar in cadrul economiei. Activitatea sigură și eficientă a sistemului de plăți constituie atât pentru participanții de pe piață, cât și pentru instituțiile publice, în special băncile centrale, un domeniu de interes deosebit.1
Instrumentele de plată neadecvate economiei de piață, procedurile bancare de decontare greoaie, învechite și nediferențiate pe tipuri de plăți fără numerar, descentralizarea conturilor curente ale băncilor, precum și existența unei foarte complicate și dereglementate rețele de conturi de corespondent au condus la apariția unor întârzieri masive în realizarea decontărilor.
Accelerarea plăților în economie este strâns legată de progresul sistemelor de compensare inter bancară. în procesul de efectuare a plăților prin dispozițiile clienților transmise spre execuție, băncile contractează datorii reciproce, unele față de altele care se compensează zilnic, în proporție covârșitoare, iar plata soldurilor remanente asigură, în fapt, stingerea integrală a tuturor plăților intrate în compensație.
Sistemele de compensări optimizează astfel durata relațiilor de plăți între bănci, fluxurile monetare nete inter bancare și întregul sistem al relațiilor interbancare.
Perfecționarea procedeelor de compensare este, în continuare, efortul comunităților bancare. O expresie a acestui efort în ultimele decenii este diversificarea sistemelor de compensare. Se practică astfel compensări brute, în care se cuprind totalitatea plăților dispuse de la bancă la bancă sau compensările nete, unde sunt supuse compensării numai soldurile ce se stabilesc prin compensarea prealabilă a datoriilor reciproce derulate de fiecare bancă, cu fiecare dintre parteneri.
Pe de altă parte, s-au separat sistemele de compensare de valori mari de sistemele de compensare de valori mici în scopul promovării primordiale a celor dintâi. Diferențierea sistemelor de compensare a fost determinată și de modul de formulare a dispozițiilor de plată, delimitându-se sistemele de compensare pentru documentele suport – hârtie de cele ce se derulează pe baza mesajelor electronice. De asemenea, diferențieri s-au produs datorită specificului unor plăți financiare, constituindu-se sisteme de plăți și compensări distincte pentru tranzacțiile de titluri, tranzacțiile cu produse derivate și tranzacțiile cu devize.
Perfecționarea și diversificarea sistemelor de compensare, în funcție de cerințele specifice ale dezvoltării plăților aferente, în condiții proprii, servesc în întregime tendințelor de modernizare accelerată a întregului sistem de plăți, suport și promotor al vitalității economiei naționale.
5.3 CONCLUZII SI PROPUNERI
In ultimele două decenii, sistemele de plăți au fost profund afectate de schimbările majore petrecute în industria serviciilor financiare. Schimbările tehnologice rapide, dereglementarea și tendința către o mai mare volatilitate a prețurilor activelor a contribuit la o adevărată explozie în activitatea financiară și, implicit, în volumul și valoarea fluxurilor de plăți atât pe plan național, cât și pe plan mondial.
Principalele instituții implicate în furnizarea de servicii de plăți au devenit din ce în ce mai conștiente că această activitate nu constituie numai o sursă de profit potențial, dar și o sursă majoră de riscuri atât pentru activitatea bancară, cât și pe ansamblul economiei reale. Pe lângă principalii furnizori de servicii de plăți, băncile, ceilalți participanți la derularea acestor activități, respectiv inițiatorii și beneficiarii operațiunilor sistemelor de plăți, precum și intermediarii nonbancari sau cei care asigură suportul logistic al acestor sisiteme, manifestă în prezent o preocupare continuă pentru creșterea eficienței acestora, în condițiile supravegherii riscurilor specifice și ale necesității eliminării cauzelor care determină aceste riscuri.
Actualul mecanism al plăților este departe de a fi perfect. Situația ecnomico-fmanciară precară a întreprinderilor, în special a celor de stat, creează mari probleme în efectuarea decontărilor. Plățile restante proliferează, fiind afectați îndeosebi furnizorii de energie și servicii publice, bugetul statului, dar și firme cu activitate viabilă.
În condițiile unei ponderi încă ridicate a proprietății de stat în sectorul industrial, mecanismul falimentului este inoperant, neputându-și îndeplini menirea, de asanare a mediului economic. Deciziile de executare silită sau de lichidare a unor întreprinderi datornice rămân în sarcina statului ca proprietar, ceea ce complică și prelungește procesul. Indisciplina financiară și resursele valutare limitate au pus autoritățile de stat în situația de a impune băncilor exercitarea unor activități de control al plăților (de exemplu, justificarea plăților valutare cu documente, blocarea unor conturi etc), ceea ce le îndepărtează de la menirea lor fundamentală, de instituții aflate în serviciul clienților.
O altă mutație importantă în mecanismul plăților din România în perioada de tranziție la economia de piață privește procesul de compensare. Până în anul 1990, Banca Națională desfășura și activități specifice unei bănci comerciale, iar Banca Agricolă și Banca de Investiții – ambele bănci de stat – aveau ca obiect de activitate strict delimitat, ceea ce excludea orice concurență. Ca urmare, nu se putea vorbi practic de plăți interbancare, nici de compensare. Instrumentele de plată reprezentau simple formulare pe suport hârtie, decontate manual, prin virarea sumelor în conturi. Odată cu apariția unui mare număr de bănci – de ordinul câtorva zeci – era necesar un mecanism adecvat de compensare și decontare interbancară, instituit în anul 1995, odată cu noile instrumente de plată.
Ulterior, zilnic, prin sistemul interbancar de plăți s-au decontat mii de miliarde de lei, implicând indirect mii de participanți. Un asemenea volum de decontări impunea căutarea de soluții pentru creșterea performanței sistemului de plăți – scurtarea duratei decontărilor, simplificarea procedurilor bancare, reducerea costurilor de prelucrare a instrumentelor de plată etc. Folosirea instrumentelor de plată pe suporturi magnetice și transmiterea electronică a mesajelor de plăți erau de natură să permită procesarea automată a decontărilor.
La nivelul analizei realizate în acest studiu se poate observa că ponderea cea mai mare, atât ca număr, cât și ca valoare în totalul instrumentelor de plată, decontate intrabancar au deținut-o instrumentele de plată de credit (ordinul de plată), acesta reprezentând modalitatea de plată cea mai utilizată de către agenții economici din țara noastră, mai ales timpului mai scurt în care banii ajung în contul beneficiarului sumei.
Pe locul doi ca pondere se situează cecul. Acesta este preferat în primul rând de către beneficiarii sumelor, cecul oferind o siguranță mai mare din punctul de vedere al încasării banilor cuveniți, deoarece refuzul unui cec are consecințe mai grave pentru trăgătorul acestuia, având în vedere faptul că o asemenea faptă atrage pentru el interdicția de a emite cecuri timp de un an calendaristic, începând cu data emiterir instrumentului de plată. Deși la noi în tară era folosit pe scară largă ,evoluțiile recente din țările dezvoltate subliniază scăderea masivă a rolului cecului ca instrument de plată.
În ultimul deceniu s-a redus substanțial partea cecului în cadrul plăților fără numerar atât ca număr de instrumente emise, cât și ca valoare reprezentată. In fapt, aceste fenomene se petrec în competiția care se derulează între cec și celelalte instrumente de plată, care se dovedesc a fi preferate de utilizatori și, implicit, de mediul bancar.
Cambia și biletul la ordin, nu numai că dețin o pondere redusă în totalul plăților efectuate, dar această pondere este în permanentă scădere. Din cei 8%, cambia este utilizată cu totul întâmplător (câteva operațiuni / an / bancă) astfel încât sunt aprecieri că acest instrument de decontare, de fapt nu funcționează.
De menționat este faptul că, în actualul sistem de plăți, eforturile sunt îndreptate spre crearea unui sistem care să permită reducerea costurilor și creșterea vitezei de procesare a plăților, prin utilizarea pe scară tot mai largă a cardurilor și a altor instrumente de plată electronică.
Susținem că blocajul financiar este o cauză a preferinței utilizatorilor pentru numerar și nu pentru acceptarea în circuitul economic al mijloacelor și modalităților de decontare fără numerar care presupun o plată la un anumit termen și asigură încasări operative și riscuri mult mai restrânse față de instrumentele clasice.
Coordonata calitativă a procesului de modernizare a plăților electronice este reprezentată de diversificarea produselor financiare oferite pieței de către instituțiile care furnizează astfel de servicii. In prezent, multe bănci au instalat sisteme de electronic banking, prin care – printre altele – pot fi dispuse plăți de la sediul clientului, condiționat însă de prezentarea documentelor de plată în termen de 5 zile (pentru plățile în valută).
