Principalele Caracteristici ale Sistemului Bancar
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
1. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI BANCAR
1.1.Rolul și funcțiile BNR în cadrul sistemului bancar românesc
1.2.Băncile comerciale – verigă importantă a sistemului bancar românesc
CAPITOLUL I
2. INTERMEDIEREA BANCARA
2.1 Principalele operatiuni de atragere de resurse in sistemul bancar
2.2 Principalele operatiuni de acordare de credite
2.3 Oferta de produse si servicii bancare in Romania
CAPITOLUL III
3. INSTRUMENTELE DE ECONOMISIRE IN CADRUL B.C.R.
3.1. Prezentarea B.C.R
3.1.1.Scurt istoric
3.1.2.Misiune și viziune
3.1.3.Analiza principalilor indicatori (2011-2013
3.1.4.Analiza SWOT
3.2. Studiu de caz privind instrumentele de economisile (depozitele) în cadrul B.C.R
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
”Performanțele băncii depind în mod esențial în modul de administrare a creditelor , în modul de selectare a clienților și de promovare eficientă a produselor bancare.”
Gheorghe Manolescu – Bănci și Credit
Prezenta lucrare este parte din întregul proiect ce va fi prezentat în sesiunea de vară a programului de licență. În sensul larg , este împărțită pe trei capitole. În prima parte se prezintă sistemul bancar românesc de la înființarea acestuia și până in zilele noastre.
Conceptul de bancă poate fi definit ,în esență , ca o instituție care mobilizează mijloacele bănești disponibile, finanțează și creditează persoanele fizice și juridice,organizează și efectuează decontările și plățile în cadrul economiei naționale și în relațiile cu celelalte state , în scopul obținerii de profit.
Sistemul bancă își are originea în trecutul îndepărtat,mărturii existând din antichitate. Primele dovezi scrise ale unei activități bancare se regăsesc în Orientul Apropiat ( Babilon ) și Egiptul Antic. În acea perioadă,templele erau în aceeasi măsură , loc de rugăciune și loc de păstrare a banilor și a tezaurelor.
Începutul nașterii băncilor se poate consemna după anul 1100 când comerțul , schimbul și plățile au cunoscut o mare dezvltare.
Deși,aparent,lucrarea se concentrează pe sistemul bancar românesc ,în fapt, ea este în strânsă legatură cu mijloacele ,modalitățile si instrumentele de plată folosite în și de băncile comerciale românești.
Procesul de dezvoltare economică și implementare a noilor tehnologii în România este mereu în continuă creștere, sistemul bancar ținând pasul mereu cu acest proces, cu dorința de a introduce pe piața din România produse și servicii noi; flexibilitate, siguranța, iar aici ne referim mai mult la banii electronici. În contextul acestor realități, este relevantă importanța și actualitatea temei de cercetare ,, Acordarea creditelor pe termen scurt persoanelor juridice la Banca Comerciala Romana S.A. ”.
Sistemul bancar este unul din cele mai importante structuri ale economiei de piață. Băncile sunt mediatori la distribuirea capitalului, contribuind esențial la creșterea produsului intern brut al țării. Tendința generală a dezvoltării sistemului bancar în practica internațională constituie universalizarea activității bancare.
Aceasta, precum și un număr însemnat de publicații la tema dată, au evidențiat, în mod convingător, rolul operațiunilor cu cardurile bancare în activitatea băncilor. În această ordine de idei, devine foarte utilă studierea particularităților cu carduri bancare și eficientizarea acestora.
În ultimul deceniu se afirmă tot mai puternic în economiile de piață avansate specializarea plăți fără numerar. Progresul tehnologiilor informatice și de telecomunicații – ca parte a așa numitei infrastructuri financiare a afacerilor – a permis globalizarea tranzacțiilor și creșterea fiduciarității în comerțul cu servicii. Serviciile financiare – piețe de capital, piețe de produse bancare și de asigurări, servicii publice de trezorerie – au devenit un factor de creștere a eficienței tranzacțiilor dar și a interdependențelor între partenerii de afaceri. Prin performanțele lor, acumulate cantitativ în progresie geometrică în ultimii ani, plățile sunt astăzi critice, mai mult ca oricând, pentru decizia de a cumpăra sau a vinde, deoarece posibilitatea descărcării de obligații în timp real a instaurat un nou standard în relațiile dintre parteneri, iar riscul generat de comportamentul în timp al resurselor de creditare are la dispoziție formule revoluționare de management.
Pe parcursul dezvoltării societății umane au apărut băncile, care ulterior s-au grupat în jurul băncilor centrale. Acestea au evoluat în funcție de nivelul forțelor de producție , a cererii de produse și servicii de către populație. Comerțul în general, cel internațional în special, a determinat apariția unor noi instrumente și modalități de plată. Un exemplu este cambia, care a apărut în Evul Mediu ca un procedeu de reglementare internațională a plăților în condițiile deosebit de vitrege în care se desfășura comerțul internațional în acele vremuri. Ulterior el a căpătat și funcții de creditare. De o deosebită importanță pentru acest produs de perfecționare, modernizare și eficientizare a instrumentelor de plată, s-au dovedit a fi cuceririle științei îndeosebi în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor digitale de date, succesul înregistrat în miniaturizarea componentelor utilizate în construcția calculatoarelor.
CAPITOLUL I
1. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI BANCAR
1.1.Rolul și funcțiile BNR în cadrul sistemului bancar românesc
În economia de piață, sectorul bancar coordonat de B.N.R are un rol major, el acționând în promovarea reformei și manifestarea concretă a mecanismului autoreglării economice. În manifestarea lui permanentă, sectorul bancar este o componentă de bază a sistemului financiar-monetar.
În înțelegerea conceptului de „ întreprindere bancară”, Banca Națională a României ocupă un loc deosebit, ea fiind garantul stabilității monedei naționale și promotor al politicilor monetare și de credit.
Având în vedere rolul pe care îl au băncile pentru buna funcționare a unităților economice și a economiei în ansamblu, s-a impus ca în perioada tranziției la economia de piață să se creeze un sistem modern, capabil să ofere o gamă largă de produse și servicii bancare de un nivel calitativ superior, care să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de agenți economici din economia de piață.
În acest context, imediat după 1989, la începutul perioadei de tranziție, în activitatea bancară din România s-au produs schimbări esențiale.
Banca Națională a României a fost reorganizată și a intrat, astfel, în sarcinile sale firești de Bancă Centrală, cu următoarele funcții: emisiunea monetară, asigurarea stabilității monetare, administrarea rezervelor valutare ale țării, urmărirea executării balanței de plăți externe, supravegherea activității bancare pentru activitățile comerciale ale Băncii Naționale a României, a fost creată BANCPOST S.A.
Pentru menținerea circulației bănești la nivelul corespunzător, B.N.R. asigură legătura dintre dimensiunile creditului și volumul masei monetare în circulație.
Supravegherea activității bancare de către B.N.R. , în condițiile economiei de piață, nu a avut în vedere măsuri de comandă, ci de reglementări-cadru, de orientare profesională în activitățile bancare: creditul bancar, decontările, etc.
Restructurarea sectorului bancar a avut în vedere următoarele aspecte: Desființarea monopolului statului asupra sectorului bancar; Reorganizarea băncilor de stat ca societăți pe acțiuni; Capitalizarea băncilor; Privatizarea băncilor de stat cu capital majoritar de stat; Înființarea unui număr mare de bănci; Diversificarea tipurilor de bănci; Diversificarea produselor și serviciilor bancare; Extinderea rețelei teritoriale; Realizarea unui management performant, participativ și eficient; Desfășurarea activității bancare după strategii și statute proprii fiecărei bănci; Deschiderea către colaborarea cu băncile străine;
Banca Națională a României este o bancă cu capital integral de stat. În Legea privind activitatea bancară nr 227/2007 este stipulat:“Ea este organul de emisiune al statului și stabilește reglementările în domeniul monetar, de credit, valutar și de preț. Banca Națională a României refinanțează societățile bancare și asigură lichidități sistemului bancar. Banca Națională a României asigură supravegherea activității tuturor societăților bancare”.
Capitalul propriu al Băncii Naționale a României aparține în întregime statului. Fondul de rezervă al Băncii Naționale se constituie din profitul evidențiat în bilanțul anual, după acoperirea altor destinații.
Banca Națională a României elaborează balanța de plăți externe, balanța creanțelor și angajamentelor externe, stabilește cursurile de schimb valutar, păstrează și gestionează rezervele internaționale ale statului.
Activitatea Băncii Naționale a României a fost perfecționată permanent, ca urmare a schimbărilor petrecute în economie și societate. Ca urmare a fost necesară înlocuirea Statutului BNR adoptat prin Legea nr 34/1991 cu noul Statut adoptat prin Legea nr 101/1998. În acest document de mare însemnătate sunt precizate atribuțiile BNR ca factor de stabilitate monetară și economică.
Rolul Băncii Naționale a României
Banca Națională a României acționează ca instituție, din partea statului, pentru a stabilii și coordona politica monetară și de credit a economiei. Banca Națională a României are un rol deosebit în menținerea stabilității monedei naționale și a încrederii publicului în bănci.
Rolul Băncii Naționale a României este acela de a stabilii și implementa politica monetară și de credit, emisiunea monetară, monitorizarea cursurilor valutare, administrarea rezervelor valutare, supravegherea instituțiilor financiar bancare, asigurarea de fonduri pentru stat, asigurarea legăturii cu organizații financiar bancare internaționale, analist al condițiilor monetare și economice.
Fig. 1.1.Rolul BNR în economia Românească
Sursa: Dardac, Nicolae; Barbu, Teodora – Monedă, bănci și politici monetare, Editura ”Didactică și Pedagogică”, București, 2005;
În plus, Banca Națională a României are atribuții speciale, legate și de perioada de tranziție de la o economie centralizată la economia de piață. Acestea sunt:
Asigurarea unei concurențe loiale între bănci;
Încurajarea dezvoltării unei practici bancare corecte, care să sprijine dezvoltarea unui sector privat sănătos.
Banca Națională a României decide care entități pot opera ca bănci și stabilește reguli de emitere a autorizațiilor de funcționare a băncilor. Ea monitorizează activitatea băncilor comerciale, de pe o parte cerându-le periodic rapoarte financiare și statistice, iar pe de altă parte, prin efectuarea de controale la sediul acestora.
Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea specială a bănci centrale. Dacă împrejurările o cer, ea va asigura un „portofoliu de salvare”, pentru ca publicul să nu-și piardă încrederea în sistemul bancar.
Banca Națională a României, are rolul de a controla nivelul masei monetare și ratele dobânzii în economie, ca parte a politicii generale.
Rolul deosebit de important în cadrul economiei a Băncii Naționale a României, este susținut de argumente legate de:
Natura banilor că bun public;
Necesitatea de a controla activitatea băncilor;
Controlul masei monetare;
Rolul sistemului bancar în sprijinirea economiei.
Banca Națională a României joacă un rol important în tranziția economică, încurajând dezvoltarea operațiunilor bancare și reglementând concurența în sistemul bancar.
Funcțiile Băncii Naționale a României
În cadrul sistemului bancar, banca de emisiune are un rol major. Prin funcțiile îndeplinite, prin legăturile multilaterale cu celelalte, și prin acestea cu economia, banca de emisiune reprezintă o placă turnată a sistemului bancar afirmându-și pe deplin denumirea de bancă centrală.
Implicată amplu în emisiunea monetară, în procesele de creditare li de dirijare pre a României, este susținut de argumente legate de:
Natura banilor că bun public;
Necesitatea de a controla activitatea băncilor;
Controlul masei monetare;
Rolul sistemului bancar în sprijinirea economiei.
Banca Națională a României joacă un rol important în tranziția economică, încurajând dezvoltarea operațiunilor bancare și reglementând concurența în sistemul bancar.
Funcțiile Băncii Naționale a României
În cadrul sistemului bancar, banca de emisiune are un rol major. Prin funcțiile îndeplinite, prin legăturile multilaterale cu celelalte, și prin acestea cu economia, banca de emisiune reprezintă o placă turnată a sistemului bancar afirmându-și pe deplin denumirea de bancă centrală.
Implicată amplu în emisiunea monetară, în procesele de creditare li de dirijare prin credit și monedă a economiei, în operațiunile valutare și în alte operațiuni importante din punct de vedere monetar și al creditului banca de emisiune a fost deja în atenția multor publicații.
Substanța funcționalității bănci de emisiune se manifestă pr câteva funcții principale:
-funcția de emisiune și de creditare;
-funcția de centru valutar;
-funcția de bancă a băncilor
-funcția de bancă a statului;
-funcția de realizare a politicii monetare.
Fig. 1.2. Functiile BNR
Sursa: Dardac, Nicolae; Barbu, Teodora – Monedă, bănci și politici monetare, Editura ”Didactică și Pedagogică”, București, 2005;
Funcția de emisiune
Banca Centrală emite bancnote a căror curs este legal și puterea liberatorie nelimitată. În acest sens, bancnotele trebuie să fie rezistente și dificil de imitat, iar volumul emisiunii să fie proporționat nevoilor economice : o insuficiență de emisiune provocând un risc deflaționist, un exces , un risc inflaționist.
