• Prin Magreb se înțeleg în primul rând cele trei țări nordafricane Tunisia, Algeria și Maroc, Egiptul, parțial și Libia și Mauritania, care, pe baza… [601010]

oGEOGRAFIE REGIONALĂ
MONDIALĂ

MOȚCO EMIL
F.I.G
GEOGRAFIA TURISMULUI
ANUL III / GRUPA II MAGREB

• Prin Magreb se înțeleg în primul rând cele trei țări nordafricane
Tunisia, Algeria și Maroc, Egiptul, parțial și Libia și Mauritania, care,
pe baza istoriei lor, au multe trăsături comune. În arabă prin
Maghreb de regulă se ințelege Marocul, pentru că este cea mai
vestica țară arabă.

oUniunea Magrebului Arab
• Uniunea Magrebului Arab (UMA) este o asociere
regională de state din Africa de Nord, fondată la 17
februarie 1989 . Uniunea este formată din Algeria, Libia,
Mauritania, Maroc (fără Sahara Occidentală) și Tunisia, și
își are sediul în Rabat, Maroc .
• Anterior creării, a avut loc o întâlnire a șefilor celor
cinci state magrebiene în iunie 1988 în Zeralda, Algeria.

• Scopurile uniunii sunt cooperarea economică, cooperare politico –
culturală internă și externă. Numeroase proiecte regionale, care erau
planificate de mult timp, cum ar fi extinderea conexiunilor
transmaghrebiene a căilor ferate, șoselelor și conductelor, au putut fi
continuate. Menținerea valorilor sufletești și morale ale Islamului și
asigurarea identității arabe, printre altele și prin schimb pedagogic de
profesori și studenți, instituții culturale și universitare comune .
• Problemele UMA la punerea în viață a proiectelor sunt prevederile
legale diferite ale statelor membre, birocrația greoaie, schimburile
comerciale reciproce scăzute (numai trei procente ale exporturilor
totale) și lipsa mijloacelor financiare. Până astăzi nu s -a putut crea o
uniune vamală.

• În 1991, toate statele membre au acceptat un
plan de acțiune pentru integrarea economică a
regiunii, care trebuia să conducă până la o
uniune economică.

• Readucerea la viață a uniunii maghrebiene
amenință să eșueze din cauză că normalizarea de
lungă durată a relațiilor marocano -algeriene,
încă puternic tensionate din cauza conflictului cu
Sahara Occidentală, se lasă așteptată .

• Din punctul de vedere al Uniunii Europene și al cercurilor de elită
din Maghreb, din cauza valurilor de refugiați din Melilla din vara
anului 2005, uniunii statelor maghrebiene îi revine chiar o
importanță actuală.
• Mai ales în Maroc există speranța că întâlnirea din 1995 de la
Barcelona a țărilor membre UE și a multor țări mediteraneene și
continuarea acesteia din perioada 27 – 29 noiembrie 2005 să dea noi
impulsuri creării unei zone de comerț liber al țărilor sud și est
mediteraneene.

• Schimburile comerciale între țările maghrebiene s -au menținut
reduse: Algeria efectuează schimburi comerciale de doar 1,5
procente din comerțul său exterior cu țările UMA (peste 60 de
procente cu Uniunea Europeană), Tunisia, ca țara cea mai orientată
spre Maghreb numai șase procente (75 procente cu UE). (Date din
anul 2000.)

oLimbă • Pe lângă limba arabă literară care este
limba oficială în toate statele maghrebiene,
în mod uzual, sunt folosite diverse dialecte
arabe care sunt, în bună parte, reciproc
inteligibile. Toate aceste dialecte au fost
puternic influențate de dialectele berbere,
iar mai târziu de limba franceză și, în unele
zone, de spaniolă (nordul Marocului) și de
italiană (Libia). Alături de dialectele arabe
maghrebiene – ce formează un grup distinct
în cadrul dialectelor arabe moderne – în
foarte multe regiuni ale Maghreb -lui se
vorbesc dialecte berbere. Limba malteză,
limba oficială a Maltei, a fost inițial un
dialect maghrebian, care a fost, însă,
dezvoltat până la a fi o limbă standard
modernă.

• În anul 2002, în Algeria, limba berberă
(tamazight) a fost declarată limbă națională
alături de limba arabă, care, însă, rămâne
singura limbă oficială a statului.

oGeografia fizică

• Maghrebului este limitată de Marea Mediterană la
nord, la Oceanul Atlantic la vest și Deșertul Sahara la sud.
Munții Atlas extinde zona de vest.