Din punct de vedere tehnic, mecanismul plăților este deschis oricărei transformări; sectorul bancar este unul din cele mai dinamice în această privință și reprezintă un "consumator" constant al celor mai performante inovații.
CAPITOLUL 6
6.1 Incidente de plata
Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) este un centru de intermediere care gestionează informația specifică incidentelor de plăți atât din punct de vedere bancar (tragerea în descoperit de cont) cât și din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere).
Transmiterea informației la CIP se face pe cale electronică, prin utilizarea Rețelei de Comunicații Interbancare ce leagă centrala BNR cu centralele tuturor băncilor.
Baza de date a CIP este organizată în două fișiere:
Fișierul național de incidente de plăți (FNIP) care are trei componente:
Fișierul național de cecuri (FNC),
Fișierul național de cambii (FNCb),
Fișierul național de bilete la ordin (FNBO) și
Fișierul național al persoanelor cu risc (FNPR) care este alimentat automat din FNIP.
Fișierul național al persoanelor cu risc colectează informațiile privind incidentele de plăți majore (instrumente de plată trase în descoperit de cont, cecuri emise fără autorizarea trasului, cecuri emise cu dată falsă sau cărora le lipsește o mențiune obligatorie, cecuri circulare sau de călătorie emise "la purtător", cecuri emise de către un trăgător aflat în interdicție bancară, cambii scontate fără a exista creanța cedată în momentul cesiunii acesteia) înregistrate pe numele unei persoane fizice/juridice nu pot fi șterse din această bază de date, decât în cazul în care se anulează, de către aceeași persoană declarantă care le-a transmis anterior la CIP, din proprie inițiativă sau ca urmare a hotărârii unei instanțe judecătorești.
Interdicția bancară este regimul impus de către bancă unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioadă de 1 an începând cu data înregistrării la CIP a unui incident de plată major și asigură prevenirea producerii unor noi incidente de plăți și sancționarea titularilor de cont care le generează în sistemul bancar.
În baza informațiilor recepționate de CIP de la persoanele declarante, aceasta are obligația:
transmiterii unei Declarații privind interdicția bancară de a emite cecuri tuturor centralelor băncilor, care au obligația să distribuie această informație în propriul sistem intrabancar;
transmiterii unei Declarații de pierdere/furt/distrugere/anulare a instrumentelor către centrala băncii plătitoare, pentru a preveni decontarea unui astfel de cec, cambie sau bilet la ordin, în eventualitatea prezentării acestuia la plată de către o persoană de rea credință.
Centrala băncii sau unitatea bancară teritorială unde respectiva persoană fizică sau juridică are cont deschis are obligația recuperării formularelor de cec necompletate sau greșit completate eliberate anterior, cu excepția cecurilor utilizate pentru retragerea de numerar. În cazul în care nu recuperează toate formularele de cec necompletate sau greșit completate, trebuie să le anuleze și să transmită această informație la CIP, într-un interval de maximum 15 zile calendaristice de la data emiterii Declarației CIP privind interdicția bancară.
Valorificarea informațiilor înregistrate în FNIP și în FNPR se va face astfel:
de către bănci și Banca Națională a României, în mod obligatoriu, la eliberarea de formulare de cecuri titularilor de cont;
de către CIP, din proprie inițiativă în scopul apărării interesului public, prin transmiterea către Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Ministerul Administratiei si Internelor cu unitățile lor teritoriale de informații din evidențele proprii sau prin publicarea acestor informații în Mass-media;
de către instanțele judecătorești, instituțiile menționate la lit. b), alte instituții ale statului cu atribuții de supraveghere și control, precum și de către Mass-media, pe baza datelor solicitate CIP;
de către persoanele fizice sau juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a) – c), prin intermediul băncilor;
de către instituții din străinătate similare CIP, pe baza datelor privind incidentele de plăți pe care CIP le furnizează din proprie inițiativă sau la cererea acestora.
Înaintea încheierii unei afaceri cu un partener, o firmă poate consulta, prin intermediul unei bănci, baza de date a CIP, pentru a vedea dacă pe numele potențialului partener sunt înregistrate incidente de plăți cu cecuri, cambii sau bilete la ordin. În funcție de răspunsul primit de la CIP, respectiva firmă este în măsură să aprecieze dacă mai dă curs sau nu colaborării cu acel partener.
Consultarea bazei de date se poate face de către un comerciant, prin intermediul unei bănci, înainte de a primi un cec de la clientul său în schimbul mărfurilor vândute. În acest caz, comerciantul poate afla dacă seria și numărul cecului pe care ar urma să-l primească face parte dintr-un set de instrumente de plată avizate de B.N.R. sau dacă nu cumva respectivul cec a fost declarat anterior la CIP ca pierdut/furat/distrus sau retras din circulație.
La emiterea unei cambii beneficiarul poate consulta baza de date a CIP pentru a solicita informații privind obligatul cambial principal, respectiv trasul. Beneficiarul poate accepta să acorde un credit comercial trăgătorului dacă până la data emiterii cambiei trasul (persoana desemnată în titlu a plăti pentru trăgător) nu a generat incidente la plata cu alte titluri de credit. Aceeași atitudine prevăzătoare o poate avea beneficiarul unui bilet la ordin față de subscriitor sau beneficiarul unui cec față de trăgător.
Informațiile înscrise în FNPR pe numele unei persoane fizice sau juridice, alături de analizele specifice efectuate de bănci, pot contribui la fundamentarea deciziei de acordare a unui credit sau de deschidere de cont curent pentru un nou client.
Potrivit datelor furnizate de Centrala Incidentelor de Plăți (CIP) din Banca Națională a României, în 2009, refuzurile la plată au înregistrat o creștere atât din punct de vedere valoric, cât și numeric.
Pentru a aprecia eficienta operatiunilor de compensare se determina un indicator care exprima numarul si valoarea instrumentelor de plata refuzate la compensare.
Un astfel de indicator se determina atat in valoare absoluta cat si in valoare relativa, prin raportarea numarului si valorii refuzurilor la totalul numarului si valorii instrumentelor de plata compensate. Pentru perioada analizata 2006-2009, acest indicator a inregistrat o valoare relativ scazuta, atat ca numar cat si ca valoare in perioada 2006-2008 ( 0,43% si respectiv 0,41% din numar si valoare totala),crescand in anul 2009 la 1,56% si respectiv 1,23% din numar si valoare totala datorita accentuarii crizei economice si blocajelor existente pe piata financiara.
Sursa: Rapoarte anuale BNR
De semnalat însă că dinamica din 2009 este inferioară celei din anii trecuți. Astfel, dacă în 2008 raportat la perioada similară din 2007 se înregistra o creștere a numărului de incidente cu 18,71%, în 2009 majorarea a fost doar de 5,2%. In paralel, la scara valorică, dinamica a coborât de la un ritm de 67,55% la 13,57%.
Tendința este încurajatoare și reflectă eforturile băncilor de a-și selecta cu mai multă atenție clienții și de a izola agenții economici cu un comportament financiar necorespunzător.
Tendinta refuzurilor la plata pe instrumente de plata este prezentata in tabelul de mai jos:
Sursa: Rapoarte anuale BNR
Analizând datele după suma medie refuzată pe instrument de plată, se constată că în 2007, valoarea acestui indicator a scazut cu doar 7,3% față de perioada similară din 2006 (103 milioane lei față de 96 milioane lei).În același timp, trebuie semnalat că tendința de atenuare a valorii refuzurilor a fost favorizată și de diminuarea ratei inflației, din acest motiv valoarea plăților efectuate de agenții economici înregistrând și o creștere mai temperată.
Și în 2009, ponderea majoritară în totalul refuzurilor continuă să o dețină tot biletele la ordin, atât din punct de vedere numeric (82%), cât și valoric (67%). Analiza datelor furnizate de CIP relevă faptul că, sub aspect numeric, modificările sunt nesemnificative de la un an la altul. In plan valoric, însă în anul 2009 se constată o intensificare a incidentelor de plăți cu bilete la ordin cu 40%, iar în anul 2008 raportat la anul 2007 o scadere de doar 6,6 %.
In privința cecurilor, modificările ponderii lor în total incidente de plăți nu a cunoscut modificări semnificative de la un an la altul. Astfel, in anul 2009, cecurile refuzate reprezentau 33% din valoarea totală a incidentelor de plăți iar din punct de vedere numeric, ponderea ocupată era de 18%.
Referitor la incidentele la plată cu cambii, acestea își mențin ultima poziție în top, numărul refuzurilor scade de la 14% în anul 2007, la 9% în 2008, si inregistreaza o crestere usoara de 4% în 2009, evoluție datorată, mai degrabă, rarității cu care acest instrument de plată este utilizat, decât rezultatului creșterii disciplinei de piață a agenților economici.
