Principalele centre de activitate antreprenorială în România începând cu secolul al [617850]

Principalele centre de activitate antreprenorială în România începând cu secolul al
XV-lea și secolul al XVI -lea au fost orașe ca Sibiu și Brașov, care au devenit și mari centre
comerciale, primii înteprinzători ai României erau de origine străină, mulți d intre ei fiind
germani.
Activitatea antreprenorială a implicat piețele de comerț, numite târguri, unde oamenii
schimbau bunurile pe care le produceau cu bunurile pe care le consumau, centre urbane ale
țării denumite „târguri ”: Târgu Mureș, Târgu Neamț, Târgu Jiu.
Primele scrieri antreprenoriale și cele mai importante care sunt în România sunt
„Învățăturile lui Neagoe Basarab” către fiul său Teodosie, Neagoe Basarab fiind conducătorul
al unei treimi din România între anii 1512 și 1521, care conțineau sfaturi referitoare la
conducerea în general, a armatei, coordonarea mesagerilor și alte lucruri asemănătoare de
factură militară.
Activitatea antreprenorială a fost privită tot mai mult în termenii managementului și
comerțului fii nd inexistent conceptul de piață liberă și inovare datorită instabilității politice și
militare. Energia și resursele potențialilor întreprinzători au fost investite în specii în vederea
obținerii educației sau a unei funcții administrative ori militare în cadrul structurilor de putere
din acea vreme.
Antreprenoriatul românesc în secolul al XIX -lea și secolul al XX -lea în literatura
economică română folosește conceptul de manager sinonim celui de întreprinzător, ca fiind
persoana care supraveghează desfășu rarea unui anumit proces și asigură obținerea unui
anumit rezultat sigur, predeterminat.
Pe piața românească apar primele tipuri de antreprenoriate:
– în anul 1831: Adunările obștești constituite;
– în anul 1858: Adunările elective ale Convenției;
– în anul 18 86: Sistemul bicameral din România;
– „Pravila comercială” de Emanuel Ion Nechifor – considerat manual clasic de
management.
La începutul secolului al XX -lea a fost inițiat un proces inovator în cadrul unei fabrici
de textile din Pitești, unic în Europa, și a vizat organizarea științifică a locului de muncă după
teoriile tayloriste (Frederick Taylor).
Institutul Român de Organizare Științifică a Muncii (IROM) a fost inițiativa
următorilor oameni de știință: Gusti Dimitrie, Ionescu -Sisești Gheorghe, Madgearu Virgil,
Marinescu Gheorghe, Țițeica Gheorghe și Bușilă Constantin.

Au fost traduse în limba română cărți importante de management clasic, cum ar fi:
„General and Industrial Administration” de Fayol Henry.
În perioada interbelică, între anii 1918 și 1939 , România a trecut destul de bine prin
criza economică mondială, din anul 1930, cu un mic declin al PIB -ului.
Lucrări economice publicate în această perioadă:
– în anul 1939: „Întreprinderi comerciale și industriale după stabilizarea
monetară” de Popescu Ni colae;
– în anul 1939: „Textilele române” de Filipescu Constantin;
– în anul 1948: „Evoluția economiei românești după războiul mondial” de
Madgearu Virgil.
Până în 1948, statul român a fost condus de o monarhie constituțională modelată după
monarhiile occiden tale, cu un sistem politic și economic liberal.
După 1948 modelul urmat de economia românească a fost cel sovietic, prin
desființarea tuturor instituțiilor politice democratice, drepturile individuale, libertatea
cuvântului și proprietatea individuală .
Construirea socialismului a adus cu sine naționalizarea industriei, a băncilor și a
companiilor de transpor t, colectivizarea agriculturii între anii 1949 și 1962 și a organizat o
economie centralizată cu un accent pe industrializarea stalinistă.
Tipuri de î ntreprinderi existente în această perioadă, numită perioada economiei
centralizate :
– Întreprinderi de stat ;
– Cooperative .
Antreprenoriatul în perioada comunistă se caracterizează prin faptul că diversele forme
de antreprenoriat privat au coexistat cu proprietatea de stat și cu antreprenoriatul din cadrul
întreprinderilor de stat pe parcursul perioadei socialiste.
Au existat:
– economia oficială aflată în proprietat ea și sub controlul statului;
– economia cenușie constând din activități economice tolerate, dar ilicite.
Granițele economiei cenușii au fost schimbate frecvent după tendințele politice de
liberalizare sau restrângere a proprietății private și a antreprenoriatului privat.
Economia cenușie se referă și la orice formă de activitate antreprenorială privată
neînregistrată dar tolerată de stat, printre care și activitățile din sectorul privat care nu erau
înregistrate ofic ial, precum și folosirea clandest ină a proprietății statului, cum ar fi: materii
prime, m așini, forță de muncă, servicii, în activități private , precum și dezvoltarea pieței

negre , cum ar fi: c omerțul intern și comerțul extern la scară mică, prin însușirea bunurilor
întreprinderilor de stat și comercial izarea acestora pe piața neagră .
Economia ilicită se mai compunea și din activități cvasi ilegale din cadrul
întreprinderilor de stat , cum ar fi: dări de mită, furturi de resurse, și din activități ilicite
private.
Antreprenoriatul din România după 1989 se caracterizează prin libertatea cuvântului,
libertatea de asociere, accesul liber la justiție, garantarea proprietății și economia de piață care
reprezintă valori esențiale ocrotite de Constituție.
Problem ele majore cu care s -a confruntat România în primii ani de libertate sunt:
– Infrastructura slabă ;
– Privatizarea ;
– Agricultura ;
– Sistemul bancar ;
– Subvențiile .