Cât timp bancnotele au fost convertibile în moneda de aur sau lingouri, volumul emisiunii a fost reglat în funcție de încasări.
Treptat volumul emisiunii s-a stabilit ca un multiplicator al volumului încasărilor, în prezent neexistând alte limite ale volumului emisiunii decât acelea fixate de către banca de emisiune, în acord cu autoritățile publice, pentru a furniza economiei volumul necesar de lichiditate. De fapt având o pondere din ce în ce mai redusă în lichiditatea monetară, volumul bancnotelor nu depinde decât de preferințele subiecților economici, deci de obișnuințele acestora de ați regla plățile în numerar.
Bancnotele emise precum și depozitele la banca de emisiune numite și dețineri de monedă centrală, reprezintă „baza” circulației monetare.
În legătură cu exercitarea funcției de emisiune Banca Centrală devine, patrimonial, deținătoarea stocului de aur monetar și titulatura rezervelor monetare ale țării.
Funcția de creditare
Banca Centrală participă la creația monetară nu numai sub formă de bancnote, ci și sub forma activelor scripturale în conturi deschise în cartotecile sale, acordând împrumuturi pe următoarele căi:
-creditarea Trezoreriei publice, sursă importantă de emisiune monetară în trecut;
– intervențiile pe piețele valutare.
Refinanțarea creditelor, acceptate de către bănci de către Banca Centrală se poate face prin două tehnici:
1)rescontul, adică scontarea de către Banca Centrală a efectelor de ținute de către bănci, la o rată a dobânzii fixă, care constituie rata dobânzi directoare în economie. În prezent această tehnică este utilizată foarte restrictiv;
2)intervențiile pe piața monetară constituie mijlocul principală de refinanțare a creditelor, fie sub forma pensiunilor pe piața interbancară, fie sub forma operațiunilor de cumpărare+vânzare de bonuri de tezaur sau obligațiuni.
Această funcție de creditare ultimă conferă Băncii Centrale un rol esențial în sistemul monetar și de credit, permițându-i să exercite controlul asupra creației monetare și să orienteze distribuirea creditelor în funcție de nevoile economiei. Realizând această funcție Banca Centrală se afirmă că bancă a băncilor.
1.2.Bancile comerciale- veriga importanta a sistemului bancar romanesc
Locul și rolul băncilor în mediul economic, structura lor este determinată și de creația monetară, factor specific al funcționalității în economie. Băncile s-au afirmat esențial ca instituții monetare, ca intermediar financiar, a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în circulație creanțe asupra lor însele, care sporesc masa mijloacelor de plată și volumul circulației monetare.
Rolul băncilor în economie este evidențiat de funcțiile îndeplinite de acestea că agenți economici și ca factori de modelare economică:
Atragerea disponibilităților monetare, temporar disponibile ale diferiților agenți economici prin oferta de titluri secundare și condiții de depozitare avantajoase din punct de vedere al remunerării, lichidității, siguranței;
Acordarea și distribuirea de mijloace bănești suplimentare diferiților agenți economici în vederea completării capitalurilor proprii;
Crearea instrumentelor de credit ale circulației monetare;
Sporirea și diversificarea ofertei de servicii financiare pentru clienți (persoane fizice sau juridice).
O altă funcție a băncilor este aceea a creației economice. Această funcție se manifestă pe plan financiar și pe plan tehnic.
Funcțiile bănciilor comerciale în economie
Funcțiile unei bănci rezultă atât din obiectul activității pe care care o desfășoară cât și din caracterul complex al rolului pe care aceasta îl are în economie, atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât și din punct de vedere al relațiilor în spațiul geografic. În principal, o bancă îndeplinește următoarele funcții:
Funcția de depozit – constă în:
Efectuarea de operațiuni de depozit la vedere și la termen, în cont, cu numerar și cu titluri, constând în atragerea resurselor bănești de la persoane fizice și juridice, în vederea păstrării și fructificării lor;
Efectuarea de operațiuni de depozitare și trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în propietatea persoanelor fizice și juridice.
Depozitele sunt principala sursă de constituire a fondurilor băncii ele reprezentând o importantă parte din disponibilitățile acesteia. Prin funcția de depozit însă, băncile asigură totodată și un serviciu deosebit de important tuturor sectoarelor din economie, oferind posibilitatea efectuării de economii de către cei care dispun de disponibilități în condițiile recompensării depunătorului prin dobânzi și având o formă foarte lichidă în funcție de felul depozitului. Aceste fonduri atrase sunt puse de către bancă la dispoziția agenților economici care au nevoie și le pot folosi pentru extinderea capacității de producție sau la dispoziția consumatorilor pentru achizițonarea/construirea de locuințe sau alte bunuri de consum îndelungat.
De asemenea, păstrarea obiectelor de valoare este cel mai vechi serviciu prestat de bănci. Protecția obiectelor de valoare intră în componența a două departamente: cutii de depozit și păstrarea în custodie a acetora. În primul caz, clientul închiriază o astfel de cutie putând avea controlul asupra valorilor deținute și depozitate tot timpul.
Banca controlează doar accesul la această cutie, asigurând normele de securitate promise. Procedurile constau în identificarea corespunzătoare a persoanelor autorizate să aibe acces, încuietori duble și o atentă supraveghere împotriva atentatelor de furt, spargere, etc.
În cel de-al doilea caz este vorba de păstrarea în custodia băncii a obiectelor de valoare, astfel încât banca se comportă ca un agent în slujba clientului. Acest serviciu se prestează în principal la păstrarea acțiunilor și obligațiunilor. Pe lângă păstrarea lor, banca poate fi însărcinată de către client și în încasarea cupoanelor sau a dividentelor în contul acestuia pe perioada de timp în care acesta este plecat, sumele respective urmând a fi depuse în contul său.
Funcția de investiții – constă în:
1)Acordarea de credite în lei în valută persoanelor fizice și juridice din țară și străinătate;
2)Participarea la tranzacții internaționale de credit;
3)Participă în calitate de acționar la înființarea unor instituții bancare sau nebancare în țară sau în străinătate;
4)Achiziționează active financiare în nume propriu.
Funcția de investiții include și o funcție de credit prin intermediul căreia se reflectă funcția de creație monetară. Aceasta este una din cele mai importante funcții ale unei bănci și care totodată le distinge de alte instituții financiare. Puterea sistemului bancar de a crea bani este de o mare importanță economică. Rezultatele sale în sistemul de credit elastic sunt necesare pentru progresul economic și o rată de creștere relativ stabilă. Dacă creditarea (crearea banilor în acest scop) nu ar fi fost posibilă, expansiunea operațiilor și facilităților pentru ramura productivă ar fi fost limitată. În aceste condiții, unitățile productive ar fi forțate să păstreze sume mari de bani pe anumite perioade pentru a-și acoperi nevoile de fonduri diferite de la o perioadă la alta. Cum această procedură ar fi neeconomică, avem nevoie de un surplus de bani adecvat dar nu excesiv în economie.
Deși activitatea de investiții este de obicei considerată separat de cea de creditare, efectele economice și rezultale sociale sunt aceleași. Prin cumpărarea de titluri de stat, băncile oferă de fapt posibilitatea acestuia de a-și procura fondurile necesare finanțării unor obiective de importanță națională precum construirea de scoli sau autostrăzi, spitale etc.
Funcția comercială – constă în:
Realizarea de încasări și plăți, în valută și în lei, generate de activități de export, import, prestări servicii și turism intern și internațional, etc;
Emiterea, cumpărarea și vinderea de efecte de comerț (cambii, bilete la ordin sau trate, cecuri) și cumpărarea și vinderea de aur și metale prețioase;
Participarea la tranzacții externe financiare de plăți;
Operații de arbitrajare pe piețele monetare internaționale pe cont propriu sau în numele clienților;
Operațiuni de vânzare – cumpărare și alte operațiuni cu titluri emise de stat, organizarea lansării de obligațiuni;
Servicii bancare de expertiză a diferitelor proiecte, consultanță și asistență în probleme de gestiune financiară și evaluare.
Asigurarea unui mecanism de plăți și transfer de fonduri este de asemenea una dintre funcțiile importante ale unei bănci. Aceasta trebuie să asigure clientului nu numai siguranța depozitului ci și a transferului intrabancar. De asemenea se impune existența la nivel național a unui sistem de plăți fără numerar, administrat de banca centrală care să elimine riscul la care sunt supuși clienții datorat lanțului decontărilor, și care să asigure o plată rapidă și mai ieftină.
Activitățile comerciale conexe cum sunt organizarea de case de schimb valutar ca și cele de efectuare a expertizelor de către experți din interiorul băncii, nu fac decât să fluidizeze activitatea bancară oferind nu numai un plus de siguranță dar și o mai eficientă organizare și un plus de venit.
Băncile se pot clasifica luând în considerare mai multe criterii, fiecare țară stabilind prin reglementările interne tipurile de bănci autorizate să funcționeze. Deși criteriile sunt diferite de la un stat la altul, putem stabili totuși trei criterii în care să se încadreze tipurile de bănci care funcționează pe plan internațional.
A) După forma de propietate:
1) Bănci private – sunt bănci al căror capital aparține unei persoane sau grup de persoane, și îmbracă în general forma de societate pe acțiuni. Deciziile privind alegerea administratorilor și cenzorilor, aprobarea sau nu a bilanțului, fixarea dividendelor, mărimea capitalului, fuziunea, majorarea capitalului se iau de către adunările generale ordinare sau extraordinare ale acționarilor.
2) Bănci de stat – sunt caracterizate prin faptul că statul pe teritariul căreia se află deține întregul capital. De cele mai multe ori acestea îmbracă forma unor bănci specializate și deși se bucură de o anumită autonomie, datorită intervenției statului ele au o rentabilitate mai scăzută comparativ cu cea a băncilor private. Pot funcționa și ele sub forma societăților pe acțiuni, caz în care acționar unic este statul.
3) Bănci mixte – funcționează și ele sub forma societăților pe acțiuni, unul dintre acționari fiind statul, caracteristicile lor variind în funcție de ponderea acțiunilor deținute de către stat.
B) După apartenența națională:
1) Bănci autohtone – capitalul lor aparține persoanelor fizice sau jurice din statul unde acestea funcționează. Ele sunt componentele sistemului bancar național, funcționând sub supravegherea Băncii Centrale a statului respectiv.
2) Bănci multinaționale – din această categorie fac parte Organismele Monetare și Financiare Internaționale care au capitalul prin subscrierea Băncilor Centrale din țările membre, acordă asistență și credite țărilor membre, supraveghează funcționarea piețelor financiar-bancare internaționale iar managementul lor este asigurat de guvernatorii țărilor membre.
3) Bănci mixte – sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai mulți parteneri din țări diferite, și se supun legilației și supravegherii băncii centrale din țara pe teritoriul căreia își are sediul.
C) După rolul pe care îl joacă în sistemul bancar național
1) Bănci centrale – sunt instituții guvernamentale care asigură funcționarea și supravegherea sistemului bancar la nivel național prin puterile și responsabilitățile dobândite prin actul lor de înființare.
2) Sunt două căile prin care s-au dezvoltat băncile centrale: au fost bănci comerciale care au căpătat pe parcurs puteri și responsabilități care le-au transformat în bănci centrale cum este cazul Băncii Angliei și Băncii Franței, fie au avut rol de bănci centrale prin actul de înființare cum este și cazul Băncii Naționale a României și a Sistemului Federal de Rezerve al S.U.A. Indiferent de natura capitalului lor, care poate fi de stat, privat autohton sau mixt, băncile centrale operează ca instituții publice ale statului.
CAPITOLUL II
2. INTERMEDIEREA BANCARA
2.1 Principalele operatiuni de atragere de resurse in sistemul bancar
Conform legii 227/2007, societățile bancare pot efectua operațiuni de depozite la vedere și la termen în cont, cu numerar și cu titluri constând în atragerea resurselor bănești de la persoanele juridice și fizice, în vederea păstrării și fructificării lor. Atragerea acestor resurse bănești au ca scop constituirea disponibilităților necesare pentru efectuarea operațiunilor active, de acordare de credite. Sursa creditului ca operațiune activă o constituie, deci, depozitele, acestea fiind rezultatul operațiunilor pasive. Această caracteristică este esențială pentru calificarea anumitor categorii de operațiuni ca acte de comerț, de interpunere în circulația numerarului și a titlurilor și pentru distingerea lor de operațiunile civile (contracte de depozit și contracte de împrumut) cu care se aseamănă în aparență. Deosebirea esențială între împrumutul civil și creditul bancar constă în aceea că, creditorul civil împrumută propriul său capital, pe când bancherul împrumută banii altuia, pe care el îi păstrează și îi fructifică cu mijloace specifice.
Conform legii 227/200791, depozitele pot fi purtătoare de dobândă. În raport cu termenul restituirii, depozitele în numerar pot fi:
depozite la vedere (deponentul poate retrage oricând suma încredințată băncii spre păstrare beneficiind, însă, de o dobândă mai redusă sau chiar fără a primi dobândă dacă se consideră că banca, e cea care face un serviciu clientului);
depozite la scadență fixă (depunătorul poate retrage suma numai după un interval de timp prestabilit, dar el beneficiază de o dobândă mai ridicată pentru că banca, nefiind amenințată de pericolul unei retrageri intempestive, poate fructifica, în propriul interes, suma depusă de client);
depozite în cont curent (deponentul poate retrage oricând sume pe măsura nevoilor sale, dar el operează în același timp și depuneri, în același cont, menținând sau majorând soldul).