Majorări nesemnificative s-au înregistrat în cazul numărului persoanelor cu risc (de la 10.719 la 10.834), respectiv al celor aflate în interdicție bancară (de la 3.747 la 3.360).
.
6.2 CONCLUZII SI PROPUNERI
Chiar dacă datele statistice relevă o oarecare diminuare a vitezei de creștere a numărului și valorii instrumentelor de plată refuzate, coordonatele problemei incidentelor de plăți pare să fi rămas cantonate la situația înregistrată în urmă cu un an. Prin urmare, prea puține modificări în comportamentul agenților economici referitor la folosirea instrumentelor de plată. Numai o intensificare a controalelor efectuate de autoritățile statului abilitate la nivelul firmelor indisciplinate ar putea reprezenta un semnal clar că disciplina financiară este „o regulă de aur” a jocului și, prin urmare, companiile care nu-și pot îndeplini obligațiile vor fi sancționate.
Deci, aceste instrumente de credit au un rol foarte important în cadrul unei economii. Prin Ordonanța de urgențaă a Guvernului nr. 10/1997 privind diminuarea blocajului financiar s-a propus utilizarea cambiei și a biletului la ordin ca soluție pentru această problemă a blocajului care afectează întreaga economie românească. De fapt, blocajul financiar este o cauză a preferinței pentru utilizarea numerarului în tranzacții și nu a instrumentelor de plată fără numerar care presupun o plată la anumite termene.
După 1989 agenții economici suferind de pe urma unei puternice decapitalizări au început să se crediteze între ei practicând astfel creditul comercial. Dar nu exista în acel moment o legislație adecvată pentru a preveni apariția situațiilor de neplată la termen și nerecuperarea de către furnizor a contravalorii mărfurilor, serviciilor lor. S-a amplificat din acesta cauză și blocajul financiar.
Și în țările dezvoltate cu economie de piață concurențială funcționează creditul comercial dar aici există mecanisme ce exclud posibilitatea șantajului, deoarece cambiile, biletele la ordin și alte efecte comerciale sunt transmisibile între agenții economici și noii posesori nu mai pot fi șantajați, ei putând recurge rapid la executarea forțată și să ceară falimentarea celui care se găsește în poziția de rău platnic.
CAPITOLUL 7
7.1 Scurt istoric al ROYAL BANK OF SCOTLAND
Pe 29 Martie 1824, King Willem I a emis un decret regesc creând Nederlandsche Handel – Maatschappij cu scopul de a revigora comerțul între Olanda și Indiile Olandeze de Est. În 1964 NHM a fuzionat cu De Twentsche Bank formând Algemene Bank Nederland (ABN) în timp ce Amsterdamsche Bank și Rotterdamsche Bank s-au unit transformându-se în Amsterdam – Rotterdam (AMRO) Bank. În 1991 aceste 2 bănci au fuzionat formând ABN AMRO Bank. Azi ABN AMRO este o prezență puternică pe piețele internaționale, construită în jurul ideii de a stimula comerțul internațional.
ABN AMRO se clasează pe locul 8 în Europa și pe poziția 12 în lume din punct de vedere al activelor totale, cu mai mult de 4000 de sucursale în 52 de țări, un personal de peste 100.000 de angajați cu normă întreagă și active totale de 1.025,2 miliarde de euro (la 31 decembrie 2007). ABN AMRO este listată la bursele din Londra, New York și Euronext.
A câștigat numeroase premii pe parcursul timpului:
Best Bank in Brazil – Euromoney Julie 2005
Best Bank in Netherlands – Euromoney Julie 2003
Best Bank Site for Trade Finance – Euromoney Dec 2002
ABN AMRO România și-a început operațiunile în 1995 și a avut un istoric impresionant în ceea ce privește relațiile de afaceri cu corporații multinaționale, companii internaționale care derulează afaceri în România, precum și companii de pe piața locală, în special cele cu potențial de export și dezvoltare. Obiectivul băncii a fost acela de a construi aceste relații pe măsură ce s-a dezvoltat odată cu creșterea pieței românești.
Începând din 2004, a început să ofere produse și servicii și pentru consumatorii persoane fizice. Gama de produse în continuă diversificare include conturi curente, carduri de debit și credit, facilități de overdraft, credite ipotecare, credite personale cu ipotecă, credite pentru uz personal, planuri de economii. În cei aproape 14 ani de existență în România, banca și-a construit o reputație solidă de partener profesionist și de încredere, lider în ceea ce privește inovația de produs și calitatea serviciilor. Cunoștințele angajaților cu privire la dinamica sectorului bancar, combinate cu o prezență locală puternică, o plasează într-o poziție ideală pentru a oferi consultanță de specialitate clienților și servicii bancare de nivel superior.
La sfârșitul anului 2007, Royal Bank of Scotland a condus cu succes oferta consorțiului ( alaturi de Fortis si Santander ) pentru achiziționarea ABN AMRO. Prin această tranzacție și de asemenea beneficiind de relațiile deja existente cu companii, instituții financiare și publice din Europa, America de Nord și zona Asia Pacific, se va extinde în mai mult de 50 de țări, reușind să răspunda nevoilor clienților, oriunde s-ar afla. Integrarea va aduce creșteri considerabile în ceea ce privește capitalul, consultanța financiară oferită clienților persoane juridice, prezența pe piețele în dezvoltare, tranzacțiile bancare (gestionarea capitalului de lucru și finanțarea ciclului comercial).
7.2 Prezentare ROYAL BANK OF SCOTLAND
Diviziile de business ale Royal Bank of Scotland furnizează o gamă integrată de servicii financiare, de trezorerie, asigurări și adiministrare a activelor adresate atât persoanelor fizice cât și celor juridice. Printre mărcile grupului se numără RBS, NatWest, Ulster Bank, Coutts, Citizens și multe alte nume cunoscute în lumea companiilor care furnizează servicii financiare.
RBS are 170.000 de angajați, iar profitul său operațional în 2007 a fost de 10,3 miliarde lire sterline.
In anul 2009 RBS raporteaza un profit operational 6,232 miliarde lire sterline si total venituri in valoare de 31.726 miliarde lire sterline.
Royal Bank of Scotland este prezenta in tari din Europa Centrala , Africa, America de Nord, Canada, America Latina si Asia, detinand un portofoliu de peste 40 milioane de clienti care utilizeaza servicii financiare de peste 30 de branduri din intreaga lume.
In Romania Royal Bank of Scotland detine un numar de 22 de sucursale cu un portofoliu de 74.000 de clienti, oferind servicii de tranzactii bancare,de retail, de corporate si investitii pe piata de capital.
La nivel global, serviciile oferite de Royal Bank of Scotland pentu persoane fizice si juridice se refera la retail, corporate banking, asigurari, administrarea investitiilor, management comercial si consultanta financiara.
Structura grupului Royal Bank of Scotland este formata din urmatoarele divizii:
UK Personal
UK Corporate
RBS Insurance
EMEA Retail & Commercial
US Retail & Commercial
Global Banking & Markets
Valorile Corporative asigură baza Principiilor de Afaceri nou introduse de ABN AMRO. Banca a formulat aceste Valori Corporative în anul 1997.
INTEGRITATE: Mai presus de orice, respectăm principiul integrității, în tot ceea ce facem, întotdeauna, oriunde.
LUCRUL ÎN ECHIPA: Munca în echipă este esența talentului nostru de a reuși ca furnizor preferat și de încredere în oferirea de solutii financiare clientilor nostri. Loialitatea noastră deplină este un bun al întregii organizații. Învățăm unii de la alții și punem la dispoziție experiența profesională și resursele tuturor membrilor organizației, în beneficiul clienților noștri și al nostru personal.
RESPECT: Respectăm fiecare individ. Puterea noastră vine din acordarea de șanse egale și diversitate, în același timp sprijinind creșterea și dezvoltarea personală. Noi prețuim și valorificăm spiritul întreprinzător al fiecărei persoane.
PROFESSIONALISM: Ne angajăm să nu ne abatem de la cele mai înalte standarde de profesionalism în ceea ce privește serviciile către clienții noștri, urmărind inovația, folosindu-ne imaginația, fiind deschiși către idei noi și acționând decisiv și constant. Suntem hotărâți să furnizăm servicii de cea mai bună calitate astfel încât relațiile noastre cu clienții să fie apropiate și de lungă .