• Este o regiune cu un climat mediteranean, cu indicele
de precipitații reduse, cu excepția zonei montane.

oGeografia umană
Populația celor 5 state
considerate în prezent parte a
Magrebului, inclusiv teritoriile din
Sahara Occidentală, este conform
estimărilor CIA în 2007este de 87,7
milioane de locuitori.
Locuitorii originali ai
Magrebului au fost imazigenii
numiți de obicei berberi în
castiliană. Cu sosirea arabilor în
sectorul al șaptelea populația
Magrebului se convertește la islam
unde începe procesul de arabizare
lingvistică și culturală.

oTunisia

• Tunisia oficial
Republica Tunisiană este
o țară situată în nordul
Africii, este cea mai mică
țară situată aproape de
Munții Atlas. Se
învecinează cu Algeria în
vest și Libia în est.
Numele țării provine de
la numele capitalei Tunis.
Este țara situată în zona
cea mai estică a
Maghrebului. Insula cea
mai mare este Djerba
(514 km²).

oGeografie
• Tunisia este țara cea mai nordică
a Africii situată între deșertul Sahara
și Marea Mediterană, la 140 km de
Sicilia. Este la jumătatea distanței
dintre Oceanul Atlantic și valea
Nilului.
• Se învecinează cu Algeria la vest și
cu Libia la sud -est. La nord și est are
deschidere la Marea Mediterană,
lungimea coastei fiind de 1.148 km.
• Nord -vestul țării este mărginit de
Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării .

oClima • O climă aridă în sud, care
devine mai umedă spre țărmul
mării la nord, ceea ce explică zona
asemănătoare stepei (cu veri
fierbinți și ierni reci). Din Tunisia
centrală spre sud dominǎ o climă
tipică deșertului. Temperatura
medie este în ianuarie 10 °C iar în
august 26 °C. În sudul Munților
Atlas domină tot timpul anului o
climă caldă uscată cu puține
precipitații, temperaturile
atingând 45 °C. Diferențele cele
mai mari de temperatură sunt în
zona Saharei – vara cu 50 °C, iar
iarna atingând temperatura de
îngheț. Podiș lângă Metlaoui în Tunisia centrală

oFlora și fauna

• Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în
Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri
(macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre
sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în
sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi,
vulturi.

oPopulația • Circa 98% din numărul populației
sunt arabi și berberi asimilați de
arabi. Numai 1,2% din populație
sunt berberi. Ca fostă colonie
franceză, minoritatea cea mai
importantă dintre europeni sunt
francezii, urmați de italieni și
maltezi. Densitatea populației fiind
mai mare în nord unde locuiesc 70%
din numărul locuitorilor.

oEconomia • Economia Tunisiei s -a
dezvoltat rapid, condusă fiind de
industria textilă, prelucrarea
alimentelor și alte industrii
ușoare, turism, minerit. Sectorul
agricol include producția de
cereale, măsline, curmale, fructe
citrice etc.

• Tunisia este o țară cunoscută
pentru turismul a aproximativ 6
milioane de turiști pe an,în 2008
naționalitățile fiind: libieni
(1,776,881 de vizitatori), francezi
(1,395,255), algerieni (968499),
germani (521513), italieni
(444541), britanici (254,922) și
polonezi (207531)

Numărul turiștilor români în Tunisia a
înregistrat în ultimii ani o evoluție constantă.
Tunisia a găzduit în 2008, 31050 turiști români, o
rată de creștere de 75% față de anul 2000 (6428
vizitatori).*necesită citare ]
Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în
următoarele orașe: Djerba (insula), Sousse,
Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș -oază ).
Turismul în Tunisia este una dintre cele mai
dinamice sectoare ale economiei și o sursă
importantă de valută pentru țară. Turismul are un
efect benefic asupra altor sectoare economice,
cum ar fi transportul, comunicațiile, artizanatul,
comerțul și construcțiile.

oReligia
• 98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1%
evrei și alte religii. Pe insula Djerba trăiesc și musulmani
kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara
seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase este
interzis de a fi afișate .
• Constituția interzice orice partid politic care are ca
bază religia, pentru a se asigura separarea dintre religie și
politică .
• În Tunisia poligamia este interzisă.