Certificatele de depozit (bonuri de casă) sunt titluri de credit emise de bănci pentru disponibilitățile bănești pe termen scurt ale societăților comerciale sau ale persoanelor fizice. Avantajul certificatelor de depozit constă în caracterul lor negociabil, deponentul posesor al certificatului de depozit putând să-l negocieze pe piață, transformându-l ușor în numerar, fără a retrage depozitul bancar.
Pentru protejarea drepturilor deponenților s-a luat măsura asigurării depozitelor ce constă în constituirea uneia sau mai multor fonduri în acest scop, de către statul Român sau de către instituții financiare publice sau private, care vor funcționa pe baza autorizației dată de B.N.R. și sub supravegherea acesteia.
2.2 Principalele operatiuni de acordare de credite
Operațiunile active sunt cele prin care banca realizează fructificarea capitalului și a resurselor atrase. De calitatea operațiunilor active, depind în mare măsură profitul și soliditatea băncii.
Operațiunile de activ sunt:
a) Operațiuni de creditare pentru :
Agenți economici
Persoane fizice
b) Operațiunile de plasament – constau în achiziția de efecte publice (titluri de stat) și acțiuni, reprezentând o modalitate de valorificare a resurselor băncilor în vederea obținerii de profit din activitatea bancară .
Legea bancară, stabilește pentru băncile comerciale din România, că valoarea investițiilor pe termen lung, în valori mobiliare emise de o societate comercială, să nu depășească: 20% din capitalul social al societății respective și 10% din fondurile proprii ale băncii. Se prevede totodată, că valoarea totală a investițiilor pe termen lung ale băncii, să nu treacă de limita de 50% din fondurile proprii ale băncii, iar pe total volum al investițiilor efectuate în nume și pe cont propriu, este impus nivelul de maxim 100% din fondurile proprii. Această limitare nu se aplică pentru titlurile de stat .
c) Băncile comerciale efectuează și o altă categorie de operațiuni, necuprinse în bilanț, denumite operațiuni de comision, în cadrul cărora sunt incluse:
Operațiuni de remitere de sume bănești;
Operațiuni de incasso, prin care băncile primesc și remit documente pentru încasare de la diferiți clienți;
Operațiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui client cumpărător într-un cont de depozit bancar la dispoziția băncii furnizorului;
Operațiuni de mandat, prin care băncile comerciale efectuează unele operațiuni în numele clienților lor .
Operațiunile active ale băncilor comerciale sunt operațiunile prin care băncile își angajează resursele în vederea îndeplinirii funcționalităților statutare și a obținerii de profit.
Activele unei bănci comerciale reflectă modul în care au fost plasate resursele și cuprind, în principal, următoarele categorii, în ordinea descreșterii lichidității acestora:
-numerarul;
-disponibilitățile în lei și în valută;
-disponibilitățile aflate în conturile NOSTRO;
-depozitele interbancare plasate;
-credite acordate băncilor;
-credite acordate clienților nebancari;
-titluri de valoare;
-plasamente în participații;
-plasamente în mijloace fixe;
-alte active.
Tipuri de credite acordate agenților economici
În cadrul prezentării noastre vom încerca să analizăm evoluția principalelor categorii de credite acordate de băncile comerciale și, respectiv, comportamentul băncilor comerciale și al agenților economici față de aceste produse:
Creditele pentru Investiții
Creditele destinate acoperirii necesarului de investiții al companiei reprezintă o formă complexă în cadrul procesului de creditare, se acordă pe termen mediu său lung și trebuie să aibă la bază previziuni financiare întocmite de compania beneficiară și verificate de bancă, care să justifice necesitatea contractării creditului precum și a surselor de rambursare a acestuia. În general, această categorie de credite comportă un risc mai ridicat comparativ cu creditele acordate pe termen scurt dat fiind durată mare a acestora, în această perioadă putând apărea diverși factori interni și externi care pot afecta activitatea companiei și care la momentul acordării creditului sunt mai greu de cuantificat. De aceea, băncile stabilesc dobânzi și comisioane mai mari decât în cazul creditelor acordate pe termen scurt, care au ca obiect finanțarea necesităților de capital de lucru.
În perioada decembrie 2011 – octombrie 2012, la nivelul sistemului bancar din România se constată o evoluție ascendentă a creditelor pentru investiții , a căror valoare era, la mijlocul anului 2012, de 50 582 miliarde lei (1,53 miliarde USD). Cu toate acestea, ponderea creditelor pentru investiții în totalul creditelor neguvernamentale acordate pe sistem bancar a scăzut în mod constant de la un an la altul, de la 27,09% în decembrie 2010 la 22,53% în iunie 2012. Unul din factori ar putea fi faptul că tot mai multe bănci au înființat societăți de leasing, ceea ce reprezintă o sursă alternativă de finanțare a investițiilor pentru agenții economici, precum și de faptul că în economie se acordă din ce în ce mai multe credite furnizor.
Pe ansamblu, nu se poate vorbi despre factori specifici care frânează dezvoltarea pieței creditului de investiții, dimensiunea actuală a acesteia fiind influențată, în principal, de:
1. comportamentul participanților la piață;
2. condițiile macroeconomice.
Creditul ipotecar
Creditul ipotecar este creditul destinat activității imobiliare și reprezintă una dintre cele mai importante categorii de credit în cadrul unei economii de piața dezvoltate, fiind un tip de credit care sprijină și susține proprietatea individuală
. În general, creditul ipotecar presupune o convenție între bancă și împrumutat în care se prevăd următoarele:
– proprietatea ce servește ca și garanție a rambursării împrumutului;
– condițiile de remunerare și scadențele de rambursare;
– penalitățile în caz de rambursare anticipată, parțială sau completă a împrumutului;
– circumstanțele în care prin nerespectarea condițiilor de împrumut, debitorul poate pierde proprietatea.
Având în vedere ameliorarea cadrului economic general, principalele bănci din România și-au manifestat în ultimii 3 ani interesul pentru extinderea pieței creditului ipotecar. Totuși, volatilitatea încă accentuată a economiei, incertitudinile legate de previzionarea corectă a raportului de schimb ROL/USD, ROL/EUR, nivelurile ridicate ale ratelor dobânzii au reprezentat obstacole majore în sporirea portofoliului de credite pe termen mediu și lung.
Studii recente relevă faptul că există premise încurajatoare pentru dezvoltarea pieței creditului ipotecar, aceasta având la ora actuală un potențial considerabil. Astfel, mai mult de 55% dintre clădirile din România sunt amortizate complet, iar țara noastră se afla pe unul dintre ultimele locuri în Europa în ceea ce privește spațiul locativ destinat unei persoane (17,4 m2/persoană), cu mult sub nivelul altor țari (Ungaria – 32,1 m2/persoană; Cehia – 25,5 m2/persoană).
În perioada 2010 – 2011, băncile din România au acordat credite ipotecare persoanelor fizice pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinație locativă, pe termene care, în general, nu au depășit 10 ani –15 ani, sursele de finanțare a acestora fiind reprezentate, în marea lor majoritate, de depozite atrase de la clientelă. Creditele ipotecare au fost acordate, în principal, în baza legislației generale, adoptarea Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare neconstituind un stimulent real în dezvoltarea acestui produs. Reticența băncilor de a acorda credite ipotecare în baza Legii nr. 190/1999 s-a datorat unor limitări impuse de prevederile acesteia, respectiv: modul de calcul al indicelui de referința al dobânzii la creditele ipotecare trebuia stabilit prin hotărâre a Guvernului, fapt ce nu s-a concretizat practic; creditele ipotecare se puteau acorda numai în lei; durata minimă pentru care puteau fi acordate credite ipotecare populației era de 10 ani.
Aceste inconveniente au fost însă soluționate prin apariția OUG nr. 201/2002 pentru modificarea Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare.
Creditul pentru întreprinderile mici și mijlocii (ÎMM)
Având în vedere faptul că sectorul IMM cunoaște o dinamică accentuată și prezintă o importanță deosebită în ansamblul economiei naționale, o analiză a pieței creditelor acordate acestei categorii de întreprinderi trebuie să ia în considerare atât evoluția sa, cât și participarea respectivului sector la formarea indicatorilor macroeconomici. În ceea ce privește acest ultim aspect, este de remarcat faptul că, în anul 2012, în timp ce creditele de care a beneficiat sectorul IMM au reprezentat doar 36,51% din totalul celor acordate persoanelor juridice, acesta a contribuit într-o proporție substanțial mai mare (55%) la formarea PIB. Acest fapt este dublat și de o scădere a ponderii împrumuturilor de care a beneficiat sectorul ÎMM în totalul creditelor contractate de întreprinderile active din economie.
În plus, se remarcă faptul că nu toate băncile includ în portofoliul lor de creditare sectorul ÎMM. În lipsa unor linii de finanțare externe care să permită marje de dobândă ridicate, respectiv prime de risc foarte mari, băncile sunt reticente în creditarea sectorului ÎMM din motive care țin de unele dintre caracteristicile acestuia (inexistența unui istoric al relațiilor cu băncile, lipsa de credibilitate a situațiilor contabile întocmite de către aceste întreprinderi, lipsa unor surse de informații pertinente cu privire la activitatea lor etc.), care pot induce activității de creditare un risc necontrolabil mare.
Creditele de trezorerie, destinate acoperirii necesarului de lichidități privind activitatea curentă a clienților, sunt acordate pe termen scurt (maxim un an) și pot îmbrăca diverse forme:
– avansul în contul curent – reprezintă o formă de finanțare prin care banca acordă clientului său un credit pentru finanțarea activității sale curente. În principiu, avansul în contul curent este similar facilității de credit overdraft, diferențele fiind acelea ca banca monitorizează modalitatea de utilizare a facilității și creditul se derulează print-un cont separat. Banca nu trebuie să fie notificată anticipat pentru fiecare tragere, dar aceasta trebuie justificată cu documente astfel încât să fie în concordanță cu scopul facilității. Acest produs poate fi rambursat oricând în perioada de valabilitate menționată în contractul de credit și are caracter revolving.
– facilitatea de overdraft – este un credit acordat unui client în contul său curent până la o limită aprobată. Facilitatea de descoperit de cont furnizează clientului fonduri lichide pentru a acoperi perioada dintre plata datoriilor pe termen scurt și realizarea activelor curente. Și acest produs este revolving și se poate rambursa oricând pe durata de viață a facilității, dar nu mai târziu de scadența finală.
– Creditul revolving pe termen scurt – acest produs este, în principal utilizat pentru a finanța o tranzacție specifică: în cadrul unei limite prestabilite și până la maturitatea finală clientul poate efectua una sau mai multe trageri. Fiecare tragere are un caracter auto-lichidator, în sensul că veniturile din tranzacția finanțată reprezintă sursa de rambursare a creditului.
– credite pentru finanțarea stocurilor;
– credite sezoniere;
– credite pentru importuri;
– credite speciale în vederea îndeplinirii unui contract de desfacere neobișnuit prin proporții sau a obținerii unei finanțări temporare până la contractarea unor alte credite;
– produse structurate: factoring, forfetare.
A.Operațiuni de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar
Piața valutară cuprinde operațiunile desfășurate pe piața valutară interbancară și operațiunile de schimb valutar efectuate cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice.
Operațiunile de schimb valutar pentru persoane fizice pe teritoriul României pot fi efectuate numai de următoarele categorii de entități – intermediari, cu îndeplinirea condițiilor legale aplicabile:
instituții de credit;
case de schimb valutar, organizate ca persoane juridice, având ca obiect unic de activitate schimbul valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice;
entitățile care dețin în administrare unități hoteliere și au în obiectul de activitate operațiuni de cumpărare de valută convertibilă sub formă de numerar și substitute de numerar.
Instituțiile de credit pot efectua operațiuni de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice prin intermediul punctelor de schimb valutar înființate în incinta tuturor sediilor proprii (centrale, sucursale, agenții, puncte de lucru sau alte structuri asimilate acestora), cu respectarea prezentelor instrucțiuni și a prevederilor legale aplicabile, precum și prin puncte de schimb valutar înființate în alte spații decât în incinta sediilor proprii.
Casele de schimb valutar pot efectua operațiuni de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice prin intermediul punctelor de schimb valutar.
Entitățile care dețin în administrare unități hoteliere pot desfășura operațiuni de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar la recepția hotelului, care este considerată, în accepțiunea reglementarilor in vigoare in domeniul valutar, punct de schimb valutar.