Strategia de dezvoltare durabilă se concentrează pe șase arii focus :
1.Responsabilitate și transparență
2.Protejarea activelor
3.Servicii financiare responsabile
4.Investiția în angajați
5.Minimizarea impactului asupra mediului
6.Sprijinirea comunităților locale
7.3 Produse si servicii oferite de ROYAL BANK OF SCOTLAND
Indiferent daca un client dorește un produs sau un serviciu în nume propriu sau pentru afacerea sa, Royal Bank of Scotland poate să îi îndeplinească și cele mai exigente dorințe. De aici si deviza băncii “Make it happen”- banca nu se axează doar pe promisiuni și speranțe, ea face ca speranțele clienților să devină realitate. Experiența și profesionalismul de care dă dovadă recomandă RBS ca fiind una din cele mai serioase banci străine din România. Orientată întotdeauna către client, banca reușește întotdeauna să atragă clienți și să le ofere produsele de finanțare sau de economisire de care aceștia au nevoie.
Produsele și serviciile oferite de Royal Bank of Scotland se împart în trei categorii:
produse destinate persoanelor fizice
produse și servicii destinate corporațiilor
produse și servicii destinate clienților “Royal Preferred Banking”
business banking online
1. Contul curent
RBS oferă posibilitatea deschiderii de conturi curente în următoarele monede: RON, EUR, USD, GBP, CHF, SEK, AUD, CAD, JPY și HUF. În calitate de posesori ai unui cont curent RBS,unde se poate beneficia de următoarele avantaje:
a) Cardul de debit RBS
La deschiderea contului curent se poate opta pentru obținerea unui card de debit RBS în RON, EUR sau USD valabil oriunde în lume, la orice bancomat și în orice spațiu comercial care are afișat simbolul MasterCard. Astfel, nu mai este necesar să se poarte bani în numerar și nici să se apeleze la cecurile de călătorie.
Pentru retrageri de numerar, se poate apela atât la bancomatele noastre cât și la bancomatele altor bănci care oferă acest serviciu 24 de ore pe zi.
Comision 0% la retragere de numerar de la bancomat
În cazul retragerii de numerar din contul curent de la un bancomat al RBS, banca nu percepe nici un comision pentru respectiva tranzacție.
b) Carduri de debit suplimentare
RBS oferă posibilitatea de a avea până la 2 carduri suplimentare de debit atașate contului curent.
Facilitatea de descoperire de cont (overdraft)
Acest credit permite să se folosească sume suplimentare celor existente în cont. Facilitatea de descoperire de cont poate oferi mai multă siguranță financiară, chiar dacă nu este folosită foarte des. Dacă este nevoie de sume suplimentare, se pot obține fără alte documente de întocmit, fără pierdere de timp. Se poate avea posibilitatea de a cheltui în plus între unu și trei salarii nete. Iar dobânda se aplică numai la suma pe care se cheltuiește, nu la întreaga valoare a creditului aprobat de bancă.
c) Plăți directe către furnizori
Un alt avantaj al contului curent RBS este că se poate solicita băncii să efectueze automat în numele clientului plățile anumitor facturi.
Dacă se deține un cont curent deschis la RBS, se poate beneficia de serviciul gratuit de plată automată a facturilor emise lunar de Romtelecom. Odată solicitat acest serviciu, singura condiție pentru a se achita astfel facturile scadențe este să se asigure că la data plăților există suficienți bani în contul dumneavoastră (inclusiv din limita de descoperire de cont aprobată). RBS va avea grijă să efectueze automat în numele clientului plata facturilor, fără a solicita de fiecare dată instrucțiuni suplimentare.
d) Ordine de plată
Prin intermediul ordinelor de plată exista posibilitatea de a transfera sume de bani atât în țară cât și în străinătate din contul clientului curent. Acest lucru va înlesnii efectuarea tranzacțiilor financiare în mod rapid, eficient și sigur fără a mai fi nevoie să se utilizeze numerar.
e) Schimburi valutare
Clienții RBS pot efectua schimburi valutare la cursuri avantajoase determinate de evoluția piețelor monetare.
2. Credit pentru uz personal
Creditul pentru uz personal este dedicat nevoilor financiare de orice natură, care necesită o rezolvare imediată. Un credit fără explicații, care ajută să împliniți orice dorință.
Pentru a solicita un credit este suficient să se stabilească o întâlnire cu un consultant al băncii și acesta va veni acolo unde este mai convenabil clientului.
Caracteristicile acestui credit :
Se poate obține sume cuprinse între 3.500 și 144.000 RON
Perioada de rambursare este cuprinsă între 6 și 60 de luni
Se acceptă în calitate de codebitori: soțul sau soția, părinții și copiii
Nu se solicită avans, girant sau ipotecă
Condiții de eligibilitate
Vârsta solicitantului trebuie să se încadreze între 18 și 70 de ani (vârsta maximă până la care trebuie rambursat creditul)
Cetățean român rezident sau cetățean străin ce lucrează în România
Vechimea la locul actual de muncă trebuie să fie de minim 3 luni, iar vechimea totală în muncă de minim un an
Venitul minim acceptat este de 1.200 RON pentru aplicațiile individuale și 2.000 RON pentru aplicațiile cu codebitori
Se acceptă diverse surse de venit (venituri din: salariu și orice alte venituri asimilate acestuia, profesii liberale, pensie, drepturi de autor, dividende etc.)
Documente necesare
Actul de identitate
Documente care atestă veniturile (ex: adeverință de salariu, copia Cărții de Muncă etc.)
Fișa fiscală
După caz, banca iși rezervă dreptul de a solicita documente suplimentare. Solicitarea unui împrumut nu presupune aprobarea implicită din partea băncii.
3. Credit ipotecar
Creditul ipotecar este dedicat nevoilor financiare, oferind suportul necesar achiziționării unei locuințe. Un credit care ajută să împlineasca dorințele clientului.
Pentru a solicita un credit este suficient să se stabilească o întâlnire cu un consultant al băncii și acesta va veni acolo unde este mai convenabil pentru client.
Caracteristicile acestui credit
Se poate obține până la 750.000 EUR sau echivalent RON
Suma finanțată de până la 75% din valoarea proprietății aduse drept garanție (creditul este garantat cu ipotecă de rang I asupra imobilului achiziționat)
Perioada de rambursare de până la 30 de ani
Se acceptă în calitate de codebitor soțul sau soția, partenerul(a) sau rude de gradul I
Condiții de eligibilitate
Vârsta solicitantului trebuie să se încadreze între 18 și 70 de ani (vârsta maximă până la care trebuie rambursat creditul)
Cetățean român rezident sau cetățean străin ce lucrează în România
Vechimea la locul actual de muncă trebuie să fie de minim 3 luni, iar vechimea totală în muncă de minim un an
Venitul minim acceptat este de 1.200 RON pentru aplicațiile individuale și 2.000 RON pentru aplicațiile cu codebitori
Se acceptă diverse surse de venit (venituri din: salariu și orice alte venituri asimilate acestuia, profesii liberale, pensie, drepturi de autor, dividende etc.)
Documente necesare
Actul de identitate
Documente care atestă veniturile (ex: adeverință de salariu, copia Cărții de Muncă etc.)
Copia actelor de proprietate ale imobilului adus drept garanție
Fișa fiscală
4. Credit personal cu ipotecă
Caracteristicile acestui credit
Se poate obține până la 250.000 EUR sau echivalent în RON
Suma finanțată este de până la 75% din valoarea proprietății aduse drept garanție (creditul este garantat cu ipotecă de rang I asupra unui imobil utilizat în scop locativ)
Perioada de rambursare de până la 30 de ani
Se acceptă în calitate de codebitor soțul/soția, partenerul(a) sau rude de gradul I
Condiții de eligibilitate
Vârsta solicitantului trebuie să se încadreze între 18 și 70 de ani (vârsta maximă până la care trebuie rambursat creditul)
Cetățean român rezident sau cetățean străin ce lucrează în România
Vechimea la locul actual de muncă trebuie să fie de minim 3 luni, iar vechimea totală în muncă de minim un an
Venitul minim acceptat este de 1.200 RON pentru aplicațiile individuale și 2.000 RON pentru aplicațiile cu codebitori
Se acceptă diverse surse de venit (venituri din: salariu și orice alte venituri asimilate acestuia, profesii liberale, pensie, drepturi de autor, dividende etc.)
Documente necesare
Actul de identitate
Documente care atestă veniturile (ex: adeverință de salariu, copia Cărții de Muncă etc.)
Copia actelor de proprietate ale imobilului adus drept garanție
Fișa fiscală
5. Conturi de depozit la termen
Conturile de depozit la termen permit să se acumuleze dobândă în funcție de sumele existente în cont și de perioada de timp pentru care s-a optat să se economisescă. În vederea constituirii unui depozit la termen, trebuie depus un nivel minim convenit în funcție de moneda în care se dorește să se economisească.