oPatrimoniul mondial UNESCO
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse
următoarele obiective culturale sau naturale din Tunisia:

•Amfiteatrul roman din El Djem (1979)
•Situl arheologic din Cartagina (1979)
•Medina din Tunis (1979)
•Parcul național Ichkeul (1980)
•Orașul punic*2+ Kerkuan (Kerkouane) și necropola sa (1985, 1986)
•Medina din Sousse (1988)
•Medina din Kairouan (1988)
•Situl arheologic din Dougga (Thugga) (1997)

Amfiteatrul roman din El Djem

oSitul arheologic din Cartagina

oMaroc

LOCALIZAREA MAROCULUI • Maroc oficial Regatul este
o țară localizată în Africa de
Nord. Are o populație de
aproape 33 de milioane de
locuitori și o suprafață de
710,850 km² incluzând
disputata Sahara de Vest,
care este în principal sub
administrație marocană.
Marocul are o coasta la
Oceanul Atlantic care ajunge
dincolo de Strâmtoarea
Gibraltar în Marea
Mediterană. Are graniță cu
Spania la nord Algeria la est
și Mauritania la sud .

oClima • De-a lungul Mării Mediterane,
Marocul are clima subtropicală,
temperată de influență oceanică;
aceasta conferă orașelor de pe
coastă temperaturi moderate.
Fapt pentru care peste 90% din
populație este aglomerată în
marile orașe de pe sau în
apropierea coastei.
[Rabat(capitala), Cassablanca,
Tanger, etc.] Aici temperaturile
sunt ceva mai suportabile decât în
sud, în deșert.

oGeografie
• Relieful predominant muntos este reprezentat de Munții Atlas și
Antiatlas. La sud se află deșertul Sahara, iar pe litoralul vestic se află
câmpii litorale, precum și un întins platou care atinge 1300 m
altitudine. În nord se desfășoară Munții Rif .
• Zona litorală din nord precum si centrul munțiilor Atlas reprezintă
zona fertilă a țării. În acestă regiune din nord cresc nu mai puțin de
95% din pădurile Marocului. Restul de 5% din suprafața împădurită
totală se întâlnește în micile oaze existente .
• Maroc este o țară care realizează tranziția în nord -vestul Africii
dintre deșertul Sahara și pășunile fertile împădurite din jurul Mării
Mediterane

Harta fizică • Maroc este o țară care realizează tranziția în nord -vestul
Africii dintre deșertul Sahara și pășunile fertile împădurite din
jurul Mării Mediterane

oPrincipalele orașe • Rabat este capitala
țării, centru
administrativ și
economic. Rabat este
un oraș modern care a
reușit să păstreze
neatins famecul celor
O mie și una de nopți.
Vechea Medina și
Palatul Regal sunt doar
câteva dintre comorile
ascunse aici.
Casablanca este
capitala economică a
regatului și totodată
cel mai mare port
marocan.

• Marrakech a fost fondat în 1062; este supranumit "Perla
Nordului" și este situat într -o oază înconjurată de palmieri, loc unde
odinioară poposeau negustorii ce străbăteau cărările deșertului. Fes
reprezintă centrul religios al Marocului; este cel mai vechi dintre
orașele lumii islamice. Este constituit din trei părți: orașul nou
(construit la începutul anilor 1900, pe când țara era colonie
franceză); orașul medieval (datând din secolul al XIII -lea); orașul
antic (descoperit în anii 800). Agadir este stațiunea litorală a
Marocului, una dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului.

oLimba
• Limba oficială este araba; la începutul anilor '90, 25%
din populație mai foloseau ca primă limbă pe cea
berberă. Numeroși marocani vorbesc limba franceză și
respectiv spaniolă.

oEconomia • Economia
Marocului este
considerată a fi o
economie relativ
liberă guvernată de
legea cererii și a
ofertei. Din 1993,
țara a început o
politică de
privatizare ale unor
anumite sectoare
economice care erau
în mâinile
guvernului .