Instituțiile de credit pot efectua următoarele operațiuni de schimb valutar:
cumpărare de valută convertibilă sub formă de numerar și substitute de numerar contra monedei naționale de la persoane fizice rezidente și nerezidente, cu respectarea prevederilor regulamentului;
vânzare de valută convertibilă sub formă de numerar și substitute de numerar (cecuri de călătorie) contra monedei naționale persoanelor fizice rezidente, în conformitate cu prevederile regulamentului;
vânzare de valută convertibilă sub formă de numerar contra monedei naționale persoanelor fizice nerezidente, în limita sumei evidențiate ca fiind schimbată anterior în baza unui bon fiscal (pentru schimb valutar) sau buletin de schimb valutar, după caz, precum și în limita sumelor în monedă națională pentru care există prevederi legale care permit convertirea lor în valută prin intermediul punctelor de schimb valutar;
cumpărare de valută convertibilă sub formă de numerar contra monedei naționale de la persoane fizice rezidente și nerezidente, prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar.
Casele de schimb valutar pot efectua următoarele operațiuni de schimb valutar:
cumpărare de valută convertibilă sub formă de numerar și substitute de numerar contra monedei naționale de la persoane fizice rezidente și nerezidente, cu respectarea prevederilor regulamentului;
vânzare de valută convertibilă sub formă de numerar și substitute de numerar (cecuri de călătorie) contra monedei naționale persoanelor fizice rezidente, în conformitate cu prevederile regulamentului;
vânzare de valută convertibilă sub formă de numerar contra monedei naționale persoanelor fizice nerezidente, în limita sumei evidențiate ca fiind schimbată anterior în baza unui bon fiscal (pentru schimb valutar) sau buletin de schimb valutar, după caz, precum și în limita sumelor în monedă națională pentru care există prevederi legale care permit convertirea lor în valută prin intermediul punctelor de schimb valutar. Aceste operațiuni se pot efectua numai prin punctele de schimb valutar existente în punctele de control și trecere a frontierei;
cumpărare de valută convertibilă sub formă de numerar contra monedei naționale de la persoane fizice rezidente și nerezidente, prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar.
Unitățile hoteliere ale entităților economice pot efectua următoarele operațiuni de schimb valutar:
cumpărare de valută convertibilă sub formă de numerar și substitute de numerar contra monedei naționale de la persoane fizice, clienți ai acestora;
cumpărare de valută convertibilă sub formă de numerar contra monedei naționale de la persoane fizice rezidente și nerezidente, prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar.
Procesul de autorizare de către Banca Națională a României a efectuării operațiunilor de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României se referă la:
emiterea autorizației de funcționare pentru casele de schimb valutar și pentru operațiunile de schimb valutar desfășurate de entitățile care detin unitati hoteliere;
atribuirea codului statistic pentru institutiile de credit, casele de schimb valutar, unitatile hoteliere.
Institutiile de credit sunt autorizate să efectueze operațiuni de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României, în conformitate cu autorizația de funcționare emisă în baza legislației specifice.
Instituțiile de credit, casele de schimb valutar, unitatile hoteliere pot începe efectuarea operațiunilor de schimb valutar printr-un număr nelimitat de puncte de schimb valutar, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
au primit autorizația de funcționare emisă de Banca Națională a României;
li s-a atribuit codul statistic de către Banca Națională a României pentru fiecare punct de schimb valutar;
au înscris codul statistic pe ștampila punctului de schimb valutar.
Atât la înființare, cât și pe parcursul funcționării, disponibilitățile bănești în monedă națională și/sau în valută convertibilă ale caselor de schimb valutar trebuie să fie de minimum 75.000 euro, în echivalent. La stabilirea nivelului disponibilităților bănești în echivalent euro vor fi utilizate cursurile de schimb ale pieței valutare comunicate de Banca Națională a României în ziua anterioară datei la care se face evaluarea.
Disponibilitățile bănești pot proveni din:
sumele depuse ca aport în numerar la constituirea capitalului social;
alte elemente de capitaluri proprii rezultate din activitatea de schimb valutar;
majorările ulterioare de capital social;
împrumuturi primite exclusiv de la asociații/acționarii casei de schimb valutar, cu respectarea prevederilor legale aplicabile. Sumele pe care asociații/acționarii casei de schimb valutar le pun la dispoziția casei de schimb valutar sub formă de împrumuturi trebuie să provină din disponibilități proprii și nu din alte împrumuturi.
Disponibilitățile bănești pot fi păstrate în conturi curente deschise la instituții de credit din România și în casieriile caselor/punctelor de schimb valutar.
Operațiunile de schimb valutar ale caselor de schimb valutar se vor efectua numai cu disponibilitățile bănești ale acestora.
Nu pot fi înființate puncte de schimb valutar amplasate în garaje, chioșcuri, alte construcții similare, în locuri izolate, la etajele sau în subsolurile clădirilor cu destinație de locuință.
Casele de schimb valutar trebuie să aibă asigurată, pentru fiecare punct de schimb valutar, dotarea necesară derulării activității de schimb valutar. Prin dotare se înțelege următoarele:
ghișeu care să asigure izolarea casierului, precum și păstrarea și manipularea în deplină siguranță a valorilor;
tehnică de calcul (aparat de marcat electronic fiscal sau calculator, după caz) și programe care să asigure emiterea bonurilor fiscale (pentru schimb valutar), respectiv a buletinelor de schimb valutar, precum și evidența operațiunilor;
aparat de verificare a autenticității bancnotelor;
orice alte dotări prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv cele care asigură îndeplinirea condițiilor legale privind păstrarea în deplină securitate a valorilor.
Operațiunile de vânzare/cumpărare se fac pe bază de document de identitate legal valabil. Se interzice înscrierea în documentul de identitate a vreunei mențiuni privind efectuarea operațiunilor de schimb valutar.
Institutiile de credit, casele de schimb valutar si unitatile hoteliere își stabilesc în mod liber cursurile de schimb valutar, atât cele de cumpărare, cât și cele de vânzare. Pentru schimbul valutar pe bază de substitute de numerar se pot stabili cursuri de schimb valutar diferite față de cele practicate pentru numerar.
Legislatia in vigoare interzice practicarea unor cursuri de schimb valutar diferite pentru monedele și bancnotele aceleiași valute.
In cursul aceleiași zile lucrătoare, cursurile de schimb valutar pot fi modificate cu condiția afișării listei cursurilor în vigoare și înregistrării corespunzătoare în toate documentele ce stau la baza operațiunilor de schimb valutar.
In timpul programului zilnic de lucru, listele cursurilor de schimb de vânzare/cumpărare pentru valută convertibilă și substitute de numerar, semnate de persoanele împuternicite de conducerea institutiilor de credit, caselor de schimb valutar si unitatilor hoteliere, purtând ștampila acestora, vor fi afișate la loc vizibil. Aceste liste sunt anexate la registrul tranzacțiilor, la sfârșitul zilei de lucru.
Pentru operațiunile de schimb valutar cu numerar și substitute de numerar se pot încasa comisioane numai în moneda națională. Comisioanele practicate vor fi evidențiate distinct în listele de cursuri de schimb valutar, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
În situația în care institutiile de credit, casele de schimb valutar si unitatile hoteliere nu practică comisioane, în listele cursurilor de schimb valutar vor inscrie mentiunea "comision zero".
Instituțiile de credit și entitățile care dețin în administrare unități hoteliere întocmesc buletine de schimb valutar, documente cu regim special, potrivit prevederilor legale aplicabile.
Buletinele de schimb valutar se întocmesc în două exemplare, un exemplar fiind înmânat clientului, iar al doilea exemplar fiind atașat la registrul tranzacțiilor.
Casele de schimb valutar întocmesc bonuri fiscale (pentru schimb valutar), în conformitate cu prevederile legale aplicabile.
Pentru fiecare tranzacție se vor întocmi bonuri fiscale (pentru schimb valutar) sau buletine de schimb valutar, după caz, care trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:
denumirea emitentului;
adresa emitentului;
codul statistic al punctului de schimb valutar;
data emiterii;
seria și numărul buletinului de schimb valutar/bonului fiscal (pentru schimb valutar);
numele și prenumele clientului;
țara clientului;
documentul de identitate al clientului: tip, serie, număr; rezident/ nerezident;
suma încasată de la client (valută convertibilă/monedă națională); cursul de schimb valutar;
comisionul;
suma plătită clientului (valută convertibilă/monedă națională);
semnătura casierului;
ștampila punctului de schimb valutar.
Pe perioada când tehnica de calcul (aparatele de marcat electronice fiscale, calculatoarele) nu funcționează din cauze obiective, punctele de schimb valutar vor emite buletine de schimb valutar, prin oricare alte mijloace de editare.
La remedierea defecțiunii, aceste buletine de schimb valutar vor fi preluate în memoria aparatelor de marcat electronice fiscale/calculatoarelor, după caz, cu efectuarea mențiunii "preluat în baza de date" pe buletinele de schimb valutar respective.
Pentru fiecare tranzacție efectuată prin intermediul aparatelor automate de schimb valutar se vor emite bonuri fiscale (pentru schimb valutar) sau buletine de schimb valutar, după caz, care trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:
denumirea emitentului;
adresa emitentului;
codul statistic al punctului de schimb valutar;
data emiterii;
seria și numărul buletinului de schimb valutar/bonului fiscal (pentru schimb valutar);
suma încasată de la client (valută convertibilă);
cursul de schimb valutar; comisionul;
suma plătită clientului (monedă națională).
La solicitarea clientului, instituțiile de credit, casele de schimb valutar și unitățile hoteliere vor înscrie pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, seriile și numerele bancnotelor vândute acestuia.
Instituțiile de credit, casele de schimb valutar și unitățile hoteliere vor ține un registru zilnic al tranzacțiilor, în care vor evidenția cumpărările și vânzările de valută convertibilă, pe numerar și substitute de numerar, pe feluri de valute convertibile, sumele în moneda națională plătite, respectiv încasate, precum și comisioanele practicate.
La efectuarea operațiunilor de restituire de valută convertibilă către persoane fizice nerezidente, institutiile de credit si casele de schimb valutar vor menționa pe versoul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar, după caz, emis la efectuarea operațiunii inițiale de cumpărare de valută convertibilă de la nerezident, suma în valută convertibilă restituită, confirmată cu semnătura lucrătorului și ștampila punctului de schimb valutar.
Originalul bonului fiscal (pentru schimb valutar) sau al buletinului de schimb valutar inițial va fi reținut la punctul de schimb valutar unde s-a efectuat ultima operațiune de vânzare de valută convertibilă în scopul restituirii.
La efectuarea operațiunilor de vânzare de valută către persoane fizice nerezidente, în limita sumelor în moneda națională pentru care există prevederi legale care permit convertirea lor în valută prin intermediul punctelor de schimb valutar, institutiile de credit si casele de schimb valutar vor păstra la registrul tranzacțiilor fotocopia documentului emis de organele abilitate, document care dă dreptul efectuării schimbului valutar respectiv.
În situația în care se prezintă bancnote sau monede false ori contrafăcute, în vederea efectuării schimbului valutar, institutiile de credit, casele de schimb valutar și unitățile hoteliere sunt obligate să respecte procedurile legale în materie.
Instituțiile de credit, casele de schimb valutar și unitățile hoteliere trebuie să dispună măsurile corespunzătoare în vederea asigurării disponibilităților bănești, în monedă națională și/sau valută convertibilă, necesare satisfacerii tuturor solicitărilor de cumpărare și vânzare.
B.Operațiuni cu casete de valori
Instituțiile de credit pot oferi clienților, persoane fizice și juridice, posibilitatea de depozitare în casete de valori, a diverselor valori/ documente, cum ar fi:
bijuterii din metal și pietre prețioase, diverse colecții (de monede românești și străine, obiecte istorice vechi etc.);
bilete de bancă și valută cash, obiecte fără valoare determinată, testamente;
documente de valoare, titluri, acțiuni, obligațiuni, certificate de proprietate, certificate de depozit etc.
În acest scop, se organizează un tezaur distinct de cel în care se păstrează numerarul și alte valori, dotat cu dulapuri speciale compartimentate cu casete de diverse mărimi.
Dulapurile și casetele trebuie prevăzute cu încuietori cu chei distincte (independente una de alta), cheia fiecărei casete repartizate fiind deținută de deponent iar cheile de la dulapuri de către casierul tezaurului cu casete.
Acolo unde din fabricație, casetele de valori sunt prevăzute cu două chei, acestea se înmânează deponentului.
Introducerea și scoaterea valorilor în și din casete se va face de către deponenți, după care aceștia vor încuia casetele respective, păstrând cheile.
Societățile bancare au o evidență strictă a intrării deponenților în tezaurul cu casete, într-un registru distinct, în care se înregistrează: data și ora intrării, ora ieșirii, numele deponentului, numărul legitimației de acces și semnătura acestuia.
Deponentul poate să stabilească o singură persoană care este împuternicită să consulte sau să ridice valorile depozitate la bancă, în tezaurul cu casete precum si eventualele condiții de eliberare a valorilor către acesta.
2.3 Oferta de produse si servicii bancare in Romania
Produsul bancar, definit în sens larg, cuprinde oferta pe care o bancă o adresează clientelei sale și care se materializează în bilanțul băncii. Pe de altă parte, livrarea produsului către client e asociată unui ansamblu de operațiuni, unele cu caracter administrativ.
Serviciul este o activitate prestată sau orice acțiune propusă spre vânzare sau schimb clienților băncii ori, în alte cazuri, oferite cu ocazia cumpărării de către aceștia a unui produs, operațiune care nu se regăsește imediat și direct în bilanțul băncii.