Avantaje
Dobânda este fixă pe perioada depozitului
Cont curent fără comision de administrare
Card de debit atașat contului curent oferit gratuit (fără comision de emitere, administrare și reînnoire a cardului)
0% comision de retragere de numerar la toate bancomatele din țară
Suma minimă pentru constituirea unui depozit este de 1.500 RON pentru un depozit în RON și 500 EUR pentru un depozit în EUR.
Produs garantat de Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar în limita a 50.000 EUR sau echivalent în RON, cu respectarea termenilor și condițiilor stabilite conform OG 39/1996.
6. Cardul de credit
Cardurile de credit sunt instrumente moderne de plată, dovedindu-și utilitatea atât în țară, cât și în străinătate, în ciuda dobânzilor mari, dar și a costurilor suplimentare pe care le presupun. Numărul locurilor în care poți plăti cu cardul este tot mai mare, plata la comercianți fiind gratuită. Cardul de credit este astfel o armă cu două tăișuri, întrucât nu te mai limitezi la mărunțișul din portofel și ești tentat să cheltuiești tot mai mult.
7. Produse și servicii destinate corporațiilor
Gama de produse pentru clienții corporativi și instituționali constă în următoarele servicii bancare: Business Banking, soluții pentru operațiunile curente, piețe globale și produse bancare de investiții. Banca deține cunoștințele și capacitatea de a furniza corporațiilor și instituțiilor financiare consiliere asupra pieței de capital privind emisiunile de obligațiuni și acțiuni, finanțe corporative și produse de împrumut financiar specializate, prin intermediul serviciilor oferite de RBS Securities (Romania) S.A.
8. Produse și servicii destinate clienților “Royal Preferred Banking”
Clienții “preferred banking” sunt acele persoane care îndeplinesc una din condițiile: să aibă un depozit de minim 50.000 EUR pe o perioadă de minim șase luni sau să aibă un rulaj al contului curent de minim 5000 EUR în fiecare lună. Această categorie de clienți este foarte importantă pentru bancă, de aceea acestora li se oferă dobânzi preferențiale la produsele de credit și economisire, comisioanele pentru contul curent și cardul de debit și pentru orice tranzacție efectuată fiind zero. Produsele oferite acestei categorii de clienți sunt:
contul Royal Preferred Banking
descoperitul de cont ( overdraft )
cardul de credit Black
produse de creditare
produse de investiții
Produsele de creditare pentru clienții “preferred” au o limită mai mare față de clienții standard, motivul fiind în primul rând încrederea pe care banca o acordă pentru orice client din această categorie și în al doilea rând încurajarea oamenilor de afaceri de a lucra cu Royal Bank of Scotland.
9. Business banking on-line
Business Banking răspunde celor mai frecvente nevoi de servicii bancare. Combinând flexibilitatea unui portal bancar online cu expertiza unui Relationship Banker dedicat, Business Banking oferă cel mai ridicat nivel de control și confort. Esența acestui serviciu o reprezintă Business Banking Online, portalul bancar ce oferă o serie de servicii de gestionare a capitalului de lucru, de finanțare a ciclului comercial, precum și soluții de schimb valutar. Acest portal web este accesibil 24 de ore, șapte zile pe săptămână. Acest serviciu permite de asemenea accesare de informații actualizate cu privire la tranzacțiile efectuate și generarea propriilor rapoarte. Mai mult, Business Banking Online conține un model unic de costuri, Dynamic Pricing. Acest program de discount-uri se bazează atât pe volum, cât și pe numărul de produse folosite: cu cât este folosit mai mult Business Banking, cu atât plata pe tranzacție este mai mică.
7.4 Analizarea indicatorilor de performanta in cadrul ROYAL BANK OF SCOTLAND IN PERIOADA 2007-2009
Analiza financiar-bancara este un concept complex integrat managementului bancar, proces organizat la nivelul centralei bancare, si recunoscut in esenta, prin trei ipostaze:
a) gestiunea riscurilor;
b) gestiunea activului si pasivului bancar;
c) asigurarea transparentei informatiilor destinate publicului.
Conform literaturii de specialitate, evaluarea performantelor unei institutii bancare se poate realiza, in primul rand, cu ajutorul:
Contului de rezultate, numit si contul de venituri si cheltuieli, ce permite determinarea unui set de indicatori, a caror succesiune tine de specificul activitatii bancare si de ordinea includerii in calcul a unor influente derivand din sistemul de reglementari (provizioane, fonduri de risc, impozite s.a.) : venitul net bancar, rezultatul brut din exploatare, rezultatul net bancar.
Indicatori derivati, a caror selectie a fost realizata pe baza frecventei utilizarii lor in evaluarea performantelor bancare si care formeaza modelul rentabilitatii capitalului: marja neta a dobanzii, rentabilitatea capitalului, rentabilitatea activelor, multiplicarea capitalului social, efectul de parghie (de levier), rata profitului net (si aportul diferitilor factori de influenta), gradul de utilizare al activelor (pe doua categorii de indicatori analitici).
1. ANALIZA PE BAZA CONTULUI DE REZULTATE.
Analiza veniturilor si a cheltuielilor bancare ale RBS.
Structura veniturilor si a cheltuielilor Bancii RBS este reflectata in Contul de profit si pierderi, care permite determinarea profitului bancar.
Dupa cum se observa din tablel, ponderea cea mai mare in total veniturilor o reprezinta, de departe, veniturile din operatiuni bancare (93,75% in 2008 si 90,12% in 2009), ducandu-ne la concluzia ca activitatea bancii este una sigura si stabila. In cadrul acestora, veniturile din dobanzi detin de asemnea cea mai mare pondere, fiind unul dintre cei mai importanti indicatori ai Contului de profit si pierdere. In dinamica, acestea scad insa cu 3, 83%.
Astfel, in structura veniturilor din dobanzi se regasesc urmatoarele tipuri de operatiuni:
Observam ca in cea mai mare parte, acestea se compun din veniturile din credite si avansuri acordate clientelei (63.28% in 2008 si respectiv 73,96% in 2009). In dinamica, aceste tipuri de venit prezinta o scadere in 2008 de 12,27%, in conditiile cresterii substantiale a cifrei de afaceri . Aceasta tendinta de diminuare a veniturilor din dobanzi se datoreaza scaderii dobanzilor la creditele acordate clientelei, fenomen inregistrat atat in cadrul RBS cat si la nivelul intregului sistem bancar, apropiindu-ne astfel de nivelul dobanzilor din UE, care au nivele mult mai scazute.
Un aspect important al activitatii desfasurate de banca il reprezinta cresterea veniturilor care nu provin din dobanzi. Veniturile din activitatea suplimentara au crescut in dinamica cu 51, 58% in 2009 fata de 2008 cat si ca pondere in structura veniturilor din exploatare. Astfel acestea reprezentau in 2008 4,89%, iar in 2009 reprezinta 7,28%. Astfel, banca a incercat sa gasesca solutii complementare celor traditionale, incercand sa recupereze pierderile din venit datorate de scaderea dobanzilor la creditele acordate.
Veniturile din comisioane au inregistrat in 2009 o crestere de doar 4,68 %, ca urmare a modificarii politici bancii privind spezele si comisioanele, in sensul diminuarii cuantumului acestora.
In 2009, desi veniturile din exploatare au crescut in termeni nominali fata de 2008, cu 2,23%, in termeni reali ele au inregistrat o scadere de 5,60%. Aceasta scadere a fost datorata in special cresterii cheltuielilor de functionare cu 5,05% in 2008, cand RBS si-a extins reteaua de unitati.
Profitul net din exploatare a scazut astfel cu 8,72% (15,71% in term. reali).
Venitul net din dobanzi, ca procentaj din totalul activelor a continuat sa scada, de la o medie ponderata de 1,99% in 2007 la 1,56% in 2008 si 1,23% in ,datorat unor scaderi deloc bruste ale rentabilitatii, niveluri scazute ale ratei dobanzilor si finantarea cresterii imprumuturilor prin furnizarea de credite in volume mari, ” en gros” mai costisitoare contrar primirii de depozite „ en detail ” ale clientilor, mai ieftine.
Se poate observa ponderea mare pe care o au cheltuilelile din activitati bancare si dar si ponderea foarte mare pe care o au cheltuielile operationale in totalul cheltulielilor. Aceste 2 clase de cheltulieli prezinta cresteri ce sunt in stransa legatura cu cresterea surselor atrase, in special cele ale clientelei nefinaciare, si in acelasi timp cresterii cotei pe piata, si dezvoltarii operationale, prin nr-ului de sucursale, atm-uri si a personalului.
Nu se inregistreaza cheltuileli exceptionale. Se observa de asemenea scaderea optimista a cheltuielilor din activitatea suplimentara, cu 36,88% in 2009 fata de 2008, in conditiile dezvoltarii continue a acestei activitati si cresterii veniturilor aferente plasamnetelor si tranzactionarii.