• Reformele Guvernului și o creștere constantă anuală în
regiune de 4 -5% din 2000 până în 2007, inclusiv creșterea
de 4,9% de la an la an în intervalul 2003 -2007 au ajutat
economia marocană să devină mult mai robustă în
comparație cu câțiva ani în urmă. Creșterea economică
este mult mai diversificată, cu servicii noi și poli
industriali, cum ar fi Casablanca și Tanger, în curs de
dezvoltare. Sectorul agricol este reabilitat, care în
combinație cu precipitații crescute au dus la o creștere de
peste 20% în 2009.

oCultura • Marocul a fost
influențată de mai
multe culturi etnice,
cum ar fi civilizația
feniciană, greacă,
cartagineză sau
romană. Creștinismul
s-a răspândit în această
regiune încă din
perioada romană și a
supraviețuit invaziei
arabe. Printre
influențele recente,
cea mai puternică s -a
dovedit a fi cea
franceză.

oPatrimoniu mondial UNESCO
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 8
obiective din această țară :
•Medina din Fès
•Medina din Marrakech
•Orașul fortificat Ait -Ben-Haddou
•Medina din Meknès
•Situl arheologic Volubilis
•Medina din Tetouan
•Medina din Essaouira
•Orașul portughez Mazgan (El Jadida)

oMauritania

Localizarea Mauritaniei • Oficial Republica Islamică
Mauritania, este o țară în
Maghreb regiunea de vest Africa
de Nord. Este a unsprezecea cea
mai mare țară din Africa și este
marginita de Oceanul Atlantic la
vest, prin Moroccan – controlate
Sahara Occidentală în partea de
nord, prin Algeria în nord -est,
prin Mali în est și sud -est,
precum și de către Senegal in
sud-vest.
• Capitala și cel mai mare oraș
este Nouakchott situat pe coasta
Atlanticului, care este acasa, la
aproximativ o treime din 3,5
milioane de persoane ale țării.

oGeografie • Mauritania este o țară
din Africa de vest. Suprafața
e de 1 030 700 km2.

• Ea posedă frontiere cu
Algeria (463 km), Sahara
occidentală (1 561 km), Mali
(2 237 km) și Senegal.
Frontierele au fost trasate
de către colonizatorii
francezi, ceea ce explică
liniile drepte, în afară de
fluviul Senegal care
constituie frontierea
naturală între Mauritania și
Senegal. La vest e mărginită
de către oceanul Atlantic
(700 km).

Mauritania se divizează în 4 regiuni naturale:

• De-a lungul coastei atlantice se întinde un mare deșert
nisipos, Sahara.
• Regiunea centrală e traverstă de platouri abrupte: la
est se găsesc mari dune de nisip.
• Fluviul Senegal a săpat o vale de -a lungul frontierei
sudice a țării.
• Mauritania este la fel traversată de către Karakoro .

• Estul țării e constituit din zone de pășune, în timp ce
sudul constitue o zonă agricolă datorită afluenților
fluviului Senegal .
• Majoritatea teritoiriului se situează în deșertul Sahara
cu câmpii și relief puțin accidentat în regiunea unor roci.
Cu toate acestea, la nord, există platouri înalte cu un vârf
de până la 915 m altitudine : muntele Kedia d'Idjil. În
centrul țării, cuveta Hodh este bordată la sud -est de
platouri de gresie.

oEconomie • Mauritania intră în numărul
celor mai slab dezvoltate țări din
punct de vedere economic.
PIB/loc în anul 2009 — 2100
$(locul 185 în lume). 40% din
populație tăiește sub nivelul
sărăciei. Nivelul șomajului — 30
% (în 2008).

• Agricultura — 50 % populație
activă (12,5 % PIB) — zootehnie
(oi, capre, vaci, cămile); mei,
sorg, orez, porumb; pescuit.

• Industrie — 10 % populație
activă (47 % PIB) — extragerea
minereurilor de fier, cupru, aur,
prelucrarea peștelui.

• Sfera serviciilor — 40 %
populație activă, 40,5 % PIB.

oComerțul extern
• Export — 1,4 mld $ (în 2006): minereuri de fier, pește și produse din pește,
aur, concentrat de cupru .

• Principalii importatori — China 41,6 %, Franța 10,4 %, Spania 7,1 %, Italia 7
%, Olanda 5,4 %, Belgia 4,7 %.

• Import — 1,5 mld $ (în 2006 ): mașini și utilaje, produse petroliere,
alimente, mărfuri de consum.