Din punct de vedere conceptual, dar și practic, diferențierea dintre cele două noțiuni este dificil de realizat, ambele avându-și conținutul în activitatea specifică instituțiilor de credit.
În domeniul bancar, serviciul reprezintă o activitate prestată sau un beneficiu intangibil oferit unui client. Serviciile bancare sunt generate de operațiunile pe care banca le efectuează în contul clienților săi. Situația patrimonială nu este imediat și în mod obligatoriu afectată prin oferirea acestui serviciu.
Definirea sferei de cuprindere a serviciilor față de produsele bancare, a diferențierilor care există între cele două categorii, prezintă importanță pentru delimitarea activităților bancare și pentru politica de marketing.
Sunt mai multe opinii privind separarea produselor de serviciile bancare iar selecția are în vedere:
– Oferta bancară în funcție de modul de solicitare din partea clienților:
Produsele bancare ar constitui oferta pe care banca o face clienților, fiind astfel considerate produse creditele pe care banca le acordă, plasamentele de obligațiuni emise de stat sau de sectorul privat, atragerea de economii în depozite pe diferite termene, gestionarea portofoliului de titluri, s.a.
Serviciile sunt solicitate de cliență și în cadrul lor se pot grupa: evidența operațiunilor în conturi curente, operațiuni de casă, operațiuni privind instrumentele de plată și credit, emiterea de scrisori de garanție bancară, etc.
– Alți specialiști consideră ca fiind produse operațiunile care mobilizează capitaluri, acestea fiind cauza realizării produselor bancare. Prin oferirea acestor produse, credite sau depozite, situația patrimonială a băncii este imediat afectată.
Serviciile bancare sunt generate de operațiunile pe care banca le efectuează în numele clienților ei. Situația patrimonială a băncii nu este în mod obligatoriu afectată prin oferirea acestor servicii: executarea unui ordin de virament, remiterea unui cec spre încasare, introduserea unui titlu la bursă, sunt servicii ale căror costuri afectează costurile de prelucrare nu și pe cele de capital.
– O separare mai precisă între produse și servicii bancare este dată de costul lor: dobânzi, taxe, comisioane. Astfel, operațiunile de încasări și plăți în numerar, decontările prin viramente sunt servicii bancare, comisionate; creditele și depozitele, în toată diversitatea lor, sunt produse bancare, purtătoare de dobânzi.
În general însă, între produsele și serviciile bancare există o reală interdependență: de exemplu, contul de depozit reprezintă un produs bancar, în timp ce deschiderea și administrarea contului constituie servicii; creditele sunt produse, dar operațiunile privind expertizarea garanțiilor, sunt servicii.
Caracteristicile comune produselor și serviciilor bancare vizează:
caracterul imaterial;
caracterul exclusiv al prestației;
caracterul reglementat;
unitatea de conținut;
caracterul interactiv.
Deși există numeroase asemănări între produsele și serviciile bancare, se pot preciza o serie de deosebiri, printre care:
Ritmul de diversificare a serviciilor este mai accelerat decât în cazul produselor, munca de elaborare și lansare a unui produs nou fiind mai amplă și de durată;
Durata de viață a produselor bancare este în general mai scurtă decât a serviciilor, cererea de pe piață fiind într-o continuă dinamică;
Veniturile realizate în urma serviciilor prestate sunt relativ mai reduse decât în cazul plasamentelor bancare;
Serviciile bancare constituie aproape în exclusivitate o sursă de venituri, în timp ce produsele bancare sunt generatoare atât de venituri, cât și de cheltuieli;
Sub aspectul recuperării costului, în cazul serviciilor riscul este minim, fiind taxate aproape concomitent cu prestarea lor, în timp ce valorificarea produselor bancare prin încasarea dobânzilor, este de durată, riscul de nerealizare a veniturilor fiind ridicat.
Politica de produs constituie o componentă foarte importantă a strategiei bancare și reprezintă conduita pe care o adoptă banca referitor la structura și evoluția gamei de produse și servicii
Interferența sistemului bancar cu piața financiară și rolul său în economie pe ansamblu, a condus la o dinamică accentuată a acestui domeniu și la apariția unor produse sau servicii de graniță, cum ar fi: produse sau servicii privind piața de capital, asigurările, fondurile de pensii, consultanță în afaceri și investiții.
În categoria produselor bancare destinate persoanelor fizice și juridice se inculd în linii mari, aceleași produse dar diferențiate în funcție de cerunțele specifice, astfel:
conturi curente și depozitele bancare, fie sub forma unui cont deschis pe o perioada determinata si remunerat in functie de caracteristicile si tipul depozitului ales, fie sub forma de certificate de depozit, diferentiate si acestea astfel incat sa vina in intampinarea nevoilor si cerintelor clientilor bancii;
creditele și garanțiile acordate de bănci, decizia de creditare bancară fiind diferențiată în funcție de tipul de credit și de categoria de clienți, destinație, monedă de referință, etc.;
finanțări pe bază de creanțe comerciale, în cazul persoanelor juridice: factoring, forfetare, scontare;
instrumente de plată și de credit: cardul – de debit sau de credit, in lei sau valută; cecuri – de calatorie sau la ordin folosite ca instrumente de plată.
Servicii bancare destinate persoanelor fizice:
self banking – permite plata cu numerar prin intermediul automatelor selfbanking sau oficiilor asistate de aparatura specifica, existente la sediile unitatilor teritoriale ale bancilor respective;
pastrarea valorilor in casete;
standing order – modalitate de plata prin care banca platitorului exectuta ordine de plata, la date si in sume fixate in prealabil, in baza unui contract incheiat cu platitorul;
achizitionarea de metale pretioase;
direct debit
evaluarea bunurilor adimise in garantarea creditelor;
plati prin mandate
transfer de bani si fonduri prin diferite sisteme
Alte produse și servicii de retail
Cecuri de călătorie
Transferuri rapide de bani (WU & MG)
Închirierea de casete de valori
Private banking
Supermarketul financiar
Servicii bancare destinate persoanelor juridice:
acreditivul
incasso
avalizarea efectelor de comert
scrisoare de garantie bancara
scrisoarea de confort
mobile banking
pastrarea valorilor
evaluarea bunurilor admise in garantarea creditelor etc.
În categoria produselor și serviciilor de graniță pot fi enumerate:
tranzacții cu valori mobiliare, administrare portofolii de investiții;
depozitar al fondurilor private de pensii și alte operațiuni din domeniu;
servicii de consultanță și suport în afaceri, evaluarea portofoliilor, managementul operațiunilor de trezorerie;
asigurări;
scrisori de garanție;
informații privind riscul de țară;
e-Banking.
In ultimii ani se manifesta tot mai accentuat, chiar si in Romania in ultimul timp, externalizarea unor servicii bancare precum vanzarea creditelor si depozitelor, evaluarea cererilor si dosarelor de creditare etc.
In spiritul celor enumerate mai sus, se poate spune ca importanta majora la nivelul produselor si serviciilor bancare, din punct de vederea al volumului de produse vandute si al beneficiilor obtinute, o au creditele si depozitele bancare, nefiind insa mai putin semnificative celelalte servicii existente pe piata bancara.
Sectorul de retail-banking are toate șansele și în România, ca în perioada urmatoare sa ajunga la standardele din tarile Uniunii Europene, dar în acest sens trebuie dezvoltată atât calitatea produselor si serviciilor oferite, cât si adaptarea la noile tehnologii. Dat fiind faptul că în domeniul de retail banking exista în continuare marje sporite de rentabilitate, bancile vor fi atrase în investirea fondurilor în noile tehnologii – în domeniul cardurilor, ATM-urilor, etc.
CAPITOLUL III
3. INSTRUMENTELE DE ECONOMISIRE IN CADRUL B.C.R.
3.1. Prezentarea B.C.R.
3.1.1.Scurt istoric
Banca Comercială Română (BCR), membră a Erste Group, este o bancă universală care deservește atât clienți retail, cât și clienți corporativi. Administrând active de peste 16 miliarde EUR, BCR este principalul furnizor de servicii din România și cel mai valoros brand financiar românesc. BCR este în prezent cel mai important grup financiar din România, incluzând operațiuni în străinătate, precum și de leasing, economisire & creditare în scopuri locative (bancă pentru locuințe) și subsidiare pentru pensii private.
BCR oferă întreaga gama de servicii bancare, incluzând soluții de internet banking, phone banking și e-commerce. Rețeaua băncii cuprinde peste 667 de unități și agenții retail (pentru persoane fizice și microîntreprinderi) în toate orașele din România cu peste 10.000 de locuitori. Clienții corporate (IMM-uri și companii mari) sunt deserviți de 48 de centre de afaceri dedicate. BCR deține cea mai mare rețea națională de ATM-uri și POS-uri – peste 2.200 de bancomate și peste 18.000 de terminale electronice operaționale la comercianți pentru efectuarea plăților cu cardul.
BCR a marcat, de-a lungul timpului, mai multe premiere pe piața bancară românească, printre care:
1994 – BCR devine primul acceptator de carduri din România și membru principal EUROPAY
1995 – BCR emite primele carduri de debit din România sub siglă internațională.
– prima tranzacție la un ATM în România
2000 – BCR lansează primul credit de trezorerie pentru persoane fizice
– BCR este prima bancă din România care efectuează operațiuni cu titluri de valoare pe piața secundară.
2002 – BCR lansează primul credit ipotecar de pe piața bancară românească
2003 – BCR este prima bancă românească furnizoare de credite ipotecare clienților retail și corporate.
2004 – BCR este prima banca din România care a instalat Automate de Schimb Valutar (ASV)
2011 – BCR permite utilizarea, în rețeaua sa de POS și ATM a cardurilor cu CHIP (smart-card).
2012 – Banca Comerciala Română lansează în premieră, prin Universitatea BCR, programul de practică – STUDENT BCR – care permite studenților efectuarea practicii în cadrul a șapte sucursale BCR din București
– BCR este prima instituție bancară din România care a lansat o rețea de birouri specializate la nivel național – „EU Office BCR” – dedicate exclusiv fondurilor europene
3.1.2.Misiune și viziune
Valorile B.C.R.
Spirit de echipa
Succesul este mai usor de atins cand lucram in echipa.
Calitate
Devenim din ce in ce mai buni.
Respect pentru oameni
Pentru colegii nostri, clientii nostri,concetatenii nostri.
Incredere
Cand exista, putem realiza imposibilul.
Sanse egale
Ne este recunoscuta performanta,iar cel mai bun ne conduce spre succes.
Eficienta
Intotdeauna ne luptam sa indeplinim telurile pe care ni le-am propus.
Contributie sociala
Reflecta filozofia organizatiei noastre,care are in centru Omul.
Creativitate
Ne straduim sa fim inovatori, sa imbunatatim continuu afacerea noastra si pe noi insine.
Viziune:
Banca Comerciala Română este liderul pieței bancare prin calitate, dinamism și inovare.
Oferind produse și servicii de înaltă calitate, cu o atitudine constant dinamica și axându-se pe inovare, Banca Comerciala Română poate deveni banca de prima opțiune pentru clienți și poate fi recunoscută ca fiind liderul pieței bancare.
Misiune:
Banca Comerciala Română este un partener de termen lung pentru toți clienții săi, oferind o gamă completă de servicii financiare la standarde ridicate și generând un Profit pe acțiune peste medie.
Banca Comerciala Română este o bancă universală, aparținând unui grup care oferă servicii financiare integrate în următoarele domenii: bancar, banca de investiții, analiza și consultanta financiară, leasing, asigurări.
Standardele ridicate se aplică fiecărui aspect al activității Banca Comerciala Română: servicii și produse de calitate, investiții în infrastructura, conceptul original Raiffeisen pentru "sucursala modernă", multiple canale de distribuție, inovare constantă în ceea ce privește produsele, soluții alternative sau personalizate nevoilor specifice ale clienților Banca Comerciala Română
.
3.1.3.Analiza principalilor indicatori (2011-2013)
A ) Indicatorii pentru aprecierea eficientei activitatii bancare:
1) Rata profitului brut = x 100
2011 : x 100 = 10,97 %
2012 : x 100 = 9,13 %
2013 : x 100 = 5,78 %
2) Rentabilitatea = x 100
2011 : x 100 = 12,32 %
2012 : x 100 = 10,04 %
2013 : x 100 = 6,13 %
Din evolutia descrescatoare a ratei profitului brut si a rentabilitatii concluzionam ca a scazut profitabilitatea bancii. Rata profitului brut a scazut cu peste 4% in 2013 fata de 2011, ceea ce semnaleaza o pondere ascendenta a activelor purtatoare de dobanzi in totalul activelor.
3) Productivitatea muncii =
Wm 2011: = 128.480,17 lei/salariat
Wm 2012 : = 170.976,42 lei/salariat
Wm 2013 : = 104.835,82 lei/salariat
4) Ponderea salariilor in cheltuielile operationale = ×100
2011 : × 100 = 31,49 %
2012 : ×100 = 31,59 %
2013 : × 100 = 31,67 %
5) Cheltuieli operationale pe salariat =
2011 : = 120.638,88 lei/salariat
2012 : = 140.007,62 lei/salariat
2013 : = 161.584,08 lei/salariat
Desi productivitatea muncii a crescut in 2012 fata de 2011, cheltuielile cu salariile in total cheltuieli operationale au crescut, la fel ca si cheltuielile cu functionarea ce revin pe salariat.