Deoarece cea mai buna pozitie in cadrul pasivelor bancii o au depozitele atrase de la clientii nebancari cu o crestere semnificativa de la un an la altul in detrimentul resursele atrase de pe piata interbancara, implicit si cheltuielile cu aceste depozite detin o pondere semnificativa in total cheltuielilor aferente dobanzilor. Se observa o diminuare a acestor cheltuieli in 2009 cu 12%, datorita cresterii depozitelor clientelei atat bancare cat si nebancare in acest interval de timp, desi dobanzile acordate de banca plasamentelor bancare s-au diminuat cu 83% intre anii 2007-2009.
Se poate observa ca, si in cazul cheltuielilor. cu dobanzile, cea mai mare pondere provine din operatiunile legate de la clientela nebancara ( atragerea de resurse), in 2009 acestea fiind in proportie de 92,90 % in 2008 si 83,5%. In dinamica , si observa insa scaderea acestora, datorita scaderii dobanzii pasive.
TABLOUL SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE:
Analiza tabloului soldurilor intermediare de gestiune:
I MB+Rez Op > I Prod net
– Cheltuieile cu materialele, utilitatile si lucrarile prestate de terti sunt in crestere, infuentand negativ eficienta societatii. Sunt necesare investigari aprofundate prin metode sociologice.
I Prod net > I RBE
– Exista de asemenea dezechilibre finaciare generate de modificarea politicii fiscale, cheltuielile de personal, varsamintelor asimilate si corectiile creantelor. Este necesara identificarea cheltuielilor vulnerabile prin metode aprofundate.
I RBE > I RE
– cheltulielile cu amortizarile sunt in crestere, tragand concluzia ca politica de management pentru anul 2009 privind investitiile nu a fost eficienta.
I RE > I Rc
– Banca efectueaza operatiuni de natura finaciara neprofitabile.
I Rc < R Net E
– Nu exista accentuari ale fiscalitatii in domeniul impozitarii. Banca cunoaste o evolutie favorabila.
Putem trage concluzia ca in decursul anului 2009, managementul bancii nu a avut o activitate foarte eficienta.
BILANTUL CONTABIL LA 31 DECEMBRIE 2009:
VALOAREA PATRIMONIALA:
Patr. net 2008 = AT-DT=24.239.582- 20.498.262 = 3.741.320
Patr. net 2009 = AT-DT=32.879.731- 29.116.453 = 3.763.278
S-a inregistrat o mica crestere a valorii patrimoniale de 0.59%.
Analiza pe partea de activ facuta pentru Banca RBS la 31 decembrie 2009 este edificatoare si demonstreaza evolutia pozitiva si perspectiva dezvoltarii acestei banci.
Structura activelor bancii este centralizata in urmatorul tabel:
In ultimii ani, banca a realizat o crestere bilantului . Astfel, in 2009 activele bilantiere se ridica la 32.879 milioane lei (RON) (aproape 9 miliarde echivalent EUR). Aceste valori sunt mai mici decat media pe intreg sistemul bancar.
In structura plasamentelor, creditele si avansurile acordate clientelei detin in 2009 cea mai mare pondere in total active, respectiv 47,34%, aflandu-se intr-o permanenta crestere. Modificarea relativa, in termeni reali a creditelor a fost de 38,89%, datorata in special cresterii creditelor acordate populatiei cu 85,79%
Structura portofoliului de credite reflecta preocuparea bancii de a dispersa riscul asupra tuturor sectoarelor, punand accentul pe acele sectoare industriale ce au un potential ridicat de crestere: Industrie: 56,2%; Tranzactii imobiliare: 3,4%; Comert: 1,7,5%; Transporturi: 2,4%; Tranzactii financiare: 4,8%; Agricultura: 4% ; Constructii :3,9% ; Altele :7,8%.
Banca s-a orientat mai ferm catre finantarile pe termen lung, incurajand deciziile investitionale ale clientilor, aceste credite ajungand, la o pondere de 41% din total portofoliu in 2009 fata de 19% in 2007. S-a mentinut o structura de credite preponderent in moneda nationala – 56% din total portofoliu – in conditiile unei piete dominate inca de creditele in valuta.
Pe parcursul ultimilor anii, consumul populatiei a fost impulsionat de coborarea puternica a ratelor dobanzilor practicate de bancile intregului sistem, proces care a favorizat expansiunea creditelor in lei si a descurajat economisirea in moneda nationala, pe fundalul unei uniformizari a consumului de durata mai indelungata, bazata si pe anticiparea unor venituri personale sporite dupa aderarea la Uniunea Europeana.
Din punct de vedere al structurii resurselor atrase de banca se remarca o evolutie pozitiva prin consolidarea ponderii in total pasive detinute de resursele atrase de la segmentul corporate si retail, concomitent cu diminuarea treptata a dependentei RBS fata de resursele atrase de pe piata interbancara.
De remarcat diferenta mare intre ponderea depozitelor si disponibilitatilor atrase de la clientela (73,95% in anul 2007, 75,54% in 2008, 66,8% in 2009) si a resurselor atrase de pe piata interbancara (7,565% in 2007 si doar 0,708% in 2008 si 1,18% in 2009).
In structura resurselor de la clientii nebancari s-a inregistrat o acumulare a resurselor la termen (65,03% in anul 2008, 62,22% in 2009) in detrimentul celor la vedere (29% in 2007, 23,49% in 2008 si 23,096% in 2009), evolutie favorabila bancii deoarece urmareste realizarea unui optim intre resurse si plasamente din punct de vedere al volumului si structurii scadentelor.
Pe segmentul atragerii de resurse de la clientii nebancari, in 2009 banca a inregistrat o crestere mai accentuata a depozitelor in lei (RON), crestere stimulata de remunerarea mai buna. Depozitele totale ale clientilor la RBS au crescut in 2009 cu 31,3% pana la 2.196.930 mii. lei (RON).
RENTABILITATEA RELATIVA IN ANALIZA ACTIVITATII BANCARE:
Rata rentabilitatii economice sau Rentabilitatea activelor
ROA=
In ceea ce priveste semnificatia potentiala:
un trend in scadere arata ca banca intampina anumite dificultati;
un trend in crestere este expresia unor rezultate pozitive, dar poate fi si expresia asumarii unui risc excesiv de catre banca;
In 2009 insa, ROA scade, atat pentru RBScat si pentru intreg sistemul nostru bancar. Aceasta scadere se datoreaza in special diminuarii profitului net inregistrat de catre banca, ca urmare a scaderii ecartului dintre dobanzile active si cele pasive si a spezelor si comisioanelor practicate
Rata rentabilitatii financiare sau Rentabilitatea capitalului propriu
Rata rentabilitatii financiare =
O rata a rentabilitatii financiare mai ridicata poate fi efectul unui capital propriu mic, sau expresie a capacitatii crescute de a obtine prin imprumut resurse suplimentare.
Este de dorit ca ROE sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii pe piata pentru a face mai atractive actiunile bancii, comparativ cu varianta plasarii fondurilor in depozite bancare si a creste cursul bursier.
In 2008 datorita cresterii profitului net (cu aproape 4 mil. lei) indicatorul a atins limita de 17,38% si a scazut usor in 2009.
Rata rentabilitatii venitului
RRV=
Dupa cum se observa in 2006 acest indicator a scazut usor datorita scaderii profitului net cu 0,0028% in termeni nominali.
Rata rentabilitatii operatiunilor bancare:
R ROB =
In general ratei rentabilitatii venitului inregistrata de RBS in perioada analizata are o valoare mare datorita nivelului ridicat al venitului net din dobanzi, exprimand o activitate profitabila, deci un bun management al activelor si pasivelor.
Atat pentru RBS cat si pentru intreg sistemul bancar, in ultimii ani insa, s-a inregistrat o scadere a ecartului dintre dobanzile active si cele pasive. Aceasta a dus la scaderea veniturilor nete din dobanzi, generand astfel si scaderea ratei rentabilitatii venitului.
ANALIZA LICHIDITATII BANCARE:
Succesul activității bancare este strâns legat de corelarea eficienta, între activele și pasivele existente. Lichiditatea bancară este o problemă de gestiune a activelor și pasivelor bancare care au grade diferite de lichiditate și arată capacitatea unei bănci de a-și finanța operațiile curente. Atunci când există o probabilitate ca această capacitate să fie pierdută, apare riscul de lichiditate.
Lichiditatea efectivă se determină prin însumarea pe fiecare bandă de scadență a activelor bilanțiere și a angajamentelor primite, evidențiate în afara bilanțului.