• Principalii exportatori — Franța 17 %, China 8,9 %, Olanda 6,5 %, Spania
6,1 %, Belgia 5,5 %, SUA 5,1 %.

oLista patrimoniului
mondial UNESCO
• 1989 Parcul Național "Banc d'Arguin"
• 1996 Localitățile Ouadane, Chinguetti,
Tichitt și Oualata din Sahara (de pe drumul
caravanelor)
Nave de pescuit parcul național
"Banc d'Arguin"

oAlgeria

Poziționarea Algeriei • Republica Algeriană
Democratică și Populară este o
țară din nordul Africii ce are ca
vecini Marea Mediterană la
nord, Tunisia la nord -est, Libia
la est, Niger la sud -est, Mali și
Mauritania la sud -vest și
Maroc la vest precum și câțiva
kilometri din teritorile anexate
din Sahara Occidentală.
• Denumirea Algeria derivat
de la capitala țării, Alger, care
însăși provine de la cuvântul
arab care desemnează insulele
referindu -se la cele patru
insule din apropierea coastei
capitale existente până la
unirea cu continentul în 1525.

oGeografie • Cea mai mare parte a
zonei de coastă este
deluroasă, uneori chiar
muntoasă, acolo existând
câteva porturi
importante. Zona de la
sud de coastă, cunoscută
ca Tell, este fertilă. Mai
spre sud în încep munții
Atlas și deșertul Sahara.
Alger, Oran și Constantine
sunt principalele orașe.

oClima
• Clima Algeriei este caldă și aridă, deși climatul
de coastă este blând, zonele muntoase pot fi
sever friguroase în timpul iernii. Algeria este
zona de acțiune a vântului sirocco, un vânt
aducător de praf și nisip comun în special vara.

oEconomie
• Sectorul hidrocarburilor este sufletul economiei, acesta
creează 60% din veniturile pentru buget, 30% din produsul intern
brut și peste 95% din veniturile din export. Algeria este al doilea
mare exportator de petrol din lume; este a 14 -a țară din lume
după rezervele de petrol.

• Algeria vinde, anual, aproximativ 62 miliarde de metri cubi de
gaze partenerilor săi tradiționali din Europa de Sud, mai ales
Italiei și Spaniei. Exporturile de gaze reprezintă 40% din veniturile
în valută ale țării.

• Indicatorii financiar -economici ai Algeriei s -au îmbunătățit la
mijlocul anilor 1990, în parte datorită politicii reformatoare a
Fondului Monetar Internațional. Finanțele Algeriei în 2000 și 2001
au beneficiat de mărirea prețurilor petrolului și politica fiscală a
Guvernului care a dus la mărirea exportului și micșorarea
datoriilor externe. Guvernul a continuat eforturile de diversificare
a economiei prin atragerea investitorilor atât interni cât și străini
în afara sectorului energetic ceea ce a avut efect în scăderea ratei
șomajului și îmbunătățirea standardelor de viață. În 2001, s -a
semnat un Tratat de Asociere cu Uniunea Europeană care
eventual va micșora tarifele și va spori schimbul de mărfuri.

oDemografie • Aproape 90% dintre
algerieni trăiesc în nord,
zona de coastă deși sunt
aproape un milion și
jumătate de persoane care
trăiesc în deșertul din sud,
majoritatea în oaze.
Populația mixtă arabă și
berberă este în majoritate
islamică(99%); alte religii
sunt restricționate la
grupuri extrem de mici,
majoritatea ale străinilor. Fortul Santa Cruz din Oran

oPatrimoniul mondial unesco
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din
Algeria:

•Fortificația montană Beni Hammad (inclusă pe lista UNESCO în 1980)
•Picturile rupestre de la Tassili n’ Ajjer (incluse pe lista UNESCO în 1982)
•Valea M'zab (inclusă pe lista UNESCO în 1982)
•Ruinele romane de la Djemila (incluse pe lista UNESCO în 1982)
•Ruinele vechiul oraș Tipasa (incluse pe lista UNESCO în 1982)
•Ruinele romane de la Timgad (incluse pe lista UNESCO în 1982)
•Orașul vechi (Casbah) din Alger (inclus pe lista UNESCO în 1992)

oLibia

Localizarea Libiei • Libia, cu numele oficial Statul
Libia, este o țară din nordul
Africii. Are frontieră cu Marea
Mediterană la nord, vest cu
Tunisia și Algeria, la sud -vest cu
Nigerul, la sud cu Ciadul, iar la
sud-est și est cu Egiptul și
Sudanul .
• Libia este de circa patru
decenii o mare producătoare și
exportatoare de petrol, ceea ce
a dus la ridicarea nivelului de
trai a locuitorilor ei. În prezent,
Libia a fost declarată ca având
populația cu cea mai mare
speranță de viață din Africa (dar
în număr de unități este
depășită doar de insula britanică
Sf. Elena), și anume 74 de ani.