6) Gradul de acoperire a salariilor din taxe si comisioane incasate = × 100
2011 : × 100 = 292,3 %
2012 : ×100 = 257,16 %
2013 : × 100 = 241,14 %
7) Gradul de acoperire a chelt. operationale din taxe si comisioane incasate = × 100
2011 : × 100 = 92,06 %
2012 : × 100 = 81,24 %
2013 : × 100 = 76,38%
Atat gradul de acoperire a salariilor din taxe si comisioane incasate, precum si gradul de acoperire a cheltuielilor operationale din taxe si comisioane au scazut pe parcursul celor 3 ani analizati, observandu-se acoperirea aproape integrala a cheltuielilor operationale din taxe si comisioane doar in anul 2011. Se constata asadar ca in anul 2012 si 2013 banca este dependenta de veniturile din dobanzi, dependenta care poate fi periculoasa pentru ca acestea sunt cele mai instabile, ele depinzand de variatia dobanzii pe piata si de o multitudine de alti factori.
B ) Indicatori de profitabilitate si rentabilitate
Rata rentabilitatii financiare = x 100
2011 : x 100 = 26,53 %
2012 : x 100 = 30,78 %
2013 : x 100 = 17,49 %
Majorarea indicatorului din 2011 pana in 2012 inseamna o crestere a profitabilitatii insa si cresterea riscului asumat pentru ca valorile inregistrate sunt mult peste intervalul optim de 10-20%. Totodata, aceasta crestere semnifica si o crestere a gradului de capitalizare. Din 2012 pana in 2013 se observa insa o descrestere a rentabilitatii financiare, insa valoarea inregistrata in anul 2013 este cuprinsa in intervalul mentionat anterior si apreciat de specialisti ca fiind unul corespunzator.
Rata rentabilitatii economice = x 100
2011 : x 100 = 2,35 %
2012 : x 100 = 2,75 %
2013 : x 100 = 1,68%
Observam ca rentabilitatea economica sau generala este in crestere in 2012 fata de 2011 ceea ce denota un semnal pozitiv, dar poate indica de asemenea o politica de plasamente foarte agresiva a bancii, ceea ce presupune asumarea de riscuri mari. In 2013 insa, observam o evolutie descrescatoare a acestui indicator, fapt care ne arata ca banca intampina dificultati in realizarea veniturilor.
Efectul de parghie =
2011 : = 11,27
2012 : = 11,20
2013 : = 10,40
Se observa o scadere semnificative a acestui indicator in anul 2013 fata de 2011. Aceasta deteriorare a efectului de multiplicare a capitalului o putem pune pe seama scaderii rentabilitatii financiare.
Rata profitului net = x 100
2011 : x 100 = 9,22 %
2012 : x 100 = 7,65 %
2013 : x 100 = 4,73 %
Rata utilizarii activelor (RUA) = x 100
2011 : x 100 = 25,52 %
2012 : x 100 = 35,92 %
2013: x 100 = 35,55 %
Observam o usoara reducere a ratei profitului net in 2012 fata de 2011 in timp ce rata utilizarii activelor a crescut pe parcursul celor 3 ani consecutivi. Aceasta crestere din urma evidentiaza cresterea ponderii activelor generatoare de venit in totalul plasamentelor.
Dobanda neta marginala sau marja neta de dobanda (NIM) =
2011 : × 100 = 4,51 %
2012 : × 100 = 4,75 %
2013 : ×100 = 4,77 %
Dobanda neta marginala, ca orice indicator marginal are o relevanta deosebita pentru ca indica cu cat cresc veniturile nete din dobanzi la cresterea cu 1 procent a activelor generatoare de venit. Indicatorul este in crestere si are valori cuprinse intre 3-10%, ceea ce indica pozitia consolidata pe piata a bancii, o buna corelare intre activele si pasivele bancare, cresterea profitabilitatii, dar si cresterea riscurilor asumate.
C) Indicatorii de structura a veniturilor si cheltuielilor bancare
1) Ponderea veniturilor din dobanzi in total active = × 100
2011 : × 100 = 6,98 %
2012 : × 100 = 7,53 %
2013 : × 100 = 8,85 %
2) Ponderea veniturilor din alte surse decat dobanzile in total active =
2011 : ×100 = 2,61 %
2012 : ×100 = 2,42 %
2013 : ×100 = 2,59 %
Observam cresterea ponderii veniturilor din dobanzi si reducerea ponderii veniturilor din alte surse (care ar fi fost mult mai stabile si care nu prezinta risc pentru banca).
3) Rata cheltuielilor cu dobanzile fata de total active =
2011 : × 100 = 3,26 %
2012 : ×100 = 4,35 %
2013 : × 100 = 5,29 %
Evolutia indicatorului prezinta o crestere a cheltuielilor cu dobanzile in total active in anul 2013, fata de 2012 si 2011.
D) Indicatori de apreciere a calitatii activelor
Ponderea provizioanelor pentru riscul de credit in totalul creditelor:
2012 : × 100 = ×100 = 1,41 %
2013 : ×100 = 3,19 %
Aceasta evolutie ascendenta a provizioanelor de risc in totalul creditelor semnifica o crestere a ponderii creditelor neperformante si a celor restante,respectiv o evolutie negativa a acestui indicator in ceea ce priveste profitabilitatea bancii.
Ponderea creditelor totale in total active :
2011 : × 100 = ×100 = 65,28 %
2012 : ×100 = 65,52 %
2013 : × 100 = 71,74 %
Cresterea ponderii plasamentelor in credite in total active semnifica o crestere a riscului asumat si explica rentabilitatea ridicata inregistrata prin orientarea de risc a bancii. Totodata, acest indicator ofera informatii si despre lichiditate, asa cum vom vedea in continuare, iar cresterea ponderii creditelor care constituie plasamentele cel mai putin lichide inseamna de fapt reducerea lichiditatii bancii.
E) Indicatorii de lichiditate si solvabilitate
1) Lichiditatea creditelor :
2011 : × 100 = ×100 = 65,28 %
2012 : ×100 = 65,52 %
2013 : × 100 = 71,74 %
2011 : × 100 = × 100 = 62,35 %
2012 : × 100 = 59,65 %
2013 : × 100 = 66,32 %
Acest indicator arata gradul de lichiditate al creditelor, respectiv capacitatea de rambursare a acestora, creditele fiind apreciate cu un grad de lichiditate redus. Nivelul sau ridicat si, in general, in crestere in anul 2013 fata de anul 2011 indica o lichiditate activa scazuta.
2) Lichiditatea activelor lichide sigure = × 100
2011 : × 100 = 28,8 %
2012 : ×100 = 28, 95 %
2013 : ×100 = 21,24 %
In randul acestui indicator de apreciere a lichiditatii bancare nu se observa o modificare de mare amploare, marimea indicatorului fiind foarte apropiata in anul 2012 fata de anul 2011. In anul 2013 fata de 2012 insa se observa scaderea ponderii activelor lichide in total plasamente, ceea ce constituie un semnal de alarma pentru banca in privinta lichiditatii.
Indicatorii de solvabilitate:
1. 2011 : × 100 = × 100 = 8,86 %
2012 : × 100 = 8,92 %
2013 : × 100 = 9,61 %
Capitalul propriu constituit acopera totalul plasamentelor in proportie de circa 9-10%, deci banca prezinta o situatie buna in privinta solvabilitatii, fapt anticipat si din rezultatele inregistrate pentru indicatorii de eficienta si de performanta si rentabilitate, unde apreciam ca nivelul ridicat al profitului brut si net inregistrat va atrage o capitalizare a acestuia si o crestere a nivelului absolut inregistrat de capitalul propriu al bancii, asa cum se observa si din bilant.
2. 2011 : × 100 = × 100 = 13, 59 %
2012 : × 100 = 13,62 %
2013 : × 100 = 13,39 %
Acest indicator arata modul de acoperire a activelor cele mai riscante prin capitaluri proprii de catre banca in cei trei ani analizati. Se observa in geneal mentinerea gradului de acoperire (cu o usoara crestere in anul 2012 fata de 2011), deci nu avem risc de solvabilitate.
3. 2011 : × 100 = × 100 = 8,47 %
2012 : × 100 = 8,13 %
2013 : × 100 = 8,88 %
Acest indicator exprima raportul dintre fondurile proprii ale actionarilor si resursele atrase de banca de pe piata prin depozite si imprumuturi. Raportul este in favoarea resurselor proprii, care nu comporta costuri sau presupun costuri mai mici decat cele suportate pentru resursele atrase de pe piata, deci cheltuieli mai mici, profit mai mare si o buna solvabilitate a bancii analizate.
4. Norma de solvabilitate ( ind. de adecvare a capitalului)= × 100
2012 : ×100 = 6,7 %
2013 : × 100 = 6,75 %
Norma de solvabilitate se incadreaza in limitele impuse de 8 si respectiv 12 %,ceea ce arata ca banca nu are probleme de solvabilitate.
3.1.4.Analiza SWOT
Puncte forte
· La sfârșitul anului 2013, clienții care au vizitat agențiile BANCA COMERCIALA ROMANA în vederea depunerii și retragerii de numerar au fost mulțumiți de: politețea cu care au fost serviți de către funcționarii de la ghișeul băncii (85% au fost complet satisfăcuți de serviciile prestate de către angajații băncii), de rapiditatea salariaților în a oferi informații despre produsele băncii și rapiditatea acestora în a elibera numerar sau încasa sume de bani (89% au fost complet satisfăcuți), de răbdarea acestora (85% au fost total satisfăcuți) și de păstrarea confidențialității în cadrul agențiilor prin păstrarea unei distanțe suficiente între cei care stau la rând.
· Un procent de 86% dintre clienții băncii au primit rezolvare pentru problema lor într-un timp relativ scurt: 4.23 minute de la primul ghișeu la care au așteptat nefiind nevoiți să aștepte la mai mulți operatori bancari.
· 86% din clienți ar recomanda cunoscuților lor serviciile și produsele BANCA COMERCIALA ROMANA datorită profesionalismului salariaților băncii și datorită păstrării confidențialității datelor în cazul fiecărui client.
· 80% dintre clienții BANCA COMERCIALA ROMANA au apreciat diminuarea timpului necesar pentru rezolvarea unei contestații de la 3- 4 zile până la o zi sau chiar câteva ore.
· Simplificarea documentelor necesare în momentul depunerii și retragerii de numerar. Până în a doua jumătate a anului 2012 era necesar de completat un formular de ridicare/retragere numerar de către clienții băncii. În acest moment sistemul computerizat completează documentul iar deponentul trebuie doar să semneze.
· Evaluarea periodică a angajaților BANCA COMERCIALA ROMANA, ceea ce implică din partea acestora o concentrare maximă în timpul fiecărei operațiuni bancare.
Puncte slabe
· În urma chestionarelor și anchetelor completate de către clienții băncii rezulta nemulțumirea acestora în ceea ce privește așteptatul în fata ghișeului (doar 40% l-au apreciat ca fiind normal). Diminuarea minutelor necesare depunerii și retragerii de numerar din cadrul agențiilor reprezintă scopul procesului de îmbunătățire a calității serviciilor bancare în cadrul BANCA COMERCIALA ROMANA.
· Numărul scăzut de angajați în unele agenții BANCA COMERCIALA ROMANA este un factor care îi nemulțumește pe clienții băncii (6 pe o scară de 10 puncte). numărul de angajați a scăzut de la începutul anului 2012 cu 3%.
· Sunt situații în care unii dintre clienții băncii care au înscrise reclamații în cadrul agențiilor să primească răspuns la acestea într-un termen de până la 45 zile, în special când este vorba despre transferurile internaționale (în urma intervievării în anul 2012 15% dintre clienții băncii s-au aflat în această situație cu 5% mai puțin față de a doua jumătate a anului 2010).
· Clienții "VIP" au fost mai puțin satisfăcuți de timpul de așteptare față de complexitatea serviciului oferit în cadrul agenției (6.9 vs 8.7) iar 22% dintre aceștia sunt nemulțumiți deoarece nu li se oferă locuri speciale în vederea obținerii de consultații bancare din partea angajaților (ex.:cafenea, pub).
· 12% din cei intervievați sunt mai puțin mulțumiți de limitarea retragerii de numerar direct cu cardul de la ATM, limita în valoare de 3.000 lei. Acesta limitare oferă siguranță clienților dar datorită acestei politici clienții sunt nevoiți să aștepte la rând pentru retragere numerar chiar dacă sunt posesori de cârduri.
· 11% din cei intervievați au fost nemulțumiți de sistemul tehnic de corespondență al băncii deoarece susțin că au avut probleme la retragerile de numerar din afara țării datorită neconexiuniilor dintre cardul BANCA COMERCIALA ROMANA și sistemul din țara respectivă.
Oportunități
· Participarea angajaților BANCA COMERCIALA ROMANA la training-uri în țară și în străinătate în vederea îmbunatățirii performantelor profesionale și implicit diminuării numărului de minute necesar procesării depunerilor și retragerilor de numerar de la 5.45 minute la 3.55 minute scopul angajaților băncii.