Lichiditatea necesară se determină prin însumarea, pe fiecare bandă de scadență, a obligațiunilor bilanțiere și a angajamentelor date evidențiate în afara bilanțului.
Exista câte cinci benzi de scadenta.
Indicatorul de lichiditate se calculează ca raport între lichiditatea efectivă și lichiditatea necesară și este sub limita minimă, respectiv 1, prevăzută la art. 6 alin. (1) din Normele Băncii Naționale a României nr. 1/2002 privind lichiditatea băncilor, cu modificările și completările ulterioare.
Indicatorii de lichiditate cei mai utilizați sunt: poziția lichidității, pasivele nete și indicele de lichiditate, transformarea medie a scadențelor și rata lichidității.
Analizand ratele de lichiditate prezentate in tabel, se remarca o lichiditate sporita si o usoara imbunatatire a acesteia din 2008 in 2009.
CAPITOLUL 8
ANALIZA INCIDENTELOR DE PLATA IN CADRUL ROYAL BANK OF SCOTLAND
Activitatea de sesizare și prevenire a incidentelor de plăți a fost dintotdeauna una din preocupările majore ale băncilor. Rezultată dintr-o profundă inspirație europeană, România introduce un regim de monitorizare mai amplu prin înfăptuirea Centralei incidentelor de plăți care funcționează în cadrul BNR din 1997.
Aceasta activitate de diminuare a riscurilor provenite din transferurile de fonduri pe suport de hartie este in continua dezvoltare si in cadrul ROYAL BANK OF SCOTLAND.
Din acest punct de vedere, analiza incidentelor de plata in cadrul transferurilor de fonduri este monitorizata continuu, Royal Bank of Scotland fiind in calitate de raportor la Centrala Incidentelor de Plati prin utilizarea Rețelei de Comunicații Interbancare ce leagă centrala BNR cu centrala bancii. Banca raporteaza catre Centrala Incidentelor de Plati incidentele de plata majore sau minore inregistrate ca refuzuri in cadrul tranzactiilor cu cec-uri, bilete la ordin si cambii.
De asemenea, RBS raporteaza catre Fișierul Național al Persoanelor cu Risc toate incidentele de plăți majore generate de cauze cum ar fi:
Instrumente de plată trase în descoperit de cont;
Cecuri trase fără autorizarea trasului;
Cecuri emise cu dată falsă sau căror le lipsește o mențiune obligatorie;
Cecuri circulare sau cecuri de călătorie emise la purtător;
Cecuri emise de un trăgător aflat în interdicție bancară;
Scoaterea cambiei fără existentă a creanței cedate în momentul cesiunii acesteia.
Persoanele implicate în incidente de plăți sunt pe de o parte înregistrate ca persoane în acest domeniu, iar pe de altă parte sunt persoanele implicate în incidente decurgând din folosirea abuzivă a cecurilor și sunt sancționate de catre RBS prin interdicție bancară. Prin aceasta interdictie, unui titular de cont ii este interzis sa mai emita cec-uri pe o perioada de 1 an.
In tabelul de mai jos este prezentata situatia compensarilor in cadrul RBS in perioada 2007-2009:
Pentru a aprecia eficienta operatiunilor de compensare in cadrul RBS se determina un indicator care exprima numarul si valoarea instrumentelor de plata refuzate la compensare.
Un astfel de indicator se determina atat in valoare absoluta cat si in valoare relativa, prin raportarea numarului si valorii refuzurilor la totalul numarului si valorii instrumentelor de plata compensate. Pentru perioada analizata 2007-2009, acest indicator a inregistrat o valoare relativ scazuta, atat ca numar cat si ca valoare in perioada 2007-2008 ( 0,05% si respectiv 0,03% din numar si valoare totala),crescand in anul 2009 la 0,14% si respectiv 0,21% din numar si valoare totala datorita accentuarii crizei economice si blocajelor existente pe piata financiara.
Tendinta refuzurilor la plata pe instrumente de plata in cadrul RBS este prezentata in tabelul de mai jos:
Analizând datele după suma medie refuzată pe instrument de plată, se constată că în 2009, valoarea acestui indicator a crescut cu 37% față de anul 2007 si cu 20% fata de anul 2008 (37 milioane lei, respectiv 20 milioane lei față de 10 milioane lei).În același timp, trebuie remarcat că tendința de crestere a valorii refuzurilor este determinata de intensificarea tranzactiilor comerciale, din acest motiv valoarea plăților efectuate de agenții economici înregistrând și o creștere mai temperată.
In cadrul RBS ponderea majoritară în totalul refuzurilor o dețin biletele la ordin, atât din punct de vedere numeric (40%), cât și valoric (42%). Analiza datelor relevă faptul că, sub aspect numeric, modificările sunt nesemnificative de la un an la altul. In plan valoric, însă în anul 2009 se constată o intensificare a incidentelor de plăți cu bilete la ordin cu 250% raportat la anul 2007 datorita situatiei economice actuale si a scaderii lichiditatilor din conturile agentilor economici pe fondul decalajelor tot mai accentuate intre incasari si plati.
Motivele principale ale refuzurilor in cadrul RBS si a transmiterii lor catre Centrala Incidentelor de Plati ca incidente minore au fost:
lipsa totala de disponibil in contul platitorului
modificari, adaugiri, diferite conditionari
instrumentele de plata nu au fost completate corespunzator
In privința cecurilor, modificările ponderii lor în total incidente de plăți la RBS nu a cunoscut modificări semnificative de la un an la altul. Astfel, in anul 2009, cecurile refuzate reprezinta 35% din valoarea totală a incidentelor de plăți iar din punct de vedere numeric, ponderea ocupată era de 18%.
Principalele motive de refuz si de raportare la CIP ca incident major sau minor au fost:
lipsa totala sau partiala a disponibilului din contul platitorului
instrumentele de plata nu au fost completate corespunzator
cecuri trase fără autorizarea trasului;
cecuri emise cu dată falsă sau căror le lipsește o mențiune obligatorie;
cecuri emise de un trăgător aflat în interdicție bancară;
Incidentele de plata cu cec-uri deriva din nesincronizarea dintre emitere si plata si evenimentele care pot apare in acest interval. Din analizele efectuate la RBS s-a constatat ca riscul in operatiunile cu cec-uri poate fi generat de:
– Riscul de emitere a unui cec fara acoperire, adica fara a avea disponibil suficient in cont. In momentul emiterii, platitorul este obligat sa verifice existenta disponibilului in cont si apoi, in perioada de decontare, sa mentina permanent acest disponibil. Intrucat banca nu este implicata in emiterea cecului, intreaga responsabilitate revine emitentului care trebuie sa fie sigur ca soldul creditor al contului de disponibilitati acopera integral cecurile emise. De multe ori se emit cecuri fara acoperire in baza unor incasari care trebuie sa soseaca, dar acestea intarzie si apare riscul de neplata. Platitorul trebuie sa obtina urgent resurse de pe piata sau din credite la costuri mai mari decat veniturile asteptate sau sa sufere sanctiunile civile si eventual penale.
-Riscul de lichiditate, adica pierderea de lichiditate pana la decontarea cecului desi la emitere existau disponibilitatile necesare. Aceasta situatie se previne prin certificarea cecului de catre banca platitorului si rezervarea sumei pentru o perioada de timp.
-Riscul de fals, frauda, pierdere, distrugere, anulare, care face neoperanta decontarea si este necesara reluarea acesteia printr-un nou cec. Cele mai riscante sunt cecurile la purtator care in caz de pierdere sau furt dau posibilitatea noului posesor sa beneficieze de sumele inscrise pe cec.
Referitor la incidentele la plată cu cambii, acestea își mențin la RBS ultima poziție cadrul refuzurilor la plata, numărul acestora crescand cu 41% în anul 2009 fata de anul 2007, evoluție datorată, mai degrabă, rarității cu care acest instrument de plată este utilizat, decât rezultatului creșterii disciplinei de piață a agenților economici.
Principalele motive de refuz si de raportare la CIP ca incident major sau minor au fost:
lipsa totala sau partiala a disponibilului din contul platitorului
instrumentele de plata nu au fost completate corespunzator
– scoaterea cambiei fără existentă a creanței cedate în momentul cesiunii acesteia
Incidentele de plata cu cambii isi au originea in faptul ca perioada de decontare este mai mare si intervin mai multi participanti in procesul cambial. Riscurile in aceste operatiuni sunt urmatoarele:
-Riscul de credit, adica probabilitatea ca plata sa nu se mai efectueze datorita situatiei dificile a partenerului si se recurge la actiunile de protest si regres.
-Riscul de lichiditate in care plata se efectueaza cu intarziere sau partial datorita incapacitatii de plata a trasului.