oGeografie • Teritoriul Libiei se extinde
între paralela 45.18 și 57.32
grade lat. nordică. Deșertul
constituie marea parte a
teritoriului libian, iar
pământul este un platou, o
extensie a platoului african,
iar câmpia de coastă se
întinde de -a lungul
Mediteranei. Oaze, multe
făcând parte din munții Jabal
al-Akhdar până la
Mediterana în nord -est,
muntele Nafusah în nord –
vest, munții Tibesti în sud cu
vârful de 2.286 metri.

• Libia este cea mai deșertică țară din lume, 98% din
teritoriul său fiind caracterizat de deșerturi de nisip și
stâncoase, restul țării find acoperit de zone în care se
poate practica agricultura în mod natural, adică zone
agricole în excepția oazelor, majoritatea acestor zone
găsinduse în nordul regiunii Cirenaica, regiune situata în
nord -estul țării, având graniță în nord cu marea
Mediterana.

oEconomie
• Economia Libiei este bazată în principal pe
exportul de petrol și gaze naturale, care
reprezintă 90% din veniturile provenite din
export. Industria este în principal petrochimică,
energetică, metalurgică, ușoară (textilă),
extractivă. Agricultura se face în oaze și nu este
prea dezvoltată.

oSectorul petrolier

• Libia este membru al OPEC și deține cele mai mari rezerve de
petrol din Africa (este urmată de Nigeria și Algeria), 41.5 Gbbl
(6.60 × 109 m3), ca din ianuarie 2007, până la 39,1 Gbbl (6.22 ×
109 m3), în 2006. Aproximativ 80% din rezervele de petrol ale
Libiei sunt situate in bazinul Sirte, care este responsabil pentru
90% din producția de petrol a tarii.
• Reflectând patrimoniul a economiei de comandă, trei sferturi
din ocuparea forței de muncă este în sectorul public, și investițiile
private rămâne mic, la aproximativ 2% din PIB.

oIndustria

• Libia are o industrie petrochimică dezvoltată, cu o rată mare
de exporturi în rândul produselor din petrol (kerosen, haine de
ploaie, încălțăminte sintetică). De asemenea, foarte dezvoltată e
industria metalurgică, datorită gazelor naturale, cu mai mari
exporturi.

• Mai puțin dezvoltată este industria ușoară (textile, hrană,
băuturi) acoperind un procent mai mic de 5%.

oAgricultura

• Deși agricultura este al doilea cel mai mare sector în economie,
Libia depinde de importuri, în majoritatea de alimente. Condițiile
climatice și solurile sărace limitează producția agricolă, și
producția de alimente internă satisface aproximativ 25% din
cerere.

• Având în vedere că 90% din Libia este deșert, agricultura se
face în câmpia litorală din nord și în oaze. Principalele culturi sunt
de cereale, măsline, citric și curmale. Sursa principală de apă
agricolă este Marele Râu Artificial.

oDemografie

• Libia are o populație mică care trăiește pe o suprafață mare.
Densitatea populației este de aproximativ 50 de persoane pe km
² în cele două regiuni nordice Tripolitania și Cirenaica, dar scade
la mai puțin de o persoană pe km ² în restul teritoriului. Nouăzeci
la sută din oameni trăiesc în mai puțin de 10% din suprafață,
majoritatea trăiesc în primul rând de -a lungul coastei.
Aproximativ 88% din populație este urbană, cea mai mare parte
este concentrată în cele mai mari trei orașe, Tripoli, Benghazi și Al
Bayda'

oBibliografie
•https:// ro.wikipedia.org/wiki/Magreb
•https:// www.scribd.com/doc/86643014/Magreb
•https:// ro.wikipedia.org/wiki/Tunisia
•https:// ro.wikipedia.org/wiki/Libia
•https:// ro.wikipedia.org/wiki/Algeria
•https://ro.wikipedia.org/wiki/Maroc
•https://ro.wikipwdia.org/wiki/Mauritania
•http://www.creationdesocieteaumaroc.com/des -fondamentaux –
economiques -forts-et-stables -au-maroc /