BANCA COMERCIALA ROMANA ocupa un loc fruntaș pe piața bancară națională, fiind una dintre primele trei băncii din România iar în urma unui studiu realizat rezultă că 31% dintre cetățenii care au avut contact cu băncile naționale au preferat serviciile BANCA COMERCIALA ROMANA în cazul depunerilor și retragerilor de numerar.
· Imaginea bună pe care o are deja în fata clienților BANCA COMERCIALA ROMANA; operațiunile de retragere și depunere numerar existente în cadrul agențiilor fiind percepute ca fiind foarte apropiate de cerințele clienților și de nevoile sale.
· Îmbunătățirea continuă a produselor și serviciilor BANCA COMERCIALA ROMANA și perfecționarea sistemelor IT în vederea diminuării timpului necesar retragerii și depunerii de numerar.
· Încrederea de care se bucura BANCA COMERCIALA ROMANA pe piața bancară româneasca , încredere ce trebuie menținută, păstrarea clienților fideli și câștigarea altora noi prin corectitudinea și profesionalismul angajaților băncii.
Amenințări
· Păstrarea aceluiași număr de minute necesar depunerii și retragerii de numerar(5.45 minute) sau mai rău creșterea timpului necesar acestor operațiuni poate conduce la pierderea clienților băncii.
· Fuzionarea mai multor bănci de pe piața bancară națională poate atrage după sine crearea unor bănci, respectiv agenții bancare dotate cu un număr mare de angajați ceea ce face ca timpul petrecut de client în fata ghișeului bancar să fie redus.
· Presiunea crescânda a concurentei și politica tarifară aplicată de o parte din concurența. O parte din băncile din România în special cele nou înființate sau cele care fuzionează practica comisioane de retragere / depunere numerar mai mici decât cele practicate de către BANCA COMERCIALA ROMANA.
· Timpul de așteptare pentru rezolvarea unei situații, care uneori poate ajunge și până la 45 de zile, poate crea situații în care anumiți clienți să renunțe la serviciile oferite către banca BANCA COMERCIALA ROMANA.
· Existența unei motivării insuficiente și neconstante a angajaților poate conduce la diminuarea satisfacerii necesitaților clienților; angajații nu mai oferă clienților servicii de calitate sau funcționarii bancari nu-și dau interesul în vederea diminuării duratei de procesare a depunerii și retragerii de numerar.
· Lipsa unui program IT eficient, un program de gestionare a informațiilor de care au nevoie operatorii zilnic. Cel existent în prezent îi determină pe operatori să piardă destul de mult timp.
· Comunicarea greoaie între departamente face că răspunsul la sesizările trimise de către clienți să întârzie.
Recomandări
· Îmbunătățirea continuă a performantelor personalului din cadrul BANCA COMERCIALA ROMANA, prin training-uri și schimburi de experiență cu angajați din BANCA COMERCIALA ROMANA din alte țării; pregătirea continuă a salariaților conduce la atingerea standardelor impuse de BANCA COMERCIALA ROMANA: satisfacerea necesităților clienților într-un timp scurt și într-un mod performant.
· Diminuarea timpului de așteptare necesar depunerii și retragerii de numerar prin creșterea numărului de angajați în fiecare agenție cu unu/doi salariați și crearea de ghișee suplimentare. Astfel se poate ajunge la obținerea rezultatului propus de procesul six sigma : reducerea timpului alocat retragerii și depunerii de numerar de la 5.45 minute la 3.55 minute.
· Îmbunătățirea sistemului de suport tehnic , departamentul de IT-ul existent în fiecare agenție trebuie supus periodic la teste în vederea perfecționării acestuia și în vederea evitării lipsei de conexiune între bancă și aparatele comerciale sau ATM-uri.
· Crearea unui program computerizat care să permită funcționarilor băncii accesarea și mai rapidă a bazei de date în care este înrolat clientul în momentul în care acesta dorește să efectueze operațiuni de retragere sau depunere numerar.
· Încurajarea salariaților din cadrul agențiilor (prin diferite mijloace în special recompensări materiale sau morale: câștigarea unor diplome, excursii) la o primire cât mai prietenoasă, caldă a clienților care vizitează agențiile băncii în vederea efectuării anumitor operațiuni, depunerii /retragerii de numerar, sau primirii de informații.
· Evaluarea angajaților din cadrul agențiilor în care exista numărul cel mai mare de sesizări sau reclamați, în cazul depunerii sau retragerii de numerar din partea clienților, prin teste și controale neanunțate.
· Păstrarea sau îmbunătățirea sistemului de confidențialitate pe care BANCA COMERCIALA ROMANA îl oferă clienților săi, în cazul retragerii sau depunerii de numerar a unei sume importante prin tratarea clientului în spații special amenajate.
· Înființarea unei baze de reclamați securizate pe internet la care clienții să aibă acces (identificarea să se facă pe baza unor elemente confidențiale ex.: număr card, CNP, parola, ușer) în cazul în care aceștia au sesizat anumite neregulii cu sumele virate sau depuse în conturile personale.
3.2. Studiu de caz privind instrumentele de economisile (depozitele) în cadrul B.C.R.
Depozitul la termen MAXIPLUS BCR
Avantaje
la scadență încasezi dobânda de 7,00% pentru lei (3,50%/an) și 3,70% (1,85%/an) pentru euro; iar dacă depozitul este constituit prin Click 24 Banking BCR și Alo 24 Banking BCR dobânda este 7,20% pentru lei (3,60%/an) și 3,90% pentru EUR (1,95%/an)
chiar dacă lichidezi depozitul înainte de termen, primești o dobândă avantajoasă, calculată în funcție de perioada de deținere a depozitului
comision 0 pentru retragere numerar la scadență
poți constitui depozitul cu orice sumă dorești
Caracteristici
Moneda: RON, EUR
Termen: 24 luni
Fără sumă minimă de constituire
Dobânda: fixă pe perioada cuprinsă între momentul achiziționării și data scadenței; se poate opta pentru:
prelungirea automată a depozitului – banca este împuternicită să constituie la scadență un nou depozit, pe aceeași perioadă de timp
capitalizarea dobânzii – dobânda se bonifica la scadență în contul depozitului la termen, soldul acestuia majorându-se cu suma bonificată pentru perioada anterioară
Lichidare depozit: la scadență/la cerere; în cazul retragerii depozitului înaintea expirării termenului, primești o dobândă avantajoasă calculată în funcție de perioada de deținere a depozitului
Costuri
comision pentru deschiderea contului de depozit la termen: zero
comision pentru retragere de numerar la scadență: zero
Dobânzi
Dobânzile calculate începand cu 01 Iulie 2010 se impozitează cu cota de 16%
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar
Banca Comercială Română este participantă la Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar din România, ai căror deponenți beneficiază de garantarea, prin plata de compensații, a depozitelor constituite la acestea, în limita plafonului stabilit periodic de către acesta, care în prezent este în valoare de 100.000 EUR, echivalent în lei, per deponent per bancă.
Problema 1 : Un agent economic are posibilitatea de a-și fructifica economiile bănești, în valoare de 50.000 lei, depunându-i la B.C.R. într-un cont de depozit, pe termen de: 1 lună, 3 luni, 6 luni, 12 luni, bonificate cu o dobândă, care variază în funcție de termenul pentru care se constituie depozitul:
pentru depozitele pe 1 lună – 58% pe an;
pentru depozitele pe 3 luni – 62% pe an;
pentru depozitele pe 6 luni – 68% pe an;
pentru depozitele pe 12 luni – 73% pe an.
a) Calculați dobânda la suma depusă pentru toate tipurile de depozit știind că formula de calcul este cea a dobânzii simple.
b) Interpretați rezultatele.
Rezolvare:
(a)
-Tabel 3.1-
(b) Se poate observa faptul că societatea bancară acordă cel mai mare procent al dobânzii pentru depozitul cu durata de viață cea mai mare. De altfel, în mod normal, dobânda este crescătoare în funcție de perioada de timp pentru care se constituie depozitul.
Problema 2: O persoană fizică a depus într-un cont B..C.R.cu plata lunară a dobânzii la termen de 3 luni, suma de 3000000 UM la data de 5 mai anul N, cu o rată a dobânzii de 34% pe an. Se cere să:
a) Calculați dobânda pe care o va încasa persoana fizică până la data de 30 august anul N în sumă brută.
b) Determinați valoarea netă a dobânzii încasate.
Rezolvare:
(a) Până la data de 30 august sunt 117 zile, dar dobânda se plătește doar la 3 luni deci la 5 august. Astfel:
(b) Pentru a se determina valoarea netă a dobânzii se scade impozitul pe veniturile din dobânda de 1%.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Depozitele bancare reprezintă forma principală de mobilizare a capitalurilor și economiilor monetare temporar disponibile în economie.
Constituirea depozitelor bancare este una dintre cele mai importante linii de afaceri pentru bănci, datorită faptului că depozitele sunt utilizate pentru finanțarea creditelor și a activităților de investiții. Băncile, prin constituirea și utilizarea de depozite își exercită una din funcțiile lor principale. Ele oferă o varietate de tipuri de depozite în scopul atragerii fondurilor disponibile de la persoanele fizice, firme și din surse publice.
Depozitele sunt sursa majoră de fonduri, banca acționând ca să le primească și apoi să le utilizeze în operații profitabile. Atragerea de depozite de la o societate comercială este foarte diferită de aceeași operațiune executată pentru persoane fizice și ea afectează tipurile de conturi de depozit care sunt oferite/utilizate de către societăți sau persoane fizice. Cele mai importante diferențe sunt următoarele:
Societățile comerciale au nevoie să aibă în depozitele de numerar o sumă egală cu cea estimată necesară pentru a le acoperi necesitățile fondului de rulment. Dacă nivelul numerarului aflat la dispoziția unei societăți este mai mare decât suma necesară pentru acoperirea nevoilor fondului de rulment, societatea probabil că, fie își va plăti împrumuturile scadente sau alte obligații financiare, fie că va continua să investească sau chiar să plătească dividende.
O altă diferență între societățile comerciale și persoanele fizice este faptul că, societățile au personal specializat – contabil și administrativ – care urmărește depozitele, strânge date și evaluează toate facilitățile oferite de diferitele tipuri de depozite.
Societățile comerciale încearcă să obțină beneficiul maxim din numerarul care este disponibil, pe când depunătorii particulari din cadrul retail banking-ului cer siguranță și de multe ori nu sunt atât de mult interesați de rata profitului.
BIBLIOGRAFIE
Basno, Cezar ; Dardac, Nicolae. Monedă, credit, bănci. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1999
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae –Operațiuni bancare, EDP, București, 1996
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae – Produse, costuri și performanțe bancare, Ed. Economică, București, 2000
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae – Sisteme de plăți, compensări și decontări, EDP București, 2012
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel C-tin –Monedă, credit, bănci, EDP, București, 1997
Gh. Manolescu, „Banci si credit“, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2006
Gheorghe Pistol, Marketing. O abordare din perspectiva financiar-bancar, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2008
Ilie Mihai, Operatiuni de încasări si plati, EFR,2007
Ilie Mihai, Management financiar bancar – Ed. Fundatia Romania de Maine 2007
Ilie Mihai, Managementul activitatii bancare – Ed. Fundatia Romania de Maine 2009
Madalina Antoaneta Radoi. Marketing financiar-bancar, Editura Economica,2009
Madalina Antoaneta Radoi. Managementul produselor si serviciilor bancare, Editura Economica 2009
Vasile Dedu, Produse si servicii bancare, Editura ASE,
Legislație
Statutul BNR
Legea nr.312 din 28 iunie 2012
Instituții de credit
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Legea nr. 227/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Ordonanța de urgență nr. 25 din 18 martie 2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului (Monitorul Oficial, Partea I nr. 179 din 23 martie 2009)
Legea nr. 270 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor financiare dintr-un conglomerat financiar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și a altor acte normative
Norme de implementare
Ordonanța Guvernului nr.10/2012 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit, cu modificările ulterioare
Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăților comerciale la care statul este acționar, cu modificările ulterioare
Instituții de plată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată
Legea nr. 197/2010 pentru aprobarea OUG 113/2009
Regulamentul Băncii Naționale a României nr.21/2009 privind instituțiile de plată
Regulamentul BNR nr. 4/2012 pentru modificarea și completarea Reg. 21/2009
Ordinul BNR nr. 27/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
Instituții financiare nebancare
Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare
Regulament nr. 20/2009 privind institutiile financiare nebancare, cu modificările ulterioare
Regulamentul nr.31/2012 privind raportarea de date și informații statistice la Banca Națională a României, Titlul I, Capitolul I și Capitolul IV
Norme în aplicarea legii
ANEXE
Contract de depozit bancar
CONTRACT DE DEPOZIT
Încheiat astăzi ………………
la ………………………………..
I. PĂRȚILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. ……………………………………………………………………………………….. S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea) …………………., str. …………………………………… nr. ………………….., bloc ……………., scara ……………., etaj …………., apartament ………, județ/sector ……………………, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului ……………………………………, sub nr. …………………… din ……………………………., cod fiscal nr. …………………….. din ……………………………, având contul nr. ……………………….. deschis la ………………………….., reprezentată de ……………………………….. cu funcția de ……………………………………, în calitate de deponent, pe de o parte, și
sau
1.1. Asociația/Fundația …………………………………………………………………………………………………………, cu sediul în (localitatea) ……………………………………………., str. ……………………………. nr. …………, bloc …………, scara ……….., etaj …………, apartament ……….., sector/județ ……………………………, înregistrată în registrul persoanelor juridice prin Sentința civilă nr. ………………………………………. din ……………………………….. a Tribunalului …………………….., codul fiscal nr. …………………………. din …………………., având contul nr. ……………….. deschis la ……………………………., reprezentată de ………………………….., cu funcția de ………………….., în calitate de deponent, pe de o parte, și
sau
1.1. Întreprinderea/Asociația …………………………………………………………………………………………………., cu sediul în (localitatea …………………………………………., str. ………………………………… nr. ………, bloc …….., scara …….., etaj …….., apartament ……….., sector/județ ……………………., posesoarea autorizației nr. ………………. din ………………. eliberată de Primăria ………………………., codul fiscal nr. ………………………………… din ……………………….., având contul nr. ………………………., deschis la ……………………….. reprezentată de …………………, cu funcția de ……………………., în calitate de deponent, pe de o parte, și
sau
1.1. D ………………………………………………, domiciliat în ………………………………………………………………, str. ………………………. nr. ………….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……………, sector/județ ………………………, născut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………………….. în (localitatea) ………………………., sector/județ ……………………, fiul lui ……………………………………. și al ……………………, posesorul buletinului (cărții) de identitate seria ………… nr. ……………………. eliberat de …………………………………., cod numeric personal ……………………………., în calitate de deponent, pe de o parte, și
1.2. Banca ………………………………………….. sucursala/filiala/agenția …………………………………………… cu sediul în ………………… str. …………………………… nr. ………, sectorul/județul ………………………., reprezentată prin ………………………….. având funcția de …………………. și ……………………………… având funcția de …………………….. în calitate de depozitar, pe de altă parte,
au convenit să încheie următorul contract de depozit bancar, cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Constituirea unui depozit în valoare de (în cifre și litere) ……………………………. lei/altă monedă.
2.2. Suma de mai sus se va înregistra în contul de depozit deschis de depozitar (bancă), pe numele deponentului, prin depunere în numerar/ordin de plată, din contul său indicat mai sus, în termen de …………………… de la încheierea și semnarea prezentului contract.
III. DURATA CONTRACTULUI
3.1. Depozitul se constituie pe termen de …………………………. începând de la data încheierii și semnării prezentului contract.
IV. PREȚUL ȘI MODALITĂȚI DE PLATĂ
4.1. La depozitul constituit, potrivit prevederilor prezentului contract, se va acorda de către depozitar (bancă) o dobândă de ……………….. % pe an.
4.2. Dobânda poate fi diminuată sau majorată de la data hotărâtă de Consiliul de administrație al băncii, în raport de fluctuația pieței financiar-bancare și va fi adusă la cunoștința deponentului prin afișare la sediul acesteia/prin presa de largă difuzare.
sau
4.2. Dobânda stabilită de bancă la data constituirii depozitului rămâne neschimbată până la terme-nul pentru care s-a constituit depozitul.
4.3. a) În cazul desființării depozitului înainte de expirarea termenului pentru care acesta a fost constituit, se acordă dobânda la vedere practicată de bancă în acel moment.
b) În situația prevăzută la lit. a), banca este îndreptățită să recupereze din contul de disponibilități, precum și din valoarea inițială a depozitului, după caz, diferența de dobândă calculată în plus.
4.4. Dobânda se plătește de către bancă lunar/la expirarea termenului pentru care s-a constituit depozitul.
sau
4.4. Dobânda lunară neîncasată pentru depozitul constituit potrivit prevederilor prezentului contract se păstrează într-un cont de disponibilități separat, care este la dispoziția titularului și la care se acordă dobânda la vedere practicată de bancă.
sau
4.4. Dobânda – se calculează lunar și se capitalizează.
4.5. În cazul în care, la expirarea termenului, deponentul nu a solicitat desființarea depozitului și nici nu s-a încheiat un act adițional de prorogare a termenului sau un nou contract de depozit, suma care face obiectul prezentului contract se consideră un nou depozit, pe același termen și în aceleași condiții cu cel inițial, a cărui sumă va fi egală cu:
a) depozitul sus-menționat – cu plata lunară a dobânzilor;
b) depozitul sus-menționat – la care se adaugă dobânda aferentă – cu plata dobânzii la expirare.
V. LITIGII:
5.1. Părțile au convenit că toate neînțelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de reprezentanții lor.
5.2. În cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părțile se vor adresa ……………………………………………………………………………………………………………………………………….
VI. CLAUZE FINALE
6.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adițional încheiat între părțile contractante.
6.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voința părților și înlătură orice altă înțelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
6.3. În cazul în care părțile își încalcă obligațiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligației respective nu înseamnă că ea a renunțat la acest drept al său.
6.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ………….. exemplare, din care ……………………… astăzi ……………………., data semnării lui.
DEPONENT
DEPOZITAR
BIBLIOGRAFIE
Basno, Cezar ; Dardac, Nicolae. Monedă, credit, bănci. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1999
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae –Operațiuni bancare, EDP, București, 1996
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae – Produse, costuri și performanțe bancare, Ed. Economică, București, 2000
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae – Sisteme de plăți, compensări și decontări, EDP București, 2012
Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel C-tin –Monedă, credit, bănci, EDP, București, 1997
Gh. Manolescu, „Banci si credit“, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2006
Gheorghe Pistol, Marketing. O abordare din perspectiva financiar-bancar, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2008
Ilie Mihai, Operatiuni de încasări si plati, EFR,2007
Ilie Mihai, Management financiar bancar – Ed. Fundatia Romania de Maine 2007
Ilie Mihai, Managementul activitatii bancare – Ed. Fundatia Romania de Maine 2009
Madalina Antoaneta Radoi. Marketing financiar-bancar, Editura Economica,2009
Madalina Antoaneta Radoi. Managementul produselor si serviciilor bancare, Editura Economica 2009
Vasile Dedu, Produse si servicii bancare, Editura ASE,
Legislație
Statutul BNR
Legea nr.312 din 28 iunie 2012
Instituții de credit
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Legea nr. 227/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Ordonanța de urgență nr. 25 din 18 martie 2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului (Monitorul Oficial, Partea I nr. 179 din 23 martie 2009)
Legea nr. 270 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor financiare dintr-un conglomerat financiar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și a altor acte normative
Norme de implementare
Ordonanța Guvernului nr.10/2012 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit, cu modificările ulterioare
Legea nr. 83/1997 pentru privatizarea societăților comerciale la care statul este acționar, cu modificările ulterioare
Instituții de plată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.113/2009 privind serviciile de plată
Legea nr. 197/2010 pentru aprobarea OUG 113/2009
Regulamentul Băncii Naționale a României nr.21/2009 privind instituțiile de plată
Regulamentul BNR nr. 4/2012 pentru modificarea și completarea Reg. 21/2009
Ordinul BNR nr. 27/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
Instituții financiare nebancare
Legea nr. 93/2009 privind institutiile financiare nebancare
Regulament nr. 20/2009 privind institutiile financiare nebancare, cu modificările ulterioare
Regulamentul nr.31/2012 privind raportarea de date și informații statistice la Banca Națională a României, Titlul I, Capitolul I și Capitolul IV
Norme în aplicarea legii
ANEXE
Contract de depozit bancar
CONTRACT DE DEPOZIT
Încheiat astăzi ………………
la ………………………………..
I. PĂRȚILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. ……………………………………………………………………………………….. S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea) …………………., str. …………………………………… nr. ………………….., bloc ……………., scara ……………., etaj …………., apartament ………, județ/sector ……………………, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului ……………………………………, sub nr. …………………… din ……………………………., cod fiscal nr. …………………….. din ……………………………, având contul nr. ……………………….. deschis la ………………………….., reprezentată de ……………………………….. cu funcția de ……………………………………, în calitate de deponent, pe de o parte, și
sau
1.1. Asociația/Fundația …………………………………………………………………………………………………………, cu sediul în (localitatea) ……………………………………………., str. ……………………………. nr. …………, bloc …………, scara ……….., etaj …………, apartament ……….., sector/județ ……………………………, înregistrată în registrul persoanelor juridice prin Sentința civilă nr. ………………………………………. din ……………………………….. a Tribunalului …………………….., codul fiscal nr. …………………………. din …………………., având contul nr. ……………….. deschis la ……………………………., reprezentată de ………………………….., cu funcția de ………………….., în calitate de deponent, pe de o parte, și
sau
1.1. Întreprinderea/Asociația …………………………………………………………………………………………………., cu sediul în (localitatea …………………………………………., str. ………………………………… nr. ………, bloc …….., scara …….., etaj …….., apartament ……….., sector/județ ……………………., posesoarea autorizației nr. ………………. din ………………. eliberată de Primăria ………………………., codul fiscal nr. ………………………………… din ……………………….., având contul nr. ………………………., deschis la ……………………….. reprezentată de …………………, cu funcția de ……………………., în calitate de deponent, pe de o parte, și
sau
1.1. D ………………………………………………, domiciliat în ………………………………………………………………, str. ………………………. nr. ………….., bloc ………., scara ………., etaj ………., apartament ……………, sector/județ ………………………, născut la data de (ziua, luna, anul) ……………………………………….. în (localitatea) ………………………., sector/județ ……………………, fiul lui ……………………………………. și al ……………………, posesorul buletinului (cărții) de identitate seria ………… nr. ……………………. eliberat de …………………………………., cod numeric personal ……………………………., în calitate de deponent, pe de o parte, și
1.2. Banca ………………………………………….. sucursala/filiala/agenția …………………………………………… cu sediul în ………………… str. …………………………… nr. ………, sectorul/județul ………………………., reprezentată prin ………………………….. având funcția de …………………. și ……………………………… având funcția de …………………….. în calitate de depozitar, pe de altă parte,
au convenit să încheie următorul contract de depozit bancar, cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
2.1. Constituirea unui depozit în valoare de (în cifre și litere) ……………………………. lei/altă monedă.
2.2. Suma de mai sus se va înregistra în contul de depozit deschis de depozitar (bancă), pe numele deponentului, prin depunere în numerar/ordin de plată, din contul său indicat mai sus, în termen de …………………… de la încheierea și semnarea prezentului contract.
III. DURATA CONTRACTULUI
3.1. Depozitul se constituie pe termen de …………………………. începând de la data încheierii și semnării prezentului contract.
IV. PREȚUL ȘI MODALITĂȚI DE PLATĂ
4.1. La depozitul constituit, potrivit prevederilor prezentului contract, se va acorda de către depozitar (bancă) o dobândă de ……………….. % pe an.
4.2. Dobânda poate fi diminuată sau majorată de la data hotărâtă de Consiliul de administrație al băncii, în raport de fluctuația pieței financiar-bancare și va fi adusă la cunoștința deponentului prin afișare la sediul acesteia/prin presa de largă difuzare.
sau
4.2. Dobânda stabilită de bancă la data constituirii depozitului rămâne neschimbată până la terme-nul pentru care s-a constituit depozitul.
4.3. a) În cazul desființării depozitului înainte de expirarea termenului pentru care acesta a fost constituit, se acordă dobânda la vedere practicată de bancă în acel moment.
b) În situația prevăzută la lit. a), banca este îndreptățită să recupereze din contul de disponibilități, precum și din valoarea inițială a depozitului, după caz, diferența de dobândă calculată în plus.
4.4. Dobânda se plătește de către bancă lunar/la expirarea termenului pentru care s-a constituit depozitul.
sau
4.4. Dobânda lunară neîncasată pentru depozitul constituit potrivit prevederilor prezentului contract se păstrează într-un cont de disponibilități separat, care este la dispoziția titularului și la care se acordă dobânda la vedere practicată de bancă.
sau
4.4. Dobânda – se calculează lunar și se capitalizează.
4.5. În cazul în care, la expirarea termenului, deponentul nu a solicitat desființarea depozitului și nici nu s-a încheiat un act adițional de prorogare a termenului sau un nou contract de depozit, suma care face obiectul prezentului contract se consideră un nou depozit, pe același termen și în aceleași condiții cu cel inițial, a cărui sumă va fi egală cu:
a) depozitul sus-menționat – cu plata lunară a dobânzilor;
b) depozitul sus-menționat – la care se adaugă dobânda aferentă – cu plata dobânzii la expirare.
V. LITIGII:
5.1. Părțile au convenit că toate neînțelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de reprezentanții lor.
5.2. În cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părțile se vor adresa ……………………………………………………………………………………………………………………………………….
VI. CLAUZE FINALE
6.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adițional încheiat între părțile contractante.
6.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voința părților și înlătură orice altă înțelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
6.3. În cazul în care părțile își încalcă obligațiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligației respective nu înseamnă că ea a renunțat la acest drept al său.
6.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ………….. exemplare, din care ……………………… astăzi ……………………., data semnării lui.
DEPONENT
DEPOZITAR
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Principalele Caracteristici ale Sistemului Bancar (ID: 145037)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.