-Riscul de fals, frauda, pierdere, distrugere sau anulare similar cu celelalte instrumente.
Concluzionand aspectele prezentate in cadrul RBS privind incidentele de plata se poate aprecia ca riscuri există în toate tipurile de instrumente de plati și în ansamblul sistemului de plată și decontare și sunt determinate, în principal, de trei cauze majore: nesincronizarea îndeplinirii obligației contractuale cu plata acesteia, incapacitatea de plată a partenerului, eșecul în finalizarea transferului de fonduri datorită mediului de decontare. Riscurile afectează pe beneficiarii instrumentelor de plată, care acceptând plata amânată își asumă și riscul de neplată, precum și băncile care au acordat credite, au garantat sau au achitat unele instrumente urmând să primească fondurile respective.
CAPITOLUL 9
CONCLUZII SI PROPUNERI
Sistemul de plăți este o parte esențială a infrastructurii financiare a economiei de piață, în care organizarea și activitatea sectorului bancar sunt determinate de necesitățile piețelor în contextul preocupărilor organismelor oficiale vizând asigurarea stabilității și siguranța acesteia. Deoarece este alcătuit dintr-un set de reglementări, instituții și mecanisme de transfer al banilor, sistemul de plăți este o parte integrată a sistemului monetar. Sistemul de plăți asiguă o activitate sigură și eficientă și se constituie atât pentru participanții de pe piață cât și pentru instituțiile publice, băncile centrale. În ultimele două decenii, pe plan mondial sistemele de plăți au fost afectate de schimbările majore petrecute în industria serviciilor financiare.
Schimbările tehnologice rapide, dereglementarea și tendința către o mai mare volatilitate a prețurilor activelor au contribuit la o adevărată explozie în activitatea financiară și în volumul și valoarea fluxurilor de plăți pe plan național și mondial. Principalele instituții implicate în furnizarea de servicii de plăți au devenit din ce în ce mai conștiente că această activitate nu constituie numai o sursă profit potențial ci și o sursă majoră de riscuri atât pentru activitatea bancară cât și pentru ansamblul economiei reale. Pe lângă principalii furnizori de servicii de plăți, băncile, ceilalți participanți la derularea acestor activități, inițiatorii și beneficiarii operațiunilor sistemelor de plăți, precum și intermediarii non-bancari sau cei care asigură raportul logistic al acestor sisteme, manifestă o preocupare continuă pentru creșterea eficienței acestora, în condițiile supravegherii riscurilor specifice și ale necesității eliminării cauzelor care determină aceste riscuri.
Studiul sistemelor de plăți este în fond studiul mecanismelor prin care diferite forme de bani sunt transferate de agenții economici când aceștia își decontează propriile obligații de plată sau când acționează ca intermediari pentru terțe părți în furnizarea de servicii de plăți. Elementele constitutive ale unui sistem de plăți cuprind instituțiile care furnizează servicii de plăți, diversele forme de creanțe transferate, metodele și mijloacele de transfer al acestor creanțe, inclusiv conținutul mesajelor de instrucțiuni și canalele de comunicație, precum și relațiile contractuale dintre părțile implicate.
Date fiind diferențele istorice dintre structurile bancare și prevederile legale, sistemele de plăți diferă considerabil de la o țară la alta. Din categoria principalilor participanți fac parte persoanele fizice, agenții economici și alte instituții non-bancare, băncile, casele de compensație și Banca centrală. Fondurile transferate sunt atât pasive ale Băncii centrale deținute fie de persoanele non-bancare, fie de sistemul bancar, cât și pasivele băncilor față de publicul non-bancar sau față de alte bănci.
Actualul mecanism al plăților este departe de a fi perfect. Situația ecnomico-fmanciară precară a întreprinderilor, în special a celor de stat, creează mari probleme în efectuarea decontărilor. Plățile restante proliferează, fiind afectați îndeosebi furnizorii de energie și servicii publice, bugetul statului, dar și firme cu activitate viabilă.
În condițiile unei ponderi încă ridicate a proprietății de stat în sectorul industrial, mecanismul falimentului este inoperant, neputându-și îndeplini menirea, de asanare a mediului economic. Deciziile de executare silită sau de lichidare a unor întreprinderi datornice rămân în sarcina statului ca proprietar, ceea ce complică și prelungește procesul. Indisciplina financiară și resursele valutare limitate au pus autoritățile de stat în situația de a impune băncilor exercitarea unor activități de control al plăților (de exemplu, justificarea plăților valutare cu documente, blocarea unor conturi etc), ceea ce le îndepărtează de la menirea lor fundamentală, de instituții aflate în serviciul clienților.
Constituirea rețelei de acceptare este o prioritate cheie în România, căci cheltuielile directe la comercianți păstrează banii în sistemul bancar, susținând astfel creșterea economică. Acest aspect va duce la o economie mai eficientă și mai transparentă, precum și la obținerea de către guvern a unui nivel crescut de impozite pe venit.
In viitor, deservirea mai eficientă a clienților poate fi asigurată prin conectarea informatică a băncilor între ele și cu centrele de compensare și prin transmiterea directă a mesajelor de plăți inter-bancare prin rețele telematice. Este vorba de infrastructura informatică a sistemului de plăți care să conecteze firmele (clienții băncilor), băncile comerciale și centrele de compensare, și a cărei realizare va rămâne un obiectiv al anilor ce vor veni.
Tendința de agregare a intereselor economice prin formarea de blocuri comerciale, caracterizate prin libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalului, înlăturarea barierelor fiscale și vamale (obiective ale Uniunii Economice și Monetare), tendința de globalizare a economiei mondiale, inclusiv în domeniul bancar manifestată prin" fuziuni, achiziții și acorduri de cooperare, toate aceste tendințe demonstrează României că nu poate rămâne izolată față de sistemul bancar internațional. Concentrarea capitalului și consolidarea noilor entități prin deplasarea centrului de greutate a activității bancare către Investment Banking, crearea de bănci universale (universal banking)-conform modelului Uniunii Europene-, introducerea și dezvoltarea unor noi produse bancare, de înaltă tehnicitate (Electronic Banking și Internet Banking), credem că pot constitui obiective strategice de realizat în asigurarea dezvoltării și modernizării sistemului bancar românesc.
Informatizarea nu are repercusiuni doar sub aspectul tehnicilor și practicii bancare, ci generează importante efecte în ansamblul relațiilor de afaceri, influențând mediul economic în ansamblu – firme, populație, sistem bancar. Informatizarea este una din etapele evoluției firești ale practicii și tehnicii bancare. Impactul său, însă, este mai puternic decât al oricărei alte inovații în materie. Mesajele electronice rapide permit instaurarea unor fluxuri informaționale permanente între componentele sistemului bancar. Rețele mereu mai cuprinzătoare se statornicesc și funcționează în beneficiul clienților, asigurând conectarea în sistem a celor mai izolate unități bancare.
Realizările în acest domeniu au deschis perspective unor mutații profunde: serviciile tind tot mai mult să se localizeze la nivelul reședinței clientului, diminuându-se gradul de concentrare a lor în spațiile tradiționale ale sediilor bancare.
Banca viitorului poate fi banca virtuală, aplicație cibernetică în măsură să permită clienților selectarea unei opțiuni dintr-un meniu de comenzi informatice, ceea ce va înlocui -în limita posibilului – deplasarea la bancă, discuțiile cu funcționarii, completarea de formulare tipizate etc.
Sectorul bancar este esențial pentru sănătatea unui organism economic, de buna lui funcționare depinzând în mare măsură dinamica economiei naționale. Informatizarea serviciilor bancare, pătrunderea tehnologiilor moderne de telecomunicații și electronice în sfera plăților prin cont vor determina creșterea substațială a eficienței cu care sectorul financiar-bancar poate sprijini relansarea economiei românești.
ANEXA 1
Figura 1 – Tranzactii decontate in anul 2007
Sursa – Depozitarul Central
ANEXA 2
Figura 1 – Tranzactii decontate in anul 2008
Sursa – Depozitarul Central
Figura 2 – Valoarea tranzactiilor decontate in anul 2008 Sursa – Depozitarul Central
Figura 2 – Valoarea tranzactiilor decontate in anul 2007
Sursa – Depozitarul Central
ANEXA 3
Figura 1 – Tranzactii decontate in anul 2008
Sursa – Depozitarul Central
Figura 2 – Valoarea lunara decontata actiuni/instrumente cu venit fix Sursa – Depozitarul Central
BIBLIOGRAFIE – PRODUSE ȘI SERVICII BANACARE ȘI GESTIUNE BANCARĂ
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Principalele Modalitati Si Instrumente de Efectuare a Transferurilor de Fonduri (ID: 145044)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.